1.Semnificatia radioterapiei.

Terapia prin radiatii (numită şi radioterapie, terapie cu raze X, sau de iradiere) este utilizarea unui anumit tip de energie (numite radiaţii ionizante) pentru a distruge celulele canceroase şi de a micşora tumorile. Radioterapia raneste sau distruge celulele din zona afectata (ţesut "ţintă") fiind tratate prin deteriorarea materialului genetic al acestora, ceea ce face imposibila continuarea acestor celule să crească şi să se dividă. Deşi exista daune ale radiaţiilor atât asupra celulele canceroase cat si a celulelor normale, celulele cele mai normale se pot recupera de pe urma efectelor radiaţiilor şi funcţionează corespunzător. Scopul radioterapiei este de a prejudicia cat mai multe celule canceroase, în timp ce limiteaza efectele nocive asupra ţesutului sănătos din apropiere.

Există diferite tipuri de radiaţii şi diferite moduri de a transmite radiaţii. De exemplu, anumite tipuri de radiatii pot pătrunde mai adânc în organism decât pot altele. În plus, unele tipuri de radiaţii pot fi foarte bine controlate pentru a trata numai o mică zonă (un centimetru de tesut, spre exemplu), fara a distruge ţesuturile şi organele învecinate. Alte tipuri de radiaţii sunt mai bune pentru tratarea unor zone mai mari.

În unele cazuri, scopul radioterapiei este distrugerea completă a unei tumori intregi. În alte cazuri, scopul este de a micşora o tumoare si de ameliorare a simptomelor . Aproximativ jumătate din toţi bolnavii de cancer primesc un anumit tip de radioterapie. Radioterapia poate fi utilizata singura sau în combinaţie cu alte tratamente, cum ar fi chimioterapie sau intervenţii chirurgicale. În unele cazuri, un pacient poate primi mai mult de un tip de radioterapie.

~ 1 ~

2.Utilizarea radioterapiei.

Radioterapia poate fi utilizata pentru a trata aproape orice tip de tumori solide, inclusiv cancerul de creier, de sân, de col uterin, laringe, plamani, pancreas, prostata, piele, al coloanei vertebrale, de stomac, uter, sau sarcoamele ţesuturilor moi. Radiaţii pot fi de asemenea utilizate pentru tratarea leucemiei şi a limfocitelor (cancer al celulelor sanguine şi de formare a sistemului limfatic, respectiv). Doza de radiaţii la fiecare situatie depinde de o serie de factori, inclusiv de tipul de cancer şi de existenta ţesuturilor şi a organelor din apropiere, care ar putea fi afectate de radiaţii.

Pentru unele tipuri de cancer, radiaţia poate fi acordată zonelor in care nu sunt semne de cancer. Aceasta se fac pentru prevenirea celulelor canceroase în creştere în zona in care se beneficiază de radiaţii. Aceasta tehnica este numita radioterapie profilactica.

Radioterapia, de asemenea, poate fi administrata pentru reducerea simptomelor cum ar fi durerea din cancerul care sa răspândit la oase sau alte părţi ale corpului. Aceasta se numeşte radioterapie paliativa.

~ 2 ~

3.Radioterapia externa, radioterapia interna, şi radioterapia sistemica.

Radiaţiile pot proveni din afara corpului (radiaţii externe), pot fi plasate în interiorul corpului (radiaţii interne), sau pot folosi materiale radioactive nesigilate care patrund în întregul organism (radioterapie sistemică). Tipul de radiaţie care urmează să fie dat depinde de tipul de cancer, de amplasamentul său, si cat de departe vor avea nevoie radiaţiile sa patrunda in corpul uman starea generala de sanatatea a pacientului şi antecedentele medicale .

Majoritatea persoanelor care primesc radioterapie pentru cancer au radiaţie externă. Exista insa si unii pacienţi care au atât radiatii interne, externe cat si radioterapie sistematica , fie unul după altul sau în acelaşi timp.

Radioterapia externă : de obicei, este utilizata pe un fundament ambulatoriu; majoritatea pacienţilor, nu ar trebuie să rămână în spital. Radioterapia externă este utilizata pentru a trata majoritatea tipurilor de cancere, inclusiv cancerul de vezica urinara, creier, sân, col uterin, laringe, pulmonar, de prostată, şi vagin. În plus, radiaţiile externe pot fi folosite pentru a calma durerea sau alte probleme atunci când cancerul se răspândeşte cu uşurinţa în alte părţi ale corpului, de la situatia primara.

o Terapia intraoperatorie a radiaţiilor (IORT) este o formă a radiaţiei externe, care este data în timpul intervenţiei chirurgicale. IORT este utilizata pentru tratarea cancerelor localizate care nu pot fi îndepărtate complet sau care au un risc ridicat de recurenta (întoarcere) în ţesuturile din apropiere. După ce cancerul sau o parte din el este eliminată, o mare parte din doza de energie a radiaţiei are ca scop direct situatia tumorii în timpul intervenţiei chirurgicale (ţesut sănătos din apropiere este protejat cu scuturi speciale). Pacientul rămâne în spital pentru recuperarea de la operatie. IORT poate fi utilizata în tratamentul de cancer tiroidian şi colorectal, cancerele ginecologice, de cancer al intestinului subtire, si cancer de pancreas. Este de asemenea studiat si in cercetarile clinice (studii de cercetare) pentru tratarea anumitor tipuri de tumori cerebrale şi sarcoame pelviene la adulţi.

~ 3 ~

o Iradierea profilactică craniană (ICP) este radiatia exterioară dată la creier, atunci cand cancerul primar (de exemplu, cancerului pulmonar de celule) are un risc ridicat de propagare în creier.

Radioterapia interna (de asemenea numita brahiterapie) foloseste radiatia care este amplasata foarte aproape sau în interiorul tumorii. Sursa de radiaţii este de obicei închisa într-un suport mic numit implant. Implanturile pot fi sub formă de fire subţiri, tuburi din plastic numite catetere, panglici, capsule, sau de seminţe. Implantul este pus direct în corp. Persoana care beneficiaza de radioterapie interna poate necesita o spitalizare.

Radiaţiile interne sunt, de obicei livrate în unul din cele două moduri, fiecare dintre acestea fiind descrise mai jos. Ambele metode folosesc implanturi sigilate.

o Radioterapia interstiţială se introduce în ţesutul sau lângă locul tumorii. Acesta este utilizat pentru a trata tumorile de cap şi gât, prostată, col uterin, ovar, sân, şi perianale şi pelviană. Unele femei tratate cu radiatii externe pentru cancerul de sân au primit o doză de "rapel" de radiatii care pot utiliza radiaţii interstiţiale sau radiaţii externe.

o Intracavitare sau radioterapie intralumenala este introdusa in organism, cu un aplicator. Este frecvent utilizata în tratamentul cancerului de col uterin. Cercetatorii studiaza, de asemenea, aceste tipuri de radioterapie interna pentru alte tipuri de cancer, inclusiv cancer mamar, bronşic, de col uterin, vezica biliara, pe cale orală, rectală, traheal, uterin, şi vaginale.

Terapia sistemică utilizeaza materiale radioactive precum iod 131 şi de stronţiu 89. Materialele pot fi administrate oral sau injectate în corp. Radioterapia sistemica este uneori folosită pentru a trata cancerul de tiroida si limfom non-Hodgkin adulţi. Cercetatorii au investigat agenţi pentru a trata alte tipuri de cancer.

Pacienţii ce au cancer si primesc radioterapie sunt deseori îngrijorati de faptul că tratamentul ii vor face radioactivi. Răspunsul la această întrebare depinde de tipul de radioterapie data.

~ 4 ~

Radioterapia interna (interstiţială, intracavitare, sau intraluminal) implică implanturi sigilate ce emit radioactivitate, astfel încât o şedere în spital ar putea fi necesara. Sunt luate anumite măsuri de precauţie pentru a proteja personalul spitalului şi vizitatorii. Sursele închise ofera cele mai multe radiatii,in principal în jurul zonei implantului, astfel încât în timp ce zona din jurul implantului este radioactiva, corpul pacientului întreg, nu este radioactiv.

Radioterapia sistemica utilizeaza radiatii nesigilate si materiale radioactive care calatoresc prin corp. O parte din aceste materiale radioactive vor fi eliminate din organism prin saliva, transpiratie, urina înainte ca materialele radioactive sa se descompuna, ceea ce face aceste fluide radioactive. De aceea, anumite precauţii sunt utilizate uneori pentru cei care vin în contact strâns cu pacientii. Medicul pacientului sau asistenta medicală va furniza informaţii dacă aceste măsuri speciale de precauţie sunt necesare.

4.Masurarea dozei de radiatie.

Cantitatea de radiaţii absorbită de ţesuturi se numeşte doza de radiaţii . Înainte de 1985, doza a fost măsurată într-o unitate numită "rad" (radiaţii absorbite doză). Acum, unitatea este numita Gray (abreviat ca Gy). Un gray este egal cu 100 radii; un centigray (abreviat ca cGy) este acelaşi ca 1 rad.

In functie de ţesuturi ,acestea pot tolera diferite cantităţi de radiaţie (măsurată în centigrays). De exemplu, ficatul poate primi o doză totală de 3.000

cGy, în timp ce rinichii poate tolera numai 1800 cGy. Doză totală de radiaţii este de obicei împărţită în doze mai mici (numite fracţii), care sunt date de zi cu zi pe o anumită perioadă de timp. Aceasta maximizează distrugerea celulelor canceroase minimizând în acelaşi timp deteriorarea ţesutului sănătos.

Medicii lucrează cu asa numitele raporturi terapeutice. Aceste raporturi compară deteriorarea celulelor canceroase cu

~ 5 ~

deteriorarea celulelor sănătoase. Tehnicile sunt disponibile pentru mărirea deteriorarii celulelor canceroase, fără a face un rău si mai mare ţesuturilor sănătoase.

5.Sursele de energie pentru radioterapia externa.

Sursele de radiatie utilizate în radioterapia externa pot proveni din următoarele:

Raze X sau raze gamma , ambele sunt forme de radiaţii electromagnetice. Deşi acestea sunt produse în diferite moduri, amandoua utilizeaza fotoni (pachete de energie).

Razele X sunt create de maşini numite acceleratoare liniare. În funcţie de cantitatea de energie de raze X, ele pot fi folosite pentru a distruge celulele canceroase pe suprafaţa corpului (cu consum mai mic de energie) sau mai adânc în ţesuturi şi organe (de energie mai mare). Comparativ cu alte tipuri de radiatii, raze X poate livra radiaţii într-o zonă relativ mare.

~ 6 ~

-Acceleratorul linear de la Aragonne National Laboratory

Razele gamma sunt produse atunci când izotopii anumitor elemente (cum ar fi iridiu si cobalt 60) elibereaza energia radiatiilor ce se descompun. Fiecare element se descompune intr-un ritm specific şi fiecare emană o cantitate diferită de energie, care afectează profund modul în care se poate pătrunde în organism. (Raze gamma produse de defalcarea de cobalt 60 sunt utilizate în tratamentul numit cuţitul "gamma”).

Fasciculele cu particule utilizeaza mişcarea rapidă a particulelor subatomice în loc de fotoni. Acest tip de radiaţie poate fi numita radioterapie cu

~ 7 ~

fascicule sau particule de radiaţii. Particulele de radiatie sunt create de acceleratoare liniare, synchrotrons, şi cyclotrons, care sun produsi pentru accelerarea particulelor necesare pentru acest tip de radioterapie. Terapia cu fascicule foloseşte electroni, care sunt produsi de un tub de raze X .Neutroni, sunt produsi ai elementelor radioactive şi echipamente speciale, ioni grei (cum ar fi protoni şi heliu), şi pi–mezoni (de asemenea, numiti pionii), care sunt mici particule încărcate negativ produse de un accelerator şi un sistem de magneţi. Spre deosebire de razele X si razele gamma, unele particule pot pătrunde numai la o distanţă scurtă în ţesut. Prin urmare, ele sunt adesea folosite pentru a trata cancerul localizat pe suprafaţa sau chiar sub piele.

Terapia proton-fascicul este un tip de radioterapie cu fascicul de particule. Protonii depoziteaza energia lor pe o arie foarte mica, care se numeşte vârf Bragg. Vârful Bragg poate fi utilizat pentru a viza doze mari ale terapiei cu fascicul de protoni la o tumoră în timp ce face un prejudiciu mai puţin la ţesuturile normale în faţa şi în spatele tumorii. Terapia cu fascicul de protoni este disponibila doar cu puţine facilităţi în Statele Unite.

Utilizarea sa este, în general rezervata pentru tumorile care sunt dificil sau periculoase de tratat prin intervenţii chirurgicale (cum ar fi un chondrosarcoma la baza craniului), sau este combinat cu alte tipuri de radiatii. Terapia cu fascicul de protoni este de asemenea utilizata si în cercetarile clinice pentru melanom intraocular (melanom, care începe în ochi), retinoblastomul (un cancer de ochi care apare cel mai frecvent la copiii sub 5 ani), rabdomiosarcom (o tumoare a ţesutului muscular), unele forme de cancer al capului şi gâtului, şi cancerul de prostată, creier, şi pulmonar.

6. Radiochirurgia stereotactica siradioterapia stereotactica.

~ 8 ~

Stereotactica (sau stereotaxică ) foloseşte o doză mare de radiatii pentru a distruge ţesutul tumorii la creier. Procedura nu presupune o intervenţie chirurgicală reala.Capul pacientului este plasat într-un cadru special, care este anexat la craniul pacientului. Cadrul este folosit pentru obiective cu doze mari de radiaţii direct la tumoarea din interiorul capului pacientului. Doza şi zona de la primire a radiaţiilor sunt coordonate foarte precis. Cele mai multe tesuturile din jur nu sunt afectate de această procedură.

Radiochirurgia stereotactica se poate face în una din cele trei moduri. Tehnica cea mai comună utilizează un accelerator liniar de administrare a radiaţiilor cu fotoni de mare energie pentru tumori. Cea de-a doua tehnica folosita frecvent este cutitul gama ce foloseste cobalt 60 pentru a livra radiaţii. Tehnica a treia foloseste particule grele percepute grinda (cum ar fi protoni si ioni de heliu) ce livreaza radiaţii stereotactice la tumori.

Radiochirurgia stereotactica este în mare parte utilizata în tratamentul tumorilor cerebrale mici, benigne şi maligne (inclusiv Meningioamele, neuromas acustice, şi a cancerului de hipofiza). Acesta poate fi, de asemenea, utilizat si pentru a trata in alte condiţii (de exemplu, boala Parkinson şi epilepsie). În plus, radiochirurgia stereotactica poate fi utilizata pentru a trata tumorile metastatice ale creierului (cancerul care sa răspândit la creier de la o altă parte a corpului), singur sau împreună cu radioterapia asupra întregului creier.

Radioterapia stereotactica utilizează, în principal aceeaşi abordare ca radiochirurgia stereotactica si anume aceea de a livra radiaţii la ţesutul ţintă. Cu toate acestea, radioterapia stereotactica foloseste mai multe fracţii mici de radiaţii, spre deosebire de o doză mare. Oferirea de doze multiple mai mici pot îmbunătăţi rezultatele şi pentru minimalizeaza efectele adverse.

Radioterapia stereotactica este utilizata pentru a trata tumori la creier, precum şi alte părţi ale corpului. Studiile clinice sunt în curs de studiere a eficacitatii radiochirurgiei stereotactica şi radioterapiei stereotactice singure şi în combinaţie cu alte tipuri de radioterapie.

~ 9 ~

7.Metode utilizate pentru imbunatatirea

radioterapiei externe.

O serie de metode şi tehnici sunt în uz sau în studiu pentru a îmbunătăţi eficienţa radioterapiei externe. Acestea sunt descrise mai jos:

În mod tradiţional, planificarea tratamentelor cu radiaţii a fost făcuta în două dimensiuni (lăţime şi înălţime). Tridimensional (3-D) radioterapia conformala foloseşte tehnologia de calculator, pentru a permite medicilor să fie mai precisi cu privire la locul unei tumori cu radiaţii grinzi (utilizând, latime, înălţime şi adâncime). Multi oncologi utilizeaza aceste tehnici cu radiaţii. O imagine 3-D a unei tumori poate fi obţinuta folosind :

~ tomografie computerizata(CT):

~ imagistica prin rezonanta magnetiza(IRM)- imagine de pseudochist

~ 10 ~

~ tomografia cu emisie de pozitroni (PET)

~ sau de emisie foton tomografie computerizată (SPECT).

Folosind informaţiile din imagine, programele de calculator speciale de radiaţii de proiectare a grinzi că "conforme" pentru a forma tumori. Deoarece tesutul sanatos din jurul tumorii este în mare măsură cruţată de această tehnică, dozele mai mari de radiaţii pot fi utilizate pentru tratarea cancerului. Rezultate îmbunătăţite cu terapia 3-D radiaţii conformal au fost raportate pentru nazo-faringiene, prostata, plamani, ficat, creier şi cancer.

~ 11 ~

Radioterapia cu Intensitate-modulata (IMRT). IMRT este un nou tip de terapie 3-D cu radiaţii conformale care utilizează radiaţii grinda (de obicei, raze X) de diferite intensităţi ce livreaza diferite doze de radiaţii în zone mici de tesut, în acelaşi timp. Tehnologia permite administrarea de doze mai mari de radiaţii în interiorul tumorii si doze mai mici in tesutul sanatos din apropiere. Anumite tehnici furnizeaza doze mai mari de radiatii pentru pacienti în fiecare zi, scurtarea timpului de tratament cu potenţial de imbunatatire a tratamentului.IMRT poate duce, de asemenea, la mai puţine efecte secundare în timpul tratamentului.

Radiaţiile sunt transmise de un accelerator liniar care este echipat cu un colimator multilamelar (un colimator ajută la formarea sau sculptarea grinzilor de radiaţii). Echipamentul poate fi rotit în jurul pacientului, astfel încât radiaţiile grinzi pot fi trimise din cele mai bune unghiuri. Aceasta noua tehnologie a fost folosită pentru a trata tumori la creier, cap şi gât, nazofaringe, de san, ficat, plămâni, prostată, şi uter. Cu toate acestea, IMRT nu sunt adecvate sau necesare pentru fiecare pacient sau de tipul tumorii. Rezultate pe termen lung în urma tratamentului cu IMRT devin disponibile.

8.Radioterapia pentru pacienti

Mulţi furnizori de asistenţă medicală ajuta să planifice şi să ofere radioterapie pentru pacienti. Echipa radioterapeutica include medic oncolog radiaţii, un medic specializat în utilizarea radiaţiei pentru tratarea cancerului; dosimetrist, care determină doza de radiaţie corespunzătoare; fizician radiaţii, care face ca maşina sa ofere cantitatea de radiaţii la locul potrivit în organism, şi terapeut radiaţii, care dă radioterapie. Adesea, radioterapie este doar o parte a tratamentului pacientului total. Modalitate de terapie combinată, utilizarea de radiaţii cu terapia medicamentoasă, sunt frecvent utilizate. Radiaţiile oncologice, de asemenea, funcţionează cu oncolog medical sau pediatrică, chirurg, radiolog (un medic specializat în crearea şi interpretarea imaginilor ale zonelor din interiorul organismului), patolog (un medic care identifică boli prin studierea celulelor şi ţesuturilor la microscop), şi altele pentru a pregati pacientul pentru terapie. Colaborări strânsa între oncolog, medic sau

~ 12 ~

pediatru medic, chirurg, radiolog, anatomopatolog este important în planificarea terapiei totală.

9. Planificarea tratamentului

Deoarece există atât de multe tipuri de radiaţii şi de multe moduri de a le transmite, planificarea tratamentului este un pas foarte important pentru fiecare pacient care va beneficia de radioterapie. Înainte de radioterapie, echipa pacientului determină cantitatea şi tipul de radiaţie pe care pacientul o va primi. In timpul simulării, pacientul se află pe o masa de examinare în timp ce terapeutul foloseste un aparat special de raze X pentru a defini portul de tratament sau locul exact de pe corp unde radioterapia va fi destinata. Majoritatea pacienţilor au mai mult de un port de tratament. Simularea poate implica, de asemenea, scanari CT sau alte studii imagistice pentru a ajuta la planul terapeutului cum să directioneze radiaţiile. Simularea poate conduce la unele modificări la planul de tratament, astfel încât cea mai mare sumă posibilă de ţesut sănătos poate fi cruţată de la primirea radiatiilor. Zonele care urmeaza sa primeasca radiaţii sunt marcate fie cu un marker temporar sau permanent, mici puncte sau un “tatuaj” aratand unde radiaţiile ar trebui să vizeze. Aceste mărci sunt de asemenea folosite pentru a determina locul exact al tratamentelor iniţiale în cazul în care pacientul ar avea nevoie de tratament cu radiaţii mai târziu. În funcţie de tipul de radioterapie, terapeutul poate face mucegaiuri sau alte dispozitive care ţin de pacient si se deplasează în timpul tratamentului. Acestea sunt, de obicei, realizate din spuma, plastic, sau tencuiala. În unele cazuri,

~ 13 ~

terapeutul va face, de asemenea, scuturile care nu pot fi penetrate de radiaţii pentru a proteja organele şi ţesuturile din apropierea domeniul tratamentului. Când este pregatita de simulare, echipa de radioterapie se întruneşte pentru a decide cât de mult tratament cu radiaţie este necesară (doza de radiatii), cum ar fi livrat, şi cât de multe tratamente, ar trebui pacientul să aibă.

10. Radiosenzori si Radioprotectoare.

Radiosenzorii şi radioprotectoarele sunt substanţe chimice care modifica răspunsul la o celulă de la radiaţii. Radiosensenzorii sunt medicamente care fac ca celulele canceroase mai sensibile la efectele de radioterapie. Mai multi compuşi sunt în curs de studiu ca radiosenzori. În plus, unele medicamente anticanceroase, cum ar fi 5-fluorouracil şi cisplatină, face celulele canceroase mai sensibile la radioterapie.

Radioprotectoarele sunt medicamente ce protejează celulele canceroase normale (benigne), de daune cauzate de radioterapie. Aceşti agenţi promoveaza repararea celulelor normale care sunt expuse la radiaţii. Amifostine (denumirea comercială Ethyol ) este singurul medicament aprobat de US Food and Drug Administration (FDA) ca radioprotector. Aceasta ajută producerea de saliva care pot apărea în cazul în care glandele parotid ( se află în apropiere de ureche) primesc o doză mare de radiaţie. Studii suplimentare sunt în curs pentru a determina dacă amifostine este eficient atunci când este utilizat cu radioterapia pentru a trata alte tipuri de cancer. Alţi compuşi sunt de asemenea în cadrul studiului ca radioprotectori.

~ 14 ~

11. Produsele radiofarmaceutice si utilizarea lor.

Produsele radiofarmaceutice, de asemenea,cunoscute sub numele de radionucleotide, sunt medicamente radioactive utilizate pentru tratarea cancerului, incusiv cancer tiroidian, cancer care reapare în peretele toracic, şi durerii provocate de răspândirea cancerului la oase (metastaze osoase). Produsele radiofarmaceutice cele mai frecvent utilizate sunt samariu 153 (Quadramet ) si de stronţiu 89 (Metastron ). Aceste medicamente sunt aprobate de FDA pentru a calma durerea provocata de metastazele osoase.

Ambele medicamente sunt administrate intravenos (printr-o injecţie în venă), de obicei pe o bază ambulatoriu; uneori, acestea sunt date în plus faţă de fascicul de radiaţie externă. Alte tipuri de produse radiofarmaceutice, precum fosfor 32, rodiu 186, şi de azotat de galiu, nu sunt utilizate la fel de frecvent. Aceste produse sunt în curs de investigare.

12. Noile abordari pentru radioterapie

Hipertermie, utilizarea de căldură, sunt in curs de a fi studiate în asociere cu radioterapia. Cercetatorii au descoperit că o combinaţie de căldură şi radiaţii poate creşte rata de răspuns a unor tumori.Cercetatorii studiaza, de asemenea, utilizarea de anticorpi radiomarcati pentru a livra doze de radiaţii direct la zona cu cancer (radioimmunotherapy). Anticorpii sunt proteine foarte specifice, care sunt făcute de către organism ca răspuns la prezenţa antigenelor (substanţe recunoscute ca fiind străine de către sistemul imunitar). Unele celule tumorale conţin antigene specifice care declanşează producerea de anticorpi tumorii specifice.Cantităţi mari ai acestor anticorpi pot fi făcute în laborator şi ataşate la substanţe radioactive (un proces cunoscut sub numele de radiolabeling). Odata injectati in corp, anticorpii caută celulele canceroase, care sunt distruse de radiaţii. Această abordare poate reduce riscul de radiatii la celulele sanatoase.Succesul acestei tehnici depinde de identificarea substanţelor

~ 15 ~

radioactive şi este adecvată determinarii dozei sigură şi eficientă de radiaţii care pot fi livrate în acest fel. Două tratamente radioimmunotherapy, ibritumomab tiuxetan (Zevalin) şi tositumomab si iod 131 tositumomab (Bexxar), au fost aprobate pentru adulţi avansate limfom non-Hodgkin (NHL). Studiile clinice de radioimmunotherapy sunt în curs de desfăşurare cu o serie de tipuri de cancer, inclusiv leucemie, NHL, cancerul colorectal şi cancer de ficat, plămâni, creier, prostata, tiroida, san, ovarian, şi pancreasului. Progresele ştiinţifice au condus la descoperirea de noi tinte care sunt investigate pentru a atrage materiale radioactive direct la celulele canceroase. Cercetarea clinic si de laborator este în curs folosind noi agenţi moleculari terapeutici, cum ar fi gefitinib (Iressa ) si mesilat imatinib (Gleevec ), cu radioterapia.

~ 16 ~