baltagul

5
“Baltagul” de Mihail Sadoveanu este o opera epica in proza , “o cabodopera” si un fragment de epopee a poporului roman, un exceptional poem al naturii si al sufletului omului simplu. Romanul este o opera epica in proza de mare intindere, preponderent narativa, cu o actiune complexa ce se desfasoara pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice si cu un numar mare de personaje bine individualizate, oferind o imagine ampla si profunda a vietii. Tematic, acest roman poate fi privit din mai multe unghiuri. Daca avem in vedere sursa de inspiratie ( mitul mioritic), “Baltagul” poate fi privit ca un roman mitic, a carui actiune incepe acolo unde se incheie balada. Daca avem in vedere numeroasele scene din viata oamenilor de la munte, “Baltagul” poate fi un roman monografic; iar daca urmarim transformarile launtrice ale personajelor, care traverseaza experiente fundamentale (iesirea Vitoriei din spatiul cunoscut al satului de munte, formarea si maturizarea lui Gheorghita), el poate fi considerat un roman initiatic. “Baltagul” e in primul rand o opera epica in proza deoarece autorul isi exprima in mod direct sentimentele de admiratie fata de insusirile alese ale eroinei prin intermediul actiunii, relatand o serie de intamplari si punand o relatie cu alte personaje. Ca in orice opera epica, autorul se detaseaza de subiect si nareaza obiectiv intamplarile care se desfasoara intr-un anume timp si spatiu. Astfel, actiunea operei se deruleaza din toamna cand Nechifor Lipan plecase la Dorna dupa oi, pana in primavara, cand Vitoria ii descopera osemintele. Spatiul actiunii este, de asemenea vast si cuprinde tinuturile de munte de la Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, pana la cele de campie la Cristesti la baltile Jijiei. Actiunea e mai complicata decat a nuvelei. Ea se intinde pe parcursul a XVI capitole urmarind momentele subiectului. Astfel, expozitiunea o prezinta pe Vitoria asteptandu-si cu neliniste sotul plecat sa cumpere oi de la Dorna. Familia Lipan locuia intr-un sat de munte, Magura Tarcaului, in partea de nord a Moldovei si avea doi copii : Minodora si Gheorghita. Intarzierea lui Lipan prelungindu-se nefiresc de mult o face pe Vitoria sa-si cheme flacaul dus la Jijia si hotaraste sa plece in cautarea lui Nechifor (intriga). Desfasurarea actiunii prezinta pregatirile de drum si drumul celor doi pe vreme de iarna, popasurile si oamenii intalniti in cale, urmarind drumul parcurs de Nechifor pana la Sabassa unde, cu perspicacitate, munteanca va descoperi osemintele sotului ei intr-o rapa dar si numele ucigasilor ( punctul culminant). Scena pedepsirii ucigasilor doi si planurile femeii constitue deznodamantul.

Upload: dangorceag

Post on 07-Dec-2015

13 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Baltagul

TRANSCRIPT

Page 1: Baltagul

“Baltagul” de Mihail Sadoveanu este o opera epica in proza , “o cabodopera” si un fragment de epopee a poporului roman, un exceptional poem al naturii si al sufletului omului simplu.                Romanul este o opera epica in proza de mare intindere, preponderent narativa, cu o actiune complexa ce se desfasoara pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice si cu un numar mare de personaje bine individualizate, oferind o imagine ampla si profunda a vietii.                Tematic, acest roman poate fi privit din mai multe unghiuri. Daca avem in vedere sursa de inspiratie ( mitul mioritic), “Baltagul” poate fi privit ca un roman mitic, a carui actiune incepe acolo unde se incheie balada. Daca avem in vedere numeroasele scene din viata oamenilor de la munte, “Baltagul” poate fi un roman monografic; iar daca urmarim transformarile launtrice ale personajelor, care traverseaza experiente fundamentale (iesirea Vitoriei din spatiul cunoscut al satului de munte, formarea si maturizarea lui Gheorghita), el poate fi considerat un roman initiatic.                “Baltagul” e in primul rand o opera epica in proza deoarece autorul isi exprima in mod direct sentimentele de admiratie fata de insusirile alese ale eroinei prin intermediul actiunii, relatand o serie de intamplari si punand o relatie cu alte personaje.                Ca in orice opera epica, autorul se detaseaza de subiect si nareaza obiectiv intamplarile care se desfasoara intr-un anume timp si spatiu. Astfel, actiunea operei se deruleaza din toamna cand Nechifor Lipan plecase la Dorna dupa oi, pana in primavara, cand Vitoria ii descopera osemintele.                Spatiul actiunii este, de asemenea vast si cuprinde tinuturile de munte de la Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, pana la cele de campie la Cristesti la baltile Jijiei.                Actiunea e mai complicata decat a nuvelei. Ea se intinde pe parcursul a XVI capitole urmarind momentele subiectului. Astfel, expozitiunea o prezinta pe Vitoria asteptandu-si cu neliniste sotul plecat sa cumpere oi de la Dorna.    Familia Lipan locuia intr-un sat de munte, Magura Tarcaului, in partea de nord a Moldovei si avea doi copii : Minodora si Gheorghita. Intarzierea lui Lipan prelungindu-se nefiresc de mult o face pe Vitoria sa-si cheme flacaul dus la Jijia si hotaraste sa plece in cautarea lui Nechifor (intriga). Desfasurarea actiunii prezinta pregatirile de drum si drumul celor doi pe vreme de iarna, popasurile si oamenii intalniti in cale, urmarind drumul parcurs de Nechifor pana la Sabassa unde, cu perspicacitate, munteanca va descoperi osemintele sotului ei intr-o rapa dar si numele ucigasilor ( punctul culminant). Scena pedepsirii ucigasilor doi si planurile femeii constitue deznodamantul.                Actiunea desi pare simpla, se desfasoara pe mai multe planuri narative: unul retrospectiv, trecut, in care Vitoria rememoreaza intamplarii ale vietii de familie, iar altul prezent, care surprinde: intalnirile eroinei cu preotul, drumul la Bistrita si la Piatra-Neamt, pregatirile pentru drumul cel lung in cautarea barbatului etc. Asadar intalnim un timp concret (secolul XX-1930) si unul etern, pastrat prin traditie :”toate urmau ca pe vremea lui Burebista, Craiul nostru cel de demult…”,”stapanii se schimbara, limbile se prefacusera dar randuielile omului ramasesera…”.                Apare in roman un numar mare de personaje; Astfel exista personaje principale (Vitoria, Nechifor, Gheorghita), secundare ( Minodora, preotul Daniil, hangiul David etc.) sau episodice ( mos Pricop).                Cele trei personaje principale capata valori simbolice. Nechifor Lipan (ciobanul moldovean din balada) ilustreaza destinul de muritor al tuturor oamenilor. Vitoria este personajul principal si pozitiv. Pe masura ce actiunea se desfasoara, isi dezvaluie trasaturile de caracter : “desi nestiutoare de carte este o femeie inteligenta, perspicace, hotarata si credincioasa; prin ritualul ingroparii ea salveaza si aduce linistea sufletului ratacitor al mortului. Gheorghita reprezinta noua generatie care imbina arhaicul cu modernul si asigura continuitatea vietii.                Calistrat Bogza si Ilie Cutui – personaje secundare, sunt instrumente ale destinului.                Drumul Vitoriei cu Gheorghita este drumul initierii. Vitoria cunoaste situatiile grele, dificile, alte aspecte ale lumii decat cele cu care era obisnuita. Pentru Gheorghita este un drum al cunoasterii vietii.Indiferent de locul pe care-l ocupa celelalte personaje, ele au o importanta deosebita in desfasurarea evenimentelor, deoarece fiecare contribuie in felul sau la descoperirea adevarului. De asemenea ele contureaza doua lumi: una- “cea de sus”, arhaica si alta- “cea de jos” unde munteanca intalneste alte randuieli decat cele cunoscute de ea.                Prin intermediul actiunii si al personajelor, Mihail Sadoveanu ofera o imagine ampla si profunda a vietii, aspect ce ilustreaza o alta trasatura a operei. Astfel, el zugraveste modul de viata patriarhal al

Page 2: Baltagul

oamenilor de la munte unde obiceiurile sunt pastrate cu sfintenie. Totodata infatiseaza obiceiurile legate de evenimentele cruciale ale vietii omului: botezul, nunta, inmormantarea.                Modul de expunere predominant este naratiunea dar ea se imbina maiestrit cu descrierea, dialogul si monologul interior prin care autorul pune in lumina insusirile personajelor, zbuciumul lor sufletesc si relatiile dintre ele, stabilite intr-o lume guvernata de anumite traditii.                Valoarea artistica a romanului e sporita de conciziunea si dinamismul actiunii, precum si de armonia compozitiei, ilustrand in mod stralucit specia literara pe care o reprezinta.

Baltagul – Demonstratie gen epic

Genul epic este genul literar in care ideile, conceptiile si sentimentele autorului sunt transmise indirect prin intermediul actiunii, al personajelor si al naratorului.

Printre speciile genului epic in proza se numara si romanul. Acesta este o opera epica de mari dimensiuni, cu actiune desfasurata pe mai multe planuri, la care participa personaje numeroase antrenate in conflicte puternice exterioare si interioare.

Un prim argument ce demonstreaza apartenenta acestui text la genul epic este prezenta unui subiect complex, cu o actiune desfasurata pe mai multe planuri. In roman apar mai multe motive: cel al transhumantei, femeia justitiara, uciderea ciobanului mai bogat de catre ceilalti doi. Intrucat actiunea se petrece in lumea reala, lipseste motivul mioarei nazdravane.

Actiunea textului este concentrata in jurul a trei nuclee epice: asteptarea lui Nechifor, cautarea lui si actul justitiar. Ca in price text epic, actiunea aurmareste momentele subiectului iar prin folosirea prezentului istoric, aceasta se desfasoara sub ochii cititorului.

Expozitiunea cuprinde caracterizarea personajului principal, Vitoria. Totodata, aceasta informeaza cititorul despre personajul absent: Nechifor Lipan, sotul Vitoriei. Intriga consta in decizia sotiei ingrijorate de a pleca in cautarea barbatului ei impreuna cu fiul familiei Lipan, Gheorghita. Drumul intortocheat prin care Vitoria si Gheorghita au trecut pentru a-l putea gasi pe Nechifor este desfasurarea actiunii. Aceasta cuprinde si gasirea osemintelor oierului. Punctul culminant consta in pedepsirea ucigasilor, iar revenirea la echilibrul initial este prezentata de deznodamant.

Un alt argument ce incadreaza Baltagul in seria textelor epice este modul de expunere predominant, naratiunea, care se impleteste cu descrierea si dialogul. Relatarea este obiectiva, la persoana a III-a, realizata de un narator omniscient, neimplicat in actiune. Pasajele descriptive sunt foarte importante, realizand imaginea realista a satului arhaic, cu obiceiurile si traditiile sale. Dialogurile sunt vii, consistente, ajutand la caracterizarea personajelor.

Alaturi de narator, personajele sunt alta marca specifica genului epic. Dintre numeroasele personaje ale romanului, cele care atrag atentia cititorului sunt Vitoria, personajul principal, si Gheorghita, personajul secundar. Personajul secundar al romanului se transforma de-a lungul drumului de cautare al tatalui. Drumul initiator cuprinde diverse obstacole, printre care se numara cel mai mare test: infruntarea cu moartea.

In concluzie, prin actiunea complexa, numarul de personaje implicate in conflicte puternice sau modul de expunere predominant, Baltagul este o opera epica.

Page 3: Baltagul

Particularităţi de structură/compoziţie:a. Titlul:baltagul- toporul cu două tăişuri, obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei şi instrumentul actului justiţiarb. Structura: 16 capitole, 3 mari părţia. aşteptarea lui Nechifor Lipanb. călătoria Vitoriei şi a lui Gheorghiţăc. împlinirea datinii funerare şi a justiţieic. 2 mari planuri narative: planul realist – reconstituirea monografică a lumii pastorale şi planul mitic – sensul ritual al acţiunilor personajului principald. incipitul – povestea şi pasajul descriptiv despre satul Măgura, care deschide romanul, traiul muntenilor, prezentarea familiei Lipan şi a legendei spuse de Nechifor Lipan la nunţi despre înzestrarea românilor cu inimi puternice şi femei „iubeţe”e. relaţii temporale şi spaţialetimpul – vag precizat prin repere ce ţin de marile sărbători religioase: „aproape de Sf. Andrei”, „în Postul Mare”spaţiul – ambivalent: închis ( iniţial: satul Măgura, gospodăria familiei Lipan, semnificând siguranţă, protecţie, intimitate) şi deschis (odată cu plecarea Vitoriei şi a lui Gheorghiţă: cuprinde atât toponime reale, existente (Dorna, Bistriţa), cât şi toponime simbolice, cu rezonanţe ce anunţă răul, moartea (râul Neagra)

V. Acţiuneaprima parte (primele 6 capitole) include expoziţiunea şi intriga– prezentarea satului şi portretul Vitoriei, neliniştită în legătură cu întâtzierea soţului său, plecat la Dorna să cumpere oi– pregătirile pentru plecarea în căutarea acestuia: ţine post negru, merge la Mănăstirea Bistriţa, anunţă autorităţile, face rost de bani, o lasă pe Minodora la mănăstire.b. partea a doua (următoarele 7 capitole) – desfăşurarea acţiunii– Vitoria şi Gheorghiţă reconstituie traseul lui Nechifor, poposind la Gura Bicazului, la crâşma domnului David de la Călugăreni, la moş Pricop în Fărcaşa, la Vatra Dornei, Broşteni, Borca– întâlnesc o nuntă şi un botez la care participă conform obiceiurilor, element cu valoare anticipativă, trimiţând la înmormântarea din final– Vitoria realizează că soţul său a dispărut între Suha şi Sabasa şi, cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, cei doi descoperă într-o râpă rămăşiţele lui Nechiforc. partea a treia (ultimele 3 capitole): ancheta poliţei, înmormântarea, parastasul lui Nechifor şi pedepsirea ucigaşului– Gheorghiţă coboară în râpă şi-şi veghează tatăl o noapte întreagă, semn al maturizării acestuia– punctul cuminant- Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i pe Calistrat Bogza şi pe Ilie Cuţui– Cuţui îşi recunoaşte vina, dar Bogza devine agresiv, ceea ce atrage gestul de înfăptuire a dreptăţii realizat de către Gheorghiţă cu baltagul lui Nechifor– deznodământul – recunoaşterea vinei de către Bogza, şi reluarea vieţii de către Vitoria şi familia ei.