Valorificarea ariilor naturale protejate din judeţul Vrancea prin intermediul activităţilor de ecoturism

Drd. Stănilă Cristian1

RezumatJudețul Vrancea, prin specificul său fizico-geografic, reprezintă o regiune a României

care abundă în elemente naturale cu valoare de unicat. Diversitatea speciilor și a habitatelor naturale, densitatea ridicată a carnivorelor mari sunt principalele motive care conduc la înființarea ariilor naturale protejate. Acestea au dat naștere unor activități turistice devenind locuri de atracție pentru iubitorii de natură. Prezența turiștilor într-o arie naturală protejată poate reprezenta o amenințare asupra mediului, însă dacă turismul este manageriat după princiipiile durabilității, poate aduce o serie de beneficii comunităților locale. Din acest punct de vedere, Vrancea rămâne la nivel de subdezvoltare turistică, deci economică, din cauza slabei promovări la nivel național și a investițiilor insuficiente. Cu toate acestea, această regiunea prezintă toate atuurile pentru a se dezvolta pe plan ecoturistic. Cuvinte-cheie: județul Vrancea, arie naturală protejată, ecoturism, dezvoltare durabilă, infrastructură turistică, circulație turistică

Tendințele actuale ale ecoturismuluiÎntr-un preambul al unui document referitor la sistemul european de indicatori de

turism, elaborat în 2013, vicepreședintele Comisiei Europene, Antonio Tajani, preciza că „prin gestionarea turismului într-o manieră durabilă ne propunem să ne asigurăm că recunoaștem limitele și capacitatea resurselor turistice de care dispunem și că încurajăm un mod de dezvoltare a turismului capabil să creeze un echilibru între optimizarea beneficiilor economice, ecologice și socio-culturale imediate și garantarea în același timp a unui viitor de lungă durată pentru industria turismului european”.

Ariile naturale protejate nu fac decât să țină mediul natural cât mai departe de pericolele care pot surveni din activitățile umane, îndeplinind scopul durabilității. La rândul lor, turiștii doresc să viziteze în ariile protejate peisaje cât mai naturale, nemodificate de om și astfel se crează un cerc vicios, dar „necesar” timpurilor actuale. Asociat cel mai adesea de către turiști cu peisajul, cadrul

1 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Geografie și Geologie

Sensibilizare față de mediu și respect față de patrimoniul natural1. Facilitarea accesului la descoperirea muntelui cu respect față de valorile naturale 2. Atragerea tinerilor, familiilor și copiilor3. Dezvoltarea turismului responsabil4. Angajarea parcului în procese de inovare - experimentare5. Instaurarea unei guvernanțe participative și solidare pentru turismFigura nr. 1 – Axe prioritare strategice în dezvoltarea turismului în ariile naturale prote

Sursa: Adaptare după Strategia de dezvoltare a turismului în Parcul Național Vanoise, Franța (2013)

natural este cel care generează fenomenul turistic. Mai mult decât atât, ariile protejate apar în opiniile unor cercetători, ca „o formulă adaptată pentru a experimenta conceptul de dezvoltare durabilă” (L. Laurens, B. Cousseau, 2000).

Ariile protejate, prin defniție, sunt destinate acelor forme de turism care respectă principiile turismului durabil, care pun accent pe protecția mediului și pe resursele naturale.

Ecoturismul a apărut și s-a dezvoltat în ultimile trei decenii ca răspuns la semnalele de alarmă trase ca urmare a ritmului progresiv de degradare a mediului și la interesul crescut pentru cunoașterea zonelor naturale mai mult sau mai puțin accesibile.Datorită numeroaselor beneficii în plan economic și social, dar și gradului ridicat de scepticism, ecoturismul a reprezentat un domeniu de interes pentru numeroși cercetători din întreaga lume, dar și pentru organizațiile internaționale de turism.Trăsăturile comune care reies din definițiile elaborate pe parcursul studierii acestui aspect legat de turism fac referire la:

- este acea formă a turismului care poate valorifica ecosistemele neperturbate, să le păstreze în aceeași stare, și să genereze și venituri în același timp;

- este printre puținele servicii economice care poate crește sursele financiare ale unei comunități locale bazat pe un consum aproape inxistent de resurse;

-îmbină activităţilerecreative şi de agrement cu cele educative, de respect față de natură recurgând la acțiuni de conservare a mediulasupra căruia se exercită presiuni umane.

Cuvântul cheie care diferențiază această formă de turism de altele este „responsabil”, regăsit și în definiția ecoturismului oferită de Societatea Internațională de Ecoturism: „călătorie responsabilă în zone naturale care conservă mediul, susține bunăstarea localnicilor, implică interpretare și educație” (TIES, 2015).

Devenit o nișă de piață în cadrul turismului din ariile naturale protejate, ecoturismul are ca repere în construirea profilului turistului vârsta de peste 35 de ani, nivel înalt al educației, preferințele pentru vizitele cu caracter educativ, implicarea cât mai activă și mai profundă în mijlocul naturii, dorința de evadare din rutina profesională și urbană, îmbogățirea experiențelor de viață. Unii autori au trasat câteva caracteristici referitoare la gradul de confort pe care turiștii vor să-l regăsească la destinațiile alese, la disponibilitatea turiștilor de a depunde efort fizic și de a utiliza resursele naturale dintr-o destinație. Funcție de aceste criterii s-au stabilit dimensiunile soft și hard ale ecoturismului (Figura nr.2 ).

-interes ocazional asupra resurselor naturale-grupuri lărgite-trasee scurte și accesibile-confort crescut-experimentare superficialăa naturii- apelarea la agenții de turism și touroperatori pentru pregătirea călătoriei -interes sporit asupra resurselor naturale- grupuri restrânse-trasee lungi și dificile (sălbăticie)- confort redus- experimentare aprofundată a naturii- pregătirea proprie a călătorieiECOTURISMSOFT HARD

Figura nr.2 – Dimensiunile soft și hard ale ecoturismului

Sursa: Adaptare după D. Weaver și L. Lawton, 2001

Infrastructura de primire și recreere a turiştilor din cadrul ariilor naturale protejate ale județului Vrancea

Amenajarea în scop turistic a unei arii naturale protejate prevede măsuri speciale ale intervenției asupra mediului prin construcțiile puse la dispoziția vizitatorilor.Teoria amenajării teritoriului recomandă ca practica să urmeze o serie de principii de bază în ceea ce privește crearea unor noi sisteme amenajabile sau îmbunătățirea unora deja existente. Integrarea armonioasă a serviciilor și infrastucturilor turistice în mediul natural este o condiție de bază în acest sens. Încadrarea în peisaj a structurilor turistice nu doar că oferă un design plăcut locului, ci pune în valoare resursele naturale și culturale, aducându-i un plus de originalitate.

Proiectarea durabilă va genera efecte benefice asupra mediului, comunităților locale și turiștilor. Flexibilitatea construcțiilor turistice oferă posibilitatea de dezvoltare, evoluție progresivă a zonei turistice fără a pune în pericol elementele mediului sau activitatea de turism. Un alt principiu pune accent pe elementul recreativ al unui sit turistic, coroborat cu serviciile turistice de bază (cazare, alimentație publică și transport).

La o analiză de ansamblu asupra echipamentelor specifice de cazare, alimentație publică și agrement din ariile naturale din județul Vrancea, se constată unele inadvertențe legate de proiectarea acestora. Rigurozitatea în ceea ce privește prevenirea impactului negativ a activităților turistice asupra mediului se reduce, dacă luăm în calcul localizarea, amplasamentul, dimensiunile, arhitectura sau designul echipamentelor amintite. Răspândirea necontrolată a structurilor de cazare, în special, a dus la formarea unui pol de atracție pentru turiști, în dauna subdezvoltării celelorlalte zone cu potențial ridicat. Zona Tulnici (Lepșa – Greșu) deține monopolul asupra turismului în județul Vrancea, atrăgând și fluxurile turistice din zona Soveja. Dacă nu demult, stațiunea Soveja, considerată „perla Vrancei” atrăgea turiști din toate colțurile țării pentru aerul ozonat provenit de la pădurile de conifere, în prezent, aceasta se află în paragină, ca urmare a desființării principalei unități de primire turistică din zona montană a județului, Hotelul Zboina. Cu toate că fenomenul turistic pare să înflorească în localitatea Lepșa, turismul este încă departe de o dezvoltare la standardele dorite. Dacă această zonă se remarcă în cadrul județului prin numărul de turiști pe care îi atrage, la nivel național se plasează cu mult sub alte destinații turistice de același tip, ca urmare a preferințelor turiștilor. Dacă ne îndreptăm atenția asupra parcurilor naturale sau naționale din țară, cum ar fi Retezat, Cheile Bicazului-Hășmaș, Călimani, Bucegi, Apuseni, Vânători Neamț se constată că Parcul Natural Putna Vrancea ocupă o poziție marginală față de cele enumerate, în ceea ce privește frecventarea turiștilor. Acest fapt poate fi consecința, dar în același timp are ca și consecință infrastructura turistică modestă.

Conform Institutului Național de Statistică din România (INS), la nivelul anului 2014, structurile turistice cu funcție de cazare turistică din județul Vrancea însumau 52 de unități cu o capacitate de cazare de 1760 de locuri. În tipologia structurilor de cazare predomină pensiunile turistice (14) localizate în comuna Tulnici. Ca număr de structuri de cazare, urmează comuna Soveja, în care încă figurează hotelul stațiunii, Hotelul Zboina, scos din circuitul turistic din anul 2005 și care influențează în mod eronat statistica reală.

În urma inventarierii pe baza unor chestionare aplicate adminstratorilor unităților de cazare în aria studiată (2014-2015), se constată că cele mai multe unități de cazare le deține localitatea Lepșa din comuna Tulnici, 61 de unități cu un total de 1383 locuri, între care predomină vilele turistice (26) și pensiunile (26). Unitățile administrative reprezentate în graficul nr. ...sunt la nivel de comună, astfel încât cele mai multe structuri de cazare revin comunei Tulnici cu satele aferente, Lepșa, Tulnici, Greșu, reprezentative din punct de vedere turistic.

Diferența dintre inventarierea de pe teren și baza de date oferită de INS rezidă din faptul că multe dintre unitățile de cazare nu sunt înscrise în circuitul turistic și primesc turiști

fără autorizare de funcționare, altfel spus funcționează în ilegalitate. Acestora li se adaugă și casele de vacanță cu statut de proprietate privată care, de obicei, în sezonul turistic nu-i cazează doar pe proprietari, ci și pe turiști. Astfel, este foarte greu de realizat o statistică exactă și corectă a unităților de cazare care corespund 100% condițiilor impuse de turism.

Grafic nr. 1 – Structuri de primire turistică în ariile naturale protejate din județul Vrancea

Sursa datelor: INS

*ANP-Arii naturale protejateReferitor la cele 3 unități administrative în care s-a făcut inventarierea unităților de

cazare, numărul de locuri de cazare ajungeau în anul 2014 la 1375 la care se adaugă și cele 200 de locuri din tabăra Gălăciuc. Din acest total, 952 de locuri se găsesc în unitățile de cazare din localitatea Lepșa.

Politicile de mediu recomandă să se pună accentul pe calitate, ci nu pe cantitate atunci când se urmărește dezvoltarea serviciilor de agrement într-o arie protejată. Nu este de dorit ca o arie naturală protejată să fie „sufocată” de echipamentele de agrement pentru a deservi un număr cât mai mare de turiști, ci să fie proiectate în așa fel încât să acopere cererea turistică existentă sau potențială a unei zone. Prin calitate se înțelege, astfel, capacitate sporită, funcționalitate eficientă, localizare strategică, astfel încât amenajările de acest tip să fie în acord cu obiectivul de protecție și conservare a mediului.

La nivelul anului 2014, amenajările turistice cu scop recreativ și de agrement din cadrul ariilor naturale protejate din Vrancea se reduc la cele puse la dispoziție de unitățile de cazare (mese de tenis, mese de biliard, centre SPA, piscine, pârtii de săniuș, locuri amenajate pentru foc de tabără etc.) și la unele trasee montane marcate pe care circulația turistică nu are un caracter organizat. Dacă ne referim la zona de luncă, în lungul văii Siretului sunt amenajate câteva bazine pentru pescuit sportiv, iar pădurile de luncă din cadrul ariei protejate oferă posibilitatea practicării vânătorii, la fel și pădurile montane.

Conform unei clasificări a activităților de recreere după durata lor, cele caracteristice ariilor protejate din județul Vrancea se încadrează la durată medie, ceea ce corespunde cu turismul de week-end. Acestea presupun, pe lângă satisfacerea nevoilor de cazare și alimentație, amenajări complexe precum baze de agrement, locuri special amenajate pentru focuri de tabără, trasee pitonale pentru drumeții, mijloace de transport speciale (V. Surd și colab., 2005).

În mod paradoxal, localitatea cu cele mai multe sosiri ale turiștilor anual, Lepșa, nu deține niciun teren pentru activități sportive și niciun bazin de înnot/piscină. Acest lucru poate fi motivat de graba proprietarilor de pensiuni și vile turistice de a intra în circuitul turistic local, bazându-se pe investiții minime și amortizarea acestora într-o perioadă cât mai scurtă.

Soveja Tulnici Bolotești02468

10121416

Structuri de primire turistică pe categorii de structuri în ANP* din

județul Vrancea (2014)

HoteluriPensiuniVileCabaneTabereMoteluri

Soveja Tulnici Bolotești0

5

10

15

20

25

30

Structuri de primire turistică pe categorii de structuri în ANP* din

județul Vrancea (2014)

Hoteluri

Pensiuni

Vile/Case

Cabane

Tabere

Moteluri

Campinguri

Sursa datelor: chestionare Sursa datelor: INS

Așadar, oferta turistică locală se limitează la standardele minime admise, iar peisajul natural rămâne elementul central în ceea ce privește atractivitatea turistică.

Un plus de dinamism pentru localitate este atribuit de păstrăvăria din Lepșa care datează din anul 1955 și care reprezintă principalul furnizor de pește restaurantelor locale, dar și din județ sau din țară. În zona centrală a localității se află magazine de suveniruri aprovizionate corespunzător potențialului de cumpărare, însă puține dintre obiectele destinate vânzării sunt specifice tradiției locale.

Prin urmare, cea mai potrivită alternativă a îndeplinirii funcției recreative a ariilor protejate o reprezintă plimbările în natură pe trasee amenajate către puncte de interes major. În acest sens, au fost marcate o serie de poteci, cu o concentrare mai ridicată în Munții Vrancei (datorită pitorescului zonei), cu grade diferite de dificultate care să poată acoperi toate nivelurile de rezistență la efort fizic ale vizitatorilor.

Circulația turisticăLa nivelul ariilor naturale protejate, nu există o statistică clară din simplul motiv că

circulația turiștilor este dificil de monitorizat din mai multe considerente:- accesul în PNPV se poate face prin nouă puncte diferite nesupravegheate, atât pe

drumuri naționale (DN2D Focșani – Târgu Secuiesc străbate parcul de la sud la nord prin jumătatea estică, DN2L asigură legătura între localitățile Lepșa și Soveja), cât și pe drumurile forestiere și comunale. Această situație este valabilă și pentru ariile de protecție specială avifaunistică Lunca Siretului Inferior și Măgura Odobești sau pentru zonele de protecție integrală;

- multe dintre rezervațiile naturale nu percep taxă de vizitate, astfel încât nu se eliberează tichete prin care s-ar putea ține evidența turiștilor;

- unii turiști aleg să se cazeze în proprietăți private, la costuri avantajoase, sau să campeze în locuri neautorizate, care nu sunt înscrise în circuite turistice oficiale;

Pentru o imagine mai clară asupra circulației turistice în interiorul ariilor naturale protejate este necesară o analiză de ansamblu a acestui fenom asupra întregului județ, din considerente care emit teoria că fiecare unitate administrativă în care sosesc turiști, poate reprezenta un pol emițător de fluxuri turistice către ariile protejate învecinate.

Intervalul de timp luat spre analiză, 2000-2014, cuprinde perioadele cheie ale turismului românesc, în care etapele de stabilitate alternează cu cele fluctuante, pe baza schimbărilor survenite în plan economic, politic și financiar. Dacă la începutul anilor 2000 turismul începea să dezvolte tendințe de expansiune pe fondul creșterilor economice, după anul 2008 pierde treptat din avânt, din cauza recesiunilor din majoritatea sectoarelor de activitate, ca urmare a crizei financiare. Momentul de după 2012 este caracterizat de o nouă etapă de revigorare, încercată de multe perioade scurte de declin.

.

Graficul nr. 3 – Evoluția sosirilor și înnoptărilor turiștilor în structurile de cazare dinjudețul Vrancea

Sursa:INS România

În figura nr. 3 se observă că reședința județului înregistrează cele mai multe sosiri ale turiștilor, putând fi considerată principalul pol emițător al turiștilor spre ariile naturale protejate învecinate, alături de unitățile administrative limitrofe Mărășești, Garoafa, Golești. Astfel, turiștii cazați în localitățile amintite ar putea vizita Lunca Siretului Inferior cu Pădurea Dumbrăvița, Pădurea Neagră, Pădurea Schitu-Dălhăuți, dar și rezervațiile naturale situate în Subcarpații Vrancei, cum ar fi Focul Viu de la Andreiașu de Jos, Pădurea Reghiu - Scruntaru, Pădurea Cenaru, sau situl de importanță comunitară Măgura Odobești. Municipiului Focșani se pot adăuga orașele Odobești și Panciu, chiar dacă înregistrează valori scăzute în ceea ce privește sosirile turiștilor. Partea nordică a Luncii Siretului Inferior poate fi vizitată de către turiștii cazați în unitățile de cazare din orașul Adjud.

Zona montană este dominată, ca destinație aleasă de turiști, de comuna Tulnici cu satele Lepșa și Greșu, urmată la foarte mare distanță de Soveja, ca urmare a prezenței Parcului Natural Putna Vrancea și a rezervațiilor naturale integrate sau din apropierea parcului: Cheile Tișiței, Cascada Putnei, Strâmtura Coza, Pădurea Lepșa-Zboina, Lacul Negru, Râpa Roșie,

20002002

20042006

20082010

20122014

05000

1000015000200002500030000350004000045000

Evoluția numărului de sosiri ale turiștilor români și străini în județul Vrancea (2000-

2014)

românistrăini

20002002

20042006

20082010

20122014

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

Evoluția numărului de înnoptări ale turiștilor români și străini în județul

Vrancea (2000-2014)

românistrăini

2008 2009 2010 2011 2012 2013 20140

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

Numărul de sosiri ale turiștilor în rezervațiile naturale Cascada Putnei și Cheile Tișiței

(2008-2014)

nr. t

uriști

Sursa datelor: Administrația PNPV

Graficul nr. 5 – Evoluția sosirilor turiștilor în rezervațiile naturale Cascada Putnei și Cheile Tișiței în perioada 2008-2014

Algheanu, Vârful Goru, Groapa cu Pini, Pârâul Bozu, Pădurea Verdele-Cheile Nărujei, Cascada Mișina.

Lipsa informațiilor privind circulația turistică în cadrul ariilor naturale protejate ridică mari probleme în realizarea unei baze de date asupra fluxurilor turistice și a fenomenului turistic, în general. Evaluarea numărului de turiști este estimativă și se realizează pe baza observațiilor directe de către personalul ariilor protejate. Spre exemplu, reprezentanții administraței Parcului Natural Putna Vrancea estimează un număr de 35.000-40.000 turiști anual pe raza parcului, având ca referințe intrările la cele mai vizitate obiective ale parcului: Cascada Putnei și Rezervația Naturală Tișița.

Referitor la județul Vrancea, cu precădere la Parcul Natural Putna Vrancea, principalele motivații care i-au determinat pe turiști să aleagă această destinație turistică, în proporții aproximativ egale,au fost efectuarea de drumeții în cadrul parcului, relaxarea prin admirarea peisajului, vizitarea obiectivelor cultural-istorice, tarifele acceptabile la locurile de cazare și masă și cunoașterea unor noi zone. Plimbările sau scurtele drumeții urmează traseele turistice marcate din cadrul PNPV, însă cel mai frecventat este cel din Rezervația Naturală Tișița, care reprezintă și cel mai vizitat punct al parcului. O preferință deosebită pentru relaxare prin admirarea peisajului denotă faptul că turiștii din Vrancea sunt adepții activităților statice sau care nu îi solicită prea mult din punct de vedere fizic, însă, de cele mai multe ori aceste două activități sunt îmbinate. Spre exemplu, dacă un turist petrece două zile în localitatea Lepșa, una o dedică drumețiilor și în cealaltă se relaxează (în cadrul unității de cazare, la terase, la piscine, plimbări de seară, scurte vizite etc.).

Activități cu caracter ecoturistic În prezent activitățile turistice din județul Vrancea orientate deopotrivă spre

conservarea mediului și spre creșterea bunăstării localnicilor sunt foarte slab reprezentate, iar cele existente, precum cele cuprinse în cadrul unor proiecte de dezvoltare, îndeplinesc parțial criteriile impuse de organismele și organizațiile naționale și mondiale abilitate. În altă ordine de idei, prefixul eco- în ceea ce privește turismul în ariile naturale protejate din spațiul studiat este impropriu, însă condițiile naturale, sociale și culturale existente oferă oportunitățile dezvoltării unor servicii ecoturistice veritabile. Dacă ne raportăm la impresionanta evoluție a fenomenului ecoturistic la nivel mondial, sunt foarte mari șanse ca și în țara noastră ecoturismul, mai ales cel practicat în ariile protejate, să capete în viitorul apropiat cât mai mulți adepți, iar această experiență să prindă cât mai mult contur.

20%

10%

24%

4%4%

19%

19%

Ponderea principalelor motivații pentru care turiștii au ales Vrancea ca

destinație turistică Admirarea peisajelor i a șfrumuse ilor naturale/țrelaxareVizitarea mănăstirilor, monumentelor, altor obiective culturale/istoriceDrume ii, excursii, țascensiuni pe munteActivită i de țagrement/sportiveObiceiuri i tradi ii ș țspecifice zoneiPre uri accesibile în țcompara ie cu alte zoneț

Graficul nr.6 – Criteriile care i-au determinat pe turiști să aleagă destinații turistice din județul Vrancea

Sursa datelor: chestionare

În ceea ce privește sistemul de arii protejate din Vrancea, activitățile pe care le desfășoară turiștii, de obicei în localitățile amintite cu potențial turistic ridicat și în împrejurimi vizează:- drumeții individuale sau în grupuri pe poteci marcate, mai ales în zona montană, un atuu în acest sens fiind peisajul variat. De menționat este faptul că acestea se realizează, momentan, fără ghizi specializați. Se adresează, în principal, tinerilor care manifestă interes pentru mișcare, recreere, eliberarea de constrângerile urbane, motiv pentru care mai este denumit și „turism cu rucsacul” (backpacking). Însă există și trasee cu grade de dificultate redusă care sunt preferate, de obicei, de persoanele vârstnice și persoane însoțite de copii. Sunt asociate de activități precum fotografierea, filmarea video, picnicul.- observarea peisajului și a vieții sălbatice în spațiile de vizionare amenajate în acest scop (puncte de belvedere) prezintă o strânsă legătură cu prima activitate, în sensul că realizarea acesteia presupune realizarea unei drumeții. Zonele cu protecție specială avifaunistică precum Putna – Vrancea, Măgura Odobești, Lunca Siretului Inferior oferă posibilitatea observării unor specii de păsări (birdwatching) precum cocoșul de mesteacăn, ciuful de pădure, bufnița, cinteza, barza neagră, cristelul de câmp etc. În ultimul timp, în unele arii protejate, precum rezervația naturală Lunca Siretului Inferior se organizează excursii tematice în scop educativ pentru elevi care prevăd, printre altele, și acest aspect2. Observarea și fotografierea animalelor (fotosafari) nu se realizează într-un mod organizat, ci pur întâmplător. Chiar dacă în unele state observarea animalelor de talie mare este o practică obișnuită, în țara noastră este în fază incipientă și se axează în principal pe carnivorele mari precum ursul brun, râsul, mistreți sau zimbri (în rezervații)3.- excursii în comunitățile locale având ca scop participarea la unele evenimente culturale tradiționale încărcate de simbolistica locurilor (Festivalul Internațional al Viei și Vinului „Bachus”, Festivalul Folcloric „Baba Vrâncioaia”, Festivalul de Muzică Populară „Comoara Vrancei”, Jocul măștilor, Expoziții de măști lucrate în lemn, Festivaluri pastorale: Urcatul oilor la munte, comuna Negrilești4), consumarea și achiziționarea de produse alimentare specifice comercializate de micii producători locali, neatestate tradițional din cauza procedurilor stricte de atestare (cașcavalul afumat de Negrilești sau Soveja5, păstrăvi afumați de Lepșa în cetină de brad), achiziționarea de produse nealimentare tradiționale (măști lucrate manual din piele netăbăcită sau lemn6).

2Să înțelegem natura! – excursia a V-a, 2015, organizată de Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice3 Fotosafari sau Fotohunting(„vânătoarea de imagini”) se poate practica în prezent , în mod organizat, în Munții Ciucaș, la limita dintre județele Buzău și Brașov și presupune amenajarea unor foișoare speciale pentru fotografiat, dotarea cu mașini de teren și compania unor ghizi specializați.4 Boteitul oilor este o activitatea tradițională veche de sute de ani care se desfășoară în fiecare an în luna mai, în jurul datei de 21, când se sărbătoresc Sfinții Constantin și Elena. Sătenii din Negrilești se adună în fața bisericii cu turma de oi pentru a fi sfințite într-o slujbă religioasă, înainte de a urca pe munte la păscut, primind binecuvântarea de a fi ferite de vreme rea și pericole în deplasarea lor pe munte până în luna octombrie, de Sfântul Dumitru. Astfel, transhumanța în Țara Vrancei primește primește semnificații divine, sacre, încă o dovadă a comuniunii omului cu Dumnezeu în activitățile pe care le desfășoară.5 Cașcavalul din zonele Soveja – Negrilești este preparat după o rețetă naturală, fără conservanți, din brânză slabă de vacă și are o formă inconfundabilă datorită sculpturilor de pe cele două fațete. De formă rotundă sau dreptunghiulară, cașcavalul este presat în tipare de lemn de paltin, numite „păpușare” , apoi este lăsat la afumat în fum rece de rumeguș și cetină de brad. Simbolistica formelor imprimate pe cașcaval datează din epoca paleocreștină și cuprinde cornul de berbec care simbolizează fertilitatea, funia împletită – continuitatea, colții de lup de pe margine – trăinicia acelor de brad, soarele din centru – divinitatea. Tiparnițele au și rol decorativ, fiind atârnate la grinda casei.6 Măști cu semnificații funerare, în trecut, când acestea însoțeau mortul, simbolizând alaiul funebru de strămoși ai decedatului care vin să asiste la funeralii. În prezent, sunt purtate de tineri la sărbătorile de iarnă, și simbolizează arta satirică, grotescă și caricaturală înfățișând chipuri umane pentru amuzamentul oamenilor care asistă la paradă.

Foto 1: Cașcaval afumat7 Foto 2: Măști din comuna Nereju8

Foto 3 : Boteitul oilor la Negrilești (mai 2014)- observarea de fenomene spectaculoase, cum sunt emanațiile de gaze din localitatea

Andreiașu de jos, Focul Viu.- alpinism/escaladări -creasta stâncoasă a Pietrei Ciutei, Turnurile Lepșei (Turnul

Mare)9.- pescuit sportiv: Putna, Milcov, Siret- vânătoarea este permisăîn afara zonelor de protecție strictă și protecție integrală în

cele trei fonduri de vânătoare existente în Munții Vrancei (Lepșa, Condratu, Macradău), fiind posibilă după obținerea avizelor pentru specii de mistreți, vulpi, iepuri, viezuri, pisică sălbatică, cerb și cu derogare specială pentru urși și lupi.

Mediul natural din județul Vrancea, ca element central al turismului în natură, oferă mult mai multe oportunități de desfășurare a ecoturismului, fără implicarea unor amenajări suplimentare:

- ciclism10: drumuri forestiere în PNPV- nordic walking11: Munele Coza, Muntele Zboina, Muntele Goru, Subcarpații Vrancei

7 Sursa: www.ziare.com8 Sursa: www.tara-vrancei.ro9 Deși această activitate nu este recomandată în nicio locație din Munții Vrancei din cauza rocilor friabile (gresii, marne), este practicată de mulți pasionați ai escaladărilor în apropiere de comuna Tulnici, primele linii de cățărare fiind deschise de gălățeni la începutul anilor 1990.10 Singura acțiune de ciclism montan a fost un circuit de două zile, 8-9 iunie 2013, în localitatea Lepșa, denumit Mountain Biking, organizat de Consiliul Județean Vrancea în colaborare cu Administrația PNPV.11 Activitate sportivă și recreativă care constă într-o tehnică de mers cu ajutorul unor bastoane, împrumutând tehnica schiului fond. Prezintă o serie de avantaje, în comparație cu mersul obișnuit, deoarece datorită utilizării bețelor, se antrenează și partea superioară a organismului. Provine din Finlanda și își are originea în antrenamentul pe timp de vară al schiorilor de fond, iar în prezent se practică în S.U.A și în unele țări din

- învățarea meșteșugurilor tradiționale: cioplitul lemnului și prelucrarea fierului la Vrâncioaia, realizarea de vase pirogravate la Nereju, confecționarea țesăturilor tradiționale la Bârsești, olărit și cizmărie la Vidra, prelucrarea lemnului la Tulnici, prelucrarea lânii la Răcoasa, cusut, brodat și țesutul covoarelor și ștergarelor la Năruja, confecționarea fluierelor și cimpoaielor, a măștilor pentru sărbătorile de iarnă la Nistorești ș.a.

- tururi vitivinicole: Odobești, Panciu, Ctești, Jariștea- tururi gastronomice: Lepșa, Tulnici, Soveja

Concluzii

Rețeaua de arii naturale protejate din județul Vrancea oferă toate oportunitățile pentru dezvoltarea ecoturismului, devenit în prezent un turism de nișă pentru locuitorii țării noastre. Posibilitatea ca această formă a turismului durabil să se extindă și să atragă cât mai mult adepți ar trebui să determine autoritățile competente să valorifice la potențialul maxim ceea ce natura a oferit deja. Rămâne doar să se identifice și să se aplice cele mai potrivite strategii de dezvoltare a turismului în aceste areale. O primă condiție în acest sens, ar fi soluționarea problemelor care limitează desfășurarea activităților de acest gen, respectiv promovarea la nivel național și, mai apoi, la nivel internațional a ariilor naturale protejate. Revitalizarea ”Țării Vrancei” din punct de vedere turistic atrage mai multe avantaje atât pentru turiști, cât, mai ales, pentru localnici: dezvoltarea infrastructurii de acces, (re)construcția uneiidentități culturale colective, creștere veniturilor localnicilor etc.

Bibliografie

AsociaţiapentruConservareaDiversităţiiBiologice, Ariileprotejatedinjudeţul Vrancea. ElementcheieînconservareadiversităţiibiologicedinCarpaţiiOrientali, 2009;

Băltăreţu A., Ariileprotejate – verigialeuneireţeleecologiceeuropene, articol, 1999 ;

Bâc D. P., Turismul și dezvoltarea durabilă. Realități.Provocări.Oportunități, Ed. Economică, București, 2013;

Bulai M., Accesibilitateși turism. Studiu de caz: regiunea Moldovei, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013;

CândeaMelinda,Bran Florina,Spaţiulgeograficromânesc - organizare, amenajare, dezvoltare, Ed. Economică, Bucureşti, 2001;

Ciangă N., Dezsi Ş., Amenajare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007;

Dinu Mihaela, Impactul turismului asupra mediului, Ed.Universitară, Bucureşti , 2005 ;

Iațu C., Alupului C, Gouvernance, dévelopement durable et territoires: Quels enjeux en Roumanie? – La mise en oeuvre du dévelopement territorial durable: declinaisons franco-roumaines, ed. L’harmattan, Paris, 2013;

Iațu C., Muntele I., Geografia turismului. Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală, Ed. SedCom Libris, Iași, 2006;

Ioniță A., Stanciu E., Manual pentru managementul participativ al ariilor protejate,Partea a II- A: Îndrumări și resurse pentru creșterea implicării factorilor interesati în managementul ariilor protejate din Ecoregiunea Carpatică, Ed. Green Steps, Braşov, 2011

Ispas A., Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2010;Europa (www.profitness.ro).

Motica R.I., Trăilescu A., Drept funciar: amenajarea teritoriului şi protecţia mediului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999;

Proorocu M., Arii naturale protejate, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2006; Scurtu I., Sima C., Ecologie şi protecţia mediului, Ed. Independenţa

Economică, Piteşti, 2009. Sava, J. şi colab. – Ţara Vrancei, studiu geografic complex – Ed. Europolis,

Constanţa, 2007; Smaranda J.S., Managementul turismului în ariile naturale protejate, Ed.

Risoprint, Cluj-Napoca, 2008; Surd V. și colab. Amenajarea teritoriului și infrastructuri tehnice, Ed. Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005 Tricart J., L’éco-géographie et l’aménagement du milieu naturel, Ed. François

Maspero, Paris, 1979 ; Vandermotten Ch., Le developpement durable des territories, Editions de

l’Universite de Bruxelles, Bruxelles, 2002;

Articole științifice:- C. Auberti, La Montagne, un produit du développement durable, Revue de

géographie alpine, 2001, Tome 89 N°2. pp. 51-57;- N. Bertrand, P. Moquay, La gouvernance locale, un retour à la proximité, Économie

rurale, N°280, 2004. Proximité et territoires. pp. 77-95;- A. Billand, Développement touristique des parcs de montagne au Maroc:principes

de zonage et d'aménagement , Revue de géographie alpine, 1996, Tome 84 N°4. pp. 95-108.- X. Bernier, Transports, parcs nationaux, et parcs naturels régionaux dans les Alpes

françaises: les interactions entre les objectifs de l'accessibilité, de la protection et de l'aménagement, Revue de géographie alpine, 2003, Tome 91 N°2. pp. 27-40;

- J. Corneloup, Ph.Bourdeau, P. Mao, Le marquage culturel des territoires touristiques de nature, Revue de géographie alpine, 2004, Tome 92 N°4. pp. 11-20;

- T. Duboeuf, Pouvoir local et stratégies foncières en stations de montagne françaises: quelle durabilité du développement touristique local et quels enjeux pour la gouvernance?, Revue de géographie alpine, 2006, Tome 94 N°1. pp. 33-41;

- F. Giraut, S. Guyot, M. Houssay-Holzschuch, Les aires protégées dans les recompositions territoriales africaines, L'information géographique, Volum 68 n°4, 2004. pp. 340-368;

- S. Héritier, Tourisme et activités récréatives dans les parcs nationaux des montagnes de l'Ouest canadien: impacts et enjeux spatiaux (Parcs nationaux Banff, Jasper, Yoho, Kootenay, Lacs Waterton, Mount Revelstoke et des Glaciers), Annales de Géographie, 2003, t. 112, n°629, Tourisme et patrimoine, pp. 23-46;

- F. Hoppstadius, M. Dahlstrom, Processes of Sustainable Development: Ecotourism in Biosphere Reserves, Journal of Environmental and Tourism Analyses, Vol. 3. 1, 2015, pp. 5-25;

- L. Laurens, B. Cousseau, La valorisation du tourisme dans les espaces protégés européens: quelles orientations possibles, Annales de Géographie, 2000, t. 109, n°613, pp. 240-258.

- B. Lévy, Tourisme et exclusion en Suisse, Bulletin de l'Association de géographes français, 81e année, 2004, Les frontières dans la ville Problématique urbaine en Suisse, pp. 621-630;

- J.-L. Michaud, L'aménagement touristique et ses rapports avec l'environnement, Bulletin de l'Association de géographes français, N°500-501, 61e année, 1984. pp. 111-116;

- B. Morvan, Le développement durable: une utopie politiquement correcte, Quaderni, N. 41, 2000. Utopie II: les territoires de l'utopie. pp. 91-107;

- J. Petit, Politique des déplacements et développement touristique; contraintes et innovations dans les vallées touristiques alpines, Revue de géographie alpine, 2002, Tome 90 N°1, pp. 48-65;

- G. Xavier, Aménagement du territoire ou aménagement du milieu?, Économie rurale, N°225, 1995. pp. 4-7;