AVANSARE manuală !

Apold, mai demult Trapold, Apoldu, (în dialectul săsesc Pult, în germană Trapold, Trappold, Trapolden) este un sat în județul Mureș. Denumiri în decursul timpului: Apold (1337), Trappolden (1500), Pold (1549).

Localitatea este situată pe părâul Șaeș afluent al râului Târnava Mare

Localitatea Apold, pentru prima oară menţionată documentar în 1309, are o istorie mult mai veche, pe teritoriul comunei descoperindu-se un valoros tezaur dacic (secolul I î.e.n.) alcătuit din 6 fibule de argint, un colier şi o centură din lanţ de argint, precum şi

563 denari romani republicani datând din perioada 217-249.

Biserica săsească evanghelică, din acest sat, este unul dintre cele mai importante monumente istorice şi de artă din judeţul Mureş. Nu se poate stabili cu exactitate

ordinea fazelor de construcţie, dar s-a presupus că o parte dintre structuri datează din secolul al XIII-lea.

Actuala, biserică evanghelică din Apold, de tip sală, îşi are originea într-o mai veche bazilică de piatră, construită în stil romanic. Este de presupus că aceasta din urmă nu prezenta nici un fel de turn vestic, care a fost, probabil, ulterior anexat construcţiei.

Un argument în acest sens poate fi oferit de arcadele aflate la extremitatea vestica a corpului bisericii, realizate în plin centru şi care aparţin unui tip morfologic foarte vechi. Se observă că o parte a turnului clopotniţei este practic încorporată în partea vestică a

corpului acestuia. Faptul se explică prin lipsa spaţiului.

Poteca acces.

Din registrele oraşului Sighişoara rezultă că, în anii 1504-1507, comunitatea săsească din Trappold a beneficiat de o serie de înlesniri în privinţa taxelor plătite

autorităţilor centrale. Motivul acestor îndulciri a taxelor era construirea fortificaţiei pe care o cunoaştem astăzi şi modificarea unei biserici deja existente aici. Aceasta din urmă a suferit o serie de intervenţii care i-au modificat probabil simţitor forma iniţială,

aşa cum se prezintă aceasta la sfârşitul secolului al XV-lea.

Modificările aduse corpului arhitectural al bisericii propriu-zise pot fi cu uşurinţă identificate.

Astfel, turnul clopotniţei a fost supraînălţat şi prevăzut în partea

superioară cu creneluri.

O altă importantă amenajare este reprezentată de înălţarea zidurilor navei şi ale corului pentru ca să se ajungă la acel efectiv mod de apărare, la care să participe toate părţile bisericii, alături de turnul de la vest. Acesta din urmă avea să rămână totuşi elementul defensiv esenţial al construcţiei, date fiind volumul, înălţimea sa

impresionantă, multiplele posibilităţi de ripostă pe care le oferea şi totodată grosimea zidurilor.

Chiar dacă turnul clopotniţei era elementul arhitectural principal al sistemului defensiv, alături de acesta corul oferea, în partea răsăriteană a bisericii, posibilităţi

de rezistenţă eficientă. El prezintă enorme deschizături orizontale în câmpurile dintre contraforţii masivi de piatră, care făceau din adversarul potenţial, ajuns la picioarele

zidurilor, o ţintă uşoară pentru apărători.

Iniţial, biserica a fost tăvanită, această formă fiind modificată odată cu lucrările de fortificaţie din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Tavanul a fost boltit, folosindu-se

în acest scop arcuri încrucişate, de formă uşor ogivală. Pentru susţinerea acesteia au fost ridicaţi patru stâlpi interiori, dispuşi pe două rânduri.

Sala bisericii are lungimea de 13,3 metri, iar lăţimea este de 11,5 metri. Corul bisericii este

lung de 11,3 nietri şi are o lăţime maximă de 7,5 metri.

În partea de sud corul are o intrare destinată în mod

tradiţional preoţimii.

Intrarea principală în sala bisericii formează un portal gotic în partea de vest a turnului clopotului, având

în partea superioară un arc cu formă frântă. Intrarea din partea

sudică a bisericii prezintă acelaşi tip de portal, aparţinând formal stilului

arhitectural gotic.

Intrarea în biserică se face pe un culoar îngust şi jos, mărginit de bănci cu spătar.

Spaţiul se deschide apoi odată ce se iese de sub o galerie de lemn.

Altarul este flancat de coloane cu capiteluri corintice şi prezintă în planul central figura lui Isus crucificat. În stânga şi în dreapta figurii centrale

sunt reprezentate, pe un piedestal prismatic, siluetele sfinţilor apostoli

Petru şi Pavel.

Un altar mai vechi a existat, datând probabil din perioada anterioară Reformei. Piatra acestuia (168/88 cm) s-a menţinut, fiind utilizată ca pavaj în sala turnului.

Ea are o adâncitură, probabil locul în care se păstrau ostiile.

Atipică însă şi destul de ciudată este montarea orgii în partea din faţă a corului. În mod normal, locul orgii într-o biserică de acest tip este în partea opusă,

respectiv în galeria din partea vestică a corpului bisericii.

Orga, amplasată deasupra altarului, a fost construită în anul 1821 de organistul şi constructorul Johann Theiss din Sighişoara. În partea superioară a orgii se găseşte

inscripţia potrivit căreia aceasta ar fi fost prima orgă construită de către acest meşter.

Amvonul bisericii a fost construit din piatră şi prezintă în partea superioară

o coroană amvonică. Aceasta era pictată, avea înscris un text în limba

latină şi cifra l764, anul realizării sale.

Biserica a fost renovată în repetate rânduri. În anul 1858 era încă vizibilă, pe zidul din dreapta corului, o inscripţie referitoare la anul 1611. Sunt cunoscute, de asemenea,

lucrări de factură similară efectuate în anii 1634 şi 1900. În anul 1762, zidurile galeriilor au fost pictate, se pare, de meşterul tâmplar Georgius Philippi din

Sighişoara. Opera acestuia consta practic în patru plăci mari de lemn pictate şi alta mai mică. Toate scenele decorative realizate de meşterul din Sighişoara fac trimitere constantă la tematica Sfintei Cruci. Prima placă prezintă o cruce la picioarele căreia au fost figurate două table ale legii cu cele zece porunci. În sectorul din stânga jos este reprezentat poporul evreu, într-o manieră simbolică şi evident alegorică, sub

aspectul figurativ al unor pietre deasupra cărora se ridică Biserica. Deasupra acestei imagini se găseşte inscripţia: Hristos este împlinirea Legii. A doua placă are o pătură de nori, simbolul alegoric al tainei Dumnezeieşti de nepătruns. Din mijlocul unui grup

de copaci, figurat în partea stângă a plăcii, se ridică un trunchi înalt, simbolizând viaţa. Lângă o cruce s-au figurat trandafiri albi şi o altă cruce roşie, simbol al credinţei aprinse. Inscripţia din partea superioară a imaginii este următoarea: Astfel, împlinirea legii este dragostea. A treia placă figurează un izvor, imaginea alegorică a mântuirii

creştine. Partea superioară poartă, de asemenea, o inscripţie care s-ar traduce izvorul lui Dumnezeu are apă din abundenţă. În fine, ultima placă are o nouă imagine

a unei cruci, la baza căreia este desenată o reptilă solzoasă. Pe vârful crucii este figurat un porumbel, iar deasupra lui se găseşte inscripţia nu ai vrut să dai bestiei

suflet de porumbel. Scena de pe placa mică este reprezentată de o cruce plasată în câmp deschis, sub o flacără de formă circulară. Inscripţia de pe ea se traduce jertfiţi-i

lui Dumnezeu cu dreptate şi nădăjduiţi din inimă.

În interiorul cetăţii a fost săpată o fântână adâncă, azi astupată, ce asigura apă potabilă sătenilor în timpul nenumăratelor asedii la

care Cetatea a fost supusă de-a lungul veacurilor. Pâinea era de asemenea asigurată, întrucât în interiorul unuia dintre bastioane

exista o moară.

Mobilier este din 1762.

Ribunele destinate

tineretului.

Zidului din partea nordică a corului i-a fost anexată o sacristie, care este

contemporană cu prima incintă a edificiului religios.

Scările pentru

accesul în turn.

Culoarul de apărare al turnului prezintă arcade şi bolţi care dau un efect estetic deosebit.

Pe balustrada culoarului de apărare, într-o nişă amplasată în partea frontală (vestică) se găsea o veche figurină din lemn, denumită de localnici Bogdan Misi. Până la

montarea în turn a unui ceas, această figurină, ghidată de un dispozitiv special, bătea clopotul bisericii la fiecare oră fixă. Specialiştii consideră figura ca având o valoare deosebită şi o datează în perioada gotică prereformată. Se presupune că ea a fost

iniţial parte a unui vechi altar. Ceasul din turn datează din anul 1723

În turn. Acoperişul turnului este de formă piramidală,

în patru ape.

Turnul clopotniţei a fost prevăzut cu trei clopote. Clopotul mare prezintă o inscripţie în latină: O rex gloriae Ihesu Christe venicum pace amen. Faptul că inscripţia a fost

realizată folosindu-se caractere gotice face ca data probabilă a manufacturării clopotului să se plaseze în secolul al XVI-lea.

Clopotul mic este databil cu mai multă uşurinţă, având incizată data 1554.

Biserica este înconjurată de două incinte fortificate, adică două ziduri de piatră de formă relativ ovală, adaptată neregularităţilor terenului. Traseul zidurilor este punctat de mai multe turnuri de apărare. Inelul exterior al incintei fortificate, având o înălţime de 3 până la 4 metri, se desfăşoară la poalele dealului pe care este amplasat întreg

edificiul şi prezintă nu mai puţin de 28 de contraforturi de piatră masive.

Actualmente locuinţa clopotarului.

Construcţie lungă de 18 metri, pe mai multe nivele, în care se păstra recolta.

Turnul Alb poartă această denumire

din cauza zugrăvelii sale exterioare de

culoare albă. Există dovezi concludente că acesta din urmă era locuibil în timpul

asediilor. Aici se păstra slănina,

peste an.

Principala poartă de acces a cetăţii este amplasată la nord-vest. Dinspre sat se ajunge la această intrare pe un drum scurt cu meandre. Intrarea în biserică se face pe sub turnul porţii, al cărui parter prezintă o cămăruţă de refugiu sau, după caz, de arest. Camera de deasupra acestui prim nivel este camera de tragere, care în anul

1932 devenise muzeul satului. Exponatele acestuia au fost însă confiscate şi transportate de aici, după cel de al doilea război mondial.

În partea dreaptă a intrării principale în incinta fortificaţiei se află un bastion de piatră

destinat în trecut scopurilor defensive, dar care avea să fie transformat în şcoală.

Comunitatea săsească din Apold s-a destrămat odată cu exodul masiv al saşilor din localitate, produs după 1990. Astăzi mai există în sat doar câteva familii care ţin de cultul evanghelic, iar în vechea biserică fortificată se oficiază slujbe doar cu ocazia

anumitor sărbători.

Apold pe harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.

Satul Apold se află cam la 15 km de Sighişoara urmând drumul spre Agnita. Cheia o găsiţi la casa cu

numărul 248.Biserica are următorul program de vizitare: luni-vineri: 9-12 şi 17:30

Situl este înscris pe Lista Monumentelor Istorice la no. 2847.

APOLDAPOLDCoordonate GPSCoordonate GPSLat: 46º7'31"N, Lon: 24º49'4"E

BIBLIOGRAFIE:BIBLIOGRAFIE:

- http://geotrekking.plus.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=470 - http://www.rotravel.com/Locuri/Transilvania/Cetati-si-biserici-fortificate/Apold - http://www.facebook.com/note.php?note_id=204164406274440 - http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=167 - http://ro.wikipedia.org/wiki/Apold,_Mure%C8%99

- http://www.biserici-fortificate.com/locations/apold___trappold/67/

Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >>

Coloana sonoră : Yanni - Secret Vows.

15.03.2012.