(Gen 1:4) Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.

(Gen 1:31) Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

(Gen 2:9) Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

(Gen 2:12) Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.

(Gen 2:17) dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.”

(Gen 2:18) Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

(Gen 3:5) dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul”.

(Gen 3:6) Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

(Gen 3:22) Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să-l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.”

(Gen 24:10) Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S'a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

(Gen 26:29) Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvîntat de Domnul.”

(Gen 29:19) Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decît s'o dau altuia. Rămîi la mine!”

(Gen 30:20) Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” Deaceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).

(Gen 40:16) Mai marele pitarilor, văzînd că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pîne albă pe capul meu.

(Gen 45:18) luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării.

(Gen 45:20) Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.”

(Gen 49:15) Vede că locul unde se odihneşte este plăcut, Şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul subt povară, Şi se supune birului.

(Exo 2:2) Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.

(Exo 14:12) Nu-ţi spuneam noi în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?”

(Exo 18:17) Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.

(Lev 27:10) Să nu-l schimbe, şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s'ar întîmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celalt va fi sfînt.

(Lev 27:12) care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va rămînea la preţuirea preotului.

(Lev 27:14) Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfînt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămînă la preţuirea făcută de preot.

(Lev 27:33) Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celalt va fi sfînt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi”.

(Num 10:29) Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: „Eu vi-l voi da.” Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.”

(Num 11:18) Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mîne, şi aveţi să mîncaţi carne, fiindcă aţi plîns în auzul Domnului, şi aţi zis: „Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne, şi veţi mînca.

(Num 14:3) Pentruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”

(Num 24:1) Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvinteze pe Israel, şi n'a mai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece; ci şi-a întors faţa spre pustie.

(Deu 1:14) Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: „Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.”

(Deu 1:39) Şi pruncii voştri, despre cari aţi zis: „Vor fi de jaf!” şi fiii voştri, cari nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpîni.

(Deu 6:11) case pline de tot felul de bunuri pe cari nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe cari nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe cari nu tu i-ai sădit. Cînd vei mînca şi te vei sătura,

(Deu 15:16) Dacă însă robul tău îţi va zice: „Nu vreau să ies dela tine,” -pentrucă te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine, -

(Job 22:18) Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi!

(Psa 14:3) Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

(Psa 21:3) Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvîntări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.

(Psa 23:6) Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.

(Psa 25:8) Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

(Psa 34:8) Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

(Psa 34:14) Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!

(Psa 36:4) În aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

(Psa 37:3) Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

(Psa 37:16) Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

(Psa 37:27) Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

(Psa 45:1) (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cum se cîntă: „Crinii”. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare. O cîntare de dragoste.) Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!

(Psa 52:9) Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

(Psa 53:3) Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

(Psa 63:3) Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa, de aceea buzele mele cîntă laudele Tale.

(Psa 69:16) Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

(Psa 73:1) (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

(Psa 73:28) Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

(Psa 84:10) Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!

(Psa 84:11) Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

(Psa 86:5) Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.

(Psa 92:1) (Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,

(Psa 100:5) Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam.

(Psa 106:1) Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!

(Psa 107:1) „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”

(Psa 109:21) Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!

(Psa 111:10) Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă,

şi slava Lui ţine în veci.

(Psa 112:5) Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!

(Psa 118:1) Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, „căci în veac ţine îndurarea Lui!”

(Psa 118:8) Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om;

(Psa 118:9) mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decît să te încrezi în cei mari.

(Psa 118:29) Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

(Psa 119:65) Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.

(Psa 119:66) Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.

(Psa 119:68) Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!

(Psa 119:71) Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.

(Psa 119:72) Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.

(Psa 133:1) (O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!

(Psa 135:3) Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cîntaţi Numele Lui, căci este binevoitor.

(Psa 136:1) Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

(Psa 145:9) Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.

(Psa 147:1) Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-l lăudăm.

(Pro 3:4) Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

(Pro 3:14) Căci cîştigul pe care-l aduce ea este mai bun decît al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;

(Pro 3:27) Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s'o faci.

(Pro 4:2) căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.

(Pro 8:19) Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

(Pro 11:23) Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie-.

(Pro 11:27) Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el.

(Pro 12:2) Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.

(Pro 12:9) Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca.

(Pro 12:14) Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui.

(Pro 12:25) Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.

(Pro 13:2) Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie.

(Pro 13:15) O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă.

(Pro 13:22) Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit.

(Pro 15:16) Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare!

(Pro 15:17) Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură.

(Pro 16:8) Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate.

(Pro 16:16) Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului!

(Pro 16:19) Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri.

(Pro 16:20) Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit.

(Pro 16:32) Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi.

(Pro 17:1) Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă!

(Pro 17:20) Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.

(Pro 17:26) Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

(Pro 18:5) Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.

(Pro 18:22) Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă dela Domnul.

(Pro 19:1) Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun.

(Pro 19:2) Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău.

(Pro 21:9) Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare.

(Pro 21:19) Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă.

(Pro 22:9) Omul milostiv va fi binecuvîntat, pentrucă dă săracului din pînea lui.

(Pro 24:13) Fiule, mănîncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.

(Pro 25:7) căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi-l văd ochii.

(Pro 25:24) Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare.

(Pro 25:27) Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi.

(Pro 27:10) Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape de cît un frate departe.

(Pro 28:6) Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite.

(Pro 28:21) Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat.

(Pro 31:12) Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.

(Pro 31:18) Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.

(Ecc 2:3) Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor.

(Ecc 2:24) Nu este altă fericire pentru om decît să mănînce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mîna lui Dumnezeu.

(Ecc 3:12) Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

(Ecc 3:13) dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.

(Ecc 3:22) Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

(Ecc 4:6) Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.

(Ecc 4:9) Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.

(Ecc 4:13) Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;

(Ecc 5:5) Mai bine să nu faci nicio juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n'o împlineşti.

(Ecc 5:18) Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe cari i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.

(Ecc 6:3) Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani,-oricît de mult i s'ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n'are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.

(Ecc 6:9) Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

(Ecc 6:12) Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe cari le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare?

(Ecc 7:1) Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.

(Ecc 7:2) Mai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.

(Ecc 7:3) Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

(Ecc 7:5) Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.

(Ecc 7:8) Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.

(Ecc 7:18) Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.

(Ecc 7:20) Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

(Ecc 7:26) Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

(Ecc 8:12) Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.

(Ecc 8:15) Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om supt soare de cît să mănînce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe cari i le dă Dumnezeu supt soare.

(Ecc 9:4) Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.

(Ecc 9:7) Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

(Ecc 12:14) Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău

(Isa 1:19) De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării;

(Isa 3:10) Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.

(Isa 5:20) Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, cari spun că întunerecul este lumină, şi lumina întunerec, cari dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!

(Isa 39:8) Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvîntul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!”

(Isa 41:7) Lemnarul îmbărbătează pe argintar; celce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: „Este bună!” şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.”

(Isa 52:7) Ce frumoase sînt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”

(Isa 55:2) De ce cîntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mînca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

(Isa 56:5) le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune de cît fii şi fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge.

(Isa 63:7) Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.

(Isa 65:2) Mi-am întins mînile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gîndurilor lui!

(Jer 8:15) Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!”

(Jer 14:19) „Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urît suflet Tău atît de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i de cît groază!”

(Jer 17:6) Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într'un pămînt sărat şi fără locuitori.

(Jer 22:16) Judeca pricina săracului şi a celui lipsit, şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? zice Domnul.

(Jer 31:12) Ei vor veni, şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grîu, la must, la untuldelemn, la oi şi boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată, şi nu vor mai tînji.

(Jer 33:11) strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, glasul celor ce zic: „Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” Glasul celor ce aduc jertfe de mulţămire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinşii de război ai ţării, şi îi voi aşeza iarăş ca odinioară, zice Domnul.”

(Jer 40:4) Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile, pe cari le ai la mîni; dacă vrei să vii cu mine la

Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te unde vei crede, şi unde-ţi place să te duci!”

(Jer 42:6) Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimetem, ca să fim fericiţi, ascultînd de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!”

(Lam 3:25) Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-l caută.

(Lam 3:26) Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

(Lam 3:27) Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

(Eze 17:8) Viţa era sădită într'un pămînt bun, lîngă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod, şi să se facă o viţă minunată”.

(Eze 18:18) Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit dela alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui!”

(Eze 24:4) Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase.

(Eze 34:14) Le voi paşte pe o păşune bună, şi stîna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într'un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.

(Dan 1:15) După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decît toţi tinerii cari mîncau din bucatele împăratului.

(Hos 2:7) Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: „Hai să mă întorc iarăş la bărbatul meu cel dintîi, căci eram mai fericită atunci decît acum!”

(Hos 4:13) Aduc jertfe pe vîrful munţilor, ard tămîie pe dealuri, supt stejari, plopi şi terebinţi, a căror umbră este plăcută. De aceea, fetele voastre curvesc, şi nurorile voastre sînt prea curve.

(Hos 8:3) Israel a lepădat binele cu scîrbă; de aceea vrăjmaşul îi va urmări.

(Hos 10:11) Efraim este o mînzată învăţată la jug, căreia îi place să treiere grîul, şi i-am cruţat gîtul său cel frumos; dar acum voi înjuga pe Efraim, Iuda va ara şi Iacov îi va grăpa.

(Hos 14:2) Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă, şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-i: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre.

(Amo 5:14) Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!

(Amo 5:15) Urîţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.

(Jon 4:3) Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!”

(Jon 4:8) Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis: „Mai bine să mor decît să trăiesc!”

(Mic 3:2) Şi totuş voi urîţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase!

(Mic 6:8) „Ţi s'a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul dela tine, decît să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumezeul tău?”

(Nah 1:7) Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

(Zec 11:12) Eu le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!” Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi.

(Mal 2:17) Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre, şi mai întrebaţi: „Cu ce L-am obosit?” -„Prin faptul că ziceţi: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!” Sau: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?”

(Mat 3:10) Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.

(Mat 7:19) Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.

(Mat 12:33) Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.

(Mat 13:24) Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.

(Mat 13:27) Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n'ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?”

(Mat 13:37) El le-a răspuns: „Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.

(Mat 13:38) Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.

(Mat 15:26) Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei!”

(Mat 17:4) Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”

(Mat 18:8) Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul vecinic.

(Mat 18:9) Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei.

(Mat 26:10) Cînd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.

(Mat 26:24) Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin

care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”

(Mar 7:27) Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei.”

(Mar 9:5) Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.”

(Mar 9:42) Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

(Mar 9:43) Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

(Mar 9:45) Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

(Mar 9:47) Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,

(Mar 9:50) Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

(Mar 14:6) Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;

(Mar 14:21) Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.”

(Luk 3:9) Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc.”

(Luk 6:38) Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

(Luk 6:43) Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, şi niciun pom rău care să facă roadă bună.

(Luk 9:33) În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune.

(Luk 14:34) Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?

(Joh 2:10) şi i-a zis: „Orice om pune la masă întîi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun pînă acum.”

(Rom 7:18) Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n'am puterea să-l fac.

(Rom 7:21) Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

(Rom 14:21) Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

(1Co 5:6) Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

(1Co 7:1) Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

(1Co 7:8) Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine.

(1Co 7:26) Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este.

(1Co 9:15) Dar eu nu m'am folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă.

(2Co 13:7) Totuş ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi.

(Gal 4:18) Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sînt de faţă la voi.

(Gal 6:9) Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

(1Th 5:21) Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.

(1Ti 2:3) Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru,

(1Ti 3:13) Pentrucă ceice slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.

(1Ti 4:4) Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri;

(1Ti 5:4) Dacă o văduvă are copii sau nepoţi dela copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întîi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

(1Ti 6:12) Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi.

(1Ti 6:19) aşa ca să-şi strîngă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.

(2Ti 4:7) M'am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

(Heb 6:5) şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor-

(Heb 13:9) Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mîncări, cari n'au slujit la nimic celorce le-au păzit.

(Jas 2:7) Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

(Jas 4:17) Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat!

(Mat 12:35) Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

(Mat 19:17) El i-a răspuns: „Dece mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

(Mat 20:15) Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt bun?”

(Mar 10:18) „Pentruce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.

(Luk 6:45) Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

(Luk 18:19) „Pentruce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.

(Luk 23:50) Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

(Joh 7:12) Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”

(Act 11:24) Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s'a adaos la Domnul.

(Eph 4:29) Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.