articol de paste

32
Special Pastele Istoria Pastelui Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata. Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra. De la Pesach-ul evreiesc la Pastele crestinesc Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata si cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Upload: api-3756985

Post on 07-Jun-2015

679 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Page 1: Articol de Paste

Special

Pastele

Istoria Pastelui

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.

De la Pesach-ul evreiesc la Pastele crestinesc

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata si cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach. Pesach este cuvintul de origine al cuvintului Pasti. Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Sau, Iisus Hristos. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis

Page 2: Articol de Paste

de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intii nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa singele mielului. In casele israelitilor nu a murit nimeni pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus singele mielului pe usile lor. Singele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

In Noul Testament, mielul injunghiat a fost Mintuitorul Iisus, iar singele care a curs pe cruce este sangele lui rascumparator. La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca data de Dumnezeu.

•  Pastele sarbatoarea crestina a Invierii Domnului Ultima saptamana a postului care precede sarbatoarea este saptamana mare, care incepe cu duminica Floriilor si se termina cu duminica pascala. Sarbatoarea incepe de fapt cu duminica Floriilor, cand se sarbatoreste intrarea lui Hristos in Ierusalim. Saptamana mare are menirea impartasirii chinurilor lui Iisus. In aceasta saptamana se termina postul de 40 de zile, si natura renaste. In ziua de joi a saptamanii mari clopotele inceteaza sa mai bata, vor mai bate doar Sambata Mare. Aceasta zi este totodata si inceputul chinurilor Mantuitorului. ...(continuare articol)

    •  Istoria Sarbatorii Pastelui Pentru prima data Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta zi evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastelor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt....(continuare articol)

    •  Obiceiuri de paste Vechii saxoni au sarbatorit venirea primaverii aducand omagii zeitei primaverii, Eastre. Cand in secolul al II-lea misionarii crestini au ajuns in mijlocul triburilor nordice cu serbarile lor pagane, au incercat sa ii converteasca la crestinism. Au reusit, insa numai intr-o masura oarecare. Pentru noii crestini interdictia de a-si serba vechile sarbatori pagane ar fi insemnat moartea. Pentru a salva vieti, misionarii au decis sa isi popularizeze mesajul religios incet, permitand populatiilor sa isi continue celebrarile pagane insa acestea trebuiau sa fie in maniera crestina....(continuare articol)

    •  Saptamina Mare a Sfintei Sarbatori a Pastelui In saptamana mare toate gospodariile fac curatenie generala: se matura curtile, se adancesc si se curata santurile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc casele, se spala perdelele si mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele. ?n Joia Mare, sunt praznuite patru lucruri: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina ?mpartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-L ucida...(continuare articol)

    •  Simboluri crestine in legatura cu sarbatoarea pastelui Crucea - simbolizeaza crucificarea, opusul invierii. Totusi, la consiliul de la Nicaea, in anul 325 i.H., Constantin a decretat ca intocmai crucea sa fie simbolul oficial al crestinismului. Crucea nu este numai simbolul pascal, ea este utilizata foarte mult si de biserica catolica, ca simbol al credintei...(continuare articol)

    •  Cum se serbeaza pastele in Romania? In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. ...(continuare articol)

    •  Iepurasul in cadrul sarbatorii de paste! Prezenta iepurasului in traditia pascala se datoreaza de asemenea reminiscentelor ritualurilor pagine si divinitatilor venerate in vremuri indepartate, simpaticul animal fiind atunci, ca si astazi, un evident simbol al fertilitatii. O veche legenda nordica spune ca zeita Eostre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe cimp. Pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrind insa capacitatea de a depune oua...(continuare articol)

    •  Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului; Ispas; Pastele Cailor; Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Domnul.

Page 3: Articol de Paste

Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului; Ispas; Pastele Cailor;

Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Domnul.

Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas, oamenii saluta spunand Hristos a inviat!si li se raspunde cu Adevarat c-a inviat!, iar in ziua Inaltarii Domnului se saluta cu Hristos s-a inaltat! si se raspunde cu Adevarat ca s-a

inaltat!. Dupa ziua de Ispas incep a se saluta obisnuit.

In aceasta zi este Pastele Cailor: Numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an, si doar un ceas pentru ca asa au fost blestemati de catre Maica Domnului:

    Fire-ati cai afurisiti,     De mine, de Dumnezeu,

    Mai tare de fiul meu.     Voi sa nu mai aveti sat     Numa-n ziua de Ispas

    Si-atuncea vreme de-un ceas         (Pop Reteganul-2, f.78)

Obiceiuri:     • se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat.

    se crede ca cine moare de Ispas ajunge in cer     la Ispas se bat cu leustean vitele, ca sa se ingrase.

    se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar: " Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar! "

    In ziua de Ispas sa nu se dea foc si sare din casa; foc, pentru ca tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea in casa ca focul; si sare nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana.

    Ce se seamana dupa Ispas nu rodeste     In ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru

sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde de drum.     Femeile impart laptele dulce fiert cu pasat si la cine dau trebuie sa dea si un buchet de maturi de pe camp.

Pasca de Pasti

Ingrediente

      Pentru aluat:

   •  1 kg. faina,    •  8 galbenusuri,

   •  o lingura drojdie de bere,    • coaja de lamiie,

   •  o cana cu lapte dulce,    •  300 grame zahar,    •  200 grame unt.

      Pentru umplutura:

   • 1 kg. smintina groasa,    •  3 galbenusuri,

   •  vanilie, coaja de lamiie,    •  100 grame stafide,    •  300 grame zahar,

   •  sare

      Mod de preparare:Se framinta un aluat de cozonac, care se pune la dospit 2 ore, apoi se imparte in 2-3 parti egale si se intinde

fiecare parte ca un sul.Cu aceasta se face coroana in jurul unei cratite unse cu unt.

In mijlocul vasului se pune o parte din umplutura ceva mai inalta decit aluatul. Se da vasul la cuptor si se coace ca orice cozonac.

Din cantitatea respectiva se realizeaza 3-4 bucati de pasca.

Umplutura se realizeaza combinind zaharul, stafidele, coaja de lamiie, citeva fructe confiate, vanilia si galbenusurile frecate separat cu smintina.

Cind aluatul este rumenit, pasca este coapta. Se pune peste gura cratitei un platou, se rastoarna pasca, apoi, cu grija, se intoarce pe o farfurie

Page 4: Articol de Paste

Drob de miel

   Ingrediente :     •  500 grame de carne de miel si ficat,

    • 2 oua, o felie de paine,     •  1 lingurita de smantana,

    •  1 legatura de patrunjel taiat marunt,     • 2 cepe,

    • sare si piper.

Mod de preparare

    •  Se fierbe carnea si ficatul si se toaca marunt cu cutitul.     • Se adauga ouale si bucata de paine si restul ingredientelor.

    • Se pun toate intr-un vas si se baga in cuptor la temperatura medie.     • Amestecul poate fi invelit intr-o foaie de aluat facuta dintr-un ou, 150 grame faina si o lingura de ulei.

•  Motivele ornamentatiei oualelor incondeiate la romani Motivele ornamentatiei oualelor incondeiate sunt numeroase, si fiecare motiv se prezinta in mai multe variante , care se diferentiaza in functie de localitate.Variaza chiar si in acelasi sat si variat iese acelasi motiv din mana aceleiasi persoane care incondeiaza...(continuare articol)

    •  Oua incondeiate in Ucraina, Bulgaria, Ungaria... Ouale incodeiate in Ucraina seamana foarte mult cu cele din Romania. Se pare ca traditia a mers de la noi la ei datorita faptului ca obiceiul incondeierii oualor a venit o data cu crestinismul adic? din sudul Europei spre nord...(continuare articol)

    •  Incondeierea oualor in Cehia, Slovacia, Polonia si Rusia ?Pe cand Domnul Iisus Hristos si cu Sf. Petru umblau pe pamant, au ajuns la o casa si au rugat-o pe gospodina sa le dea o bucatica de paine. Insa, fiindca ea n-avea nici o bucatica in toata casa, si fiindca drumetii se plangeau ca le este tare foame, femeie, buna de inima cum era, neavand alta ce sa le dea, se duce la cuibare, de pe care tocmai sarea o gaina, lua cateva oua, le puse in spuza sa se coaca si cu ele astfel a ospatat calatori....(continuare articol)

    •  Cum se incondeiaza ouale in Grecia, Franta, Italia... In Grecia ouale sunt simple sau zugravite cu chipul Mantuitorului, al Sfintei Fecioare, a sfintilor si reprezentarea crucii. De Inviere, grecii duc oua la biserica, si a doua zi de Pasti trimit nasilor atatea oua cati membri sunt in casa, plus unul, ca sa se mareasca, sa sporeasca familia nasului....(continuare articol)

    •  Oua ornate in Germania, Elvetia, Belgia In mormantul unei fetite datat din 320 dupa Hristos s-au descoperit oua inchistrite. Copiilor li se spune in Germania ca ouale de Pasti sunt aduse de iepuri si ascunse ca sa le gaseasca ei. In Salzburg este datina ca fata sa dea dragutului ei, la Pasti, trei-noua oua rosii

Oua ornate in Germania, Elvetia, Belgia

Germania

In mormantul unei fetite datat din 320 dupa Hristos s-au descoperit oua inchistrite. Copiilor li se spune in Germania ca ouale de Pasti sunt aduse de iepuri si ascunse ca sa le gaseasca ei.

In Salzburg este datina ca fata sa dea dragutului ei, la Pasti, trei-noua oua rosii. In oua de Pasti se trimit declaratii de dragoste.

Oul este golit de continut, sufland in el, acoperit cu ceara colorata rosu sau albastru si impodobit cu flori de copaci. Inauntrul oului se introduce un betisor, in jurul caruia este rulata o fasie ingusta de hartie cu o dedicatie.

In Baden, de Pasti, copiii se duc la nasii lor si primesc in dar oua rosii. La Wenzi, in timpul Pastelui, se pune pe masa un fel de vartelnita pe ale carei capete se fixeaza cate un ou de

Pasti, inchistrit cu arta, iar in Saxonia se obisnuieste a se fixa de tavan un stelaj in forma de cruce , de care atarna oua artistic pictate.

Ouale rosii sunt simbolul fertilitatii. Cojile se ingroapa sub usa grajdului, peste care calca gainile. Cand iese primavara la arat lucratorul trebuie sa treaca pe l?nga un paner cu oua, simbolul fertilitatii.

De aceea si in semanatura se ingroapa oua sau coji de oua. In primul si ultimul snop ce se recolteaza se leaga un ou de Pasti, pentru ca pamantul sa dea roade multe si sa alunge vrajitorii care ar putea sa le vatameze.

Cand se scot primavara turmele de vite la pascut, trec peste oua imprastiate pe pamant. Cand un copil intra pentru prima oara in casa unui cunoscut capata in dar un ou de Pasti, cu care i se atinge gura ca sa poata vorbi

frumos. Daca cineva s-a ratacit candva in cursul anului, trebuie sa se gandeasca cu cine a mancat primul ou sfintit de Pasti si va nimeri drumul.

Page 5: Articol de Paste

In Germania se zice ca daca lasi sa se cloceasca un ou de Pasti, atunci puisorul are cap de iepure. Cele dintai oua daruite de nasi si desenate cu o barza trebuie pastrate, caci, daca unul se sparge, copilul nu ajunge la batranete

Elvetia

In valea Emmenthal, in Zug si partial in Lucerna se crede in popor ca ouale de Pasti sunt ouate de cuc. Se mai crede ca ouale de Pasti sunt aduse de iepuri, si copiii pregatesc din primele flori ale primaverii , cate un cuib

destinat pentru a se depune ouale. Ouale de pasti, ascunse prin livezi, sunt cautate cu ravna de copiii, obicei care, intr- o vreme era numit ?vanatul iepurelui de Pasti?.

Belgia

Pe langa ouale rascopate se fac si oua de ciolata ornate cu forme de zahar. La inceputul secolului XIX se povestea ca era, in turnul bisericii Sainte-Marguerite, la Liege, o cioara care, in noaptea de Vinerea Mare, oua un ou de aur

in podul uni locuitor din parohie. In modul acesta se explica izvorul unor anume imbogatiti si fiecare isi lasa cateva ferestre neinchise in noaptea aceea.

Sfintele Paşti şi Săptămâna luminată, culmea spiritualităţii ortodoxe

“Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim”.

Învierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezintă centrul de gravitaţie si axa lumii.[2] Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei creştine, fundamentul credinţei, al spiritualităţii noastre. Cuvântul “Paşti”, “Pasca”, este de provenienţă ebraică, însemnând trecere. La Paşti, evreii îşi aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roşie spre libertatea din pământul făgăduinţei (Canaan). Noi creştinii, serbăm Paştile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile, Moartea si Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului si a păcatului.[3] Paştile sunt cea mai veche sărbătoare creştină. Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioşi să le serbeze si ei.[4] “Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii si al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei si ale adevărului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creştinilor din Corint. Praznicul Învierii întrece cu strălucirea solemnităţii serviciului său toate celelalte sărbători ale anului. Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu Utrenia Paştilor, care e aceeaşi pentru fiecare zi a săptămânii luminate. Singura deosebire la Utrenia din Săptămâna luminată este că pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite, restul fiind la fel.Utreniei din ziua de Paşti îi premerge o mică slujbă de Înviere care începe cu ocolirea bisericii si se face în totalitate în afara locaşului de cult. Această slujbă premergătoare se face numai în ziua de Paşti.Cea de-a doua rânduială de slujbă din Penticostar, în Săptămâna luminată, si de altfel pentru tot restul Penticostarului este rânduiala Vecerniei. In săptămâna luminată, Vecernia se deosebeşte de la o zi la alta prin stihirile de la “Doamne strigat-am”, care sunt cele de sâmbătă seara de la cele opt glasuri, cu excepţia glasului al şaptelea, pentru fiecare zi fiind rânduite stihirile unui glas, începând cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua de Paşti si la laudele de luni din Săptămâna luminată. Textele din Penticostar

Page 6: Articol de Paste

rânduite în vederea sfintelor slujbe de Paşti si din toată Săptămâna luminată si sfintele slujbe realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri si revărsări de bucurie, sunt bucuria în acţiune.La Paşti si în vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Sfânta noastră Biserică nu are nimic altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viată al Mântuitorului celui ce a înviat. Bucuria aceasta o vestesc si o trăiesc credincioşii si la slujbele înmormântării, când se întâmplă ca o astfel de slujbă să se facă la Paşti si în Săptămâna Paştilor, căci în această săptămână de se va întâmpla să se facă slujbă de înmormântare, în loc de oricare din cele patru slujbe de înmormântare - a mirenilor, a preoţilor si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a călugărilor - se face slujba înmormântării din Săptămâna luminată, care nu este altceva decât Utrenia din ziua de Paşti. Tot Utrenia din ziua de Paşti e si cadrul slujbei de sfinţire a apei, când această slujbă se face în Săptămâna luminată. De observat că la Paşti si în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se pomenesc păcatele, nici nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi. Totul e o prăznuire în care apar doar două cereri, amândouă privind o si mai mare angajare în trăirea celor ce ţin de sărbătorire. Astfel, când se înconjoară biserica înainte de începutul Utreniei din ziua de Paşti se cântă, repetându-se stăruitor următoarele cuvinte în care e cuprinsă si o cerere.“Învierea Ta Hristoase Dumnezeule,îngerii o laudă în ceruri, si pe noi, pe pământ, învredniceşte-ne, cu inimă curată să Te mărim”.[5]A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Paşti priveşte Paştile din veşnicie si trăirea pascală cea mai presus de lume, căci zicem:“O Paştile cele mari si preasfinţite Hristoase!  O, Înţelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat,  în ziua cea  neînserată a împărăţiei Tale”.[6]Amândouă aceste cereri privesc progresul în trăirea evenimentelor de la Paşti, ele fiind legate de sărbătoarea Sfintei Învieri.

1. Cuvinte de la Paşti despre Paşti

Dintre toate sărbătorile din anul bisericesc, în Ortodoxie, Paştile sunt singura sărbătoare la care se fac afirmaţii despre sărbătoarea însăşi. Numai la Paşti, în timpul slujbei, sunt cuvinte despre Paşti. Numai la Paşti sunt exclamaţii despre Paşti, care se intercalează în atmosfera de bucurie specifică Paştilor. Astfel una din cântările de la slujba de Paşti se ocupă în chip deosebit de Paşti, căci glăsuieşte:“Paştile cele sfinţite,Paştile cele nouă si sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele cinstite, Paştile Hristos Izbăvitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă porţile raiului,  Paştile cele ce sfinţesc  pe toţi credincioşii, astăzi nouă s-au arătat”.[7]Intr-o altă stihiră din aceeaşi serie, se adaugă în acelaşi sens:“Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-au  răsărit; Paştile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; O Paştile, izbăvire de întristare!”[8]Ne sunt cunoscute apoi si afirmaţii ca acestea: “Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare”, “Paştile cele veşnice”, “Paştile cele curăţitoare”.[9]Şirul acestor cuvinte de la Paşti despre Paşti începe cu exclamarea: “Paştile Domnului,

Page 7: Articol de Paste

Paştile”! si cu lămurirea: “Că din moarte la viată si de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.[10]

2. Ce sărbătorim la Paşti?

Ştim că Paştile sunt mari si sfinte si sfinţite si prea cinstite si mântuitoare si veşnice, si e firesc să ne întrebăm: Ce se prăznuieşte în ziua de Paşti sau la sărbătoarea Paştilor, ce trebuie să înţelegem prin cuvântul Paşti? Un răspuns lămurit la această întrebare ni-l dă Sinaxarul din ziua de Paşti, unde citim: “In Sfânta si Marea Duminică a Paştilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viată a Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numim sărbătoarea de azi Paşti după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus lumea dintru nefiinţă întru fiinţă. Intru această zi smulgând Dumnezeu pe poporul Israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roşie si tot în această zi, S-a pogorât din ceruri si S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din fundul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi... Drept aceea, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogăţit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu”.

La slujba de Paşti în care e cuprins si Sinaxarul pomenit, cu privire la prăznuirea de Paşti se spun următoarele: “Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului si începătura altei vieţi veşnice”. Aceasta ştiind-o, nu rămânem numai la prăznuirea propriu zisă, ci adăugăm la ea si lauda din partea noastră, adusă Pricinuitorului: “...Si săltând lăudăm pe Pricinuitorul, pe Unul cel binecuvântat, Dumnezeul părinţilor si preaslăvit”.[11]

Omorârea morţii, sfărâmarea iadului si începătura altei vieţi veşnice a realizat-o Mântuitorul prin Învierea Sa din morţi. O mărturisim si aceasta tot la slujba de Paşti, când vorbind cu Domnul cel ce a înviat, zicem:“Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului si ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; si a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt “.[12]

In aceeaşi ordine de idei vorbim cu Domnul Hristos si rostind sau cântând Condacul praznicului:“De Te-ai si pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor Mironosiţe: Bucuraţi-vă! si Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare”.[13]

Si pentru că la Paşti în mod principal avem în vedere Învierea lui Hristos, si pe Hristos cel înviat, stăruim în vestirea că:“Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând si celor din mormânturi, viată dăruindu-le”.[14]

Page 8: Articol de Paste

Pe scurt, la Sfintele Paşti, luarea aminte ne este la Învierea Domnului Hristos cel ce a înviat, iar prin Învierea Sa a nimicit moartea, a sfărâmat iadul si a pus temelia unei vieţi noi, izvorâte din Învierea Sa.

3. Jertfă şi Înviere

Asumându-si prin Întruparea Sa întreaga umanitate, Hristos a restaurat-o prin a Sa Moarte - Înviere. Învierii Lui îi premerg Răstignirea si Pătimirile, urmate de Moartea pe cruce, sfârşitul care era totodată un început.[15] Hristos a primit “starea de ultimă desăvârşire ca om pentru a reveni la viata fără de sfârşit nu prin puterea omenească, ci prin tăria ce o avea sufletul Lui de la Dumnezeu, după ce-l pregătise pentru aceasta. Cu cât a primit această stare de pătimire mai de bună voie, cu atât se arăta mai în stare să o învingă în Sine si în cei ce vor face la fel din credinţa în El”[16]. In lumina Învierii Patimile, Răstignirea si Moartea lui Iisus sunt si rămân cu valoarea de jertfă ispăşitoare pentru mântuirea oamenilor. Aceasta o înţeleg, o cugetă si o trăiesc credincioşii mai cu seamă la Paşti, când sunt chemaţi să cinstească nu numai Învierea Domnului ci si Pătimirile Lui care au dus la Înviere. In acest înţeles se spune la Paşti de trei ori:“Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si slăvim;că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul,  lăudăm Învierea Lui; că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.[17]Cea dintâi chemare care se face în această stihiră e chemarea la închinare către Domnul Hristos cel înviat, căci se zice: “Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat”, dar nu rămânem numai la Învierea Domnului, ci ştiind că prin moartea Sa, Hristos ne-a eliberat de toate piedicile, transformând moartea în “trecere” către viată[18],  avem în vedere si Jertfa Lui mântuitoare cuprinsă în Crucea făcătoare de viată, de vreme ce zicem: “Crucii Tale ne închinăm Hristoase si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si o mărim”.  De la Hristos cel înviat, gândul ni se îndreaptă spre Hristos cel răstignit. Gândul la Învierea Domnului ne duce la Domnul Hristos care a înviat, iar Învierea Domnului pune în valoare si dă sens sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului. Amândouă acestea le cuprinde Crucea Mântuitorului, căci ea nu înfăţişează doar jertfa de bunăvoie a lui Hristos, ci înfăţişează deopotrivă si sfânta Sa Înviere, fiind si semn al biruinţei prin Înviere. De aceea puţin mai departe citim si rostim: “Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea”. In aceste cuvinte este încă o afirmare si o confirmare a faptului că între Învierea Domnului si Pătimirea Lui există o legătură de nedezlegat, care se pune în evidentă în fata tuturor credincioşilor chemaţi la închinarea fată de Cel ce a înviat, dar si la considerarea Crucii prin care s-a dat bucurie nouă si la toată lumea. In sfârşit, în această stihiră se mai afirmă încă o dată legătura dintre Înviere si Răstignire, devreme ce se spune: “Totdeauna binecuvântând pe Domnul lăudăm Învierea lui, căci răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”. E bine să se ştie si să se retină că stihira la care ne-am referit este rânduit să se rostească la sfintele slujbe în fiecare din cele patruzeci de zile de prăznuire pascală, precum si, cu câteva excepţii, în fiecare duminică la slujba Utreniei, nemijlocit după citirea Evangheliei vestitoare a

Page 9: Articol de Paste

Învierii Domnului Hristos. Desigur aceasta se face cu scopul precis, de a se pune în evidentă legătura dintre Înviere si Jertfă, dintre pătimirea Domnului si biruinţa Lui prin Înviere.

4. În faţa Mântuitorului înviat

“In ziua învierii Cuvântul însuşi este contemplat”.[19]  Toată slujba de Paşti si din întreaga Săptămână luminată e pentru credincioşi un fericit prilej de a se şti, de a se simţi, si de a trăi în prezenta Mântuitorului înviat din morţi. Învierea din morţi a lui Hristos e evenimentul pe care îl avem în vedere la Paşti, nu ca pe un eveniment din trecut, ca pe un eveniment care s-a sfârşit si si-a împlinit rostul, ci ca pe un eveniment prezent si viitor, nu prin repetare ci prin trăirea lui. Învierea lui Hristos la Paşti nu e un eveniment de odinioară dintr-un trecut îndepărtat, ci e o realitate adusă până la noi, până în fata noastră, aşa cum si Domnul Hristos, biruitorul morţii si al iadului este si El în fata noastră, cu toate biruinţele Lui. Aşa se face că la Paşti, conduşi de Penticostar, putem spune cuvinte ca acestea:“Astăzi este mântuirea lumii,că a înviat Hristos ca Cel atotputernic”,[20]“Să mânecăm cu mânecare adâncă, si în loc de mir cântare să aducem Stăpânului; si să vedem pe Hristos, Soarele Dreptăţii, tuturor viată răsărind”.[21]Stând în continuare în fata Domnului Hristos înviat, avem ocazia să-i spunem la slujba bucuriei, prilejuită de prăznuirea Învierii:“Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cela ce n-ai stricat cheile Fecioarei cu naşterea Ta, si ne-ai deschis nouă porţile raiului”.[22]In acelaşi sens vorbind mai departe cu Domnul Hristos în ziua prăznuirii Învierii Sale din morţi, spunem:“Mântuitorul meu,ca un Dumnezeu pe Tine însuti de voie aducându-Te Tatălui, jertfă vie si nejertfită, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt”.[23]Învierea Domnului, chiar si ca eveniment întâmplat în trecut, o avem în vedere, conduşi de cântări ca aceasta:“Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria, si aflând  piatra  răsturnată  de pe mormânt, auzit-au de la înger: pentru ce căutaţi între cei morţi ca pe un om, pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare; alergaţi si propovăduiţi lumii că s-a sculat Domnul, omorând moartea; că este Fiul lui Dumnezeu, Carele mântuieşte neamul omenesc”.[24]Tot cam de aceeaşi factură e si Icosul Paştilor în care se spune:“Pe Soarele cel mai înainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, întâmpinatu-L-au către dimineaţă, căutându-L ca pe o zi, fecioarele Mironosiţe, si una către alta strigau: o prietenelor! veniţi să ungem  cu miresme  Trupul cel de viată  purtător si îngropat! Trupul carele a înviat pe Adam cel căzut,  carele zace în mormânt. Să mergem,  să ne grăbim ca si Magii si să ne închinăm si să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfăşurat; si să plângem si să strigăm: Stăpâne  scoală-Te! Cela ce dai celor căzuţi sculare”.[25]Deşi Icosul ne prezintă Învierea Mântuitorului si cele petrecute în legătură cu ea, ca pe ceva de odinioară, scopul lui este să ni-L facă prezent pe Domnul Hristos, iar Învierea Lui să ne-o pună în atenţie la vremea prăznuirii si pentru totdeauna ca pe ceva ce ne priveşte si pe noi, căci s-a întâmplat si pentru noi.

Page 10: Articol de Paste

5. Învierea lui Hristos şi învierea noastră

“Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură a învierii celor adormiţi, că devreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si învierea morţilor, căci precum în Adam toţi mor, aşa si în Hristos, toţi vor învia” (I Corinteni, 15, 20-22). “Paştile sunt un dar, dar si o propunere; la fel precum Învierea lui Lazăr prefigura Învierea lui Hristos, tot aşa Învierea Mântuitorului o simbolizează pe aceea a neamului omenesc în veacul viitor”. [26] Slujba de la Paşti, printre altele ne stă mărturie si despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importantă numai pentru El, ci ea e de mare însemnătate si pentru noi, fiind si o garanţie pentru învierea noastră. Hristos a înviat pentru ca si noi să înviem împreună cu El, Cel ce tainic, continuă să moară si să învie în fiecare om căruia i-a îmbrăcat chipul, până la sfârşitul timpurilor. Că Învierea lui Hristos e un fapt real si pentru noi o mărturisim când zicem fiecare ca despre sine însuşi:“Ieri  m-am îngropat împreună cu Tine Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, Însuţi împreună mă proslăveşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta”. [27]De altfel toate evenimentele legate de Învierea Domnului Hristos, Învierea însăşi si toate roadele ei, toate biruinţele câte ţin de Înviere au urmări binefăcătoare pentru credincioşi:“Hristos a înviat din morţi, cu moartea  pe  moarte călcând, si celor din morminte viată dăruindu-le”,zicem noi la Paşti, punând accent pe legătura dintre Învierea Domnului si învierea credincioşilor, dintre Învierea Mântuitorului si învierea noastră. Învierea lui Hristos a însemnat deplina Lui biruinţă “asupra morţii si nu doar o dovadă pentru oamenii de pe pământ, că moartea nu înseamnă sfârşitul total al fiinţei. Ea este anticiparea unei asemenea biruinţe si pentru noi, deoarece, chiar dacă sufletele celor drepţi se bucură de o fericire după despărţirea de trup, cum s-a bucurat si al lui Iisus, starea lor de separaţie, arată totuşi o ştirbire, o descompletare a omului prin moarte, în urma păcatului ereditar. Fericirea la care se duc unele suflete după moarte, n-ar fi posibilă dacă ele n-ar fi destinate învierii, dacă acea stare n-ar fi o anticipare a învierii”.[28] Când prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului, începătura altei vieţi veşnice, si când lăudăm pe Pricinuitorul, pe cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştii si preaslăvit noi ne gândim la acestea ca la ceva ce ne priveşte si pe noi, aşa încât Învierea Domnului e si învierea noastră. “Temeiul lumii viitoare, înfiinţat de Iisus Hristos în persoana Sa prin Înviere, stă în legătură cu lumea aceasta si o influenţează, pregătindu-o pentru transformarea ei întreagă după chipul Lui. Cealaltă lume aparţine prezentului în Iisus Hristos, în ascunsul actual, dar e si o realitate a viitorului”.[29]

6. Bucurie în lumină

"Este dat omului să cunoască în timpul nopţii pascale, prin anticipare, viata veacului ce va să vină, să pătrundă în Împărăţia Slavei, Împărăţia lui Dumnezeu".[30] "Realitatea viitoare a 'acestei zile' a Prusiei veşnice este actualizată în mod simbolic prin realitatea Învierii".[31] Acum “bucuria se revarsă din inimă si luminează întreaga noastră fiinţă, corpul nostru este uşor, mintea noastră recunoscătoare si bucuroasă”.[32]Fiind cu luare aminte la textele de slujbă de la Paşti, constatăm de la bun început căbucuria Învierii e învăluită în lumină, că lumina si bucuria apar adeseori împreună, deoarece Hristos Însuşi

Page 11: Articol de Paste

este lumină, libertate, bucurie, plenitudine de viată.[33] El  este realitatea prin excelentă de la Care provin toate acestea.[34]“Acum toate de lumină s-au umplut: cerul si pământul si cele dedesupt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întărit “,[35]glăsuieşte una din stihirile din canonul de slujbă de la Paşti si împreună cu ea si alte cântări ne spun acelaşi lucru.“Să ne apropiem de Hristos, Carele a ieşit din mormânt, ca de un mire si să prăznuim, cei ce suntem purtători de lumină,  cu cetele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare”.[36]Prin irmosul cântării a noua o invităm si pe Maica Domnului să ia parte la bucuria noastră, la bucuria Învierii:“Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime că slava Domnului peste tine a răsărit; dănţuieşte acum si te bucură Sioane; iară tu Curată, Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău”.[37]La o astfel de lumină unită cu bucurie suntem chemaţi credincioşii la Paşti, căci se spune:“Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! că din moarte la viată, si de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.[38]“Prin Cruce bucuria a penetrat întreaga lume”[39], dar ca să putem vedea si înţelege bucuria, si să avem parte de lumina unită cu ea, este necesar să ne curăţim simţirile, după cuvântul care zice: “Să ne curăţim simţirile, si să vedem pe Hristos strălucind  cu neapropiată lumina Învierii; si cântându-I cântare de biruinţă, luminat să-L auzim zicând: Bucuraţi-vă”![40]In lumina unor astfel de gânduri înţelegem, gândim si trăim, cele ce ni se pun înainte prin stihira ce zice:“Cerurile după cuviinţă să se veselească si pământul să se bucure si să prăznuiască toată lumea cea văzută  si cea nevăzută; că a înviat Hristos, veselia cea veşnică”.[41]Aşa este la Paşti, aşa este în toată Săptămâna luminată în raiul anului bisericesc, când prăznuim Paştile cele veşnice si ne gândim la ziua cea neînserată, raportându-ne la Hristos, veselia cea veşnică.

7. Chemări şi îndemnuri ce ni se fac la Paşti

Lumina Învierii Domnului Hristos si toate bucuriile ce ţin de ea sunt fireşti si de sine înţelese în ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm si să ne veselim într-însa. Cu toate acestea la slujba de Paşti ni se fac si nişte chemări speciale dându-ni-se si unele îndemnuri înmulţitoare de bucurie si întăritoare de suflete. Ne sunt cunoscute tuturor cuvintele de chemare:“Veniţi să bem băutură nouă, făcută cu minune, nu din piatră stearpă, ci din  mormântul lui Hristos, carele a izvorât izvorul nestricăciunii, întru carele ne întărim”. [42]O invitaţie asemănătoare ni se face la slujba de Paşti când ni se spune:“Veniţi în ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtăşim din rodul cel nou al vitei,  din dumnezeiască veselie,  si din Împărăţia lui Hristos, lăudându-L pe Dânsul, ca pe un Dumnezeu în veci”.[43]Tot aici pot fi amintite si îndemnuri ca: “Popoare să ne luminăm”,[44] sau “Să ne curăţim simţirile si să vedem pe Hristos”,[45] ori “Să mânecăm cu mânecare adâncă si

Page 12: Articol de Paste

în loc de mir cântare să aducem Stăpânului”[46], sau “Să ne apropiem purtători de lumină de Hristos”,[47] care pot fi socotite si ca îndemnuri si chemări ce ni se fac la Paşti pentru Paşti.

8. Concluzii

Slujba de Paşti si din toată Săptămâna luminată reprezintă gândirea, simţirea si peste tot trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaşte Biserica Ortodoxă. Ortodoxia în cea mai înaltă cotă a ei se cuprinde si se manifestă în slujba de la Paşti si din toată Săptămâna luminată. Slujba de la Paşti cu toate implicaţiile ei în gândirea si trăirea ortodoxă este culmea spiritualităţii ortodoxe. In acest cadru pregătit de rânduielile de slujbă ale Triodului, credincioşii ortodocşi se întâlnesc cu Domnul Hristos cel înviat, cu biruitorul morţii si al iadului, cu Cel ce a călcat cu moartea pe moarte. La slujba de la Paşti avem în câmpul cunoştinţei noastre pe Domnul Hristos “Veselia cea veşnică”[48], “Soarele dreptăţii”[49], pe “Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare”[50], “Izvorul nestricăciunii”[51], “Lumina cea fără de ani”[52]. La slujba de la Paşti prăznuim “Paştile cele de taină”[53], “Paştile cele curăţitoare”[54], “Paştile cele veşnice”[55], “Paştile care au deschis nouă uşile raiului”[56], pe Hristos însuşi, “Paştile cele mari si prea sfinţite”[57], “Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii”[58], preînchipuim prăznuirea cea din veşnicie, din “ziua cea neînserată”[59] a Mântuitorului nostru. Fiind o anticipare a prăznuirii din împărăţia lui Dumnezeu, slujba de la Paşti, cu toate ale ei, este culmea spiritualităţii ortodoxe. Ea însă, nu este si nu rămâne singura modalitate de manifestare a credinţei si vieţii ortodoxe, nu este si nu rămâne singurul chip de spiritualitate ortodoxă, ci doar cea mai înaltă culme a acestei spiritualităţi, precedată si urmată de celelalte moduri de spiritualitate, legate de diferitele evenimente sărbătorite în cadrul Bisericii noastre Ortodoxe de-a lungul unui an bisericesc. In cuprinsul unui an bisericesc, numai o săptămână este Săptămâna luminată, numai Paştile sunt Paşti, numai spiritualitatea de Paşti e culmea spiritualităţii ortodoxe. Dar acestea nu pot exista nici ca gândire, nici ca trăire fără celelalte chipuri de gândire si de manifestare a evlaviei ortodoxe, câte mai sunt pe parcursul unui an bisericesc. Dacă ar zice cineva, cum a zis Sfântul Apostol Petru pe muntele Schimbării la Fată: “Bine este nouă a fi aici” [60], într-adevăr, este bine să fim aici, în acest cadru sărbătoresc de la Paşti. Insă numai trăind toate momentele care ţin de mântuire, putem nădăjdui să participăm la trăirea si la bucuria de la Paşti. E drept că Învierea Domnului Hristos se prăznuieşte într-un anumit fel, doar cu câteva excepţii, în fiecare duminică, fiecare duminică fiind si o trăire si o prăznuire de Paşti, dar Paştile sunt o sărbătoare unică între alte sărbători, iar spiritualitatea de la Paşti e unică între alte chipuri de spiritualitate ortodoxă. In cadrul Penticostarului sunt mai multe chipuri de slujbă, legate de mai multe sărbători, iar slujbele ce se fac în această perioadă aduc în viata credincioşilor gânduri, simţiri si trăiri potrivite cu evenimentele sărbătorite. Slujbele sfinte din vremea Penticostarului sunt întrupări ale rânduielilor de slujbă corespunzătoare cu evenimentele de mântuire sărbătorite, iar trăirea ortodoxă pe temeiul sfintelor slujbe, trăirea evenimentelor sărbătorite, este o întrupare în om a sfintelor slujbe care aduc în actualitatea credincioşilor evenimentele care se sărbătoresc.Să luăm aminte: Spiritualitatea ortodoxă cea cu multe chipuri are în centrul ei spiritualitatea Sfintelor Paşti, care este si rămâne culmea spiritualităţii ortodoxe, dar aceasta numai pentru că există si alte chipuri de spiritualitate ortodoxă, alte chipuri de

Page 13: Articol de Paste

evlavie în Ortodoxie.  Paştile au deschis nouă uşile raiului, iar celelalte sărbători ne deschid calea către Paşti si către Paştile cele veşnice.

Saptamana Mare

Aceasta ultima saptamina a Postului Pastelui, numita si Saptamina Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere. Primele trei zile se constituie intr-un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos. Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie deja de Sfintele Pasti, astfel ca Biserica a rinduit ca fiecare credincios sa ia aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfrinate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducind in aceasta zi, cu mare cainta si cu lacrimi, mir de mult pret si ungindu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vindut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tirziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptaminii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului. Patru lucruri sint praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida. Joi este si ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmind ca in Simbata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. "Astazi a fost spinzurat pe lemn Cel ce a spinzurat pamintul pe ape". Aceste cutremuratoare cuvinte sint rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cind acesta iese din Sfintul Altar purtind in spate Crucea lui Hristos. In Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint valabile si pentru Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, Care se afla acum in mormint. La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos. In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind din acest moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mintuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorit la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamint inaintea Sa, Vestea cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului. Pentru a simti macar o farima din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne

Page 14: Articol de Paste

pregatim in aceasta saptamina in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam spre Inviere, atit sufletul, cit si trupul, inasprind postul pe cit sta in putinta fiecaruia. Cei care nu s-au infrinat deloc pina acum este bine ca macar in aceste ultime zile, care sint si cele mai importante din Post, sa o faca, stiind ca, dupa cum spune Sfintul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intii la Hristos.

Istoria datei pascaleSi anul acesta, ca in mai toti anii, crestinatatea a sarbatorit Pastile la date diferite. Anul 2001 ar putea insa pune punct definitiv acestei situatii. Totul depinde de hotaririle viitorului mare sinod al Ortodoxiei (aflat inca in faza de pregatire), existind deja din partea catolicilor si a protestantilor un acord de principiu in acest sens. Practic, ar fi pentru prima oara in istoria crestinismului cind toate Bisericile ar praznui, de comun acord, Invierea lui Hristos la o aceeasi data.

Pastile evreiescTermenul ebraic de Pasti (Pesah) a trecut in vocabularul crestin pentru ca patimile, moartea si Invierea Domnului au coincis cu Pastile evreilor din anul 33; obiectul sau motivul Pastilor crestine este insa cu totul altul decit al Pastilor evreilor, intre vechea sarbatoare iudaica si cea crestina nefiind alta legatura decit una de nume si de coincidenta cronologica. Cuvintul Pesah (= trecere) este mostenit de evrei de la egipteni, dar provine in limba romana din forma bizantino-latina Paschae. Evreii numeau Pasti (Pascha) sau sarbatoarea azimilor sarbatoarea lor anuala in amintirea trecerii prin Marea Rosie si a eliberarii lor din robia Egiptului, care se praznuia la 14 Nisan (aprilie) si coincidea cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara.

Pastile Crucii, Pastile InvieriiDupa cum noteaza Pr.Prof.Dr. Ene Braniste in "Liturgica generala", numirea de Pasti a fost aplicata de primii crestini comemorarii anuale a Cinei celei de taina, care avea loc in seara zilei de 13 Nisan sau in Joia dinaintea Duminicii Invierii. Ea consta dintr-o masa rituala, care imita Cina la care au participat apostolii si Hristos, si era insotita de serviciul Sfintei Impartasanii. La primii crestini, recrutati dintre evrei, aceasta celebrare a Cinei se substituia vechii mese pascale evreiesti din seara zilei de 14 Nisan, masa care, la inceput, purta, doar ea, denumirea de Pasti in sensul propriu al cuvintului. Si precum la evrei aceasta numire s-a aplicat mai tirziu la intreaga sarbatoare a azimilor, care tinea sapte zile (14 Nisan seara - 21 Nisan seara), tot asa si la crestini ea a trecut de la comemorarea Sfintei Cine la aceea a mortii si a Invierii Domnului.Mai tirziu, in primele trei-patru veacuri se vor praznui Pastile Crucii, (comemorarea Patimilor lui Hristos) si Pastile Invierii (sarbatorirea Invierii Domnului). Pentru ca agapele crestine intrerupeau postul ce se tinea inainte de sarbatorirea Invierii (astazi Postul Mare) comemorarea Cinei de taina prin mesele rituale din seara zilei de 13 Nisan a fost treptat-treptat inlaturata. Cina domneasca se praznuieste astazi in Joia Mare din Saptamina Patimilor, dar diferit de modul in care o serbau primii crestini.

Page 15: Articol de Paste

Primele controverse Daca Pastile a fost praznuit inca de la inceput in toata lumea crestina, au existat in Biserica veche mari diferente regionale in ceea ce priveste data sarbatoririi. Astfel, crestinii din partile Siriei si ale Asiei Mici, urmind o traditie mostenita - considerau ei - de la Sfintii Apostoli Ioan si Filip, aveau in vedere ziua anuala sau lunara si serbau intii moartea Domnului (Pastile Crucii) la 14 Nisan, apoi Invierea (Pastile Invierii) la 16 Nisan, indiferent de ziua saptaminala in care ar fi cazut aceste date. Partizanii acestei practici iudaizante se numeau Quartodecimani (de la quartodecima = a paisprezecea zi), fiindca serbau Pastile la 14 Nisan (aprilie), adica odata cu evreii.Dar cei mai multi crestini, si anume cei din partile Apusului, din Egipt, din Grecia si din Palestina, aveau ca reper ziua saptaminala, sarbatorind Pastile in aceeasi zi din saptamina in care a murit si a inviat Domnul. Ei sarbatoreau, urmind o traditie lasata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, moartea Domnului totdeauna in Vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, numind-o Pastile Crucii, iar Invierea in Duminica urmatoare, care cadea dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina care urma echinoctiului de primavara, duminica pe care o numeau Pastile Invierii. Erau si crestini (prin Galia) care serbau Pastile la data fixa: la 25 martie sau chiar la 27 martie.

O solutie bazata pe calculul astronomic Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastilor au dat nastere la serioase discutii si controverse intre partizanii diferitelor practici, discutii care erau sa mearga uneori pina la adevarate schisme sau rupturi intre unele Biserici, mai ales in cursul secolului II.O prima uniformizare a datei serbarii Pastilor a incercat sa introduca in toata lumea crestina Sinodul I ecumenic (desfasurat la Niceea, in 325, din initiativa imparatului Constantin cel Mare). Parintii acestui sinod au adoptat pentru aceasta practica cea mai generala, bazata pe calculul datei Pastilor la Alexandria, care se reducea la urmatoarele norme:1. Pastile se va serba totdeauna duminica;2. aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (pentru ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data Pastilor crestine);3. cind 14 Nisan (sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara) cade duminica, Pastile va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastile iudeilor, dar nici inaintea acestuia.Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastilor din fiecare an va fi calculata din vreme de catre Patriarhia din Alexandria (unde stiinta astronomiei era in floare), iar aceasta o va comunica, la timp, si celorlalte Biserici crestine.

De ce variaza anual data PastilorData Pastilor crestine depinde deci de doua fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu data fixa, legat de miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca (echinoctiul de primavara, care cade totdeauna la 21 martie), iar altul cu data schimbatoare, legat de miscarea de rotatie a lunii in jurul pamintului (luna plina de dupa echinoctiul de primavara, numita si luna plina pascala). Aceasta din urma face ca data Pastilor sa varieze in fiecare an, caci luna plina pascala apare pe cer in unii ani mai aproape de echinoctiu, in

Page 16: Articol de Paste

altii mai departe de el.Data Pastilor poate varia intr-un interval de 35 de zile, intre 22 martie si 25 aprilie. Din pricina echinoctiului de primavara, care nu era fixat pretutindeni la aceeasi data, si din pricina imperfectiunilor fatale legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian, nici dupa Sinodul din Niceea n-au incetat deosebirile intre diferitele regiuni ale lumii crestine, in ceea ce priveste data serbarii Pastilor.

Efectele indreptarii calendarului Calendarul iulian adoptat de romani facea ca intre anul calendaristic si cel astronomic sa existe o diferenta (ce se cumula de la an la an) de 11 minute si 14 secunde. Papa Grigorie al XIII-lea, la sugestia unor astronomi ai vremii, a indreptat pe 24 februarie 1582 calendarul, suprimind cele 10 zile cu care ramasese in urma anul calendaristic (5-14 octombrie) si restabilind echinoctiul de primavara la 21 martie. Calendarul gregorian a fost acceptat apoi, treptat, de toate tarile occidentale, Biserica Ortodoxa Romana adoptindu-l in 1924 (statul roman il adoptase din 1919).Crestinatatea ortodoxa s-a impartit, incepind cu anul 1924, in doua, in ceea ce priveste data sarbatoririi Pastilor: Bisericile ramase la calendarul neindreptat (numite si stiliste sau de stil vechi) au continuat sa serbeze Pastile dupa Pascalia veche, gresita, a calendarului iulian, pe cind Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au sarbatorit citiva ani (intre 1924-1927) Pastile pe stilul nou (in general la aceleasi date cu apusenii). Ca sa se inlature insa dezacordul acesta suparator dintre diferitele Biserici ortodoxe si pentru a se stabili unanimitate in toata Ortodoxia - cel putin in ceea ce priveste data celei mai mari sarbatori crestine -, Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au stabilit (incepind cu anul 1927), prin consens general, ca Pastile sa fie praznuit in toata crestinatatea ortodoxa dupa Pascalia stilului vechi, adica odata cu Bisericile ramase la calendarul neindreptat. Aceasta hotarire a fost intarita si de Consfatuirea interortodoxa de la Moscova din iulie 1948.Dar, desi toti credinciosii sarbatoresc Invierea in aceeasi duminica, ea e marcata diferit in cele doua calendare intrebuintate azi in crestinatatea ortodoxa, din pricina celor 13 zile cu care calendarul neindreptat a ramas in urma fata de cel indreptat. Daca, de exemplu, Pastile cade la 22 martie pe stil vechi, acea zi corespunde in calendarul indreptat cu 4 aprilie (22 martie ^ 13 zile). De aceea, in actuala situatie, Bisericile ortodoxe care au adoptat reforma calendaristica din 1924 (intre care si cea romana) serbeaza de fapt Pastile intre 4 aprilie (data cea mai timpurie) si 8 mai (data cea mai tirzie a Pastilor).

2001 - anul in care toti crestinii vor sarbatori Pastile pe 15 aprilie

Crestinii catolici si majoritatea celor protestanti sarbatoresc Pastile conform calendarului gregorian, iar cei ortodocsi conform calendarului iulian. Viitorul mare sinod ortodox are insa in vedere posibilitatea ca Pastile sa fie sarbatorit la o data comuna incepind cu anul 2001. Extrem de favorabil acestui lucru este si faptul ca oricum, chiar si dupa metodele de calcul actuale folosite de Biserici, pentru 2001 rezulta o data comuna: 15 aprilie.Conform unei solutii propuse de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), problema nu poate fi rezolvata decit prin aplicarea fidela a principiului formulat de Sinodul I Ecumenic din 325 cu privire la data pascala. Thomas Fritzgerald, preot ortodox si director al Unitatii I din cadrul CEB, considera ca deosebirile privind data Pastilor constituie "un scandal intern" pentru religia crestina si de aceea trebuie continuate

Page 17: Articol de Paste

demersurile pentru rezolvare: "Nu este deloc usor, insa cel putin exista o sensibilizare in legatura cu aceasta problema. Este preferabil sa avem o celebrare unica a Invierii Domnului, marea sarbatoare a Bisericii, sarbatoare a reconcilierii si unitatii, decit sa avem mai multe date pentru acelasi eveniment".

Sfinta Lumina de la IerusalimUna dintre putinele minuni care au loc, in fiecare an, in zilele noastre este aceea a aratarii Sfintei Lumini la Sfintul Mormint in noaptea de Inviere, adica a acelei lumini neaprinse de mina omeneasca. Asupra acestui lucru exista numeroase marturii, sute si sute de credinciosi fiind prezenti in momentul cind, in noaptea Invierii lui Hristos, lumineaza pe pamint pentru citeva clipe un foc nematerial, o lumina care poate fi tinuta in mina fara a te arde.

Procesiunea este mareata. Patriarhul cu tot sinodul, arhimandritii, staretii manastirilor din Palestina, monahi si frati, toata Fratia Sfintului Mormint, la care se adauga si pelerinii clerici, stau însiruiti pe doua rinduri într-o ordine desavirsita. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfintul Mormint, în sunete de clopot si toaca, împletite cu glasurile neîntrecute ale slujitorilor. Intreg vazduhul este numai sunet si cintare. Procesiunea se face fara luminari si în toata biserica nu se afla nici o candela sau luminare aprinsa.Sa ne închipuim aceasta mareata priveliste. De jur împrejurul Sfintului Mormint, lumea de pe lume, ca la un mare spectacol, înghesuita peste tot si la toate nivelele unde se poate sta, pina sus la uriasa cupola de deasupra. Toti tin în miini buchetele de luminari, cite treizeci si trei, dupa numarul anilor pamintesti ai Mintuitorului, si, cu privirile atintite spre Sfintul Mormint, sint într-o încordata asteptare. Procesiunea slujitorilor înconjura de trei ori Sfintul Mormint si cele doua capete ale sirului se ajung înfasurindu-l ca o uriasa panglica vie.Privindu-i, gindul se duce la hora cosmica a astrilor si a atomilor, în rotirea lor neobosita. Ceea ce simbolizeaza aceia, aici se petrece aievea: Dumnezeu este centrul existentei, toata faptura se roteste în jurul lui Hristos, prin Care toate viaza si se misca. Parca deja a început maretul ospat de nunta al Mirelui Hristos precum zice Biserica: "Mire Hristoase, Care esti mai frumos decit toti fii oamenilor, Care ne-ai chemat la ospatul cel duhovnicesc al nuntii tale". Chipurile luminoase ale slujitorilor, tineri si cu trasaturi îngeresti, preînchipuiesc multimea tinerilor în haine albe din jurul tronului Mielului, din Apocalipsa, iar cintarea lor este barbateasca si plina de frumusete.Mormintul Domnului este pecetluit de cu seara: "Lumina era în intuneric, dar intunericul nu a cuprins-o". Dupa a treia înconjurare se despecetluieste usa. Patriarhul intra înlauntru, aduna cu miinile vata de pe lespedea Sfintului Mormint (care era dinainte asezata acolo), si care se aprinde acum cu o lumina fosforescenta, care nu arde si iese cu ea afara la multime... Un strigat de uimire cutremura toata biserica si ropotele de aplauze ale unei nestavilite bucurii umplu vazduhul. Minunea s-a mai petrecut o data. Toata lumea se înghesuie sa-si aprinda buchetul de luminari de la Sfinta Lumina si în citeva clipe întreaga biserica este o mare de foc. "Acum toate s-au umplut de lumina, si cerul si pamintul".Pastile este sarbatoarea luminii, a biruintei, a bucuriei si totodata inaugurare, început al împaratiei celei vesnice. Asa cum pe Tabor Domnul si-a aratat o clipa ucenicilor slava Sa, tot asa si acum, la Sfintul Mormint prin Sfinta Lumina, Hristos Cel înviat straluceste o

Page 18: Articol de Paste

raza a slavei Sale peste cei adunati la ospatul cel de taina al Învierii Sale.Dar totul dureaza doar citeva clipe; e o icoana, o arvuna numai si înca nu e bucuria cea deplina. De aceea, în noaptea Învierii Biserica o va spune cu dorire: "O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase...! Daruieste-ni-le însa mai adevarat, in ziua cea neînserata a Împaratiei Tale!"Incetul cu incetul, entuziasmul se potoleste, lumea e fericita ca inca o data s-a invrednicit sa primeasca Sfinta Lumina. La altarul Bisericii Invierii incepe citirea celor cincisprezece paremii si se continua Sfinta Liturghie a Simbetei celei Mari, la care am avut marea fericire sa slujesc si eu, nevrednicul, ca smerit pelerin la Sfintele Locuri din Tara Sfinta. Dar, în jurul Sfintului Mormint, pina tirziu se vor împleti cu dangatul clopotelor ecourile bucuriei pascale ale multimilor de credinciosi de toate confesiunile care s-au adunat la dumnezeiescul ospat.

Folclor pascalPastele mic. A doua duminica dupa Paste, in duminica Tomii, in popor se crede ca este Pastele mic sau Matcalaul. In aceasta zi exista obiceiul prin unele parti ca tinerii sa se "lege frati". Aceasta se poate face "pe singe", "pe pai", "pe datul miinilor", "pe par" etc. La "fratia" "pe par" cei doi (ce vor sa de vina frati sau surate unul cu altul) ingroapa cite un fir de par, pe care si-l smulg din cap, intr-un loc stiut numai de ei doi.

Pastele blajinilor. In cele mai multe locuri, mai ales in nordul Moldovei, in duminica Tomei se considera ca este Pastele blajinilor sau al Rohmanilor. Blajinii sint un popor care traiesc departe pe un ostrov pe unde trece apa Simbetei sau chiar sub pamint, linga rai. Ei ar fi cei care, atunci cind Moise a despartit Marea Rosie sa treaca evreii, n-au mai apucat sa iasa. Acestia sint niste oamenii foarte evlaviosi si, evident, blajini. Rohmanii se intilnesc cu femeile lor numai o data pe an, de Paste. Numai ca, ei nestiind sa calculeze cind cade acesta, femeile romanilor arunca coji de oua rosii in riuri pentru a le da de veste ca e Pastele.

Pastele cailor. In popor expresia "la Pastele cailor" nu avea intelesul pe care l-a capatat in zilele noastre, si anume cel de "niciodata", ci insemna "alta data" sau "foarte rar". Se spune ca, atunci cind Maica Domnului l-a nascut pe Iisus in iesle, pe cit de linistiti erau boii, pe atit de galagiosi erau caii. De aceea Maica Precista le-a harazit sa nu se sature de mincare decit o data pe an, la Inaltare. Atunci este Pastele lor.

Obiceiuri si simboluri de Pasti Luminarea de Inviere. In noaptea de Inviere multime mare de popor vine la biserica. Fiecare credincios poarta in mina o luminare, pe care o va aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfintului Altar. Aceasta luminare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Multi pastreaza restul de luminare ramasa nearsa dupa slujba si o aprind in cursul anului in cazul in care au un mare necaz in casa. La sfirsitul alujbei, preotul imparte tuturor sfintele pasti, adica piine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma.

Page 19: Articol de Paste

Ouale rosii. Ouale simbolizeaza mormintul purtator de viata al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Invierea Sa din morti. De aceea, cind sparg ouale prin ciocnire, dar si cind se intilnesc unii cu altii, crestinii isi spun: "Hristos a inviat! Adevarat a inviat!". Aceste formule se folosesc numai patruzeci de zile, pina la Inaltarea Domnului. Culoarea rosie a oualelor simbolizeaza singele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mintuirea lumii. Ciocnitul oualelor se face "cap" la "cap" si "dos" la "dos". Exista credinta ca cei care ciocnesc se intilnesc pe lumea cealalta. Cel care sparge oul celuilalt are voie sa i-l ia. Daca acesta refuza, se spune ca il va minca pe lumea cealalta stricat si uns cu pacura.Ouale pot avea si diferite "modele", pot fi pictate. In functie de zona in care se fac ele se numesc oua incondeiate, inchistrate, muncite, picate (cu ceara) etc. Ouale muncite nu se dau de pomana caci nu le primeste Dumnezeu.Legendele despre ouale rosii sint numeroase. Intr-o serie din ele, Maica Domnului, haituita, fie face oua rosii pe care le arunca in spate pentru a-i deruta pe urmaritori, fie transforma pietrele pe care le aruncau acestia in oua rosii. Alta legenda povesteste ca, la rastignirea lui Hristos, Sfinta Maria pune un cos de oua sub cruce ca sa-i imbuneze pe soldati, iar aceasta sint inrosite de singele Mintuitorului. O alta legenda povesteste ca vestea Invierii lui Iisus a fost primita cu neincredere de unii. O precupeata care vindea oua in piata a zis: atunci voi crede cind ouale se vor rosi. Si asa s-a intimplat!

Pasca. Se coace de catre gospodinele crestine numai o data pe an, de Sfintele Pasti. Ea are o forma rotunda pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avind la mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit. In momentul in care se pune in cuptor, femeile de la tara fac semnul crucii cu lopata pe peretii cuptorului, spunind: "Cruce-n casa,/ Cruce-n piatra,/ Dumnezeu cu noi la masa,/ Maica Precista pe fereastra".Despre originea pascai exista o legenda care spune ca, in timp ce predica impreuna cu apostolii, Iisus a gazduit la un om foarte primitor care le-a pus in traista, la plecare, piine pentru drum fara stirea lor. Intrebindu-l pe Hristos cind va fi pastele, Mintuitorul le-a spus ca atunci cind vor gasi piine in traista. Cautind apostolii au gasit in traista ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pasca.

Mielul. Dupa traditie, in familiile crestine se maninca in zilele de Pasti carne de miel. Mielul il simbolizeaza pe Mintuitorul nostru Iisus Hristos, care S-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat.

Stiri Controale inainte de Pasti, pentru prevenirea toxiinfectiilor

Page 20: Articol de Paste

Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) va face in perioada premergatoare Pastelui controale in toate pietele agro-alimentare, in unitatile de taiere, procesare, depozitare, transport, valorificare si de alimentatie publica. Conducerea ANSVSA a dispus intensificarea actiunilor de supraveghere sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor in scopul prevenirii aparitiei toxiinfectiilor alimentare in perioada Pastelui, cand, in mod traditional, consumul de alimente creste considerabil. Totodata, targurile de animale sau punctele de sacrificare a mieilor, organizate de catre administratia pietelor sau targurilor, cu aprobarea primariilor si avizul directiilor sanitar-veterinare, vor fi supravegheate pe toata durata functionarii acestora. Produsele alimentare care nu se incadreaza in parametrii de salubritate stabiliti de legislatia in vigoare vor fi retrase de la comercializare, iar comerciantii acestora vor fi sanctionati. Si inspectorii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) vor verifica, in perioada premergatoare sarbatorilor pascale, comerciantii de produse alimentare si nealimentare. In alta ordine de idei, reprezentantii DSVSA au efectuat, in martie, un numar de 218 de controale si au aplicat amenzi in valoare de peste 6.000 de lei. In urma verificarilor, echipele de control au confiscat peste 4 tone de carne si produse din carne si 2 kilograme de produse lactate, aflate la limita termenului de valabilitate. Medicii veterinari au aplicat 7 sanctiuni contraventionale, in valoare totala de 6.000 de lei si au dispus 6 avertismente. Din cauza neregulilor constatate, au fost inchise 3 depozite alimentare, 2 brutarii, 2 carmangerii si o patiserie.

De Pasti pe litoral la vecinii bulgari

Desi hotelierii bulgari au majorat tarifele cu pana la 20%, peste 1.800 de turisti romani si-au rezervat deja locuri pentru petrecerea sarbatorilor de Pasti. Romanii incearca sa recupereze diferentele inregistrate fata de hotelierii vecini prin preturi aproape duble, dar si cu hoteluri deschise din luna aprilie.

Agentiile de turism care vand romanilor pachete turistice pentru Bulgaria au inceput sa aleaga turistii pe care ii trimit in vacanta, deoarece hotelierii bulgari s-au plans de comportamentul unor romani.

“De Pasti, anul acesta vor merge in Bulgaria cam tot atatia turisti romani ca si anul trecut, daca nu chiar mai putini. Din cauza catorva romani mai rai, care nu au avut un comportament impecabil in vacanta, bulgarii au marit preturile cu circa 20% la pachetele turistice, astfel incat sa nu mai poata ajunge pe litoralul bulgaresc oricine. Sunt hoteluri de trei stele care practica tarife asemanatoare celor de pe litoralul romanesc. Exista o diferenta fundamentala intre partea de nord si cea de sud a litoralului bulgar. Nordul este foarte comercial, hotelurile au angajati romani sau vorbitori de limba romana, iar administratorii iau ca reper litoralul romanesc, motiv pentru care cresc tarifele periodic. Sudul litoralului bulgar este mai departat de Romania, insa are conservate obiectivele istorice, iar hotelurile si atmosfera este de lux”, a precizat Corina Hinkov, directorul agentiei de turism Balkan Air Travel.

TARIFE. In statiunea Albena, la Hotel Ralitsza Superior, de patru stele, cu servicii all inclusiv, cazarea in camera dubla costa 34 de euro de persoana si 46 de euro pentru cazare in camera single, tarifele fiind valabile pentru minimum trei nopti cazare. Daca se sta mai putine nopti tariful se majoreaza cu 15%.

Tot in statiunea Albena, la hotel Dobrogea, de patru stele, all inclusiv, tariful este de 24 de euro de persoana pentru cazare in ca-mera dubla si 34 de euro pentru cazare in camera single. Tarifele practicate de hotelierii de pe litoralul romanesc sunt aproape duble fata de cele practicate de cei bulgari.

“Pentru vara aceasta hotelierii de pe litoralul romanesc au anuntat o majorare a tarifelor cu circa 8%-10% fata de cele practicate anul trecut. Un lucru bun este faptul ca exista o creste anuala aproape constanta”, a declarat Daniel Vasilescu, presedintele Federatiei Patronatelor din Turismul Romanesc. Asfel, un pachet turistic ce cuprinde doua opti cazare cu mic dejun inclus, la hotelul

Page 21: Articol de Paste

Europa, de patru stele, de pe litoral costa 450 de lei (121 de euro) de persoana, cazare in camera dubla, 630 de lei (170 de euro), cazare in single si 520 de lei (140 de euro) de persoana, cazare in apartament. Pentru trei nopti, tarifele variaza de la 690 de lei la 810 lei. Copiii cu varsta pana la 12 ani nu platesc cazarea, insa pentru al doilea copil se percepe un tarif 50% din tarif/loc.

TURISTI. Chiar daca tarifele la bulgari au crescut cu 20%, tot sunt mai mici decat cele practicate de hotelierii romani. “Anul acesta rezervarile pentru litoralalul bulgaresc au inceput sa se faca de la sfarsitul lunii ianuarie, fata de anii trecuti cand rezervarile se faceau mai tarziu, incepand cu luna martie”, a explicat Corina Hinkov. De aceeasi parere sunt si reprezentantii agentiilor de turism din Romania.

“Numarul turistilor romani care vor pleca in Bulgaria anul acesta cu ocazia sarbatorilor de Pasti nu va urca foarte mult, e posibil chiar sa stagneze”, a declarat Traian Badulescu, purtatorul de cuvant al Asociatiei Nationale a Agentiilor din Turism. Recent, reprezentantii statiunii Albena au precizat ca aproximativ 1.800 de turisti romani au rezervat camere de hotel pentru sarbatorile de Paste. In 2007, circa 30.000 de romani au vizitat Bulgaria, din care 30% au practiat turismul de weekend sau de shopping. “Numarul turistilor romani care vor merge in vacanta in Bulgaria va creste cu circa 5%-10% fata de anul trecut”, a explicat Hinkov.

Ofensiva

Unii hotelieri de pe litoralul romanesc au pregatit oferte speciale pentru inceputul lunii aprilie, atunci cand in capitala are loc summit-ul NATO, iar bugetarii au cateva zile libere. De regula, sezonul estival se deschide la 1 Mai. “Unii hotelieri de pe litoral au o oferta buna pentru vremea asta, adica pentru inceputul lunii aprilie. Acestia spera ca bucurestenii sa mearga intr-un week-end prelungit pe litoral. Cea care va decide ce se va intampla in perioada summit-ului este vremea, care daca este buna s-ar putea ca hotelierii sa se bucure, insa daca va fi vreme rea, inchisa sau va ploua, totul a fost in zadar”, a explicat Daniel Vasilescu, presedintele Federatiei Patronatelor din Turismul Romanesc.