Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

Facultatea de Relații economice internaționale

Managementul accesării și gestionării fondurilor europene

2014

MEDIEREA FAMILIALĂ

Prof. Coordonator,

Dragos Rădulescu

Masterand,

BURADA I. ALINA - ANDREEA

1

CUPRINS

INTRODUCERE_____________________________________________________________________3

MEDIEREA ÎN FAMILIE_____________________________________________________________4

AVANTAJELE MEDIERII ÎN FAMILIE________________________________________________5

SPECIFICACITATEA DISPUTELOR DE DREPTUL FAMILIEI___________________________6

PRINCIPIILE MEDIERII FAMILIALE_________________________________________________6

MEDIEREA FAMILIALĂ INTERNAȚIONALĂ_________________________________________8

RECOMANDAREA NR.1639/2003 A ADUNARII PARLAMENTARE______________________ 9

PREVEDERILE LEGISLAȚIEI ROMÂNE REFERITOARE LA MEDIEREA LITIGIILOR FAMILIALE_______________________________________________________________________ 10

STUDIU DE CAZ___________________________________________________________________ 11

BIBLIOGRAFIE____________________________________________________________________12

2

INTRODUCERE

Medierea este, inainte de toate, o arta prin care mediatorul reuseste sa transforme un

conflict intr-o intelegere ca rezultanta a optiunilor generate si alese de parti.

Este cunoscut ca rezolvarea clasica a conflictelor presupune apelarea la organele de

justitie, care le soluţioneaza pe principiul castig-pierdere (o parte invinge, cealalta este

invinsa). Acest mod de solutionare nu raspunde multitudinii tipurilor de conflicte din

societatea contemporana, in principal din cauza naturii foarte diversificate a relatiilor

sociale si economice existente.

Din literatura de specialitate internationala rezulta o multime de aprecieri

referitoare la mediere, care o califica, printre altele, drept un raspuns la problematica

lumii contemporane, un instrument al societatii civile care serveste la afirmarea unor

valori precum responsabilitatea si solidaritatea, un fenomen la de actualitate care

devanseaza alte modalitati consensuale de rezolvare a conflictelor, o forma de educaţie

sociala durabila ce vizeaza dezvoltarea abilitatilor de comunicare si rezolvare a

conflictelor, astfel incat oamenii sa ajunga sa se inteleaga direct in rezolvarea

problemelor pe care le au etc.

Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de solutionare a

conflictelor - ADR (Alternative Dispute Resolution). Acest termen desemneaza o mare

varietate de procese prin care unele conflicte pot fi rezolvate in afara procedurii judiciare.

Desi denumirile si continutul acestor procese prezinta unele diferente, scopul lor este

comun: realizarea, prin intermediul unei terte persoane, a unei intelegeri intre partile in

conflict fara a se recurge la procedura judiciara.

Faptul ca medierea este inca facultativa, face ca domeniul sa progreseze foarte

lent, cu toate incercarile de a se introduce in noul proiect al Codului de procedura civila o

prevedere prin care se cere ca judecătorii sa recomande medierea ca etapa preliminara

3

acceptarii introducerii acţiunilor in instanta1.

La mediere se poate recurge, asa cum prevede Legea nr. 192/2006 la art. 2 alin.1, inclusiv

dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, partile putand conveni sa

soluţioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, penala, de

familie, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de legea respectiva.

1.Medierea in familie

Conflictele de familie, indiferent daca privesc aspecte legate de continuarea sau

desfacerea casatoriei, educatia sau domiciliul copiilor, relatiile cu familia largita,

succesiuni sau alte situatii de familie, sint extrem de dificile pentru sot, sotie si copiii.

Intreaga familie poate fi afectata pe termen lung de aceste conflicte. Medierea va ofera

posibilitatea sa rezolvati in timp scurt aceste conflicte, sa decideti singuri cu privire la

destinul dumneavoastra si sa gasiti solutii pe termen lung.

Legea medierii ofera posibilitatea de a solutiona conflictele de familie cu privire la:

- continuarea casatoriei;

- exercitiul drepturilor parintesti;

- stabilirea domiciliului copiilor;

- contributia parintilor la intretinerea copiilor (pensia alimentara);

- alte neintelegeri aparute intre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune

potrivit legii;

- desfacerea casatoriei si rezolvarea aspectelor accesorii divortului.

In ceea ce priveste exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor,

contributia parintilor la intretinerea copiilor sunt vizate cele doua situati posibile:

prima este acea situatie din timpul casatoriei, cand urmeaza sa stabilti locul unde vor

locui copiii daca parintii locuiesc separat 3 sau intinderea obligatiei de intretinere datorata

de parinti minorului, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre

parinti, acordul pentru deplasarea copilului in tara sau in strainatate;

cea de a doua situatie se refera la stabilirea locului unde vor locui copii dupa desfacerea

casatoriei.

1 Art.20 alin.1 al noului proiect al Codului de procedura civila, care este formulat astfel :”judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale”.

4

Cresterea numarului de litigii familiale, in special a celor generate de separarea in fapt

sau de divort,precum si consecintele daunatoare ale unor astfel de conflicte asupra

familiilor, mai ales in contextul inperativului de a proteja interesele superioare ale

copilului si bunastare acestuia, au dus pe plan mondial la cautarea unor modalitati

alternative de solutionare a acestori tipuri de litigii.

Daca arbitrajul este o modalitate de solutionare a diferendelor mai rar intalnite in dreptul

familiei, nu acelasi lucru se poate spune despre mediere.

Tot mai multe state ,printre care si Romania,au adoptat medierea familiala si

incurajeaza regurgerea la aceasta forma de ADR, recunoscand nevoia de a reduce

proportiile conflictului,in interesul tuturor membrilor familiei. In litigiile familiale sunt

implicate persoane intre care exista , prin definitie, relatii continue si de interdependenta, iar

contextul aparitiei disputelor familiale este intotdeauna unul nefericit. La acestea se

adauga faptul ca , de obicei, in asemenea dispute sunt implicati si copii, ceea ce constituie

un argument in plus pentru utilizarea medierii familiale sau a altor mijloace alternative, in

toate cazurile in care aceasta este posibila.

Aceste modalitati extrajudiciare de solutionare a disputelor familiale prezinta avantaje

incontestabile, demonstrate de practica si experienta a numeroase state. Ele pot sa conduca

la o rezolvare amiabila a litigiilor,dar si sa inbunatateasca comunicarea intre membrii

familiei, sa reduca proportiile conflictului dintre ei, sa asigure continuitatea legaturilor

dintre parinti si copii. In plus,solutionarea alternativa a disputelor familiale contribuie la

reducerea costurilor economice si sociale produse de separare sau divort, atat pentru

parinti, cat si pentru stat si reduce perioada de timp necesara solutionarii conflictului.

2.Avantajele medierii familiale

Avantajele recurgerii la medierea familiala sunt demonstrate de rezultatele cercetarilor si

experientele mai multor tari. Potrivit Consiliului Europei,medierea ar putea:

sa imbunatateasca comunicarea intre membrii familiei;

sa reduca proportiile conflictului dintre partile aflate in litigiu;

sa conduca la o rezolvare amiabila;

sa asigure continuitatea legaturilor dintre parinti si copii;

sa contribuie la reducerea costurilor economice si sociale produse de separare sau

divort,atat pentru parti ,cat si pentru state;

sa reduca perioada de timp necesara solutionarii conflictului.

5

3.Specificitatea disputelor de dreptul familiei

Adoptarea unei recomandari distincte pe problema medierii in dreptul familiei a fost

considerata necesara datorita caracterului specific al litigiilor familiale,si anume:

-faptul ca in litigiile familiale sunt implicate persoane intre care exista,prin

definitie,relatii continue si interdependente;

-faptul ca litigiile familiale apar intr-un context emotional nefericit si il pot agrava;

-faptul ca separarea sau divortul au un impact puternic asupra tuturor membrilor

familiei,indeosebi a copiilor.

4.Principiile medierii familiale

Principiile directoare privind medierea in dreptul familei stabilesc cadrul general in care

se recomanda desfasurare acestei activitati.

Domeniul de aplicare al medierii familiale este "orice litigiu dintre membrii aceleiasi

familii,intre care exista fie legaturi de sange ,fie prin casatorie,precum si a celor intre care

exista sau au existat legaturi de familie,asa cum prevede legislatia nationala".Totusi,statele sunt

liberesa stabileasca chestiunile sau cazurile specifice care pot fi solutionate prin recurgere la

medierea familiala.

In ce priveste organizarea medierii,recomandare arata ca,in principiu,medierea nu

trebuie sa fie obligatorie,iar statele sunt libere sa organizeze si sa exercite medierea asa

cum considera de cuviinta,prin sectrul public sau cel privat.

Indiferent insa de modul in care medierea este organizta si exercitata,statele trebuie sa se

asigure de existenta unor mijloace care sa presupuna

a)proceduri de selectare,instruire si calificare a mediatorilor;

b)elaborarea si respectarea de catre mediatori a unor norme de "bune practici".

Statele trebuie sa se asigure de existenta unor metode adecvate care sa permita

desfasurarea procesului de mediere conform urmatoarelor principii:

1. mediatorul este impartial fata de partile aflate in conflict;

2. mediatorul este neutru in ceea ce priveste rezultatul procesului de mediere;

3. mediatorul respecta punctele de vedere ale partilor si garanteaza egalitatea partilor

in procesul de negociere;

4. mediatorul nu are puterea de a impune pertilor o anumita solutie;

6

5. conditiile in care se desfasoara medierea familialatrebuie sa garanteze dreptul la

vaita

privata;

6. discutiile care au loc pe durata procesului d emediere sunt confidentiale si nu pot

fi

dezvaluite,decat cu acordul partilor sau daca legislatia nationala permite acest lucru;

7. cand este cazul,mediatorul trebuie sa informeze partile de posibilotatea de a

recurge la

consiliere maritala sau la alte forme de consiliere,ca mijloc de solutionare a problemelor

conjugale sau familiale;

8. mediatorul trebuie sa acorde o atentie sporita bunastarii si interesului superior ale

copilului,trebuie sa incurajeze parintii sa se concentreze asupra nevoilor copilului,si

trebuie sa reaminteasca parintilor faptul ca principala lor responsabilitate este de a asigura

bunastarea copiilor lor,precum si necesitatea de a-si informa si consulta copiii in acest

sens;

9. mediatorul trebuie sa se perocupe in mod special sa afle daca una din parti a fost

supusa in trecut violentelor sau daca acest lucru se poate intampla in viitor,si ce efecte ar

putea acestea sa aibe asupra partilor implicatein negociere;in aceste conditii,mediatorul

trebuie sa decida daca este recomandat prcesul de mediere;

10. mediatorul poate oferi informatii cu caracter juridic,dar nu trebuie sa ofere

consultanta juridica.Daca este necesar,mediatorul trebuie sa informeze partile cu privire

la posibilitatea de a consulta un avocat sau un alt profesionist.

Statele trebuie sa faciliteze aprobarea acordurilor obtinute pe calea medierii de catre o

autoritate judiciara sau o alta autoritate competenta,daca acest lucru este cerut de parti,si

sa asigure mecanismele de executare a acestor acorduri,conform legislatiei nationale.

In ce priveste relatia medierii cu procedurile judiciare,statele trebuie sa recunoasca

autonomia procesului de mediere si posibilitatea ca acesta sa se desfasoare inaintea,in

timpul sau ulterior unei proceduri judiciare.

In acest context,statele trebuie sa garanteze mecanisme care:

-sa permita intreruperea procedurilor judiciarein curs in scopul medierii;

-sa asigure posibilitatea ca,in aceste cazuri,autoritate judiciara sau alta autoritate

competenta sa poata lua decizii urgente pentru a proteja partile,copiii sau patrimoniul

7

acestora;

-sa permita informarea autoritatii judiciare sau altei autoritati competente daca pertile

continua sau nu procesul de mediere si daca au ajuns sau nu la un acord.

Cat priveste accesul la mediere,recomandarea stipuleaza ca statele trebuie sa

promoveze dezvoltarea medierii familiale,indeosebi prin programe de informare a

publicului larg,in scopul unei mai bune intelegeri a acestui mijloc de solutionare amiabila

a litigiilor familiale.

Statele sunt libere sa stabilesca ,in cazuri specifice,metodele adecvate de informare cu

privir ela mediere ca proces alternativ de solutionare a litigiilor familiale(de exemple,prevazand

o intalnire intre parti si mediator),permitand prin aceasta partilor sa

hotaresca daca este posibil si indicat pentru ele sa regurga la mediere asupra chestiunilor

care fac obiectul litigiului.

De asemenea,statele trebuie sa se s tradiuasca sa ia masurile necesra epentru a permite

accesul la medierea familiala,inclusiv la medierea internationala si sa contribuie astfel la

raspandirea acestui mijloc de sloutionare in mod amiabil a litigiilor familiale.

Statele pot examina aplicabilitate principiilor relative la procesul de mediere,anuntate in

prezenta Recomandare,si in cazul altor mijloace de solutionare a litigiilor.

5. Medierea familiala internationala

Potrivit recomandarii nr R(98)1 ,statele trebuie sa aiba in vedere infiintarea unor

mecanisme care sa permita,atunci cand este cazul,recurgerea la mediere in situatiile in

care implica elemente de extraneitate,mai ales in chestiunile legate de copii,cu deosebire

in cele care privesc custodia si dreptul la vizita,atunci cand parinti locuiesc sau vor locui

in state diferite.

Medierea internationala este considerata o metoda adecvata,ce permite parintilor sa

organizeze sau sa reorganizeze custodia si dreptul la vizita,sau sa rezolve neintelegerile

aparute ulterior hotararilor care privesc aceste chestiuni.Cu toate acestea ,"in

eventualitatea indepartarii sau retinerii copilului impotriva legii,nu trebuie sa se recurga

la medierea internationala,daca acest lucru va intarzia returnarea rapida a copilului".

Statele trebuie sa promoveze cat mai mult cooperarea intre serviciile existente ce se

ocupa de medierea familiala , scopul facilitarii accesului la medierea internationala.

8

6. Recomandarea nr 1639(2003) 1 a Adunarii Parlamentare

Recomandarea nr. R(98)1 a Comitetului Ministrilor cu privire la medierea familiala a fost

"acceptata cu satisfactie" de un alt organism din cadrul Consiliului Europei,si anume

Adunarea Parlamentara.Cinci ani mai tarziu,Adunarea Parlamentara a adoptat la randul

sau,Recomandarea nr. 1639 din 2003,privind medierea familiala si egalitatea sexelor.

"Data fiind experienta obtinuta de statele membre pe parcursul ultimilor cinci

ani",Adunarea recomanda Comitetului Ministrilor sa prevada revizuirea principiilor

expuse in Recomandarea nr. R(98)1,tinand cont de necesitatea de a auzi vocea copilului

si de a-i respecta drepturile,precum si de urmatoarele exigente:

- necesitatea garantarii libertatii de alegere a partilor,care implica inderdictia oricarei

trimiteri obligatorii la mediere;

- implementarea instrumentelor standardizate de evaluare,fondate pe o cunoastere

aprofundata a relatiilor de puteri,chiar de violenta,in cadrul cuplului sau familiei,in scopul

identificarii in mod corespunzator a chestiunilor ce tind spre medierea problemelor

familiale;

- includerea medierii familiale in sistemul de asistenta judiciara;

- verificarea conformitatii cu legislatia si caracterul echitabil al acordurilor intervenitein

mediere,astfel incat sa poata fi aprobate de jurisdictiile competente in domeniu;

- aprobarea acordurilor de mediere de catre jurisdictiile competente;

- existenta,in fiecare serviciu de mediere,a unui dispozitiv oficial internde depunere a

plangerilor. Medierea familiala este definita ca un proces de edificare si gestionare a vietii intre

membrii unei familii,in prezenta unui tert independent si impartial numit mediator.

La medierea familiala se recurge cel mai frecvent in cazul spararii unui cuplu,dar si

pentru probleme de educatie,de organizare a supravegherii sau a exercitarii dreptului la

vizita,pentru fixarea unei participari adecvate la intretinerea si la educarea copiilor

,pentru probleme de partaj,succesiune,etc.Potrivit textului Recomandarii,sarcina mediatorului

este"de a insotii partenerii la mediere,in procesul axat in jurul unui scop

convenit in timp".Insusi obiectivul medierii est"a ajunge la o concluzie acceptbila pentru

ambii parteneri,fara a pune in discutie greselile sau responsabilitatea".Acordul de mediere

trebuie "sa contribuie la o atmosfera pasnica si o ameliorare durabila a relatiilor intre

parteneri".

9

Procesul judiciar clasic nu poate fi inlocuit cu procedura de mediere,decat in conditiile

respectarii stricte a tuturor elementelor constitutive ale medierii,redate de Adunarea

Parlamentara a Consiliului Europei in urmatorii termeni:

- autonomia partilor fiind cheia oricarei medieri,recurgerea obligatorie la mediere trebuie

sa fie interzisa;

- independenta si impartialitatea mediatorului trebuie sa fie garantata atat din punct de

vedere institutional,cat si profesional;

- confidentialitatea procesului trebuie sa fie garantata chiar si pentru medierea

judiciara,atat fata de judecator,vat si fata de parti;

- obligatia de a aproba,conform unei proceduri rapide,acordurile de mediere va fi o

garantie de verificarea conformitatiilor cu legislatia si a respectarii drepturilor individuale

ale fiecarei persoane vizate prin aceste acorduri;

- trebuie garantat echilibrul puterilor partilor;acesta conditie releva responsabilitatea

mediatorului,care trebuie sa fie sensibilizat si instruit special in acest scop pentru a

constata insasi existenta acestei conditii sine qua non;

- competenta mediatorului fiind in functie de calificarea sa,o atentie particulara trebuie sa

fie acordata instruirii lui,aprobarii si supravegherii muncii lui.

7.Prevederile legislatiei romane referitoare la medierea litigiilor familiale

Legea medierii nu este singurul act normativ din legislatia nostra care contine prevederi

referitoare la medierea disputelor familiale.Asemenea prevederi exista inca din 2003,

cand a aparut Legea nr.217 din 2003,privind prevenirea si combaterea violentei in

familie.

Incepand cu anul 2000,violenta impotriva copiilor si a femeilor a devenit o chestiune de

interes legislativ si in Romania,in contextul mai larg al reformei sistemului de asistenta

sociala si de asigurare a protectiei drepturilor copilului.

Legea nr.217 din 2003,privind prevenirea si combaterea violentei in familie,este unul

dintre rezultatele acestei preocupari legislative.Intreaga filosofie a acestui act normativ se

bazeazaa pe folosirea unor strategii restaurative,atat pentru prevenirea,cat si pentru

solutionarea conflictelor familiale,dintre sot si sotie,ca si pentru parinti si copii.

10

STUDIU DE CAZ

“Lucrurile au inceput sa devina si mai dificile cand Chris s-a mutat din locuinta familiala in

apartamentul iubitei sale. Chris si sotia sa Elaine au fost de acord ca relatia lor se terminase dar

discutiile privind timpul petrecut cu copiii au escaladat atat de mult incat acestia au devenit clar

afectati de conflict. Matthew in varsta de 7 ani devenise obraznic la scoala si deranja orele, iar

Claire in varsta de 4 ani, nu putea sa doarma noaptea. Avocatul lui Chris a sugerat medierea ca o

posibila solutie. Desi Elaine a fost sceptica la inceput, a acceptat medierea ca o modalitate de

rezolvare a impasului. Mediatorul lor, Jen, i-a ajutat sa inteleaga pozitia fiecaruia precum si

nevoile copiilor. Dupa 3 sedinte de mediere, au reusit sa ajunga la o solutie amiabila, urmand ca

dupa 6 luni sa revada programul de vizite. “Copiii sunt in mod cert mai fericiti si mai linistiti, iar

eu si Chris nu mai sarim unul la gatul celuilalt de fiecare data cand suna” spune Elaine. “

11

BIBLIOGRAFIE

1. Flavius George Pancescu - Legea privind medierea si organizarea profesiei de

mediatori; Comentarii si explicatii; ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008;

2. Brandusa Gorea – Solutionarea conflictelor prin arbitraj si mediere, ed. University

Press, 2009

Legislatie

1. http://www.mediere.ro/

2. http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana

3. http://www.familymediationhelpline.co.uk

4. Hotărârea nr. 12/2007 pentru aprobarea standardului de formare a mediatorului publicată

în Monitorul Oficial nr. 713 din 22 octombrie 2007

5. Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator publicată în

Monitorul Oficial nr. 441 din 22 mai 2006;

12