Baltagul-Mihail Sadoveanu Daca in evolutia romanului romanesc Rebreanu a insemnat impunerea definitiva a viziunii realist-obiective,iar Camil Petrescu a plasat romanul in registrul analizei atat a starilor de constiinta ,cat si a proceselor sufletesti complexe,Mihail Sadoveanu atinge apogeul romanului traditional, prin ,,Baltagul, inspirat din mitul existential romanesc (motto-ul din ,,Miorita). Aceasta creatie ilustreaza perfect formula traditionala a romanului realist de observatie sociala si de problematica morala.

Sadoveanu scrie, in numai 17 zile, un roman complex, avand caracter mitic, simbolic, si baladesc, care este roman al transhumantei, ce surprinde o lume pastorala arhaica, roman initiatic, al ritualurilor de trecere si al initierii lui Gheorghita (bildungsroman), roman de dragoste, roman al familiei si chiar roman cu intriga politista. Titlul pune intregul univers al cartii sub semnul dualitatii: baltagul (topor cu doua taisuri) e atat unealta, cat si arma, semnificand viata si moartea. Tema vietii si a mortii si cea a cautarii adevarului se construiesc epic pe motivul ordonator al calatoriei care are ca scop cunoasterea, intierea si restabilirea justitiei. Calatoria Vitoriei se desfasoara nu numai intr-un spatiu geografic real, ci si intr-un spatiu launtric, un labirint interior in care se hotaraste totul. Perspectiva narativa este obiectiva si aparatine unui narator omniscient si omniprezent care ofera o viziune ,,din spate, naratiunea fiind realizata la pers a III-a. In finalul romanului rolul naratorului ii revine personajului principal,Vitoria, care reconstituie crima, pana in cele mai mici detalii. Ea devine narator colportor, pretizand ca spune povestea pe care i-a zis-o Nechifor cand i-a gasit trupul in rapa. Scenele se succed, in mare parte, prin tehnica inlantuirii cronologice. Timpul este vag, precizat prin sarbatori religioase: aproape de Sf.Andrei, in Postul Mare, iar spatiul are o dubla valoare: este inchis (satul Magura, gospodaria familiei Lipan), semnificand siguranta, protectie, intimitate si este deschis, odata cu plecarea Vitoriei si al lui Gheorghita (include toponime reale: Dorna, Bistrita, cat si toponime simbolice, care anunta moartea: raul Neagra). Structura compozitionala este clasica si echilibrata. Cele 16 capitole pot fi grupate in trei parti: asteptarea lui Nechifor Lipan,calatoria Vitoriei si a lui Gheorghita si implinirea datinei funerare si a justitiei. Structura interioara a romanului include trei planuri, prin care se contureaza viziunea lui Sadoveanu asupra lumii. Primul este cel al existentei individuale si familiale. Acesta urmareste calatoria Vitoriei si este dinamizat de un conflict exterior de interese, care a dus la moartea lui Nechifor. Cel de-al doilea plan urmareste existenta comunitatii de oieri si surprinde o lume arhaica care se confrunta cu noi forme de viata sociala. Acest plan include un conflict de natura morala, generat de incalcarea normelor etice ale comunitatii traditionale. Ultimul este planul mitic si simbolic care releva o conceptie despre lume si om, bazata pe credinte, mentalitati, superstitii, vise si semne, care genereaza un conflict interior. Incipitul rezuma o legenda cosmologica care integreaza existenta muntenilor cosmic, schiteaza un portret al personajului colectiv si introduce personajul absent al cartii, Nechifor Lipan. Finalul este inchis si se afla in relatie cu incipitul: conform randuielii, familia isi va relua viata intrerupta prin moartea tatalui, o noua generatie repetand tiparul existential fixat in timp. Personajele ocupa un rol important in roman, fie ca sunt principale (Vitoria si Nechifor, personaj absent), secundare (Gheorghita) sau episodice (Minodora, mos Pricop, baba Maranda).

Vitoria este un personaj complex, de factura realista, ,,exponent al spetei(G.Calinescu) realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat atat direct, cat si indirect. Statutul sau social dezvaluie, de la inceput, conditia de mama si sotie iubitoare. Ea este definita prin firea energica si hotarata, prin harnicia si priceperea cu care conduce gospodaria sau face negot, prin credinta in Dumnezeu si traditie. Inainte de a pleca in marea calatorie,Vitoria merge la manastirea Bistrita, unde se inchina la icoana Sf.Ana. Apoi se purifica spiritual si fizic, prin post, rugaciuni, spovedanie si impartasanie. Ipostaza de sotie releva relatia dintre Vitoria si Nechifor Lipan. Ea este un model de iubire si devotament,de statornicie si sensibilitate. Legatura lor este atat de puternica, incat Nechifor este prezent mereu in gandul si visul Vitoriei. In numele iubirii, ea este gata sa-si sacrifice chiar viata: ,,Daca a intrat el pe celalalt taram,oi intra si eu dupa dansul. Zbuciumul interior al eroinei este surprins prin intermediul monologului interior. Vitoria este hotarata sa afle adevarul despre Nechifor si sa implineasca datina crestineasca. De aceea, nu-si ingaduie nicio clipa de slabiciune. Singurul moment cand durerea se exterioreaza este la vederea osemintelor din rapa, clipa in are strigatul izbucneste mistuitor: ,,Gheorghita...(era numele de alint pe care doar ea si Nechifor il stiau).

O alta ipostaza a Vitoriei este cea de mama. Aceasta descopera relatia ei cu cei doi copii, Minodora si Gheorghita care sunt crescuti in spiritul respectului fata de valorile morale si legile nescrise ale satului. Asprimea cu care sanctioneaza orice abatere a fetei sale de la obiceiurile stramosesti releva responsabilitate materna. Fata de Gheorghita, Vitoria dovedeste grija mamei care isi ajuta copilul sa se maturizeze fiind un model in calatoria initiatica a acestuia. In opinia mea, personajele din acest roman ilustreaza o tipologie umana, in construirea lor fiind accentuat ceea ce este definitoriu. Pe de alta parte,Vitoria si Nechifor sunt reprezentativi pentru profilul moral si modelul de comportament al personajului colectiv, fiind vazuti in relatie cu ceilalti munteni.

In concluzie, ,,Baltagul ilustreaza romanul traditional care, chiar daca a pierdut in competitia cu cel modern, reuseste sa impuna un model etic si estetic ce ramane viu in memoria cititorului.