DE LA PIRINEII ORIENTALI LA MUNȚII GUTÂIULUI:ITINERARIUL FRANCO-ROMÂN AL LUI ESTELLE CANTALAANUL XV w NR. 634 w 16 – 22 FEBRUARIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 8-9

PAGINA 7

Cartea lui Ion Vianu(Frumusețea va mântuilumea și alte eseuri,Polirom, 2018) esteprecum un cufăr plin deminunății.

DESPRE FAPTUL CĂFRUMUSEȚEA VAMÂNTUI LUMEA

NAIVITATE ȘI CALCUL POLITICLA FILMELE DE OSCAR

CUM ÎNVAȚĂ ACTORII ATÂTEAROLURI?

PAGINILE 2-3

PAGINA 10

2ANUL XV NR. 634

16 – 22 FEBRUARIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

DINTRE SUTE DE CATARGE...

Naivitate și calcul politicla filmele de Oscar

IULIA BLAGA

Robert Redford este unul dintreexemplele cele mai scandaloase, afost premiat doar pentru regie,plus un Oscar onorific. De curândl�am văzut în ultimul său film caactor, așa l�a anunțat (deja Wiki�pedia îl numește „a retired Ame�rican actor“). Redford nu a fostnominalizat acum la Oscar pen�tru rolul din The Old Man & TheGun (de David Lowery), deși rolulsău era o încheiere cu trimiterinostalgice la tot ce a făcut memo�rabil în carieră, iar el joacă atât deelegant și de firesc, încât nici nuzici că joacă. (Poate de aceea nicin�a fost nominalizat.)

Eram în școala generală, îna �inte de ’89, când Adina Darian ascos cartea Mirajul statuetei deaur. Se epuizase la librăria ceamai mare din Sibiu și am obținut�oconvingând o vânzătoare să�mivândă pe sub mână un exemplardin depozit. Eram fascinată de fil�mele americane. Am crezut de peatunci că Premiile Oscar sunt unfel de Nobeluri, niște Everesturiale celei de�a șaptea arte. N�aveai

cum să fii bun fără să nu iei Osca�rul și invers. Această naivitate num�a părăsit niciodată, deși de la ovreme mă dezvrăjesc în fiecare an,pentru ca anul următor, când seanunță nominalizările, să mă re�configurez, sperând din nou să fienominalizați/ premiați cei maibuni dintre cei buni.

Până când se vor anunța pre �mianții ediției din acest an (în 24februarie 2019), m�am gândit săscriu câte ceva despre filmele careau fost nominalizate și care n�auputut fi încă văzute în România,dar și despre filmele care n�au fostnominalizate – deși ar fi meritat –și nici n�au rulat la noi.

ROMA

Așa cum am spus și la Globurilede Aur, 2019 marchează un vârf alcorectitudinii politice. (Uitați�văși la Berlinală. Biroul de presă ne�a trimis în premieră tabele cuprocentele de reprezentare femi�nină nu doar în filmele din festi�val, ci și la nivelul tuturor com� partimentelor administrative.)Cred că această exacerbare a in�cluderii a fost valul pe a căruiculme a săltat Roma mexicanului

Alfonso Cuarón, un film foartefrumos vorbit în spaniolă și cu oneprofesionistă indigenă în rolprincipal, care în alt an n�ar fi fostpoate nominalizat decât la filmstrăin. N�ar fi de mirare ca YalitzaAparicio, învățătoarea ajunsă ve�detă grație rolului de menajeră înpovestea autobiografică a lui Cu�arón, să�i sufle Oscarul lui GlennClose, care a mai fost nominali�zată de șase ori până la The Wife(de Björn Runge), fără să fi fostpremiată. Competiția în aceastăcategorie e între două genuri depersonaje recomandate politic. Pede o parte o indigenă blândă șibună, un înger care a ocrotit copi�lăria lui Cuarón, epuizându�se înmuncă pentru burghezi și întâm�pinând propriile tragedii cu seni�nătate (iar Yalitza Aparicio eîn tr�adevăr memorabilă). Pe dealta, eroina lui Close din filmulbazat pe romanul lui Meg Wolitzer,o scriitoare talentată care a trăit oviață în um bra soțului, iar cândacesta primește Nobelul și e invitatla Stockholm pentru fes tivități,toate ne drep tățile și frustrările îisunt răscolite, mai ales că soțul etipul perfect al tiranului irezistibil(Jonathan Pryce ar fi meritat și el o

nominalizare la Oscar, altfel filmulfiind destul de cuminte).

GREEN BOOK

E foarte greu de făcut în acest anpronosticuri pentru cele mai im�portante Oscaruri: cel mai bunfilm și cel mai bun regizor. Globu�rile de Aur sunt considerate nișterepere pentru sezonul de iarnă alpremiilor, dar nu întotdeaunaanunță exact premianții de laOscar. De fapt, Globurile preves�tesc mai mult nominalizările laOscar, dar cel mai bun indicatorla Oscarul pentru cel mai bunfilm e considerat Premiul Produ�cers Guild, care în acest an a răs�plătit road�movie�ul Green Book.Filmul lui Peter Farrelly, adaptarea unei cărți a lui Nick Vallelongadespre tatăl său, Tony Vallelonga,care în anii ’60 a fost șoferul pia�nistului de culoare Don Shirleyîntr�un turneu prin sudul State�lor Unite, reconstituie povesteaacestei prietenii într�o manierălejeră, nu lipsită de momenteamuzante, dar și de accentelegrave ale discriminării rasiale.

Shirley era un muzician ta�lentat și școlit, invitat să cânte pe

bani, dar în unele localități dinsud, unde toți servitorii eraunegri, nu avea voie să foloseascăaceeași toaletă cu albii sau nuavea voie în același restaurant cuei. Luați pe sus de mareea corecti�tudinii politice, membrii Acade�miei Americane de Film au luat înbrațe acest film cuminte, daruman și plin de bune intenții, no�minalizându�l la cinci categorii,inclusiv pentru rol principal mas�culin, unde Viggo Mortensen, cujocul lui prea îngroșat, nu meritasă fie reținut, precum și la rol se�cundar masculin, unde Maher�shala Ali are șansă dublă pentrucă personajul lui a fost nu doarnegru, ci și gay. Însă Ali e foartebun; el dă personajului aura binecumpănită de prestanță, demni�tate și suferință pe care o presu�punea partitura. Iar filmul are șinota specifică de sentimentalismproprie cinemaului american cupriză la publicul larg.

FIRST REFORMED

Mare păcat că nominalizarea luiViggo Mortensen a ratat șansa luiEthan Hawke de a fi nominalizatla Oscar pentru cel mai bun rol al

În fiecare an, ca șicum ne-am fi născutdin nou, ne dorim caOscarurile să se deacelor mai valoroasefilme și artiști din anulprecedent, uitând căasta nu s-a întâmplatniciodată. Mereu suntscăpări și chiar actoriși regizori foarte bunicare n-au primitniciodată râvnitastatuetă din parteaAcademiei Ame -ricane de Film.

The Ballad of Buster Scruggs

3ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

său de până acum, preotul dinFirst Reformed, de Paul Schrader.Dintre toți actorii de anul trecut,poate că el ar fi meritat Oscarulmai mult decât Rami Malek pen�tru Bohemian Rhapsody. Filmul i�a adus lui Schrader o nomina� lizare la Oscar pentru scenariuoriginal – prima din carieră, văvine să credeți? Schrader a scrisscenariile unor filme devenite dereferință ca Taxi Driver și RaggingBull, dar n�a mai fost nominalizatpână acum la Oscar. (Poate deaceea o să și câștige.) First Refor�med e un film reținut și austerdespre un preot al unei Bisericireformate cu puțini enoriași, careține un jurnal al coborârii sale îndepresie, pe măsură ce o boală in�curabilă îl macină. Încearcă să�șițină depresia în frâu cu alcool (aavut un fiu pe care l�a trimis înIrak și a murit) și se implică totmai mult în drama unui enoriașecologist care�și ia până la urmăviața, lăsându�i moștenire partealui de alienare. Preotul ajunge săpreia de la acesta fundamentalis�mul ecologist și devine pregătit săse arunce în aer la propriu pentrua anihila un industriaș corupt. Nue greu să�l întrezărești pe TravisBickle în straiele acestui preotsinguratic ce preia crucea uneisocietăți autodistructive, dar te�matica ecologistă e interpretatăaici parcă mai degrabă împotrivainteresului ei, în răspăr și nu înspiritul corectitudinii politice caredecide acum în America. Iar EthanHawke e remarcabil prin felul in�teriorizat în care aprofundează co�borârea în Infern a preotului.

VICE

La fel ca Viggo Mortensen, și pentruChristian Bale nominalizarea laOscarul pentru rol principal mas�culin a fost un cadou. Interpretarea

sa din Vice, de Adam McKay, e lafel ca filmul – pompoasă și goalăde conținut. Doar pentru că te�aiîngrășat niște kilograme și ai fil�mat cu o dificilă mască prosteticănu înseamnă că meriți Oscarul,dar se pare că rețeta funcționează.Faptul că Hollywoodul încă muș �că la rolurile de contre�emploicare presupun transformări fizicemajore pare un semn de naivitate(așa cum unii speră ca Oscarurilesă se dea pe drept). Nominalizat laopt Oscaruri, Vice e un filmpretențios, supraîncărcat și indi�gest despre ascensiunea politicia�nului Dick Cheney. Nu am pututurmări decât jumătate din el, mis�a părut la fel de găunos ca TheBig Short/ Brokerii Apocalipsei(pe care tot McKay l�a regizat) sauAmerican Hustle (de David O.Russell) sau alte așa�zise satirehollywoodiene recente, politicesau nu, încununate cu nominali�zări și premii. Nu cred că prolixi�tatea e un semn de inteligență,dar se pare că azi cu cât nu spuinimic într�un mod mai pretențios,cu atât pari mai inteligent. Noulcinema american al anilor ’70 eîngropat de mult. Un film com�plex și profund ca First Reformede aproape ignorat, în vreme cecrucișătoare insipide făcute pebani mulți și preluate de mari dis�tribuitori devin lideri de opinie.

THE BALLAD OF BUSTER SCRUGGS

Din altă paradigmă e și filmul fra �ților Coen, The Ballad of BusterScruggs, un film în scheciuri care,la fel ca filmul lui Paul Schrader, afost lansat la Festivalul de la Ve �neția, anul trecut (unde a fost pre�miat pentru scenariu). La Oscaruriare trei nominalizări, printre carepentru scenariu adaptare. E unfilm inegal (nu toate scheciurile

sunt la aceeași înălțime), dar creș �te de la un capitol la altul, iar wes�ternul e mai mult o ramă pentruniște comentarii despre viață și,mai ales, moarte. De multe origrila westernului e aruncată înaer (primul capitol e un westernmuzical), dar ea de fapt furni�zează un cadru atemporal și înabsolut pentru o tramă filosoficăcu trimiteri la prezent. Managerulinterpretat de Liam Neeson schim �bă recitatorul fără mâini și pi�cioare (Harry Melling) pe�o găinăcare face calcule matematice,atunci când arta pură nu�i maiaduce bani. (Asta apropo de Hol�lywood.) Totuși, în capitolul acărui protagonistă e Zoe Kazanam găsit unul dintre cele mai fru�moase momente de western.Când Alice se îndepărtează de ca�ravană și e atacată de indieni,unul din ghizii caravanei, Mr. Ar�thur (Grainger Hines), desprecare celălalt ghid credea că e receși insensibil, aproape își dă viațas�o apere, cu atitudinea unui pilotde avion care trebuie să�și de�pună pasagerii teferi la sol dupăce l�au lăsat motoarele (și primej�diile, și veștile bune sunt primitecu egală emoție). Speriată că vacădea pradă indienilor, Alice sesinucide, iar ultimul cadru al ca�pitolului e cu Mr. Arthur privindde pe culme în plonjeu la siluetacolegului care așteaptă îngrijorat(voia s�o ia pe Alice de nevastă).Cum fiecare capitol pleacă de lamotivul cărții răsfoite, preluândprimele rânduri și o fotografie(care devine ultimul cadru al ca�pitolului) dintr�o carte imagi�nară, aici deznodământul e repre �zentat de desenul cu cei doi duri(Mr. Arthur are și câinele lui Alicela picioare), textul fiind: „Iar Mr.Arthur nu prea știa cum să�i dea

vestea lui Billy Knapp...“. Rar amgăsit atâta delicatețe într�o po�veste cu caractere puternice, cumse presupune că sunt westernurile.

THE FAVOURITE

Desemnat cel mai bun film britanicla Premiile BAFTA, The Favourite,de Yorgos Lanthimos are 10 nomi�nalizări la Oscar – de înțeles dinmoment ce e un film de epocă, rea�lizat cu o scenografie și costumeimpresionante. (Și probabil că ni�meni nu�i va sufla Oscarul pentrucostume designerului Sandy Po�well, care anul acesta e nominali�zată și pentru Mary Poppins Re �turns.) The Favourite e captivant înprimele minute, dar are și el un soide pretențiozitate și o dorință de afi o combinație de Kubrick + Gree�naway, care până la urmă nu ducenicăieri. La fel ca în celelalte filmeale lui Lanthimos (cu ex cepția luiDogtooth), povestea obosește pedrum și se dovedește că stilizarealuxuriantă nu e de fapt susținutăde conținut. Probabil că, de pe de oparte, Academia avea nevoie detradiționala producție britanică deepocă, pe de alta e foarte posibil șica triunghiul amoros dintre reginaAnne (Olivia Colman) și cele douăprotejate influente (Rachel Weiszși Emma Stone), plus implicațiilefeministe care decurg de aici, să ficântărit greu. Și acest film și�a în�ceput traseul la Veneția, unde aluat Grand Jury Prize și Cupa Volpipentru interpretare feminină (acor�dată Oliviei Colman). Inspirat dinrealitate, el vorbește despre pute�rea feminină din Anglia începutu�lui de secol XVIII cu un aer devădită modernitate, lucru vizibil șidin costume, și din detalii punc�tuale – de pildă, coregrafia unuibal de la curte. Dar, dincolo de

exuberanța vizuală, ceva rămânesuperficial, exterior și dezlipit demiez. Poate pentru că filmul nici nue despre trecut, ci tot despre prezent.

Nu am văzut If Beale StreetCould Talk, de Barry Jenkins, no�minalizat oarecum surprinzătordoar la trei Oscaruri. Am văzuttrailerul și am senzația că știudeja și filmul, pe care îl bănuiescsentimental și edulcorat. Aș pre�fera să revăd la schimb Blac�KkKlansman, de Spike Lee, o com� binație foarte agreabilă de propa�gandă politică și entertainment,cu interpretări foarte bune.

A Star Is Born nu va aveanoroc la Oscaruri, dar ăsta e defapt un noroc pentru Bradley Co�oper. Un Oscar pentru filmul dedebut poate l�ar fi îngropat ca re�gizor. „E și mâine o zi“, spuneaștim noi cine.

Încheind tot cu Robert Red�ford, care mi se pare acum multmai bun actor ca Pacino și DeNiro pentru că a știut să îmbătrâ�nească subtil (nu l�am văzut ni�ciodată cabotin), am găsit înMirajul statuetei de aur răspun�sul lui la o scrisoare a Adinei Da�rian, în care spunea, după celuase Oscarul de regie pentru Or�dinary People (1980): „În ceea ceprivește premiile Academiei, defapt sentimentele mele nu s�auschimbat. Desigur, e plăcut să țise acorde un premiu și sunt recu�noscător să�l fi primit, dar tot nucred că un premiu trebuie să con�sacre opera“. Redford a fost mem�bru al Academiei, dar n�a votatniciodată, a ținut Hollywoodul ladistanță. Că e Hollywood sau Pi�pera, peste tot e același lucru șitrebuie să�ți asumi asta: oricât detalentat ai fi, dacă nu ești mem�bru în vreo coterie, rămâi pe di�nafară. SDC

The Old Man and the Gun

First Reformed

4ANUL XV NR. 634

16 – 22 FEBRUARIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

E februarie deja, nu peste mult vafi din nou primăvară și nu vommai avea timp. Ce vom face atuncicând nu vom mai avea timp? Vomciti mai puțin, nu vom mai citideloc? Ce se va întâmpla cu noi?Ce vom deveni? E februarie, încă.

Recitesc primul volum de povestiripe care Julio Cortázar l�a semnatcu numele lui. Era 1951, avea trei�zeci și șapte de ani, plecase la Parisși nu avea să se mai întoarcă în Ar�gentina. Cartea aceea se nu meșteBestiar și este cartea mea preferatăde la domnul Julio Cortázar. De ce?

Nu dau explicații, trăiesc fie�care carte bună ca și cum ar fi ade�vărată, fiecare carte bună este ade �vărată, fiecare carte bună e partedin viață, fiecare carte bună e unmiracol și eu vreau să�mi trăiesc

miracolele fără explicații, dincolode luciditate, ca nebunii.

Nu dau explicații pentru mo�notonia entuziasmului care măînsoțește în lectură și îmi face tim�pul pe pământ îndurabil. Nu ter�min niciodată de citit cărțile carenu�mi plac, și nu am nici un regretcă în cimitirul ăsta au ajuns, cu anii,volume de Faulkner, Mann, Grass,Franzen, Canetti, Rushdie și Musil.

Bestiar mă face să cred că amajuns într�un acasă posibil, poves�tirile acestea stranii de care s�au în�drăgostit și Llosa, și Márquez. Simtși eu, întocmai ca Márquez, încă dela prima pagină din Bestiar, căacest Cortázar este „un scriitor așacum mi�aș fi dorit eu să ajung cândaveam să fiu cu adevărat mare“.

Felul în care își taie firelenarative, ceea ce nu spune, cei

unsprezece iepurași vărsați di�năuntrul omului și zdrobiți decaldarâm, fantasticul, joaca, lipsade sens care deschide fereastracătre toate sensurile – toate măfac fericit și nu mă declar vinovat.

Recitesc De ce fierbe copilul înmămăligă, sunt într�o permanentăstare de extaz citind�o pe Aglaja Ve�teranyi, aș vrea să fi trăit cu ea, să fifugit împreună cu circul, să fi eva�dat de la balamuc, să sărim în laculZürich, să murim acolo și, după ovreme, să înviem. Are dreptate tatălAglajei, clovnul, dacă Dumnezeu arfi Dumnezeu, ar trebui să coboarede acolo și să ne ajute. Mă gândescla genunchiul zdrobit al suroriiAglajei, cu care tatăl ei trăia așacum se trăiește cu o femeie, la ge�nunchiul zdrobit fiindcă a lovit�oclovnul cu tractorul ca să rămânăpentru totdeauna cu el.

Recitesc Insisificarea la noi,pe Boteanu de Radu Cosașu și măgândesc la acea instalație de pe�depsit ziariștii care publică știrifalse, așa cum a visat�o Radu

Cosașu, la noi în Piața Amzei,acolo, în fund, între flori și lactate,peste drum de biserică. Mă gân�desc la cum nimic nu s�a făcut lanoi, mii de ani, fără corupție și mămai gândesc la incapacitatea noas tră istorică de a pedepsi, acum șipururea și în vecii vecilor, ploco�nul, comisionul, telefonul, inter �venția. Uitasem că Radu Cosașu

poate fi și acest profet blând,deloc în Exil.

Citesc Panta rhei de VasiliGros sman. Nu l�am mai citit peGrossman până azi, dar azi e fe�bruarie. Acum zece ani, în februa�rie, căutam supraviețuitori ro mâniîn lagărele sovietice, ca să îi scriu îngazete, și acela a fost timpul cel maiînalt din viața mea, n�am cunoscutuniversități mai mari. Citesc Pantarhei și mă simt Ivan Grigorievici în�tors acasă după treizeci de ani delagăre, căutând un loc care nu maiexistă și găsind numai morminte,numai morminte. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Februarie

1.

Unul dintre cele mai fascinantelucruri ale Iașiului din copilă�ria mea comunistă era un ma�gazin de arme vânătorești șiunelte de pescuit din centrulorașului, pe Ștefan cel Mare deazi, pe nume „Vânătorul și pes�carul amator“.

Lasă că aveau în vitrină puști (unaarăta precum îmi închipuiam eucarabina Henry din Winnetou) șiundițe (cu băț chinezesc, cumnumai în visele mele în care nucredeam îmi închipuiam că�mivoi permite vreodată). Dar printreacestea existau mai multe ani�male împăiate. Un mistreț, uniepure, o bufniță și niște rațesălbatice, parcă. Aș fi putut să măholbez ore întregi la ele. Dacă ar fifost și un urs, cred că n�aș mai fiplecat acasă decât cu barbă. Eraudin altă lume și�mi păreau așa vii

în pielea lor umplută cu paiegălbui – logic, numindu�se împă �iate, paie de grâu îmi închipuiamînăuntru –, mult mai vii decât totce ofereau străzile de odinioarăochilor mei de copil.

Și�a venit vremea acelei pri �me dăți când am ieșit singur cusor�mea Otilia, care�i cu opt animai mică decât mine, în oraș. Șiunde să duc eu copilul ca să�l im�presionez, să�i arăt unul dintre

cele mai fascinante lucruri dinlumea pe care o cunoșteam?

Mă rog, ne�am plimbat, amvăzut chestii, dar punctul culmi�nant a fost tot magazinul de armevânătorești și unelte de pescuit,cu animale împăiate în vitrină. Șisor�mea s�a uitat îndelung – cum �va curioasă și contrariată, mi�apărut – și n�a zis nimic. Și�am plecatamândoi în tăcere și, trezindu�măbrusc băiat mare, am avut cale li�beră pentru prima dată în viață lasenzația de cât de stupidă e lumeaîn general și cât de penibil pot fieu în particular.

Cum să duc o fetiță, pe sor�mea, să�i arăt niște lighioane îm�păiate într�o vitrină cu sticlăzoioasă și să m�aștept să fie im�presionată? Nu�mi amintesc șinici nu cred să�i fi suflat ei cevadespre starea mea. Cert e că Otiliam�a apucat deodată de mână șimi�a spus nu cu vorbele astea, darsigur și precis cu acest înțeles:

— Florin, lasă, hai nu fi supă�rat! Nu trebuie să�mi cumperinimic, nu trebuie să�mi mai arăținimic. Tare mult mi�au plăcutanimalele alea împăiate!

2.

Tocmai am primit un mail de la odoamnă care îmi spune că�s ve�detă într�un club de lectură dinAustria, format din „about tenwomen/ aproape zece femei :)“ depeste 60 de ani. Și cică, la una din�tre întâlnirile lor care au loc odată la șase săptămâni, tocmai audiscutat romanul meu Amorțire șică le�a plăcut mult. Și�mi trimiteo listă lungă de întrebări din par�tea clubului... Și, dincolo de faptulcă e o întâmplare faină, mi se parecumva ironică, stranie: care eraușansele ca o situație și niște per�sonaje inventate de mine cu mulțiani în urmă – corul/ clubul Se�nior din roman – să se existe

cumva în realitate undeva în Aus�tria? Și să mă contacteze online.

3.

La țigară pe prispa casei mele, acti�vez locația mobilului ca să văd prog�noza meteo. Și hop sare booking cuîntrebarea „Călătoriți în Lunca Ce �tățuii?“. Și�mi prezintă vreo douăoferte de cazare last minute de nera�tat, la numai 1�2 km de mine. Arunco privire. 375, 294, 265 de lei camera.

La prețurile astea, cred cătotuși stau acasă.

4.

Pe o ploaie cu găleata, mi�au atrasatenția mai mult ca niciodatăștergătoarele mele de parbriz. Șimi�au amintit în ce lume absurdăam apucat să trăiesc, aia în careoamenii, după ce încuiau mașina,își luau frumos ștergătoarele deparbriz cu ei în casă. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Vânătorul și pescarul amator și alte situații

Cică pe la unele colegii de topdin România, în ciclul gimnazial,elevii care nu obțin la sfârșitulanului școlar o medie generalăde minimum 8,00 sunt îndem �nați/ invitați/ obligați să setransfere la alte școli, ca să nustrice prestigiul unor instituțiide elită.

Există acolo niște regulamenteproprii, aprobate de consiliile pro�fesorale și de asociațiile de părinți,și se pare că sunt în vigoare de anibuni (într�un caz anume, de vreooptsprezece). Se poate așa ceva?Dacă vrem învă țământ de elită,uite că se poate, spune un directorde elită de la un colegiu din acestade elită.

Aș putea judeca povestea astalegalist și rigid, zicând că în Ro�mânia nota de trecere este totușicinci („Sfântul Cinci“, cum i sespu nea prin cercurile școlare),

așa că din punct de vedere legal n�ai cum să dai afară pe porțilecolegiului un amărât de pușticare scoate, de bine, de rău, o me �die de 7,40 – la o școală de elită,deh! Iar discuția s�ar încheia scurtaici: e ilegal, deci pasibil de san c �țiuni. Dar cum să sancționezi oșcoală de elită pentru că e de elită,prestigioasă și, presupun, cu orețea de relații destul de puter�nică pentru a își valida nestinghe�rită propriile legi?

Aș putea adopta o perspec�tivă psihopedagogică, ca să�mi

pot pune întrebări despre meto�dele de evaluare din școlile astea.Oricum se pot lansa discuții ne �sfârșite despre exactitatea șiobiectivitatea evaluărilor școlare,căci un opt, un zece sau chiar uncinci înseamnă lucruri diferite înșcoli diferite, ba chiar în aceeașișcoală în momente diferite. Țineși de toanele profesorului și aleelevilor. Dar asta ar însemna sădespicăm firul în patru. Eu măgândesc doar cum s�o simți unbăiețandru de unsprezece anicare aude o voce profesorală rece:„Îmi pare rău, dar azi ai încasat unșapte cât tine de mare – și cu ceitrei de opt pe care�i mai ai, lamine ai picat“.

Aș putea comenta totul și depe poziții egalitarist�socialiste. M�aș întreba atunci cam câți din�tre elevii acelor gimnazii provindin familii mai sărace și cât timprezistă ei acolo – dacă rezistă.

De�aici nu mi�ar fi greu să cadîntr�un conspiraționism social șisă văd în regulamentul respectiv oformă de segregare subtilă. Nu etocmai un secret că gimnaziile co�legiilor de elită din marile orașeajung cumva, nu știu cum, popu�late doar cu copii aparținând pro�tipendadei locale din zilele noas tre,care e și ea așa cum e și țara. Și așputea presupune că dacă acoloînvață, să zicem, niște fii de consi�lieri locali sau de prosperi oamenide afaceri din oraș, copii de politi�cieni cu influență sau de directoride spitale, profesorii o să fie destulde grijulii cu notele, iar până laurmă lucrurile se vor rezolva așacum se cuvine, căci nu poți mușcamâna care hrănește școala.

Aș putea deveni foarte ușorbășcălios, ricanând și întrebân �du�mă ce folos aduc țării aseme�nea școli de elită, când e clar căele nu fac altceva decât să pregă�tească viitori emigranți. Sunt anibuni de când absolvenții de elităai școlilor de elită din Româniaajung studenți la facultăți de elitădin alte țări, de unde se întorc casă�și viziteze părinții și să mai

miroasă aerul de ghetou al țăriide unde au scăpat.

Sau aș putea fi sfătos�rezona�bil și aș aminti că nu întotdeaunaelevii cuminți, serioși și silitori suntcei cu care școala ajunge să se mân�drească în timp. Mi�amintesc că amvăzut în Iași, la Colegiul „CostacheNegruzzi“, plăcile de marmură un �de sunt gravate numele absol �venților prestigioși. Pe placă sunttrecuți de obicei șefii de promoție,de care adesea nu se mai știe marelucru, dar am văzut și numele luiIonel Teodoreanu, care, ca licean,era ceea ce se numea „o loază“. Dara devenit Ionel Teodoreanu. Și,cumva întâmplător, mi�aș amintide un om care odinioară a picatexamenul de admitere în liceu și aajuns elev la Chimie Industrială înloc de Arte Plastice. Mai târziu a de�venit regizor și deschizător de dru�muri în cinematografia româneas�că – se numește Cristi Puiu.

Dar ce�aș spune așa, dintr�unof, e că mă bucur că n�am învățatîntr�o asemenea școală – și că nicimi�aș dori�o vreodată. Să fie la eiacolo, în republicile lor școlare in�dependente! SDC

5ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Republici școlare

Au luat foc cei din PSD când auaflat că Laura Codruța Kövesi eprima pe lista scurtă pentru șefiaParchetului European. Nimenidin arcul puterii (dar nici dinzona penalilor) n�a crezut că ro�mânca poată să ajungă într�unpost atât de important.

Nici epistolele lui Tudorel Toader,nici declarațiile pline de venin alemultor politicieni de la Bucureștin�au contat la Bruxelles. Pentrucă europenii cunosc realitatea,știu cu cine au de�a face. Declara �țiile de sprijin dinspre Europapentru Kövesi au curs una dupăalta. N�a fost zi în care vreun ofi�cial european să nu�și anunțesprijinul pentru fosta șefă a PSD.

După ce planul anti�Kövesi aeșuat, s�a trecut la pasul următor.Candidatura trebuie oprită. Indi�ferent de preț și de conse cințe.Numai gândul că Laura Kövesi arajunge într�o funcție atât de im�portantă nu�i lasă să doarmă peadversarii fostei șefe a DNA.

Coaliția penalilor s�a repus înmișcare, cu o forță care arată urași disprețul acestor oameni. Cufugarul Sebi Ghiță în prim�plan.Și cu Secția pentru investigareainfracțiunilor din Justiție, con�dusă de Adina Florea, gata săpună planul în aplicare.

Cu câteva zile înainte de asusține interviul la Bruxelles, Kö�vesi este chemată brusc să dea cusubsemnatul la noua secție care�ianchetează pe magistrați. Coinci �dență? Greu de crezut, dacă avemîn vedere modul în care a fostpusă pe picioare această struc�tură și cine o conduce.

Penalii au ieșit mai toți dinpușcării, dar n�au liniște. Vor tot,nu se mulțumesc cu pași mărunțiși cu victorii de etapă. Kövesi afost dată jos de la DNA, instituțiapare să fi intrat în amorțeală (ațiauzit de vreun dosar importantdeschis în acest an?), însă nu e deajuns. Nu e doar frica să n�o scapepe Kövesi în fruntea ParchetuluiEuropean, ci și dorința de a o

vedea măcar o zi în cătușe. Dintr�odată, Ghiță scoate poze compro �mițătoare cu Kövesi (deocamdată,nu știm ce conțin fotografiile, avemdoar niște declarații), iar Udrea selăfăie la posturile TV care o ata�cau zilnic. Nu mai contează niciun fel de principii, gașca are ace �leași interese. Nu doar să omoareJus tiția, ci și să se răzbune pe ceicare le�au creat probleme. Iar Kö�vesi e cap de listă.

Punerea lui Kövesi sub urmă�rire penală e fără îndoială o armăputernică. Nu putem aprecia careva fi verdictul Comisiei LIBE și nicinu știm dacă întreaga procedurădin Parlamentul European va fiafectată de întorsătura de la Bu �curești. Părerile în această pri �vință sunt împărțite. Unii spun căeuropenii nu vor ține cont de cu�sătura cu ață albă românească,alții afirmă că dimpotrivă, oficialii

europeni ar putea face un pas înspate. Adică să nu riște desemna�rea unei persoane asupra căreiaplanează niște suspiciuni.

Dar dincolo de ce se va întâm�pla la Bruxelles în cazul Kövesi,acasă mesajul este cât se poate deevident. Vor răzbunare. Totul pa �re o demonstrație de forță și unsemnal de alarmă pentru magis �trați. Cine nu va sta cuminte și vaîndrăzni să ancheteze figuri im�portante din statul român va su�porta consecințele. Ceva de ge� nul: Acum noi facem legea, noidecidem cine scapă și cine nu, n�avem timp și nici chef să discu�tăm despre principii, mecanismeeuropene etc. Ne�ați chinuit preamult, a venit timpul să plătiți.

În orice stat civilizat, aseme�nea practici ies din logica demo �crației. Cei care apasă butonulsunt conștienți că aruncă țara cu

20 de ani în urmă. Dar nu le maipasă. Gândiți�vă că suntem cupatru luni înaintea alegerilor pen�tru Parlamentul European și cunouă luni înainte de prezidențiale.Un partid responsabil nu agită spi�ritele și nu creează teme care l�arcosta electoral. Dar pentru Drag�nea și PSD asta e ultima problemă.Își asumă acest risc, ba chiar totule pe față. Temerea multora e ce seva întâmpla cu statul român și câtvor mai rezista puținele instituțiicare au mai rămas în picioare.

Refuz să cred că România s�arătăcit și că ăsta e drumul pe carevrem să mergem. Avem patru rân�duri de alegeri în față și avem po�sibilitatea să arătăm dacă neplace ce vedem sau dacă, dimpo�trivă, cei care ne�au adus în acestpunct trebuie să plece. Primul in�diciu îl vom avea pe 26 mai, lascrutinul pentru Parlamentul Eu�ropean. Pentru prima dată, nu vorfi niște alegeri oarecare. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Răzbunareapenalilor

În cursul celui de�al Doilea Răz�boi Mondial, furat de ofițeri ger�mani din vila regală de la Monza,pianul era regăsit de trupele bri�tanice la El Alamein și depozitatcu alte bunuri spoliate. Ulterior,cumpărat de un anticar, pianul aajuns în Israel și a fost abandonatîn atelierul restauratorului AvnerCarmi. Acesta era la curent cu is�toria aventuroasă a pianuluiSiena de la bunicul său, odinioarăacordor al lui Artur Schnabel.

Pianul Siena începea o nouă ca�rieră și avea să fie folosit în concertde pianiști remarcabili – între carePnina Salzman și Charles Rosen –și pentru înregistrări. Între cei careau înregistrat pe el s�a aflat și ma�rele pedagog francez Lazare�Lévy.Un concert al său, imortalizat pe unmicrossillon, a devenit cu scurge�rea vremii raritate absolută. În

lume ar mai exista doar două cópii.Una din ele, descoperită de JamesIrsay, pianist american, realizatorde emisiuni radio din istoria muzi�cii clasice, transferată digital, a ser�vit recent la ediția Înregistrărilorcomplete de studio ale lui Lazare�Lévy și Victor Staub, un set de douăCD�uri din seria The French PianoSchool, demarată de casa britanicăAppian (APR 6028). Numai că aiciintervine o problemă:poate fi con�siderat discul lui Lazare�Lévy o în�registrare de studio?

În 1960, restauratorul israe�lian Avner Carmi, devenit proprie�tarul pianului Siena, relata într�ocarte apărută în Statele Unite (Pia�nul nemuritor) vizita pe care i�o fă�cuse Lazare�Lévy în 1951, pentrucare lucrase ca acordor. Maestrulrefuzase inițial să vadă pianul, iarapoi acceptase, sceptic, să îl tes�teze, dar după ce a cântat pe el s�aoferit imediat să dea un concertspecial pentru „Societatea Priete�nilor Pianofortelui Siena“. O foto�grafie a lui Lazare�Lévy și afișulconcertului, pe care se mențio �nează că intrarea în sală este permisă până la o anumită oră,concertul fiind înregistrat, suntpublicate în cartea amintită.

Concertul a avut loc la 14 de�cembrie 1951, și Lazare�Lévy ar fideclarat la încheierea lui, citat deAvner Carmi: „Acesta este cel maiuimitor pian pe care l�am văzutvreodată. Lucrările lui Couperin șiScarlatti sună pe el ca și cum ar fifost scrise special pentru pianulSiena. Iar să cânți Bach și Mozartpe el este de departe mai interesantdecât pe orice alt pian pe care amcântat vreodată, în timp ce muzicaimpresionistă a lui Debussy [asunat] ca o surpriză absolută. Așspune cu totul incredibil“.

Despre înregistrările conside�rate „de studio“ ale lui Victor Staubși Lazare�Lévy am stat de vorbă cuun prieten, Frédéric Gaussin, criticși cercetător parizian, unul dintrecei mai buni cunoscători ai istorieipianului din Franța. El este și auto�rul livretului extrem de avizat alCD�ului publicat de Appian înMarea Britanie. Frédéric Gaussincomenta:

„Lazare�Lévy este un caz spe�cial; el a fost întotdeauna un soi derăsfățat al colecționarilor, fiindcă afăcut un număr mic de înregistrări:înainte de război doar patru fețe dedisc 78 de turații, care au apărut în

exemplare puține, un singur mi�crossillon realizat în 1952 cu So�nate de Mozart, două de 78 deturații japoneze, care au fost în fapto marcă de stimă și onoare din par�tea guvernului japonez pentruactivi tățile sale de ambasador cul�tural al Franței, după al Doilea Răz�boi Mondial, și o sonată izolată deMozart înregistrată în 1956 pentrusetul aniversar al Anului Mozart.

Raritatea înregistrărilor lui La�zare�Lévy a fost amplificată de fap�tul că în timpul războiului o serie dematrițe și de discuri de 78 de turațiiau fost distruse. Este cazul disculuicu muzica lui Chabrier, înregistratîn 1937. Arhivele Pathé�Marconi,puțin consulate, revelează că discu�rile au fost sparte intenționat. Iar«foile de stoc» – cum se numeau lavremea respectivă – relevau că dis�cul Chabrier mai exista în lumedoar în 87 de exemplare.“

„Între Victor Staub și Lazare�Lévy au existat legături puternicede prietenie și de filiație genealo�gică, ambii ca elevi ai lui Diémer. Întimpul celui de�al Doilea RăzboiMondial au avut un destin într�unfel legat. Staub provenea dintr�ofamilie catolică din Elveția, Lazare�Lévy era evreu și amândoi s�auaflat, în felul lor, în vizorul regimu�lui de la Vichy; Staub fiindcă era uncetățean naturalizat, cu un tatăelvețian și o mamă franceză dinȚara Bascilor; se născuse însă înPerú, la Lima, în 1872. A fost natu�ralizat târziu, după ce a ajuns înFranța la vârsta de 10�11 ani, în1882. Guvernul de la Vichy i�acerut să justifice pe plan adminis�trativ faptul că, nefiind francez deorigine, ajunsese profesor. Cum eraaproape de vârsta pensiei, a reușitsă părăsească Conservatorul fără amai fi luat la întrebări în 1941.

Cazul lui Lazare�Lévy este di�ferit. Intrat direct sub prevederilelegislației antisemite a Vichy�ului,a fost singurul profesor al Conser�vatorului din Paris care a fost datafară în mod expres. Legislația de�numită Primul statut al evreilor,

legea din 3 octombrie 1940, preve�dea ca funcționarii evrei să pără�sească funcțiile într�un termen dedouă luni, până pe 18 decembrie.Lazare�Lévy, afectat de lege, a ceruto excepție profesională – care eraprevăzută de lege – pentru «servi�ciu excepțional adus Franței în do�meniul artistic». Consiliul de stat aexaminat cererea, dar a respins�o.Lazare�Lévy a fost concediat dinConservator în decembrie 1940.

Este important de spus, fiindcăastăzi există anumiți istorici înFranța care au scris contrariul, spu�nând că nu ar fi fost niciodată elimi�nat din Conservator. Este fals. Amgăsit documentele de arhivă, inclu�siv reinstalarea lui în post în 1944,printr�un decret al guvernului pro�vizoriu al generalului De Gaule.“

„Există, deci, un interes de na�tură istorică de a documenta artaacestor doi pianiști, care în felul lor,prin istoria lor, povestesc, de aseme�nea, istoria Franței, a celei de�a TreiaRepublici. Interesant de spus ar fi șică, practic, nici unul dintre mariipianiști francezi ai acestei perioadenu s�a născut în Franța. Victor Staubs�a născut în Perú, Lazare�Lévy laBruxelles, Alfred Cortot în Elveția, laNyon, Édouard Risler în Germania,la Baden, Yves Nat de origini cata�lane, deși născut la Béziers dinpărinții analfabeți deveniți francezietc. A fost întreaga forță a celei de�aTreia Republici de a fi reușit să for�jeze din ei, artiști și cetățeni francezipe de�a întregul.” SDC

6ANUL XV NR. 634

16 – 22 FEBRUARIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

DE VORBĂ CU MUZICOLOGUL FRÉDÉRIC GAUSSIN (PARIS)

De la Pianul Siena la înregistrările a doi maripedagogi francezi: Victor Staub și Lazare-Lévy

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Ați auzit vreodată de pianul Siena? Nu cred că mulți melomani ro -mâni sunt la curent cu acest pianoforte construit la Torino în jurulanului 1800, împodobit cu sculpturi realizate de un anume Carlo

Bartollozi, un pian pe care a cântat Saint-Saëns și pe care orașul Sienal-a oferit ca dar de nuntă principelui Umberto în 1868. La ceremoniade prezentare a cadoului, Liszt a cîntat pe el o campanellă.

Cercetătorul Frederic Gaussin

Afișul concertului de la Tel Aviv 1951

Sistemul de distribuire a rolurilorîn urma castingurilor îi solicită peparticipanți și din această per�spectivă, pentru care se antre�nează continuu. Nu puține suntsituațiile în care în numai câtevaore li se cere să rețină roluri în�tinse pe câteva pagini, iar o me�morie pregătită să le absoarbăproductiv poate conta mult. Fie�care are algoritmul lui – unii aumemorie fotografică, alții audi�tivă –, însă psihologii și profesoriispecializați au relevat în urmacercetărilor că există și câteva se�crete general utile.

Dat fiind specificul artei sce�nice de a fi creație de echipă, celmai eficient e să înveți cu un par�tener care să dea replica. Contex�tul pregătitor îl mimează pe celscenic, iar imprimarea în minte areplicilor este infinit mai produc�tivă decât cea mecanică. Reți ne �rea mecanică poate duce adeseala blocaje, iar impresia lăsată deun lapsus la o audiție nu e dintrecele pozitive. Un rol se însușeșteorganic, ca și cum replicile suntale celor ce le spun și nu rodulunei operațiuni scriitoricești. Cândjoacă, actorul convinge prin vero�similitate că vorbele și întregulproces scenic sunt reale, că ocolecție de atribute fictive sunt un

individ adevărat și nu o proiecțiecreativă a autorului. Experiențaactivă pe care o recomandă spe �cialiștii înseamnă și asocierea me�morării cu anumite mișcări, cuutilizarea unor elemente de recu�zită, cu imaginarea concretă a ca�drului în care personajul urmeazăsă evolueze. De aceea, în cursulrepetițiilor efective vorbele ros�tite se așază cel mai bine în serta�rele minții.

MEMORAREA ACTIVĂ ESTESPRIJINITĂ DE ATENȚIAACORDATĂ REPLICILOR

În culturile teatrale unde modulde producție nu îngăduie timpiprea îndelungați de lucru dinrațiuni economice, distribuțiaintră în pâine când scenografiași luminile sunt puse la punct.Repetițiile nu durează mai multde trei săptămâni, iar una dintrecondițiile stipulate din start încontract e ca toată lumea să vinăla prima întâlnire cu partituraștiută.

Pentru ca regizorul și în�treaga echipă să poată lucra lanuanțe, la omogenizarea de an�samblu, trecând peste faza memo�rării, transferată interpreților catemă de casă.

Nu e obligatoriu ca partene�rul de replică să fie un profesio�nist, se poate apela la un prietensau la o rudă, căci nu felul în carespune textul contează, ci faptul însine, mecanismul dialogat acti�vând oferirea răspunsului venitlogic, prin legătură. Iar dacă toatălumea e ocupată, tehnologia poa �te suplini absența cuiva în carneși oase dispus să ajute. Există pro�grame și aplicații, unele disponi�bile pe telefon, care preiau parteavocală a „celuilalt“ și îi scot peartiști din încurcătură.

Memorarea activă este în egalămăsură sprijinită de atenția acor�dată replicilor, care trebuie ascul�tate bine, care trebuie lansate cătrecelălalt simulând o conver sațieipotetică, cu pauzele firești, con�centrat nu numai pe ce se zice, darși pe „de ce zic asta?“ și pe „de ce ozic așa?“. Cu alte cuvinte, în soțităde un atașament emoțio nal care vaface ca în timpul audiției, pe scenă,în momentele cu miză, replicile săcurgă firesc, eliberate de tensiuneacaracteristică unei competiții.

ACTORII SE PREOCUPĂ DE IGIENA ȚINERII DE MINTE

Aceiași experți mai spun, iar sfatule confirmat de actori cu experiență,

că a scrie de mână vorbele perso�najului în timp ce le rostești e ostrategie cu roade excelente. Fol�clorul teatral a răspândit prejude�cata că actorii de țin o memorie deelefant de vreme ce reușesc sămetabolizeze artistic kilometri detext de�a lungul unei cariere. Nu enici pe departe adevărat! Actoriinu sunt posesorii vreunei memo�rii speciale, dar se preocupă deigiena ținerii de minte. Iau amintela ținerea de minte prin exercițiistimulatoare.

Învățarea partiturii drama�tice e rezultatul unui travaliu per�sonalizat la care se revine aproa� pe zi de zi. Majoritatea revăd tex�tele în ziua spectacolului, demulte ori împreună cu colegii din

distribuție cu care au schimb dereplici și relație scenică, pentru a�și împrospăta memoria.

Iar dacă ne referim la alte siste �me de programare decât la noi –care alternează titlurile din reper�toriu și rămân pe afiș mai multesezoane –, sisteme în care o pro �ducție se joacă într�un numărsuccesiv de reprezentații, cu posi�bilitatea extinderii în raport deîncasări, atunci lucrurile se aran�jează oarecum de la sine. În oricecaz, ideea e că, fiind o unealtă im�portantă a meseriei, memoria tre�buie antrenată pentru a�i men� ține suplețea. SDC

7ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Cum învață actorii atâtea roluri?Memorarea unui text ne dă tuturor bătăi decap încă din copilărie, când învățarea pe derost a unor poezii și a versurilor unor cântecesunt la obligatoriile vârstei. Exercițiu intelectualnecesar în modelarea personală, memorarea

e unul dintre elementele ce structureazăprofesional actoria, îndeletnicire creativăbazată pe asimilarea a zeci de pagini, uneori în intervale relativ scurte, și redarea lor într-opropunere creativă.

8ANUL XV NR. 634

16 – 22 FEBRUARIE 2019interviu www.suplimentuldecultura.ro

De la Pirineii Orientali la Munții Gutâiului – itinerariulfranco-român al lui Estelle Cantala

INTERVIU ȘI TRADUCERE DE DAN BURCEA

Care a fost primul dumneavoas-tră contact cu România și deunde vă vine interesul pentruțara noastră?

În 2006 am lucrat în Elveția îndomeniul dezvoltării zonelorregionale. Într�o perioadă cu maipuțină activitate, căutând un nouloc de muncă, mi s�a propus unschimb cu țările din EuropaCentrală și de Est. Am fost imediatinteresată de ideea de a petrece maimulte luni într�o regiune de careeram foarte atrasă – mai ales îndomeniile pe care le cunoșteam înansamblu: muzica balcanică și

influențele ei în muzica occidentalăcontemporană, scriitorii dejacunoscuți în Franța, capitalele pecare le putusem vizita în cursulunui semestru universitar pe �trecut la Viena. Am ezitat întreRomânia și Sankt�Petersburg. Pâ �nă la urmă, am ales România,oarecum din instinct. Cum am fostdintotdeauna pasionată de limbilestrăine, m�am gândit că aș putea săînvăț româna mai ușor decât rusaîn șase luni, câta dura șederea mea.În fine, munții mă atrag foartemult, iar natura sălbatică mă in �spiră; perspectiva de a descoperiCarpații mă fascina.

În aprilie 2006 am ajuns în�tr�un sat izolat din Maramureș, înplină perioadă înzăpezită a săr �bătorilor de Paște. Imersiunea

cul turală a fost totală. Am colaboratmai întâi cu o asociație localăpentru conservarea și dezvoltareaculturii tradiționale rurale. Ammers apoi la Baia Mare, pentru a�mi continua activitatea în dome� niul ecoturismului sub îndruma �rea unui ghid turistic. Șederea adurat patru luni. M�am întors treiani mai târziu și am rămas un anși jumătate, mergând de maimulte ori la București, unde amlucrat în cadrul unui ONG an �gajat în domeniul economiei so � lidare – eu eram parteneră și olună am lucrat ca voluntară. Deatunci merg regulat în România, înspecial pentru a�i însoți pe turiștiiamatori de trekking, prestații pecare le propunem din 2010 îm �preună cu un ghid montan expe� rimentat din Maramureș.

Când ați făcut cunoștință cu folclorul românesc – includaici muzica, olăritul, portulțărănesc etc.?

Cunoșteam în mod superficialmuzica tradițională, prin inter �mediul Taraf de Haïdouks sau altrupei Bratsch sau prin influen �țele balcanice ce se regăsesc înmuzică. La sosirea în Maramureșam avut șansa să petrec mai multde o lună împreună cu muzicieniprofesioniști de talent, care m�auinițiat în domeniul specific almuzicii tradiționale maramu re �șene. Fundația lor își propunea deasemenea să se îngrijească și săfacă recunoscute toate comoriletradiționale locale, muzică, dan �suri, bucătărie, rituri arhaice țără �nești, artizanat... Aveam aceleașiocupații zilnice ca și gazdele mele;scopul invitației locuitorilor sa �tului era să descopăr în pro fun� zime bogățiile culturale rurale dinMaramureș. Colabo rarea ulterioară

cu un ghid turistic din Baia Maremi�a fost foarte folositoare. Era unom pasionat de istoria și culturalocală, pe care le cunoștea perfect.Împreună ne�am hotărât să pu �nem bazele unui sejur eco�turisticbazat pe excur si ile pedestre pemunte, inițiativă pe care am pre �luat�o trei ani mai târziu.

Vorbiți perfect românește, atâtlimba literară, cât și limbațăranilor din Maramureș. Câttimp și mai ales perseve rență anecesitat această învățare?

N�aș spune că vorbesc perfectromânește. Mă descurc pentru câtam nevoie. Aș fi fericită să învăț săvorbesc mai bine, în special să amun acces mai profund la poezie,care îmi place mult, la teatru... Amînceput să învăț românește înElveția, cu puțin înainte de primamea ședere în România, cu aju torulunei metode autonome gă sită lamediateca orașului – și care fun �cționa cu casete audio! Le�amîmprumutat și luat cu mine înMaramureș. Gazda mi�a făcut rostde un casetofon vechi. Îmi amin �tesc foarte bine de aceste momentecu interlocutori foarte vorbăreți,ascultând casetele sub șopronuldin grădină, în compa nia cântece �lor de păsări. Am învățat românaîn mare parte de la locuitori, de laprieteni. În sat, la început, nimeninu vorbea franceza sau engleza; m�am stră duit prin urmare să măînțeleg în română. La Baia Mare,ghidul turistic cu care lucramvorbea foarte bine franceza și m�aînvățat multe cuvinte și expresii(dar și basme și glume). M�a ajutatmult și faptul că am lucrat alăturide o trupă de studenți de la Uni �ver sitatea de Nord de la Baia Mare,precum și vizitele mele repetate înRomânia.

În urma acestor vizite ați reușit să adunați adevărate comori de literatură orală. Cum ați procedat ?

Am cules numeroase basme șimituri locale care mi�au fost în �credințate de oameni pe care i�amîntâlnit din întâmplare sau încircuitele pedestre prin regiune.Ghidul turistic de la Baia Maremi�a transmis multe basme legatede locurile pe care le�am vizitat.Gazdele care ne�au primit cunoș �teau fiecare câte o poveste, câte olegendă. Așa am făcut cunoștință,de exemplu, cu personajul luiPintea Haiducul, un fel de RobinHood al locurilor, cu alte figuricare reveneau mai des, cum ar fiFata Pădurii, strigoii și alte du �huri ale nopții... Foarte des, dacăte iei după spusele sătenilor, îțieste greu să ghicești dacă e vorbasau nu de creaturi imaginare saude figuri care au existat cu ade �vărat într�un trecut destul deapropiat. Sunt fascinată de acestlucru. Am căutat ulterior mate �riale la mediateca de la Baia Mare:basme, proverbe și zicători, cân �tece și strigături, legende ale lo� curilor... A fost ca și cum apuca �sem un fir pe care�l depănam fărăsfârșit, scoțând rând pe rând la

Călătoare neobosită, ghid montan, rapsod, poetă și muziciană,Estelle Cantala își dedică timpul și talentul descoperirii a noiținuturi, departe de turismul de masă și acordând timpulnecesar observației atente a zonelor vizitate pentru a le sesizaîn felul acesta adevărata frumusețe. Stabilindu-se o vreme în

ținuturile din Maramureș, această franțuzoaică venită din munțiiPirinei a învățat limba română, ba chiar și dialectul local, reușindastfel să culeagă un număr însemnat de basme, din care 11 auapărut de curând în volumul Contes roumains du Maramureș(Basme românești din Maramureș), la Éditions du Jasmin .

9ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

iveală aceste comori. La bibliotecăam găsit multe lucrări (mono �grafii, culegeri, lucrări științifice)printre care și cărțile Mariei și alelui Pamfil Bilțiu, doi etnologi dinMaramureș, autori ai unei colecțiiimportante de culegeri, de arhi vareși sintetizare a unui importantmaterial etnologic datând încă dinanii șaptezeci. Am vorbit despreaceastă descoperire cu Crina Bod,profesor de literatură la Univer �sitatea de Nord din Baia Mare.Crina știa despre acești etnologi șimi�a încredințat un material desinteză în care erau adunate șiclasate basmele culese cu patruzecide ani în urmă sub formă de în �registrări, deseori in complete,retranscrise fidel în dialect. Aceas �ta a constituit pen tru mine o bazăsolidă în retranscrierea basmelordin Maramu reș. În cursul verii din2012 am făcut primele înregistrăria mai multor povestitori și po �vestitoare din Breb și Poienile Izei.Am putut constata ceea ce mi sespusese, și anume că basmele erauîn mare parte uitate și că memoriasăte nilor era pe cale să se șteargă șiea. Cu toate acestea, am reușit săculeg un anumit nu măr de basme,unele noi, chiar dacă incomplete,conținând per sonaje cunoscute,dar și scrise într�o limbă aparte, cuun fel spe cific de a le povesti, cu oșiretenie anume, cu expresii șiintonații în voce care�mi erau demare folos. În 2017, m�am întors dinnou în aceleași sate, dotată de dataaceasta cu un aparat adaptat deînregistrare. În paralel cu procesulde culegere propriu�zis al bas �melor, în special al celor legate deFata Pădurii, trebuia să înregis trămvocile, intonațiile, muzica locului.Inten ționăm de altfel să integrăm oparte acus matică pornind de laaceastă limbă atât de colorată înnoul spectacol de basme și mu zicăal Companiei Le Cri de la Miette(companie din Pirineii Orientalicu care lucrez din 2016).

Pentru volumul pe care l-ați publicat, ați selecționat 11 basme cu ilustrații de Marie Legrand. Este prima oară cândlucrați cu această ilustratoarede talent?

Saad Bouri, editorul meu, este celcare a ales�o pe Marie Legrandpentru a ilustra basmele româ neștidin Maramureș. Am avut totalăîncredere în el și nu am fost dez a �măgită. În momentul în care amdescoperit interpretarea în imaginifăcută de ea am fost foarte emo �ționată. Am apreciat precizia de �taliilor, precum și tușa creionuluisău, originală și sensibilă.

Care au fost criteriile de alegerea materialului inclus în volumuldumneavoastră?Unele basme s�au impus de la sineprin frecvența cu care le�amîntâlnit pe teren. Pintea Haiducul,de pildă, eroul din satul Breb șidin Munții Gutâiului, în specialde pe cărarea ce duce cătreCreasta Cocoșului, de unde sevede locul de unde se crede că asărit ca să scape. A urmat Feciorulși broasca, care mi�a fost relatatăde o povestitoare plină de farmec,baba Floare, într�o versiuneincompletă și un pic diferită. Totea mi�a dezvăluit și toate bles �temele ce se puteau rosti împo� tri va unei femei prin intermediulacestui animal – îmi povesteatoate acestea ca fiind lucruriadevărate, folosite de curând,într�un trecut apropiat. În mareparte, m�am luat după instinct,reținându�le pe cele care „poves �teau ceva“. Nu poți să știi nici� o dată cu siguranță de ce o poveste„îți spune ceva“ sau „te impre �sionează“. Dar poți să simți acestlucruri pe măsură ce povestea sedeapănă. Personal, acord o aten �ție deosebită magiei pe care ea opoartă. De altfel, trebuie să spuncă nu tot materialul pe care�laveam la dispoziție era ușor ex �ploatabil. Am ales prin urmaretextele conținând o tensiunenarativă puternică, cele pentrucare puteam construi o intrigă, undeznodământ. Am preferat înde �osebi basmele care includeauplanuri succesive de peripeții, deîncercări, de metamorfoze deseoriaproape haotice... acea culoarearhaică, așa cum am întâlnit�o înmod recurent în basmele româ �nești. Una dintre ele, Omul șifăina, este oarecum simplă dinpunctul de vedere al construcției,dar ea m�a fermecat prin misterulși prin poezia ei țesută în jurulideii de secret, de forță a tăcerii.

În fine, am rămas în sferabasmelor misterioase. Nu amdorit să introduc în acest volumbasme hazlii, de exemplu, exis �tente în mare număr – în jurulfigurii lui Păcală sau al unorpersonaje diabolizate, cum ar ficele cu țigani, cu popa sau cufemei viclene...

Ce dificultăți ați întâmpinat în traducere ?

Precizez că este vorba de o muncăde re�scriere a basmelor și nu detraducere. Am operat aceastăreconstruire pornind de la mo �tivele găsite în materialul înregis�trat care, în general, nu cuprindeaubasmele în integralitate, așa cum

spuneam mai sus. În multe cazuri,sătenii nu�și mai aduceau amintebasmul în întregime. Același lucruse întâmplase și în cazul culege �rilor Mariei și ale lui Pamfil Bilțiu.Dacă ar fi să folosesc o metaforă,aș zice că e ca și cum ai dispune deun ghiveci făcut din bucăți destofă și de ideea de bază conformcăreia se va realiza forma luidefinitivă. Cusătura este făcută cuajutorul acestor elemente de ba �ză, la care am adăugat pe parcursun număr însemnat de bucăți.Această muncă a scrisului m�amotivat și m�a făcut să mă in ves �tesc în realizarea acestui șantierpasionant, atât în calitate descriitoare, cât și de povesti toare,și nu ca traducătoare sau etnolog.Am reconstruit aceste basme dinpunct de vedere lite rar. Dincolode reconstituirea părților carelipseau din text, lucru care�țioferă o adevărată tensiune șijubilație creativă, mi�a plăcut sămalaxez limba, să îi dau formă, sădescopăr modul în care textulromânesc se supra punea ca într�ooglindă deforman tă cu limba meamaternă oferind câteva scânteierinoi, proprii acestui transfer deima gini. Așa se face că poți întâlnipe ici – pe colo unele expresii saucuvinte românești care nu ar fiputut fi redate altfel, ca și uneleturnúri în franceză care și�auîmprumutat caracterul straniu dela cele românești. Folosirea tran �scrierilor și a înregistrărilor îndialect a necesitat traducereaunor pasaje, a unor cuvinte�cheieși cel mai adesea o interpretare aacestora. De exemplu, în Băiatuldin tei, pentru cuvântul Zmeu,care denumește un monstru îngeneral antropomorf, putând luaînsă diverse forme, printre carecea de balaur, am ales să�l traducprin ogre [căpcăun], deoarecepersonajele înspăimântătoare evo �cate îmi apăreau ca având o for� mă „umană“.

În afară de acest volum, văproduceți și pe scenă însoțită deacordeon. În ce constau acestespectacole?

Sunt spectacole de basme și de

cântece, susținute pe scenă decele mai multe ori de o poves �titoare și de un muzician. Sceno� grafia este foarte simplă, con �stituită din câteva elemente demobilier. Actul de a povesti im �pune lipsa lecturii, desfășurân � du�se pe măsură ce imaginarulcelui care povestește este îm �părtășit împreună cu publicul,într�o interacțiune permanentă.Basmele din Maramureș suntacompaniate de un contrabasistcare cântă pe alocuri o melodie,alteori doar câteva note sauacorduri, dar punctând și pauze însurdină și profitând de toateposibilitățile acestui instrument.Între basme sau în cursul uneiadintre ele inserăm inter ludii mu �zicale interpretate de mine laacordeon. Am ales cân tece tra �diționale românești care au legă �tură cu basmele, dar și compozițiiproprii în română. Aceste specta �cole sunt montate împreună cu oactriță/ regizoare care face partedin Companie: pentru a asiguracoordonarea dintre text și muzică,echilibrul și dialogul dintre ele,cât și folosirea spațiului, este ne �voie de o aranjare cu totul specialăatunci când spectacolul se petrecepe o scenă de teatru.

Ați păstrat legătura cu România, mai ales cu oameniidin Maramureș?

Bineînțeles! România este țaramea de adopție, de care sunt le �gată prin relații de prietenie foar �te puternice. De la prima mea

ședere mai lungă din 2009�2010,am revenit în Maramureș din doiîn doi ani ca însoțitoare în va �canțele în care dăm spectacole debasme. Îmi fac întotdeauna timpsă dau o fugă la Baia Mare și laBucurești, dar și să fac, de pildă,înregistrări prin sate. Cercetărilemele de folclor în inima ținutu �rilor românești con ti nuă. Așacum spuneam mai sus, pregătimactualmente un spectacol îm �preu nă cu Compania Le Cri de laMiette, care va avea forma unuicabaret public de basme, cu mu �zică acustică și cântece, cu crea țiisonore bazate pe vocile sătenilor,cu forme de marionete abstracte.Dorim să propunem un periplu încompania figurilor stranii, aspectrelor și strigoilor, având�o caghid pe Fata Pădurii. Sunt înplină activitate de scris, pornind dela înregistrările pro prii și de lacolecția Mariei și a lui Pamfil Biltiu.În plus, apariția cărții mele mi�aoferit ocazia să în tâlnesc multălume, mai întâi la Céret, la me �diateca orașului în care lo cuiesc, înPirineii Orien tali. O altă ședință deautografe este progra mată pentruluna februarie, iar o altă întâlnirecu elevii unei școli elementare esteprevăzută în cadrul unui specta colșcolar. Pe 16 și 17 martie voi par �ticipa la târgul de carte de laSaint�Ger vais�la�Forêt. O altă în �tâlnire este prevăzută la In stitu tulCul tu ral Român de la Paris. Mă aș �teaptă, după cum vedeți, o mulțimede activități interesante în compa �nia basmelor româ nești. SDC

România esteţara mea de adop -ţie, de care sunt legată prin relaţiide prietenie foarteputernice.

10ANUL XV NR. 634

16 – 22 FEBRUARIE 2019carte www.suplimentuldecultura.ro

Despre faptul că frumusețea va mântui lumeaCartea lui Ion Vianu (Frumusețeava mântui lumea și alte eseuri, Po�lirom, Iași, 2018) este precum uncufăr plin de minunății. Fiecareeseu sau conferință dintre celepuse aici împreună este o lume însine, plină de sensuri și povești,spuse cu o voce inconfundabilă:

sobră, erudită, cu inflexiuni lumi�noase atunci când este vorba de amarca întâlnirea cu vreo adân�cime a lumii sau cu vreo străluciremetalică a cerurilor. Iar aceste in�flexiuni, sesizabile mai ales cândeste vorba despre Dostoievski,despre Rilke sau Mateiu Cara�giale, despre credință sau destin,mai degrabă ocrotesc tainele,decât le descifrează.

IOAN�ALEXANDRU TOFAN

De altfel, nici măcar diferitele fe�luri de psihanaliză (pe care auto�rul le�a studiat și practicat în� de lung și care apar frecvent întextele cărții) nu dau răspunsuri,așa cum fac ele de cele mai multeori. Ele nu sunt scurtături explica�tive, rețete sau dezvrăjiri, ci in �cantații spuse în preajma locu� rilor unde mintea cea de peste zinu are curaj să pătrundă. IonVianu dă în carte o lecție desprefelul în care poți să te bucuri delucruri frumoase sau să te gân �dești adânc la cele importante: înambele cazuri, printr�o asceză asufletului care trebuie să dis�cearnă și să se curețe, ferindu�sede cele insignifiante și ascuțindu�și privirea pentru a trece dincolode suprafețele înșelătoare.

Eseul „principal“, cel careorientează tematic volumul, este„Frumusețea va mântui lumea“ –comentarii la o temă dostoiev�skiană. Se citește cu sufletul lagură. Îndelung comentată, spusascriitorului rus pare epuizată in�terpretativ. A fost lămurită fieîntr�o cheie exclusiv creștină, caposibilitate de a numi revelațiachristică, fie într�una simplist me�tafizic(�hegeliană), ca definiție

dată „formei sensibile a Ideii“. NiciPlaton nu lipsește din interpreta�rea savantă, cu triada lui vestită,bine�adevăr�frumos.

FRUMUSEȚEA NU MÂNTUIELUMEA DESENÂND ÎNMIJLOCUL NUANȚELOR EI DEGRI UN PEISAJ DE VARĂ

Dar Ion Vianu revine la textuldostoievskian, prea puțin citit(așa cum sunt, de altfel, și autoriicare oferă chei de felul celor ante�rioare). Și observă: „(fraza) estepronunțată de un personaj ambi�guu, Ipolit Terentiev, beat în mo�mentul în care o rostește“. Con �textul discursului lui Ipolit (visulsău – apariția Prințului Mîșkin –ajutorarea lui Rogojin – vedereatabloului lui Hans Holbein celTânăr – gândul sinuciderii – pis�tolul care nu funcționează) dezvă�luie un înțeles pe care nici Hegelsingur, nici doar Platon și nici oprea cuminte interpretare teolo�gică nu îl pot cuprinde: acela căfrumusețea nu este, ci ea survine,asemeni unui miracol, în mijloculexistenței naturale. Ea apare, seîntâmplă ca o rană pe trupul opacal lumii; nu este de felul sub �stanțelor, ci al evenimentelor. Maimult, ea nu mântuie lumea ca tri�umf zgomotos asupra ei, ci cudiscreție și sfială, fragilă și mereupândită de ridicol: cum apare maide fiecare dată în roman prințulMîșkin, cum fusese și Don Quijotesau prototipul acestor personaje,Hristos care suferă pentru fiecareom în parte.

„Caricatura clovnească“, dupăcum o numește Ion Vianu, găz �duiește frumusețea printr�o refe �rință inversă la maiestate și splen� doare. Vine să completeze aceastătaină și „dialectica“ Madona�So�doma a lui Dmitri Karamazov, ceacare face ca frumusețea să fie, de�opotrivă, vestitoare a Paradisuluiși a Infernului. Faptul că, de fie�care dată, frumusețea scapă cate�goriei înseamnă că ea se sustrageidolatriei, iar faptul că ea nu estedin regnul celor care rămân, ci

din cel al trecătoarelor o salveazăde colbul lumii și de crusta de ba�nalitate care acoperă lucrurile co�mune. Mereu frumusețea se în� ființează subversiv în lume, parea spune Dostoievski. Ea abate pri�virea de la lucrurile însele, în�dreptând�o spre posibilul lor,spre bucata de cer care le acoperăîn mod invizibil.

Mântuirea însăși este în acestcontext problematică. Ea nu în�seamnă salvare în sensul unei eli�minări a suferinței din lume, citocmai al asumării ei plenare, fărărest. Hristos, de altfel, nu învingemoartea punând�o pe fugă, ci toc�mai luând�o asupra sa în forma eiradicală, pe Cruce. La fel, frumu �sețea nu mântuie lumea dese �nând în mijlocul nuanțelor ei degri un peisaj de vară cu dealuri,floricele și izvoare, ci arătândfelul în care urâtul ei poate fi duspână la capăt și dincolo de el, tra�versat cu răbdare spre o luminăcare nu se arată niciodată în splen�doarea ei: „între Mîșkin și Kosto�glotov (personajul principal dinPavilionul canceroșilor) exis tădiferențe, dar și o analogie, carerezultă din faptul că mântuirea seîntemeiază pe aprofundarea ex �perienței trăite, pe experien țele�limită ale persecuției și morții“.

FRUMUSEȚEA ESTE MEREUDESCIFRABILĂ ÎNTR-OONTOLOGIE PARADOXALĂ

Un alt autor drag lui Ion Vianu șicare, într�o lectură subiectivă, dăun înțeles spusei dostoievskieneeste Mateiu I. Caragiale. Încâlcițiîn măruntaiele unii lumi rele șiînsoțiți de un slujnic al ei precumPirgu, Pașadia și Pantazi visează.Nu o părăsesc și nu fug de ea, ci oparcurg (în chip gnostic, noteazăIon Vianu) până la capăt, noaptede noapte, ca pe o mlaștină dincare se ridică puterea mântui�toare a melancoliei. „Bucuria tris �teții“ le domină sufletele, dândconsistență și direcție hagialâcuri�lor lor repetate. Transformarealumii, evadarea, „urcușul spiritual“

se produc în manieră alchimică,prin succesiunea celor trei etape:

nigredo, albedo, rubedo. Dar procesul, cumva, eșuea �

ză. Transformarea spirituală este,pentru Crai, dar și pentru narator,amânată indefinit, iar visul de�vine propriul lui conținut. Pașa �dia moare, retrăgându�se în pro �priul lui trecut, iar Pantazi pleacă,lăsându�se înghițit de depărtăriledin care se ivise. În umbra lor,Pena Corcodușa: „femeia care fu�sese nebună din iubire părea să fimurit fericită“. La fel, nici narato�rul nu ajunge la liman. Ion Vianurealizează un formidabil portretbiografic al lui Mateiu I. Caragiale,în ceața care desparte realitatea deficțiunea Crailor: „Nemărturisibi�lul... iată factorul determinant alpsihologiei mateine. (...) Odată por�nit, mecanismul confabulatoriu seperpetuează, creează snobismul,delirul nobiliar... minciuna nu aremotive să se limiteze“. În ultimelezece luni din viață, Mateiu este însă„despovărat și desferecat“, reu �șește să pășească dincolo de fan�tasma propriului eu, fără ca acestpas să aibă, la rândul lui, con �sistență biografică. Luciditatea ul�timelor momente nu „produce“ li� teratură, cum o făcuse împovărătorul

mecanism al disimulării, ci doarîncheie lupta cu lumea. Ca și fru �musețea dostoievskiană, ea mân�tuie prin rana pe care o deschideîn trupul urâtului, nu prin întru�chipările ei proprii.

Fie că se naște din abisurilesufletului rus, fie că este regăsităîn încâlceala balcanică a Bucu �reștilor mateini, frumusețea estemereu descifrabilă într�o ontolo�gie paradoxală. Ea nu oferă o al�ternativă la urâtul lumii și nici nuîl alungă; îl face doar traversabil,ca promisiune și vis. Din acestmotiv, ea nu poate fi definită, pen�tru că nu are o lume a ei proprie.Se regăsește mereu în interval, estesesizată melancolic și cântată castrigăt. Iar mântuirea nu înseamnădobândirea unei certitudini și nuprovoacă, prin ea însăși, venireadimineții. Ține mai degrabă depariu, decât de cunoaș tere și cerede la cel care o caută forța co ple �șitoare pe care o presupune cre �dința. Dezechilibrul, îndoiala oînsoțesc constant și o țin departede monotonia lucrurilor de la sineînțelese. Ca în Evanghelie, undeHristos rezistă ispitirilor gloriei,pentru a salva posibilitatea, multmai fragilă și mai inaparentă, asperanței și a dragostei. SDC

11ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 2019 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

DESIRÉE HALASEH

Papucii mi s�au umplut de miciașchii de roci erozive, praful a tre�cut de primul strat dermic, co�loana mi s�a făcut acordeon, saculde dormit atârna ca un pendul derucsacul deja prea greu din spate.Din când în când ghidul dă ocolgrupului pentru a vedea că ni�meni nu a rămas în urmă, să fierăpit de extremiștii eritreeni: allyou, after 30 minutes we take rest.

Treizeci de minute sună înmintea mea a trei decenii de luptegreco�romane și ar trebui să iaucel puțin două medalii de bronzolimpice, pentru că 1. nu mi�amrupt nici un picior deocamdată și2. încă am încredere că pot duce

la bun�sfârșit această cursă. Dedat înapoi oricum nici nu poate fivorba, suntem în mijlocul pustiu�lui, ne ghidăm după stele și curba�turi terestre ale căror contururieu tind să le ratez constant. Întimp ce�mi blestem zilele pentrualegerea făcută, pe partea dreaptămă depășește în sprint un domn,în sandale de plastic verde, șort șio cămașă zdrențuită. Pe un umărîi atârnă o pușcă.

Respir greu, trag pe gură mi�crodoze de oxigen și înghit și dinpraf, iar grupul înaintează în pasrapid, mai sus, către Erta Ale. Unpic de context:

Cu o altitudine de 613 metri,Erta Ale înseamnă în limba afar„muntele care fumegă“. Partea su�dică a craterului mai poartă și nu�mele Poarta către Iad. Aveam să

aflu în curând de ce. În acest mo�ment, există în toată lumea șaselacuri de lavă: Yasur pe insulaTanna din Vanuatu, Nyiragongoîn Republica Democrată Congo,Kilauea în Hawaii, Erebus în An�tarctica, Villarrica în Chile și ErtaAle în Etiopia. Erta Ale se laudă cudouă lacuri de lavă, care din cândîn când scuipă cu pizmă de preaplin în tot ce găsește în preajmă.Pe 25 septembrie 2005 a făcutcurat prin vreo 250 vaci, iar câtevamii de cetățeni s�au mutat repejorîn alte zone, mai liniștite. În 2007,o nouă erupție a forțat altă mu�tare a populației din zonă, pentruca ultima izbucnire să se înregis�treze în 2017.

Aud ca prin vis sau mi se pare:paaauză! O, Doamne, ce�am făcutsă merit toate astea? Arunc rucsa�cul unde nimeresc, beau o sticlăîntreagă de apă fierbinte și îmi în�tind ce a mai rămas din mine întreniște colțuri de lavă uscată. Îmitremură picioarele și toate haineleîmi sunt ude leoarcă.

Se așază și cămilele, turiștiirăsuflă ușurați, lanternele și fron�talele se închid, ne ajung steleleverzi pe care le vedem în jur. Nicinu trec mai bine de vreo 5 mintecă trebuie să și purcedem din noula drum. Încerc, dar nu�mi iese.Încerc să simt iubire și bună �voință față de toate creaturile luiDumnezeu, dar NU REUȘESC. Azinu�mi iese.

Mi s�au obișnuit ochii cu în�tunericul și încep să întrevăd unfum roșiatic în depărtare. E caFata Morgana. Apare și dispare. Evis sau mi se pare? Înot într�ostare alterată a conștiinței, undetoate se învârt în jur și nu reușescsă captez mai mult de două cadrepe secundă.

Mai avem o oră de urcat, îmișoptește un spirt malefic în ure�chea stângă. Înghit în sec. Furia eînlocuită de resemnare. Nu existănici o garanție că acest moment eetern. Are un început și un bunsfârșit. Știu sigur. Îmi iau ca reper

imaginea fumului de lavă fier�binte și nu mă mai preocup de fie�care pas care doare.

Am chef de sporovăială, darpare că nimeni nu gustă sociali�zare la comandă în drum spre unvulcan activ, așa că îmi iau gându�rile la rând, le pun pe rafturi, lesortez în ordinea priorităților, peunele le împart în cutii de arun�cat, reciclat și dat spre donație,nu�mi mai servesc atât de multe.Rămâne doar ideea că fiecareexperiență pe care o atrag areceva să mă învețe, are ceva noudin care voi pleca mai bogată.

Ajungem la tabăra de bazănumărul doi. Saltele descărcate,colibe de lut, câteva din piatră șizeci de turiști forfotesc peste tot.Grupul meu tot nu se oprește,mergem acum la craterul vulca�nului, pentru o noapte liniștită.Conștientizez că drumul meu

până aici e despre mine și nu de �spre nici o lava fotogenică în miezde noapte. Îmi rezerv dreptul de arefuza invitația, așa că îmi desfacsacul de dormit, mă înfășor în el șiaștept încheierea expediției, ală�turi de doi soldați obosiți și ei.Grupul coboară un drum alunecosși urcă un perete vertical pentru oamintire de neuitat cu Erta Ale.

Soarele răsare peste fix patruore jumătate. Îi mai dau o șansăvulcanului atunci, îmi promit cujumătate de gură, parcă nici eu numă mai cred. Am nevoie doar de unom care să�mi arate salteaua salva�toare pe care îmi odihni oaselepână ce mă mumific și încă un pic.Apoi mai văd. Trag obloanele, darcerul se încăpățânează să�mi lumi�neze calea către somn unde e caldși bine, nu bate un strop de vânt,plutesc pe Marea Moartă și nu�mimai simt deloc corpul. SDC

Nimic nu e frumos și totul doareE întuneric beznă și mă împiedic la fiecare trei pași. Încerc să mă ținde vreun grup cu frontale și pentru o vreme nu mă mai gândesc lanimic altceva decât la următorul pas. A zis ceva de luat o pauză?Când, că merge deja de oră jumate la pas alert? M-a depășit șirul de cămile cu hotelul în spate (saltelele noastre cele de toate zilele).Nimic nu e frumos și totul doare.

Primul semn

Lacul de lavă în fum la Erta Ale

– FRAGMENT –

4.STAI PUȚIN, SĂ CAUT

PE GOOGLE

Cum informația nelimitatăne face mai proști

Întoarcerea Legii lui Sturgeon

Întrebați orice profesionist sauexpert cu privire la sfârșitulcompetenței și majoritatea dintreei vor da vina imediat pe acelașilucru: internetul. Oamenii carecândva trebuiau să ceară sfatulspecialiștilor în anumite domeniipot acum să introducă cuvinteîntr�un navigator web și să pri�mească răspunsuri în câteva se�cunde. De ce să te bazezi pe oa �meni cu mai multe studii și ex �periență decât tine – sau, mai rău,să�ți faci niște programări ca să�iîntâlnești – când poți să obțiiinformația și singur?

Ai niște dureri în piept? În�treabă�ți computerul. „De ce mădoare în piept?“ va genera peste 11milioane de rezultate (cel puțin pemotorul de căutare pe care tocmail�am folosit) în exact 0,52 de se�cunde. Ecranul ți se va umple cuun șir de informații și sfaturi utiledin surse variate, de la InstituteleNaționale de Sănătate la alte en �tități a căror bună�credință e cevamai îndoielnică. Unele dintreaceste site�uri îl vor ajuta pepotențialul pacient să�și pună sin�gur un diagnostic. Poate că docto�rul tău are altă opinie, dar cine eel să contrazică un ecran luminoscare îți poate răspunde la între�bare în mai puțin de o secundă?

De fapt, cine ar mai putea săcontrazică pe cineva? În Era In �formației nu mai există dispute im�posibil de rezolvat. Fiecare dintrenoi poartă cu sine mai multe in �formații acumulate pe un smart �phone sau pe o tabletă decât auexistat vreodată în toată Bibliotecadin Alexandria. La începutul acesteicărți l�am amintit pe personajul CliffClavin din serialul de televiziune

clasic Cheers, atotștiutorul localcare obișnuia să le țină prelegericelorlalți clienți fideli ai unui bardin Boston despre absolut orice.Dar Cliff nu ar putea să existe azi:la prima afirmație de tipul „se știecă“, toată lumea din bar și�arputea scoate telefonul ca să veri�fice (sau mai probabil să respingă)oricare dintre aserțiu nile lui Cliff.

Cu alte cuvinte, în lumeacreată de tehnologie toți suntemacum Cliff Clavin. Și asta e o pro�blemă.

Totuși, în ciuda a ceea ce arputea crede profesioniștii ener �vați, internetul nu e principalacauză a provocărilor la adresacompetenței lor. Mai degrabă, in�ternetul accelerează distrugereacomunicării dintre experți și oa�menii obișnuiți oferind o apa�rentă scurtătură spre erudiție. Elle permite oamenilor să mimezerealizarea intelectuală, lăsându�sepradă unei iluzii a competențeioferite de o sursă inepuizabilă defapte. Faptele, după cum experțiiștiu, nu sunt același lucru cucunoașterea sau cu abilitățile. Iarpe internet, uneori „faptele“ nicimăcar nu sunt fapte.

În diversele confruntări din cadrul campaniilor împotriva cu �noaș terii tradiționale, internetul eprecum sprijinul artileriei:un bom�bardament constant de informațiialeatorii și fără legătură între ele,care cad deopotrivă asupra exper �ților și cetățenilor obișnuiți, sur�zindu�ne pe toți în timp ce aruncă înaer încercările de a discuta rațional.

Utilizatorii de internet au creatmulte legi și corolare amuzante pen�tru a descrie discuțiile din lumeaelectronică. Tendința de a pomeniGermania nazistă în orice discuție încontradictoriu a dus la crearea Legiilui Godwin și a așa�numitei reductioad Hitlerum, legată de aceasta. Păre�rile adânc înrădăcinate și de obiceide neclintit ale utilizatorilor de in�ternet sunt fundamentul Legii luiPommer, conform căreia internetul

te poate face să te răzgândești într�unsingur sens – de la a nu avea nici opărere la a avea o părere greșită.Există multe altele, inclusiv prefe�rata mea, Legea lui Skitt: „Oricemesaj de pe internet care corecteazăo eroare dintr�o altă postare vaconține cel puțin o eroare“.

Când vorbim despre sfârșitulcompetenței însă, legea pe care nutrebuie să o pierdem din vedereeste o observație făcută cu multîna inte de apariția computeruluipersonal: Legea lui Sturgeon, nu�mită după legendarul scriitor descience�fiction Theodore Sturgeon.La începutul anilor 1950, criticiielitiști luau în râs calitatea litera�turii populare, în special science�fictionul american. Considerau căscrierile SF și fantasy erau un ghe�tou literar și aproape nici una, puf�neau ei, nu avea vreo valoare.Sturgeon a reacționat furios afir�mând că acești critici impuneau unstandard prea elevat. Majoritateaproduselor din majoritatea dome�niilor, argumenta el, sunt de proas �tă calitate, inclusiv ceea ce lavremea respectivă se considera a fiscriere serioasă. „90% din orice“, adecretat Sturgeon, „sunt porcării“.

Dacă vorbim de internet,Legea celor 90% a lui Sturgeon ar

putea fi o subestimare. Volumulimens al internetului și imposibili�tatea de a separa cunoașterea sem�nificativă de zgomotul de fond fac cainformațiile bune să fie întotdeaunaacoperite de date fără valoare și de�vieri stranii. Mai grav, nu ai cum sății o evidență la toate, chiar dacăvreun grup sau vreo instituție arvrea să încerce. În 1994 existau maipuțin de 3.000 de site�uri online.Până în 2014 existau peste un mi�liard de site�uri. Majoritatea dintreele pot fi căutate și îți apar în fațaochilor în doar câteva secunde, in�diferent de calitatea lor. SDC

12ANUL XV NR. 634

16 – 22 FEBRUARIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Tom Nichols – Sfârșitul competenței„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din

volumul Sfârșitul competenței. Discreditarea exper ților și campania îm potriva cunoașterii tradiționale de Tom Nichols, care va apărea în

curând în colecția „Plural. M“ a Editurii Polirom.

CARTEA

Expunerea la informaţii în era tehnologiei alimentează un egali-tarism intelectual narcisist și orientat greșit, care afectează nega-tiv orice tip de dezbatere. Astfel, omul de rând care își culegeinformaţiile de pe internet ajunge să se creadă la fel de competentîn medicină ori diplomaţie ca specialiștii din domeniile respective.Toate opiniile, inclusiv cele mai ridicole, se cer a fi luate în serios șiorice contrazicere a acestei teze este respinsă drept elitism nede-mocratic. Printre motivele respingerii experţilor, Tom Nicholsenumeră accesibilitatea internetului, apariţia modelului satisfacţieiclientului în cadrul studiilor superioare și transformarea industrieimedia într-o mașină de divertisment non-stop. În loc să formeze unpublic educat, diseminarea tot mai democratică a informaţiilorface ca o armată de cetăţeni furioși și prost informaţi să negerealizările intelectuale, iar în acest context înseși instituţiile demo-cratice riscă să devină victimele populismului sau ale tehnocraţiei.Sfârșitul competenţei analizează acest fenomen și avertizează cuprivire la pericolele care ameninţă stabilitatea și supravieţuireademocraţiei moderne în era informaţiei. SDC

Autorul

Tom Nichols este profesor desecuritate naţională la US NavalWar College, la Harvard Exten-sion School și fost consilier înSenatul SUA. Este autorul maimultor volume despre politicaexternă și securitatea interna -ţională. În 2017, „Politico Maga-zine“ l-a inclus printre primii 50 de gânditori ale căror ideiinfluenţează politica și viaţapublică americane. SDC

Un fapt care îi scoate din mințipe compatrioții andocați în mio�ritismul secular este ca unii din�tre ai noștri să câștige re cu� noaștere în străinătate. Povesteae bine�cunoscută. O readuc aici,pentru că și�n microuniversulrock românesc funcționează,chiar dacă la nivel subcutanat.

Mulți nu conștientizează acestproces pentru că, implicați înmișcarea browniană a cosmosuluishowbiz, nu observă ce se petrececu ei. Este suficient să deschizidiscuția despre un subiect arzător,precum succesul, și să stai de(o) �parte: spectacolul e asigurat. Nugeneralizez, firește; și afirm insis�tent că avem oameni care se com�portă normal, sunt responsabili șisar în ajutor, când e cazul.

Aura Dănciulescu e o per�soană care a sfidat calea facilă deparvenire socială la noi, în ultimii

30 de ani, și anume politica. Suntdestule exemple de fete nu chiarfrumoase, nici foarte inteligente,dar ambițioase și, mai ales, fărăscrupule care au ajuns ministreseși chiar primă�ministră (sic!), ne�maivorbind de vedetele de vechemeserie ce populează televiziu�nile. Aura putea fi una dintre ele:ajunsese la un moment dat șefade cabinet a inenarabilului CrinAntonescu, aflat în fuleu pe tra�seul ce urma să�l ducă la preșe �dinția României. A renunțat la

politică înainte ca șeful ei săajungă numărul doi în stat și apoisă renunțe el însuși. Motivele n�au legătură cu disputele dinpartid, ci cu ceea se simțea Aura:„Mă căutam pe mine și am găsitrockul și m�am regăsit în rock. [...]Eu asta vreau să fac. Nu știu câtdurează și ce trebuie să sacrific“.E o declarație susceptibilă declișeu, pentru că am citit�o într�un interviu cine știe cât de auten�tic. Dar fondul problemei se vedelejer dincolo de orice loc comunadoptat de artiștii profesioniști șirăspândit de mass�media hulpavă

după tiraj. Aura s�a căsătorit cuMihai Dănciulescu, chitarist deplăcere într�o formație de hard�rock, altfel economist director defilială bancară. Amândoi au pusbazele unei trupe rock, așa cumsunt mii în toată lumea, asu�mându�și libertatea să facă fix cele place. Dar nu la modul boem,plezirist, ci cât se poate de profe�sional. Iar asta însemna implicaretotală, fără alte slujbe sau chilipi�ruri, cum procedează atâția, nudoar la noi.

Au debutat cu numele descenă Aura, la Universal Music Ro�mânia, în 2014: The Rock Chick.Luați în management de�o agențiebritanică specializată, și�au schim�bat numele în Scarlet Aura, auscris texte în engleză, au câștigatatenția câtorva „grei“ ai genuluihard’n’heavy metal, precum Tarja,Helloween, Gotthard, Accept, aufăcut turnee cu Rhapsody șiAngra, au cântat în Europa, Ame�rica și China (da, da, chiar în țaraaia despre care nici nu poți visa cese petrece acolo!), au trecut la alte

case de discuri, apoi și�au înființatfirma proprie, ca să poată controlași producția, și difuzarea, și bene�ficiile, desigur. Oamenii aceștiatrăiesc din munca lor, și nu mun�cesc mai puțin ori mai prost decâtalții, așa că merită să fie răsplătiționest. Priviți�o pe Aura pe scenă!Nu e deloc sub nivelul unorcelebrități care adună zeci de miide spectatori. Debordează energie,culege și răspândește entuziasm.O asemăn, inevitabil, cu vulcanicasolistă a trupei Warlock, DoroPesch (cu care a și cântat într�unconcert) și se poate duela oricândcu Alissa White�Gluz, de la ArchEnemy.

Ca să ajungă la nivelul trupe�lor pomenite, alor noștri le lipseștepuțin. Se vede oarecare amatorismla ilustrația copertelor (cea a dis�cului Fallen Angel, 2016 poate fisuspectă de „împrumut“), iar pro �ducția recentului Hot’n’Heavy(2018, Outlanders) reclama un tipcapabil să evidențieze și mai multnuanța unicat pe care Scarlet Aurao poate da. Fiindcă o are. SDC

Fierbinte, dar...

13ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Mona Lisa avea probleme cu ti�roida, de aceea tonul picturii esteatât de cald, iar mâna ei un pic um�flată. Mona Lisa avea probleme deretardare psihomotoare, de aceeazâmbetul ei este misterios. MonaLisa a fost pictată de un Leonardocu o ușoară urmă de strabism, deaceea are statut de capodoperă.Sunt toate concluzii ale mai multorcercetări pe una dintre cele maidiscutate picturi din lume. Iar în2019 a apărut una nouă.

„Efectul Mona Lisa“ este ceva ce ex�perimentăm aproape de fiecaredată când ne uităm la o fotografiesau un portret. Este impresia căochii persoanei din imagine te ur�măresc, indiferent de unghiul încare te uiți la ea. Numele efectuluia fost inspirat de pictura celebră alui Leonardo da Vinci și senzația căMona Lisa își urmărește vizitatoriicu acea privire misterioasă. Oechipă de cercetători din Germa�nia a confirmat că efectul există,dar că nu se aplică și picturii care i�a dat numele.

Din punct de vedere științific,impresia că suntem urmăriți de oima gine apare atunci când persona�jul privește direct în față sau cu o

deviație la stânga sau la dreapta demaximum cinci grade. Efectul esteconfirmat pentru numeroase ope �re de artă și fotografii. Dar doi cer�cetători s�au gândit să testezeipoteza și pe celebra pictură ita�liană. Au rugat 24 de persoane să semiște printr�o cameră, mai aproa �pe sau mai departe de un o replicăde înaltă definiție a picturii și sățină o riglă în dreptul privirii. Apoi,marcând exact punctul în care pri�virea Mona Lisei se întâlnea cu

rigla în peste 2000 de situații, auconchis că privirea misterioaseidoamne cade la 14,4 grade față deprivitor. Încă un mit dărâmat.

Mona Lisa este, probabil, ceamai studiată pictură a lumii. O cău�tare după lucrări științifice cu nu�mele Mona Lisa generează rezultateprecum „Paralizia Bell: soluția mis�terului picturii Mona Lisa, de Leo�nardo da Vinci“, „Cameră multispec�trală și ecuația transferului radiațieifolosit pentru a realiza efectul

sfumato în Mona Lisa“, „Xantelasmeși lipom în Mona Lisa“ sau „Efectulprivirii Mona Lisa ca o măsurătoareobiectivă a percepției cospațialității“.

Sfumato este o tehnică de pic�tură în care tranziția dintre nuanțepare în ceață, astfel încât simuleazăfelul în care vedem ceva asupra că�ruia nu ne concentrăm. Xantelas�mele sunt acumulări de grăsime înjurul ochilor, iar autorii acelei lu�crări au demonstrat că Leonardo daVinci pictase boala hiperlipidimiei

încă din anul 1506, prima prezențăîn documente a acestei boli apărândabia în 1851.

Informații mai vechi spun căLeonardo da Vinci a pictat�o pe MonaLisa în timp ce își petrecea nopțile înspitalul Santa Maria Nuova, obser�vând cum se comportă mușchii șinervii cadavrelor. A fost atent lamușchii din jurul gurii, în special ceiimplicați în formarea zâmbetului.Se pare că și�ar fi aplicat concluziileîn realizarea picturii. Un alt studiudin revista „Nature“ al felului în carea fost realizat zâmbetul spune că„grosimea stratului de pigment ma�roniu peste obrajii Mona Lisei va�riază ușor, de la 2�5 micrometri laaproximativ 30 de micrometri acolounde umbra este cea mai puter�nică“. Mișcările de penson au fost înmod inten ționat neregulate, astfelîncât pielea să pară cât mai realistă.

Pictura care a inspirat atât demultă știință nu poate decât săzâmbească. Dar nu la noi, ci 14,4grade mai la dreapta. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Cum surâde Mona Lisa

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Este o listă de filme pe care criticiibritanici le consideră importante,diverse, inovatoare, filme care, înopinia lor, sunt doar o mică ima �gine dintr�un „vast peisaj cinema�tografic“. „În era Brexit, pare șimai important să cunoști și să tesimți parte a acestei bogate moș �teniri a cinematografiei europe �ne, în toate straniile și minunateleei manifestări“, scrie criticul MarkKermode. „Deși istoricii sunt îm �părțiți atunci când vine vorbadespre locul exact al nașterii cine�matografului (Leeds, Paris sauNew York sunt pomenite), Europaa fost întotdeauna o forță vitală înevoluția cinematografului, influ�entă artistic chiar și atunci când afost pusă în umbră de industriiputernice. Așa cum emigranții eu�ropeni au schimbat fața Holly�woodului, la fel mișcări stilisticeprecum expresionismul german,neorealismul italian sau noul valfrancez continuă să reverberezeîn lumea globală a filmului“.n Nosferatu de F.W. Murnau(1922, Germania)„O capodoperă a expresionismu�lui german. Imaginea umbrei con�telui vampir Orlock urcând scă� rile pentru a�și înfige ghearele îninima victimei este unul dintrecele mai impresionante (și maiparodiate) momente din istora ci�nemaului.“

n Patimile Ioanei d’Arc de CarlTheodor Dreyer (1928, Franța)„Este chipul pe care toată lumea și�lamintește, chipul în plan apropiatal actriței franceze Maria Falco�netti – o scenă care a rescris felul încare fețele actorilor pot fi prezen�tate și utilizate pe marele ecran.“n L’Atalante de Jean Vigo (1934,Franța)„Jean Vigo a făcut doar patru fil �me, iar singurul lui lungmetrajeste o fermecătoare încercare deromantism modernist, ancoratăîn egală măsură în realism și înlimbajul viselor.“n I vitelloni de Federico Fellini(1953, Italia)„Tandru și neiertător cu con �tradicțiile masculinității italiene,I vitelloni a exercitat o influențămajoră asupra tânărului MartinScorsese. Secvența «plecării deacasă» de la sfârșitul filmului esteunul dintre cele mai poetice mo�mente din opera lui Fellini.“n Omul care ucide de Michael Po�well (1960, Anglia)„O poveste cu morală despre re �lația nesănătoasă dintre voyerismși violență, psihothrillerul lui Po�well este un film periculos desprepericolul de a vedea filme.“n Rocco și frații săi de LuchinoVisconti (1960, Italia)„Preocuparea pentru clase a luiVisconti, un membru al partidului

comunist născut în sânul unei fa�milii nobiliare milaneze, are sens,iar acest film este opera lui ceamai directă emoțional.“n Persona de Ingmar Bergman(1966, Suedia)„La jumătate de secol după pre�mieră, acest film rămâne un o biectde fascinație și discuții prin tre teo�reticienii celei de a șaptea arte.“n Margarete de Věra Chytilová(1966, Cehoslovacia)„Această minune veselă și anar�hică a «noului val ceh» este în ace �lași timp un afront adus tristeieficiențe a colectivismului, dar șio malițioasă demontare a structu�rilor sociale.“n Teama mănâncă sufletul deRainer Werner Fassbinder (1973,Germania de Vest)„Un portret al unei iubiri aproapeimposibile ce denotă caracteristi�cile stilului lui Fassbinder, cu per�sonaje «marinate» în dezamăgireși bigotism.“n Céline și Julie se plimbă cubarca de Jacques Rivette (1974,Franța)„Bazat pe două povestiri de HenryJames, este un amestec delirantde feminism din era hippy, misti�cism de doi bani, comedie dar șicontemplare serioasă a mistere�lor cinemaului.“n Enigma lui Kaspar Hauser deWerner Herzog (1974, Germaniade Vest)„Una dintre operele cele mai at�mosferice ale lui Herzog.“n Travolti da un insolito destinonell’azzurro mare d’agosto deLina Wertmüller (1974, Italia)„Rareori a fost un film mai com�promis de un remake ca aceastăsatiră socială plină de idei și arsăde soare.“n Jeanne Dielman, Strada Comer �țului 23, cod 1080, Bruxelles deChantal Akerman (1975, Belgia/Franța)„Un răspuns hipnotic de peste treiore la corvoadă sufocantă a viețiicasnice.“n O Thiasos de Theo Angelopou�los (1975, Grecia)„O operă substanțială, atât în du�rata ei, cât și în gama extinsă deteme sociopolitice. Unul dintrecele mai importante filme ale ci�nematografiei elene.“ n L’albero degli zoccoli de Er�manno Olmi (1978, Italia)„Epopee recompensată cu Palmed’Or despre viața grea din Lom�bardia secolului al XIX�lea, ce fo �losește actori neprofesioniști vor� bind în dialect și care ne atrageîntr�o lume dură și neiertătoare denașteri, nunți, morți, religie și feu�dalism, de compasiune și măcel.“

ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Europaîn 25 defilme

Filmele care trebuie văzute, filme ce au definit un secol de cinema european, alese de criticiipublicației britanice „The Observer“.

ANUL XV NR. 63416 – 22 FEBRUARIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

n O sculptură a lui ConstantinBrâncuși intitulată Sărutul se aflăîn centrul unui scandal, în Franța,scrie „Culturebox“. Sculptura (fotosus) decorează mormântul uneicontese ruse din cimitirul Mon�tparnasse, decedată în 1910. Sta�tul francez vrea ca sculptura sărămână în continuare pe mor�mântul contesei, dar moștenitoriidefunctei, interesați mai mult debani, intenționează să vândă lalicitație opera de artă. ContesaTatiana Reduskaia a cumpărat lu�crarea pe vremea când Brâncușiera doar un tânăr sculptor, laParis. Între timp, operele lui auajuns să valoreze averi pe piațade artă. Numai anul trecut o scul�ptură de Brân cuși s�a vândutpentru suma de 62 de milioane deeuro. Deocamdată moștenitoriicontesei au pierdut procesele custatul francez, dar sunt hotărâțisă nu abandoneze lupta.n Un disc legendar al lui MarvinGaye, disc pierdut din 1971, va filansat în sfârșit, pe 29 martie. Dis�cul, numit You’re the Man, ar fitrebuit să succeadă albumuluidin 1971 al lui Gaye, What’s GoingOn. Tocmai imensul succes înepocă al acestui album l�a făcutpe Gaye să își pună multe între�bări referitor la muzica sa, pe fon�dul unui conflict cu patronulca sei de discuri Motown. În celedin urmă, în 1972, artistul a

renunțat să mai scoată pe piațăYou’re the Man.n Agnès Varda, celebră cineastă a„Noului val“, a declarat că se„pregătește să își ia rămas�bun“,după o carieră de peste 60 de ani.Varda a prezentat la festivalul dela Berlin documentarul Varda parAgnès, o producție în două părțisub forma unei lecții de cinema.n Prezent la Berlinală, scriitorulitalian Roberto Saviano (foto jos)a declarat că nu se va lăsa intimi�dat de Ministrul de Interne Mat�teo Salvini, care a declarat că ar fiposibil să îi retragă lui Saviano es�corta de polițiști. Saviano, autor aldezvăluirilor despre Camorra,tră iește, la fel ca alți ziariști ita�lieni, sub protecția forțelor de or�dine. El este foarte critic cuMatteo Salvini, pe care în iunieanul trecut l�a acuzat că este însolda Mafiei.n Deja încep să se adune primeleinformații despre ediția din acestan a festivalului de film de la Can�nes. Se știe deja, conform publi �cațiilor „Le Film Français“ și „ParisMatch“, că în competiție se vor ali�nia nume sonore precum KenLoach, Chatherine Deneuve, Ju�liette Binoche, Pedro Almodóvar.De asemenea, lumea se așteaptăca, la Cannes, Quentin Tarantino săîși prezinte noul film, poate chiar încompetiția oficială. În același timpse zvonește că regizorul filmului

Once Upon a Time in Hollywood,mexicanul Alfonso Cuarón, estebine cotat pentru a fi pre șe �dintele juriului aces tei edi ții. Și,nu în ultimul rând, este posibilca organizatorii festivalului săcadă la pace cu Netflix și să per�mită prezentarea filmelor pro�duse de celebra platformă destreaming.n Cântăreața Amanda Lear, fostămuză a lui Salvador Dalí, își pre�zintă picturile la Paris. Lear, carea abandonat cariera muzicalădupă patru decenii, în 2017, s�a re�marcat și ca pictoriță. În timp ceera studentă la Arte Plastice l�acunoscut pe Salvador Dalí, a căruimuză a fost vreme de 15 ani.n Studiourile Ghibli vor realizaun nou lungmetraj de animațieinspirat din jocul video Ni nokuni, realizat în urmă cu câțivaani chiar de animatorii de laGhibli în colaborare cu studioulLevel 5. Jocul în sine se inspiră, larândul său, din universul grafic alfilmelor lui Hayao Miyazaki, șefulstudiourilor Ghibli.n Popularul Benedict Cumberbatch(foto jos) și�a asigurat un rol în

viitoarea adaptare a romanuluiSemne bune de Neil Gaiman șiTerry Pratchett. Cumberbatch vajuca în rolul lui Satan, care apareîn episodul șase al miniseriei TVsub forma unui demon de o sutăde metri înălțime. Semne bune vaavea premiera pe Amazon TV pe31 mai 2019.n Un alt nume mare se adaugădistribuției deja impresionante anoii adaptări a romanului Dune.Josh Brolin (Sicario, Avengers) vajuca rolul lui Gurney Halleck înfilmul pe care îl pregătește cana�dianul Denis Villeneuve.n James Cameron promite în Ava�tar 2 scene subacvatice așa cumnu mai fost văzute până acum lacinema, mult peste recentul Aqua �man. „N�aș fi putut regiza Aqua�man, pentru că povestea m�ar fisilit să mă deconectez complet dela realitatea legilor fizicii“, spuneCameron. „Eu am petrecut sute deore sub apă. Viziunea mea estefără exagerări. Și, deși m�am dis�trat când am urmărit Aquaman,acesta nu e chiar un film pentrumine fiindcă nu este cu adevăratrealist“.n Robert de Niro și Al Pacino vorjuca „întineriți digital“ mai binede jumătate din viitorul film al luiMartin Scorsese, The Irishman.Adaptare a unui bestseller deCharles Brandt numit I HeardYou Paint Houses, The Irishmaneste primul film realizat de Scor�sese pentru Netflix și va avea pre�miera în octombrie. SDC

n Călăuza de Andrei Tarkovsky(1979, URSS)„Poate filmul cel mai liniar nara�tiv al cineastului rus, Călăuzaeste, probabil, și cel mai dens caatmosferă și idei filosofice.“n Kobieta samotna de AgnieszkaHolland (1981, Polonia)„Un portret în tușe groase al aus �terității și supraviețuirii în tim�pul comunismului. Un film rea� lizat înainte de impunerea legiimarțiale în Polonia și interzisimediat după.“n Beau travail de Claire Denis(1999, Franța)„O capodoperă ce arată talen�tul lui Denis pentru narațiunea vizuală.“n Cântece de la etajul II de RoyAndersson (2000, Suedia)„O colecție de imagini suprarea�liste lugubru�amuzantă ce secon centrează asupra momentu�lui în care banalul se prăbușeșteîn bizar.“n A ma soeur! de Catherine Breil�lat (2001, Franța)„O provocare la adresa mitologii�lor despre virginitate și roman�tism promovate de istoria cine� maului.“n Vorbește cu ea de Pedro Almo�dovár (2002, Spania)„Specialiștii nu se pot pune deacord asupra celui mai bun filmal lui Almodovár, dar pentru cri�ticul de față acest film este operalui cea mai completă.“n Departe de Nuri Bilge Ceylan(2002, Turcia)„Melancolic și filosofic, dar și de un comic acid, este o disecțiepli nă de compasiune a proble�melor bărbatului și a tensiunilorde clasă, dar și o scrisoare dedragoste dulce�amară pentru Is�tanbul.“n 4 luni, 3 săptămâni și 2 zilede Cristian Mungiu (2007, Ro�mânia)„Poate fi considerat filmul arhe�tipal pentru noul val românesc.Auster, naturalistic și captivantca un thriller.“n Gașca de fete de CélineSciamma (2014, Franța)„Al treilea capitol al trilogiei ac�cidentale «a tinereții», o povesteexcelentă despre tinerele ce tră�iesc în suburbia pariziană.“n Despre trup și suflet de IldikóEnyedi (2017, Ungaria)„Premiul cel mare la Berlinalăpentru această poveste de dra�goste ciudată și dezorientantă,plină de scene de frumusețe șioroare, fericire și tristețe, viață șimoarte, juxtapuse cu o dexteri�tate poetică ce este atât dezar�mantă, cât și hipnotizantă.“ SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Maestre, vi s�a întâmplat vreodatăsă nu aveți inspirație?

Lipsa inspirației, dragul meu, estemarele dușman al scriitorului.Este, dacă�mi permiți această me�taforă, un cavou în care intri deviu, dar nimeni nu știe că ești viuși ei încuie și pleacă. Dar de faptmâna care încuie cavoul este tot ata, mă înțelegi? Mă refer la faptul

că îmbrățișezi lipsa inspirației șiconviețuiești cu ea. De la un punct,parcă nu este că nu vine inspi �rația, este că vine lipsa ei. Lipsaînsăși devine o prezență.

Și ce faceți atunci când aceastălipsă apare?

O invit la masă, lângă mine, șiscriu. Este ca și cum ai vrea să tragidupă tine o căruță înfrânată. Demulte ori nu reușești, dar dacătotuși o urnești, lasă pe drum nișteurme profunde. Alea, dragul meu,sunt urmele care contează, fiindcăle poți transforma în niște cuvinteadânci, cuvinte aspre, care miros aluptă și dau greutate operei. Când

scrii inspirat este mult prea sim�plu și așa ajung mulți autoritalentați să se întrebe de ce naibanu sunt cumpărați din raft.

Recentul dumneavoastră best �seller, Aurel Aurel, volumul doi…

Totală lipsă de inspirație! Îțivine să crezi că nu am știut cenume de familie să�i dau nătărău�lui? I�am dublat prenumele, ca însubconștient să ai o senzație deecou, de ca și cum scriitura estefoarte profundă. Iar volumul ununici măcar nu există.

Păi da, dar mie mi se pare ge�nial să nu scrii volumul unu.

Nu eu, ci lipsa inspirației poa �te fi genială, dacă o pui la muncă.Să plasezi toată acțiunea unuiroman pe o bancă în gara Mizil,asta cere, în teorie, curaj. Eu pur

și simplu nu știam ce să fac cuAurel acolo și, ca să nu mă aruncîn nu știu ce capitol care nu ducenicăieri, l�am așezat pe bancă și i�am dat un ziar.

Știm cu toții primele opt capi�tole, toate poartă același nume:Zia�rul. Este o fluiditate a staticului,cititorul ajunge să audă fiecare bă�taie a inimii protagonistului. Și felulîn care Aurel parcurge textul ziaru�lui în timp ce cititorul parcurge tex�tul cărții, este un fel de citire în citirecare te duce într�o profunzime ne�bănuită. Care este rolul muștei?

Musca este palma pe care nuputeam să o dau. Îl vedeam peAurel scufundat în lectură șivoiam cumva să îl fac atent, să știecă eu sunt creatorul lui și să mărespecte, iar el părea că mă ignoră.

Așa că am introdus această in�sectă care să îl deranjeze din cândîn când, iar el, încercând să o ni�micească, își dă singur palme.

Da, știm cu toții ultimele patrucapitole, toate intitulate Musaca.Te fac să gândești în straturi.

E o greșeală de tipar. SDC

Dhont avea 18 ani când a citit înziare despre o fată din Belgia carese născuse într�un corp de băiat șicare dorea să devină balerină –un pisc al feminității absolute. Și�a spus atunci că ar face un filmdespre Nora Monsecour, care la 15ani avea atâta curaj să lupte pen�tru visul ei. Câțiva ani mai târziu,după ce a terminat studiile de filmși nu și�a mai ascuns homosexua�litatea, Dhont a reușit s�o convingăpe Nora Monsecour să�l întâl�nească, s�au împrietenit și a con�vins�o să devină muza proiectului

său de debut. Scenariul pe care l�a scris împreună cu Angelo Tijs �sens a lăsat la o parte detalii pe carele�a considerat neimportante – depildă, faptul că școala nu i�a per�mis Norei să se mute de la clasa debăieți la cea de fete. Dhont n�avrut să construiască povestea peconflictul dintre școală și familie.În film există un singur antago�nist, care nu e școala, nici familia,ci însuși corpul personajului prin�cipal. Lara se simte fată, nu băiat,iar extenuantele repetiții de lașcoala de balet, rănile pe care lecapătă exersând pe poante (s�aapucat de balet târziu), dificulta�tea de a�și ascunde sexul în spa�tele benzilor elastice, hormonii pecare îi ia peste rețetă sunt o mo�dalitate de a înfrânge rezistențaacelui corp pe care nu�l simte încăsuficient de feminin. ConflictulLarei se rezolvă atunci când în �țelege că feminitatea nu ține nea �părat de corp și când reușește săaibă răbdare până când transfor�mările se vor produce și în în �velișul ei fizic.

Lukas Dhont, care e și el tânărși precoce – la 27 de ani pare un felde frate european al canadianuluiXavier Dolan –, dovedește multămaturitate în felul cum aprofun�dează conflictul eroinei, punând îndiscuție ideea de feminitate și de

reprezentare corporală, mai ales înscenele de balet. Atuul principal alfilmului e, însă, interpretul VictorPolster, pe care Dhont l�a găsit lacapătul unui casting în care avăzut vreo 500 de balerini, băieți șifete. Polster e frumos ca un îngerși, la fel ca un înger, pare lipsit desex, dar pe ecran Lara e tot timpulde o feminitate extraordinară, deaceea ești surprins de fiecare datăcând ți se aduce aminte că de fapts�a născut băiat.

Poate și pentru că filmul afost realizat într�o epocă liberală,Lara nu are o lume împotriva ei.Tatăl o susține 100% (nu ni sespu ne unde e mama), colegii de lașcoală la fel și chiar și colegii debalet, deși într�o scenă suntemmar torii unei puneri la zid care areaerul unei glume, dar care o ră neștepe Lara. Dhont și�a dorit ca toatedetaliile medicale să fie corecte, deaceea a discutat cu medicii și psiho�logii de la Spitalul Uni versitar dinGhent. Ei l�au sfătuitsă nu distribuie

în rolul Larei o fată trans aflată înplin proces de tranziție pentru căi�ar fi făcut rău să fie imortalizatăîntr�o fază de care mai târziu nu va dori să�și amintească. De laspital Dhont a mai aflat că, spredeosebire de Lara care nu mai are răbdare până la operația deschim bare de sex, doar o micăparte din tinerii de acolo rămânpână la final hotărâți să facă șioperația.

Filmul poate fi citit și ca uncoming�of�age în care un adoles�cent învață că unele lucruri nupot fi schimbate dintr�o dată șicomplet; mereu va rămâne ourmă a ceea ce am fost, doar sâm�burele nostru, ceea ce considerămcă ne dă individualitate și unici�tate se păstrează de la o etapă avieții la alta. Dhont surprinde cuînțelegere de om mare relațiiledintre adolescenți și părinți, per�sonajul tatălui (interpretat deArieh Worthalter) fiind al doileaca importanță în film – el e mereu

prezent, gata să pună întrebărilece trebuie puse, gata să ripostezeblând când i se pare că fata ia odecizie care nu e în avantajul ei.

Până la urmă, cu toții suntemîntr�un proces de tranziție în carene străduim să negociem trecutulcu prezentul, ce am pierdut cu cene�am dorit și ce am obținut/ nis�a dat. Dar, desigur, la primulnivel filmul e o pledoarie sensi�bilă și umană pentru acceptareaceluilalt. De aceea e surprinzătorcă a fost criticat de persoaneletransgender din Statele Unitepentru că a folosit nu un interprettrans, ci un interpret cisgender(persoană a cărei identitate cores�punde cu sexul primit la naștere).E același soi de critică exageratăcare se aplică, de pildă, filmelorcare folosesc actori albi în roluride negri. Din această cauză, separe, filmul n�a mai intrat pe listascurtă de la Oscarul pentru filmstrăin. Dar asta pare deja din altfilm. SDC

16ANUL XV NR. 634

16 – 22 FEBRUARIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Girl

634

IULIA BLAGAFILM

„Nu vreau să fiu unexemplu, vreau doarsă fiu fată“, spuneeroina emoționan -tului film de debutGirl al belgianuluiLukas Dhont, distinsanul trecut cu patrupremii la Cannes:Premiul FIPRESCI,Queer Palm, PremiulCaméra d’or și Pre -miul de interpretareîn secțiunea UnCertain Regard,acordat lui VictorPolster.

Interviu cu autorul