arbitrajul - medierea

8/8/2019 Arbitrajul - Medierea

http://slidepdf.com/reader/full/arbitrajul-medierea 1/5

Disciplina: ARBITRAJ COMERCIAL

Curs 29

MEDIEREA (I)

Concepte cheie: - metodă de soluionare alternativă a litigiilor comerciale

- conflict

- ADR

Metode alternative de soluionare a conflictelor comerciale

În general, teoria soluionării litigiilor şi mai ales a managementului acestora

porneşte de la definirea şi circumscrierea ideii de conflict.

Conflictul apare ca o situaie în care interesele mai multor persoane se opun în

aşa fel încât este imposibil ca toate aceste interese să fie satisf ăcute. După cum există una

sau mai multe pări, conflictele pot fi de mai multe feluri, sunt evidente sau sunt ascunse,

şi de asemenea pot avea diferite stadii.

În vederea soluionării şi a unei gestionări eficiente a conflictelor, rezultând din

relaiile contractuale apărute între diverse persoane sau societăi comerciale, au fost emise

mai multe teorii şi s-au găsit de-a lungul anilor mai multe soluii pentru acestea, în funcie

de gravitatea acestora şi de interesele implicate.

În principiu, în faa unui conflict apărut între diferite pări, se pot avea în vedere

trei mari posibilităi de a trata cu acesta: ignorarea acestuia, uzul forei sau al oricărei alte

metode coercitive sau o tratare procedurală a acestui conflict ghidată fie de interesele



părilor, fie de principiile de drept aplicabile1. Tratarea procedurală a conflictului

presupune negocieri directe între pări, implicarea unei a treia pări ca mediator şi în final,

soluionarea acesteia pe calea arbitrajului sau a procesului obişnuit în faa instanelor de

drept comun.

ADR

Cunoscut şi folosit pe larg în dreptul şi practica ărilor anglo-saxone, conceptul

„Alternative Dispute Resolution – ADR” cuprinde totalitatea formelor extrajudiciare de

soluionare a diferendelor prin intermediul unei tere pări, proceduri ce constituie o

alternativă la soluionarea litigiilor în faa instanelor judecătoreşti statale. Cu acest

coninut, el şi-a găsit expresia în lucrările şi practica UE şi tinde spre o accepiunegenerală. Astfel, Consiliul Europei prin dezbaterile şi reuniunile organizate în cadrul său,

cât şi a documentelor adoptate, a acordat o atenie deosebită problematicii ADR-urilor,

solicitând statelor să o promoveze în diferite domenii de activitate.

Consiliul Europei printr-o serie de recomandări adoptate în perioada 1997-2002

a cerut statelor membre cât şi a celor ce vor adera la UE să opereze în legislaia lor o serie

de măsuri cu caracter preventiv care să reducă numărul cauzelor civile şi comerciale dinactivitatea instanelor, încurajându-se şi facilitându-se folosirea metodelor alternative de

soluionare a litigiilor, în principal a medierii şi concilierii, atât în materie civilă cât mai

ales comercială, promovând astfel o politică prioritară de stimulare şi organizare a acestor

metode moderne alternative.

Documentul intitulat ”Green Paper” sau „Carta Verde”, asupra alternativelor de

rezolvare a diferendelor în dreptul civil şi comercial este elaborat în 2002 de ComisiaEuropeană. Aceasta Cartă conine 36 de pagini, fiind conscrată unui studiu general asupra

ADR-urilor în materie civilă şi comercială, inclusiv în dreptul muncii şi al proteciei

consumatorului. Studiul se încheie cu 21 de întrebări adresate publicului larg, autorităilor

1 Christian Buhring-Uhle, Arbitration and Mediation in International Business InternationalArbitration, Kluwer Law International 1996



statelor membre, organizaiilor neguvernamentale, instituiilor de cercetare,

universităilor şi practicienilor dreptului, pentru o cooperare larg orientată spre

cunoaşterea aprecierii publice faă de iniiativele instituiilor europene, a reglementărilor

naionale ale ADR-urilor şi a practicii statelor membre în aplicarea lor, urmărindu-se în

final definirea principiilor comune ale ADR-urilor în domenii de activitate relevante.

Scopul însuşi al „Cartei Verzi”, declarat chiar în preambulul său, este acela de a

stimula şi încuraja recurgerea la aceste instituii, în special la mediere în particular, al

familiarizării publice asupra facilităilor folosirii ADR-urilor şi pentru a se face mai

vizibile intiiativele statelor membre în acest domeniu. Drept urmare, la 19 aprilie 2000

„Carta Verde” a fost dată publicităii la Bruxelles prin intermediul site-ului institutului2.

Reaciile publice materializate în comentarii, sugestii, informaii în raport de

reglementările şi practica statelor membre ale UE au fost valorificate de către institiiile

europene în vederea definitivării şi fixării regulilor UE cu privire la ADR-uri. Astfel, în

vederea realizării unui cadru juridic menit să asigure un acces îmbunătăit al cetăenilor

europeni la justiie, aceast document relevă o preocupare majoră şi de mare actualitate

prin utilizarea procedurilor extrajudiciare alternative.

În principiu, succesiunea procedurală în soluionarea unui conflict ce se iveşte

între pările unui raport juridic comercial presupune, în mod logic, negocieri directe întrepări, apoi implicarea unei a treia pări în calitate de conciliator sau mediator şi numai în

final, dacă nici această metodă nu conduce la un rezultat satisf ăcător pentru pările

implicate în conflict, soluionarea acestuia pe calea arbitrajului sau a procedurii civile

comune în faa instanelor judecătoreşti statale. Din experiena practicienilor, aceste

modalităi de soluionare alternative, utilizate cu precădere pentru a da rezultate optime în

fazele iniiale ale declanşării unui litigiu, au condus adesea eficient la rezolvarea

conflictelor f ără a mai fi necesară apelarea la proceduri jurisdicionale, fie ele în faa

instanelor de drept comun sau în faa unor instane arbitrale.

2 Commission of the European Communities – Green Paper on alternative dispute resolution incivil and commercial law, Brussels, 19.04.2002



În ceea ce priveşte noiunea de ADR, precizăm că în practica internaională

europeană aceasta exclude arbitrajul, deoarece arbitrajul a devenit deja o practică

tradiională de soluionare a litigiilor, folosită cu mult anterior. În sensul legislaiilor din

sistemul de common law – engleză, americană etc. – noiunea de ADR include însă şi

arbitrajul, alături de celelalte metode moderne de soluionare a conflictelor, alături de

negociere, conciliere, mediere etc. În continuare, în toate cazurile în care ne vom referi la

ADR aceasta nu va include arbitrajul.

Trebuie menionat faptul că toate aceste metode alternative de soluionare a

conflictelor au drept scop reglementarea relaiilor dintre pări, astfel încât după epuizarea

acestor metode, pările să poată continua colaborarea relaiilor parteneriale existente,

eventual chiar pe baza aceluiaşi contract. Este indicat ca numai în cazul în care pările

eşuează în soluionarea conflictului apărut între ele să solicite reglementarea litigiului lor

pe calea arbitrajului sau a litigiului desf ăşurat în faa instanelor statale.

Ca o dificultate relevată de practică, ADR-urile şi în special medierea presupun

investirea unor costuri, onorarii şi timp suplimentar pentru soluionarea diferendului pe

aceste căi, acestea fiind practic pierdute şi imposibil de valorificat în cazul în care ADR

se dovedeşte ineficient şi se ajunge totuşi la rezolvarea litigiului pe cale de arbitraj sau

instane judecătoreşti. Pentru acest motiv, într-o serie de cazuri, pările interesate au

evitat, până în prezent, aplicarea acestor ADR-uri. Menionăm că în unele state, precum

ar fi Slovenia, procedura medierii este organizată în ultima perioadă ca obligatorie, prin

lege, şi se aplică de o secie specilizată a instanelor judecătoreşti, şi ceea ce este mai

important, s-a acceptat ca această procedură să fie gratuită.

Cu toate dificultăile inerente unui început, ADR-urile furnizează o oportunitate

pentru rezolvarea diferendelor prin folosirea unui proces adecvat corespunzător

problemei particulare a respectivului conflict. Astfel ADR-urile presupun totodată

selectarea şi desemnarea unei proceduri corespunzător adecvate părilor aflate în dispută

şi problemelor lor. Domeniul ADR-urilor acoperă un câmp larg de mecanisme şi

proceduri desemnate în principal să asiste pările în rezolvarea disputei lor într-o manieră

arbitrajul - medierea

Documents