apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia … · lui meu, g. bacovia în „literatorul”,...

joc ternarnnnnn CONSTANTIN M. POPA

La Cafeneaua Isarlîk se practicã fumatul pasiv bârfa generaþionistãºi în ordinea fireascã a nopþiinota de platã nemþeascãtotul e jumi-jumarigorile înghiþite în gâtlejurileinterjecþiilorisprãvitele isprãvi ale poeþilor urbeiaripile fluturilor clãtinateîn jurul nevãzutelor lãmpi aleaºteptãrii

nu mi-am plãtit nici azibiletul de intrare în pielea spaimeiîn coridoarele ei atât de îngustenu ºtiu în ce oglindã sã-mi lasurmele ridurilor obligatoriiale portretului oficialîncredinþat secretarului de redacþienu ºtiu dacã jurnalul de cãlãtorieºi-a încreþit filele între þãrmurileoceanuluisau e doar inutilã încercareîn faþa suprapunerii de gesturicrezute esenþiale

umilinþa integrãrii în somnulgelatinosca o caracatiþã rãscolitãde valuri sãlbaticeîmi sugrumã fiecare vissupunerea e târziefaldurile albe ale capitulãriiîmi ard privireadârele limacºilor destramã pânzape care zarurile se rostogolescfantomaticvine cuvântul ierniiºi geometriile ascunseale mângâietoarei pedepse.

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 9 (191) • 2014 • 16 PAG. • 2 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR:lume ºi cunoaºtere în poezia lui Ion Barbu.perspectiva transdisciplinaritãþiiSemneazã: l Nicolae Brânduº l Mircea Ciobanul Eugen Coºeriu l Pompiliu Crãciunescul Irina Dincã l Solomon Marcusl Basarab Nicolescu l Eugen Simionl Horia Stamatu

Livia Corcoveanu

Cristian Volcinschi

Daniel Guþã - Toamna

Gheorghe Grigurcu- poeme

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (191191191191191), 20), 20), 20), 20), 201414141414

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Joc ternarIn his poem titled Ternary Game, Con-

stantin M. Popa writes about our presentspiritual values in a contemporary Isar-lîc. l 1

MOVEMENTS OF IDEAS: World andknowledge in the poetry of Ion Barbu. Atransdisciplinary approach

Our thematic pages are focused on thepoetry of Ion Barbu. The articles are sig-ned by: Nicolae Brânduº, Mircea Cioba-nu, Eugen Coºeriu, Pompiliu Crãciunes-cu, Irina Dincã, Solomon Marcus, Basa-rab Nicolescu, Eugen Simion, Horia Sta-matu. This section is coordinated by Con-stantin M. Popa. l 3-8

FICTIONPoetry by Gheorghe GRIGURCUIn this section we publish poetry by

contemporary writer Gheorghe Grigur-cu. l 9

REVIEWSMihai GHIÞULESCU: All That JazzIn this article Mihai Ghiþulescu pre-

sents the book On the freedom of musicand the music of freedom, a biographicdialog between the writer Ion Munteanuand the Romanian-born German conduc-tor Horia Dinu Nicolaescu. l 10

George POPESCU: Mircea Popescusau exilul resemnat

In his article George Popescu writesabout the volume coordinated by Mihae-la Albu and Dan Anghelescu titled Mir-cea Popescu, a scholar, a journalist, aconsciousness. l 10

Nicolae MARINESCU: Marian Barbu– Cercuri de vârstã – 75

In his article Nicolae Marinescu writesabout Marian Barbu’s anniversary volu-me. l 11

Maria VAIDA: Focurile poetice alescriitorului Constantin Pãdureanu

In her article Maria Vaida writes aboutthe new poetry book of Constantin Pãdu-reanu, Focuri pe dealuri. l 11

FICTIONPoetry by Maria DINUIn this section we publish poetry by

contemporary writer Maria Dinu.l 12Poetry by George POPESCUIn this section we publish poetry by

contemporary writer George Popescu.l 13

ARTSMihaela VELEA: Atelier mobil de pic-

turãIn her article Mihaela Velea writes

about the mobile workshop of paintingorganized by Maria Micu and CãtãlinPetriºor. l 14

Octavia BERCEANU: Când regizorulascultã cu atenþie la dorinþele lui Béren-ger

In her article Octavia Berceanu writesabout about the Rhinos, a exemplary per-formance of Robert Wilson vision. l 14

Sebastian CORNEANU: Cocktail (cuinvitaþi ºi prieteni)

In his article Sebastian Corneanu writesabout Cristian Volcinschi new art exhibi-tion and his guests artists: Silviu Bârsanu,Decebal Crãciun, Robert Florica, DanielGuþã and Alexandra Pãnculescu. l 15

Dan GULEA: 100 de ani de infranegruIn his article Dan Gulea writes about

the collective volume of National Sympo-sium Craiova and European Avantgar-de dedicated to Gherasim Luca Centena-ry. l 16

Maria DINU: Aurel Cojan sau craiulcu mers plutitor

Conu’ Ricu written by Florin Colona’gathers short articles about the painter’sworks, life and exhibitions. l 16

NNNNNooooo 99999 ( ( ( ( (191191191191191) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201414141414

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Gheorghe FabianLucian Irimescu

Xenia Karo-NegreaAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

toamna roadeloreditoriale

– plãcerea lecturii

Constantin M. Popa,Încruntãrile mele amoroa-se, versuri, Colecþia PoEsiI,Editura Aius, 2014.

M. Blecher, Corp trans-parent, versuri, Prefaþã dePetriºor Militaru, ColecþiaAvangardã ºi transdiscipli-naritate, Editura Aius, 2014.

D.Iacobescu, Quasi,versuri, Prefaþã de ªtefanBolea, Colecþia PoEsiI,Editura Aius, 2014.

Angela Ramona Du-mitru, Organizarea ºifuncþionarea instituþii-lor statului în Þara Ro-mâneascã în perioada1849-1856, ColecþiaClio. Seria ResPublica,Editura Aius, 2014.Ioana Repciuc, Poetica

decântecului românesc,Colecþia Clio. Seria An-thropos, Editura Aius,2014.

Marius Cristian Ene,René Daumal: de la poe-zia albã la metafizica ex-perimentalã, Colecþia Avan-gardã ºi transdisciplinarita-te, Editura Aius, 2014.

ab

le o

f c

on

te

nts

9 77 1 45 4 22 9 00 2

Robert Florica

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (191191191191191), 20), 20), 20), 20), 201414141414

lume ºi cunoaºtereîn poezia lui Ion Barbu.

perspectiva transdisciplinaritãþii

Nu este întâmplãtor faptul cã trei dintre cei mai importanþi poeþi interbelici au debu-tat având girul lui Macedonski: Tudor Arghezi în „Liga ortodoxã”, 1896, cu Tatã-lui meu, G. Bacovia în „Literatorul”, 1899, cu ªi toate ºi Ion Barbu cu Fiinþa, de

asemenea în „Literatorul”, 1918. Toþi aceºti mari creatori, care au revoluþionat liricaromâneascã, înainte de a-ºi gãsi vocea proprie au fost fascinaþi de inconformismul spiri-tului macedonskian specific avangardei. „Logica poeziei este nelogicã într-un mod sublim”,proclamase pontiful noii ºcoli de poezie încã din 1880!Opera lui Ion Barbu oferã un univers tulburãtor, nãscut din contingenþa gândirii ºtiinþificecu cea poeticã, poezia sa fiind construitã prin analogie cu edificarea teoremelor. Dinperspectiva transdisciplinaritãþii, concept de neocolit în demersurile ce analizeazã rea-litatea în care existãm, mai exact spus un sistem de mare amplitudine teoreticã, instituitde cãtre acad. Basarab Nicolescu, suntem introduºi în alte dimensiuni, într-un dincolo,într-un peste, pe care Ion Barbu le-a intuit. Descoperim acum, cu „uimire”, o umanitatetranscosmologicã ºi un nou umanism protejând esenþa plenarã a omului ºi a lumii.

Dosar realizat de Constantin M. Popa

Un aspect paradoxal alJocului secund estedestinul sãu. Publica-

tã în 1930 la Editura „Cultura Na-þionalã”, într-un numãr de 1170de exemplare, aceastã carte a tre-buit sã îºi aºtepte reeditarea vre-me de 34 de ani. Joc secund esteun mic volum de 106 pagini. Elnu conþine decât 34 de poeme,cea mai mare parte de douã sautrei strofe. Acest volum a fost însãde ajuns spre a-l propulsa pe IonBarbu printre cei mai mari poeþiromâni. El a generat un munte deexegeze: douãsprezece monogra-fii (dintre care una în Statele Uni-te ºi una în Germania), nenumã-rate studii ºi articole, precum ºi osumedenie de articole despremonografii, despre studii ºi de-spre articole. Nu este mai puþinadevãrat cã un rãstimp de 33 deani desparte prima monografie,aceea a lui Tudor Vianu (1935, IonBarbu, Editura „Cultura Naþiona-lã”), de cea de-a doua, semnatãde mine (1968, Ion Barbu – Cos-mologia „Jocului secund”, Edi-tura pentru Literaturã). Aceastãgaurã neagrã a percepþiei poeti-ce, simptomaticã pentru întreagaculturã românã a rãstimpului, nuface însã decât sã potenþeze am-ploarea exploziei editoriale bar-biene. Un editor genial ar trebuisã reuneascã ºi sã publice în maimulte volume, ca operã postu-mã a lui Ion Barbu, tot ceea ce afost scris despre Joc secund;astfel, am avea, poate, o viziunepanoramicã asupra acestei mis-terioase cãrþi.

Cu evidenþã, se iscã întreba-rea: de ce o asemenea cantitateuriaºã de studii asupra unui sin-gur ºi restrâns volum? Pentru agãsi un rãspuns, se poate optapentru investigarea acestor stu-dii, care, în principiu, sunt fãcuteca sã ne dea rãspunsul. Spre sur-priza noastrã însã, plonjãm într-oconfuzie totalã. Cãci despre Jocsecund totul a fost spus ºi, deasemenea, contrariul acestui tot.Spectrul interpretãrilor esteimens: de la matematicã la alchi-mie, trecând prin mistica creºti-nã. Fiecare interpretare se prezin-tã ca unicã, definitivã, totalizan-

nnnnn BASARAB NICOLESCU

tã ºi chiar totalitarã: exclude, prindefiniþie, toate celelalte interpre-tãri. Nu trebuie vãzutã nici onuanþã peiorativã în observaþiamea. Cred, dimpotrivã, cã însuºi-rea diferitelor exegeze barbienede a fi mutual exclusive se dove-deºte extrem de pozitivã, întru-cât ne apropie de misterul apa-rent intangibil al Jocului secund.

Într-adevãr, aceastã uimitoaresituaþie a exegezei barbiene nepune în faþa urmãtoarei dileme:ori Jocul secund este cea maimare mistificare poeticã a tuturortimpurilor, ori, dimpotrivã, este ooperã de o radicalã noutate, caredepãºeºte cu mult domeniul în-suºi al poeziei ºi, mai mult decâtatât, care ne pune pe de-a între-gul în discuþie pe noi înºine, nuatât ca poeþi, critici, filosofi, mis-tici sau matematicieni, cât maidegrabã ca fiinþe umane. De bunãseamã cã eu înclin cãtre cea de-adoua ipotezã.

Se întâmplã cu exegeza barbia-nã ceea ce se întâmplã cu profe-þia, a cãrei abordare se poate faceîn douã maniere.

Cea dintâi manierã constã în aconsidera profeþia drept un me-saj ascuns, de o vertiginoasãprofunzime pentru raþiunea careîncearcã sã-l decripteze. Cei caredescifreazã mesajul devin, la rân-du-le, mulþimea de mici profeþi,fiecare deþinând propriul adevãrrevelat. Aceasta aduce a zeamãlungã: savoarea se pierde, iar

mesajul se dovedeºte, paradoxal,din ce în ce mai ascuns. Un fai-mos exemplu: decriptajul profe-þiilor lui Nostradamus.

A doua manierã de abordare,radical diferitã, constã în a consi-dera profeþia ad litteram, aºtep-tând ca faptele sã-i verifice valoa-rea de adevãr. Este tocmai manie-ra propusã de exegeza barbianã,cale ocultatã însã cu repeziciune,deformatã ºi transformatã în con-trariul sãu, adicã într-un decriptajce se pierde printre altele. Rãu în-þeleasã, aceastã abordare a fostasociatã cu un adevãr ce deran-jeazã obiºnuinþele literare, esteti-ce, filosofice. Afirmaþiile mele nucomportã nici de aceastã datã ni-mic peiorativ. Tocmai situaþia sem-nalatã face ca proiectul poeticemergent în Joc secund sã ne re-veleze o nouã dimensiune.

Pentru mine, Joc secund nueste nici un tratat de matematicã(ceea ce este evident), nici un tra-tat de filosofie (ceea ce este maipuþin evident), nici o carte depoezie (ceea ce nu este câtuºi depuþin evident).

Pentru mine, Joc secund esteexperimentarea în spaþiul poeticºi ºtiinþific a proiectului unui nouumanism, pe care autorul Jocu-lui secund îl numea umanismmatematic. Se ºtie foarte bine cãDan Barbilian era rãzvrãtit împo-triva specializãrii înguste a dife-ritelor discipline matematice. Maimult, Ion Barbu intra suveran îndomeniul poeziei, îmbogãþit detoate cunoºtinþele sale matema-tice.

Pe scurt, Joc secund este obijuterie a transdisciplinaritãþii,iar o carte apãrutã rece nt la Edi-tura Curtea Veche Ion Barbu, intimp ºi dincolo de timp demon-streazãdin plin afirmaþia mea. Sin-gurul neajuns vine din aceea cãa apãrut prea devreme. În aceas-tã privinþã, Ion Barbu împãrtãºeº-te destinul unui alt mare român,naturalizat francez, Stéphane Lu-pasco, promotor, la rându-i, alunui proiect de nou umanism.Logica terþului inclus uneºte pe

Ion Barbu cu Stéphane Lupas-co. Într-un anumit sens, care arputea fi îndelung aprofundat, Jocsecund este suprema realizarepoeticã a stãrii T („T” de la „terþinclus”).

paradoxalul destin al Jocului secund

Transdisciplinaritatea este ocreaþie recentã. Cea dintâi mani-festare internaþionalã în care pro-blematica transdisciplinaritãþii afost cu claritate formulatã n-aavut loc decât în 1986. Este vor-ba despre Conferinþa de la Vene-þia, „ªtiinþa în faþa frontierelorcunoaºterii: prologul trecutuluinostru cultural”, organizatã decãtre U.N.E.S.C.O. în colaborarecu Fundaþia Cini. De bunã seamãcã nimeni n-a pronunþat acolonumele lui Ion Barbu, nici mãcareu. Fie-mi însã permis sã gândesccã celebra „Declaraþie de la Ve-neþia”, care pune problema unuinou umanism fondat pe transdis-ciplinaritate, i-a procurat lui IonBarbu, acolo unde se aflã, în Isar-lîkul sãu, o supremã bucurie.

„ION BARBU:Vis al Dreptei Simple! Poate geometriaSãbiilor trase la Alexandria,Libere, sub ochiul de senin oþel,În neclãtinatul idol El Gahel.

Pentru mine, Joc secund esteo carte profeticã, fondatoare, ra-dical inovatoare ºi purtãtoareaproiectului unui nou umanism ºial unei noi culturi.

Decebal Craciun - Religva


„Din primele cuvinte ale poe-ziei, <Te smulgi> se vede cã estevorba de un îndemn indirect, unfel de <exemplu>. Ce urmeazã ex-plicã de unde te smulgi, când ºide ce, din ce situaþie ºi în ce con-text sau consens. Toate acesteexplicaþii sunt date în patru ver-suri cu un total de 22 de cuvinte.<Te smulgi> vedem cã este <lagama turlelor>, deci la un sem-nal. Din ce te smulgi? Dintr-o li-mitare, pentrucã eºti <scris înzid>. Dar cum e posibil <scrisîn>? Se spune numai <scris pe>.Dacã ne uitãm bine vedem cã esteo inversare a lui <înscris> termengeometric, ca <triunghiul înscrisîn cerc>; aici poetul ajunge la oextremã exigenþã a conciziei. Înmatematicã în general se vorbeº-te cu extraordinar de puþine cu-vinte, ºi Barbu s-a gândit sã re-ducã ºi poezia la cât mai puþinecuvinte, ceea ce a dat rezultatebinefãcãtoare pentru poezia ro-mânã. Dacã <înscris> este un ter-men la care s-ar fi gândit mai cu-rând un obiºnuit al matematici-lor, <economia> de un <în> dinacest vers, aparþine unui <ne-obiºnuit> al poeziei, în sensul deun < excepþional> al poeziei, unmare poet. Cititorul care citeºteaceastã poezie fãrã sã-ºi punãîntrebãri la fiecare propoziþie ºi lafiecare cuvânt în interiorul fiecã-rei propoziþii, trece pe-alãturi.Deci situaþia celui ce se <smul-ge> este de <înscris în zid>, înanalogie cu <triunghiul înscris încerc>. Ce se întâmplã cu triun-ghiul înscris în cerc? Înseamnãcã oricât s-ar învârti el în acelcerc, rãmâne prizonierul lui ºi nupoate câºtiga pentru el mai multde 180 de grade, adicã un sfert(jumãtate – n. n.) decât are cerculchiar dacã „gradele” în loc de 360la cerc ar deveni un numãr inde-finit. Din acest finit nu poate tra-ge la infinit, decât dacã iese dincerc, spre acel <Ochiu în virgintriunghiu tãiat spre lume>, decare vorbeºte Barbu în altã par-te. Omul <înscris în zid> este pri-zonierul închisorii care este exis-tenþa noastrã într-un corp ºi unpsyche limitate. Smulgerea dinaceastã limitare se face dupãmodelul sfinþilor, care sunt <zu-grãviþii>. La noi, sute de ani nus-au <zugrãvit> decât sfinþi, ºictitorii care ctitorind ajungeau ºiei în rândurile sfinþilor. Acest <zu-grãvit> este intraductibil ºi în tra-ducere trebuie sã trecem la amân-doi termenii metaforei, deci la<sfinþii zugrãviþi>, ºi spunem pefaþã <sfinþii>, traducând astfel ºimetafora, pentrucã nu putem alt-fel: dacã spunem <zugrãviþii> înlimba francezã nu înþelege nimeni

Un text inedit al lui Horia Stamatu

sumarã analizã a textului ºi justificarea traducerii poeziei „Mod” de Ion Barbu*

cã e vorba de <sfinþi>, iar ca sãspunem total explicativ urmãrindautorul, <sfinþii zugrãviþi>, e prealung. Deci traducem un gând, darcât mai concis posibil. Ideea esteaºa: tu, cel care eºti prizonierullimitãrii tale între tot felul de zi-duri, corpul, casa, oraºul, urmea-zã modelul sfinþilor ºi te <smul-ge> din aceastã limitare, lucru pecare l-au fãcut mai înainte sfinþii.Aºa cã traducerea nu se poateface decât cu <sfinþi> dar fãrã<înscris>, termen la fel ºi în limbafrancezã, în care însã jocul <scris-în> ºi <în-scris>, nu se poate face.Dar <când> te smulgi, sau te tre-zeºti în sensul trezirii conºtiinþei?Când sunã clopotele, <la gamaturlelor>. Aºa cã traducerea seface dupã schema: <în numelesfinþilor, cel ce eºti închis într-unzid te trezeºti la sunetul din clo-potniþe>. Dupã aceea, hemistihululterior, traducerea devine aproa-pe literalã. Ceea ce însã se pierdeeste <arzând pe blocuri>, imagi-ne cubistã, sau ca într-un tabloude Cezanne, dela care s-a inspi-rat cubismul, cu niºte case sim-plificate la maximum de soareledin Midi (Sudul Franþei – n. n.).Rostul poetului este sã însume-ze cât mai multe valori în cât maipuþin <spaþiu> verbal. De aceeapentru <poezie>, Germanii spun<Dichtung>, ce înseamnã literal<condensare>. O traducere însãeste, dupã cum cer limba în carese traduce, ºi forma, când maianaliticã, sau când mai elipticã,uneori fiind vorba de parafraza-re, alteori de omisiuni, dar ple-când dela siguranþa cã în oricetraducere se pierde din original,socoteala este sã nu se piardãdeloc sensul, sã se piardã cât maipuþin din procedeu, ºi sã se men-þinã <tonul> predominant din ori-ginal. Aºa cã versuri de Barbu,trebuesc pe cât posibil <barbiza-te> în limba în care se traduc, decipe cât posibil <barbizarea> limbiiîn care se traduc. Din <oraºul pie-trei>, se poate pierde <pietrei>,care adaugã mult în original, darprin sacrificarea termenului nu sepierde sensul principal. Nu înca-pe îndoialã cã este o poezie mis-ticã, dar Barbu are alt punct deplecare decât mistica aºa de con-sacratã a <nopþii de întuneric>.ªi aici este vorba de eºirea dinlimite, deci din sine ºi din lume,dar nu <în liniºtea totalã>, nici în<noaptea absolutã>, ci prin mu-zicã de clopote ºi în plinã amiazã,cum spune mai jos, la „ceasuriverticale”, deci când avem soa-rele în creºtet, la miezul zilei. Ne-mai-ºtiinþa de nimic din lumeadatelor relative nu este ajunsãprin topirea în noaptea cea maiîntunecoasã, ci în lumina cea maiputernicã. Nu mai puþin însã, ºiaceasta tot misticã este. E misti-ca milenarã a lumii noastre geto-thrace, cu dominanta apolinicã.Sub <ceasurile verticale>, nespãlãm de tot trecãtorul, cu <rouaharului> ce arde în lumina abso-lutã a nãmiezii, care la rândul eieste ºi ea simbolul <timpului ma-tur>. În ultimã instanþã ceasurileverticale din puterea maximã a zi-lei, cu a <sfintei zile>, cum se spu-nea la þarã, sunt simbolul supra-luciditãþii, aceea care depãºeºte

raþiunea, ºi faþã de care <frunþi-le> sunt <târzii>, sunt rãmase înurmã.

Harul este din cer, dar suntdouã ceruri. Unul este <cer sim-plu, timpul>. E vorba de cerulcosmic, dupã care ne mãsurãmtimpul. Dar mai existã ºi altceva,<dimensiunea>. Aceasta însãeste altceva decât <unidimensi-unea> timpului, ea este de douãori <mãsurãtoare>, dela <men-sio>, este <di>. Timpul este deci<mensiune>, una singurã, dar înafarã de aceasta existã ºi <dimen-siune>, care înseamnã <douãmensiuni>. Iar mai departe este<tridimensional>, pânã la <n-di-mensional> pentrucã <mensiu-nea> este indefinitã. Existenþanoastrã este în primul rând<timp>, aºa cã este <mensiune>,iar <di-mensiunea> pânã la <n-dimensiunea> este altceva decâtexistenþã, este geometrie. Dar ºi<mensiunea> timpul, ºi <dimen-siunea>, geometria, aparþin <ce-rului simplu>. <Raþiunea> (<frun-þile>) este <târzie> faþã de alt cerdecât cel <simplu>. <Raþiunea>,frunþile, întârzie; sufletul, cu <cãl-durile> lui, este impur, e scãldat,variabil, lipsit de independenþã,iar sensorialul, cu perceptibilita-tea al cãrui prim simbol esteochiul fizic, cu angularitatea, adi-cã unghiul percepþiei posibile,este echivoc: totul, lumea cu ori-zontul ei este un întreg, care însãapare mereu altfel, nou, cu fieca-re poet sau nepoet, ºi în acestsens lumea e <nouã>, dar simbo-lul ei, al lumii create, este numã-rul <nouã>, cu acelaºi nume decica ºi atributul noutãþii. Dante afãcut din 9 numãrul Beatricei, alperfectei împliniri. Dar e o întrea-gã simbolicã a lui 9.

La celãlalt cer, <ne-simplu>,suntem cu strofa a treia, indiscu-tabil cea mai frumoasã, una din-tre cele mai frumoase din toatãpoezia lui Barbu. <Iarba>, cea maifrumoasã, este simbol al raiului,pe care ne face sã-l întrezãrim. Înafarã de ceasurile verticale, maieste ºi <Ceasul sus>, cel mai înalt,dincolo de <mensiunea> ceruluisimplu ºi dimensiunea geome-triei, dincolo de timp ºi spaþiu,dincolo de numerele indefinite,deci infinitul. <Iarba> poetuluieste o iarbã a lui, <dintre toatecea mai frumoasã>, iarba care arreprezenta frãgezimea ingenuitã-þii din starea paradisiacã. Peaceastã iarbã, interioarã, e dru-

mul spre paradis. <Trec valea rã-coroasã> este un semivers de-oneobiºnuitã forþã evocatoare,prin simplitatea lui, ºi limba ca-pãtã aici o viaþã care ne aminteº-te de Eminescu. Aceastã vale rã-coroasã este a nãdejdii, aceeacare ne ajutã sã suportãm vipia<ceasurilor verticale> din <cerulsimplu>, care în prima strofã eradoar o <figuraþie> a inspiraþiei cete scoate din <mãsurabil>, dinzidurile în care eºti închis. <Ha-rul> ne <limpezeºte> mai întâi cu<roua> lui, aºa cã focul nãmieziinu ne arde.

Este o nouã misticã, fãrã niciun precedent în poezia românã.Poezia începe printr-un îndemnindirect, ºi ne aminteºte oarecumde <Recueillement> despre careValery spune, probabil pe drept,cã este cea mai bunã poezie a luiBaudelaire. Dar deºi excepþiona-lã ca artã, poezia lui Baudelairerãmâne în regimul <cerului sim-plu>, al sufletului <în calorii>,rãmâne la <dimensiune> ºi nutrece la supra-mensiune, în drumspre <rai>, nu se limpezeºte în har,deci nu trece <valea rãcoroasã>,ºi tot ce oferã este < du fond deseaux le Regret souriant>. Frumos,dar retezat de absolut, în vremece poezia lui Barbu este neînce-tat o referinþã la absolut. EsteGeto-thracul <balconului penin-sular>, dublu balcon de o parteºi alta a mãrii din jurul cãreia în-

Ion Barbu

Mode

Inscrit dans les fresques, évade de ta cloison.Au son des gammes de tous ces clochersSurpasse le bourg béni par la rosée D’une grâce qui brûle en sus des maisons.

Heures verticales! têtes retardées!Simple ciel, le temps – deux la dimension,L’âme ensuite en calories, souillée,Et l’oeil angulaire, et neuf cet horizon.

Que je m’étende quand vent te plieHerbe mienne, beauté inégalée,Ennuagée cette tâche d’enfer ici!L’heur est là haut, je passe la frâiche valée.1

cepe marea aventurã a lumii:Marea Neagrã-Mediterana-Ocea-nul, din Caucazul lânii de aur,pânã la coloanele lui Hercule ºi<mãrile Antile>.

Barbu scoate poezia româ-neascã dintr-un impas din carenu mai eºea dupã Eminescu, ºidela Vlahuþã la Arghezi se practi-ca în poezie, prin imitarea prozei,cea mai strictã logicã a identitã-þii. Este adevãrat cã Eminescuvorbea <univoc>, în termeni, darla el figuraþia ºi sunetul împreu-nã scoteau poezia din platitudi-nea logicei prozaice a identitãþii.Secretul poeziei este sã arate cevaprin altceva. Dar între Eminescuºi Barbu, poezia era o platã servi-toare a <stabilirii de identitate>,deci <vã prezint pe domnul Po-pescu>. Eminescu se ridicasedeasupra acestei platitudini aidentitãþii metodice, prin multiple-le rezonanþe simultane pe care ledã figuraþia prin limba însãºi.Odatã eºit din platitudinea iden-titãþii, Barbu realizeazã miracole,ºi anume stabilind identitãþi ca în<cerul simplu-timpul>, însã înacelaºi timp prezentând ceva prinaltceva, <timpul> prin <spaþiulconcret>, adicã pune un concretcare figureazã abstractul. Acelaºilucru ºi în <dimensiunea, douã>,acest <douã> fiind în acord femi-nin, cu <mesiunea>, se concreti-zeazã, aºa cã face contra-parteabstracþiei <dimensiunea>. ªi înacelaºi timp ne mai ºi învaþã cã<trei dimensiuni> sunt de fapt<ºase mensiuni>, ºi <a treia di-mensiune> nu are cum sã existe.Toatã gândirea creatoare se ba-zeazã pe analogie, care existã ex-clusiv prin „identitate”. Judeca-ta de identitate este utilã, dar fãrãanalogie, lumea rãmânea pânã azila starea de <culegãtori>. Boºi-mani.

* Aprilie 1984. Text trimis luiBasarab Nicolescu. Din arhiva luiBasarab Nicolescu.

1 La ultimul vers, Stamatuadaugã urmãtorul comentariu:„L’heur nu este <l’heure>, ci aresensul de <ceasul bun>; poatefi ºi <la verte valée>. ªi una ºialta, nu e loc.”

Ion Barbu.perspectivatransdisciplinaritãþii
















Ion Barbu.perspectivatransdisciplinaritãþii Silviu Bârsanu



















Opera culturalã este ºirãmâne un izvor ine-puizabil de idei. Dupã

mãrturia filozofului francez GillesDeleuze “Nu existã idei corecteci doar idei (...). Adevãrul este maicurând o problemã de intensita-te ºi de afect decât de purã logi-cã (...). Ce este filosofia? O crea-þie de concepte. De conceptecare depãºesc dualitãþile obiºnui-te ºi dau lucrurilor un decupaj ex-traordinar nou, o nouã distribui-re, un nou adevãr (...). Existã doaraccidente, incidente, unicitãþi,evenimente ºi forþe cu care intrãmîn combinaþii inedite (...). Un filo-zof nu inventeazã numai noþiuni,ci ºi maniera de a le percepe (...).”

Mai departe citãm din Sartrecare, referindu-se la Husserl, afir-mã: “Conºtiinþa nu are interiori-tate” (!). Ludwig Wittgenstein, larândul sãu, scrie: “ªtiinþa esteposibilã în mãsura în care expri-mã fapte, evenimente ce au loc înlume. Dar lumea în sine, textura,prezenþa ei rãmâne imposibil deexprimat. Metafizica este imposi-bilã ºi iluzorie (...). Sunt întrebãripe care ni le punem doar dacãsuntem nebuni sau filozofi (...).Certitudinea este o formã de via-þã, o evidenþã animalã integratãîn acþiune (...). Nu este intelec-tualã, nu rezultã din îndoieli ci nepermite sã le construim”. În con-secinþã: “Mai întâi trãiesc ºi apoicunosc; certitudinea este la în-ceput ºi trebuie sã renunþãm laorice intenþie de a o justifica”.Autorul luptã împotriva “fascina-þiei pe care formele de expresie oexercitã asupra noastrã; asupracrampelor mentale”. Cum?—“prin desfacere de noduri de fal-se, probleme încurcate”...

ªi câte altele.*Am extras din cartea menþio-

natã câteva fraze care – conformLogicii terþului inclus – ar pu-tea avea, ºi totodatã nu, relevan-þã la subiectul nostru, ºi anume,o încercare de a trata din perspec-tiva transdisciplinaritãþii tema:Lume ºi cunoaºtere în poezia luiIon Barbu. Nu ne putem asumarezolvarea acestei chestiuni, me-toda transdisciplinarã beneficiindde o largã aplicaþie în toate do-meniile cunoaºterii ºi mai alesdincolo de limitele ei, permanentfluctuante.

Academicianul Basarab Nico-lescu propune ºi dezvoltã rigu-ros o metodã de a cuprinde Rea-litatea în toata complexitatea ei,conceptualã ºi – mai ales – as-cunsã! În cartea, una din bogata

nnnnn NICOLAE BRÂNDUª

increeatsa bibliografie, “Ce este Reali-tatea?” autorul trateazã camtoate problemele legate de viziu-nea sa transdisciplinarã: Nivelu-rile de Realitate, Terþul inclus ºinon-contradicþia, Terþul ascuns,Sacrul ºi problema subiect-ob-iect, Dialectica ternarã a Reali-tãþii, non-separabilitatea ºi uni-tatea Lumii, “Orgasmul luiDumnezeu” în filozofia lui Step-hane Lupasco ºi multe altele. Mairecent autorul publicã un articol(2014, State University of NewYork Press, Albany) intitulat“From Shattered culture towardTransculture”, în care dezvoltãproblema unitãþii culturii ºtiinþi-fice ºi umaniste în viziunea post-modernã deschisã, conform prin-cipiilor transdisciplinaritãþii. Au-torul pare extrem de interesat deproblema religioasã ºi a sacruluiºi-l menþioneazã punctual peMircea Eliade. Dezvoltã aserþiunilegate de transcultural ºi trans-religios în cosmodernitate. Dar aºtrimite cititorul direct la sursã,spre cea mai bunã edificare.

Ceea ce mi se pare emblema-tic în întreaga operã culturalã aacad. Basarab Nicolescu estemodul în care a reuºit sã defineas-cã ºi sã instituie o metodã largcuprinzãtoare de abordare a Re-alitãþii, indefinit aplicabilã în totceea ce priveºte efortul creativ alspiritului uman. Ceea ce autorulpropune, în calitatea sa predomi-nantã de om de ºtiinþã, pare aduce cu preeminenþã de la ce arputea reprezenta “ºurubãria”(dacã-mi este permisã expresia)constituþiei Universului, obiect altuturor ºtiinþelor exacte ºi/sauumaniste, spre desluºirea seman-ticii acestuia în tot ceea ce repre-zintã fiinþarea sa teleologicã, sensºi evoluþie creatoare. Este vorbadespre acea faþetã mult mai rezis-tentã unei cunoaºteri noþionale,despre acel aspect inefabil (poe-tic, muzical ºi, mai ales, ascuns,adicã translucid la diverse nive-luri—de Realitate?) pe care au-torul o pomeneºte cu insistenþã.Imaginea sa privind zonele denon-rezistenþã dintre Nivelurilede Realitate ce se întrepãtrundenergetic la scara cosmicã con-form Logicii Terþului inclus, zoneprin care Sacrul îºi afirmã prezen-þa în Lume ne pare de mare inte-

res, unind “cele vãzute” cu “celenevãzute” într-un mod direct le-gat de eleganþa constituþiei Uni-versului. ?i astfel, poate mai multdecât oricând, validitatea conþi-nutului cunoaºterii ne apare di-rect ºi intim legatã de capacita-tea esteticã, de nivelul estetic-formativ al demersului configu-rativ. Urmãrindu-ºi idealul mate-matic, dl. Basarab Nicolescu tre-ce din etapã în etapã ºi, mai alesprin poezia lui Ion Barbu, spreedificãri din ce în ce mai clar-“as-cunse”, spre Teoremele Poetice,generând o literaturã, de fapt ocolecþie de texte care dincolo deele vor cuprinde un mesaj evi-dent original despre ceea ce este(ºi concomitent nu este!), despretot ceea ce se aflã într-un dat for-mulat ce-ºi implicã prin sine ne-rezoluþia. De aceea am avut per-manent impresia, parcurgând Te-oremele dlui. Basarab Nicolescu,cã mã aflu în faþa unui produs cul-tural sui-generis, în afara oricãreiinterpretãri de circumstanþã.

Ca sã mã refer la opera poeticãa lui Ion Barbu: în pofida jocului,ea îºi conþine în mod plenar miste-rul. I-aº zice nucleul dens, rezis-tent. În zona jocului (vezi J. Hui-zinga) s-au aplicat majoritatea cer-cetãtorilor operei sale (dupã cu-noºtinþele mele) ºi s-au produstexte valoroase, mãrturii de sea-mã ale lecturilor întreprinse.

Prototipul rãmâne totuºi intactºi impermeabil oricãrui efort cri-tic. Spre a-i surprinde misterul nuvom putea trece de substratulmaterial încifrat de poet în textulpromulgat ºi anume sunetul, fo-nema ºi cuvântul. În esenþã, deritmul cuvântãrii. O analizã a rit-mului ºi structurii fonematice atextului poetic barbian ne-ar con-duce în mod cert spre o serie im-portantã de evidenþe. Factuale.Ar fi o primã etapã din care vomexclude de la bun început oriceinserþie metaforicã. Astfel ºi, defapt, structural vorbind, vom pu-tea fi în prezenþa unei analize in-tegral cuantificabile a unui ºir desunete ºi ritmuri din care se vorputea extrage (sau nu) regulari-tãþi, incidente ºi reiterãri caracte-ristice.

În momentele sale de graþieversul barbian mai presus de ori-ce cântã! Este fãcut a fi rostit, îºi

conþine plenar sunetul ºi muzica.Integral. Creeazã sunet! Ar tre-bui instituitã o analizã mult maiconcludentã (ºtiinþificã) a dezvol-tãrii sunetului în muzica poezieibarbiene, lucru de care probabilcã ar trebui sã se ocupe în egalãmãsurã literaþi, acusticieni,infor-maticieni ºi ... muzicieni. Cu sigu-ranþã cã astfel s-ar putea face unpas în plus în sondarea acestuifapt (transdisciplinar) de culturãcare este textul barbian, în ce pri-veºte materialitatea sa.........................................................

...melc nãtâng....melc nãtâng...........................................................

.....uite ia a treia cheie/vâr-o’nbroasca – Astartee!

ºi întoarce-o de un grad/unuitimp retrograd/

trage porþile ce ard,cã intrãm/ sã ospãtãm/În cã-

mara Soarelui/marelui/ nun ºi stea /abur verde sã ne deadin cãldãri de mãri lacteela surpãri de curcubee– în Firida ce scântee

eteree.......Cred cã astfel instituitã o pri-

mã etapã (la acest Nivel de Rea-litate) a analizei textului barbian,se va putea accede altfel la ur-mãtoarele. Conform metodeitransdisciplinaritãþii demersuleste total deschis, dar va benefi-cia de o bazã obiectivã mult maifermã ºi lipsitã de ambiguitate.

De fapt muzica este domeniulcel mai apt a fi supus unei astfelde cercetãri. Se ºtie cã fenome-nul muzical este un complex deenergii interne în permanentãmiºcare care se petrec continuuîn fluxul integrat al comunicãrii.Comunicarea muzicalã nu se în-scrie în timp ci creeazã un timpîn care se întrepãtrund într-unmod original toate energiile for-mative active în acest proces in-tersubiectiv. O cercetare muzica-lã de tip transdisciplinar priveºteîn primul rând desluºirea stratu-rilor interne active în formareasunetului cultural (rezultat alunei tradiþii iniþiatice bine dezvol-tate) care încã mai sunt într-unstadiu de perspectivã de a fi binedefinite ºi disociate spre a fi înmod liber, creativ puse în lucru înrostirea sunetului muzical. ?iapoi, trecerea prin forare în adân-cul fenomenului psiho-fizic alcomunicãrii muzicale, muzical ºi„supramuzical”, în straturile ine-fabile superioare ale comunicãriiacestei arte.

Dar treaba nu se rezumã la li-beralizarea conºtientã a acestorpaliere formative în actul perfor-manþei muzicale, ci implicã – con-form Terþului ascuns! – trecereaîn inefabilul sacralitãþii, a „celorce cuvântã fãrã a vorbi”. A trãiriiîn VID. Se pare cã aici metodatransdisciplinaritãþii nu ne maioferã decât negativul epistemo-logic. Aici se cam opreºte aplica-þia Terþului: inclus ºi ascuns, ºianume dincolo de o conºtiinþãde tip noþional, raþional, intelec-tual etc. Iar idealul iniþiatic al Tra-diþiilor esoterice pare a fi o stareprivilegiatã de Conºtiinþã în carefiinþa umanã ar percepe conco-mitent „iluzia” obiectului cât ºisubstratul vid al existenþei sale.Este vorba despre obiect – crea-þie a minþii –, rezultat al unui com-plex de factori coexistenþi ºi ilu-zia substanþialitãþii sale. Obiec-tele sunt goale de propriul lorconþinut intrinsec. Forma estevidã ºi Vidul este forma.

Altfel zis, raportul dintre trãi-rea în Cântarea primordialã ºi în-truchipãrile ei sensibile, efemeresau rezistente (cultural) ar trebuisã devinã o problemã axiologi-cã. Rezistente precum în versuri-le barbiene: cum?, prin ce? Deo-camdatã ne cam aflãm în zona în-demnului lui Wittgenstein: „De-spre ce nu se poate vorbi ar tre-bui sã se tacã”… Dar am accesatoare toate limitele cuvântului ros-tit? Fãrã îndoialã, nu, iar muzicaversului barbian ne pune încã se-rioase probleme de conºtiinþã. Nereferim mai ales la acea zona deincreeat unde metafora nu-ºi maiare locul ci (împreunã tot cu Wit-tgenstein) „acea certitudine careeste o formã de viaþã, o evidenþãanimalã integratã în acþiune”(...).

Evident, Tradiþia este în mã-surã sã ne spunã ceva despreTerþul tainic inclus. Voi cita dinDalai Lama**: ”Felul de a fi allucrurilor se referã la modul deexistenþã al fenomenelor care cu-prinde mai multe niveluri (….).Existã multe moduri convenþio-nale de existenþã, numeroase fe-luri în care fenomenele apar, însãpunctul de vedere corect asupravacuitãþii se referã la modul ul-tim de existenþã, la adevãrul ul-tim (…). Vacuitatea ar trebui înþe-leasã nu ca o simplã negaþie a totceea ce existã, ci ca o negaþie aexistenþei inerente (…). Vacuita-tea este un negativ al existenþeiinerente. Este vorba despre rea-litatea necompusã a vacuitãþii ºifaptul compus al apariþiei de-pendente privitoare la unul ºiacelasi obiect(…). Existenþa feno-menelor nu derivã din propriaputere a obiectului, ci din pute-rea conceptualizãrii (…). Dacã în-cepeþi sã vã îndreptaþi cãtre ex-trema reificãrii existenþei, reflec-taþi asupra vacuitãþii (…). La unmoment dat înþelegerea voastrãîn ce priveºte aparenþele ºi va-cuitatea va fi la fel de profundã(…).

Cred cã liricii barbiene i s-arputea aplica multe din cele de maisus privind sunetul ºi tãcerea.ªi ar fi necesarã o abordare ori-cum mai neconvenþionalã a me-sajului conþinut: o configurarealtfel a Terþului tainic inclus.Obiectul acestei Cunoaºteri artrebui poate deplasat în alte zoneale discursului analitic, generândfapte de creaþie incluse sau nu înmodel; inedite sau explicit confi-gurative altcumva.

Lumea barbianã rezistã incon-testabil oricãror luãri de cuvânt.Ar fi încã o marcã a geniului.

Citatele * ºi ** au fost extrasedin urmãtoarele publicaþii:

Droit, Roger-Pol: Maeºtrii Gân-dirii; Bucureºti, Litera Internaþional,2012.

Sfinþia Sa Tenzin Gyatso, Al Pa-trusprezecelea Dalai Lama: Comori-le Budismului Tibetan; Ed. Herald,Bucureºti, 2008.

Robert Florica - Marele Mal



















Existã un acord aproapeunanim în ceea ce pri-veºte legitimitatea ºi

interesul ridicat de a citi ca peopere literare Biblia, Dialogurilelui Platon, Istoriile lui Herodot ºimulte alte scrieri religioase, filo-sofice ºi istorice. Se pune pro-blema unei asemenea legitimitãþide a lua în considerare creativi-tatea umanã în domenii ca ºtiin-þele exacte, naturale ºi inginereºti,ºtiinþe informaþionale, lingvisticã,ºtiinþe medicale, economie, socio-logie, psihologie, ºtiinþe juridiceetc.?

Aducem câteva argumente înfavoarea unui rãspuns afirmativla aceastã întrebare delicatã.

Literatura, cu Homer, ºi mate-matica, cu Thales ºi Pitagora, suntfiice ale miturilor antice, de la careau moºtenit câteva dintre carac-teristicile lor primare: funcþia sim-bolicã; necesitatea unui universficþional, capacitatea holograficãde a oferi localului, individualu-lui, instantaneului, posibilitateade a calcula globalul, generalul,respectiv eternul; nevoia de pa-radox ºi metaforã etc. Timp deaproape douã mii de ani, ºtiinþa

nnnnn SOLOMON MARCUS

semne ascunse: faþa literarãa textelor non-literare

ºi cultura erau un amestec de ele-mente mitice, literaturã, ºtiinþã ºifilosofie. Începând cu Arhimede,câþiva dintre teologii catolici aiEvului Mediu, Spinoza, Newton,pânã la autori importanþi ai seco-lului XX din domenii precum fizi-ca, biologia sau lingvistica auurmãrit modelul de prezentaredeductiv axiomatic propus înElementele lui Euclid. Lucreþiu,Copernic, Galilei, Kepler, în cele-brele lor lucrãri, sunt atât oamenide ºtiinþã cât ºi scriitori, fiind lafel valabil ºi pentru Augustin ºiAquinas. Italo Calvino a oferit unargument profund cu privire ladimensiunea literarã ridicatã ascrierilor lui Galileo Galilei, iardezbaterea lui cu Carlo Cassola– dacã ºtiinþa ºi literatura au sã-ºi spunã ceva una alteia – meritão mare atenþie. Calvino, un ade-vãrat Borges european, se opu-ne afirmaþiei lui Roland Barthesconform cãreia existã o opoziþieradicalã între ºtiinþã ºi literaturã.

Ce ne spune istoria în aceastãprivinþã? Ruptura între ºtiinþã ºiliteraturã, anticipatã de BlaisePascal (esprit geometrique, es-prit de finesse), a apãrut în seco-

lul al XVII-lea când, odatã cuGalilei, Descartes, Newton ºiLeibniz, limbajul ºtiinþific ºi-a în-suºit o componentã nouã, artifi-cialã, pentru a putea înfrunta ce-rinþele de precizie ºi rigoare alededucþiilor ºtiinþifice. Drept con-secinþã, a apãrut o opoziþie clarãcu poezia, cea din urmã bazân-du-se exclusiv pe limbajul natu-ral. Mai mult decât atât, fostacomponentã artificialã a limbaju-lui ºtiinþific a devenit din ce în cemai importantã, reuºind, în seco-lul XX, sã marginalizeze compo-nenta naturalã. Din ce în ce maipuþine cuvinte, din ce în ce maimulte formule, ecuaþii. Rupturacu ºtiinþele umane a fost de ase-menea favorizatã de un trendobservat în secolul XIX. Dacã înperioada dintre secolul XVII ºisecolul XIX limbajul ºtiinþific eraatent la nevoia de a forma con-cepte ºi rezultate ºtiinþifice intui-tive pentru a pãstra dimensiuneanarativã, istoricã a ºtiinþei, înce-pând cu mijlocul secolului XIXaceastã tendinþã a devenit tot maislabã, în timp ce sloganul, în cu-vintele lui Rene Thom, a devenitRigoare, cu preþul sensului, cu

alte cuvinte sintaxa cu preþul se-manticii, corectitudinea cu preþuladevãrului. Favorizat de aseme-nea de dezvoltarea ºtiinþei infor-maþionale, acest trend a cunos-cut punctul culminant în cea de-a doua jumãtate a secolului XX,când schizofrenia limbajului spe-cific ºi a limbii a devenit o pro-blemã mare. În mod evident, acestfapt a contribuit la ruptura dintreºtiinþã ºi literaturã.

În orice caz, s-a întâmplat caunele tendinþe opuse sã se do-vedeascã mai puternice, reuºindsã restabileascã prietenia întreºþiinþã ºi umanism. Am în vede-re marea schimbare de paradig-mã de la începutul secolului XX,când paradigma galileo-newto-nianã, bazatã pe asumpþia uneiseparãri clare între subiect ºiobiect, a trebuit sã fie înlocuitã,pas cu pas, cu o alta, în care, dince în ce mai mult, subiectul ºiobiectul se aflã într-o acþiunecircularã reciprocã, auto-referin-þa devine din ce în ce mai impor-tantã, în timp observaþia, ipote-za, experimentul, inducþia, gene-ralizarea, legile, testarea, teoria,specifice scenariului tradiþional,

sunt înlocuite de modele cogni-tive ºi metafore, ca scenarii ex-plicative ipotetice. Odatã cuaceastã schimbare, ºtiinþa ºiumanismul s-au apropiat foartemult, aºa cum putem observa înparalelismul puternic dintreºtiinþa modernã inauguratã dePlanck, Einstein, Heisenberg ºiBohr, pe de-o parte, ºi arta mo-dernã, inauguratã de noile tren-duri în artã vizualã, muzicã ºi li-teraturã de la sfârºitul secoluluiXIX ºi începutul secolului XX,pe de altã parte.

Manifestarea paradigmei in-formaþie – comunicare – calculnumeric, în cea de-a doua jumã-tate a secolului XX, a condus lao interacþiune puternicã întreºtiinþe ºi umanism, deoarece teh-nologia informaþiilor este bazatãatât pe ºtiinþe naturale ºi exacte,cât ºi pe lingvisticã, psihologie,antropologie, literaturã ºi altedomenii ale umanismului. În pre-zent suntem martorii unei provo-cãri puternice ºi generale a tutu-ror graniþelor dintre discipline,unde potenþialul literar al oricã-rui tip de creativitate umanã sur-vine.

„Noul umanism” barbian, cumîl numeºte Basarab Nicolescu,traduce un „crez renascentist”,menit sã-i redea omului „esenþasa plenarã”; matematicile oferã„metoda de abordare a infiniteicomplexitãþi a lumii”, în vreme cesistemul noului umanism este datde „complexa structurare a sen-sibilitãþii omeneºti”. Cum Barbunu e „un cântãreþ hieratic al Ideii,ci un rapsod al omului”, misticis-mul sãu neoplatonician, aratãexegetul, þine mai degrabã de„vagul aparenþei”; precum Ein-stein, în schimb, poetul matema-tician trãdeazã o „religiozitatecosmicã”, în care austeritatea ide-ii, misterul ºi „clorofila înþelepciu-nii” interfereazã indicibil.

Dacã prin „ecuaþiunea univer-salã” Eminescu încerca sã-ºiapropie misterul poetic ireducti-bil, prin ,,lirismul absolut” Barbucãuta sã se apropie de taina ma-tematicilor. Ultimul Eminescumatematizeazã simbolul; pe caleinversã, nu mai puþin rampantã,Barbu indicã „faptul poetic” ima-nent expresiei conceptuale. Fas-cinant este cã, în pofida sensuri-lor opuse, drumul amândurora,drum al Cãutãrii, duce cãtre ace-

nnnnn POMPILIU CRÃCIUNESCU

calea Marelui Joclaºi loc fãrã loc al ceremonialu-rilor indicibile ale Fiinþei – caact ºi posibilitate. Eminescu ºiBarbu proclamã nunþile subtera-ne dintre conceptul geruit de ri-goare ºi afectivitatea însoritã defervoarea lãuntricã. Gândirea nueste decât una: „Consistenþã ºiIndeterminare – unite”.

Formã posibilã de existenþã,în aceeaºi ordine cu ,,o lume canelumea”, ,,increatul cosmic”conþine ºi „curãþia de grup cris-talografic” a „fiinþelor algebrice”ºi „lumea Fabulei”, strecuratã în,,mântuitul azur” al aceleiaºi „cu-rãþii” trans-individualizante. „In-creatul cosmic” este terþul tai-nic inclus al unei gândiri pentrucare transrealitatea se dovedeº-te nivelul coextensiv (ºi mântui-tor) al infrarealitãþii. Între, prinºi dincolo de acestea: ceremoni-alurile Fiinþei ºi culoarea intem-poralã a minþii integratoare.

Fãrã a pãrãsi vreodatã „dome-niul divin al geometriei”, Barbudezvãluie „punctele singulare”prin care jocul glacial, epurat ºiintemporal al intelectului consu-nã cu jocul ardent ºi fragil al vie-þii înfiorate de afect ºi erodate detemporalitate. Acestea traseazãcalea Marelui Joc, urmat în aceiaºiani de René Daumal, un joc a cã-rui infinitã Mizã – vorba lui Mi-chel Camus – nu o vom cunoaº-te decât la sfârºit, adicã nicioda-tã. Barbu-Barbilian asumã ºi Mizaºi Jocul: genunea Cunoaºterii.„Fiinþa interioarã, va scrie Basa-rab Nicolescu în Teoreme poeti-ce, nu poate apãrea decât printr-o genune a-spaþialã, a-tempora-lã, a-logicã. Dar fiinþa interioarãse hrãneºte cu spaþiu, cu timp,cu logicã.” De aceea demersulbarbian nu este o „negare spiri-

tualistã a lumii” (Tudor Vianu), ciafirmarea multiplicitãþii ei invada-toare („extreme pulverizãri”) ºi anecesitãþii de a o înstãpâniprintr-o transgresiune generali-zatã pe care numai Gândirea esteîn mãsurã s-o împlineascã.

Oul dogmatic, la fel ca sculp-turile brâncuºiene Începutul lu-mii ºi Noul nãscut, reprezintã unrãspuns tocmai la aceastã nece-sitate. Edificându-ºi creaþia peincreat, Barbu surprinde infini-tatea formelor posibile de exis-

tenþã ale creaturii ºi, simultan,înfiorarea tragicã a creaturii ma-nifeste (ciclicã pulverizare a Fiin-þei); temeiul infinitezimal al infi-nitului devine, astfel, ,,vizibil”.Printr-o coincidenþã a cãrei tainãnu este deþinutã decât de Gân-direa creatoare, Brâncuºi îºimodeleazã sculpturile, dupã cumpãtrunzãtor observã Basarab Ni-colescu, ca ,,strigãt al puritãþiiabsolute în obscuritatea inexis-tentului”, ca ,,o manifestare vizi-bilã a «nunþii»” dintre viaþã ºi

moarte, proiectatã în infinitul micde poemul lui Barbu. ,,Subtilageometrie comunã” a versului ºimarmurei mãrturiseºte despreplenitudinea complexã a Lumii(Realitate exterioarã / interioarã),sesizabilã doar prin exhaustie-globalizare, aºadar: prin trans-gresarea-incluziune a cazurilorparticulare de existenþã ºi gândi-re. Este mecanismul propriu ob-þinerii ,,naturii planetare”, identi-ficat de Barbu la Dostoievski ºiMateiu Caragiale.

Silviu Bârsanu



















C itesc mai sistematicscrisorile lui Ion Bar-bu ºi trebuie sã spun

de la început cã ele alcãtuiesc oextraordinara prozã subiectivã.Încântat, intrigat, caut ºi alte do-cumente legate de biografia poe-tului. În cartea Gerdei Barbilian,dau peste fraza: „Eu n-am scrisprozã – i-ar fi spus într-o zi ilus-trul ei soþ. Proza mea sunt scriso-rile mele, unde am scris adevãrateromane.” Mãrturisirea îmi confir-mã intuiþia pe care am avut-o lalectura acestor originale epistolescrise în împrejurãri diferite ºi adre-sate unui numãr relativ restrânsde prieteni. Cel dintâi confident –ºi cel mai statornic – este, desi-gur, Tudor Vianu, comilitonele ºicomplicele giurgiuvean. Vine apoiSimon Bayer, jurist ºi poet, origi-nar tot din Giurgiu, apoi Al. Ro-setti (editorul Jocului secund),„acest conetabil al literelor”, so-ciabil ºi eficient. Nu sunt ignoraþinici matematicienii, dar, cu miciexcepþii, (Gabriel Sudan), relaþiilecu ei sunt protocolare ºi rãmân,

nnnnn EUGEN SIMION

Ion Barbu – proza subiectivãde regulã, într-o sferã de preocu-pãri unde proza coloratã nu areacces (geometria, algebra). Vin, înfine, prietenii din copilãrie ºi scri-itorii care, într-un anumit moment,au intrat în raza de interes a poe-tului (Lina Cassian, Marcel Bres-laºu, Oscar Lemnaru).

Corespondenþa cu aceºtia dinurma este, de cele mai multe ori,circumstanþialã ºi complezentã.Dar avem ºi surprize printre firiti-siri ºi încercãri de seducþie, dãmsi peste fragmente confesivesubstanþiale. Este cazul celor treiscrisori adresate în 1947 tinerei,pe atunci, Nina Cassian, unde IonBarbu confirmã, într-un mod lip-sit completamente de dramatism,despãrþirea sa de poezie... Curios,divorþul de poezie este anunþatîntr-un text fastuos epic în notãmateianã. Oricât de supãrat ar fiDan Barbilian pe literaturã, lite-ratura nu se supãrã ºi nu îl pãrã-seºte niciodatã pe el. Face partedin natura acestui om original ºirãzbate în aproape orice rândscris de el.

Sunt pagini superbe de prozãaluzivã, inteligent ironicã, înfip-tã – cum ar zice poetul – imprevi-zibilã, arþãgoasã ºi, din toate aces-tea, memorabilã. [...]

Seducãtorul are o dialecticãelasticã. Când vrea sã câºtige ini-ma unei femei, nu-ºi mãsoarã vor-bele. O cunoaºte, în 1947, pe tâ-nãra poetã Nina Cassian ºi de-clarã cã este cititorul ei absolut:„mã botez singur în numele celeice vine”... Declarã, tot acum, cãse desparte de poezie. Confesiu-nea pare serioasã, dincolo de in-evitabila galanterie: „Sunt cel maidemodat poet. Ceva mai mult, unrãtãcit, un intrus în usoara ºi îna-ripatã gintã. O ambiþie neroadã,de adolescent vanitos, m-a de-terminat sã mã pregãtesc înde-lung (1914-1930) pentru a-i do-vedi lui Vianu (tâlharul care mãmortificase, râzând de primelemele jocuri de acest fel) cã pot larigoare simula poezia în aºa mã-surã încât... mãrturisesc cã în pri-mele mele socoteli nu intra un atâtde semeþ triumf! ... sã scrie o car-

te despre mine! Cariera mea poe-ticã sfârºeºte logic la cartea luiVianu despre mine. Orice vers maimult e o pierdere de vreme. Ceamai bunã paginã ce-am scris este,cum þi-am spus, Veghea lui Ro-derick Usher. Nu din cauza per-versitãþilor de acolo, dar în vede-rea adevãrului care izbuteºte to-tuºi sã se exprime. Sunt o naturãabsolut plebeianã. Un Niebelung,robit sã prefacã aurul împrumu-tat în coroane, numai prin ºtiinþapenibilã a degetelor sale. Pot ajun-ge la cunoaºterea mântuitoare nupe calea poeziei, interzisã mie ºialor mei, dar pe calea rampantã aºtiinþei, pentru care mã simt într-adevãr fãcut. Crede-mã. Numaimatematicele mã fericesc. Poeziamã declaseazã, tocmai prin sur-

clasarea pe care o încerc. )Totãaceastã pãlãvrãgealã, din cauzarâului cu unde murmurãtoare pecare modernismul tãu îl nesoco-teºte.)”

Când vrea, Ion Barbu poate fiºi complezent. Laudã, de exem-plu, un poem proletcultist (Gri-viþa) în aceºti termeni: „Ce suve-ranã ºerpuire a materiei lirice! Cetensiune interioarã! Linia mare apoeziei Griviþa se dezleagã pen-tru mine într-un uriaº caduceu.Iar pretutindeni, sureminenþa lim-bii... Cât de bine sfãtuit a fost in-stinctul dumitale artistic, folosindtermenii speciali manetã, utecist,care se introduc în inima lucru-lui. Marea lecþie a lui La Fontainee folositã cu înþelepciune... Pa-sagiul «Griviþa roºie, Griviþa gre-vistã» e de o mândrã elocuþie. Darbonomia înlãcrimatã cu care re-dai forfotul strãzii, ezitarea sol-daþilor («Ce vreþi, mãi fraþilor»)!.Ea îmi dã mãsura unui Breslaºupe care îl presimt: prozatorul.”

Aºa cum fenomenologiahusserlianã implicã o„punere în paranteze”

a datelor empirice pentru a des-coperi esenþa ascunsã în feno-men, exhaustia barbianã nu pre-supune o anulare, ci doar o puri-ficare a datelor realitãþii pentru aaccede la invariantele poetice aleacesteia. Pentru asta, Husserlpropune o surmontare a faliei ceseparã radical obiectul cercetatde subiectul cunoscãtor într-oviziune în care acestea sunt inex-tricabil interconectate, lucrurilenu mai sunt izolate de observa-tor, ca în atitudinea naivã, natu-ralã, ci devin „obiecte corelativeale conºtiinþei”. Se deschide ast-fel, pe calea reducþiei fenomeno-logice, accesul la eul transceden-tal, Edmund Husserl întâlnindu-se cu Ion Barbu pe undele acele-iaºi miºcãri de resurecþie a sub-iectului, care, impulsionatã de re-voluþia cuanticã, strãbate gândi-rea alternativã a secolului XX ºinutreºte ºi viziunea transdiscipli-narã a lui Basarb Nicolescu. Înacest sens, trebuie înþeles narci-sismul barbian, ca o reintegrarea subiectului în procesul cunoaº-terii sau, într-o lecturã transdis-ciplinarã, ca o armonizare a nive-lurilor de Realitate ale lumii cu ni-velurile de percepþie ale eului,într-o revelare a esenþelor ce seîntrevãd în interacþiunea dintreacestea, sub semnul a ceea ce Ba-sarab Nicolescu numeºte oglin-da Terþului Ascuns. În acest fel,absolutul se întrevede în mirabi-la oglindã dintre eu ºi lume, printr-un proces „de reducþie ºi de pu-rificare” pânã la „rarefierea liris-mului absolut”: „Versul cãruia neînchinãm se dovedeºte a fi o difi-cilã libertate: lumea purificatãpânã la a nu mai oglindi decât fi-gura spiritului nostru. Act clar de

nnnnn IRINA DINCÃ

poetica barbianã subsemnul lui trans-

narcisism. Desigur, ca tot abso-lutul: o purã direcþie, un semn alminþii. Dar ceasul adevãrat al po-eziei trebuie sã batã cât maiaproape de acest semn”.

Expansiunea centrifugã înimaginar este dublatã, aºadar, deo miºcare în sens invers, centri-petã, de selecþie riguroasã, princontragere ºi „excluziune”, deînlãturare progresivã a acciden-talului pânã la decantarea invari-antelor poetice. Exhaustia for-melor posibile de existenþã altoi-te în imaginar îºi are tâlcul în re-velarea mugurilor „atrofiaþi, darexistenþi” în vrejul realitãþii, încaptarea, prin imaginar, a puritã-þilor imaginale ale Increatuluibarbian. Pentru limpezi sensulbarbian a infrarealismului, „carecerceteazã bazele percepþiei pen-tru a-i deduce legea”, precum ºial obiectului acestuia, „Increatulcosmic: adicã existenþele embrio-nare, germenii, peisajele nubile,limburile”, revelatoare se dove-deºte a fi mãrturisirea lui Ion Bar-bu din interviul acordat lui I. Va-lerian în 1927: „Suntem contem-poranii lui Einstein, care concu-reazã cu Euclid în imaginarea deuniversuri abstracte, fatal trebu-ie sã facem ºi noi (vezi sincronis-mul d-lui E. Lovinescu) concu-renþã demiurgului în imaginareaunor lumi probabile. Pentruaceasta, visul oniric este o nouãsursã de inspiraþie. Ca ºi în geo-metrie, înþeleg prin poezie o anu-mitã simbolicã pentru reprezen-tarea formelor posibile de exis-tenþã. Domeniul visului este largºi întotdeauna interesant de ex-ploatat. În felul acesta, înþelegsuprarealismul, care, în cazul nos-tru, devine infrarealism.

În doar câteva rânduri, IonBarbu îºi condenseazã modelulcanonic de coagulare a versuri-

lor sale vizionare într-o penetran-tã sintezã a poeticii sale deopo-trivã transgresive ºi integratoa-re. Prima treaptã, nutritã din iz-vorul comun al poeziei ºi geome-triei, imaginaþia debordantã, eli-beratã prin explorarea potenþiali-tãþilor creatoare ale visului, im-plicã o a doua treaptã, respectivun salt în imaginar, care aduce oîmbogãþire a realitãþii prin ataºa-rea unor lumi probabile coexten-sive acesteia. Pânã la acest punct,poetica barbianã se suprapunepeste cea a adjoncþiunii, atribui-tã de Ion Barbu singurei saleevlavii, lui Edgar Allan Poe. Ide-alul sãu poetic transgreseazã însãacest model de poeticitate, printr-o a treia treaptã, a saltului dinimaginar în imaginal. Acest con-cept, lansat de Henrz Corbin, de-semneazã o lume terþã, interme-diarã între „lumea existenþei inte-ligibile”, spirituale, fiind o lume aviziunilor, a revelaþiilor, dar ºi afulguraþiilor poetice. Prin revela-þia imaginalului din miezul ima-ginarului, exhaustia devine ex-cluziune, expansiunea în posiblse dovedeºte a fi, paradoxal, con-tragere, centripetã pliere în „vir-tual ºi interior”. Miza cãutãrilor –matematice ºi poetice, în fond,transdisciplinare – este pentruIon Barbu acea „simbolicã pen-tru reprezentarea formelor posi-bile de existenþã”, deducerea in-variantelor poetice din varian-tele posibile, coborârea „la baze-le percepþiei” pentru a depistamugurii imaginali, „atrofiaþi, darexistenþi” ai (trans)realitãþii. Aces-ta este sensul profund transdis-ciplinar al infrarealismului bar-bian, care „îi restituie ºtiinþei” –ºi poeziei – „caracterul sacru”,întrucât, dupã cum subliniazã ºiPompiliu Cãrtãrescu, a „recuperaunitatea primordialã prin creaþia

unor lumi imaginale, în care cãi-le gândirii poetice ºi matematicese împresoarã una pe cealaltã,înseamnã nu doar proiecþie întransfinit a individuaþiei, ci ºi zbo-rul invers al acesteia cãtre fântâ-nile pierdute ale ordinii sacrale alumii.”

Cele trei trepte ale cunoaºteriiextatice din centrul poeticii bar-biene prefigureazã astfel diferitele„grade ale imaginaþiei” aprofun-date de Basarab Nicolescu încorespondenþã cu dimensiunileTransrealitãþii, configurând o tria-dã pe aceleaºi coordonate cu ceaa lui Jean Jacques Wunenburger,imagerie (imager) – imaginar(imaginer) – imaginal (imagi-naliser), ºi cea a lui Corin Braga,imagination – imaginaire – ima-ginal: „În limbajul transdiscipli-naritãþii, imaginaþia corespundeunui singur nivel de Realitate,imaginarul capteazã imformaþiaacþiuniii simultane a mai mul-

tor niveluri de Realitate, pecând imaginalul corespundeinformaþiei globale a tuturornivelurilor de Realitate ºi depercepþie ºi a zonei de non-re-zistenþã situate între Obiect ºiSubiect. Însã, pentru limpezireaacestei subtile corespondenþe,este imperios apelul la rigoareaºi fineþea hermeneuticii transdis-ciplinare.



















Am analizat lexicul lui IonBarbu sub douã as-pecte: I) apartenenþa

cuvintelor la diferite limbaje ºi II)inovaþii, constatând:

I. Folosirea extinsã a cuvinte-lor docte, luate din limbajul ma-tematic ºi ºtiinþific ºi din ceea ceromânii numesc „neologisme”(împrumuturi occidentale, în spe-cial din francezã), în poeziile con-ceptuale. Astfel de elemente lip-sesc de tot sau aproape de tot înpoeziile nonconceptuale sau defacturã popularã (Riga Crypto,Nastratin Hogea la Isarlîk etc).Toate acestea confirmã o carac-teristicã importantã a româneiactuale, ºi anume cã „neologis-mele” introduse în ultimii o sutãde ani din limbile occidentale,deºi au dobândit o formã româ-neascã (indispensabilã pentrufolosirea articolului enclitic), segãsesc totuºi în stadiul de Frem-dwörter mai degrabã decât deLehnwörter sau încã în stadiul aceea ce Bally numeºte langageacquis: ele sunt încã resimþite caelemente neromâneºti ºi rãmân la„periferia limbii”, putând fi ori-când eliminate, substituite, cu un

nnnnn EUGEN COªERIU

lexic ºi creaþie stilisticãuz mai restrâns. Ba chiar mai mult,în unele cazuri acestea nu au încão formã definitivã (Barbu foloseº-te aphelic, danþ, în loc de afelic,dans). Observ totuºi cã Barbufoloseºte astrã auritã în loc deastru aurit, cum s-ar spune înmod normal, fãrã a ofensa însã„spiritul” limbii române: aceastapentru cã în realitate genul gra-matical al cuvintelor Lehnwörternu e încã definitiv stabilit. Tre-buie subliniat, de asemenea, cãneologismele (cuvinte docte) dautextului un aspect de precizie ºiabstractizare, în timp ce cuvinte-le abstracte româneºti sunt ade-sea ambigue.

Folosirea termenilor populariºi dialectali în poeziile de facturãpopularã. De subliniat faptul cãuzul unor astfel de termeni (deobicei, de sorginte moldoveneas-cã) în locul cuvintelor abstracteconferã textului un parfum arhai-cizant; aceasta deoarece , pentru

a exprima astfel de concepte, ro-mâna comunã ºi literatura moder-nã foloseºte cu precãdere Leh-nwörter.

II. Utilizarea extinsã a elemen-telor de origine turcã (sau, ori-cum, intrate în românã prin inter-mediul limbii turce) în ciclul Isar-lîk, de facturã turco-balcanicã, ºiîntr-o parte a ciclului Domniºoa-ra Hus. Astfel de elemente lip-sesc total în alte cicluri. Ceea ceconfirmã faptul cã ºi elementeleturceºti din românã, cu câteva ex-cepþii, acum perfect asimilate (pre-cum cioban, dulap, duºman),sunt resimþite astfel, adicã se gã-sesc în stadiul Fremdwörter, deºiau dobândit formã româneascã;dmpotrivã, sunt chiar strâns le-gate de lucrurile turceºti ºi, oda-tã uitate aceste lucruri, vor fi ui-tate, poate, ºi cuvintele.

Numeroasele schimbãri desemnificaþie: cast, în loc de nepã-tat, fãrã patã; încuiat („închis cucheia”), în loc de întemniþat;amurg, în loc de apus, punctulcardinal – occidentul (vechiulburg de amurg – castel vechi oc-cidental). ªi aici procedeul lui Bar-bu este identic cu cel observat însituaþia inovaþiilor sintactice: ex-tensie a unui semnificat particu-lar al unui cuvânt la întreaga sferã

de semnificaþi ai aceluiaºi cuvânt.Luãm, spre exemplu, doi semnifi-caþi: cast ºi nepãtat; sferele aces-tor semnificaþi se intersecteazã,adicã, în unele cazuri, cei doi ter-meni sunt sinonimi; Barbu folo-seºte deci termenul cast ca sino-nim al lui nepãtat ºi în alte situaþii,spunând, spre exemplu, nori caºti,în loc de nori fãrã patã sau noriperfect albi. La fel: adânc – carese aflã în adânc; a albi – a apã-rea alb; apunere – m moarte; acumpãni – a modela; dedus –abstract; divulgat – revelat;drept – potrivit – favorabil; îm-pãrtãºit (relig.) – fãcut în comun(spãlãri împãrtãºite); a istovi –a termina – a îndeplini; neutru –fãrã gen – fãrã sex; nou – recent– de-abia rãsãrit (steaua nouã);piatrã – piatrã de hotar – grani-þã; a respinge – a alunga – aabandona; stãtãtor – stabil; atãia – a sculpta – a crea; secetã– timp secetos – loc secetos; za-harat – de zahãr; zilnic – diurnetc. etc.

Trebuie subliniat cã, luate unacâte una, astfel de schimbãri desemnificaþie pot fi înþelese dinpunct de vedere logic, dincolode convenþia stilisticã (poeticã)– deºi au, desigur, ºi o funcþieesteticã -, ºi cã nu sunt confun-

Copilul din Dupã melciexperimenteazã lucid omodalitate de cunoaº-

tere, bruscând bunul mers al na-turii, lapona Enigel, explicându-se superior, împinge cu sângerece „ciuperca crudã de pãdure”spre o nimicire solarã, domniºoa-ra Hus îºi hãituieºte „ibovniculuituc”, noapte de noapte, întretãrâmul morþii ºi al vieþii. Copilul,lapona ºi domniºoara fac însãtotul cu lacrimi în ochi! Sunt celemai perverse lacrimi din câte a cu-prins vreodatã poezia! Ei suferãautentic, dar nu din motivul con-cret al victimelor lor, mai repededin pricina înclinaþiilor interioarepredispuse la un fel de lamentarelucidã ºi nocivã.

Dintre toate mai revoltãtor,abuzul din Dupã melci deschideun alt fel de a privi simbolurileconsacrate, precum cel al cando-rii, ingenuitãþii, instalate în defi-niþia ºtiutã a copilãriei. Melcul luiBarbu nu este increatul, cum mults-a presupus ºi, în parte, impus,ci faza de mare candoare a naturiizoomorfe, El nu are nic glas, niciputere defensivã. Receptiv lachemarea Omului, ataºat de gla-sul acestuia, nu are instinct deconservare. Sau, din motivulafectiv al posibilei relaþii cu omul,ºi-l pierde în mod deliberat. Mel-cul acesta este, de fapt, starea deraritate a naturii – aceea care nicinu se apãrã, nici nu atacã. Existã

nnnnn MIRCEA CIOBANU

melcul ºi omulînsã, sub înfãþiºarea sa înceatã,fiorul mai multor regnuri ºi medii,pentru cã el aminteºte mineralul– prin cochilie ºi cuminþenie - ,apa – prin constituþia larg con-sistentã - , ºarpele – prin depla-sarea lentã ºi totalã faþã de pã-mânt - , vegetalul – prin desfãºu-rarea mutã a existenþei - , traver-sãrile ferite, subterane – prin în-delungul trai sub cochilie - , în-suºi creierul uman îþi poate gãsio reprezentare figuratã ºi minia-turalã sub volutele care închidmateria esenþialã. Aºadar, corpulsãu, atât de puþin ºi de rudimen-tar, este memoria bogatã a unorregnuri ºi desfãºurai depline.

Dacã starea de contemplare ºirisc o are melcul, în ea ºi definin-du-se, cum este însã singurul re-prezentant uman? Copilul, „ºui ºihoinar”, începe în primul rândprin a fi aventurier. Iubindu-ºi os-tracizarea, fiind chiar mândru deea, nu suferã cã se aflã în afaragrupului ºi încearcã din aceastãsituaþie specialã o evadare pre-maturã în domeniul cunoaºterii.Dar minciuna ºi violenþa folositeca mijloc de abordare a mediuluiprovoacã rãsturnãri fabuloase,genereazã o noapte de pominã,de fapt proiecþia stihiilor proprii.La vârsta inocenþei, are cu priso-sinþã nerv malefic cât sã capeteobsesii de noapte ºi insomniimustrãtoare, Rãu pe dinãuntru ºiîn acþiune, sub impulsuri exclu-siv cognitive, copilul nu mai poa-te fi nicidecum un simbol pentruingenuitate, rãmânând un chinuitde închipuiri ºi dezlãnþuiri gro-teºti. Fiinþele care bântuie naturasunt monºtrii minþii sale, declan-ºaþi odatã cu primul abuz în faþaordinii universale. Spiritul ofen-siv vrea (tinde) sã devinã cronicodatã ce melcul, trezit ºi împinsdin somn în moarte, ar mai fi putusã fie salvat, dar n-a fost! Printrepornirile afective ale copilãriei, nuva exista decât gestul târziu (ori-cum manifestare inutilã) de mân-

gâiere, ºi el distrugãtor: „Iar cândvrui sã-l mai alint / Întinsei omânã-amarã / De plâns mult... /ºi, dârdâind, / Douã coarne deargint / Rãsucit se fãrâmarã”. La-crimile fac dovada efortului de în-mlãdiere, dar, fie cã omul nu reu-ºeºte sã iubeascã în sensul na-turii, fie cã omul lui Barbu estepecetluit faºã de orice formã deafectivitate constructivã, posibi-litãþile sufletului se rezumã lameditaþia asupra victimei sale:„ªi-mi ziceam în gând: / Dar el, /Melcul, prost, încetinel? / Tremu-rã-în ghioacã, vargã, / Nu cumvaun vânt sã-l spargã: / Roagã vân-tul sã nu-l fure / ªi sã nu mai bi-ciuiascã / Bãrbi de muºchi, obrajide iascã, / Prin pãdure / Roagãvântul sã se-ndure.” Înþelegebine pericolul în care ºi-a arun-cat obiectul cunoaºterii, dar nuîntreprinde nimic. Faptul de a fiatât de conºtient de situaþie nu-lmai pãstreazã pe copilul barbianîn limitele candorii ºi îngenuitã-þii. El recunoaºte în sine, atât deprematur, ºi în sensul înºelãciu-nii distrugãtoare, ºi al falsei su-ferinþe pentru soarta regnurilorinferioare, ºi al experienþei necru-þãtoare, periculoasã pentru ceimai slabi decât el: „Melc, melc,ce-ai fãcut / Din somn cum te-aidesfãcut? / Ai crezut în vorba mea/ Prefãcutã ...”. Copilul nu salvea-zã vietatea, o eternizeazã însã înconºtiinþã, integrând-o ºi în me-morie, ºi în cunoaºtere – ca peobiect de muzeu, nu ca fiinþã cuviaþã biologicã independentã:„Iar acasã / L-am pus bine / Sus,în pod / (Tot lângã mine), / Ca sã-i cânt din când în când...”. Îl pãs-treazã pentru a conserva ºi exer-sa modelul, formula iniþiaticã, ve-rificatã, dar nu spre bine, ci spre

date cu adevãratele imagini carenu pot fi înþelese în cadrul con-venþiei logice, drept care suntconsiderate aberaþii sau „erori”,precum, spre exemplu, meninge,în loc de cer (rupta lumilor me-ninge), ºarpe, în loc de cheiasol (ºarpele pe muzici înnodat).Trebuie fãcutã însã o distincþie,oportunã, chiar dacã nu absolu-tã, între schimbãrile de semnifi-caþie care nu pot fi înþelese lo-gic, independent de motivaþialor esteticã (figuri logice) ºischimbãrile de semnificaþie jus-tificate doar de o raþiune esteti-cã, care, considerate doar întrelimitele impuse de convenþia lo-gicã, ar fi „erori” ºi, ca atare,„ininteligibile” (figuri de stil). Înconcluzie, se constatã cã inova-þiile lui Barbu, sintactice sau le-xicale, sunt întotdeauna seman-tice, adicã se referã la raportuldintre semnificat ºi semnificat,ºi au mereu caracteristica unorcalcuri interne. Ele sunt logicinteligibile când rãmân în interi-orul sferei de semnificaþi, chiardacã foarte largã, a unui semni-ficant, ºi devin de neînþeles, dinpunct de vedere exclusiv logic,când trec dincolo de limiteleunor astfel de sfere: limita ino-vaþiei personale este impusãsub aspect logic, de ininteligi-bilitate sau de eroare. Prin ur-mare, Barbu nu foloseºte nicio-datã semnificaþii aberante (sal-turi semantice) decât în cadrulconvenþiei stilistice.

„ION BARBUAcest complex eteroman...Ce personaj pentr-un roman!ªtii: cu mai mult ca o faþetã [...]Pe-acest hieratic Paracelse.

(Contimporanul, nr. 49, 1924)

rãu, nu cu preconizãri binefãcã-toare, ci cu finalizãri care provoa-cã durere ºi moarte. Din acestpunct de vedere, copilul este uncunoscãtor prematur, un hãruittrecut prin focul experienþei no-cive. Iar paranteza nu-i decât oscuzã necesarã împãcãrii con-ºtiinþei. În schimb, sacrificareamelcului rãmâne o chestiune deevidenþã! Formula de adresaredin final mai spune o datã în plusdespre un copil cu sentimentulsuperioritãþii deja bine conturat

ºi cu o nefireascã anulare a afec-tivitãþii. Omul barbian terminã în-totdeauna experienþa prin a cu-noaºte mai mult, dar iubind maipuþin, neuitându-se niciodatã pesine – aºa cum, generos ºi tãcut,melcul o fãcuse: „Iarna coarnelese frâng, / Melc nãtâng, / Melcnãtâng!”

Fragmentele de la pag. 7-8 au fostreproduse cu acordul acad. BasarabNicolescu, coordonatorul volumuluiIon Barbu, în timp ºi dincolo de timp,Ed. Curtea Veche, 2013

Daniel Guþã - Peisaj rural


Ninge ºi plouãNinge: aripa Îngerului miroase a sãpunsîngele închegat bacovian e totuºi oformã de inteligenþãcopacul desfrunzit cascã din toatã inimaun copil umblã cum un vierme princarnea vinului

plouã: Soarele palid înfrigurat vîrît ca omînã în mînecãferoviarii poartã-n sacoºele lor slinoaseun zgomot somptuosgenunchii femeilor tinere se clatinãaidoma ginului ieftin

din pahareîn gurã þi se topeºte aidoma uneiprãjituricenotaful din piaþa centralã a Tîrgului.

ConsiliuSã fii mai puternic decît iscãlitura taspumoasã cum ºampaniasã treci prin zîmbetul unei femeifrumoase ca printr-o uºã batantãdeasupra norilor sã-þi adulmeci urmacum un bracsã te-nfrupþi din binele fiinþei sãtul pînã-n gîtde mai binele ei.

ªi poate se scurgeªi poate se scurge moartea se scurgecum vlaga dintr-un fermoar ce sedesface

poate cum strigãtul dintr-un cuvîntce rãmîne tãcut nedumerit de sine

poate se scurge obosind obosealamoartea cum un scalp luminosal celui mai întunecat cap

moartea care strigã ºi se jurã ºi-njurãca o precupeaþã ce-adoarme-n cele dinurmã

una devenind cu morcovul palid cuvarza congestionatã.

Fabula fabuleiUn munte alergînddupã un cartof

un rîu goninddupã o frunzã

un elicopter urmãrindo furnicã

o fabulã vînîndu-ºimorala cu puºca.

RugãciuneCu tãceri cu zîne cu prune uscaterevãrsîndu-se suflete cum apa-nchiuvetãºi ziua asta treceºi micile-animale sîntambasadorii Proniei cereºti.

Tatãl nostru cel curatcum praful de pe mobileTatãl nostru cel buncum Alexandru cel Bun al copilãriei

fã sã treacã toate zileleºi pe lîngã noi pentru noimicile-animaleambasadorii tãi solemni

care trebuie – nu vã daþi seama? –cãlcat cu fierul încinscît mai repede

ce sã faci Doamnecu un mort atît de ºifonat?

CopiiRãmînem undeva josla piciorul mesei

copii care cresc ca un munte la geamcînd mergi cu trenul ori ca un avionîn zbor ce-þi umple dintr-odatã ochiul

posesori ai atîtor miresme domesticecu care se joacã

ori zgomote legate cu sfoarãsimple zgomote ce se rotesc obosescºi cad vlãguite la piciorul mesei

miresme ºi zgomote robotind în glumãlaolaltã cu copilãria.

O floare de antracitO floare de antracitun Soare întins la uscat ca o cãmaºã

un marº al pietrelorcîntat de pietrela casetofon

un mãr de pe care cojeºti pustiulrumenit.

Într-o expoziþie depicturã

Stai în expoziþie cum se stã expuslacrimi de paradã îþi lunecã pe-obrazdezlegate de propria lor explicaþielacrimi roºii albastre albe atît de urîtepe urma ameþitoarei nebunii estivaledescoperind în treacãt solitarabalansare-a balansoaruluiumbroasa umbrã a peretelui exasperatspaima de spaimã te umple cu încetulcum seumple de scrum o scrumierãpetalele se deschid în ploaie cuordonate figuri de gimnasticãse miºcã miºcînd obiecteleîn timp ce Soarele orbitorbrusc se exteriorizeazã-n exteriorºi creºte creºte creºte cum o luminã de farproptitã-n întunericul estetic al frunþii tale.În zori

Se dezmorþeºte duhoareaca o spinare

ºi eaare dreptul la viaþã.

Grase frunzeleGrase frunzele cum rîmelele-arunci în apã sã prinzi cu ele peºte

cîini pisici molii gîndaciarhangheli de bucãtãrie

Tatãl nostru.

ªi nimeniªi nimeni nu te mai acuzã de nimicnici o utopie nici o translaþie a unui Vis într-altul nu þi se mai pune-ncîrcãnici un Vis primejdios cu finalul în coadãde peºtenu þi se mai atribuie atîta vreme cîtaccepþi a fi-n afara propriului tãu Visa-l urmãri ca un strãinca ºi cum ar fi o cometã.

Nimic nu piere nimicNimic nu piere nimicnici frunziºul de ipsos foºnitor nici

gropile coborîte de pe tavansã se-ncãlzeascã-n patul tãu

nici clãbucul de ceaþãdin obrazul luminii

(al luminii reci recicum un zîmbet fãrã buze)

nici acest lemn în toatã fireace se evaporã cum apa din pahar.

O mînãO mînã ce-o ia în toate direcþiile aidomavieþiio altã mînã mascatã ca un pirato altã mînã îngrijitã ca un cuib de cartofio altã mînã ca o canã plinã de bereo altã mînã despicatã ca un lemno altã mînã plinã de cîini fideli care latrão altã mînã murmurãtoare cum muzicadintr-un baro altã mînã ca o farfurioarã cu care sejoacã taifunulo altã mînã cutreieratã de bondari ºi desupersoniceo altã mînã umflatã ºi albã ca un cortpolaro altã mînã fluidã ca nisipul deºertuluio altã mînã ambiþioasã ca o maºinã decurseo altã mînãde faptaceeaºi.Eticã

ªi dacã vezi bineºi dacã dormi

ºi dacã vezi rãuºi dacã dormi

ºi dacã nu vezi delocºi dacã dormi de-asemenea.

Oglinda plînge-n hohote

1. Oglinda plînge-n hohote lacrimile eicresc halucinant devin valuri se umplude peºti.

2. Oglinda e-o memorie egalã cuprezentul iatã de ceo doare capul

ºi-asemeni unui Înger vomitãcristale de luminã.

Un mort ºifonatUn mort ºifonat un mortextraordinar de ºifonat

scînteietorul acoperiº îþi îngãduieºi þie sã strãluceºti

pãmîntul proaspãt sãpat întunecat îþiîngãduieºi þie sã te-ntuneci.

Copie dupã naturãUrmãrind linia sinuoasã sfioasã abehãiturii de caprãcare-nvãluie spaþiul îl înghite (cum unaliment)ºi sunetul copitei care-i sapã îndãrãtnicchipulîn umezeala ierbii cum în moneziºi felul în care ronþãie norii vag înfrunziþibolta vîntoasãºi-n cele din urmã abia ecoul tãlãngiipornitdin moartea-i lînoasã copilãroasãîmpleticitãspre-a ne chema ºi pe noi alãturi.

Rîul capãtã

Rîul capãtãforma peºtilor

peºtii capãtãforma rîului

ºi parcã totuºinu e de-ajuns.

Azi nimeni nu mai ºtie

Azi nimeni nu mai ºtie de unde pînãundecopiii scrijelesc cu unghia cãrãmidazidului jupoaie fãrã milã sensurilecum coaja copãcelului de lîngã uºãºi larma lor e-o baricadã azi nimeni numai ºtiede ce sînt alþi copii în cãluºeiiSoarelui kitsch împodobiþi cu violenteimagini tropicale cu buzele lor naivesugînd ceþoase dulciuri cu strãine numepînã cînd vine seara pînã cînd întreblocuriîºi strîng micile aripi colorate cumcreioanelecu care-au desenat pe care le-au tocit.

FlutureAtît de armonios acest fluturemiºcîndu-ºi aripile cu artã subtil-fireascãaidoma buzelor unui actor.

Ars poeticaForma ascunde fondulcare ascunde formacare descoperã fondulcare descoperã formaîn interiorul atît de strîmtal poemuluiîn care pogoarãneþãrmuritul spaþiu.

nnnnn GHEORGHE GRIGURCU

poeme

ele

tris

tic

ă


nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Ion Munteanu, Despre liber-tatea muzicii ºi muzica libertã-þii. Dialoguri cu dirijorul ger-man de origine românã HoriaDinu Nicolaescu, Editura Aius,Craiova, 2014, 276 p.

Sunt un mare consumatorde scriiturã (auto)bio-graficã ºi asta îmi dã, de

ceva vreme, de gândit. Am uneoriimpresia cã mã hrãnesc din vieþi-le altora – cã parazitez – ca s-ospun pe ºleau. Îmi mai liniºtescconºtiinþa spunându-mi cã, dacãies în public, respectivii vor sãdea ºi altora din vieþile lor ºi, maiales, dând ºi eu câte ceva din amea ºi promiþând(u-mi) cã, odatãºi odatã, voi da mai mult. ªi apoi,nu atât vieþile în sine mã intere-seazã, cât transformãrile lor în po-veºti. Ca unul care a pierdut cevavreme cu cãrþi de istorie seacã,îmi cam dau seama de ce prefer(auto)biografia ficþiunii pure. Darnu e cazul sã filosofãm aici!

Volumul-dialog dintre scriito-rul Ion Munteanu ºi dirijorul Ho-

All That Jazzboieri olteni. A avut o copilãriepitoreascã la Craiova ºi la þarã, înOltenia profundã. Naþionalizareaºi colectivizarea au schimbat to-tul. Familia a ajuns la Bucureºti,cunoscând greutãþi de toate fe-lurile. Tânãrul Horia Dinu a reu-ºit sã le depãºeascã, a terminatConservatorul, a intrat în lumeaartisticã a epocii. A cântat princârciumi, a dirijat concerte, a fã-cut turnee, emisiuni tv, a avutsucces, a câºtigat bani. La un mo-ment dat, însã, i s-a tãiat ºi a emi-grat, împreunã cu familia, în Ger-mania federalã. A încercat aicicâteva combinaþii afaceristice cualþi români, dar s-a liniºtit repe-de, devenind profesor de muzicãla liceu. A fondat ºi condus ban-duri de jazz, a avut din nou suc-ces, a ieºit la pensie. Dupã 1990,a tot încercat sã mai facã una-altaprin România, întâmpinând greu-tãþi, care, de acum, nu mai aveaude a face cu lipsa de libertate. Celmai important mi se pare cã, întot timpul ãsta, a cântat muzica,mai ales jazz-ul, despre care sespune mereu cã e sunetul liber-tãþii. E la mintea Facebook-uluicã „viaþa noastrã fãrã muzicã ar fio eroare”. A lui Cico Nicolaescusigur ar fi fost.

Avem în poveste episoadespectaculoase: bãtãi, beþii, aga-þamente, rãpiri, întâlniri cu perso-naje suuus-puse. Avem vedete,

mai noi sau mai vechi, artistice ºipolitice. Amintesc doar cã, la ple-carea în Germania, pe Cico l-a duscu maºina la aeroport nimeni al-tul decât Alexandru Arºinel. Maiapar Dan Spãtaru, Aurelian An-dreescu, dar ºi Gheorghiu-Dej,Ion Iliescu, Octavian Paler ºimulþi alþii. Avem ocazia de a pã-trunde într-o lume de legendã, ceaa artiºtilor anilor ’60-’70. Compa-raþia e previzibilã, dar toatã des-fãºurarea de evenimente are ae-rul unui concert de jazz, planifi-cat cât de cât, dar ºi cu mult im-previzibil, multã improvizaþie, li-bertate pânã la urmã.

Nu pot, deºi aº vrea, sã lasdeoparte latura documentarã acãrþii. Aduce multã informaþie ine-ditã, care, coroboratã cu alte sur-se, se poate dovedi utilã oricãruiistoric al comunismului. Luateseparat, diversele episoade con-firmã, completeazã sau, dupã caz,infirmã ceea ce ne spun cãrþile deistorie. Putem vedea cã o parte

din rãul produs nu a fost cauzatdirect de regimul politic, ci doarde niºte indivizi care au acþionat,în interes propriu, sub mantauasa. Aºa s-a întâmplat, de exem-plu, cu pierderea casei din Craio-va a familiei Nicolaescu ºi cu rã-pirea tatãlui, avocatul Dinu Ni-colaescu.

Una peste alta, povestea vieþiimuzicianului nostru mi se pare unbun leac pentru nostalgie. Auzimprea des regrete dupã listele laDacia, apartamentele de la servi-ciu, repartiþiile guvernamentale ºiatâtea altele. Uitãm prea adeseacã abia se putea vorbi, umbla, facedragoste. Ei bine, Cico a avut,dupã perioada neagrã de la înce-putul comunismului, o situaþie(mult) mai bunã decât marea ma-joritate a românilor. Era cunoscut,avea bani, avea relaþii pânã sprevârful ierarhiei. De aici, reþineriledistinsei sale doamne faþã de ide-ea emigrãrii. Pânã la urmã, ceva aînvins tot. Ceva l-a fãcut sã lasetot ce realizase ºi sã o ia de la în-ceput, sã devinã, dintr-un artist(inevitabil uºor boem) de la porþi-le Orientului, profesor în sistemulpublic bavarez. Ceva-ul ãsta senumeºte nevoie de libertate ºi,pânã la urmã, indiferent de stareamaterialã – nu cã ar fi fost ea cineºtie ce, pentru cei mai mulþi români,în comunist –, ajunge pe oricine.Pe câþi nu i-o fi ajuns, în 1989, chiardacã azi au uitat?

„ – Vã consideraþi un om no-rocos?

– Mã consider un om noro-cos numai prin faptul cã am per-severat pe ideea de a trãi în liber-tate... ”.

Restul e jazz.

Douã consistente volu-me cu un caracter mis-celaneu, fatalmente

impus de un destin ingrat, ates-tã cât se poate de judicios un actde restitutio demult necesar: evorba de lucrarea MIRCEA PO-PESCU. Un cãrturar, un ziarist,o conºtiinþã, apãrutã în 2013, înîngrijirea Mihaelei Albu ºi a luiDan Anghelescu, cu o prefaþã deSorin Alexandrescu, care repunîntr-o adecvatã circulaþie o partedin contribuþiile literare ºi din co-respondenþa lui Mircea Popescu,cãrturarul român aflat, dupã rãz-boi, în exil la Roma.

Mãrturisesc cã nu-mi amin-team de autorul acestor contri-buþii de un interes, aº îndrãzni sãspun, uriaº pentru cultura româ-neascã în ansamblul ei, nici de laundele eterice ale Europei Libereºi nici din contactele mele italie-ne ºi italianistice. Ciudat, dar într-un fel simptomatic, întâia consis-tentã depoziþie despre MirceaPopescu mi-a fost oferitã de ilus-trul sãu confrate, în dubla deter-minare a destinului de cãrturariºi exilaþi, Eugen Coºeriu. Într-omemorabilã searã pe malul pon-tic de la Mamaia, la Colocviile ce-i purtau numele ºi al cãror mode-rator era, marele lingvist cu ori-gini basarabene mi l-a evocat încontextul tentativei lor, doar par-þial reuºite, de a-l traduce ºi, even-tual, a-l impune pe filosoful Lu-cian Blaga în conºtiinþa culturalãa Italiei imediat postbelice. Am-bii tineri români, bursieri din 1940în Italia ºi auto-desemnaþi, în dra-matice circumstanþe, unui exilvoluntar, tocmai îºi încheiaserãstagiile academice ºi, declinându-ºi repatrierea, se ofertau unor tra-iecte existenþiale în a cãror ecua-þie creaþia culturalã, cãreia îi fu-

Mircea Popescu sau exilul neresemnatseserã hãrãziþi, apãrea tulbure ºiindefinibilã.

Ce-a urmat se cunoaºte, chiarºi cu o dozã de parcimonie ne-dreaptã ºi contraproductivã, în-deosebi în contextul culturalpost-decembrist. Dupã câþiva anide cruntã instabilitate petrecuþiprin redacþiile de ºtiri ale unorpublicaþii din Milano ºi Roma,Coºeriu avea sã ia drumul spreMontevideo, întemeind, simultancu o operã singularã, o ºcoalãlingvisticã de nivel ºi reputaþieinternaþionalã. Rãmas la Roma,prietenul sãu Mircea Popescuavea sã se confrunte cu obsta-cole ºi dificultãþi mai dramatice,datorate, cred, ºi deciziei de a nu„rupe” contactul cu cultura ro-mâneascã, cheltuind, într-un ex-ces de generozitate ºi de angaja-ment fizic ºi intelectual, energii ºitimp în slujba unor proiecte des-tinate valorificãrii patrimoniuluispiritual naþional, dinãuntrul ºidin afara Þãrii de origine. Lasdeoparte circumstanþele biogra-fice atât de marcat dramatice carear merita, ele însele, un studiu oristudii mai aplicate, revenind lacorpusul celor douã volume, fie-care cu egalã mizã provocatoare,din care se desprinde figura unu-ia dintre intelectualii exilului ro-mânesc cei mai dedicaþi valorilorculturii noastre, în indetermina-rea ei geograficã. Dar nu neapã-rat, aºa cum cititorul se va con-vinge, ºi politicã. Fiindcã, în toateproiectele sale – revuistice, con-gresiste, epistolare ºi chiar la ni-velul unor simple agape colocviale– Mircea Popescu se defineºte deo intransigenþã „ideologicã” con-stantã ºi necondiþionatã.

Sutele de cronici, recenzii ºicontribuþii de istorie literarã ºiculturalã pe care Mircea Popes-

cu le-a editat în diverse publica-þii ºi contexte cu caracter ºtiinþi-fic ºi public ºi cãrora, în majorita-tea lor, le-a fost iniþiator, organi-zator ºi moderator, cu acelaºi spi-rit de sacrificiu ce i-a cãlãuzit exi-lul existenþial, decanteazã o idee-concluzie ce ar propune o nece-sarã schimbare de atitudine, in-clusiv ori, mai ales, instituþiona-lã, în efortul de valorificare – ºireconsiderare – a exilului cultu-ral românesc. Ideea ar fi aceea acontinuitãþii aproape constituti-ve a literaturii române interbeli-ce, în dispreþul hiatusului alie-nant al rupturii ºi, id est, al dis-continuitãþilor pernicioase ope-rate de transformãrile de naturãideologicã ºi de schimbarea radi-calã de regim politic.

În alþi termeni, pentru cine ºi-ar propune, la nivelul istoric-lite-rar ori cultural, evaluarea epocii,i s-ar impune cvasi-normativ con-sultarea acestor pagini, dobân-dind de o manierã categoricã rãs-punsul la o întrebare ce n-a lipsit

de-a lungul ultimelor ºapte dece-nii: cum ar fi evoluat literaturaromânã, în circuitul mai larg alculturii, dacã destinul Istoriei ne-ar fi scutit de consecinþele nefas-te ale comunizãrii forþate cu toa-te urmãrile sale?

Sentimentul unei continuitãþiorganice e atestat, prin textele luiMircea Popescu, în larga paletãa criticii interbelice. Devine, ast-fel, încã ºi mai ilustrativã ipotezace ar permite sã conturãm, maiales în dezmoºtenitul ventenniocomunist, cum ar numi, prin ana-logie cu epoca mussolinianã, noiiconaþionali ai lui Mircea Popes-cu perioada 1946-1966, un par-curs normal evolutiv al literatu-rii noastre, în care ar fi activat, lamaturitatea înzestrãrii lor, intelec-tuali post-lovinescieni, de rangullui Pompiliu Constantinescu,Mircea Eliade, Cioran, VintilãHoria, dar ºi Zaharia Stancu, Ca-mil Petrescu, F. Aderca, TiberiuIliescu ºi atâþia alþii.

Cele mai multe dintre cronicileadunate în primul volum al aces-tei restituiri-eveniment susþinacest gând proiectiv ipotetic ºi,din pãcate, doar de tristã virtuali-tate. Mã voi opri, cu speranþa uneiconfirmãri, la un singur exemplu,cronica prin care Mircea Popescuîl defineºte pe Mircea Eliade caautor de „jurnal”, consacratã laapariþia cunoscutelor „Fragmentsdu journal” (Paris, Gallimard, NRF,1969) ºi apãrutã în „Revista Scrii-torilor Români” de el editatã încapitala Italiei:

„…Un scriitor, cât de bun, poa-te sã n’aibã stofa jurnalului in-tim. Mircea Eliade o are. «Frag-mentele» pe care le publicã sunt,mai toate, iluminante, iar galeriade personaje pe care o prezintã,dela Jung la Borges, dela Ortega

Y Gasset la Gabriel Marcel, delaDumézil la Pentazzoni ºi Giusep-pe Tucci, dela Jean Paulhan laAllen Ginsberg, dela Karl Barthla compatrioþii Cioran, Eugen Io-nesco, Herescu, Sthéphane Lu-pasco, Brâncuºi, George Enescu,e vie ºi adesea pitoreascã, în cu-riozitãþile ºi maniile unor figuri deaceastã talie. Gide, care în ajunulmorþii e atent cu medicul la co-rectitudinea gramaticalã a ultime-lor fraze pe care le mai poate rosti;Julien Benda, care-ºi obligã se-cretara sã-i citeascã, ore întregi,din propria operã, fiindcã-i plã-cea sã se asculte rostit de alþii,Beckett, care, dupã ce scria toatãziua, seara tãia cu foarfeca frazeºi cuvinte izolate aruncându-ledupã aceea la întâmplare, Joyce,ocupat tot timpul sã reclamizezescrierile ºi sã le dea de lucru citi-torilor ºi criticilor pentru toatãviaþa….”

Se regãsesc, în aceastã mani-erã aparent descriptivistã, darcaptivantã - inclusiv la nivelul þi-nutei ortografice interbelice, pecare îngrijitorii acestei ediþii auconservat-o - ecouri, cu aromeseducãtoare, ale marii critici in-terbelice ºi te revolþi, în context,împotriva ucazului – un viol ce-a blocat evoluþia culturii româ-neºti în momentul celui mai im-punãtor elan de afirmare a ei. Maimult decât necesare, restituirileacestea se constituie deja în pro-vocãri la lecturi ºi re-lecturi deaºteptate pagini complementareale culturii româneºti în istorici-tatea ei organicã.

nnnnn George Popescu

ec

tu

ri

ria Dinu Nicolaescu se numãrãprintre puþinele cãrþi care mi-austârnit... invidia. Recunosc: mi-arfi plãcut sã descopãr eu viaþadomnului Nicolaescu ºi sã o aducîn faþa publicului larg. A fãcut-odomnul Munteanu magistral. Aºtiut sã exploateze experienþa ºiverva narativã a intervievatuluiconstruind o poveste de o fru-museþe ºi o claritate demne depus pe peliculã. Prezenþa domnieisale în carte e atât de discretã (cuexcepþia notelor de subsol, camstufoase), încât mi se pare evi-dent cã e esenþialã.

Sociolog de formaþie, IonMunteanu nu a rezistat tentaþieide a da demersului ºi o dimensi-une de cercetare. Suntem, în plus,în faþa unui document de istorieoralã foarte util. Dar nu lucrurileastea mã intereseazã, oricum nuîn primul rând. Avem o povestefrumoasã ºi gata. E mare lucru!Ar fi pãcat sã nu ne dãm seamacât de mare.

Am tot zis, dar cine m-a auzit acrezut cã glumesc. Nu vreau sãfac o cronicã la aceastã carte.Vreau, pur ºi simplu, sã-i fac re-clamã. Am chiar o reþinere de apovesti, cum se întâmplã, de obi-cei, atunci când nu vrei sã stricialtora plãcerea lecturii. O voi faceîn linii foarte generale.

Personajul/naratorul nostrueste descendentul unei familii de


P rofesorul, gazetarul,scriitorul ºi animato-rul cultural de excepþie

Marian Barbu a împlinit o vârstãde pe a cãrei treaptã îºi poate con-templa cu seninãtate biografia,retrospectiva îndreptãþindu-i sa-tisfacþia cã ºi-a ales corect ºi te-merar drumul vieþii.

Nãscut la 29 septembrie 1939,într-o familie de þãrani din satuldoljean Mileºti, copilul MarianBarbu, înzestrat cu inteligenþaascuþitã a oltenilor ºi tenacea lornevoie de expansiune, a desco-perit tãrâmul mirobolant al cãrþii,în care a pãtruns ca elev ºi apoica student al Facultãþii de Literedin Universitatea Bucureºti, pen-tru a-l cutreiera neîncetat, aproa-pe o jumãtate de secol, ca profe-sor de literaturã la serioasa cita-delã a învãþãmântului românescLiceul “Fraþii Buzeºti” din Craio-va, dar ºi întrupându-ºi neliniº-tea de a înþelege lumea înconju-rãtore în propriile-i cãrþi, rândui-te una dupã alta într-un raft alcredinþei cã sensul vieþii umaneeste mãrturisirea valorilor cultu-rale. ªi cum se putea mai binecinsti bucuria de a împlini în sã-nãtate vârsta de 75 de ani „Trãindprintre cãrþi”, decât printr-o car-te, o Carte aniversarã, cum seobiºnuieºte în lumea academicã,dar ºi mai specialã, în concordan-þã cu profilul sãu spiritual.

Cercuri de vârstã – 75 (Edi-tura Sitech, Craiova, 2014, formatB5, 350 pag., copertã cartonatã)este, dincolo de conþinutul deo-sebit de bogat în semnificaþii, unconstruct elaborat pânã la deta-lii, proiecþie a viziunii unui pasio-nat condus de o nevoie intimãspre „cartea obiect”. Primul semnne este dat de identificarea „sub-iectului” ideatic al cãrþii cu auto-rul ei, Marian Barbu, o provoca-re asumatã chiar de la contactulcu coperta I, care ni-l prezintã

Marian Barbu – cercuri de vârstã – 75aºezat la masa de scris, înconju-rat de cãrþile sale, scriind un au-tograf ce simbolizeazã probabilataºamentul faþã de cititorul vir-tual. Trecând la coperta interioa-rã (verso), constatãm absenþa re-dactorului de carte, de unde în-þelegem cã autorul îºi asumã ºiresponsabilitatea structurii cãrþiiºi acurateþei textului, desigur învirtutea unei viziuni asupra între-gului pe care îl va constitui Car-tea. Deducem cã opþiunea nueste expresia orgoliului auctorialidentificând, pe aceeaºi copertãinterioarã, consemnat sprijinuldevotat la culegerea textului datde soþia sa, distinsa profesoarãde matematicã Elena Barbu, alã-turi de colaborarea autorului lacorecturã cu Daniela Predoanã,care îºi asumã ºi tehnicele Aran-jamente grafice. Profesionistulnu se dezminte, asigurându-ºiprivirea „obiectivã” asupra tex-tului a Lectorului Dumitru Velea,cunoscut prozator, ceea ce neprobeazã încã o datã intenþia“epicã” a Autorului/Personaj.

Structura cãrþii confirmãaceastã „traducere” a intenþiilorauctoriale, Cartea deschizându-se cu un Autoportret neretuºat(În loc de prefaþã), o fiºã auto-biograficã succintã, din care rãz-bate melancolia fireascã a curge-rii ireversibile a timpului, dar ºisatisfacþia unui jubileu rodnic,atât în planul vieþii publice cât ºiîn acela al vieþii personale, su-port robust ºi stimulativ pentrucea dintâi. De acelaºi autor –Marian Barbu – decembrie 2013– înregistreazã cu rigoarea spe-cificã istoricului literar contribu-þia sa literarã (inclusiv cea didac-ticã), sistematizatã în ºase dome-nii de activitate:

A. Criticã ºi istorie literarã –13 titluri

B. Prozã – 6 titluriC. Poezie - 9 titluri

D. Antologii, ediþii îngrijite,prefeþe, postfeþe, având ca sub-diviziuni:

a) Scriitori clasici – 9 titlurib) Scriitori contemporani – 29

titluriE. Scrieri…didactice – 6 titluriF. Editor - 3 titluriCele trei secvenþe semnate de

Autor constituie un fel de uver-turã, destinatã sã pregãteascãîntâlnirea cu pãrþile consistenteale constructului, datorate celor64 de repondenþi:

A. Receptori ai biografiei –30 de repondenþi

B. Referenþi ai scrisului edi-tat – 29 de repondenþi

C. Noi, în ultimã instanþã – 5repondenþi

Remarcând dispunerea aces-tor capitole de fond, ca ºi ponde-rea lor cantitativã în configura-rea portretului poliedric la sfârºi-tul lecturii, deducem cã scriito-rul: critic ºi istoric literar, poet ºiprozator, se simte profesor înain-te de toate. Receptorii biogra-fiei, cei mai mulþi elevi ai domnieisale, elogiazã virtuþile Magistru-lui convertite în model intelectualºi moral. Ideea Autorului/Edito-rului Marian Barbu de a încheiafiecare din capitolele destinate re-pondenþilor cu câte o listã deIdentitãþi socio-profesionale mise pare ingenioasã prin sugestii-le implicite.

Textele celor 29 de Referenþiai scrisului editat se constituietotuºi în coloana de rezistenþã aCãrþii aniversare (pp. 137-290),reunind judecãþi critice nuanþateºi pertinente asupra cãrþilor decriticã ºi istorie literarã semnatede-a lungul bogatei activitãþi pu-blicistice ºi editoriale susþinutede Marian Barbu, dar ºi a creaþieisale literare: poezie ºi roman.Consideraþiile “subiective” aleprotagoniºtilor acestui festin spi-ritual întreþin viu interesul citito-

rului, inducând consensual repe-rele unei opere nãscutã dintr-opasiune profundã pentru litera-turã ºi culturã în general, dintr-ovocaþie a muncii intelectuale te-meinice, în care studiul ºi deschi-derea spre valorile consacrate searmonizeazã cu receptivitatea lanou ºi creativitatea, într-un res-pect aproape religios pentru vir-tuþile expresive ale limbii româ-ne. Dacã timp de câteva deceniivocea scriitorului Marian Barbus-a fãcut auzitã ºi respectatã,acest capitol deschide o fereas-trã spre receptarea operei sale întimp.

Noi, în ultimã instanþã reu-neºte texte diverse, de la versuriºi proze dedicate la eseuri în che-ie mai mult sau mai puþin liricã,un menuet destinat sã pregãteas-cã finalul unui proiect orchestratsimfonic.O bogatã Addenda (pp.316-350) încheie Cartea aniver-sarã, cuprinzând imagini ale unorînscrisuri olografe aparþinândautorului sau unor personalitãþidin þarã ori strãinãtate cu care arelaþionat, programe sau afiºe aleunor manifestãri la care a partici-pat, diplome ºi diverse distincþiidobândite în timp ºi un numãrimpresionant de fotografii, de lacele de familie: pãrinþii, soþia (dela Începutul…începuturilorpentru viaþa de cuplu pânã înzilele noastre), copiii, nepoþii, laale unor personalitãþi literare ºiculturale pe care le-a cunoscutsau înregistrând prezenþa la di-verse evenimente literare. Stareade reverie indusã cititorului laînchiderea cãrþii capãtã un deli-cat accent dramatic descoperindpe coperta a IV-a imaginea tânã-rului Marian Barbu, profesor ºidiriginte?, de ce nu!, pe trepteleintrãrii principale a Liceului „Fra-þii Buzeºti”, alãturi de elevii sãi,împreunã cu invitatul, atunciseptuagenar, V. G. Paleolog, mar-

când traseul unei deveniri.Cercuri de vârstã - 75 profi-

leazã un scriitor proteic, a cãruiactivitate prodigioasã defineºteo personalitate identificând, prinabnegaþie viaþa cu literatura ºi li-teratura, cu viaþa, ceea ce, orices-ar spune, atât moral cât ºi inte-lectual, este sublim. Îmi vin înminte cuvintele lui George Cãli-nescu, genial critic ºi istoric lite-rar, prozator, poet ºi dramaturg,gazetar, dar ºi profesor creator deºcoalã, care spunea: Dacã nupoate fi bun artist el însuºi, cri-ticul trebuie sã rateze cât maimulte genuri. Ratarea este oparticipare activã la procesulcreator, o garanþie de compre-hensibilitate. Criticul care n-afãcut în viaþa lui un vers, bachiar îºi face o mândrie din asta,care n-a încercat niciodatã sãfacã o nuvelã sau un roman, ace-la e un fals critic, un lector, unprofesor. Toþi marii critici au fã-cut literaturã. ªi mã gândesc,având exemplul lui Marian Bar-bu, elev, în sensul profund al cu-vântului, al marilor maeºtrii Geor-ge Cãlinescu ºi Tudor Vianu, cãartele ar trebui sã fie descoperiteºi cultivate în ºcoli numai subîndrumarea artiºtilor cu vocaþiedidacticã. Ca arta sã nu devinã ocorvoadã, aproape inutilã.

La mulþi ani rodnici, MarianBarbu, cu sãnãtate ºi bucurii!

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Constantin Pãdureanu, Fo-curi pe dealuri/ Feuer auf denHügeln, ediþie bilingvã, traduce-rea în limba germanã de AndreiPogány, Prefaþã de ªtefan Bor-bely, Postfaþã de Emil Lungeanu,Colecþia Poesii, Editura Aius, Cra-iova, 2014.

Volumul lui ConstantinPãdureanu, Focuri pedealuri, Editura Aius,

Craiova, 2014, aduce, pentru citi-torul necunoscãtor al scrierilorsale, ideea unui apoteotic amurg,cu simbolisticã preluatã din anti-chitatea egipteanã, cu trimiteri lasemnificaþia lui Ra, zeul soareluiºi la pãdurea de simboluri caredecurge din acesta. Poate fi maidegrabã vorba de acele focuri înjurul cãrora se adunã pe deal co-munitatea satului sã sãrbãtoreas-

cã Sfinþii, strigând de acolo de-fectele sau calitãþile fetelor ºi flã-cãilor gata de însurãtoare sau,cel mult simbolizeazã acele focurice se aprindeau pe dealuri în vre-me de primejdie de cãtre locuito-rii acestor meleaguri pentru a-i în-ºtiinþa ºi pe alþii despre invaziilestrãine, iar ironia ºi sarcasmul ceemanã poezia acestui olteananunþã o vreme de primejdie pen-tru tradiþia, cultura ºi esenþa po-eticã a fiinþei în aceste vremuride tranziþie ºi modernism greºitinterpretat. În fapt, meritul poe-tului Constantin Pãdureanu esteacela de a proiecta o abordareoriginalã asupra universului ru-ral oltenesc, alta decât a Lilieci-lor lui Marin Sorescu sau a Siliº-tenilor lui Marin Preda, cu mora-lã, în maniera balcanicului AntonPann, cu poeticitate ºi farmec ine-dit, în stilul lui Zaharia Stancu,dar totuºi diferit de acesta ºi ase-mãnãtor cu poezia unui alt scrii-tor din acelaºi areal geografic,anume Florian Copcea. Persona-jele sale au ceva din Sucã al luiAmza Pelea, dar Veta devineMariana, cãreia scriitorul îi dedi-cã pe prima paginã, cu delicate-þe, volumul. În felul acesta, feme-ia devine un personaj absent, unraisonneur, care ascultã, priveº-te cu zâmbet cald ºi rareori dã glasopiniei sale: este parcã rolul înþe-

leptului din piesele antichitãþiielene: personajele aud, dar nuurmeazã sfaturile înþelepte, elesunt purtate de un destin, ade-sea potrivnic ºi nu se pot opune.Este singurul personaj care sesustrage ironiei fine a autorului,spre deosebire de toatã galeriasãtenilor cu nume ºi porecle nea-oºe ce defileazã ca într-un film deacþiune prin faþa lectorului. Pânãºi autoironia este persiflantã: mia-ua lui Roman îl reprezintã pe au-tor, în postura de copil prea cu-minte ºi prea silitor din ºcoalaprimarã.

Poezia lui Constantin Pãdurea-nu este asemeni omului ce o scoa-te la luminã: plinã de simplitate ºisinceritate, fãrã accente emfati-ce, fãrã a dori sã impresioneze cuorice chip. Focurile sale, mocni-te, arzând, pe dealuri, în efect depropagare concentricã, sau defluture, cum frumos spune un cri-tic literar, încep din nimic, se am-plificã pânã la cer ºi cuprind totuniversul creat. Astfel, gãsim întextul poemelor mai multe semni-ficaþii ale focului: „Cã þi-am þinutfocul la spate/ În bisericã” (p.32);„ ªi ne-a þinut lumina la spate înbisericã”(p. 42); „Ne luarãm dinnimic ºi se fãcu o / Bâlbãtaiepânã în slãvile cerului”(p. 38);„Baba Lina a murit de focul lor ºistã cu gura în þãrânã”(P. 42); „Ai

bãiat cuminte, ascultã-mã pemine,/ Respectuos ºi deºtept, focde deºtept”(p. 60); „Soarele seivi deasupra ªolomonului./ Feme-ia îºi desfãcu basmaua, cã baie-rele / Inimii nu putea, cã râdealumea de ea.”(p. 74); „Adaugãfaptul cã, pânã nu faci foc,/ Nuiese fum”(p. 94). Diversitatea le-xicalã devine ºi una paremiologi-cã, aºa cum rezultã ºi din nume-roasele zicãtori sau proverbe pre-sãrate în text: „Zgârciþi ºi vãmâncaþi de sub unghii”; le stãca sarea în ochi; sã cat nod înpapurã; nu suntem daþi de po-manã; Poþi sã te dai cu curu detoate dealurile/ Cã nu eºti maimoþatã decât mine; avea mân-cãrici la limbã; naºa asta m-ascos din þâþâni; femeie, a dat stre-chea-n tine sau ai beut gaz; fe-meia vãzu negru înaintea ochi-lor; sã baþi toba în tot satu, tele-fonul fãrã fir; Nilã se uita camilogu în traistã / Dupã Tudori-þa, dãdea din cap ºi ofta întru-na; râd de el ºi curcile; lumeaîncepuse sã le scoatã vorbe etc.O largã deschidere spre univer-salitate obþine scriitorul prin ver-siunea în limba germanã, o tra-ducere fidelã textului poetic rea-lizatã de Andrei Pogány.

nnnnn Maria Vaida

focuri poetice

ec

tu

ri

NotãExistã, mãrturisit sau

nu, o deja veche rivalitateîntre Festivalul de Tea-tru de la Sibiu ºi Festi-valul Shakespeare de laCraiova, uºor de tranºatdacã se þine cont de dis-tincþia fãcutã în cartea ce-lebrului Peter Brook, Fãrãsecrete, între teatrul co-mercial („mostrã de vitali-tate fãrã fineþe”) ºi teatrulpentru elite („tipar siman-dicos golit de viaþã”).

Mai nou, se prefigurea-zã o nouã competiþie întreFestivalul Internaþionalde Poezie de la Sibiu (23de invitaþi din 13 þãri) ºiFestivalul Mondial dePoezie „Mihai Emines-cu” de la Craiova (40 deinvitaþi din 34 de þãri), re-cent încheiate. Evident, nucantitativul dã mãsura va-lorii. De reþinut însã cã sin-gurul poet craiovean par-ticipant la una dintre aces-te manifestãri de anvergu-rã a fost Ionel Ciupurea-nu, invitat...la Sibiu.


Ceea ce m-a sedus, la în-tâiul contact cu poeziaMariei Dinu, a fost o

rezistenþã, chiar dacã ºi neasu-matã programatic, la tentaþiile ex-perimentaliste cu orice risc ces-au instalat, dupã derizionismuldouãmiist, în rândul colegilor sãide generaþie. Asta nu înseamnãîn niciun fel cã lirismul cãruia i seconsacrã, fãrã acea ostentaþiedeseori preþioasã, ar contractariscul vreunei depasãri, ca simp-tom de desuetudine. Dimpotrivã,identific în magma poemelor saleun traiect median; filonul nara-tiv, într-un registru al discursivi-tãþii angajate ca functor al rese-mantizãrii realului, nu obstaculea-zã, ci potenþeazã, atât evidentepuseuri derapante de la modelecanonizate cât ºi mici, dar inci-tante, salturi de redefinire, prindeclicuri la nivelul sintaxei, a unuiproces identitar cu voluptãþi no-vatoare. În fapt, aºa cum am in-sistat în alte contexte, avangar-da subzistã, aproape în mod fa-tal, în însãºi condiþia poeticului(ºi ca obligatorie contraponderela o undã de tradiþionalism subîn-scris tacit ºi, câteodatã, zgomo-tos, în pliurile actului scriptural),iar ignorarea ori refuzul ofertelorei sunt deplin contraproductive.

Fluxul narativ concureazã, înpoemele Mariei Dinu, fluiditateamicilor întâmplãri ale realitãþiiimediate ca în poemul De la fe-meie la apã: Noaptea era târ-ziu/ târziu pentru podul necu-noscut / pentru apele Sen ei./ Sil-via nu se gândise la asta./ În ca-mera alãturatã/ astupa ferestre-le/ ºi crãpãturile uºii… ªi în-tocmai ca într-un solfegiu chopi-nian, prin nota gravã a unui im-previzibil salt metafizic, dispareorice urmã de discursivitate în be-neficiul trecerii spre o transcen-denþã cu haloul de in-transparen-þã al ei: Pe geam mâna îºi ia zbo-rul./ Trecãtorul se liniºteºte./ Pelinie nu mai e alt tren./ S-a mu-tat pe punþi în construcþie.// Ace-eaºi mânã îmi face semn/ sã-nchi-dem ochii, sã lãsãm mortulproaspãt/ ºi carnea sã se culceîn os./ Noua oprire va fi înverzi-rea cãlcâielor. Ceea ce probea-zã versurile citate este miza pe osintaxã strunitã la nivelul enun-

„uitarea de corp”ca probã identitar-poeticã

þurilor propoziþionale, generândaparenþa unui decurs substituitlogicii comune; însã aici ca ºi înalte poeme (a se vedea Uitare decorp, în care niºte „obiecte decasã”, ca actanþi improvizaþi aiunei confruntãri incidentale, pri-vesc Cu o conºtiinþã redusã,atestând, ipotetic, certitudineapropriului trup), discursul „de-rapeazã”, cu aceeaºi ’precisã’notã de imprevizibil, se încarcãde un potenþial conotativ ce dãdeplinã identitate actului scrip-tural în foamea sa de identitate.Nu lipseºte tensiunea ce se iveº-te, la fel de neaºteptat – ºi cãreiaîi devine obligatorie o lecturã vi-novatã, rectè avizatã asuprafuncþiei asumate, din partea citi-torului presupus ne-leneº – înindeterminãri, ca mãrci ale insol-vabilitãþii celor pe care ochiul caagent al naraþiunii le scoate dinanonimatul, fireºte, ºi el, uneori,derizoriu. Insolvabilitãþi, spun,tocmai fiindcã, reluând o sintag-mã folositã mai înainte ºi evo-când-o în contextul titlului unuicunoscut roman interbelic, nucle-ele narative extirpate liric de au-toare se definesc, într-un final,drept (i)realitãþi imediate.

În poezia Uitare de corp, dincare doar ce-am citat douã enun-þuri ºi care capãtã, subsidiar, mã-sura unui autoportret ca resort alunei interioritãþi în abisul intimi-tãþii, descopãr, cu riscul unei op-þiuni ipotetice, mecanismul func-þional al acestei faze a MarieiDinu. Certitudinea propriuluitrup, ca o „stare de oglindã”, ten-tativã de auto-livrare dintr-o in-terioritate rãsturnatã, obligã la oîncordare fãrã pereche, cãci pen-tru acea „certitudine” þi-ai devo-ra încheietura”, iar în locul aces-tui gest liminar opþiunea la înde-mânã, adicã la nivelul acelei na-rativitãþi împrumutate unui actaproape exorcizant, rãmâne faºade sugrumat/ glasul din urnã…Exact din acest punct îmi pare cãar trebui sã-ºi continue MariaDinu tentativa nelipsitã de teme-ritate de a-ºi contura, în linii apã-sat personale, traiectul liric alecãrui indubitabile atuuri staumãrturie aceste resorturi proba-torii..

nnnnn George Popescu

De la femeie la apãNoaptea era târziutârziu pentru podul necunoscutpentru apele Senei.Silvia nu se gândise la asta.În camera alãturatãastupa ferestreleºi crãpãturile uºii.Dar era târziu orice fãceam.Ea ºtia cã apele nu se rup înbucãþichiar dacã lucesc ca o lunã.Dupã pieile strâmte cealaltãfemeieprindea glas. Odatã cu easimþeam prin toþi ochii.Femeia era micã cât o amuletãºi-o durea pieptul de la apeleSenei.

Seminþe cu fructeMi se fãcuse dor de Maºaaceeacare obiºnuia sã mãnâncefructele cu seminþe cu tot.Zicea cã acolo stau sufletele lor,cãci Maºa iubea fructele roºiiatât de mult încât îºi frecabuzelede pielea lor ca sã le ia culoarea.Acum Maºa nu mai are dureriabdominale,nu mai e absentã ºi mai alesnu mai iubeºte pigmenþii.A revenit printre noi.Pe marginea farfuriei seminþeleau nostalgia dinþilor Maºei.Au retras de la bisericã toatepomelnicelepe numele ei.

Odã lui Mateiîn locuri nepermis de multeoasele mele stau,aºteaptã.Þeasta a prins culoarea aramei,un greiere mã întrerupecu scârþâitul lui din nas.Nu am cum sã le mai þinsocoteala.Pe alte drumuri,femeile de culoarea soareluiîºi primesc bãrbaþii acasã.Odatã cu ei, de la minenu le-a intrat nimic sub unghii.Eu copii am,albinele sunt multeºi Ioana a fãcut douã fete.Un nepot de-al treileaîmi poartã numelede la-nceputuri.Plâng ºi nu mã cunosc.Prin gãuri trece vântulºi-mi vine sã rumego frunzã de nuc,adorm

Cu tãlpile goale

De când circulãm împreunãl-am învãþat punctual,psihologic.Legãnatul ca o îmbrãþiºare.ªina intersectatã pe-alocurica un pãr drept, uneori lunguºor încurcat în dimineaþaplecãrii. Þipãtul electricde dupã ºi nebunii plictisiþisã-i mai iasã în cale.

Pe geam mâna îºi ia zborul.Trecãtorul se liniºteºte.Pe linie nu mai e alt tren.S-a mutat pe punþi înconstrucþie.

nnnnn MARIA DINU

Aceeaºi mâna îmi face semnsã-nchidem ochii, sã lãsãmmortul proaspãtºi carnea sã se culce în os.Noua oprire va fi înverzireacãlcâielor.

Uitare de corpvezi somnul de la-nceputuriºi nu e încã noapte.În jur obiectele de casãde(s)prind tãcerea.Te privesc.Cu o conºtiinþã redusã.Fãrã dorinþe de hãrþuire.ªi-n privirea lor ai încã o datãcertitudinea propriului trup.O încordare fãrã pereche.Pentru ea þi-ai devoraîncheietura.Alegi în schimb faºa desugrumatglasul din urnã.În doze mici materia scrâºneºtedin dinþi.Control cât mai silenþios ºiinvizibil(o intradisimulare în fond).De la tremuratul de fesetrãdarea se-ascunde-n perdea,þi se lipeºte de spatele ud,coboarã spre pulpe în feste.

Meditaþii acvatice

e îngust, nu poþisã stai întinsã pe spate.Totuºi, e comod. Îþi aminteºtede altã capsulã. Din lateral,lumina te ocoleºte ºi cade înapã.Când nu te miºti ai impresia cã edintr-un ochi rusesc sau sexfeminin.Începi sã te obiºnuieºti cu goluldintre sâni ca ºi cum o parte dinaers-ar fi înþepenit întremusculaturã ºi piele.În spate nu-þi mai sapã nimeni,lucrurileau încetat sã se mai înrudeascã.Deasupra vezi rãdãcinilepomuluiºi trupurile lor îngemãnate îniarbã.E lunã pe sfert. Dacã temicºoreziîncapi ºi pe spate.

Comuniune

Mai e ºi vânt. Pe boltã struguriiatârnã ca cerceiidin urechile custurãreselor.Se lovesc de geamºi de ugerul cerului.Din mãruntaiele pãmântuluivulpea îi priveºte cu foame,cu sete, cu poftãºi-aºa mai departe.Pe undeva, tot prin acelemãruntaie stã rãtãcit un ou.În fiecare dimineaþãpuiul face abstracþie de vulpe(oricum, ea îºi doreºte altceva)ºi pleacã în lume. La cãdereanopþiise retrage din nou în gãoace.Acolo sunt toate culorile lumiisau poate numai unade la-nceput. ªi puiul e fericit.A descoperit origineacurcubeului.Adoarme uºor, mai uºorca puful din aripile lui.În somn vulpea pãmântului

adulmecã vântul. Struguriise lovesc de geam. Zeamalor i se prelinge pe bot.ªi vulpea e fericitã.

MelanjDeschisesem toate ferestrele,sã intre frigul, dar te priveamîn continuare cu alþi ochi.Era noaptea aceea din an,n-aº putea spune care anume,când tu dormeai goalãcu mâinile învelite-n mãnuºi.În camerã intrau fulgi, iar euîþi vedeam ritualul degetelorcu degetele. Din spatele meucopilulîºi afundase mâna în borcanulcu miere.Privea încântat cum i se scurgeîn palmãºi-i îmbrãcã încheietura lichidã.Încet, ca sã nu ratezi nimicdin ce ºtii cã trebuie sã simþi,îþi treci degetele prin piele.Întinsã pe grãmada cu lemne defoc,pisica stã la pândã afarã.Nu-i a noastrã, dar se comportãca ºi cum ar fi. Adulmecã,aºteaptã sã i se aºeze fulgii pelabeapoi îi spalã cu limba.ªi tu îþi þeºi mãnuºa. O mãnuºãneagrã,crescutã din tine cu totul.Închid ochii, trag toatã rãcealaaerului în piept, ca ºi cum ar fide ajuns.Pe undeva simt la mijloc un violde cuviinþã.

Contemplarede sine

de-acolo de jos tavanulmi-e suficient cât o casã în cer.Le simt cãlcâiele, de-abia atingpodeaua chiliei ºi despicãturaceruluicu vibraþia lor care îmi cade înpiept.Au glezne mici ºi rotunde. Cândsarse lovesc unele de altele camãrgelele pe ºirag.În cãmãºi din sac de iutã (sã nuse-atingã vreodatãcorpul cu plãcere) sunteprubete scufundateîntr-un cilindru gradat. Într-onoapte pe sãptãmânã,îºi aratã una alteia pãrul liber,cum a mai crescutde când l-au spãlat. ªi-acum cãþi-am spus, dacã nu e noaptesã mã legi la ochi ºi sã-mi sãruþiumerii.

ReîntregirePe unde se alunecã sângelepãtrunde ºi fierul.Emailul rãsunã precisîntre limbi despicate.Pe un fir de aþãnebunul face tumbe.E un nasture descusut la sacou.Pentru el actorula fãcut schimb de tipuricu un arhimandrit.Biletul stã în gard printre uluci.Trebuia sã fie ºi-un cui.Sub hipnozã descompunereaaduce a reîntregire.Din ne-simþire moarteacalcã tãcutã pe vârfuri.

poeme


3.

cum se separã un cuvânt deceea ce spune ori de ceea ce-ascundecuvântul nimic de nimicul din elcuvântul iubire de freamãtulblând (uneori) (alteori) boltit devârtejuri amare când întremine ºi împrejmuire stãruie odungã atât de subþire þãrmîn egalã mãsurã al apei ºi aldeºertului?

ºi cât de departe e graiul devãz gura de ochi câtpleoapa odatã-nãlþatãvegheazã vicleanã la toatemirosul recunoaºte ºi el punctede sprijin pe retinaintratã-n delir iar mâna fãrãstãpân se-ntinde s-apucede sub pãsãri cereºti tainademult dezvelitã de irisulcare revarsã apoi tot ce culegecu spaimã abia reþinutã

O ARJUNA

unde îºi are marginea zeul ºiunde temeiul cel de pe urmã?priveºte oceanul pretutindenise aflã seminþele limiteipretutindeni ºi nicãieri acolounde boarea amiezii facepalide cute tu ai dori sã cuprinzicu privirea frunzele moiºi curate ale vreunui cuvântsub care sã descoperi uimitun lucru fãcut sã ofere uitãrii unlocaº al tãcerii

clopot încinsde focul aprins de amnarelegândului singur de sineiscoditor

13.

doar atât se mai ºtie:cã focul ºi apa

ºi aerul ºi lutul se aflau laolaltãacolounde haosul se desfãceachinuit cãtre logosieºind din muþenia sa epocalã ºicãuta princrugul absenþei întrupareavisatãºi scribul ascultã duhul ascunsîn papirusîmbãtat de ceea ce ºtie cândtimpulîºi leapãdã limba ºi el încãnedefinitîn palatele pline de vid alegândului princare nedesluºirea cedeazã unuiînceput de-nþelescare-mprejmuie fireadoar atât se mai ºtie:

un început de grimasãpe gura nimicului unde zãceaun zeu încã nelocuitde poveste ºi ochiul sãu jucãuºcontemplade pe atunci aura celor ceurmau sã se-ntâmplezarva îºi arunca linþoliul ei deruginã departede haosul tot mai lipsit dedurere cãci ceeace piatrã numi-vom cu silabeobosite de somnnu era decât lacrimã a nimiculuiplânssingur în sinele sãu adiindpeste o apãdeparte de briza ruinei ºi defocul feritde spectrul cenuºii

ºi pãmânt hãrãzitcuminþeniei ºi aer refuzândotrava cuviinþeicãci necuviinþa a fost pe atuncilegea nuntiriiUnului cu propriul sãi Sine

doar atât se cunoaºtedin obârºia haosului logosul sestrecuramugind din muþenie

15.

sub pleoapa acestei închipuiriapari TuTu care încã te pãstrezi nevãzutatât deputernicã-i mãsura osândei ceþi-a fostrezervatã ºi fiindcã înpriveliºtea oarbãnicio oglindã nu întâmpinãgândul careîndestulatã hranã sieºi îºi esingur îþi cauþi mãsuraºi-þi dai ocol cu uimire nu deceea ce zãreºti ci de formasecretã care înalþã dinsubstanþa incandescentão mânã infirmã un salut pentruzborul cel limpedece aºteaptã clipa promisãpedeapsaîn vrejul aripilor sfinte darînduplecã câtîncã mai eºti hãrãzitneînþelesuluigraba aceasta secretã sprenimeni opreºtecãderea spre fruct nu vezi cumfãptura buimacãvâneazã o înãlþare spre sticlaunei iernifãrã nume nu vezi cum pasãreasingurãduce-n pustiu cãldura ºtiutã dincuibulprãdat de plânsul Întâmplãriiprescriseºi cum sã începi ciclulfrãgezimilor limpedeacurãþie a plãgilor care peprunduri albastredecojesc lumina primarã pealtarul unui astrudesculþ sfâºie verbul figuracreatoruluipudic în depãrtarea lui de celetrebuincioasepe apele grele de ceaþã o licãrireaprindeun fitil nevãzut încercuindtãrâmul prãpãduluihotarul larilor scumpi la vederecãci potopîncepe sã fie de-acuma oriceivire în zareaputredã de rodia nudã …

18.

despre ce sã vorbesc ºi pe lamacãrei prezenþe sã încercascuþiºuldiscursului care ascunde cãciiatã pe drumul ce urcã odatã cuminese-aratã grãbitã auroraîncântatã de sine cu rãscrucileei sideraleºi nave eºuate în golfuri iertatede miracolul spaimei nave-mbãtatede licoarea bogatã a destinuluiîn care pãtrund în sfârºit cutrupultatuat de mesajeindescifrabile…

ºi cum sã descriu cocaînfãptuirii când licãrul amnezieistriveºte încã pe buzele melezarva cu care sosit-am din apelesomnului meu vinovat? luminae limpede încã e strigãt defrãgezimiºi candori în dilema acestuimesaj au acostat tristele noimepe caresunt hãrãzit sã le-aduc în pragulauzului vostru pe unghiilevechifulgerã semnele zalelor miticeave ave în fiecare plantãpândeºte în egalã mãsurã unviitor osândit ºi unposibil criminal…

fie steaua albastrã abeþiei de mine o cale pe carenicicândn-am sã apuc venerice semnese-aratã deasupra noilor hãuridarîncã nu cunosc frumuseþea nuºtiu sã disting între floareadãruitãîn iarbã printre vietãþipurtãtoare de zei ºi floareadãruitã de unochi încolþit în orbirea luimineralã fii tu dimineaþa în caresomniamilenarã amurgeºte definitiv ºideplin…

25.

ºi iatã coajã încã mai sunt întimpul nedezlegatlemur al dezordinii limpezi îndeºertul prin careapa þipã dupã focul promis cãciastfel s-a împlinitprofeþia iarba salutã vestitoriipromiºi ºi nisipulcoace în aurul anului cuvântulºtiut doar de oglindaîn care lãcaº ºi-a gãsitnetrebnicul Oaspete în ciobulpe care cutremurul l-a uitat pecer îmi pot contemplaurma grea ar fi spus urma greade legendã ar fi…chipul sedus de benedictinulfavor peregrin refuzatla ospãþul celest al luminii fãrãde þãrm pe plajasãratã a mãrii cuþitul zenituluiînlãturã zalelefulgerului dezastrul a rãmas sãpãzeascã trecutehotare prin pânzele noi ale sorþiiaºtrii cãzuþiîn pãcat privesc goliciuneasfielii vã aflaþiîn împãrãþia sãmânþei cotropitãde grijide ochii cei lacomi aipãmântului ridicatcãtre sine plãgile nu cunoscîncã ºi nu vorcunoaºte curând gustuloþetului cãci fragedespuzesc ele în nemãrginitul careabia privitdin unghiul dreptãþii devine unochi legiuitºi strãin prin care lumea e totmai lizibilãiar Eu de aici vã vorbesc dinCabinetul de stampepierdute în care descopãrnefolosite de veacurimaºinile timpului tãcute înfoºnetul zeilor decapitaþiamintirea lor zace în coaja încare se-ascundpentru voi…

nnnnn GEORGE POPESCU

Printre poemele inclusede George Popescu înantologia Oaspetele în

oglindã (în curs de apariþie laeditura Aius) se regãºeºte ungrupaj intitulat Anamorfoze carecuprinde 33 de poeme inedite,fãrã titluri, numerotate cu cifrearabe ºi scrise în anii ’80. Grupa-jul se deschide cu un moto su-gestiv din Bhagavadgita – „Înfã-þiºarea lui nu se poate vedea aici,nici începutul, nici sfârºitul, nicidurata. Dupã ce vei tãia cu sabiaputernicã a renunþãrii smochinulacela cu rãdãcinile adânc înfipte,va trebui sã cauþi lãcaºul acela,la care cine se duce nu se maiîntoarce, ci intrã în sufletul pri-mordial, de unde purcede strãve-chea devenire.” – care plaseazãpoemele sub semnul cãutãrii su-fletului primordial, cãutare ce pre-supune salturi îndrãzneþe, dar pe-riculoase dincolo de margini, desituaþiile-limitã simbolizate delama tãioasã. De altfel, lama esteun simbol specific, putem sã-l nu-mim chiar obsedant al poeziei luiGeorge Popescu, întâlnit nu nu-mai în poemele inedite din ciclulAnamorfoze, ci ºi în celelalte tex-te. Un vers precum: „nu eram viudar pe lama trupului meu testammoartea” l-a fãcut, de exemplu,pe Mircea A. Diaconu sã plasezevolumul Magna Impuritas subsemnul „dificultãþilor fragiluluiechilibru”.

În cele 33 de poeme, suprafe-þele lamei se reduc la linia tãioa-sã, prelungitã continuu, astfelîncât graniþele dintre interior ºiexterior, dintre limbajul textului ºirealitate se estompeazã. Dinami-ca poemelor urmãreºte o ascen-siune, dar nu una catarticã, eli-beratoare, ci una supusã hazar-dului, a înãlþãrii ºi prelungirii uneistãri de angoasã, alienare ºi dez-ordine: „despre ce sã vorbesc ºipe lama cãrei prezenþe sã încercascuþiºul/ discursului care ascun-de […]” (18). Anamorfoza spre„coca înfãptuirii”, cum o numeº-te George Popescu, nu este oanamnezã, o reamintire, ci, dim-potrivã, e „licãrul amneziei”, aluitãrii, al tãcerii ºi al orbirii, defapt, al dezagregãrii simþurilor ºistãrilor. De aici, strãri de inutilita-te multiplã, atât în privinþa fiinþei,cât ºi a cuvântului, a sensului ºia cunoaºterii: „pe drumuri/ sãra-ce cad vorbe vraiºte din pomii/triºti ai cunoaºterii ºi iatã cã ni-mic/ nu se leagã nimic nu mai vreasã stea laolaltã.” (19). Totodatã,simbolurile asociate în generalidentitãþii (oglinda, apa, sticla) numai pot reflecta esenþa ºi lumino-zitatea fiinþei înstrãinate de sineºi de materia primordialã pe careo resimte ostilã: „tu cauþi oglindaînsã sticla ºi ea zace în orbireaultimei veºti/ al cãrei înþeles ne-ascãpat printre degete intrate înlenea fãrã/ de margini prin pânzatãcerii urcã spre mine o scoicã/înspãimântãtoare ori e numai un

devenirea fiinþei caregresiune alienantã

rictus al arborelui care mã/ umi-leºte […]”, (30). Regãsim la nive-lul temelor ºi motivelor uneleecouri blagiene, de altfel nu în-tâmplãtoare, cãci George Popes-cu e autorul a douã studii dedi-cate poetului, Tensiunea esenþi-alã. Metaforã ºi revelaþie în ope-ra lui Lucian Blaga (1997) ºiLucian Blaga ºi paradigma gân-dirii europene (2013). Impresiae, însã, cã George Popescu extin-de semnificaþiile motivelor blagie-ne înspre zonele mai tenebroaseale fiinþei, acolo unde autorulPoemelor luminii nu-ºi propuse-se sã ajungã, ci sã se pãstrase în„limitele” limitei, punctul maximde unde vocea poeticã îºi permi-te sã se supunã autoscopiei sauchiar contemplaþiei, fãrã sã dis-trugã misterul ontologic.

Însãºi vocea poeticã pare aunui profet care, în cãutarea zei-lor pierduþie sau a unei vârsteparadisiace, incluzând aici ºi „mi-reasma” copilãriei, se loveºte delimitãrile existenþiale, de aceeatãcerea îngemãnatã cu uitarea ecãutatã cu obstinþie: „unde îºi aremarginea zeul ºi unde temeiul celde pe urmã?/ priveºte oceanulpretutindeni se aflã seminþele li-mitei/ pretutindeni ºi nicãieri aco-lo unde boarea amiezii face/ pali-de cute tu ai dori sã cuprinzi cuprivirea frunzele moi/ ºi curate alevreunui cuvânt sub care sã des-coperi uimit/ un lucru fãcut sãofere uitãrii un locaº al tãcerii”(3). Vestind nefast „amânarea derod”, subiectul poetic este unapostol al neantului, în conflictcu sine ºi trãdat de propria înþe-lepciune, devenitã ºi ea, într-unfel, inutilã, ba chiar apar indiciileunui conflict interior, o ontolo-gie a schismei – cum o numeºteGeorge Popescu într-un poem:„am fost rob la prea multe sur-pãri/ prin grãdini pe care nu le-am trãit/ îndurând prigoana uneiºtiinþe greºite” (31) O anumitãsalvare se produce la nivelul dis-cursului, prin abandonul în cor-pul textului: „cu mâinile pline deplãgi întorc azi/ mântuit fila plã-pândã a cãrþii care mã scrie…”(31). Aventura „care nu are niciînceput/ nici sfârºit nici duratã”se încheie, totuºi, cu o anumitãdezmorþealã ºi lepãdare a somnu-lui, „singurul semn al victoriei”.Cãutarea naºte o altã cãutare, oposibilã mântuire ivitã tot dinneant, se pare singura certitudi-ne a sacrului. Devenirea strãve-che e conºtientizarea unei absen-þe: „ºi iatã nimic nu ajunge pebuzele/ abisului vine o umbrãdesculþã ºi-ntreabã/ – l-a zãrit ci-neva pe cel care este –/ ºi noi cubuimãceala noastrã de douã mi-lenii/ îl cãutãm acolo unde tusaturi/ foamea nimicului ºi fiind-cã ºtim/cã el este mereu acolounde nu-i cãutat vom mergeacolo” (33).

nnnnn Maria Dinu

poeme


nnnnn MIHAELA VELEA

Ana Maria Micu ºi Cã-tãlin Petriºor sunt doiartiºti vizuali care trã-

iesc ºi lucreazã în Craiova...Am preluat din cv-urile celor

doi aceastã sumarã informaþie, re-levantã nu pentru ceea ce înseam-nã activitatea lor, ci pentru a schi-þa tabloul unui mediu cultural încare artiºtii sunt cvasi-necunos-cuþi: Craiova. Receptivi, bine an-grenaþi în dinamica artei actuale,fãrã orgolii de vedete, Ana MariaMicu ºi Cãtãlin Petriºor îºi con-struiesc proiectele aici, situându-se deopotrivã în interiorul ºi înafara acestui mediu. Iar locul nupare sã îi limiteze în vreun fel, orisã le atrofieze ideile. Incluse înproiecte curatoriale reprezentati-ve pentru arta româneascã, lucrã-rile lor se nasc într-unul din car-tierele mãrginaºe ale oraºului ºi pottrãi fãrã complexe în lumea selec-tivã a artei contemporane. Astfeldrumul de la periferie cãtre „cen-tru” devine important nu doarpentru a bifa o þintã, ci mai ales caparcurs, acumulãri ºi un perma-nent proces redefinire.

Cred cã singurul demers legat

atelier mobil de picturãde oraºul de domiciliu al celor doieste Cercul abstract – coordo-nat de Cãtãlin Davidescu ºi in-clus în proiectul Craiova – Capi-talã Culturalã Europeanã – 2021.Conceput ca un atelier mobil depicturã, proiectul s-a derulat înperioada 22-29 iulie 2014, avânddiverse puncte de desfãºurare înuna din zonele periferice ale Cra-iovei. Ales în mod special, loculdefineºte în fapt cartierul undeîºi are atelierul cuplul de artiºti:pestriþ, sãrãcãcios, cu locuinþemodeste ºi multe gratii la feres-tre. Ieºirea din intimitatea atelie-rului într-un spaþiu care, deºi parecunoscut, deþine în esenþã odozã importantã de noutate, aconstituit o provocare nu doarpentru artiºti cât ºi pentru comu-nitatea localã. Gândit pe princi-piul discuþiilor deschise ºi al in-tervenþiilor libere între participan-þii ocazionali, proiectul se dedi-cã unui grad de imprevizibil ºiunei derulãri ce nu poate fi ghi-datã ori strunitã. Receptând at-mosfera locului, Cãtãlin Petriºora ales sã picteze porþi sau gratiidecorate cu forme geometrice.Vecinãtatea unui pictor en pleinair, exersând în faþa ºevaletuluiamplasat pe strada Brestei, Albi-nuþelor, etc. a provocat reacþie;iar reacþia acelora care au deve-nit actanþii momentului rãmâneparte integrantã a unui proces

care nu se rapoteazã doar la ni-vel de finalitate a gestului artis-tic, ci mai degrabã ca suma tutu-ror elementelor care au conduscãtre aceastã finalitate. Cine ar fipreconizat cã mulþimea de copii(ºi chiar adulþii) din cartier se vorînghesui sã picteze, epuizând unstoc considerabil de cartoane ºiculori?

Întregul parcurs al acestor zilea fost documentat ºi stocat înformat video de Ana Maria Micu,iar conþinutul a putut fi vizionatîn cadrul unei rezidenþe desfãºu-ratã la Viena în perioada 20 au-gust- 2 septembrie. Speculând li-

mitele laxe ale conceptului workin progress, cei doi artiºti se punîn situaþia de a se redefini în per-manenþã, iar arta produsã de eise recontextualizeazã odatã cufiecare spaþiu cu care intra în con-tact. Lucrãrile lor nu cautã sã aibãun caracter definitiv ºi bine eti-chetat, ele intrã în relaþie cu mul-titudinea de factori care le încon-joarã ºi cu care se contamineazã.Astfel, proiectul început la Cra-iova devine un gest de autocu-noaºtere, iar odatã cu fiecarenouã expunere artiºtii încearcãsã se adapteze ºi sã se integrezeunui context diferit, implicându-

În 1972, Eugène Ionesco nuavea reþineri în a conside-ra „capodoperã” piesa re-

gizatã de tânarul Robert Wilson,Le regard du sourd, în care des-luºea „marea tragedie cosmicã”a „istoriei universale trãite de unsingur ins”, interpretare care vor-bea, poate, mai mult despre au-torul ei decât despre obiectul ana-lizei sale (Antidoturi). În acestãperioadã, dacã e sã-i dãm crezarelui Wilson, regizorul însã nu erala curent cu arta de avangardã(ºi renume internaþional!) a scrii-torului francez de origine româ-nã. La mai bine de patru deceniidistanþã, pare sã-ºi fi revizuit lip-sa de curiozitate, întorcând com-plimentul graþios oferit de Iones-co, nu atât prin consimþãmântulde a monta în sfârºit o piesa adramaturgului, ci prin grija ºi acri-bia cu care intuim cã a lecturatRinocerii lui Ionesco. În versiu-nea scenicã de la Naþionalul cra-iovean, oricât de îndepartatã ºiautonomã estetic ar pãrea, ºi ne-îndoielnic este, viziunea artisticãa regizorului în raport cu cea adramaturgului, ea trãdeazã toto-datã preluarea ºi tratarea liberã,ludicã, de aceea surprinzãtoare,a unor sugestii uneori marcate,alteori palipitând discret, ca po-tenþialitãþi latente în text. Ideeape care cãutãm sã o argumentãmeste aceea cã Wilson se situeazãmult mai aproape de sensurilecultivate de Ionesco decât îi pla-ce sã admitã în interviuri saudecât transpare la o primã vizio-nare a piesei. ªi chiar dacã miº-

când regizorul asculta cu atenþiedorinþele lui Bérenger

carea, luminile, gesturile sau su-netele sunt primordiale ca impor-tanþã, ca rezultat final sunt ºi eletot un text, în sensul de unitatedotatã cu semnificaþie, pentru cãa te poziþiona ca spectator (sauregizor care sfãrâmã, spre a rea-sambla, o lume) dincolo de oriceinterpretare este o iluzie.

În Rinocerii lui Robert Wilson,cea mai mare parte a replicilor atri-buite în piesa lui Ionesco diferite-lor personaje care o populeazãsunt acaparate de un narator unic:Logicianul (Ilie Gheorghe), care,prin prezenþa sa constantã, acþio-neazã ºi ca un liant al actelor (ase-menea personajului interpretat deWillem Dafoe în The Life andDeath of Marina Abramovic).Drept urmare, toate celelalte per-sonaje, inclusiv eroul Bérenger,devin marionete lipsite de judeca-tã proprie, care doar repetã, ºi, mairar, anticipeazã, frânturi de replicigata premestecate de Logician.

Interesant este însã cã sugestiapentru o asemenea miºcare crea-tivã figureazã de fapt în text. Maiprecis, în cursul dialogului din ul-timul act, Bérenger, adus în pra-gul disperãrii de argumentaþia pla-cidã, relativizantã cu care colegulsãu de lucru, Dudard, fragilizeazãsensurile limbajului, ºi astfel sus-þine punctul de vedere al rinoceri-lor, realizeazã cã ar fi mai simplu sãnu mai gândeascã deloc. Sau,dacã aceasta nu e imediat cu pu-tinþã, salvarea ar putea veni dinpartea Logicianului, care ar puteasã-i filtreze ideile umaniste pringândirea sa savantã, acþionând cao platoºã inexpugnabilã în faþaatacurilor unui oponent cu intimi-dante „studii superioare”, „diplo-me”. Portavocea competentã înfaþã umanitãþii de care Bãtrânul dinScaunele nu are parte, Oratorulincoerent, corespunde în aceastãpiesã locvacelui Logician.

Doar cã regizorul nu lucreazã

cu jumãtãþi de mãsurã, pentru cãLogicianul ajunge sã monopoli-zeze aproape fãrã drept de apelnu doar discursul unui personaj,ci al tuturor. Astfel, deºi piesa luiIonesco þintea atât maladiile deextremã dreaptã cât ºi pe cele deextremã stângã, la Wilson figu-reazã doar rinocerii pe care scrii-torul i-ar fi numit „de centru”, însensul cã întrupeazã mentalitaþi-le gregare, depersonalizate, repe-rabile în orice societate sau con-text istoric. Cu toate acestea, nicila regizorul american dimensiu-nea politicã, oricât de subtilã, nueste absentã. Dialogul convertitîn monolog, discursul unic impli-cã o formã de dictaturã cãreia îicade victimã de aceastã datã nudoar Bérenger, deoarece, în mon-tarea de faþã, afecteazã ºi soartatuturor celorlalte personaje lipsi-te de voce. Un alt scriitor sensi-bil atât pe plan personal cât ºiartistic la problema tiraniei, do-minicanul Junot Diaz, echivalastatutul de autor cu acela de dic-tator. De pildã, oricât de demo-craticã ar pãrea starea lucrurilorîntr-un roman, fiecare rând dinacesta este produsul unui singurorator, iar însãºi practica naraþiu-nii polifonice ascunde tot o „co-losalã voce unicã”, aºa încât,pentru Diaz, o formã de pluralita-te realã a vocilor ar fi doar aceeaa titlurilor încolonate într-un raftde cãrþi. La Ionesco, scena de fi-nal în care Bérenger, scuturat decrize de ipohondrie, se trezeºte,în deplinã solitudine, între grani-þele a patru ziduri, sugereazã

rte

claustrarea sa extremã. El cautãsã blocheze cântecele de sirenãale rinocerilor încercând sã-ºicapitoneze auzul cu vatã (în sti-lul mateloþilor lui Odiseu), în timpce auditoriul discursului sãu estecompus din imaginea sa reflecta-tã în oglindã. Aceeaºi senzaþie derecluziune într-un univers propriuo creeazã Robert Wilson prin ele-mentele de decor: personajul cen-tral, însoþit de umbra sa, are pri-virile aþintite spre o suprafaþã carenu posedã nici proprietãþile uneioglinzi, pentru a permite intros-pecþia, dar nu este nici transpa-rentã, spre a îngãdui privirea sprecelãlalt. Acest tip de opacitatesugereazã aceeaºi determinaresau imposibilitate de a mai comu-nica cu exteriorul exprimatã deIonesco prin monologul final alpersonajului. Însã, câtã vreme, învarianta pusã în scenã, afirmaþii-le forte ale piesei de tipul „rãmânom!” revin tot Logicianului, carele îneacã în hohote de râs ºi într-o notã derizorie, se ivesc între-bari în legãturã cu gradul în carea izbutit „eroul” sã depãºeascãstadiul semenilor sãi, precum ºidacã o existenþã oarbã la ceea cese desfãºoarã în afara ei este într-adevãr compatibilã cu titulaturade „om”. În lumina celor discuta-te pânã acum, nu ar trebui sãsune prea riscant afirmaþia cã vi-ziunea lui Wilson ascultã „cu tottrupul” limbajul Rinocerilor luiEugène Ionesco.

nnnnn Octavia Berceanu

se într-un proces continuu deasimilare.

Dacã cercul reprezintã mulþi-mea tuturor punctelor egal depãr-tate de un punct fix, denumit cen-tru, Cercul abstract evocã înmod explicit acea distanþã ori in-terconexiune dintre ceea ce pu-tem defini drept periferie ori cen-tru. Vãd acest proiect nu ca peunul de demonstraþie, ci mai de-grabã ca pe unul auto-explicativºi intim, prin care tot ceea ce de-vine rezultat este dat de o sumãmereu variabilã de gesturi, reac-þii ºi iniþiative care pot contribuila crearea unei identitãþi.


lllll comparativul de superioritate lllll comparativulVITALITATE. „Mereu reîn-

noita întoarcere a dramaturgilordin toate timpurile la sursele tea-trului antic, cu precãdere la tra-gedia elinã, aratã forþa de supra-vieþuire a unora dintre creaþiileclasice, dincolo de schimbãrileinerente de gust ºi de mentalita-te ale publicului”. ALEXANDRACIOCÂRLIE, În dialog cu anti-cii, Ed. Cartea Româneascã, Bu-cureºti, 2014***

ABSURDUL FABULOS. „Pro-za lui Urmuz se remarcã dintr-odatã prin stranietatea absurd-fantasticã a universului pe careni-l propune, utilizând umorulnegru, calamburul lexical, asocia-þiile insolite de cuvinte, ºocanteprin surpriza neprevãzutei lorposibile împerecheri, prin depã-ºirea logicii normalului ºi plonja-rea într-o altã ordine a reprezen-tãrilor existenþiale, de un fabulos

grotesc ºi parodic”. CONSTAN-TIN CUBLEªAN, Urmuz în con-ºtiinþa criticii, Ed. Cartea Româ-neascã, Bucureºti, 2014****

FIGURA CRITICULUI. „Avemmai mult ca oricând nevoie decritic, de autenticul critic ºi nuvreo sosie de cabaret, este nece-sar personajul ce poate alungairevocabil virusul promiscuitãþiivalorice ºi care, situat undeva peliziera evaluãrii estetice ºi având

o ºtiinþã aparte, sã ajungã la ceeace am numi cel de-al treilea sens”.ION DUR, Cel de-al treilea sens,Institutul european, Iaºi, 2014***

C e ingrediente suntîntr-un cocktail? Cumsunt ele amestecate?

La aceste întrebãri, rãspunsu-rile, oarecum inedite, provindintr-o zonã total diferitã de ceaa clubului sau a barului, aºa cumar fi tentat sã înþeleagã un cititorla prima lecturã a titlului.

Titulatura defineºte expoziþiade grup vernisatã în data de 1 au-gust 2014, ora 19.00, la Galeria«ARTA» din Craiova, în care ex-pun Cristian Volcinschi ºi invita-þii sãi: Silviu Bârsanu, DecebalCrãciun, Robert Florica, DanielGuþã ºi Alexandra Pãnculescu.

Sub umbrela termenului gene-ric de Cocktail, fiecare dintre ex-pozanþi îºi plaseazã lucrãrile, ceprovin din genuri diferite ale ar-tei - o pondere deosebitã avândtotuºi peisajul - într-un cadrugeneral, în care acordul tematicºi stilistic face loc unei selecþiioarecum arbitrare. Cu alte cuvin-te, conceptul expoziþional îºipune pe deplin amprenta asupramodalitãþii de panotare, asocie-rea lucrãrilor fãcându-se pe con-siderente care þin de relaþia tema-ticã ºi stilisticã între lucrãri, fãrãa se face o referinþã sau o asocie-re deliberatã a autorilor, culorileºi formele asociindu-se conformunei modalitãþi de organizare ex-clusiv vizualã.

Sublinierea conceptului deCocktail se face în acelaºi timpºi prin renunþarea la titulatura lu-crãrilor ºi a numelui artistului, sin-gurele modalitãþi de identificarefiind date de semnãturile, mai multsau mai puþin lizibile, din lucrãri.Publicul avizat sesizeazã însã cuuºurinþã caracterul deliberat alacestei omisiuni, intenþia artiºti-lor fiind, fãrã îndoialã, cea de apune în primul plan întreg corpu-sul estetic al expoziþiei, privitã caansamblu, accentele ºi trãsãturi-le individuale fiind totuºi percep-tibile. Referindu-ne la trãsãturileindividuale din cadrul acestuicolaj expoziþional, se cuvine fã-cutã precizarea, folosind o meta-forã, cã aºa cum la orice cocktailgustul dominant nu exclude iden-tificarea aromelor componente,tot aºa, în cadrul expoziþiei, ma-niera personalã a fiecãrui artistiese în evidenþã, dincolo de me-lanjul deliberat al temelor ºi stilu-rilor folosite de fiecare.

Silviu Bârsanu îºi defineºteastfel un soi de mitologie proprie,în care lupul, ca animal sau catotem, devine un atribut esenþi-al, ipostaziat în forme multiple.Încãrcat de semne ºi sensuri, pla-sat în spaþii imaginare, lupul tre-ce dincolo de graniþa animalitãþiisale, devenind un simbol al visu-lui. La aceasta contribuie din plinºi experimentul cromatic prin caretrece artistul, care, fãrã a renunþala culoare o transformã pe aceas-ta în luminã, prin recursul la ar-gint sau aur în suspensie coloi-dalã, tablourile sale fiind astfel un«soi de peisaje la lumina lunii».Nu ºtim dacã aceasta a fost inten-þia sa, dar ideea de luminã este ceacare transpare, nefiind însã exclusºi recursul la o iconografie pro-prie, în care suspensia de argintfolositã la fundal joacã rolul foiþeide aur din icoanele ortodoxe.

Mult mai concret în exprimareeste Decebal Crãciun. Sculpturi-le sale puncteazã foarte bine spa-þiul expoziþional, configurând untraseu, marcat parcã din urme ale

cocktail (cu invitaþi ºi prieteni)copacilor prinse în structura lu-crãrilor sale. Alegerea lemnuluidã o notã de moliciune obiecte-lor sale, cãldura materialului pu-nând foarte bine în evidenþã re-pertoriul sãu artistic. El evitã fi-gurativul, cantonându-se într-ozonã a formelor pure, o constan-tã a sculpturilor sale fiind sime-tria, dublarea, organizatã în jurulunui centru în care contururile seîntrepãtrund, se intersecteazã,creând astfel structuri duble, acãror îngemãnare trimite la ideeade pereche. Senzualitatea aces-tor sculpturi, potenþatã de mate-rialitatea ºi consistenþa lemnului,transformã fiecare obiect într-unsoi de monument la scarã redu-sã, care celebreazã fie relaþia în-tre masculin ºi feminin, fie ideeageneralã de echilibru al pãrþilor.

Mult mai tânãr, Robert Floricarãmâne oarecum la suprafaþa ob-iectelor, preferinþele sale fiind în-dreptate spre detaliu ºi eviden-þierea sa. Obiectele ºi amãnunte-le pe care le abordeazã dovedesco bunã cunoaºtere a desenuluiºi culorii, punând în evidenþã înacelaºi timp ºi o preferinþã pen-tru perspectivele forþate. Modulacesta de a privi obiectul îl extra-ge din cotidian, transformându-lîn reper, conferindu-i monumen-talitate ºi dându-i individualita-te. Dincolo de toate acestea, paresã existe o tendinþã de posesievizualã a lumii, obiectele fiind laîndemânã, abordarea acestoradovedindu-se probabil o etapãintermediarã în dezvoltarea saartisticã.

ªi mai tânãrã, Alexandra Pãn-culescu îºi defineºte lucrãrile într-un stil absolut modern, tributarPop Art-ului de facturã america-nã, fãrã a intra însã în caracterulserial al acestuia. Ea lucreazã cumodule, asamblate în panouri dedimensiuni mari, în care tehnicamixtã este cea preferatã. Picturã,graficã, colaj, modelaj în lut pepanou, sunt tot atâtea modalitãþitehnice cãrora li se asociazã unrepertoriu vizual, în care portre-tul este reprezentativ, fiind trans-format în emblemã.

Daniel Guþã are o modalitatespecificã de abordare cromaticã

a lucrãrilor sale. Preferinþele salesunt orientate cu precãdere sprepeisajul natural, abordat în tuºelargi, în care detaliile sunt punc-tate ºi redate cu atenþie. O astfelde tratare a detaliilor transpareîntr-o lucrare în care sunt redateo serie întreagã de flori de tei, alcãror naturalism este un apanajal cromaticii folosite ºi nu al exe-cuþiei minuþioase. Daniel Guþã sedovedeºte a fi un bun colorist,gamele sale cromatice fiind evi-dente într-un panou cu valenþedecorative, în care fructele ºi le-gumele suspendate trimit spre odimensiune pastoralã a existenþei.

Pe Cristian Volcinschi l-am lã-sat la urmã dintr-un motiv bineîntemeiat. Dacã ar fi sã folosim oaltã metaforã, întreaga expoziþieeste un cântec, în care artiºtii maisus menþionaþi sunt câte o stro-

fã, în vreme ce Cristi este chiarrefrenul cântecului.

Discutând în termeni obiec-tivi, aceasta este de fapt ºi pro-porþia lucrãrilor sale în cadrul ex-poziþiei, la o primã vedere apor-tul sãu situându-se la aproxima-tiv o treime din numãrul de pieseexpuse. Dincolo de aceastã repre-zentare, existã însã o preferinþãfoarte clarã pentru peisaj, în spe-cial pentru vederile urbane, lucra-te în tehnici evoluând de la acua-relã, trecând prin creion ºi laviuºi terminând cu ulei pe pânzã întuºe groase.

Ce atrage atenþia în acestepeisaje este caracterul lor oare-cum atemporal, strãzile ºi clãdiri-le sale fiind prezentate într-un soide timp propriu, în care oameniisunt sugestii vagi. În plus, Cris-tian Volcinschi este ºi un bun co-

lorist, care îºi dozeazã cu atenþiepaleta, scopul sãu fiind cel de arecrea atmosfera unui peisaj, indi-ferent de anotimp sau de momental zilei, deoarece, deºi este foarterãspândit ca gen artistic, peisajulnecesitã, totuºi, o percepþie spe-cificã, în care timpul este substi-tuit de jocul culorilor.

Revenind la conceptul gene-ral al expoziþiei, considerãm cãaceasta este un experiment inte-resant, Cocktail-ul nu s-a dove-dit a fi nociv, amestecul poten-þând individualitatea artiºtilor,fãrã a o anula, alãturarea pieselordeterminând ieºirea din serial,des întâlnitã la expoziþiile perso-nale organizate tematic. Sperãmca acest experiment sã continue,cu noi ingrediente ºi sub formaaltor combinaþii.

nnnnn Sebastian Corneanu

Cristian Volcinschi

rte

CUVINTELE MELE. „Cuvin-tele mele/ Aleargã/ Întotdeauna/Spre poem/ Precum câinele/ Devânãtoare/ De-a lungul/ Strigã-tul de luptã/ Al stãpânului?”,La umbra rugãciunilor, EdituraEurotip, Baia Mare, 2014 **


Lumea avangardeieste cuprinsã, lanivelul cercetãrii

istorico-literare, în mai mul-te rivalitãþi de grup, caredau în mod firesc dinamicãunei vieþi intelectuale. Re-centa serie de centenare aleavangardei (2013: GherasimLuca, 2014: J. Perahim;2015: Gellu Naum) determi-nã manifestãri diferite, ce sepot intersecta prin dubleparticipãri. Astfel, pentruGherasim Luca ºi pentruJules Perahim au existat, pede o parte, o serie de co-municãri la Universitateadin Craiova ºi la Tîrgul deCarte Bookfest, ºi, pe dealtã parte, cîte un numãrtematic al revistei Caieteleavangardei (coord. IonPop, sub egida MuzeuluiNaþional al Literaturii).

Un complex craioveande evenimente dedicateavangardei istorice: perfor-

nnnnn DAN GULEA

100 de ani deinfranegru

mance-uri, expoziþii de fo-tografie, sesiune de comu-nicãri; o bunã parte din toa-tã aceastã efervescenþãsurprinde volumul Infrane-grul. Caietele simpozionu-lui „Craiova ºi avangar-da europeanã”. CentenarGherasim Luca, sub coor-donarea lui Petriºor Milita-ru (Editura Aius, Colecþia„Avangardã ºi transdisci-plinaritate”, Craiova, 2013,200 p.).

Construit în primul rândpe latura româneascã ascriitorului Gherasim Luca,textele se ocupã preponde-rent de opera sa din þarã,dimensiunea de poet fran-cez fiind mai puþin repre-zentatã în acest volum,deºi Gilles Deleuze îl con-sidera „cel mai mare poetde limbã francezã”. Deaceastã dimensiune a poe-tului se ocupã în specialgrupul de la Caietele avan-

gardei, care a publicat stu-dii ºi mãrturii fraþilor Oiº-teanu (Andrei ºi Valery),dar ºi ale unor Michel De-guy (Ma vie avec Ghera-sim), Sibylle Orlandi (Ghe-rasim Luca lecteur: la pra-tique du dé-monologue),Charlène Clonts (Ghera-sim Luca et ses fleurs dumal), Mona Þepeneag(Corespondenþa lui Ghe-rasim Luca la Paris), pre-cum ºi analize de Dan Stan-ciu, Sebastian Reichmann,Petre Rãileanu (prezent ºiîn Caietele craiovene),Michael Finkenthal (autoral unei interesante mono-grafii Trost), MãdãlinaLascu (autoarea Epistola-rului avangardist), alãturide studii ale lui Ion Pop ºiale doctoranzilor sãi (Ovi-diu Morar ºi Paul Cernat)sau ale altor echinoxiºti(George Achim).

Studiile craiovene se fi-xeazã aºadar în jurul perioa-dei Grupului SuprarealistRomân (1940-1947). Ghera-sim Luca (1913-1994) s-astabilit, dupã disoluþia gru-pului suprarealist (alcãtuitdin Gellu Naum, Virgil Teo-dorescu, Paul Pãun ºi D.Trost, în principal), la Paris(1952), unde experimentea-zã intens deconstrucþialimbajului ºi iniþiazã „poe-zia sonorã”, alãturi de noitehnici de creaþie, între carecubomania sau amesteculunor fragmente dintr-o fo-tografie, pentru recompu-nerea unei aceleaºi alte ima-gini. Deºi, în linii mari, Ghe-rasim Luca este fidel expe-

rimentelor pe care le-a în-ceput în România, opera luifrancezã are suficiente par-ticularitãþi care îl conducdincolo de cîmpul artisticromânesc.

Astfel, cercetãtorul de laPiatra-Neamþ, Emil Nicolae,realizeazã o comparaþie cuVictor Brauner, insistândasupra unei paralele întrepictopoezie ºi cubomanie.O dimensiune deosebitã,cea de text-imagine (istoriapoemului-fotografic) face înstudiul sãu foarte bine in-format Igor Mocanu (Ghe-rasim Luca. Originile dis-cursului performativ); dealtminteri, Igor Mocanueste unul dintre primii cer-cetãtori ai conexiunilor ima-gine-text în avangarda ro-mâneascã, iar textul sãu arecapacitatea de a reface gân-direa avangardiºtilor asupraartei ºi lumii, printr-o abor-dare care iese de sub sferaneînþelegãtoare a literaturo-centrismului.

Alte studii desfac câteceva din erotismul poezieilui Luca (Isabel Vintilã), dinlumea sa politicã (MariusCristian Ene, dar ºi texteledespre romanul proletarFata-Morgana, din anii1930, cãruia analize specia-le îi dedicã Petriºor Milita-ru, Roxana Ilie ºi LuizaMitu) sau propun abordãrispeciale, cum este studiulheideggeroid despre onto-fonia lui Luca (Ionel Buºe)similaritãþile cu Paul Celan(Anca ªerban) sau aborda-rea criticã a operei lui Ghe-rasim Luca (Maria Dinu).

Informaþii din lumea an-ticarilor aduce Florin Colo-naº (prezent în sumar cudouã comunicãri), despreun misterios obiect „de vã-zut” prin lupã pe care l-ar fiînsoþit volumul Vampirulpasiv, iar Alexandru-OvidiuVintilã explicã datele prin-cipale ale primului „obiectgãsit” al poetului (dupã ter-minologia lui Luca): însuºinumele sãu (pseudonimullui Salman Locker).

Volumul omagial are ºi oarticulatã parte vizualã, carese compune din ilustraþii maipuþin cunoscute din operaromâneascã a lui Luca (înspecial reproduceri dinVampirul pasiv, la studiilelui Petre Rãileanu, un frag-ment de la o proiectatã edi-þie româneascã a Vampiru-lui..., ºi Nicolae Tzone, darºi la alte texte, distribuþia

Între 4 februarie ºi 3martie 2014 avea locla Bucureºti Cente-

narul Aurel Cojan, pictorromân insuficient cunoscutla noi, plecat în Franþa în1969 unde ºi-a petrecut ºiultimii patruzeci de ani aivieþii. Importanþa centena-rului a fost dublatã ºi deomagierea simultanã a pic-torului în patria sa adopti-vã, în cadrul Galeriei AlainMargaron, din cartierulMarais al Parisului. Cuaceastã ocazie, tot în Bu-cureºti au fost organizatevernisajele expoziþiilor Lu-mea lui Cojan ºi Jocul li-niilor ºi al culorilor înopera lui Aurel Cojan, omasa rotundã despre viaþaºi opera sa, urmatã de rula-rea filmului Aurel Cojan –Incomodul Cojan, admi-rabilul Cojan, realizat deRuxandra Garofeanu. Deasemenea, Florin Colonaºa lansat volumul Conu’Ricu cu texte ce redau ex-perienþele personale aleautorului, legate de priete-nia sa cu Cojan încã de pe

Aurel Cojan sau craiul cu mers plutitorvremea când aces-ta se afla în þarã.

Publicate în re-viste precumAnticArt Maga-zin sau Observa-torul cultural, ar-ticolele sunt scri-se într-un stil jo-vial din care sedesprinde imagi-nea lui Cojan, unpersonaj rãtãcitdin Craii de cur-te veche ai luiMateiu Caragiale,dupã cum îl de-scrie Florin Colo-naº. Cu o figurãde patriarh dato-ritã bãrbii salelungi, uneori cufire pline de culoride ulei, Cojan seremarca ºi prinmersul sãu dis-tinctiv, un mersde felinã care îi dãdea im-presia de plutire. Dacã negândim la studiul monogra-fic Aurel Cojan. Le pietonde l’air scris de EmmanuelDaydé în 2009, probabil cã

titlul sãu reflectã ºi acestaspect distinctiv, referitorla felul în care se miºca ar-tistul, nu numai o tehnicãde lucru în relaþie cu aspi-raþia de înãlþare (brâncuºia-

nã) transpusãîn operele sale.Refractar la artade propagandãimpusã de re-gim, Cojan aprofitat de oplecare la Paris,unde fusese tri-mis pentrudouã sãptãmânide Uniunea Ar-tiºtilor Plasticiîn toamna lui1969, fãrã sã semai întoarcãînsã, devenindastfel „duºmanal clasei munci-toare”. Numaicã, în timp ce înþarã numele sãuera ignorat ºi înfinal uitat, înFranþa începeasã se afirmetreptat. În 1993,

galeristul Alain Margaroni-a cumpãrat câteva ta-blouri, dupã care, în 1998,i-a organizat o expoziþiepersonalã, iar apoi din 2004pânã în 2007.

Totodatã, elementele deportret ºi datele biograficesunt îmbinate cu întâmplãrianecdotice pe mãsura ima-ginii Maestrului sau luiRicu, cum îi spuneau apro-piaþii. De fapt, din modul încare relateazã Florin Colo-naº avem tot timpul senza-þia imprevizibilului, a deta-liilor care îl fac pe autor (ºi,implicit, pe cititor) sã treacãde la uimire la fascinaþie.Una dintre aceste intâmplãriare în centru chiar propu-nerea lui Cojan de a-i vindeamicului sãu atelierul situatîntr-o fostã prãvãlie. Încã-perea, deºi „pãrea pãrãsitãîncã din timpul rãzboiului”,era un adevãrat sanctuarsau labirint, ticsit de lucrã-rile lui Cojan, încât accesulpresupunea trecerea probeideschiderii uºii. Scena estedescrisã savuros, în stilulnotaþiei succinte caragialie-ne, aparent naive, dar com-plice, de fapt: „Sub toculuºii, zeci de cartoane ºi hâr-tii pictate îngreuneazã des-chiderea. Maestrul se maiopinteºte o datã, dar fãrã

succes. Dupã a treia încer-care hei-rupistã, face o bre-ºã – cât sã putem intra pe odungã – dupã care, mândrude reuºitã, cu un gest plinde eleganþã, mã invitã sãintru. […] Este o imagine decoºmar pentru un neavizat,dar o imagine de vis pentruun amator de artã. Rãmânpironit în uºã.” Cum ar spu-ne Eliade, atelierul lui Cojanar reprezenta un spaþiu alsacrului camuflat de profan.

Dincolo de admiraþia vi-zibilã pentru opera luiAurel Cojan, volumul defaþã este ºi o pledoarie înfavoarea recuperãrii ºi pro-movãrii acestui artist, alã-turi de alte valori autohto-ne înstrãinate precum Tza-ra, Brauner, Hérold, Iancu,Paul Pãun, Celan etc. Iar unastfel de pas este fãcut deFlorin Colonaº, el însuºi unspirit cu plãcerea revizitãriiavangardei ºi al informaþii-lor inedite, mai întâi trãiteºi ulterior transmise.

nnnnn Maria Dinu

ilustraþiilor fiind mai degra-bã organizatã de editor),precum ºi dintr-o expoziþiede Simona Andrei, „Oame-nii-aºteptare” ºi un „DaDa.-..Da! Stand-upavancaba-ret”, spectacol de Irinel An-ghel ce a însoþit vernisajulexpoziþiei de fotografie.

Infranegrul editat dePetriºor Militaru, cercetãtoral avangardei format laºcoala lui Basarab Nicoles-cu, aratã o preocupare de-osebitã a unui oraº, Cra-iova, pentru fenomenulavangardei, care se înscrie,dupã experienþele Radicalºi Meridian din perioadainterbelicã, într-un parcurspe care ºi-l doreºte cît maiambiþios: prezentul Caieteste doar primul dintr-oproiectatã serie, ediþia I fi-ind pusã sub semnul luiGherasim Luca.

apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia … · lui meu, g. bacovia în „literatorul”,...

Documents