George

PLUMB

POEZII

BACOVIA

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuPe copertã: Abaþie în stejãriº de Caspar David Friederich (colaj)

Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

A. E. Baconsky,Eugen Lovinescu, ªerban Cioculescu,

George Cãlinescu, Pompiliu Constantinescu, Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga,

Tudor Vianu, Nichita Stãnescu,Mihail Petroveanu.

Editura „Litera Internaþional“O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.ro

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:S.C. David D.V.Comprod SRL

O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, Româniatel./fax +(01) 3206009

Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la editura „Litera Internaþional“ ºi

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuLectori: Tudor Palladi, Petru Ghencea

Tehnoredactare: Marin Popa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 11350

CZU 821.135.1-1+821.135.1-3B 12

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiBacovia, George

Plumb: versuri, prozã/ George Bacovia; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºiDan Vidraºcu; conc. gr. col. ºi cop./Vladimir Zmeev; µ B., Ch.: Litera, 2001(Combinatul Poligrafic). µ 328 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 208)ISBN 973-8358-15-9ISBN 9975-74-361-7821.135.1-1+821.135.1-3

ISBN 973-8358-15-9 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001ISBN 9975-74-361-7 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic ............................................................................ 17

V E R S U R IPLUMB (1916) ........................................................................... 34

Plumb .......................................................................................... 34Pastel .......................................................................................... 34Decor ........................................................................................... 35Amurg ......................................................................................... 36Lacustr[ ....................................................................................... 36Gri ............................................................................................... 37Sonet ........................................................................................... 37Amurg de toamn[ ....................................................................... 38Tablou de iarn[ ........................................................................... 38În gr[din[ ................................................................................... 39Spre toamn[ ............................................................................... 39P[lind .......................................................................................... 40Amurg violet ................................................................................ 41Decembrie .................................................................................... 41Negru .......................................................................................... 42Nevroz[ ...................................................................................... 43Moin[ ......................................................................................... 44Melancolie .................................................................................... 44Rar ............................................................................................. 45Nervi de toamn[ .......................................................................... 46Sear[ trist[ .................................................................................. 46Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Oh, amurguri... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Amurg de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Alean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Amurg antic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Pulvis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Cuptor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Trudit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Panoram[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Finis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Plumb de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Largo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Plou[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Nervi de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Matinal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59În parc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Poem[ ]n oglind[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Monosilab de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

SCÂNTEI GALBENE (1926) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Sc`ntei galbene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66AmurgÎn cimitirul violet... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Miezul nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68V`nt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Ecou de serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Strigoii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Mar= funerbru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70Balet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Serenada muncitorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Sc`ntei galbene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Dormit`nd . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Nervi de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Note de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Amurg de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Fanfar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Gol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Umbra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Unei fecioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Vals de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Ninge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Igiena . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83+i ninge ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Poveste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Între ziduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Frig . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Diminea\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

CU VOI (1930) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

Cu voi ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89Liceu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Crize . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Bel=ug . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92Ego . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92Pantofii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Furtun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

Imn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Dialog de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Aiurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Psalm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Contrast . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Vobiscum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Piano . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101Mister . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101Vae soli... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102În altar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Poem[ final[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Sepulcre violate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Epitaf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Destul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Pe deal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Din urm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

COMEDII }N FOND (1936) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

Regret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Ca m`ine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106C`nd singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Din vremuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Din lir[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Spre prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Gaudeamus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Versuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110T[cere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Din vremuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Dies irae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Ecou de roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112La \[rm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Curaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

Ecou t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114Trec nouri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Renun\are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Apus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Ecou de roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116In somno . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Sear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118S[ ne iubim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Memento . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Vreodat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Trec zile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Elegie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Versuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Sf`r=it de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Nihil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Veritas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Demult . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Legend[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Un c`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123+i toate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Noapte de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125În fericire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Controvers[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126Balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Miaz[zi de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Requiem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

STAN|E BURGHEZE (1946) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

Sic transit... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129Antrenare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130Idei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Arminden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

Toamn[ ]n t`rg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Sine die . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Stan\[ la vin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Estetic urban . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135Meridian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Nihil novi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Vizit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137Dup[-amiaz[ cald[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Excelsior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138De ultima or[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Perpetuum mobile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140Hibernal noptat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140Modern[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Gloss[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142De art[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Boem[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

POEZII (1957) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

Doin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145+i dac[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145Epod[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Arhaism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Sear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147De-a= fi artist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Doin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Egipet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149Cogito . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

Tu ai murit.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152S`nge, plumb, toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Ebreia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Zgomote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154În iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

POSTUME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Obsesii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Reflec\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155De=i nimic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Stan\[ veche . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Noapte de ora= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Stan\[ real[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Doin[ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Stan\[ medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Stan\[ la Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161A=a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161În sat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Din explor[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163Din tren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163Vanitas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Stan\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Asediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Informativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Negur[-n ora= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Din explor[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168Stan\[ de lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Pro arte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Pro arte II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Stan\[ de lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Spleen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171Compt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172Jurnal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172Studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173Pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173Mitologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Destin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Incident la bal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175

G`nduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Chimie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176Legend[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Libel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Amurguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Moment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178În zare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Verset t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Revelion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180În margini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180Restituiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Revelion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Feude . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Verset ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Verset prozaic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Verset fantast . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Verset slav . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Ca un vin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Unui clovn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Singur[tate, nu te-am voit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Festiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187Toamna murind . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189Verset divagat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189+i ce? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

P R O Z {Buc[\i de noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Dintr-un text comun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204

DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

De Pa=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235Pe maidan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Zborul c[r\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237Pe g`nduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239Undeva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240

Întunerec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Un vis[tor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243În zadar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

POSTUME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247

Impresii de roman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247

VARIA

ARTICOLE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263Artistul nu poate r[m`ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263

ÎNSEMN{RI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263£Însemn[ri autobiografice¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263Cuv`ntul poetului la s[rb[torirea a 65 ani de via\[ . . . . . . . . . 266

INTERVIURI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267G. Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267

În loc de autobiografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268Dezn[dejdi provinciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268Singur[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269„Citesc pe to\i... nu prefer pe nici unul“ . . . . . . . . . . . . . . . 270Prietenii poetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271

„C~NTEC T~RZIU“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

Romanul unui poet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272De vorb[ cu G. Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

Un pretext scandalos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272Cuvinte cu tâlc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274Poetul anarhist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274Proza poetic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275Glasul culorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276Via\a de la Ia=i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279Despre Al. Macedonski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281+eful decaden\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282Cântecul lebedei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283

De vorb[ cu Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284Despre inutilitatea chestionarului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286Pu\in[ biografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287

Cel mai sincer document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289Student... func\ionar... pensionar... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290În literatur[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291Cartea de c[p[tâi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293

G. BACOVIA LA 65 DE ANI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295

Cu poetul despre via\[ =i despre altele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295Un interviu luat de Eugen Jebeleanu . . . . . . . . . . . . . . . . . 295

Poetul =i proletariatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296

Poetul =i via\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297

Izvoarele poeziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299R[spuns la ancheta revistei „Cronicarul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . 300

ADDENDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303

Divag[ri utile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314

17

Plumb

TABEL CRONOLOGIC

1845 Se na=te Dimitrie Vasiliu, tat[l poetului, fiu al r[ze=ului Vasile Andoniedin Bogd[ne=ti =i al Paraschivei (Pachia), fiica cronicarului Mustea.Andonie va fi unul din pseudonimele poetului.

1855 Se na=te la Ia=i mama poetului, Zoe Langa, fiic[ a unui boier mijlociupârc[labul de Ia=i Gheorghe Iancu Langa. R[mas[ f[r[ p[rin\i dela 6 ani, ea va urma ca elev[ intern[ cursurile unui pension ie=ean,aflându-se în îngrijirea unei m[tu=e.

1870 Ofi\er în garda civil[ din Bac[u, Dimitrie Vasiliu se c[s[tore=te la 25de ani cu Zoe Langa, de 15 ani.

1870—1881 Se nasc surorile mai mari ale poetului Maria =i Ana (Aneta).Ambele vor urma =coala normal[ superioar[ din Ia=i, devenindinstitutoare. Cel de-al treilea copil al familiei, Nicolae, se stinge înprimii ani de via\[. Virginia, Ecaterina (Tinca) =i Elena (Lina)vor urma fie =coala profesional[, fie cursurile pensionului CampAlbert din Ia=i. Ultima va func\iona ca subdirectoare a =coliinormale din Bac[u pân[ la moarte, sucombând dup[ dispari\iapoetului.

1881 La 4/5 (16/17) septembrie vede lumina zilei Gheorghe Vasiliu.La Oficiul de stare civil[ e anun\at pe data de 5.

1881—1887 Î=i petrece anii copil[riei la Bac[u, pe strada Bac[u-Piatra(azi Nicolae B[lcescu). Tat[l s[u î=i deschide între timp un magazinde „coloniale“ =i „b[uturi spirtoase“.

1887 Frecventeaz[ gr[dini\a de copii a so\ilor Schmidt. Deprinde uneleno\iuni de limba german[.

1888 Este afectat de o criz[ de friguri palustre. De unde are loc amânareaînscrierii la =coal[.

1889 Viitorul poet se întremeaz[ aflat în grija bunicii dinspre tat[, dinsatul Bogd[ne=ti.

CUPRINS

18

George Bacovia

1890 Figureaz[ pentru un scurt timp pe lista elevilor la un pension germandin Bac[u.

1891—1894 Urmeaz[ cursul primar la +coala domneasc[ (azi =coala nr.1) cu înv[\[torul Nicolae Biberi. Premiant I în toate clasele.

1894—1898 Frecventeaz[ gimnaziul „Principele Ferdinand“. Ob\ine notamaxim[ la desen, caligrafie, muzic[, gimnastic[. Ca =i Virginia,acas[ ia lec\ii de vioar[. Este disciplinat, nu suport[ pedepsele.Este apreciat de colegi pentru aplica\ia lui la analizele literare. Sedistinge printr-o comportare camaradereasc[. De atunci dateaz[prietenia cu Grigore T[b[caru, înrudit cu poetul, viitor profesor=i editor de reviste. Scrie versuri din clasa a III-a gimnazial[, uneledintre care vor intra în primul s[u volum, Plumb (este vorba depiesele Plou[, Rar, Sonet, Tablou de iarn[, Nevroz[, +i toate).Pe lâng[ poe\ii români, clasici =i contemporani (Alecsandri,Eminescu, Co=buc, Vlahu\[), cite=te simboli=tii francezi (de laVerlaine =i Rolliant pân[ la Mallarmé) în colec\ia „Les hommesd’aujourd’hui“, editat[ de Librairie Vannier. Totodat[ lectureaz[opere din clasicii latini, din romanticii francezi, germani, englezi,americani (Edgar Poe) etc.

1899 Ob\ine premiul I la concursul de desen artistic dup[ natur[ de laBcucure=ti. Trimite la „Literatorul“ lui Al. Macedonski poezia +itoate, exprimându-=i entuziasmul fa\[ de volumul Excelsior alacestuia.

1900 Se prezint[ la examenul de admitere la =coala militar[ din Ia=i.Dup[ un trimestru îns[ se retrage.În acest an scrie poezia Plumb.

1901 Se înscrie în clasa a V-a a gimnaziului devenit liceu, din Bac[u.1903 Ia examenul de bacalaureat cu media de 6,63.

Se înscrie la Facultatea de drept din Bucure=ti. Face cuno=tin\[ cuAl. Macedonski. Cite=te la cenaclul acestuia poeziile Plumb =i Notede toamn[. Public[ în ziarul „Seara“ al lui Al. Bogdan-Pite=tiversuri. În alt[ publica\ie, a lui Cantilli, apar: Lacustr[ (primaversiune) =i Nevroz[. În „Arta“ (Ia=i) v[d lumina tiparului:Toamn[ („R[sun[ din margini de târg“) =i Melancolie, purtândpentru întâia oar[ semn[tura G. Bacovia.

1904 D[ publicit[\ii în „Arta“ poezia Moin[ =i dou[ pasteluri (Adio,pic[ frunza – sub titlul Adio – =i Bucium[ toamna), o Nocturn[

19

Plumb

(„E-o muzic[ de toamn[“), Alean, Amurg violet, Toamn[(„Clavirile plâng în ora=“), Trudit, Decor, Aiurea, Epitaf =i Amurg(Trec corbii — ah, „Corbii“), sub titlul Corbii. Mai tip[re=te Singur,sub titlul Umbre triste, în revista bucure=tean[ „M[rg[ritarul“.

1905 Cu toate c[ i se anuleaz[ =i anul precedent de studii din cauzaunui examen pierdut, r[mâne în capital[, împreun[ cu frateles[u Eugen, înscris între timp =i el la aceea=i Facultate de drept.Colaboreaz[ la „Românul literar“, unde public[ poeziile Balet =iEcou de serenad[.

1906 Se întoarce la Bac[u. Î=i g[se=te familia într-o cas[ nou[, din stradaLiceului. Scrie Serenada muncitorului. În „Liga conservatoare“public[ poezia Rar, iar în „Românul literar“ – Cuptor (sub titlulIulie), Vals de toamn[, Matinal[, Panoram[, Decembrie (sub titlulDecembrie). În acest an scrie primele poeme în proz[.

1907 Se înscrie la Facultatea de drept din Ia=i. Se prezint[ la toatesesiunile. În afar[ de cursurile de specialitate audiaz[ prelegeri laFacultatea de filosofie.În „Românul literar“ public[: Sonet, Pulvis, Plou[, P[lind, Sear[trist[ =i Note de toamn[ („T[cere… e toamn[ în cetate…“), subtitlul Fiori.

1908 Aceea=i revist[ îi g[zduie=te Amurg, sub titlul Strigoii.În ziarul „Opinia“, an. III, nr. 1174 din 29 octombrie, I. M. Ra=cu,semnând Evandru, public[ un articol despre lirica lui Bacovia,sub titlul Un cânt[re\ al toamnei.

1911 Î=i ia licen\a în drept. La 11 noiembrie se înscrie în baroul b[c[uan.Dar nu va exercita avocatura. La Ia=i îl cunoa=te personal pe I. M.Ra=cu. Împreun[ cu Mihai Codreanu particip[ la o =ez[toare arevistei „Versuri“ (ulterior „Versuri =i proz[“), în care public[poeziile Finis, Plumb, Tu ai murit, Gri (cu titlul Gris), subpseudonimul George Andoni.

1912 Colaboreaz[ la noua serie a revistei „Românul literar“ cu Poemaîn oglind[, iar la „Flac[ra“ lui C. Banu cu Nervi de toamn[ („Etoamn[, e fo=net, e somn…“) =i Amurg antic. În redac\ia publica\ieide pe urm[ îi întâlne=te pe Adrian Maniu, Ion Pillat, N. Davidescu.Ion Manulescu îi public[ în „Insula“ poezia Spre toamn[, subtitlul Nervi de toamn[.

20

George Bacovia

Exercit[ func\ia de profesor suplinitor la =coala primar[ din Bac[u=i într-o comun[ din jurul ora=ului. Mai apoi devine copist laprefectur[. Este avansat ajutor de contabil. În revista ie=ean[„Absolutio“ I. Ludo semneaz[ un articol intitulat Un poet altoamnei, dedicat poeziei bacoviene.Din cauza bolii poetul demisioneaz[ din post.

1914 Se interneaz[ la sanatoriul de boli nervoase al doctoruluiM[rg[rit[rescu din capital[. Este preocupat de tip[rirea volumuluiPlumb. În „Seara“ public[: Nervi de toamn[ („La toamn[, cândfrunza va îng[lbeni“), Nocturn[ („Fug r[t[cind în noaptea cet[\ii“)=i Roman\[ („Când luna e o roz[ de argint“). „Noua revist[român[“ îi public[: Plumb de toamn[, În gr[din[, În parc, Oh,amurguri, Plumb de iarn[ („Ninge secular, t[cere, pare a fi bine“).În „Ilustra\iunea na\ional[“ apar: Serenada muncitorului (subtitlul Serenad[). Publica\ia „Versuri =i proz[“ îi g[zduie=te poeziile:Altfel, Fanfar[ (sub titlul Fanfar[ militar[), Amurg de iarn[ (subtitlul Plumb de iarn[) „Absolutio“: Plumb de iarn[ („Iarna, de-ovreme, m[ duce regretul“). C[tre finele anului, în vreme ce volumulPlumb se mai afla sun tipar, G. Bacovia revine la Bac[u. Estevizitat de Al. Macedonski.

1915 Scoate, împreun[ cu Ion Iord[chescu, un fost coleg, func\ionar laprefectura din Bac[u (care semna dealtfel versuri sub numele deIon Amaru) =i cu +mil Kraus, revista „Orizonturi noi“. Dar întrucâtn-aveau sprijin material, publica\ia dup[ al treilea num[r î=iînceteaz[ existen\a. Poetul public[ în „Cronica Moldovei“ Nervide prim[var[ („Prim[ var[…“) =i Nocturn[ („Stau… =i moinacade, ap[, glod…“)În „Facla“ apare un articol semnat de Al. Macedonski desprepoezia bacovian[. „Cronica Moldovei“ de asemenea public[ unalt articol despre crea\ia lui G. Bacovia, autorul articolului esteAurel Savela. Tot aici îi apare =i poezia Mar= funebru (sub titlulInterior trist). „Revista critic[“ îi public[ Vae soli… (sub titlulAcum). „Noua revist[ român[ îi tip[re=te: Note de toamn[(„Toamna-n gr[din[ =i-acord[ vioara“ =i Dormitând. „Flac[ra“îi g[zduie=te în paginile ei: Note de prim[var[, Note de toamn[(„În toamna violet[, compozitori celebri“), Vobiscum =i poemeleîn proz[ Am[gire =i Pe gânduri. Acum o cunoa=te pe viitoareasa so\ie, Agafia Grigorescu. Datorit[ recomand[rii lui C. Banu

21

Plumb

c[tre I.G. Duca, ministrul instruc\iunii publice, la 16 iunie poetuleste angajat la Direc\ia înv[\[mântului secundar =i superior dinminister copist clasa a III-a.În iulie vede lumina tiparului volumul Plumb, cu un tiraj de 500exemplare. De notat c[ în acela=i an au ap[rut Poezii de OctavianGoga, Am[giri de Ion Pillat =i Parodii originale de G. Topârceanu.Gra\ie faptului c[ volumul apare în ajunul intr[rii \[rii în primulr[zboi mondial, momentul nu a fost favorabil pentru a fi receptatdin plin de c[tre public rodul activit[\ii lirice a poetului. Autoruleste mobilizat. Împreun[ cu al\i func\ionari, în octombrie estetrimis s[ înso\easc[ arhiva ministerului în refugiu la Ia=i.

1916 Abia în acest an poezia bacovian[ este apreciat[ în „Noua revist[român[“ (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342). La rubrica„Însemn[ri“ citim din articolul lui N. Davidescu: „…Bacovia e,înainte de toate, sincer. Poezia lui nu \inte=te niciodat[ un anumitefect literar; totdeauna îns[ ea aduce cu sine, f[r[ s[-=i deasocoteal[, unul. Aceste flori cresc tocmai din lipsa de preocupa\iim[runte cu care Bacovia se mul\ume=te s[ se analizeze =i s[-=inoteze, scurt, precis, cu nervii strân=i într-o înn[scut[ încordare,impresiile.“Tot în acest an apare o recenzie înfl[c[rat[ la volumul Plumb în„Cronica“ (în nr. II, 57, 13 martie). Autorul ei este Ion Vinea.

1918 Colaboreaz[ la „Literatorul“ (serie nou[) cu poezia Nocturn[ („Nue nimeni… plou[… plânge-o cucuvaie“) =i cu poemul în proz[Înzadar (cu titlul Van). „Cartea vremii“, cel de-al treilea avatar alpublica\iei „Cronica Moldovei“, îi tip[re=te Poem[ final[.

1919 În aceea=i „Cartea vremii“ îi apare poezia Vânt.

1920 Este desemnat =ef de birou clasa a III-a la Ministerul Muncii.

1921 Este avansat =ef de birou clasa I. Din cauza unei eczeme ap[s[toarecare îl va chinui doi ani de zile este nevoit s[-=i dea demisia din func\ie.Revista „Ideea european[“ îi public[ poezia Sânge, plumb, toamn[.„Cuvântul liber“ îi tip[re=te poezia Amurg („Pe sear[, la geamuri,un nor violet =i de aram[“) =i poemul în proz[ Valuri.N. Davidescu î=i dezvolt[ ideile din articolul ap[rut în „Noua revist[român[“ în Aspecte =i direc\ii literare, vol. I.În cea de-a doua edi\ie a antologiei lui Ion Pillat Poezia toamnei,G. Bacovia figureaz[ cu poeziile: Alean, Amurg („Ca lacrimi mari

22

George Bacovia

de sânge“), Note de toamn[ („T[cere… e toamn[ în cetate“), cutitlul Fiori, Nervi de toamn[ („La toamn[ când frunza vaîng[lbeni“), Note de toamn[ („Toamna-n gr[din[ =i-acord[vioara“), Pastel („Bucium[ toamna“), Toamn[ („R[sun[ dinmargini de târg“).

1922 „Flac[ra“ îi tip[re=te poezia Plumb de iarn[ („+i iar… aceea=ior[ de diminea\[“). „Gândirea“ îi public[ Frig. Tratându-se deeczem[, G. Bacovia revine la Bac[u, unde afl[ de logodna AgatheiGrigorescu cu un ofi\er.Vede lumina tiparului antologia Cartea dragostei (edi\ia a II-a)de Radu D. Rosetti =i Emanoil Cerbu (Editura „Alcalay =iCalafeteanu, Bucure=ti), volum care include =i poezia lui G. BacoviaNevroz[.

1923 Revine la Bucure=ti. Agatha Grogorescu îi promite, dup[ ruperealogodnei, de a se c[s[tori cu el, o dat[ cu încheierea studiilorproprii. Pentru volumul Plumb ministrul Artelor îl decerneaz[ cuun premiu de 5000 lei. Este o ocazie de comentarii favorabilecrea\iei poetului. Între acestea se consider[ =i cel al lui CezarPetrescu, care retip[re=te în „Gândirea“ un amplu grupaj de poezii,înso\it de o prezentare succint[, sub pseudonimul Darie.Criticul Eugen Lovinescu consider[ lirica bacovian[ ca „poeziacenesteziei imobile £…¤, secre\iunea unui organism bolnav, dup[cum igrasia e lacrima zidurilor umede“ (Critice, vol. IX, EdituraAncora, Bucure=ti). În „Cugetul românesc“ poetul e prezent cupoeziile Diminea\a, Gol, Nervi de toamn[ („Iarb[ de plumb =i aertare“) =i trei poeme în proz[: În cafeu, Ninsoare, Târziu. La st[ruin\elepoetului Agatha Grigorescu face prima vizit[ la Bac[u, înt[rin-du-=i astfel angajamentul luat de a se c[s[tori cu G. Bacovia.

1924 Poetul ob\ine un loc de suplinitor la catedra de desen =i caligrafiea =colii comerciale de b[ie\i din Bac[u. Particip[ la Piatra-Neam\la o =ez[toare literar[, al[turi de Mihail Sadoveanu, CezarPetrescu, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Ion MarinSadoveanu.Revista „Omul liber“ prezint[ poezia Serenada muncitorului, subtitlul Serenad[ =i un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), în care seaccentueaz[ asupra „gestului de revolt[ surprinz[tor, brutal“ alpoetului contra „r[ului“ social. La rug[mintea profesorului

23

Plumb

Bogdan-Duic[ de la Facultatea de filologie din Cluj, care avea degând s[ comenteze împreun[ cu studen\ii poezia lui G. Bacovia =is[ scoat[ mai apoi o nou[ edi\ie a acesteia, poetul expediaz[,prin fratele s[u Constantin, un manuscris cu piese din „trilogia“Plumb, Scântei galbene =i volumul inedit pe atunci Cu voi…Profesorul va face ]n adev[r în anul urm[tor analiza liriciibacoviene la seminarul catedrei sale, îns[ editarea volumului nuse va întâmpla. Manuscrisul operelor expediate va r[mâne înposesia bibliotecii Facult[\ii de filologie din Cluj. De notat c[ înacest an la Râmnicu-S[rat apare o nou[ edi\ie a volumului Plumb,cu un tiraj redus. „Cugetul românesc“ îi public[ poezia Furtun[.G. Bacovia e prezent în Antologia poe\ilor de azi de Ion Pillat =iPerpessicius (vol. I, Editura „Cartea româneasc[“, Bucure=ti) cupiesele: Altfel, Amurg de iarn[, Diminea\[, Fanfara militar[),Furtun[, Lacustr[, Nocturn[ („Fug r[t[cind în noaptea cet[\ii“),cu titlul La=, Scântei galbene („Vom spune c[ toamna a venit…foarte trist), Plumb, Plumb de iarn[ („Iarna, de-o vreme, m[duce regretul“).

1925 Scoate la Bac[u, împreun[ cu fostul s[u coleg de =coal[ GrigoreT[b[caru, revista „Ateneul literar“ (apoi devenit[ „Ateneul cul-tural“), care va ap[rea pân[ în 1928. Aici va publica pe parcursulanului poeziile Nervi de prim[var[ („Melancolia m-a prins pestrad[“), Poveste, Scântei galbene („O femeie în doliu pe strad[“),Umbra =i poemele în proz[: Când cad frunzele, Nuvel[ din trecut,Cântec târziu.„Mi=carea literar[“, s[pt[mânalul lui Liviu Rebreanu, public[ unarticol de Adrian Maniu, în care lirica bacovian[ este prezentat[drept „o poezie nou[, fr[mântat[ din personalitate =i dezn[dejde,lipsit[ de zgura oric[ror ambi\ii =i de=ert[ciuni. Aceea=i publica\ieîi prezint[ =i poezia Scântei galbene („Vom spune c[ toamna avenit… foarte trist“), sub titlul Pal.Societatea scriitorilor români acord[ lui G. Bacovia cel dintâipremiu al s[u de poezie (în sum[ de 10 000 lei). Cu suma respectiv[poetul î=i va edita culegerea Scântei galbene.

1926 „Ateneul cultural“ îi tip[re=te poeziile: Balad[ („O noapte de sineal[din vremi voievodale“), Destul, Pantofi, Psalm =i poemul în proz[Un vis[tor.

24

George Bacovia

Func\ioneaz[ ca profesor de desen =i caligrafie la =coala normal[ deb[ie\i din Bac[u. Un portret al poetului, executat de Tache Soroceanu,fiind expus la Salonul oficial din capital[, ob\ine premiul I.G. Bacovia î=i editeaz[ la Bac[u volumul Scântei galbene (tipografia„Minerva“). Agatha Grigorescu editeaz[ pe cheltuiala ei la Tipografia„Lupta“ din Bucure=ti volumul de poeme în proz[ reunite sub titlulBuc[\i de noapte.

1927 Dup[ ce-=i ia licen\a în litere =i filosofie, ca =i examenul de capacitate,Agatha Grigorescu e numit[ profesoar[ suplinitoare la catedra delimba român[ a +colii normale „Elena Doamna“ din capital[.Volumul de poeme în proz[ Buc[\i de noapte cucere=te aten\ia =isimpatia critic[ a lui Perpessicius care se exprim[ franc de dou[ori pe marginea lui: Întâia oar[ culegerea devine obiectul centralal unei „men\iuni critice“ (ulterior cuprinse în Opere, 2, Editurapentru literatur[, B., p. 234–239), iar a doua oar[ într-o referin\[despre „Istoria literaturii române moderne contemporane“ (IV.Evolu\ia prozei literare) de Eugen Lovinescu (inclus[ în Opere, 3,Editura Minerva, B., 1971, p. 259). De remarcat c[ ambele„men\iuni“ reprezint[ acela=i text gravat pe fundalul unorîntemeiate =i expresive judec[\i, alimentate de bunul-sim\. De aici=i cultul pentru stilul superlativ, pentru grada\ia precis[ =i pentrufixarea atitudinal[ în timp =i spa\iu: „Ironie, simbol, ecourienigmatice, un amestec bizar de atitudine, melodram[ =ipantomim[ =i, mai presus de toate, o art[ a poeziei, o cizelare afrazei =i periodului, atâtea însu=iri care fac din Buc[\i de noapte,în ciuda propor\iilor liliputane, o realitate fundamental[“. Înleg[tur[ cu volumul Scântei galbene Perpessicius relev[ c[simplitatea cu care „Bacovia sugereaz[ un peisagiu, o dezvoltaresufleteasc[, o nevroz[, o senza\ie geologic[, misterioas[ prin îns[=idepistarea ei, ne d[ m[sura acestui mare artist (…). O realizarede mare =i subtil[ art[ (…) a unui suflet terorizat de toateadversit[\ile contemporane (…), un mucenic al propriului destinimplacabil“ (Opere, 2, p. 196.).„Ateneul cultural“ îi tip[re=te poeziile: Contrast, Ebreia, Sepulcreviolate, Proz[ („Plou[…“), sub titlul Nevroz[, Proz[ („Amorulhidos ca un satir“). Revista „Via\a literar[“ prezint[ poezia }naltar. Colaboreaz[ la revista „C[minul nostru“, care apare laBac[u, editat[ fiind de doi dintre prietenii s[i pre nume C. Ionescu-

25

Plumb

Olt =i G. +t. Cazacu, cu recenzii la c[r\ile lor de versuri (Pro gloriaBacchi =i, respectiv, Simfonii de sear[, precum =i la volumulintitulat Muguri cenu=ii de c[tre Agatha Grigorescu. În „Via\aliterar[ (an. II, nr. 53) este tip[rit interviul De vorb[ cu G. Bacovia,acordat lui I. Valerian.

1928 La 28 iunie G. Bacovia se c[s[tore=te la Bucure=ti cu Agatha Grigorescu.Prima lun[ convie\uiesc în locuin\a de la Cotroceni a fratelui s[uConstantin. Dup[ aceea se mut[ într-o mansard[ mobilat[. Traiulmodest =i inconfortabil, =i mai ales vestea c[ Liviu Rebreanu, în pofidaeforturilor depuse, nu i-a putut ob\ine decât un post de copist clasa aIII-a la Ministerul Artelor, în direc\ia condus[ de Ion Minulescu, îlfac s[ treac[ printr-o nou[ criz[ de nervi. Drept care este internat înclinica doctorului Marinescu.Criticul Pompiliu Constantinescu caracterizeaz[ astfel în Opere =iautori (Editura Ancora, Bucure=ti) poezia lui G. Bacovia: „O gangren[a universului îi otr[ve=te =i-i roade fiin\a, o solitudine maniacal[ îlîmpinge la un solilocviu pe muche de cu\it, între luciditate =i demen\[;ca =i pe marii romantici, amorul =i moartea îl obsedeaz[, dar f[r[patetism retoric, f[r[ elanuri zgomotoase spre fericire =i f[r[ filosofaregrandilocvent[ (…). Eul bacovian r[suce=te un tragic, obsedantscâncet… materia în dezagregare are un fel de con=tiin\[ de sine,vizibil[ în însu=i propriul ei proces de dezatomizare“.

1929 În iunie, stabilit la Bucure=ti, G. +t. Cazacu editeaz[, împreun[ cuG. Bacovia, revista „Orizonturi noi“ (seria a II-a). Va publica încoloanele ei în continuare câteva pagini de proz[, Cântec târziu,poezia Cu voi… (care împrumut[ numele volumului respectiv), subtitlul Vobiscum, un medalion Macedonski (Un poet al frumosului),precum =i o recenzie despre versurile lui G. +t. Cazacu, reeditat[ ulte-rior drept prefa\[ la volumul acestuia, intitulat Calea sângelui.Mihail Sebastian remarc[, într-un articol din „Revista scriitoarelor=i scriitorilor români“ (nr. 3, din luna martie), c[ lirica lui G. Ba-covia e „singura dram[ sincer[ pe care poezia noastr[, de laEminescu încoace, o cuprinde“. La recomandarea lui EugenLovinescu (care-l invitase totu=i zadarnic pe poet la cenaclul s[u)Editura Ancora tip[re=te spre finele anului, într-un singur volum,Plumb (edi\ia a III-a) =i Scântei galbene (edi\ia a II-a), cu untiraj de 300 exemplare. De notat c[ tratativele de editare a

26

George Bacovia

volumului au fost purtate de c[tre so\ie, Agatha Grigorescu, c[reiadealtfel G. Bacovia i l-a consacrat.Cartea se bucur[ de o ampl[ rezonan\[ critic[.Al. Philippide se pronun\[ pentru acordarea premiului na\ional depoezie lui Tudor Arghezi =i George Bacovia. Academia Român[ îlsolicit[ s[-=i prezinte candidatura la premiul s[u anual de poezie,dar pe care îl acord[ totu=i lui I. Valerian. Acesta din urm[ îi ia unnou interviu poetului: „Cântec târziu“. Romanul unui poet. De vorb[cu G. Bacovia pentru „Via\a literar[“ (an. IV, nr. 107, 13-27 aprilie).Colaboreaz[ la revist[ cu Poeme în proz[ (Când cad frunzele,Nuvel[ din trecut, În zadar) =i cu poeziile Fug[, +i ninge… (subtitlul Iarn[), Nocturn[ („O, nu mai cânta, harmonie pribeag[“).„Curentul“ (literar =i artistic) public[ în patru foiletoane, Cântectârziu. Cezar Petrescu, în cuvântul introductiv, îl situeaz[ peG. Bacovia în imediata apropiere a lui Tudor Arghezi. Îl jignescîns[ exager[rile privind traiul mizer al „bietului poet“, care con-form biografului s[u M. Petroveanu, „denun\a în interviul amintitinsensibilitatea societ[\ii fa\[ de condi\ia artistului în genere“.Gra\ie eforturilor lui Liviu Rebreanu, Bacovia e numit în postulde referent la Direc\ia Cultura poporului, de curând înfiin\at[ înMinisterul Artelor. Redacteaz[ texte pentru c[minele culturale =io poezie ocazional[ de Florii (Imn), pe care o public[ revista„Orizonturi noi“. Tot aici îi apare =i poezia Liceu.Editura revistei „Orizonturi noi“ tip[re=te volumul Cu voi… în-tr-un tiraj de 3000 exemplare. Volumul a a=teptat doi ani de zilepentru a fi publicat[ la Editura Cartea româneasc[. De relevat c[în acest an apar de asemenea Joc secund de Ion Barbu, Paradisulsuspinelor de Ion Vinea, Priveli=ti de B. Fundoianu, Strofe pentrutoat[ lumea de Ion Minulescu.“Via\a literar[“ îi public[ poeziile: Imn, Crize =i Amurg („Trecburgheze colorate“).“Revista scriitoarelor =i scriitorilor români“ ]i prezint[ poeziile Pedeal, sub titlul T`rziu, =i Din urm[, sub titlul Solitar. Revista„Îndreptar“ îi g[zduie=te Pastel („S[rmanii plopi de lâng[ moar[“),sub titlul Elegie de iarn[. „Tribuna literelor“ din Bac[u îi prezint[poezia Renun\are, sub titlul Niciodat[. Particip[ la un matineu literarla Teatrul Mic, prezentat fiind asisten\ei de c[tre Ion Pillat =i de c[treDimitrie Pompei, profesor la facultatea de matematici din Cluj. De

27

Plumb

asemenea ia parte la un festival de poezie de la Casa femeii, la carecite=te versuri al[turi de Tudor Arghezi. Dar, invitat s[ repete lecturapoeziilor, poetul dispare din sal[, potrivit aceluia=i M. Petroveanu.În toamn[ Agatha Grigorescu, consoarta poetului, devine titularauneia din catedrele de limba =i literatura român[ la liceul din Bac[u.În cele din urm[, dup[ dou[ luni de navet[ Bucure=ti-Bac[u, so\iiBacovia se statornicesc la Bac[u, poetul renun\ând la serviciu.

1931 Se stinge din via\[ mama poetului.În acela=i an se na=te fiul Gabriel (Briel).“Via\a literar[“ ]i tip[re=te poezia Sfâr=it de toamn[, sub titlulVariant[. Cite=te versuri la o =ez[toare a Afeneului „Nicolae Iorga“.Eugen Jebeleanu, care se afla printre ascult[tori, avea s[ scrie în„Ramp[“ din 31 decembrie articolul Bacovia, cânt[re\ proletar,ar[tându-se profund impresionat de crea\ia „acestui om m[runtcu vocea vaiet =i ochii abisuri“.

1932 G. Bacovia este invitat în luna februarie, împreun[ cu al\i scriitoriai vremii, de c[tre profesorul D. Caracostea, =eful catedrei de istorialiteraturii române, la seminarul s[u pentru a vorbi studen\ilor decrea\ia proprie.Societatea scriitorilor români îi stabile=te o pensie lunar[ de 1000lei. În antologia în limba german[ a poe\ilor români (alc[tuitor=i traduc[tor fiind Franyó Zoltán) G. Bacovia este prezent cupoeziile Toamn[ („R[sun[ din margini de târg“), Amurg („Calacrimi mari de sânge“) =i Pastel („E-o muzic[ de toamn[“).

1933 Agatha Grigorescu, în timpul vacan\ei de var[, construie=te laBucure=ti, pe terenul propriu, locuin\a familiei, care, dup[ intrareaîn eternitate a poetului, va deveni muzeu memorial.Familia Bacovia revine la Bucure=ti, unde Agathei Grigorescu i sef[g[duie=te deta=area solicitat[. O recidiv[ a bolii îl face pe poets[ se intereseze pentru a treia oar[, de ast[ dat[ în clinicadoctorului Obreja. Potrivit aceluia=i biograf =i editor al opereibacoviene M. Petroveanu, „convalescen\a =i-o petrece în gr[dinacasei sale =i în rare plimb[ri prin cartier“.“Revista scriitoarelor =i scriitorilor români“ îi prezint[ poeziile Me-mento, sub titlul Ecou de roman\[ =i Serenad[ („Poetizeaz[ luna“).

1934 Paul Zarifopol îi propune publicarea unei antologii lirice laEditura Funda\iei pentru literatur[ =i art[. Volumul apare sub

28

George Bacovia

titlul Poezii, îngrijit =i prefa\at de Adrian Maniu. De notat c[ înacela=i an v[d lumina tiparului volumele Caietul verde (ad[ugit)de Ion Pillat, La pragul minunii de V. Voiculescu, Inimi sub s[biide Eugen Jebeleanu, Întoarcerea poetului la uneltele sale deCamil Baltazar.Împreun[ cu Tudor Arghezi, este distins cu premiul na\ional depoezie. R[spunde la serie o de întreb[ri, privind includerea sa înalmanahul Who’s who. De remarcat c[ „numele =i opera“ poetului„fuseser[ semnalate editurii engleze de Lucian Blaga, pe atunciata=at al \[rii la Berna, pe lâng[ Liga Na\iunilor“ (M. Petroveanu).Exegetul +erban Cioculescu public[ în „Adev[rul“ din 23 aprilie(p. 1–2) o cronic[ referitoare la volumul Poezii. Iat[ în rezumatpunctele lui de vedere fundamentate critic =i exprimate plastic: „Oacuitate inedit[ în poezia dlui Bacovia e intuirea dezagreg[rii(…). De=i absolut contrar[ transcenden\ei, direc\ia plângeriibacoviene împrumut[ poemei sale în stare curat[ un accentsfâ=ietor care va r[mâne în lirica româneasc[ (…). PoetulPlumbului a fost primul emi\[tor al unui suflet autentic, pe osingur[ coard[, cu vibra\ii adânci =i joase, strecurate în versurilepoe\ilor tineri de dup[ r[zboi“.

1935 Poetul ofer[, împreun[ cu Arghezi, Minulescu, N. D. Cocea, IonelTeodoreanu, Agatha Grigorescu-Bacovia, autografe la libr[riaAlcalay.În luna lui cuptor î=i petrece concediul la mare. În „Via\a literar[“figureaz[ cu poeziile: Trec nouri =i Elegie (cu titlul Remember).Încredin\eaz[ la rug[mintea lui Adrian Maniu revistei „Muzic[ =ipoezie“ poema Sear[ („Ce este cerul ori ziua a trecut“), sub titlulCântec de sear[. Colaboreaz[ la „Revista Funda\iilor“ cu pieseleDin vremuri („E frig, iarna“) =i Un cântec.

1936 Vede lumina tiparului Comedii în fond, în colec\ia Biblioteca pentruto\i (Editura Alcalay, Bucure=ti).Revista „Muzic[ =i poezie“ îi ofer[ spa\iu în coloanele ei pentrupoeziile: Nihil… =i Gaudeamus. Iar în „Revista Funda\iilor“figureaz[ cu piesele: Dies irae =i Regret.

1937 În antologia Poezia româneasc[ de la origine pân[ în zilelenoastre (1673-1937) de Gh. Carda= (ap[rut[ la Institutul de artegrafice „Tiparul universitar“, G. Bacovia este prezentat cu vestitapoezie Lacustr[.

29

Plumb

1938 O alt[ criz[ face necesar[ spitalizarea poetului la clinica depsihiatrie a Spitalului central, aici asistat fiind de doctorulTomescu. Convalescen\a =i-o face la vila din Bu=tenia a Societ[\iiscriitorilor români. Critica se exprim[ pe marginea volumului s[uComedii în fond. Iat[ ce scrie Vladimir Streinu în articolul G.Bacovia: „Umanitatea gânditoare se anuleaz[ la acest poet însimple acte de adaptare, ca în ordinea vegetal[ sau, cel mai adesea,ca în fenomene de geotropism ale universului inert. Drumul s[upleac[ din con=tiin\[ =i, trecând prin organic, p[trunde adânc înanorganic, a c[rui via\[ dreapt[ o tr[ie=te. Direc\ia coborâtoarec[tre primordialitate îl oblig[ s[ încalce limita exterioar[ apr[bu=irii suflete=ti (vezi Pagini de critic[ literar[, EdituraFunda\iei pentru literatur[ =i art[, B., 1938, p. 42-45).“Via\a româneasc[“ (nr. 8) ofer[ cititorilor s[i un grupaj detraduceri din lirica bacovian[ în limba francez[, semnate de c[treMaria Holban.Agatha Grigorescu-Bacovia, de=i câ=tig[ procesul intentatMinisterului Înv[\[mântului, ob\ine transferul de la Bac[u laBucure=ti, îns[ e titularizat[ la =coala normal[ de fete dinM[gurele-Ilfov.

1939 Poetul Mihai Beniuc semneaz[ un articol despre Bacovia în „|aranou[“ (an. I, nr. 26, 12 noiembrie). Fixat în descenden\a lui M.Eminescu, autorul e configurat mai cu seam[ în latura social[ aliricii sale.Al. Piru, într-un articol din „Jurnalul literar“ (an. I, nr. 27, 3iulie, p. 3) „circumscrie punctele de contact =i diferen\ele dintreBacovia, Rolliant =i simbolism în general“ (M. Petroveanu).

1940 Societatea scriitorilor români majoreaz[ pensia poetului de la1000 la 2000 lei lunar.

1941 Vede lumina tiparului fundamentala =i enciclopedica lucrare a luiG. C[linescu Istoria literaturii române de la origini pân[ înprezent. Poezia lui G. Bacovia este considerat[ estetic ca un docu-ment al „manierismului patetic“.Pictorul Coman Ardeleanu execut[ dou[ portrete ale poetului: unulîn ulei =i altul în pastel.

1942 Editura Funda\iilor pentru literatur[ încheie un contract cu G. Ba-covia în vederea tip[ririi unui volum de Opere în colec\ia edi\iilor

30

George Bacovia

definitive. Agatha Grigorescu este titularizat[ la Liceul „Domni\aIleana“ din capital[.Critica literar[ continu[ s[ analizeze crea\ia poetului. +erbanCioculescu men\ioneaz[ în ale sale Aspectele lirice contemporane(Casa =coalelor, B.,): „Dar se mai poate vorbi de un Bacovia alprovinciei, când majoritatea poemelor se înal\[ peste am[nuntelelocale, ca s[ smulg[ universului, din alternan\a periodic[ aanotimpurilor, sensul final al vie\ii?”

1943 În antologia Literatura român[ contemporan[ de Vladimir Streinu(Editura Dacia, B.) G. Bacovia este prezentat cu poeziile: Amurgde iarn[, Decembrie, Decor, Fanfar[, Note de toamn[ („T[cere…e toamn[ în cetate“), cu titlurile Fiori, Lacustr[, Mar= funebru,Memento, Nevroz[, Nocturn[ („Stau… =i moina cade, ap[,glod“), Pastel („S[rmanii plopi de lâng[ moar[“), Plumb, Plumbde toamn[, Sear[ trist[.Poetul acord[ un interviu (De vorb[ cu Bacovia) lui Vasile Neteaîn „Vremea“) an. XV, nr. 701, 6 iunie).

1944 Conform biografilor s[i, Agatha Grigorescu-Bacovia =i fiul Gabrielse refugiaz[ la Pucioasa. De aici vor coresponda cu poetul r[masîn Bucure=ti. Dup[ 23 august familia revine în capital[. So\ia î=ireia activitatea de profesoar[.În Editura Funda\iei pentru literatur[ =i art[ vede lumina tiparuluivolumul de Opere al autorului.

1945 G. Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor =i Petrolului.Volumul colectiv intitulat Poezia social[ româneasc[ (TipografiaMinerva, Bra=ov) îl prezint[ pe poet cu poezia Amurg („Trecburgheze colorate“).

1946 Are loc aniversarea a 65 de ani de via\[ =i a 50 de ani de activitateliterar[ a lui G. Bacovia. Este numit consilier la Ministerul Artelor,care ]i confer[ premiul s[u pentru poezie. Acord[ lui EugenJebeleanu un interviu în „Veac nou“ (an. II, nr. 42). În „Na\iunea“figureaz[ cu poeziile Nihil novi II („+i zilele de var[“) =i Zgomote.Apare volumul Stan\e burgheze. Tot în acest an v[d luminatiparului Bilete de papagal de Tudor Arghezi, |ara luminii deMagda Isanos, Un om a=teapt[ r[s[ritul de Mihai Beniuc =i Foculdin amnar de Cicerone Theodorescu.

31

Plumb

“Într-o analiz[ a contamin[rilor stilistice din lirica bacovian[“, TudorVianu pune în relief o nou[ faz[, modern[, a evolu\iei ei“ (vezi Figuri=i forme literare, Casa =coalelor, B., p. 132-133). Antologia Poeziamuncii =i a libert[\ii alc[tuit[ de Al. +ahighean =i prefa\at[ de VictorEftimiu (Editura Confedera\iei Generale a Muncii din România) îlprezint[ cu poeziile Diminea\[ =i Note de toamn[.Agatha Grigorescu-Bacovia este transferat[ la +coala central[ dincapital[. Ob\ine o catedr[ la Seminarul pedagogic universitar.

1947 Are loc s[rb[torirea poetului la Bac[u. O agap[ la fostul s[u liceu.Se desf[=oar[ un festival bacovian la teatrul din localitate (re-cital de poezie =i muzic[ pe versuri bacoviene, balet etc.Ziarul din Bac[u „Înainte“ public[ poezia Doina („Dintre câte-amîncercat“).Postul pe care îl ocup[ poetul la Ministerul Artelor este desfiin\at.

1948—1954 Poezia lui G. Bacovia este în dizgra\ie. Autorul este „consi-derat“ „decadent“.Poetul îns[ continu[ s[ scrie versuri. Elocvent în aceast[ ordineeste =i volumul postum Stan\e =i versete, ap[rut în 1970 în EdituraMinerva.Vreme îndelungat[ este preocupat de ilustrarea unei lucr[ri înmanuscris a publicistului Stelian Metzulescu, Istoria culturiioltene, cu portrete de scriitori =i oameni de cultur[ din regiune(M. P.).I se redeschide o veche leziune pulmonar[. Refacere lent[. Clipegrele, nelini=ti mari.Revenirea poetului în activitate. Primul semn este înregistrarea laradio a unui grupaj din versurile sale lirice.

1955 Consiliul de Mini=tri îi acord[ o pensie de onoare de 2000 leilunar.

1956 Revista „Steaua“, dup[ publicarea unui studiu amplu în dou[numere la rând, semnat de A. E. Baconsky, în care autorul pledeaz[pentru „valorificarea deplin[ a liricii bacoviene“, îi g[zduie=tepoeziile Cogisto =i În iarn[. „Tân[rul scriitor“ îi public[ poeziaArhaism. În „Scrisul b[n[\ean“ figureaz[ cu poeziile Sear[(„Lini=te“) =i Epod[. „Flac[ra“ îi tip[re=te poezia +i dac[.„Scânteia“ îi prezint[ poezia Egipet (sub titlul Divag[ri utile).

32

George Bacovia

Vede lumina tiparului volumul Poezii, în preajma celui de-al doileacongres al Uniunii scriitorilor. Volumul este înso\it de o prefa\[semnat[ de Eugen Jebeleanu. În acela=i an apare =i Cântare omuluide Tudor Arghezi.În luna septembrie i se decerneaz[ Ordinul Muncii clasa I. Revista„Contemporanul“ =i ziarul „România liber[“ public[ în paginilelor articole omagiale consacrate poetului. În „Flac[ra“ din 1 no-iembrie acord[ un interviu lui Cicerone Theodorescu. Revista„Muzica“ îi dedic[ un num[r cuprinzând un grupaj de lieduri peversurile sale.La 14 decembrie e s[rb[torit la Casa scriitorilor „MihailSadoveanu“ în prezen\a lui Tudor Arghezi.

1957 „Via\a româneasc[ (nr. 1, ianuarie) îi public[ poezia Doin[(„Frunze se târ[sc“), iar „Via\a studen\easc[“ – piesa De-a= fiartist.Bolnav, poetul alc[tuie=te sumarul unei noi edi\ii, mai ample, dePoezii. Antologia va ap[rea îns[ dup[ plecarea în eternitate aautorului. Ea va fi ]nso\it[ de asemenea de o prefa\[ de EugenJebeleanu.În ziua de 22 mai, dup[ orele 8 diminea\a, inima lui G. Bacoviaî=i înceteaz[ b[t[ile.

V E R S U R I

34

George Bacovia

PLUMB1 9 1 6

PLUMB

Dormeau adânc sicriele de plumb,ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt µStam singur în cavou... ºi era vânt...ªi scârþâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb... ºi-am început sã-l strig µStam singur lângã mort... ºi era frig...ªi-i atârnau aripile de plumb.

PASTEL

Buciumã toamnaAgonic µ din fund µ

Trec pãsãrele,ªi tainic s-ascund

Þârâie ploaia...Nu-i nimeni pe drum;

Pe-afarã de staiTe-nãbuºi de fum.

Departe, pe câmp,Cad corbii, domol;

CUPRINS

35

Plumb

ªi rãgete lungiPornesc din ocol.

Tãlãngile, trist,Tot sunã dogit...

ªi tare-i târziu,ªi n-am mai murit...

DECOR

Copacii albi, copacii negriStau goi în parcul solitar:Decor de doliu, funerar...Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negreO pasãre cu glas amarStrãbate parcul secular...Cu pene albe, pene negre.

În parc fantomele apar...

ªi frunze albe, frunze negre;Copacii albi, copacii negri;ªi pene albe, pene negre,Decor de doliu, funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

CUPRINS

36

George Bacovia

AMURG

Trec corbii µ ah, „Corbii“Poetului Tradem µªi curg pe-nnoptatPe-un târg îngheþat,

Se duc pe pustii...Pe când, de argint,În amurg de-argint,S-aprinde crai-nou

Pe zãri argintiiÎn vastul cavou...Iubito... ah, „Corbii“Poetului Tradem...

LACUSTRÃ

De-atâtea nopþi aud plouând,Aud materia plângând...Sunt singur, ºi mã duce-un gândSpre locuinþele lacustre.

ªi parcã dorm pe scânduri ude,În spate mã izbeºte-un val µTresar prin somn, ºi mi se pareCã n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,Pe-aceleaºi vremuri mã gãsesc...

CUPRINS

37

Plumb

ªi simt cum de atâta ploaiePiloþii grei se prãbuºesc.

De-atâtea nopþi aud plouând,Tot tresãrind, tot aºteptând...Sunt singur, ºi mã duce-un gândSpre locuinþele lacustre...

GRI

Plâns de cobe pe la geamuri se opri,ªi pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;„I-auzi corbii!“ µ mi-am zis singur... ºi-am oftat;Iar în zarea grea de plumbNinge gri.

Ca ºi zarea, gândul meu se înnegri...ªi de lume tot mai singur, mai barbar, µTrist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...Iar în zarea grea de plumbNinge gri.

SONET

E-o noapte udã, grea, te-neci afarã.Prin ceaþã µ obosite, roºii, fãrã zare µArd, afumate, triste felinareCa într-o crâºmã umedã, murdarã.

CUPRINS

38

George Bacovia

Prin mãhãlãli mai neagrã noaptea pare...ªivoaie-n case triste inundarã µª-auzi tuºind o tusã-n sec, amarã µPrin ziduri vechi ce stau în dãrâmare.

Ca Edgar Poe mã reîntorc spre casã,Ori ca Verlaine, topit de bãuturã µªi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasã.

Apoi, cu paºi de-o nostimã mãsurã,Prin întunerec bâjbâiesc prin casã,ªi cad, recad, ºi nu mai tac din gurã.

AMURG DE TOAMNÃ

Amurg de toamnã pustiu, de humã,Pe câmp sinistre ºoapte trec pe vânt µDeparte plopii s-apleacã la pãmântÎn larg balans lenevos, de gumã.

Pustiu adânc... ºi-ncepe a-nnopta,ªi-aud gemând amorul meu defunct;Ascult atent privind un singur punctªi gem, ºi plâng, ºi râd în hî, în ha...

TABLOU DE IARNÃ

Ninge grozav pe câmp la abatorªi sânge cald se scurge pe canal;Plinã-i zãpada de sânge animal µªi ninge mereu pe un trist patinor...

CUPRINS

39

Plumb

E albul aprins de sânge-nchegat.ªi corbii se plimbã prin sânge... ºi sug;Dar ceasu-i târziu... în zãri corbii fugPe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptatã...ªi-acum când geamuri triste se aprindSpre abator vin lupii licãrind.µ Iubito, sunt eu la uºa îngheþatã...

ÎN GRÃDINÃ

Scârþâie toamna din crengi ostenitePe garduri bãtrâne, pe streºini de lemn,ªi frunzele cad ca un sinistru semnÎn liniºtea grãdinii adormite.

O palidã fatã cu gesturi grãbiteAºteaptã pe noul amor...Pe când, discordant ºi înfiorãtor,Scârþâie toamna din crengi ostenite.

SPRE TOAMNÃ

Pe drumuri delirând,Pe vreme de toamnã,Mã urmãreºte-un gândCe mã îndeamnã:µ Dispari mai curând!

CUPRINS

40

George Bacovia

În casa iubitei de-ajung,Eu zgudui fereastra nervos,ªi-o chem ca sã vadã cum plouãFrunziºul, în târgul ploios.

Dar, iatã, ºi-un mort evreiesc...ªi plouã, e moinã, noroi µÎn murmure stranii semiteM-adaug ºi eu în convoi.

ªi nimeni nu ºtie ce-i asta µM-afund într-o crâºmã sã scriu,Sau râd ºi pornesc înspre casã,ªi-acolo mã-nchid ca-n sicriu.

ªi mereu delirând,Pe vreme de toamnã,M-adoarme un gândCe mã îndeamnã:µ Dispari mai curând!...

PÃLIND

Sunt solitarul pustiilor pieþeCu tristele becuri cu palã luminã µCând sunã arama în noaptea deplinãSunt solitarul pustiilor pieþe.

Tovar㺠mi-i râsul hidos, ºi cu umbraCe sperie câinii pribegi prin canale;Sub tristele becuri cu razele pale,Tovar㺠mi-i râsul hidos, ºi cu umbra.

CUPRINS

41

Plumb

Sunt solitarul pustiilor pieþeCu jocuri de umbrã ce dau nebunie;Pãlind în tãcere ºi-n paralizie, µSunt solitarul pustiilor pieþe...

AMURG VIOLET

Amurg de toamnã violet...Doi plopi, în fund, apar în siluete:µ Apostoli în odãjdii violete µ

Oraºul tot e violet.

Amurg de toamnã violet...Pe drum e-o lume leneºã, cochetã;Mulþimea toatã pare violetã,

Oraºul tot e violet...

Amurg de toamnã violet...Din turn, pe câmp, vãd voievozi cu plete;Strãbunii trec în pâlcuri violete,

Oraºul tot e violet.

DECEMBRIE

Te uitã cum ninge decembre...Spre geamuri, iubito, priveºte µMai spune s-aducã jãratecªi focul s-aud cum trosneºte.

ªi mânã fotoliul spre sobã,La horn sã ascult vijelia,

CUPRINS

42

George Bacovia

Sau zilele mele µ totuna µAº vrea sã le-nvãþ simfonia.

Mai spune s-aducã ºi ceaiul,ªi vino ºi tu mai aproape, µCiteºte-mi ceva de la poluri,ªi ningã... zãpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,ªi toate din casã mi-s sfinte, µTe uitã cum ninge decembre...Nu râde... citeºte nainte.

E ziuã ºi ce întuneric...Mai spune s-aducã ºi lampa µTe uitã, zãpada-i cât gardul,ªi-a prins promoroacã ºi clampa.

Eu nu mã mai duc azi acasã...Potop e-napoi ºi nainte,Te uitã cum ninge decembre...Nu râde... citeºte nainte.

NEGRU

Carbonizate flori, noian de negru...Sicrie negre, arse, de metal,Vestminte funerare de mangal,Negru profund, noian de negru...

CUPRINS

43

Plumb

Vibrau scântei de vis... noian de negru;Carbonizat, amorul fumega µParfum de pene arse, ºi ploua...Negru, numai noian de negru...

NEVROZÃ

Afarã ninge prãpãdind,Iubita cântã la clavir, µªi târgul stã întunecat,De parcã ninge-n cimitir.

Iubita cântã-un marº funebru,Iar eu nedumerit mã mir:De ce sã cânte-un marº funebru...ªi ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge ºi-a cãzut pe clape,ªi geme greu ca în delir...În dezacord clavirul moare,ªi ninge ca-ntr-un cimitir.

ªi plâng ºi eu, ºi tremurândPe umeri pletele-i resfir...Afarã târgul stã pustiu,ªi ninge ca-ntr-un cimitir.

CUPRINS

44

George Bacovia

MOINÃ

ªi toamna, ºi iarnaCoboarã-amândouã;ªi plouã, ºi ninge µªi ninge, ºi plouã.

ªi noaptea se lasãMurdarã ºi goalã;ªi galbeni trec bolnaviCopii de la ºcoalã.

ªi-s umezi pereþii,ªi-un frig mã cuprinde µCu cei din morminteUn gând mã deprinde...

ªi toamna, ºi iarnaCoboarã-amândouã;ªi plouã, ºi ninge µªi ninge, ºi plouã.

MELANCOLIE

Ce chiot, ce vaiet în toamnã...ªi codrul sãlbatec vuieºte µRãsunã-n coclauri un bucium,ªi doina mai jalnic porneºte.

µ Ascultã, tu, bine, iubito,Nu plânge ºi nu-þi fie teamã µAscultã cum greu, din adâncuri,Pãmântul la dânsul ne cheamã...

CUPRINS

45

Plumb

RAR

Singur, singur, singur,Într-un han, departe µDoarme ºi hangiul,Strãzile-s deºarte,Singur, singur, singur...

Plouã, plouã, plouã,Vreme de beþie µªi s-asculþi pustiul,Ce melancolie!Plouã, plouã, plouã...

Nimeni, nimeni, nimeni,Cu atât mai bine µªi de-atâta vremeNu ºtie de mineNimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...Orice ironieVã rãmâne vouã µNoaptea e târzie,Tremur, tremur, tremur...

Veºnic, veºnic, veºnic,Rãtãciri de-acumaN-or sã mã mai cheme µPeste vise bruma,Veºnic, veºnic, veºnic...

CUPRINS

46

George Bacovia

Singur, singur, singur,Vreme de beþie µI-auzi cum mai plouã,Ce melancolie!Singur, singur, singur...

NERVI DE TOAMNÃ

E toamnã, e foºnet, e somn...Copacii, pe stradã, ofteazã;E tuse, e plânset, e gol...ªi-i frig, ºi bureazã.

Amanþii, mai bolnavi, mai triºti,Pe drumuri fac gesturi ciudate µIar frunze, de veºnicul somn,Cad grele, udate.

Eu stau, ºi mã duc, ºi mã-ntorc,ªi-amanþii profund mã-ntristeazã µÎmi vine sã râd fãrã sens,ªi-i frig, ºi bureazã.

SEARÃ TRISTÃ

Barbar, cânta femeia-aceea,Târziu, în cafeneaua goalã,Barbar cânta, dar plin de jale, µªi-n jur era aºa rãscoalã...

CUPRINS

47

Plumb

ªi-n zgomot monstru de þimbaleBarbar, cânta femeia-aceea.

Barbar, cânta femeia-aceea...ªi noi eram o ceatã tristã µPrin fumul de þigãri, ca-n nouri,Gândeam la lumi ce nu existã...ªi-n lungi, satanice ecouri,Barbar, cânta femeia-aceea.

Barbar, cânta femeia-aceea,ªi-n jur era aºa rãscoalã...ªi nici nu ne-am mai dus acasã,ªi-am plâns cu frunþile pe masã,Iar peste noi, în sala goalã, µBarbar, cânta femeia-aceea...

NOTE DE TOAMNÃ

Tãcere... e toamnã în cetate...Plouã... ºi numai ploaia dã cuvânt µE pace de plumb, e vânt, ºi pe vântGrãbite, trec frunze liberate.

Deschide, dã drumu,-adorato,Cu crengi ºi foi uscate am venit;În târg, o fatã tristã a murit, µªi-au dus-o pe ploaie, ºi-au îngropat-o...

Dã drumu, e toamnã în cetate µÎntreg pãmântul pare un mormânt...Plouã... ºi peste târg, duse de vânt,Grãbite, trec frunze liberate.

CUPRINS

48

George Bacovia

OH, AMURGURI . . .

Oh, amurguri violete...

VineIarna cu plânsori de piculine...

Peste parcul pãrãsitCad regreteªi un negru croncãnit...

Veºnicie,Enervare...Din fanfare funerareToamna sunã, agonie...

Vânt de gheaþã s-a pornit,Iar sub crengile schelete, µHohot de smintit.Nici o urmã despre tine,µ Vine, nu vine...

Oh, amurguri violete...

AMURG DE IARNÃ

Amurg de iarnã, sumbru, de metal,Câmpia albã µ un imens rotund µVâslind, un corb încet vine din fund,Tãind orizontul, diametral.

CUPRINS

49

Plumb

Copacii rari ºi ninºi par de cristal.Chemãri de dispariþie mã sorb,Pe când, tãcut, se-ntoarce-acelaºi corb,Tãind orizontul, diametral.

ALEAN

E-n zori, e frig de toamnã,ªi cât cu ochii veziSe-ncolãceºte fumul,ªi-i pâclã prin livezi.

Rãsunã, trist, de glasuriCâmpiile pustii, µªi pocnet lung, ºi chiotS-aude-n deal la vii.

C-un zmeu copiii-aleargã,Copil, ca ei, te vezi,ªi plângi... ºi-i frig de toamnã...ªi-i pâclã prin livezi.

AMURG ANTIC

Havuzul din dosul palatului mortMai aruncã, mai plouã, mai plânge µªi stropii cãzând, în amurg, iau culori:De sinealã, de aur, de sânge.

CUPRINS

50

George Bacovia

Pluteºte un lanþ de lebede albe,Iar visul din parc în lac se rãsfrânge µAmurgul pe lebede pune culori:De sinealã, de aur, de sânge.

Uitate, statuiele albe privesc,Albe visând c-un aer ce plânge µªi lasã amurgul pe ele culori:De sinealã, de aur, de sânge.

PULVIS

Imensitate, veºnicie,Tu, haos, care toate-aduni...În golul tãu e nebunie, µªi tu ne faci pe toþi nebuni.

În faþa ta sunt cel mai laº.Imensitate, veºnicie, µIubesc o fatã din oraº...Învaþã-mã filosofie.

Imensitate, veºnicie,Pe când eu tremur în delir,Cu ce supremã ironieArãþi în fund un cimitir.

CUPRINS

51

Plumb

CUPTOR

Sunt câþiva morþi în oraº, iubito,Chiar pentru asta am venit sã-þi spun;Pe catafalc, de cãldurã-n oraº, µÎncet, cadavrele se descompun.

Cei vii se miºcã ºi ei descompuºi,Cu lutul de cãldurã asudat;E miros de cadavre, iubito,ªi azi, chiar sânul tãu e mai lãsat.

Toarnã pe covoare parfume tari,Adu roze pe tine sã le pun;Sunt câþiva morþi în oraº, iubito,ªi-ncet, cadavrele se descompun...

TOAMNÃ

Rãsunã din margini de târgUn dangãt puternic de armã;E toamnã... metalic s-audGorniºtii, în fund, la cazarmã.

S-aude ºi-un clopot de ºcoalã,E vânt, ºi-i pustiu, dimineaþã;Hârtii ºi cu frunze, de-a valma,Fac roatã-n vârteje, pe-o piaþã.

Se uitã în zãri catedrala,Cu turnu-i sever ºi trufaº;

CUPRINS

52

George Bacovia

Grãdina oraºului plânge,ªi-aruncã frunziºu-n oraº.

ªi vine, ca-n vremi de demult,Din margini, un bucium de-alarmã,E toamnã... metalic s-audGorniºtii, în fund, la cazarmã.

S INGUR

Potop, cad stele albe de cristalªi ninge-n noaptea plinã de pãcate;La vatrã-n para ce abia mai bate µAzi, a murit chiar visul meu final.

ªi ninge-n miezul nopþii glacial...ªi tu iar tremuri, suflet singuratec, µPe vatrã-n para slabã, în jãratec, µÎncet, cad lacrimi roze, de cristal.

TRUDIT

Iubito, ºi iar am venit...Dar astãzi, de-abia mã mai port µDeschide clavirul ºi cântã-miUn cântec de mort.

ªi dacã-am sã cad pe covoareÎn tristul, tãcutul salon, µTu cântã nainte, iubito,Încet, monoton.

CUPRINS

53

Plumb

AMURG

Ca lacrimi mari de sângeCurg frunze de pe ramuri, µªi-nsângerat, amurgulPãtrunde-ncet prin geamuri.

Pe dealurile-albastre,De sânge urcã luna,De sânge pare lacul,Mai roº ca-ntotdeauna.

La geam tuºeºte-o fatãÎn bolnavul amurg;ªi s-a fãcut batistaCa frunzele ce curg.

ALTFEL

Omul începuse sã vorbeascã singur...ªi totul se miºca în umbre trecãtoare µUn cer de plumb de-a pururea domnea,Iar creierul ardea ca flacãra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg pãrea...ªi-n noaptea lui amarã tãcuse orice cânt, µªi-nvineþit de gânduri, cu fruntea în pãmânt,Omul începuse sã vorbeascã singur...

54

George Bacovia

PANORAMÃ

Plângea caterinca-fanfarãLugubru, în noapte, târziu...ªi singur priveam prin ochene,Pierdut în muzeul pustiu...

ªi-n lumea ochenelor tristeMã prinse sinistre gândiri µÎn jurul meu corpuri de cearã,Cu hâde ºi fixe priviri.

ªi-acea caterincã-fanfarãÎmi dete un tremur satanic;În racle de sticlã µ princeseOftau, în dantele, mecanic.

ªi-atunci, am fugit plin de groazãDin sumbrul muzeu fioros,Oraºul dormea în tãcere,Flaºneta plângea cavernos.

Plângea caterinca-fanfarãO arie tristã, uitatã...ªi stam împietrit... ºi de veacuri,Cetatea pãrea blestematã.

CUPRINS

55

Plumb

FINIS

Cadavrul impozant pe catafalcul falnic,Sub raza de argint visa în vasta salã...Iar sânul ei pierdut în mortuara galã µPe veci oprit, înmãrmurise falnic.

Pustiu...

Departe, în cetate viaþa tropota...O, simþurile-mi toate se enervau fantastic...Dar în lugubrul sãlii pufneau în râs sarcasticªi Poe, ºi Baudelaire, ºi Rollinat.

PLUMB DE IARNÃ

Iarna, de-o vreme, mã duce regretulPrin crânguri, pe margini de linii ferate µTrec singur spre searã pe ape-ngheþateCând fâlfâie, pe lume, violetul.

Paloarea, mutismul mineazã-al meu pieptPe satele ninse crai-nou când apare;Trec singur pe poduri de fier solitare,ªi-aºtept în zãpadã... dar ce mai aºtept?

Hau!... hau!... depãrtat sub stele-ngheþate...În noaptea grozavã la cine voi bate?...O, vis... o, libertate...Hau!... hau!... depãrtat sub stele-ngheþate...

CUPRINS

56

George Bacovia

NOCTURNÃ

Stau... ºi moina cade, apã, glod...Sã nu mai ºtiu nimic, ar fi un singur mod µUn bec agonizeazã, existã, nu existã, µUn alcoolic trece piaþa tristã.

Oraºul doarme ud în umezeala grea.Prin zidurile astea, poate doarme ea, µCase de fier în case de zid,ªi porþile grele se-nchid.Un clavir îngânã-ncet la un etaj,Umbra mea stã în noroi ca un trist bagaj µStropii sar,Ninge zoios,La un geam, într-un pahar,O rozã galbenã se uitã-n jos.

PLUMB DE TOAMNÃ

De-acum, tuºind, a ºi murit o fatã,Un palid visãtor s-a împuºcat;E toamnã ºi de-acuma s-a-nnoptat...µ Tu ce mai faci, iubita mea uitatã?

Într-o grãdinã publicã, tãcutã,Pe un nebun l-am auzit rãcnind,Iar frunzele cu droaia se desprind;E vânt ºi-orice speranþã e pierdutã.

Prin târgu-nvãluit de sãrãcieAm întâlnit un popã, un soldat...De-acum pe cãrþi voi adormi uitat,Pierdut într-o provincie pustie.

CUPRINS

57

Plumb

De-acum, au ºi pornit pe lumea eronatãEcouri de revoltã ºi de jale;Tot mai citeºti probleme sociale...Sau, ce mai scrii, iubita mea uitatã?

LARGO

Muzica sonoriza orice atom...Dor de tine, ºi de altã lume,Dor...Plana:Durere fãrã numePe om...Toþi se gândeau la viaþa lor,La dispariþia lor.Muzica sentimentalizaObositor, µDor de tine, ºi de altã lume,Dor...Muzica sonoriza orice atom.

PLOUÃ

Da, plouã cum n-am mai vãzut...ªi grele tãlãngi adormite,Cum sunã sub ºuri învechite!Cum sunã în sufletu-mi mut!

Oh, plânsul tãlãngii când plouã!

CUPRINS

58

George Bacovia

ªi ce enervare pe gând!Ce zi primitivã de tinã!O bolnavã fatã vecinãRãcneºte la ploaie râzând...

Oh, plânsul tãlãngii când plouã!

Da, plouã... ºi sunã umilCa tot ce-i iubire ºi urã µCu-o muzicã tristã, de gurã,Pe-aproape s-aude-un copil.

Oh, plânsul tãlãngii când plouã!

Ce basme tãlãngile spun!Ce lume-aºa goalã de vise!... ªi cum sã nu plângi în abise,Da, cum sã nu mori ºi nebun.

Oh, plânsul tãlãngii când plouã!

NERVI DE PRIMÃVARÃ

Primãvarã...O picturã parfumatã cu vibrãri de violet.În vitrine, versuri de un nou poet;În oraº suspinã un vals din fanfarã.

O nouã primãvarã de visuri ºi pãreri...

O lungã deºteptare zvoneºte împrejur,E clar ºi numai soare.La geamul unei fabrici o palã lucrãtoareAruncã o privire în zarea de azur.

CUPRINS

59

Plumb

O nouã primãvarã pe vechile dureri...Apar din nou þãranii pe hãul din câmpie,În infinit pãmântul se simte tresãltând:Vor fi acum de toate cum este oriºicând,Dar iar rãmâne totul o lungã teorie.

O, când va fi un cântec de alte primãveri?!...

MATINALÃ

Aurora violetãPlouã rouã de culori µVenus, plinã de fiori,Pare-o vie violetã.

Bat la geamul tãu încet,Bat cu-o razã sângeroasã µVino, floare somnoroasã,Cât pe zãri e violet.

Plâns de ape se repetã,Încã totu-i adormit µCa în vise s-a pornitRoata morii µ violetã.

Gol e-al sânului buchet,Floare goalã, somnoroasã...Trist, cu roza sângeroasã,Bat în geamul violet.

CUPRINS

60

George Bacovia

Aurora violetãSe pãteazã de culori µVenus, palã de fiori,Pare-o stinsã violetã...

ÎN PARC

Acum, stã parcul devastat, fatal,Mâncat de cancer ºi ftizie,Pãtat de roºu carne-vie µAcum, se-nºirã scene de spital.

Atunci, râdea,Bãteau aripi de veselie;Parfum, polen ºi histerie, µAtunci, în parc, ºi ea venea.

Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,Pe albe statui feminine;Pe alb model de forme fine,Acum, se-nºirã scene de viol...

POEMÃ ÎN OGLINDÃ

În salonul plin de vise,În oglinda larg-ovalã încadratã în argint,Bate toamna,ªi grãdina cangrenatã,În oglinda larg-ovalã încadratã în argint.

CUPRINS

61

Plumb

În fotoliu, ostenitã, în largi falduri de mãtase,Pe când cade violetul,Tu citeºti nazalizândO poemã decadentã, cadaveric parfumatã,Monotonã.

Eu prevãd poema rozã a iubirii viitoare...

Dar pierdutã, cu ochi bolnavi,Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.ªi privirea-þi cade vagã peste apa larg-ovalã,Pe grãdina cangrenatã,Peste toamna din oglindã µAdormind...

Eu prevãd poema rozã a iubirii viitoare...

Însã pal mã duc acuma în grãdina devastatãªi pe masa pãrãsitã µ albã marmurã sculptatã µÎn veºmintele-mi funebre,Mã întind ca ºi un mort,Peste mine punând roze, flori pãlite,-ntârziateCa ºi noi...

Zi, finala melodie din clavirul prãfuit,Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.Vezi, din anticul fotoliu µAgonia violetã,Catafalcul,ªi grãdina cangrenatã,În oglinda larg-ovalã încadratã în argint...

62

George Bacovia

ALB

Orchestra începu cu-o indignare graþioasã.Salonul alb visa cu roze albe µUn vals de voaluri albe...Spaþiu, infinit, de o tristeþe armonioasã...

În aurora plinã de vioare,Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cãrãri µCântau clare sãrutãri...Larg, miniaturã de vremuri viitoare...

NERVI DE TOAMNÃ

La toamnã, când frunza va îngãlbeni,Când pentru ftizici nu se ºtie ce noi surprize vor veni, µAlcoolizat, bãtut de ploi, cum n-am mai fost cândva,Târziu, în geamul tãu, încet, cu o monedã voi suna.

ªi-n toamna asta udã, mai putredã ca cele ce s-au dus,Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus, µLa geamul tãu, în spaima nopþii, ca un prelung final,Voi repeta cã anii trec mereu mai greu, ºi mai brutal.

Va bate ploaia... ºi târziu, la geamul tãu voi plânge-ncet...Va rãtãci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, µNimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...În toamna asta udã, mai putredã ca cele ce s-au dus.

CUPRINS

63

Plumb

PLUMB DE IARNÃ

Ninge secular, tãcere, pare a fi bine,Prin oraºul alb, doar vântul trece-ntârziat µNinge, parcã toþi murirã, parcã toþi au înviat...

Dorm volumele savante-n îngheþatele vitrine.

Printre ziduri, peste turnuri depãrtate,Ninge cu nimic în noaptea vastã, ning bancnote µNumai vântul singur plânge alte note...

Umbra mea se adânceºe-n cartiere democrate.

Ninge grandios în oraºul vast cum nu mai este,Ning la cinematografe grave drame sociale,Pe când vântul hohoteºte-n bulevarde glaciale...

µ Dar cine poate sã explice aceastã tristã poveste?

NOTE DE TOAMNÃ

Toamna-n grãdinã ºi-acordã vioara,Strada-i pustie...Oraºul e plin de hambare, µDe pâinea cea nouã duduie moara.

O frunzã s-a lãsat pe-o mânã-ntinsã care cere...

CUPRINS

64

George Bacovia

Oraºul gol...Cetate depãrtatã;Frunziºul smuls...De firele electrice, paralizatã,Ca un simbol,O pasãre cade-n oraº, ca o tristeþe mai mult.

ªi însereazã... ºi e tãcere...

ªi gândul s-afundã, pierdut vâslaº,Pe-al vremurilor mers µªi jalea de-a nu mai putea face un vers...

Sunt cel mai trist din acest oraº.

MONOSILAB DE TOAMNÃ

Toamna sunã-n geam frunze de metal,Vânt.În tãcerea grea, gând ºi animalFrânt.

În odaie, trist sunã lemnul mut:Poc.Umbre împrejur într-un gol, tãcut,Loc.

În van peste foi, singur, un condeiFrec.Lampa plânge... anii tãi, anii meiTrec.

CUPRINS

65

Plumb

Sã mã las pe pat, ochii sã-i închid,Pot.În curând, încet va cãdea în vidTot.

O, va fi cândva altfel natural,Bis.Toamna sunã-n geam frunze de metal,Vis.

NOCTURNÃ

Uitarea venea... a venit.O lacrimã cade jos, totul tace,Lampa obositã a clipit,Orice obiect atins ºopteºte: lasã-mã-n pace...

De-acum...Auzi, ploaia plânge pe drumPe un adânc tumult,Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult...

Adorm... ascult...Afarã, la fereastrã, toamna a spus:µ Of!...

CUPRINS

66

George Bacovia

SCÂNTEI GALBENE1926

SCÂNTEI GALBENE

O femeie în doliu pe stradã,O frunzã galbenã tremurã dupã ea µLuat de-a oraºului sfadã,Uitasem cã toamna venea.

Era mai demult o stradã,O ºcoalã, ºi bruma cãdea µPrin sãli, ca nimeni sã-l vadã,Un elev singuratic pãlea.

Un om, în amurg, pe-o stradã...Pe foi nu mai ºtiu cum trecea µSub tropot, ºi-a lumii grãmadã...µ Uitasem cã toamna venea.

S INGUR

Odaia mea mã înspãimântãCu brâie negre zugrãvitã µPrin noapte, toamna despletitãÎn mii de fluiere cântã.

CUPRINS

67

Plumb

µ Odaie, plinã de mistere,În pacea ta e nebunie;Dorm umbre negre prin unghere,Pe masã arde o fãclie.

µ Odaie, plinã de ecouri,Când plânsu-ncepe sã mã prindã,Stau triste negrele tablouri µFãclia tremurã-n oglindã.

Odaia mea mã înspãimântã...Aici n-ar sta nici o iubitã, µPrin noapte, toamna despletitãÎn mii de fluiere cântã.

AMURG

Crai-nou verde-pal, ºi eu singurPrin crengile cu sunet de schelet, µÎnvineþit ca un cadavru...µ Vino-n zãvoiul violet.

Or, nu! s-aprind luminile-n oraº...Sunt alþii, ºi un alt poet µE mult de când dormim în umbrã,În cimitirul violet...

CUPRINS

68

George Bacovia

MIEZUL NOPÞI I

Frunziºul acuma pornit-aO leneºã, jalnicã horã;ªi plâng, ºi cu plânsul în noapteRãchita de-afarã mi-i sorã.

S-apropie-ncet miezul nopþii,ªi sunã a frunzelor horã µEu trec din odaie-n odaie,Când bate satanica orã.

VÂNT

Toamna a þipat c-un trist accent,Vãzul cade neatent,Vântul sunã lemnãria,Bate gol, în poloboace, butnãria.Lângã uºã frunzele s-au strâns,De departe vin ecouri vechi de plâns,Brumã, toamnã literarã,Pe drum prãfãria se duce fugarã.ªi-am stat singur supãratÎn zãvoiul decadent,ªi prin crengile-ncâlcite mi-am notatVersuri fãrã de talent.

ECOU DE SERENADÃ

Pansele negre, catifelatePe marmora albã s-au veºtejit,

CUPRINS

69

Plumb

ªi-n tainice note s-au irositParfume triste, îndoliate.

Eu singur, cu umbra, iar am venit,O, statui triste ºi dãrâmate, µPansele negre, catifelate,Vise, ah, vise, aici, au murit.

În haine negre, întunecate,Eu plâng în parcul de mult pãrãsit...ªi-a mea serenadã s-a rãtãcitÎn note grele, ºi blestemate...

NOAPTE

Se-ntind bulevarde-n noapte de varã,Pe arbori, electricã luminã µLa garã zvâcneºte o maºinãªi-n gol, tresar signale de garã.

Pe cer de safir, comori de avari...Tãcerea în gol vibreazã cu zvon, µOraºul, cu-ncetul, pare-un salon, µAcuma, în somn, tresar fete mari.

STRIGOI I

Cu roºii fanare, galbene, verziTrec noaptea strigoii prin lanuri de grâuªi câinii în lanuri în noapte tot bat µStrigoii la crâºmã în pod au intrat,

CUPRINS

70

George Bacovia

ªi podul se vede bizar luminatDe roºii fanare, galbene, verzi.

Strigoii, din pod, îºi iau înapoi,Lãsate din viaþã, demult, amanete...Aºa spune basmul ce azi l-am uitatCã noaptea, la crâºmã, apar silueteCu roºii fanare, galbene, verzi.

Dar când despre ziuã cocoºu-a cântat,Cad buzna, din pod, grãmezi de strigoi,ªi-n hãu, peste lanuri, strigoii se pierd

Roºii, galbeni ºi verzi.

MARª FUNEBRU

Ningea bogat, ºi trist ningea; era târziuCând m-a oprit, în drum, la geam clavirul;ªi-am plâns la geam, ºi m-a cuprins delirul µAmar, prin noapte vântul fluiera pustiu.

Un larg ºi gol salon vedeam prin draperii,Iar la clavir o brunã despletitãCânta purtând o mantie cernitã,ªi trist cânta, gemând între fãclii.

Lugubrul marº al lui ChopinÎl repeta cu nebunie...ªi-n geam suna funebra melodie,Iar vântul fluiera ca þipãtul de tren.

Apoi, veni ºi-o blondã în salon...ªi-aproape goalã prinse, adormitã,

CUPRINS

71

Plumb

De pe clavir, o scripcã înnegritã µªi urmãri, pierdutã, marºul monoton.

Înaltã, despletitã, albã ca de var,Mi se pãrea Ofelia nebunã...ªi lung gemea arcuºu-acum pe strunãÎngrozitorul marº lugubru, funerar.

Cântau amar, era delir, µPlângea clavirul trist, ºi violina µFãcliile îºi tremurau lumina,Clavirul catafalc pãrea, ºi nu clavir.

Târziu, murea clavirul lung gemând;Luptau fãcliile în agonie...ªi-ncet se-ntinse-o noapte de vecie,ªi-n urmã, greu, un corp am auzit cãzând.

Vai, de-atunci îmi pare lumea ºi mai tristã,Viaþa-i melodie funerarã...ªi nu mai uit nebuna lãutarã µªi transfigurata, trista claviristã.

BALET

Lunecau baletistele albe...Degajãri de puternice forme µAlbe, în faþa lumii enorme,Lunecau baletistele albe...

Lunecau baletistele albeªi lumea sufla împãtimitã µ

CUPRINS

72

George Bacovia

Albe, râzând spre lumea prostitã,Lunecau baletistele albe.

Lunecau baletistele albe...Tainic trezind complexul organic µAlbe, stârnind instinctul satanic,Lunecau baletistele albe.

SERENADA MUNCITORULUI

Eu sunt un monstru pentru voiUrzind un dor de vremuri noi,ªi-n lumea voastrã-abia încap...Dar am sã dau curând la cap.

O, dormi adânc, mereu, aºa,În vise dulci, hidos burghez,Oftând, palate de-þi lucrez,Eu ºtiu ºi bine-a dãrâma.

În noaptea asta, iatã, sunãO serenadã din topor,Amanþilor pierduþi sub lunã,Poeþi cu putredul amor.

O, dormi în noaptea infinitã,Burghez cu aer triumfal,Dar preistoric animalÎn raþiunea auritã.

Sub luna blondã nu se plânge,Ci rãzbunãrile se curmã,Martirilor scãldaþi în sânge,Cânt serenada cea din urmã.

CUPRINS

73

Plumb

O, dormi... dar voi urca spre soareÎn zbor sublim de-aeroplan...Cu vise dulci, burghez tiran:E aurora-ngrozitoare...

PASTEL

µ Adio, picã frunzaªi-i galbenã ca tine, µRãmâi, ºi nu mai plânge,ªi uitã-mã pe mine.

ªi s-a pornit iubitaªi s-a pierdut în zare µIar eu în golul toamneiChemam în aiurare...

µ Mai stai de mã alintãCu mâna ta cea micã,ªi spune-mi de ce-i toamnãªi frunza de ce picã?..

SCÂNTEI GALBENE

Vom spune cã toamna a venit... foarte trist µLa o fereastrã melancolicã, mi s-a pãrut ceva,Însã m-a trezit un glas pozitivist...Vânt umed, ºi frunza zboarã, undeva.

Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape...În luncã, medita un poet cunoscut µ

CUPRINS

74

George Bacovia

Pãrea cã de oameni nu mai încape;De-aceastã-ntâmplare, atât de rãu mi-a pãrut.

Eu nu mai ºtiu nimic, ºi m-am întors acasã,Uitaþi-vã ce gol, ce ruinã-n amurg µAmurgul galben m-a-ngãlbenit, ºi m-apasã,Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.

DORMITÂND

În pâcla nopþilor de iarnã, cu hornuri ce fumeazã,Când lãmpile de stradã cu miile vegheazã,În pâcla coloratã mã duc abia simþit µMai mult ca oriºicine, îmi pare c-am greºit.Am fost atât de singur, ºi singur am rãmas,În creierul meu plânge un nemilos taifas...De sunã-n ziduri ninse, vreo muzicã de bal,Mai stau, ºi plânge-n mine un vals provincial.De la fereastra ninsã, cu finele perdele,Mã duc pe strãzi de gheaþã cu spuza lor de stele;ªi-n mijlocul odãii tot singur mã prezint:µ Valsa o blondã-n alb, ºi cu pantofi de-argint...Aprind, pe masã, lampa, ºi iarãºi mã dezbrac,Aº vrea sã-mi fac un ceai, ºi stau, ºi nu-l mai fac...Mã clatinã spre pat al insomniei pas µÎn creierul meu plânge un nemilos taifas.

CUPRINS

75

Plumb

NOCTURNÃ

E-o muzicã de toamnãCu glas de piculinã,Cu note dulci de flaut,Cu ton de violinã...ªi-acorduri de clavirePierdute, în surdinã;ªi-n tot e-un marº funebruPrin noapte, ce suspinã...

NERVI DE PRIMÃVARÃ

Melancolia m-a prins pe stradã,Sunt ameþit.Oh, primãvara, iar a venit...Palid, ºi mut...Mii de femei au trecut;Melancolia m-a prins pe stradã.

E o vibrare de violete;Trece ºi Ea;Aº vrea,Dar nu pot s-o salut;Oh, ºi cum a trecut,Într-o vibrare de violete.

Nimicnicia m-a prins pe stradã;Am adormit.Oh, primãvara, iar a venitPal, ºi uitat...Vals funebru, depãrtat.Melancolia mã þine-n stradã...

CUPRINS

76

George Bacovia

NOTE DE PRIMÃVARÃ

Verde crud, verde crud...Mugur alb, ºi roz ºi pur,Vis de-albastru ºi de1-azur,Te mai vãd, te mai aud!

Oh, puncteazã cu-al tãu foc,Soare, soare...Corpul ce întreg mã doare,Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rãchitã,Primãvarã,O copilã popositã la fântânãTe îngânãPe câmpia clarã...

Verde crud, verde crud...Mugur alb, ºi roz ºi pur,Te mai vãd, te mai aud,Vis de-albastru ºi de-azur.

AMURG DE VARÃ

Histerizate fecioare pale,La ferestre deschise palpitã...În amurguri roºii, nupþiale,Stau pale, ºi nu se mai mãritã.

Eu trec, îmbãtrânit, ca ºi ele,ªi-asemenea inima mea plânge µDin treacãt, tuturor, în perdele,Le pun câte-o rozã de sânge.

CUPRINS

77

Plumb

FANFARÃ

Ce tristã operã cântaFanfara militarãTârziu, în noapte, la grãdinã...ªi tot oraºul întristaFanfara militarã.

Plângeam, ºi rãtãceam pe stradãÎn noaptea vastã ºi seninã;ªi-atât de goalã era strada µDe-amanþi grãdina era plinã.

Oraºul luminat electricDãdea fiori de nebunie µEra o noapte de septembrie,Atât de rece ºi pustie!

ªi tot oraºul întristaFanfara militarã...Târziu, în noapte, la gradinã,Ce tristã operã cântaFanfara militarã.

GOL

Dã foºnet frunza mãruntã,Umbra e rece-n pãdurea sonorã µO mirare tãcutã, poate cruntã,O ameþire de toamnã, de-o horã.

CUPRINS

78

George Bacovia

Un haos vrea sã mã ducãDe unic uitând, ºi de numãr µUn foºnet uscat mã usucã,Pe-un arbore plâng ca pe-un umãr.

ªi sfârâie-o ploaie uºoarãPe râpi, pe pãdurea uscatã µCaverna de-odinioarã...ªi zarea-ntunecatã...

NOCTURNÃ

Clar de noapte parfumat,O grãdinã cu orizontul depãrtat...ªi în somn, pe banca veche, cugetãri se contrazic,Greierul zimþeazã noaptea, cu nimic.

Cum te-am aºteptat...Totul a trecut µLuna pare, în oftat,Un continent cunoscut.

Aici e frumos aranjatOrice fir;Veacurile-au statUn oraº, pe vale, µ Suvenir.

Clar de noapte parfumat,O grãdinã cu orizontul depãrtat...ªi în somn, pe banca veche, tot mai mic...Greierul zimþeazã noaptea, cu nimic...

CUPRINS

79

Plumb

DE IARNÃ

Cum ninge repede, apoi încetªi nu ºtii cât timp mai trebuie de-acum,E la fereastrã, alb µO fatã cu ºal negru în cerdacul nins...Dar prin copaci largi însereazã µÎntr-un departe nins era tot aºa.În adevãrªi înnoptate zângãniri,Apoi va avea loc un bal,Sau o serbare de spiritism,Atâtea sunt de fãcut...Când tu apari numai ca amintire.Cum ninge repede, repede!

UMBRA

Mã prãfuise timpul dormind peste hârtii...Se întindea noianul de unde nu mai vii;O umbrã, în odaie, pe umeri m-apãsa µVedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

µ Poþi sã te culci, e ora ºi noaptea-ntârziatã,Vei scrie, altã datã, orice, ºi tot nimic.O umbrã eºti acuma, ºi pot sã te ridic,Lãsând odaia goalã, ºi lampa afumatã...

CUPRINS

80

George Bacovia

DE IARNÃ

În ecouri bocitoareVine iarna, vine-acuºi µPlâng copile pe la uºiDin harmonii cerºitoare.

Plâng fecioare din clavirePrin palate boiereºti µPlâng harmonii la fereºtiMilogiri de cimitire.

Rãzvrãtiþii dau ca orbiiªi flãmându-i ucigaº µDe la sate la oraºAu trimis þãranii, µ corbii.

Prin oraºele avuteHisterii de muritori,Pe sub corbii bocitoriTrec femeile pierdute.

Iatã, ninge, peste fire, µHai la vatrã, la poveºti µPlâng harmonii la fereºtiMilogiri de cimitire.

UNEI FECIOARE

Duduia veºnic citeºte;ªtie clavirul, picteazã µªi nopþi de-a rândul vegheazã,ªi poate, de-aceea slãbeºte.

CUPRINS

81

Plumb

Se crede, ºi unia spun µDar totul rãmâne secret µDuduia viseazã-un poet,Bizar, singuratec, nebun.

NOTE DE TOAMNÃ

În toamna violetã, compozitori celebriAu aranjat un vast concert...Pe galbene alei, poeþii triºti declamã lungi poeme µE-o toamnã, ca întotdeauna, când totul geme,Frumos, ºi inert.

Pe strãzi elegante, ca o pãrere,Femeia modernã a trecut ºi revine;Tot haosul e-o veselie de eter.ªi, dacã se zguduie oraºul,ªi creierul rãmâne pierdut;ªi, dacã munca trosneºte din braþe, din piatrã, din fier, µMulþimea anonimã se va avea în vedere.Tot, ce-mi trebuie sã am, pot sã cer.

Parfum... incendiu violet, ºi becurile-aprinseAmurgul licãreºte pe-oraºul de vitrine µPierdut, mã duc ºi eu, cu braþele învinse,Plângând,ªi fredonând,Gândindu-mã la mine.

CUPRINS

82

George Bacovia

VALS DE TOAMNÃ

La geamuri, toamna cântã funerarUn vals îndoliat, ºi monoton...µ Hai, sã valsãm, iubito, prin salon,Dupã al toamnei bocet mortuar.Auzi, cum muzica rãsunã clarÎn parcul falnic, antic, ºi solemn, µDin instrumente jalnice, de lemn,La geamuri, toamna cântã funerar.

Acum, suspinã valsul, ºi mai rar,O, lasã-mã acum sã te cuprind...µ Hai sã valsãm, iubito, hohotind,Dupã al toamnei bocet mortuar.

NOCTURNÃ

O, nu mai cânta, harmonie pribeagã,Cã plâng, ºi nu ºtiu unde sã mã duc,În toamna care plânge pe-o veche modestie,Cu ploaia care curge în mahalaua bleagã,În noaptea asta-n care am devenit nãuc.Oh, plouã, ºi tu gemi cu plâns de armonie...µ Tot altuia, de mine, aminte sã-i aduc...O, nu mai cânta, harmonie pribeagã, µCã plâng, ºi nu ºtiu unde sã mã duc.

CUPRINS

83

Plumb

NINGE

Când iar începe-a ningeMã simt de-un dor cuprins.Mã vãd, pe-un drum, departe,Mergând, încet, ºi nins.

Sub streºinã, cerdaculSe-ntunecã mâhnit;Stã rezematã-o fatãDe stâlpu-nzãpãdit.

IG IENÃ

Ea crede c-aº fi atacat...ªi când o sãrut se teme,Dar sclavã plãcerii, ea gemeªi cere un lung sãrutat.

Pe urmã, când spasmul a dispãrut,κi udã-n parfum o batistã µO pune pe gurã, ºi tristãEa ºterge un ftizic sãrut.

ª I NINGE. . .

ªi ninge în oraºul mareE noaptea plinã de orgii,Iar prin saloane auriiS-aud orchestre, ºi fanfare.

CUPRINS

84

George Bacovia

Femei nocturne, singureleLa colþ de stradã se aþin,Desfrâu de bere ºi de vinPrin berãrii, ºi cafenele.

De orbitoare galantareDe diamant, ºi de rubin...ªi de averi oraºu-i plin,ªi ninge în oraºul mare!...

PLUMB DE IARNÃ

ªi iar... aceeaºi orã de dimineaþã...Pe toate mocnind acelaºi secret;Un frig violet, ºi faþa e creaþã µµ O, cum omul a devenit concret...

Lungi plictiseli în turnurile sumbre...Noian de superstiþii, cu hohot sec, târziu;µ Vei merita o lampã-n mohorâte umbreªi corbii azvârliþi de-al nopþilor pustiu.

În noaptea viforoasã de vei putea învingeO tristã-ngãduire, sau un humor secret µVor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge...µ O, cum omul a devenit concret...

CUPRINS

85

Plumb

NERVI DE TOAMNÃ

Iarbã de plumb ºi aer tare...Pudrat pe-o eczemã ce faþa mi-o sapã;Pe câmp, cu-o umbrã de cugetare µViolet, corbi, ºi-oglinzi de apã.µ O, tu care vei rãtãci ca mineÎn culori închise, ºi ameþit la pas, µDus de frumos, de mai bine...Demult, într-o toamnã, s-a stins un glas.

TOAMNÃ

Clavirile plâng în oraº...

Afarã o vreme de plumbªi vântul împrãºtie ploaia,Tomnatice frunze prin târgAleargã, pe drumuri, cu droaia.

Un bolnav poet, afectatAºteaptã tuºind pe la geamuri µO fatã, prin gratii, plângând,Se uitã ca luna prin ramuri.

Ea plânge... el palid se pierdePrin târgul sãlbatec, sever;ªi pare tabloul acestaCã-i antic ºi plin de mister!...

CUPRINS

86

George Bacovia

NOCTURNÃ

Nu e nimeni... plouã... plânge-o cucuvaiePe-un acoperiº de piatrã-n noapte cu ecouri de ºivoaie,Vai, e ora de-altãdatã, umbre ude se-ntretaie,ªi-n curentul unui gang aþipesc, plin de ploaie.Tabla tuburilor sunã aiurarea tuturor...O grãbitã alchimie, fâlfâie o vâlvãtaie,Vai, e ora de-altãdatã, dungi de ploaie se-ntretaie,Un oraº de piatrã doarme... toate dor.Nu e nimeni... plouã... plânge-o cucuvaie.

POVESTE

Îþi aduci aminte ziua când þi-am spus cã eºti frumoasã,Când cu buzele de sânge ºi cu ochii sclipitoriPrintre arborii de toamnã te opreai încet, sfioasã,Lãsând gândul spre amorul înþeles de-atâtea ori?...Aºteptai sã fiu poetul îndrãzneþ ca niciodatãCa s-auzi ecoul rece-al unor calde sãrutãriTe duceai mereu nainte înspre-o umbrã-ntunecatãCa o palã rãtãcire coborând din alte zãri.Ah, mi-ai spus atât de simplu cã þi-i sete de iubireNeascultând decât ºoptirea singuratecei pãduri,Îþi opreai cu mâna sânul ºi zâmbea a ta privire,Chinul depãrtãrii noastre neputând sã-l mai înduri.µ Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plãcere,Între om ºi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,Te-am lãsat sã-nºiri povestea cu dureri ºi cu misterePentru mine, ca oricãrui trecãtor necunoscut.Îþi aduci aminte ziua când þi-am spus cã eºti frumoasã,Când, în ºoaptele pãdurii, poate cã te-am sãrutatAscultând ecoul rece, înspre toamna friguroasãCe-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepãrtat?

CUPRINS

87

Plumb

ÎNTRE ZIDURI

Cum trec pe lângã case mari... cãtând pe nu ºtiu cine...O, toamnã-n foºnetul de somn s-adorm ºoptind cu tine...Pe strada goalã vântul deodatã face-un salt,Tãcere e în ganguri ºi în ogrãzi de-asfalt.

Cum totu-i glorios... cu niciodatã pace...O, toamnã-n foºnet lung ºopteºte-mi cum se tace...O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt,Tãcere e în ganguri ºi în ogrãzi de-asfalt.

FRIG

Sunt lângã un gard rupt,ªi vântul bate cu frunze ude µSunt mai urât, sunt supt,Frigul începe sticla s-o asude.

Pe strada aplecatã la valeE-o toamnã ca o poezie veche µVântul împinge fusta femeilor în cale,Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.

Toamna rupe afiºe ºi flori,E mai trist departe-n prãpãstii µSã faceþi foc pe zi de mai multe ori;O, trebuie sã fie trist departe-n prãpãstii...Fulgi de zãpadã rãtãcitori...

CUPRINS

88

George Bacovia

DIMINEAÞÃ

O cafea neagrã... ºi-o ploaie de gheaþã,Când spirtul mai arde culori în odaie µO privire pe-o carte, pe straie,ªi pasul mã-ndrumã în dimineaþã.

Cum frigul, tremurând ca o veste,Tot plânge de-al meu ºi de-al tãu...Tot mai mult am rãmas cu ce este,ªi plouã cu-o pãrere de rãu.

Am uitat dacã merg... încã tot mã iubesc...Am ajuns la timp, ocup ºi un loc.Dar gândul apasã cu greul sãu bloc...E numai vedere... nu mai pot sã vorbesc...

ROMANÞÃ

Parfumul rozelor ude,Tomnatic suspin,În zori, în tãcutele trude,Te cheamã pe tine, puþin.

O tristã poemã de foiÎmi spune-o poveste de noi...µ Adio, pustiu, ºi fior.Va fi poate-odatã, amor.

CUPRINS

89

Plumb

CU VOI . . .1930

CU VOI . . .

Mai bine singuratec ºi uitat,Pierdut sã te retragi nepãsãtor,În þara asta plinã de humor,Mai bine singuratec ºi uitat.

O, genii întristate care morÎn cerc barbar ºi fãrã sentiment, µPrin asta eºti celebrã-n Orient,O, þarã tristã, plinã de humor...

L ICEU

Liceu, µ cimitirAl tinereþii mele µPedanþi profesoriªi examene grele...ªi azi mã-nfioriLiceu, µ cimitirAl tinereþii mele!

Liceu, µ cimitirCu lungi coridoare µAzi nu mai sunt euªi mintea mã doare...Nimic nu mai vreu µ

CUPRINS

90

George Bacovia

Liceu, µ cimitirCu lungi coridoare...

Liceu, µ cimitirAl tinereþii mele µÎn lume m-ai datÎn vâltorile grele,Atât de blazat...Liceu, µ cimitirAl tinereþii mele!

PROZÃ

Amorul, hidos ca un satir,Copil degenerat µÎnvineþit, transfigurat,Ieri, a murit în delir.

Aci, prozaici pãmânteni,Pe drumuri a murit,De zurnetul de bani înãbuºit,În lumea asta cu dugheni.

CRIZE

Tristã, dupã un copac, pe câmpStã luna palidã, pustie µDe vânt se clatinã copacul µªi simt fiori de nebunie.

CUPRINS

91

Plumb

O umbrã mormãind pãºeºte...E om... atât, ºi e destul...ªi-acum ne-om gâtui tovarãºi:El µ om flãmând, eu µ om sãtul.

Dar vezi... m-a ocolit acuma...El s-a temut mai mult, mai mult, µ sãracul...Pe luna palidã, pustie,De vânt se clatinã copacul...

PROZÃ

Plouã...Pe-un târg mizerabilDe glod ºi coceni,Pe-un târg jidovitªi plini de dugheni.µ ªi-aici stã iubita...ªi uliþa-i plinãDe fân ºi coceniªi trec cotiugareCu saci de fãinãªi plouã mai tarePe crâºme murdare,Pe-un târg sãrãcit µµ ªi-aici stã iubita...Plouã...Pe-un târg jidovit.

CUPRINS

92

George Bacovia

BELªUG

Culori ºi fum de toamnã, plâns de poet,Apa e rece, frunzele plouã µVorbeºte încet, pãºeºte încet,Cã totul cade cu o jale nouã.

Vinul, ºi mierea, ºi grâul totLe-au strâns, pe grabã, cine-a putut...Tuse, ºi plânset visele scot,Du-te, oriunde, frunzã de lut...

ªi-o pãsãricã în grãdina brumatã,În liniºtea rece, a iarnã-a fãcut µAm strãnutat pe o stradã curatã,Frunzele toate încã n-au cãzut.

A fost odatã... va fi odatã...Nu spune zarea, dar spune omul µNumai acuma e niciodatã...Adânc, prezentul, închide tomul...

Mã duc, tot acolo, în marea clãdire,E ora, de la care rãmân închis µO emoþie... o amorþire...E toamnã... mi-au dat de scris...

EGO

Tot mai tãcut ºi singurÎn lumea mea pustie µªi tot mai mult m-apasãO grea mizantropie.

CUPRINS

93

Plumb

Din tot ce scriu, iubito,Reiese-atât de bine µAceeaºi nepãsareDe oameni, ºi de tine.

PANTOFI I

Pantofi de aur, expuºi în vitrinã,Veþi sta sub dantele, în nopþi de balauri,ªi-n ale valsului leneºe valuriVeþi râde prin sãli, µ potop de luminã.

Pe trist catafalc, cu tristã reginã,Veþi sta în piciorul de gheaþã, ºi sfânt,ªi-n trecerea vremii veþi arde-n mormânt,Pantofi de aur, expuºi în vitrinã...

FURTUNÃ

Prin codrii BacãuluiVâjâie vântulªi-ntunecã lumeaUn cer ca pãmântulªi codru pe codruSe umple de clocot,Iar toamna în hohotLe cântã prohodul...ªi parcã mã cheamã,De crengi atârnând,

CUPRINS

94

George Bacovia

Avesalomi gemândCu plete-ncâlcite...De spaimã mã prindPriviri rãtãcite,ªi mintea, de zgomot,Nimic nu înþelege...ªi-aº vrea ca sã morCa Romulus rege,Uitat, legendar...Cuprins de-o furtunã,Pierdut sã disparPrin codrii Bacãului...

AMURG

Pe searã, la geamuri, un nour violet ºi de aramã,Pe drum, l-aceeaºi orã, se târâie un lanþ de fier,ªi coincidenþe, aranjate pe-o tristã gamã µAzi iar mi-i fricã... ºi cred, ºi sper...

O zi fãrã anotimp ºi ordine militarã,ªi prin vecini s-aud mici pregãtiri de masã,Însã produsele au început sã disparã µªi mulþi au plecat, ºi noapte se lasã.

Cu toþii spun cã bine le-a fãcutSau cã un geniu se va naºte µIar studiul creºte cu tactul tãcut...O fiinþã supremã, dintre noi, ne cunoaºte.

CUPRINS

95

Plumb

IMN

I

Crengi subþiri cu flori albe...Spre mai susMã ridicã din eroriIdealuri ce-au apus...Cu flori roze crengi subþiri...Isus!

Flori pe zãri, în iarbã flori...Spre mai susAm trãit de mii de ori...E destul cã tu te-ai dus...Flori pe zãri, în iarbã flori...Isus!

I I

Sã dorm...Sã dorm, din ce în ce murindDeºi oriunde e o reînviere...Iatã, sunt goaleDumbrãvile sacre µPoetul a plecat.ªi dacã tu mai cauþi,Pãºind prin tãinuitul izvor,Pe mine nu mã vezi µPoetul a plecat...Sã dorm...Sã dorm, din ce în ce murindDeºi, oriunde, e o reînviere...

CUPRINS

96

George Bacovia

DIALOG DE IARNÃ

Fereastra e-o poemã de plumb ºi de scântei,Oraºul doarme troienit.Mult mai târziu de miezul nopþii sunt orele trecute...

În haosul vieþii nici noi nu ne-am gãsit...O, vino, cel puþin, acum, prin forþele necunoscute:µ Sã viu?µ Oh! mi-i fricã...µ Vezi!µ Hai!µ Am venit;µ Unde?µ Lângã tine;µ Plâng...µ Plângµ Taci...µ Hai...µ Hai;µ În infinit...µ În infinit;µ Cântã...µ Vis;µ Da...µ Nu.µ Nu...µ Minus;µ Minus...µ Plus;µ Plus...µ Armonie.µ Armonie...

CUPRINS

97

Plumb

µ Când?µ Când...µ Poate;µ Poate...µ Of!Fereastra e-o poemã de plumb, ºi de scântei...O zi de promoroacã în camerã pãtrunde...Sirenele de muncã vibreazã, plângãtor;Oraºul e-un gheþar de fum, de clopoþei,ªi de fior...µ Unde... Unde?!

NOCTURNÃ

Fug rãtãcind în noaptea cetãþii,În turn miezul nopþii se bate rar;E ora când cade gândul amar,Tãcere... e ora laºitãþii...

Te pierzi în golul singurãtãþiiO, suflet, mereu de lume fugar;E ora când Petru plânge amar µAscultã... e ora laºitãþii...

A IUREA

Blestematã mai fie ºi toamna,ªi frunza ce picã pe noi µBlestemat sã mai fie ºi târgulUrsuz, ºi cu veºnice ploi...

CUPRINS

98

George Bacovia

Cetate, µ azilul ftiziei µNãmeþi de la pol te cuprind...Cetate, azi moare poetulÎn braþele tale tuºind...

PSALM

Ibito, cu faþa de mort,Fecioarã uitatã în turn,Plângând în balconCu grai monoton,Cu suflet taciturn µÎn visul meu te port.

Iubito, cu faþa de mort,Mireasã pe tron,Cu grai monotonÎn visul meu te port.

Iubito, cu faþa de mort,De geniu trãsnitã,De-a pururi monotonã,Goalã madonã,De crini prãfuitã µÎn visul meu te port...

CONTRAST

Femeie µ mascã de culori,Cocotã plinã de rafinãrii µTu, care þipi la desfrânãri târzii,Pe visãtori, cu greu, îi înfiori...

CUPRINS

99

Plumb

Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,Modele albe de forme fine µªi singure dorm, albe, ºi senineÎn albele crivate de cristal...

BALADÃ

O noapte de sinealã din vremi voievodale...Plecase voievodul în lupte blestemate;Iar eu pãzeam domniþa închisã în cetate µO, noaptea, de sinealã, de epoci triumfale...

Dormeau, adânc, oºtenii în noaptea diafanãCând eu sãrii afarã din cortul de mãtasã µVedeam o semilunã pe zare cum se lasã,ªi nãlucit, crezusem µ flamura otomanã.

Cu ceata buimãcitã fugeam, acum, cãlare,Dar boarea nopþii clare ne-ntoarse la cetateªi povestindu-mi visul domniþei spãimântate,I-am arãtat cu spada tabloul de pe zare.

În alb, domniþa blondã, în noaptea idealã,De sus, de la fereastrã, ca-n vis ieºi-n afarã,Scãldatã în sinealã, ea râse-n noaptea clarã...O, cât a râs domniþa în noaptea de sinealã...

CUPRINS

100

George Bacovia

VOBISCUM

În cercul lumii comun ºi avar...Mã zguduie de mult un plâns intern;ªi-acest fel (de-a fi) va fi eternªi de nimic, pe lume, nu tresar.

... Dar vai, acei învinºi, pe veci pierduþi...Ori în taverne, ori în mansarde;ªi acei nebuni, rãtãcitori, tãcuþi,Gesticulând pe bulevarde...

AMURG

Trec burgheze colorateÎn cupeuri de cristal µE o veºnicã plimbare,Vãlmãºag milionar...

ªi pe publice terasePlâng viori sentimental...E parfum, bomboaneªi desfrâu de lupanar...

... Dar noteazã-n cartea vremiiFilosoful proletar:Greve, sânge, nebunie,Foame,Plânset mondial...Pe când lasã-amurgul flãcãriPe-un final ce se anunþãPe-un decor miliardar...

CUPRINS

101

Plumb

PIANO

ªi iar toate-s triste.ªi azi, ca ºi ieri µPotop de dureri.

ªi visul apuneÎn negrul destin...

ªi vremuri mai buneNu vin, nu mai vin,ªi nici mângâieri...

ªi iar toate-s triste,ªi azi, ca ºi ieri...

MISTER

Clavirile plâng în oraºPe-o vreme de toamnã pustie...ªi plopii plâng tot în oraº,ªi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...Amorul, aici, a muritªi poate cã plâng la clavireFecioare cu pãr despletit...

Trec singur... ºi tare mi-e teamã...ªi, unde mã aflu, nu ºtiu µVai, plopii detunã oraºul...Clavirile plâng în pustiu...

CUPRINS

102

George Bacovia

VAE SOLI . . .

Tot voi aºtepta într-o zi, sau într-o noapte oarecarePentru ca sã vãd dacã mai am o preocupare.Voi trece iar pe lângã ape, ºi-n unda lor voi apãrea,Voi sta pe lângã vreo ruinã, va plânge iar o cucuvea;Pe urmã nu va mai fi timp... voi fi uitatul muncitor,Va fi ºi pentru mine lumea un fenomen întâmplãtor...Despre iubire, câteodatã, poate într-o carte voi gãsi,Poate-n oglindã vreo albinã compãtimind se va lovi µPlângând în zori cu faþa-n soare mã voi simþi fãrã de rost,Mã voi gândi la toatã jalea poeþilor care au fost...Un corb va trece peste casã ºi iarna mã va îngheþa,Oraºul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta,Sau toamna goalã va dansa cu plete de grâu ºi de vin...Astfel cã nu vor putea sã ne-ntreacã acei care vin...

ÎN ALTAR

Stã fãrã noimã catedralaAzi, într-un secol rafinat µDoar de mai vin sã delirezeAmanþi cu suflet ruinat.

... ªi delirând, când corul curgeSe face gândul mai amar µEi vor o noapte de orgiePe canapeaua din altar...

CUPRINS

103

Plumb

POEMÃ FINALÃ

Eu trebuie sã beau, sã uit ceea ce nu ºtie nimeniAscuns în pivniþa adâncã, fãrã a spune un cuvântSingur sã fumez acolo neºtiut de nimeniAltfel, e greu pe pãmânt...

Pe stradã urle viaþa, ºi moarteaªi plângã poeþii poema lor vanã...ªtiu...Dar foamea grozavã nu-i glumã, nu-i vis µPlumb, ºi furtunã, pustiu,Finis...Istoria contemporanã...E timpul... toþi nervii te vor...O, vino odatã, mãreþ viitor.

Eu trebuie sã plec, sã uit ceea ce nu ºtie nimeniMâhnit de crimele burgheze, fãrã a spune un cuvântSingur sã mã pierd în lume neºtiut de nimeniAltfel, e greu pe pãmânt...

SEPULCRE VIOLATE

Vagabondând, într-un amurg blond,Am dat de-ale cimitirului porþi µAcolo cioclii îºi bat joc de morþi,ªi-am râs un râs de vagabond.

O, râsul fiinþei vagabonde...ªi ce-am vãzut era straniuÎntr-un copac am gãsit un craniu,Pe o cruce niºte cozi blonde.

CUPRINS

104

George Bacovia

EPITAF

„Aici sunt euUn solitar,Ce-a râs amarªi-a plâns mereu.

Cu-al meu aspectFãcea sã mor,Cãci tuturorPãream suspect.“

DESTUL

Când voi fi liniºtit, voi scrie un versÎn care veþi vedea cã sunt pãrãsit µVoind sã descifrez ceea ce era ºters,Aproape, nu mai ºtiu ce-am voit...

Plângând, mi-am spus sã nu mai plâng µEu aveam...Cine mai ºtie, ºi eu, ce gândeam,Altãdatã, în crâng!

Voi scrie un vers, când voi fi liniºtit...

PE DEAL

De-aceeaCu un zâmbet rãuPrivesc aceastã noapte...Prin râpi ºi vãi

CUPRINS

105

Plumb

De demult:Ileana...Poveºti de demult...De-aceeaÎncã o datãCu un zâmbet rãuPrivescÎnnoptata culme...

D IN URMÃ

Poezie, poezie...Galben, plumb, violet...ªi strada goalã...Ori aºteptãri târzii,ªi parcuri îngheþate...Poet, ºi solitar...Galben, plumb, violet...Odaia goalã...ªi nopþi târzii...Îndoliat parfumªi secular...Pe veºnicie...

CUPRINS

106

George Bacovia

COMEDII ÎN FOND1 9 3 6

REGRET

De mult, de mult cunosc doi plopiCe-mi stau ºi azi în cale µÎmi place mult ca sã-i privesc,Dar mã cuprinde-o jale...

Cãci parcã-mi spune-un nu-ºtiu-ce...Ca mâine poate am sã mor µªi dânºii n-or mai fi priviþiDe nici un trecãtor...

CA MÂINE

Cu steaua care s-a desprins,Ce piere-acum în haos µO inimã poate s-a stinsSpre veºnicul repaos.

Ca mâini ºi-a noastrã va cãdeaÎn stricta veºnicie µCine-o cãta mâhnit spre ea?Vai, nimeni... cine ºtie!

CUPRINS

107

Plumb

CÂND SINGUR

Când singur iar mã revãdªi trece curând al meu nume,ªi-atâtea sperãri...Mi-am zis: e târziu µO, gânduri,În lume!

Când inspiratã de evocãriMai crezi în câteva glumeSau al beþiei mister...Mi-am zis: e târziu µO, gânduri,În lume!

ªi când aproape nimic nu eºti,Când cauþi cã orice renume,De-acum e târziu...O, gânduri,În lume!

DIN VREMURI

Un moment, sã gândesc...Cum iarna îºi duce teroarea µMizerii, de-aproape, doinesc,Sclipeºte-n ferestre ninsoarea.

Iernatice nopþi viscolesc...Dar cine mai catã grandoareaDin vremuri mereu ce-amãgesc?Sclipeºte-n ferestre ninsoarea.

CUPRINS

108

George Bacovia

DIN LIRÃ

Dacã, de-acum, e târziuªi ochii mei sunt seci µAjunge sã-nþeleg...Plecatã eºti, pe veci!

ªi dacã-atât a fost...S-aºtept în umbre reci µAjunge sã-nþeleg...Plecatã eºti, pe veci!

SPRE PRIMÃVARÃ

Din streºini picurã...ªi-un zvon de vremuri mari µSã mai surâd numai o clipã, µSculaþi, ai muncii proletari!

Din zãrile ce se deschidSe duc neînþeleºi gheþari µSub cer cu cântec ºi fiori µSculaþi, ai muncii proletari!

DE IARNÃ

Un hoit, un corb, un câmp ºi eu,Iarnã... ºi-ncepe a ninge µNinsoarea-mprejur cu cerul s-atinge...Nimeni, zãpadã, ºi ninge mereu.

CUPRINS

109

Plumb

µ O, corb!Ce rost mai are-un suflet orb...Ce vine singur în pustiu µCând anii trec cum nu mai ºtiu,O, corb!Ce rost mai are-un suflet orb...µ Chiar!

µ O, corb!Ce rost mai are-un suflet orb µÎntârzieri, mormânt închis µE oare viaþã, sau e vis µO, corb!Ce rost mai are-un suflet orb...µ Chiar!

Târziu, ºi ninge, noaptea se lasã,Sunt singur acum...Iatã oraºul, nimeni pe drum µPace, nimic, am ajuns acasã!

GAUDEAMUS

Zãdarnic flaute cântãÎn aste zile pãgâne µLa vânt s-au dus aspiraþii,Nimic nu rãmâne...

În vânt ºi uitare tot stând,Cu zile grele, stãpâne µOricine, orice au trãit,Nimic nu rãmâne...

CUPRINS

110

George Bacovia

VERSURI

Un cântec trist din lirãAº vrea sã-þi mai arunc,Din viaþa mea în noapteDe ne’nþeles adânc.

Pãrere este, oare...Orice se nãruirã?Adulãtoare ºoapteªi chinul meu adânc µVreodatã dacã-au fost µªi vise viitoare, µPriveºte, þi le-arunc...µ E cântul trist din lirã.

SERENADÃ

Poetizeazã lunaFereastra ta iubitã µPrin tainicile umbreTe-aºtept ca ºi-n trecut, µCu plânsul meu pe coarde,La ora tãinuitã, µªi care, poate-odatã,Prin lume þi-a plãcut.

Poetizeazã lunaGrãdina de parfume, µProzaicile hoardeDe-acuma au tãcut...

CUPRINS

111

Plumb

Prin tainicile umbre,Strãin ca-ntotdeauna, µCu plânsul meu pe coarde,Te-aºtept ca ºi-n trecut.

TÃCERE

Ce mai este... cãrþi de noapteMai citesc, ºi-mi pare cã sunt viu µCine iar aprinde lampaCând e prea târziu?

Þãcãnã un ceas pe-o planºã...Toate câte sunt, eu sã nu le ºtiu?!Noapte...Cine iar aprinde lampaCând e prea târziu?

DIN VREMURI

E frig, iarnã...Vreau sã gândesc la anii mei pustii µNu mai aºtept pe nimeni,Nici o speranþã.Nimeni nu mai este liber...Vreau sã gândesc la anii mei pustii µÎnchide oriunde,Închide uºa, µ e frig, iarnã.

CUPRINS

112

George Bacovia

DIES IRAE

Cât de strãin sunt de þara meaªi nici un dor nu mi-a rãmas µGând rãu ºi-ntunecatÎnchide al dreptãþii glas.

Va fi târziu în ziua-aceea...ªi bântuie în calea meaTãceri de vremi, sinistra foame!Sau cântece ce plâng mereu:µ Grãbeºte nu mai aºtepta!

ECOU DE ROMANÞÃ

S-a dus albastrul cer seninªi primãvara s-a sfârºit µTe-am aºteptat în lung suspin,Tu, n-ai venit!

ªi vara, ºi nopþile ei,S-a dus, ºi câmpu-i veºtejit µTe-am aºteptat pe lângã tei,Tu, n-ai venit!

Târziu, ºi toamna a plecat,Frunziºul tot e rãvãºit µPlângând, pe drumuri, te-am chemat,Tu, n-ai venit!

CUPRINS

113

Plumb

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,De mine-atunci nu vei mai ºti µNu mai veni, e prea târziu,Nu mai veni!

LA ÞÃRM

O, gând amar...Singurãtãþi,Pribege seri de primãvarã,Parfumuriµ ce se duc pe vânt µªi flaute din stânci de mare...µ A fost ca niciodatã...ªi valuri se foºnesc la þãrm,Îngrijitoare aºteptãri,Singurãtãþi,ªi flauteDin stânci de mare...

CURAJ

Deºi, cu iarna care-a trecutPoate pãrea c-am murit µªivoaie se duc din grele zãpezi...Cântãri, ºi cântãri m-au trezit.

Gãlãgioase glasuri mi-au zisDespre-o viaþã oricât de-amarã...ªi soarele, sus, un cer a deschisCu bucurii de primãvarã.

CUPRINS

114

George Bacovia

ECOU TÂRZIU

Sunau þambale, târzia noapte...De cabaret comun µFemei rãcneau beþia falsãPrin miros de tutun.

Erau ziare, evenimenteDe vremuri grave, sau de regret µSuspecte umbre de cabaret...Erau ziare, evenimente.

Sunau þambale, târzia noapte...De cabaret comun µFemei rãcneau beþia falsãPrin miros de tutun.

TREC NOURI

Azi nu mai scriu nimic.Un vin, ºi-o þigarã µªi-amiezuri de zile se ducCa o simptomã fugarã.

Ce este, important, mereu,Pe-aici, ca ºi-afarã µAmiezuri de zile se ducCa o simptomã fugarã.

CUPRINS

115

Plumb

PASTEL

Sãrmanii plopi de lângã moarãCum stau de singuri, singurei µªi cum mai ninge peste ei...Sãrmanii plopi de lângã moarã!

Cum negre gânduri cad pe mine,Când mã gândesc cã am sã mor...Aºa cad corbi pe vârful lor, µCum negre gânduri cad pe mine.

RENUNÞARE

În grãdina moartãAm sãrit asearã peste zidul mort µPasul meu, încet, se oprea în loc, µConºtient de soartã, de durere orb,În grãdina moartãA sosit un mort...

Se uitã-n grãdina moartãLuna albã, moartã µPlumb, µ corpul meu cãzuPe banca de piatrã.

Se-auzea de-afarãViaþa proletarã µNumai umbra mea, dupã zidul mort,µ Pentru totdeauna, mai plângea în noapte...În grãdina moartãA sosit un mort.

CUPRINS

116

George Bacovia

APUS

Cum sufletu-nchisNimic nu vrea µCad frunze-n amurg,Draga mea!

Sinistrã noapteªi-amarã stea µCurând, ºi ninge,Draga mea!

ECOU DE ROMANÞÃ

Eu nu te mai vãd...Zãdarnic e soare, ºi-un cer ideal µMereu mai aproape e-al vieþii real...De aceea, iubito, eu nu te mai vãd!Eu nu te mai vãd...ªi cupa-i deºartã, ºi vinul sfârºit µTârzii serenade cu vers tãinuitS-au dus... ºi-aproape e-al vieþii real...Iubito, eu nu te mai vãd!

IN SOMNO

Cuvinte grele,Vorbe urâte,Duceþi-vã-n noapteaCare vã poartã.

CUPRINS

117

Plumb

µ Orice iluziiUnde s-au dus?

Cine sã ºtieDacã sunt singur µCine s-asculteDurerea mea...

µ Eu n-am auzit,E tãcere!

Cuvinte grele,Vorbe urâte,Duceþi-vã-n noapteaCare vã poartã.

AMURG

Tristeþi pe vânt, tristeþi de mortPe strãzi tãcute se desfac µSerbãri târzii de vinul nou,Visãri pentr-un poet sãrac...

Ce vremuri atât de fericiteMã-ndeamnã, singur, sã stau µSpre toamnã, duioase suspineDin Eminescu, Heine ºi Lenau...

CUPRINS

118

George Bacovia

SEARÃ

Ce este cerul µ ori ziua a trecut...În ciripiri de-amurg stau sã te-aºtept µCe este oare de-acum...Deplinã fericire, unde sã mã-ndrept!

ªi-þi pare cã se vorbeºte de tineAproape, mai departe µ mai gândesc eu?Ce este astãzi µ ori ziua a trecut...Ori ciripiri de-amurg s-ascult mereu.

SÃ NE IUBIM

Vai, ºi va veni o vremeCând adormi-vom amândoi,ªi-nstrãinaþi, prin cimitire,Va plânge toamna peste noi.

Ce poate, deci, a fi sub soare,În haosul imensitãþii µDacã-þi vei pierde fecioriaÎn taina rozã-a voluptãþii?

MEMENTO

Pe când ninsoarea rãtãceºte...În ceasul vremii au bãtutDureri pe sufletele moarte µDeºi... acestea sunt lucruri din trecut!

CUPRINS

119

Plumb

Pe când ninsoarea rãtãceºte...Din nou iubiri ce-au dispãrutTrezesc poeþii singuratici µDeºi... acestea sunt lucruri din trecut!

Pe când ninsoarea rãtãceºte...Ca pe un þãrm necunoscut...Din nou, gândesc cã eºti frumoasã µDeºi... acestea sunt lucruri din trecut!

VREODATÃ

... ªi voi lua din cerCeea ce nu mai gãsescPrin stele,De când rãtãcesc.

Aceastã gândire mai vreauDin câte-am dorit µSau cerul e receLa infinit...

TREC ZILE

Curg zilele spre cimitirTrist, una câte una,ªi destrãmând al vieþii firSe duc pe totdeauna.

CUPRINS

120

George Bacovia

ªi-acolo, încet, molcomitor,Se-adunã în suspine µCu-un dor de „mâine“ sora lor,Cu-un dor de mine.

ELEGIE

Când iar nebun ºi bolnav,Prin sanatorii, sau spitale,Voi sta privindAl vieþii valsªi câte sunt, µ ca un adio...Prin sanatorii, sau spitale,Oricum, fãrã voinþa mea µPoate voi fi singur.Apoi, tãcere...Ca toamna, un amurg de jale...

VERSURI

Acorduri, arpegii, armonii...Orice-au voit din mine-au fãcut;µ Sã stau cu anii mei pustii,µ Sã plâng în orele târzii, µÎn tristele ore, necunoscut µAcorduri, arpegii, armonii...

CUPRINS

121

Plumb

SFÂRªIT DE TOAMNÃ

În crângul cu stoguri de frunze ruginiteEra un frig liniºtit...Un roz ºi violet în fâºiiPeste palate se lasã µ

Tufiºele erau pustii...O tãcere nu se ºtie cum a venit, µSau respirãri oprite...O pãsãricã modula:µ Vii?!

N IHIL

Ce trist amorSã vrai,Sã stai,Cu cei ce mor.

ªi ce avântSã treci,Pe veci,Într-un mormânt.

Ce fãrã rostTrãind,Gândind,De n-ai fi fost.

ªi ce cuvânt...Mister,În cer,ªi pe pãmânt.

CUPRINS

122

George Bacovia

VERITAS

Doamne! necesitatea unui vin...ªi-a gândului culmi de poezie µOare pentru ce, mai mult, acest suspin:... Cã totul, poate, e-o repede magie.

Ca în tãcerea gravã a unui dom,Viaþa pare-a trece fãrã nici un sens...ªi acele aºteptãri a vieþii de om, µ... Sana mens!

DEMULT

Trecând pe strada ta,Pe care nimeni n-o mai ºtie µAl nopþii foºnet evoca:µ Filosofie!

Încet, un paznic fluieraPoema-atâta de târzie...Pustiul nopþii evoca:µ Filosofie!

LEGENDÃ

Când orice se vinde,Când orice e marfã µTrezeºte un sunet bãtrânDin antica harfã.

CUPRINS

123

Plumb

Din cupe, vin de uitare,Fie-a virtuþii eºarfã µTrezeºte un cântec bãtrânDin antica harfã.

UN CÂNTEC

Ce trist este pe lumeUn cântec,Un cântec ce-l tot aud:µ La muncã...În zori de primãvarãCine-a putut sã-nceapã,În nopþi târzii de iarnã,NecontenitUn cântecCe l-am uitat cu aniiHaoticiªi fãrã nici o normã...Cine-a putut sã-nceapãUn cântec de viaþãLa uºa pãrãsitã,La anii mei târzii...Ce trist este pe lumeNecontenit,Un cântec ce-l tot aud:µ La muncã!

CUPRINS

124

George Bacovia

ªI TOATE

ªi toate se-ntorc din drumul lor,ªi mândra primãvarã vine,Cu soare blând, cu nopþi albastreFermecãtoare ºi senine.

Dar fãrã ea, ce suvenirSpre gânduri triste mã îndeamnã?Muguri au dat pe ram, µ zãdarnic,În a mea inimã e toamnã!

NOAPTE DE VARÃ

Noaptea-ncet, ticnit se lasã µPoezie, sau destin µLuna urcã, somnoroasã, µVino, vin!

Este liniºte, rãcoare,Codrul e de farmec plin µPe sub teii încã-n floare, µPoezie, sau destin.

În suavele parfumePoezie, sau destin µOri pe unde-ai fi în lume, µVino, vin!

CUPRINS

125

Plumb

Îngerii deasupra noastrãVor cânta un imn divin µAh, ce clarã noapte-albastrã, µPoezie, sau destin.

PASTEL

Tãcute locuri... curentPe podul gârlei... se dezgheaþã µCorbi...Ce înþeles... viaþã.

Ca altãdatã, nimeni...Crengi în violetã ceaþã µCurent pe podul gârlei...Burgheze zãri... viaþã.

ÎN FERICIRE

Sunt clipe când toate le am...Tãcute, duioase psihoze µFrumoase poveºti ca visuri de roze...Momente când toate le am.

Iatã, sunt clipe când toate le am...Viaþa se duce-n ºir de cuvinte µUn cântec de mult... înainte...Momente când toate le am...

CUPRINS

126

George Bacovia

CONTROVERSÃ

Ascultam acele poveºti,Deºi nu era vremea lor µCum nu-nþelegi când priveºtiAerul morþilor.

„Era acel tânãr prea singur!Dar toþi îl iubeau...µ Atunci, nu era aºa singur!Sau ceilalþi nu erau.

ªi-o tânãrã fatã cu dânsul µDe-abia în lume-au plecat µÎncât îþi vine ºi plânsulPrintre-ntrebãri ne’ncetat.

ªi iatã, din toate, nimicul µUn înger, apoi, s-a nãscut...µ Acestea erau, deci, nimicul,ªi-ndatã orice a tãcut!

Întoarce-te-n alþii, sau singurªi-orice poveºti înþelegi µAcel tânãr prea singurAjunse printre moºnegi.“

Ascultam acele poveºti,Deºi nu era vremea lor,Cum nu-nþelegi când priveºtiAerul morþilor.

CUPRINS

127

Plumb

BALADÃ

Clopot de alarmã la mãnãstire...„Cãderea dracilor”, miazãnoapte µAl vremurilor fructe coapteÎnchid trecutul ca mântuire.

Ce zvoane cãlugãreºti ºi ºoapte,Fãclii ce fug, se-ntorc în neºtire.Desigur, cu a zorilor ivireVom mai gândi la aceastã noapte!

... ªi clopotul vibreazã, vibreazã...„Satan este-nvins“ µ nici o îndurare µDe vremuri noi, e inima treazã.

Sunt grele visuri? halucinare? µµ Pe cer, în fund, se ilustreazã µO conºtiinþã din noaptea mare...

MIAZÃZI DE VARÃ

Duminicã simplã, burghezã...Cântec de orgã stricatãCe veche baladã mai plângePe-un splai, aºa, dintr-o datã?

Ecou secular ºi târziu...ªi-al zilei zãduf, o ruinã µµ Sumbrã baladã germanãPe strãzi, în cetatea latinã.

CUPRINS

128

George Bacovia

REQUIEM

Eram sã te aºtept prin parc,Vãzând cã singurãtãþi pe aici m-au oprit...Dar, mereu aceleaºi uitãri!Dar, tot aceeaºi poezie la infinit!?

Filosofia vieþii mi-a zis:Undeva este, cu mult mai departe...Atâtea ºi-atâtea... lasã!Visezi, ca din carte!

CUPRINS

129

Plumb

STANÞE BURGHEZE1 9 4 6

SIC TRANSIT . . .

I

Acolo, unde nu-i nimeni,Nici umbre,Unde se ducMulþime de ani,ªi zgomotul zilei,ªi tãcerea nopþii...Unde toate sunt ºtiute...Acolo, spun cãlãtorii,Cã numai rafale de focSe denunþãLugubru, metalic,Din minut în minut.Acolo, unde nu-i nimeni,ªi nu mai trebuieNici un cuvânt.

I I

ªi iatã, ne-a surprins searaPeste zi nefiind nimic.La felCa de atâtea ori.Poveºti...De muncã,Lene,

CUPRINS

130

George Bacovia

Banchetul din umbrã,Sau timp de fericire.ªi, iatã, ne-a surprins seara,Peste zi nefiind nimic.

ANTRENARE

La locul întâlniriiAm aºteptat.De un timpOre trecDezolant.Aceasta gândeam.Iar despre tineMi-am zisCã mã duciÎntr-o lumeCare þine mult,Ca într-o camerã cu cãrþi,Din tot ce se vorbeºtePe atât se tot scrie.ªi-n limbaCare o cunosc,Sunt multe temeCu ºtiinþa versificãrii.Descrie tu,Când, dezolant,Ore trec.

CUPRINS

131

Plumb

IDEI

I

Cântec, deasupra cetãþii,Îmbãtrânire?!Eternitãþii i-am zis:La muzica asta frumoasã,Sunt lipsuriÎn sângele meu.Îngeri, deasupra cetãþii,Emotive,Despre ceva mai nou?!Telegraf,Telefon din sfere...Sunt lipsuriÎn sângele meu.

I I

Visãri de mult mocniteDe nu cumvaMi-am pierdut UmbraÎntre normal,ªi ispite.

Un vin,Oricât de-alinãtor,Excludã-acest fatal:ContractCu rãul Negustor.

I I I

Când ore libereSunã

CUPRINS

132

George Bacovia

Din vechi acordeonDe-a zilelor bravade...Relativ,Pardon.

Când ore libereSunãUitãri ºi abandon,De-a lumii baricade...Relativ,Pardon.

ARMINDEN

Profil de burg gigantªi atmosferã, rarã,Amar parfum de liliacªi bonduri de chitarã.

PlãceriDe-o zi de sãrbãtoare,Voioase, vechi moravuri...Spre câmp se duceªi dumbraveEroua lume muncitoare.

ªi dupã altã zi,Post festum µÎndemânãri de cruciPe strãziªi în tramvaie,Spre necesarul randamentDin monotona Muncã.

CUPRINS

133

Plumb

STUDIU

Lângã strune de vioarãCântul tristL-am ascultatCa sã uit de-odinioarã,Sau de târgul meu uitat.

Dar vioarele-n ºoptirePrezentarãAfectatStrãzi cu umbre de iubire...ªi nici târgul s-a schimbat.

TOAMNÃ ÎN TÂRG

Iatã, fructele au fost culese,Suflet, deprins a fi trist...Spre grãdini vineþiteFug pãsãrele de iarnã.Tarea iubireNumai poeticã a devenit.Nu-i un motiv chiar sã plângi.Þi-aminteºti?!În þarã veneau visãriDin Orient.Trecea vânzãtorulCu panerul de cãrþi.Þi-aminteºti?!Ecouri scurte,ªi târgul brumat.Monoton,Împuºcãturi de vânãtoare.

CUPRINS

CUPRINS

134

George Bacovia

SINE DIE

Nu trebuieSã-þi spui gândurileDacã regreþiTrecute scrisele rânduri

ªadã mintea-n NeantDin câte veacuri zvonesc,Nimic a nu mai reþineDin multe ce se vorbesc.

Nu este, ºi nici n-a fost;Trec zile ºirag.Orizont suspect,ªi metafizic prag.

STANÞÃ LA VIN

Amici, e oraCând vinulNe-a fãcut suspecþi.CadenþeDe târziu orologiu.Dacã a fost vreodatãMai bine ca acum,Sau a dormiPeste ziua de mâine...Altã realitate.Cum, de la un etajSe vede

CUPRINS

135

Plumb

Autouriªi-o lume micºoratã.Cum recompareJuniaÎn cârciume igrasioase.AmiciCadenþeDe târziu orologiu...O hainã, pe gust,Sã pãrãsimNecunoscutulLeviathan.

ESTETIC URBAN

Oraºul seara...ªantiere în repaos.ªi firme scriseDin becuri înstelate.Oraºul seara...Pe o piaþãCu sclipiri de fierClaxon, armonic, a sunat.FoburgulCu bachice dorinþi,ªi cugetãriDe opere vãzuteOraºul, seara...Din statica uitãrii, µDestul frumos,Destul departe.

CUPRINS

136

George Bacovia

MERIDIAN

Sezonul verii s-a finitDe serenadele albastre...De reverii ascunse-n astre...µ Poema care s-a sfârºit.

Sezonul iernii s-a ivitDe cum ninsoarea-n geamuri bate...De depãrtãrile-ngheþate...µ Poema care a venit.

NIHIL NOVI

I

Aceste cuvinteÞi le trimitDe lângã lampa arzândã.Acuºi mã culc,Dar fãr-a dormiVoi ascultaDerizorii ecouri.µ De-ar veni aurora...Mã gândesc.Pentru niºte bani.Voi bea pentru uniiNe’nþeles pentru alþii...Oricâtã destinsã noapte,µ De-ar veni aurora...

CUPRINS

137

Plumb

I I

ªi zilele de varãªi orizont senin...Peste încã zece ani,Câte, încã, se vor ºtie µGând, mereu, nereuºit,Stau speranþe,ªi cu eleNici o tresãrire.Se avântã rânduneleÎn nemãrginire.

VIZITÃ

Veacul m-a fãcutAtât de cultÎncât mã uitPeste oameni.Am învãþat atâteaÎn timpul din urmã,Cã suntemLa un punct însemnat.S-ar putea faceMulte reforme.Mã gândeam singur.Eram fãrã nimeni.ªi tocmai aziAu venit musafirii.µ Tu ce dai, eu ce dau...A, de când nu ne-am vãzut.

CUPRINS

138

George Bacovia

DUPÃ-AMIAZÃ CALDÃ

Cãci DumnezeuMi-a dat sã scriuAceste rânduri.Credeam,Numai sã privesc.Le public,ªi poate,Din umbra unei terase,Într-o dupã-amiazãTãcutã, cu soare,Va trece o pasãre,Departe,Ca printr-un parc...Gândeºte-te atunciLa fastuosul basm.

EXCELSIOR

Astãzi superb,Mâine sumbru.EsteCã scriu frumos.ªi, poate,RezervãDe visãri,Dar suflet mai viteaz...TãceriDe viitor.

CUPRINS

139

Plumb

Dar suflet mai viteaz...Peste cancanuri,Sau ºicane...O, la þarã,Cu amintiri burgheze,Într-un conac...O simfonieDe pe stradãM-a deviat muzical...

DE ULTIMA ORÃ

Rãzboi.Miºcarea popoarelor.Comerþul a-ncetat.Mãlai,Pâine,Dupã alfabet.Progrese în ºtiinþã,Semnale,Descoperiri,Cãmin,Colibã,Adãpost...Nopþi roºii,Cutremur...Renaºterea lumii.

CUPRINS

140

George Bacovia

PERPETUUM MOBILE

Nu câºtigNici un gândPentru a-l scrie.Compozitor de vorbe...În culori,Reverii,Armonii,Pentru a treceTãcerea grea.Compozitor de vorbe...Lumea se schimbã.Egalitate,Idei tumultuoase,OrganizareaViitorului întrevãzut.Sunt grade,SuntPosturi de rãspundere...

H IBERNAL NOPTAT

I

Când trecÎn nopþi tãcuteªi gândulTe reprezintãÎn dureri mute...O, vis, o, suflet ideal,Iubirea,Care-ar vrea sã-nceapã

CUPRINS

141

Plumb

Ca de plãceri sã tremuri...O, vis, o, suflet ideal,De n-ar aflaAmantele din vremuri.

I I

Ce umbrã stã la geamul tãuCa de iubiri învinse?!Un fost poet, ºi-al nopþii hãu,Pe uliþi ninse.

Un plâns iernatic, înnoptat,Cu viscol de urgie µÎn ceasul greu, întârziat,Aleargã, cine ºtie...

MODERNÃ

I

CântauLa „Radio“Populare,Aperitive,De-o þuicãªi mãsline.Legende clasice,Într-un castel,Departe,Secolul XVIII.Ceaiuri,Piºcoturiªi-acadele.

CUPRINS

142

George Bacovia

I I

Acolo, paceAcolo,ªi-acolo.Oraºul fermecat.Aeroplan.Un tren,Un vapor.Un monstruVa fi ucisDe un erou.RãsunãUn megafon...MisterePe ecran.

GLOSSÃ

Priveºte savantCu inima beatãDe iubireNatura-i staticã.Amorul renaºte,Cu focul de varã,Cu diamanteDe iarnã.Metempsihozã,Metamorfozã,ªi câte încã.La revedere,Sau la adio.

CUPRINS

143

Plumb

Priveºte savant.Dacã nu-iCu cine vorbi,Se scrie.

DE ARTÃ

CafeneauaCu visãtori damnaþi.Trecut-au ani,Simbolism,Curentul decadent.Broºuri,Bijuterii rare.ParadoxeBizarul,Seri,Nopþi,Efuzii de parfumeªi nuanþe.Oraºul dominant.

BOEMÃ

Se aºeza sã ningã µNingea.Doream,Sunt ani de-atunci,Sã te-ntâlnescLa sfârºit de stradã

CUPRINS

144

George Bacovia

Ce dã în câmp.Îmi pãreaCã tu eºti mai frumoasãIarna.Doar corbii spuneauCã stai acasãCu vreun prieten.Reintram în târg.Zãpada licãreaElectricPe fereastra ta.Se ducea o noapte.CiteamCa în nopþi de iarnã.

145

Plumb

POEZI I1957

DOINÃ

Dintre câte-am încercatNici un dor realizat...Poate, mâineªi mai mâine,Va fi dulce acea pâine.

ªi cum stau de supãrat,Chiar de toate m-am lãsat...Numai tu m-ai sprijinitªi, în lume,Mi-ai vorbit...

ª I DACÃ

ªi dacã vremea iar întoarceNedumeriri în jurul meu,Un iad, dezgust îmi este viaþa,Nu este cum a fi mai rãu.

Când liniºtea mã împresoarãªi cred cã pacea mã susþine,Un rai, plãcere este viaþa µNu are cum a fi mai bine.

CUPRINS

146

George Bacovia

EPODÃ

Iubire, trecut pasional,Candori,Aurore cu aur,ªi rubin la orizont,Cu fantazii de muncã,Zori de ziuã,Dimineþi de varãªi aspru ger,Iarnã...

Romantice scrisori,Mãrturisiri,Iubire, trecut pasional...

ARHAISM

O stea fugiDin firmament...ªi stropi de foc,Incoerent,Cu dânsaS-au sfârºit.

De ce-am vãzut-oSingur eu,ªi sã mã-ntrebA cãrui este?µ Ce-a fostA fost!Nici trebuiaO lumeCe întârzia...

CUPRINS

147

Plumb

SEARÃ

Liniºte...Nu se miºcã nimic.Foi galbene, uscate,Roºii,Cã vor pica...Pe dupã caseStã soareleSpre apus.Liniºte...Nu se miºcã nimic.Culori viiªi lungi,Înspre apus.Pe nesimþite,Încet,Au dispãrut aureole...Noapte.

DE-Aª FI ARTIST

De-aº fi artistEu þi-aº descriA tale mândre gesturi, µDin al meu dorAr mai pieriCând te-aº cetiÎn versuri...

CUPRINS

148

George Bacovia

Ca pictor,Eu te-aº picta, µMi-ai fi icoanã-n viaþã;Din al meu dorAº mai uitaCând te-aº priviÎn faþã...

Ca muzicant,Eu te-aº ºoptiCu flaut,Sau cu struna, µDin al meu dorS-ar povestiDe tine-ntotdeauna.

DOINÃ

Frunze se târãsc,Întristãri pe vântPrin copacii goi.

Îmi imaginez...Cã umblam prin parc,Astã-varã, noi.

Chiuie pe vânt,În geam somnoros,Idealuri noi...

CUPRINS

149

Plumb

EGIPET

I

Egipet µ ºuviþã de viaþã-n þara deºertului neadormit.Canalul de Suez µ bijuterie pe nedrept înverigatã.O, piramide, de ce lãcustele morþii vã tulburã somnul de

milenii?

Egipetul plânge cu mãrgãritarele durerii...O, nu mai plânge, eroice Egipet!Îndemnul vremii: µ Înainte!Vrãjitorilor evului mediu le spun:µ Lãsaþi sã clipeascã ochiul senin deasupra Egipetului,Niciodatã nu mor martirii dreptãþii.

I I

Egipet... revãrsare a Nilului de aur...Tebã a incestelor,Memnon al aurorii,ªi Sfinxul devorant,Caravane pe lângã piramideDe pelerini ºi beduini.

Ecouri vechi de acolo,Din þara hieroglifelor...Piramide, diadema libertãþiiRâdã pe vârfurile voastre µZâmbet revãrsat peste pustiuri...

Labirint... obeliscuri,Temple în nemãrginire,

CUPRINS

150

George Bacovia

Mumii în taina veacurilor,Descifrãri în cartuºeCu nume de învingãtori,

ªerpi cu puteri de magie,Secrete ale vremurilor,Civilizaþie înspre viitor,Eroii libertãþiiVã apãrã...Egipet, revãrsare a Nilului de aur...

COGITO

Mi-am realizatToate profeþiilePolitice.Sunt fericit...FrumosEste cerulSenin, sau mânios.Un aforism celebruTe face sã trãieºti...Nu-i mâini,Nici azi,Nici ieri, µTimpul...

CUPRINS

151

Plumb

DIN PERIODICE

TU AI MURIT. . .Memoriei lui ªtefan Peticã

Tu ai murit în una din zilele aceste,Tu, blond copil de vise, sfios ºi veºnic trist,Dar Ea mai geme încã, te cheamã, blânde Crist,Fecioara-n alb, departe, nu crede neagra veste...

Vioarele din doliu, cu strunele plesnite,Te cheamã tremurânde cu nota cea din urmãªi-n van se uitã-n zare ºi-ntreabã de-a ta urmãFecioara-n alb, pe braþe cu roze veºtejite.

Se duse visãtorul cu fruntea întristatã,ªi trandafiri de-acuma nu vor mai înflori,Cu visurile moarte în pace va dormi...Fecioara-n alb muri-va pe marmura stelatã...

NERVI DE TOAMNÃ

Toamnã... iar sunt copil,Prezenþa mea am pierdut-o...ªi iar defileazã, umil,Mizeria uitatã de cei ce au cunoscut-o.Inima, greu, se izbeºte-n bizare cadenþe...Ofticã, toamnã ºi zdrenþe...

CUPRINS

152

George Bacovia

Despre asta nu, despre aceea nu,Frunze la vânt...Hohu,ªi eu am fost pe pãmânt,Dar unde-ai fost tu?...

Sunt iar în oraºul enorm.De cei ce se sting, nimeni nu regretã...Dorm...Toamnã... ºi amurguri de jalePãteazã cu o spaimã violetãOglinzile publice, murale.

Adio, visul s-ascunde...Înainte? Înapoi? Oriunde...

ROMANÞÃ

Când luna e o razã de argint,Hai, sã te-aºtept în zãvoiul de argint.De n-o sã vii, nu e nimic.E-un secol mic,Toþi mint,Când totul e pentru argint.

Rãmâne luna rozã de argint,Azi nu-i vremea de alint µDe vei veniCând n-o sã vin,Pe banca veche vei gãsi:Un crinªi o monedã de argint.

CUPRINS

153

Plumb

SÂNGE, PLUMB, TOAMNÃ

Încet prin ploaia tristãUn piept curbat de tuseCu sânge în batistãPe dupã colþ se duce,

Încet prin ploaia tristã.

Tot plumbul ud al ceþiiPe urmã-i se abate,Prin gangurile pieþiiªi-n frunzele uscate,

Tot plumbul ud al ceþii.

E sânge, plumb ºi toamnã.Cu negru braþ de paceO cracã tot mã-ndeamnãLugubrã ºi tenace.

E sânge, plumb ºi toamnã.

EBREIA

Ebreie,Plângând te-ai dus de-aicea peste mãriªi te-a cuprins, pe veci, în depãrtãri,America...

Ebreie,De dorul þãrii noastre, de alean,Tu mori plângând, privind peste ocean,Eu gem în vechiul continent.

CUPRINS

154

George Bacovia

ZGOMOTE

Ce fricã fãrã cauzãA poposit...Sunt bucuriileDin subconºtientCe se coboarã-n geamCa întuneric fãrã veste,Sunt ale oraºului intimidãri,Enigme de hazardªi anii ce-au fugit,Fãrã-nþelesªi ºoaptele uitãrii, µSau fieªi orice s-ar întâmpla...

ÎN IARNÃ

Albastre,Roºii,Mov,Albe,Dormiþi, de-acum,Abandonate flori µZãpada albãCurge peste voi,Mai frigurosÎn parcelaDin dosul casei.

CUPRINS

155

Plumb

POSTUME

I

OBSESI I

Cu gândul meuLa tine,Am întâlnitAspecte similare.Pãrea cã eºtiChiar tu...Doar sufletul tãuMai rãmâneaSã difere.ªi astfel,Din mersul meu,Psihologii, diverse,Mã-ndreptau,În marºul greuAl strãzii.

REFLECÞI I

Azi am gânditArtã,PreocupatA compune

CUPRINS

156

George Bacovia

Un interesant roman.Dar ceasul era greu...Pe urmãToate sunt tãceri.GândeamArtãUn roman...µ Oamenii vorbescDe-acel erou.

DEªI NIMIC

Cât sufereamIubindChipul tãu.ªi, poate, te gândeaiLa mine.Deºi nimic...Cum larmeDe pianoCa ploaia,Sau violina þipândCa pentru momiþe...Deºi nimic...µ Apoi, fanfara pentru trai,ªi convorbiri savante...

CUPRINS

157

Plumb

STANÞÃ VECHE

Voiesc sã credC-am trãitÎn lux...Ce sentimentTrist, de-acum...Vorbe,Sau versuri dramatice.O voinþã mai bunã, µIubite vremuriSau vor veni...Ce sentiment...Urã...IubireIci, colo,Uitare...

NOAPTE DE ORAª

I

Pe caldarâmul ud,Trap-trap de potcoave,Autobuze bubuindªi faruri lunecândPe ferestre luminândOdãi întunecate.Cu tictac de târziu,Cu tãceri ce plâng,Cu noaptea ploioasãDe-afarã...

CUPRINS

158

George Bacovia

I I

Plouã...Nu ºtiu nimic...De zile, de ani,Fãrã a gãsiCum ar fi altã viaþã...Acelaºi tictac de târziu,Cu tãceri ce plâng,Din nici un timp...Ca noaptea ploioasãDe-afarã...

STANÞÃ REALÃ

Sarcasticul râsPustiu,Al grijei zilei de mâine.În scurtul popasDe-mpãcare,În tristã tãcerePrivind...Ne-aducem aminte.

Misterios poetic...Grãmezi de copaci,ªi dealuri solitare, µPãmântul...κi duce lãtrãriÎn pustiuªi pãduri cu bestiiªi somnul sãlbatic...Ne-aducem aminte.

CUPRINS

159

Plumb

DOINÃ I I

Poezia taceÎn zile de sfadã?...Puþinul din toate,Unde s-a dus?Când treaptã de om,Când animal...Cãtre luminã,Cãtre-ntunerec...Cum timpul treceNu e de-ajuns...... ªi, poate,Tot gândulE spus...

STANÞÃ MEDIE

Nu ºtiu dacãSunt înþeleseAceste stanþe...Dar mie-mi fac plãcere.Ele vorbescDe un suflet delicat,În goana de barbar...ªi când toate,ªi toateVor amuþi,PoateNumai atunci

CUPRINS

160

George Bacovia

Vor fi trãite,Decât niciodatã.Dar sunt înþeleseAceste stanþe...Ele trãiescUn suflet delicat,În goana de barbar.

STANÞÃ LA BACOVIA

ªi glasuriÎn vãi rãsunau...BacoviaÞarã de încântãriªi viaþã liniºtitã.Nu se discutãDe-al meuªi de-al tãu,ÞaraCu cântul viguros:Înainte,ªi-apoi, oriunde...ªi bestiile ascultauDe om.BacoviaÞaraCând taceOrice cuget...

CUPRINS

161

Plumb

STIL SIMPLU

Ca sufletDecãzut,Un cer de toamnã,Greu,ÎntârzieSperanþeleDe ieri.ªi frunze,AniZburândPrin lume,În zadar...£Nu aºteptãm¤Cu iarnaCare vine µDecâtSã ningã.

AªA

AºaO tristeþeA intratÎn târg.De dimineaþãPlouând.ªi cioriCârâind.De-abia

CUPRINS

162

George Bacovia

Se poate citiUn jurnal.Parcã, µDe-a sta acasã...... ªi, cum eraÎn zilele noastre...

ÎN SAT

Ninge-n satulDepãrtat.Ici, ºi colo,Fumegând, µÎn zãpadãDorm bordeie,Parcã nimeniNefiind.DoarSe spune,Cã vreo fiarãDin pãdureScoalã câiniiHãmãind...

STIL S IMPLU

DuruieliDe nouri.Ploaieªi vânt, µFulgere de foc,

CUPRINS

163

Plumb

Zile de noroaie,TrãsnetePocnind, µClipe de-ntristare,Poate c-au fugit...Zile de noroaie,Cât vor mai fiStând...

D IN EXPLORÃRI

... Cã, ºi eiAleargãToatã ziua,Dând un lucruPentru altul.Se produceSe hotãrãºteUn interesPentruOarecare timp.Se mãnâncã, µO serenadã,ªi, nici o importanþã.

DIN TREN

Fugea vagonulÎnainte.Câmpul muncii,Câmpul lumii

CUPRINS

164

George Bacovia

Se smunceauParcã-napoi.Ziua caldãªi solarãArãta frumoase flori.NoapteaCâte-o stea brigandãCãutaªi dispãrea.Când vagonulPrintre ziduriPoposind,Câmpul munciiªi al lumii,Dupã ziduri, µCa ºi cândNemaifiind.

VANITAS

Nu-þi mai pot cântaRomanþe,Toate tacÎn jurul meu,Fals se duceCursul vieþii,NegãsindUn cântec nou...Agent secretMi-a fost iubirea,Dar nu ºtiu când

CUPRINS

165

Plumb

S-a demascat...Nu-þi mai pot cântaRomanþe,ªi, desigur,Le-am uitat.

STIL SIMPLU

În sunete liriceªi bucuroaseªi cu proiecteInteresate...µ Nici un minutPierdut degeaba, µPoate cã ziuaTrecu.Se face searãCina,Culcarea...De-a nu mai ºti nimic...µ Dar, ºi un vis deosebit.

PASTEL

Prea ursuzªi plumburiuCerul s-a lãsatPeste mahala.Porci þipãtori,Cucoºi strigoi,

CUPRINS

166

George Bacovia

A foame,Provocând.µ S-ar pofti,Creionul,Plumbul,Sã redeieO scrisoareViorie,De prin mahala.

STANÞÃ

AdeseoriCulcat,NotezAl lumii zvon,De þarã nouã.µ Capital moderat µOnoare intelectualilor,ªi celor ce muncesc.Iar ce va fi în viitor,µ Deocamdatã e sublim...

ASEDIU

AsediuPrin înfometare,Pârjol,Valuri de sânge.În astfel de împrejurãri,De-a te menþine

CUPRINS

167

Plumb

Mãcar poet...ªi, dupã marºuri triumfale,În ritm de canþonetã,Toate fredonãCa o poveste...

INFORMATIV

Un manifest,IarmarocDe principii,S-a oploºit,În cetate, µµ Noi nu mâncãmBrânzã,Ci fructe.Noi nu complicãmManifestul,ComunicãmCu partizani.

NEGURÃ-N ORAª

Sub cerul norosDe noiembrieImpresiuniDe tot ce eMai tristªi pluvios.Reamintiri

CUPRINS

168

George Bacovia

Pentru mai târziulSenin.Sub cerul norosDe noiembrie,La geamul mohorât,Ca frunze fluºturate,Plânge sufletÎnnoptat,Visând o inspiraþieµ Sã scapere scântei.

DIN EXPLORÃRI

... ªtiu ºi eiSã trãiascãUn ceFamiliar,Social,Urmat cu sfinþenie.Acelaºi limbaj,Obiecte scumpeAºezate la locul lor...Individualism,Altruism,Comunism.µ Patina vremiiI-a apropiat multDe „Homo sum”.

CUPRINS

169

Plumb

STANÞÃ DE LUME

Minute de mocniriªi-ngãimãri...Reprezentãri lumeºti,A omului mizantropªi singular...Sarcastic chefDin depãrtãri...

PRO ARTE

În stanþeEfemereSe ducOrice plãceri...De mai revii...Din haos,S-aude, µA fost,A fost...Planteazã,Deci, un semn,Mai nou,Mai pozitiv.

PRO ARTE I I

Eu scriuªi, poate,TrãdezO crizã moralã,

CUPRINS

170

George Bacovia

Fãrã s-o ºtiu, µAr obiectaCititorul.MãnâncCa sã trãiesc.ScriuSã mã deºtept.µ ContagiulDe tristul meu moral,Stimate cititor,Uitã-l, µDupã alte cãrþi.

STANÞÃ DE LUME

Ce de-ntristãriSpuneaMâhnirea mea...FantastDe vechi ruini,Sau izolãri, µÎn parculDin oraº...ªi niciodatã£Fericit¤.Artist sãrman,Sau beþivan,Condus la braþDe poliþiºti,La un birouInformativ...

CUPRINS

171

Plumb

Eram în parculDin oraº,Medievalªi comercial.

SPLEEN

Variaþii...Arhitecturi,Cãlãtorii,Tãceri.Muzica calmeazãUn suflet trist,Devenit pretenþios.Varietãþi...Renumit,Dintr-o operã de artã...Teorii noi ºi vechi...Tãceri, µSe râde ºi din pântece.

COMPT

În iatac...Un gândPrin întuneric, µGenial...A dormita...µ Numai de aceeaN-am fost...La ce bun...

CUPRINS

172

George Bacovia

Somnul dinspre ziuãE ºi mai plãcut.Mai estePân-atunci!

DE IARNÃ

Chiciurã,Polei,Cad oameniPe stradã,Pe coaja de gheaþã.Nu-i chip de umblatFãrã cãngi.E râs durerosDe cãderiªi loviri.Valseazã-ncepãtori?Sau toþiS-au îmbãtat...

JURNAL

Naiul fluieraPãgânªi fabulos,Ca goanãDe centauri.Nu pentruCei sensibili...Sã revenim în felul

CUPRINS

173

Plumb

Cum se destindePrin muzicã,Solemnªi rar, µUn cântec pentru toþi!

STUDIU

Când cãutamCuvinteÎn dragi dicþionare...µ Amorµ Iubireµ Adorata...Ningea,Sau florile se isprãveau...Zburarã anii...Era ºi vorba,µ Simpatie...

PACE

ªi plictisitDe-a vieþiiÎntrebãri...Rãspunsul, µMeschinªi fugitiv...În locDe atâtea lacrimi,Sã ploaie, liniºtit!

CUPRINS

174

George Bacovia

MITOLOGIE

Voi v-aºteptaþiLa orizont,La þãriªi mãri.Promisiuni...Jucând nevinovatÎn paradis,Figurativi?Sau cine-aþi fi?

DESTIN

Un viersDe demult,Doineºte,Pe cât ºi tuAmãgeºti, µSã stau,Sã mã gândescDin vremuriTinereºti.ªi dacã aziªi pe atunci,Ar fi ºi plâns, µTot câmpulE o floare,Tot cerulE-un surâs.

CUPRINS

175

Plumb

INCIDENT LA BAL

Þii minte?Orchestra frigeaÎn bizare prevestiri,Balul...Cum am plecat de-acolo,Nu ºtiu, µSau tu cã-ai fi rãmasÎn vacarmul monstru.Noaptea,Acea noapte...Ca din veacuriSinistre...

GÂNDURI

FrumosVesel,Bun,UrâtTristRãu,Cauze din eternªi social...Suna, pe undeva,Chitara...Cãdeau ºi poame coapte,Într-o grãdinã paradis...FrumosUrât

CUPRINS

CUPRINS

176

George Bacovia

VeselTristBunRãu, µCauze din eternªi social...

CHIMIE

κi place?Ca din produse fermentate,OmagiulUnui amic inventor,Sã fi ajunsUn alter ego,Gustându-le în izolãri.Ce transformare...Numai din acestOmagiuA unui amic inventor.

LEGENDÃ

µ Ce bine-a scrisªi cu talentUn inspiratDin secolul trecut...Are ceva din actual.Întâmplãri,

CUPRINS

177

Plumb

Locuri,Aproape ca astãzi.Ce inspirat...Sau opera a suportatAdaus,În cursul anilor...Ce bine e scris,µ Nici de vorbit.

PASTEL

E frig la câmp...Sunt încãResturi de zãpadã.Mãrunte floriPrin ºanþuri.Departe,Soare tânãrFuge...Zefir,Azur,E frig la câmp...1948

LIBELÃ

Unicªi tristStau în naturã,Plecate sunt

CUPRINS

178

George Bacovia

Orice fiinþe.µ Vei fi sãnãtos,Nemuritor...Încearcã vinulDin podgorii,Ca sã revie lumea...

AMURGURI

AmurguriVopseliTriste culori,Dureri pe negândite...Amurguri...SpoieliBoieliDe-atâtea ori,Induceþi gândContemporan,În uneori...Amurguri...VopseliTriste culori,SpoieliBoieli,Speranþe pãrãsite...

MOMENT

Cum gândul stã...A vieþii prozã numaiPrivind...

CUPRINS

179

Plumb

Pustiu parcursMai mult cu gemeteDe fizice dureri...Cum au plecatSperanþe,Cum au plecatDorinþi...Ce mare om erai,ªi câte s-au demers...

ÎN ZARE

µ Acolo este un oraºProces de rãzboaie,De cum s-au sculatPân’ ce se culcã.Pentru pâineSurplusuri,Foarte complicat.ªi cine ºtie cumªi când se va sfârºi.Acolo este un oraºCu sunet profund.

VERSET TÂRZIU

Coboarã pe noapteTãceri de mormânt,ªi jalnice ºoapteZboarã pe vânt.

CUPRINS

180

George Bacovia

Pustiu ºi de veacuriNu eºti ºi nu sunt.ªi doarme cetatea...Nici alþii nu sunt.

REVELION

Colindã plãceriNingeÎn noaptea de Crãciun.Damigeana cu vinHarapnice trosnindDe alte vremi...Sã ne vedem în oglindã,ªi noaptea cântãtoareSã ne-adoarmãPentru uitare.

ÎN MARGINI

ªi cum mergeamPe malul unei ape,Peºti se duceau la vale,Câini rãscoleau gunoaie,Ciori se lãsau la o ruinã,Într-o tãcere de toamnã.

Astfel, era apã,Pãmânt ºi aer,ªi numai un foc pãrãsitÎntr-un rest de luncãÎn vânãtul seral...

CUPRINS

181

Plumb

RESTITUIRI

I

Citind ce-am publicatCu ani în urmã:AdmiratoriBârfeliMelodii duse,Trandafiri ai copilãriei.Socialism,Intimidãri,Enigme de hazard,Socialism.Citesc ce-am publicatCu ani în urmã:Melodii duse,Trandafiri ai copilãriei.

I I

FulgiiPrin copacii goi,Tristele suspine,De omãt sã troienezeDoinele în sine.Singur stau,ªi fulgii,Prin copacii goi,Ca sã mã distreze,Cu florile dalbeMi-au gãtit mormântul.

CUPRINS

182

George Bacovia

REVELION

Sã-mi cântCine sânt...Beat,La sfârºit de leat.

Ani, ani s-au dus µSunã cântul meu,Ani, ani stau,Meditez sã beu.

În cazul cã bândDe fãrã vreun rost,Nu-i cerc viþiosªi nici vinul prost,

Îndevoia meaSã mã duc aºa,Sã mã aflu beatLa sfârºit de leat.

FEUDE

RozGalbenAlbVerdeCenuºiuCovoarePeisagii din zãri:Împãratul alb,

CUPRINS

183

Plumb

Împãratul negru,Bogãþii graseÎntr-un ascuns departe,UtopiiMiragiiDupã urbane ziduri:Fãuriri mintale.

VERSET IDEAL

Un gând mã biruiaLa nesfârºit, µO trâmbã muzicalãL-a destituit.

ªi trâmba muzicalãPlecã în infinit, µGãseºte mai aproapeUn gând obiºnuit.

VERSET PROZAIC

E fals de la o vremeOricâte s-ar vorbi,Grozave iscusinþiMereu a cântãri...

Afarã-i umedMoinã,Ca ºi demult, mizerii...

CUPRINS

184

George Bacovia

SERENADÃ

Serenadã plângãtoare...Zi de muncã a-ncetat,Pentru-o searã visãtoareSerenada s-a cântat.

Noaptea-ncetPe toþi adunãLa cãmine, la culcat,Pentru-o searã visãtoareSerenada s-a cântat.

Noapte bunã!

VERSET FANTAST

Un valsA plâns în depãrtare...A rãsunat vreodatãÎn ore de-ntristare.

Un infinit demonicªi ironii amare,Dureri ce-au rãsunatÎn umbre solitare...

VERSET SLAV

Un tango mai tristA cântat undeva...Sã beau,Acest câºtig social

CUPRINS

185

Plumb

Decât, mereu,Aceeaºi rotaþieÎn Univers.Dacã tãcereaLa un minutCoboarã, iarãºi,µ Nefericirea...

CA UN VIN

Voi bea, ce sã fac?Pânã la analizã, mã distrez.De ce sã ne tememDespre un „aiurez”?

A, dac-ai fi de esenþã,Rãscopt ca în repetitul ferment,Poate am munci sã aflãmAl vieþii lament.

UNUI CLOVN

Talentul râde sardonicCu aspiraþii nobile.Se duc, se duc nori albiPe bolta de safir.

Când în stradã þi-a tras unulDouã palme adevãrateLumea râdea ca la arenãZicând cã sunt iar simulate.

CUPRINS

186

George Bacovia

I I

S INGURÃTATE, NU TE-AM VOIT

CumplitE golul singurãtãþii!Sunt ucisul ei...Singurãtatea?Povara tãcerilorSfâºiateDe suspine...

Singurãtatea...Ochiul tãuPriveºte îngheþatÎn ochiul gânduluiNeîmpãrtãºit...

Singurãtate,Nu te-am voit!Viaþa µ hainã µM-a dãruit þie.

Tu m-ai cerutVieþiiµ Prizonierul tãu µSingurãtate...

Oamenii...Cum i-am iubit...Dar eiNu m-au voit.

CUPRINS

187

Plumb

Din singurãtateaVieþiiÎn singurãtateaMorþii, ºi nimeniNu înþelegeAcest adânc...

Poeþi, evitaþiSingurãtatea.Între oameniE viaþa...

FESTIVÃ*

Searã plãcutã...Lumini de candelabre...ªi fotografii mã filmau.

O, sala cu floriªi versurile meleBãtrâne!...

Am vãzut bogãþiile de aurªi mãtase ale trecutuluiAcum ale lui AZI!...

Da, fusei în castelulNababilorCu cristale, oglinzi ºi marmorã...

* Scrisã la 15 decembrie 1956, dupã sãrbãtorirea celor 75 de ani la CasaScriitorilor (nota revistei „Viaþa româneascã“).

CUPRINS

188

George Bacovia

Iatã! Am venit ca HamletÎn hainele meleCernite.

Bãtrân de 75 de ani,Cu flori ºi decoraþie,Am devenit un tânãrDe 57 de ani...

Aici, la piept,E steaua din Bacãu...

Am fost o poezie noapteaAceasta.

Cum ard luminilePrin centruMã predispun la poezie...

Frumos e oraºul...E plin de Scântei Galbene.Sã nu mai plângiCã era trist odatã!

E noaptea la cruce...Vino sã te sãrut.Nunta cu garoafe albeS-a sfârºit.

Salcâmii or povesti!O, mamã,Blândã mamã,Priveºte-þi fiul!

189

Plumb

TOAMNA MURIND

Toamna în grãdinã îºi acordã vioara.Plâng strunele jalnic, lung ºi prelungªi-n goala odaie acorduri ajung...ªi plâng în odaie, ºi eu din vioarã...Plâng strunele toate lung ºi prelung.

Fereastra e deschisã... vioarele plâng...O, ninge... ºi toate se sting...Palidã, toamna nervoasã, cântând a murit...Îmi cade vioara ºi cad ostenit,Iar toamna, poetã, cântând a murit.

VERSET DIVAGAT

Eu sunt cu mineÎn toate e pace.Poezia e-n afarã de omenire,Departeªi veºnicie.

Frumoase rame la tablouriNu pentru mine...Ce haine scumpeªi anume fiinþe...Nu eu sã dirig lumea.

Poezia e-n afarã de omenireDeparteªi veºnicie.ªi vremi, vremi au trecut.Ori nu eu s-aºtept fericirea.

CUPRINS

190

George Bacovia

ªI CE?

Cu vise de mereu nuvele,În zvon de noapte orãºenesc...ªi ce dacã corpuri cereºti se-nvârtescªi dacã lucinde stele!...

ªi ce dacã veacuri grele pândescClipe din viaþã mai uºurele!...ªi dacã corpuri cereºti se-nvârtesc,Ori stau departe lucinde stele.

CUPRINS

191

Plumb

P R O Z Ã

192

George Bacovia

BUCÃÞI DE NOAPTE

În odãile cu uºile deschise, târziu... nu sunt tablouri, nicialbumuri cu fotografii vechi, nici cãrþi veºtejite, însã acestetoate stau în tãcere, le ascult din mica odaie, la un foc delampã: oh! de n-aº striga un cuvânt în noaptea asta... ºi cad...

Am uitat cine stã aici, ºi unde au plecat, e târziu; pestrãzi e ºoapta bunului plac ºi a suferinþelor extreme, saunimic... ºi podeaua e veche, ºi cioturile dau senzaþii decranii; mintea cadenþeazã fãrã ºir cugetãri pustii... pânã ceo moleculã s-a zdrobit în creier, pânã ce totul spune: vedeþice aþi fãcut...

O, mai târziu, dupã atâtea, aceleaºi lucruri vor fi maiplãcute... ºi aceste lacrimi din noaptea aceasta nu se vormai înþelege... oh, de n-aº rãcni un cuvânt, într-o spaimãcrescândã ºi sã cad...

Acum de ce sã mai aprind lampa... uºa e deschisã,fereastra... în mijlocul odãii dorm în picioare, mã clatin înîntunericul pãrãsit... uitat în fondul negru al odãii... uncâine se smunceºte înapoi supãrat, apoi lãtrând; o pisicãsare pe fereastrã repezindu-se îndãrãt, de asemeni... dormîn picioare în mijlocul întunericului pãrãsit... un greiercântã în tãcere...

Altfel nu a fost niciodatã... pânã ce soarele dezvãluie ºiaici o sentinelã obositã a singurãtãþilor dispreþuite...

Dimineaþa friguroasã cu vânt... camera goalã... pãºind,podelele sunã; scriind, peniþa plânge pe hârtie... poate s-a

CUPRINS

193

Plumb

scris... ce vremuri... ce sens... nouri întunecoºi astupã fereas-tra... gardurile ºi lemnãria ude... nouri întunecoºi întunecãochii... ºi vrea sã plouã din nou... Ceasul s-a oprit, nu maivrea sã însemne timpul... niºte bani stau pe colþul mesei, ºigândul e închis... nourul întunecos stã la fereastrã ca onoapte de gheaþã.

Patul nu e strâns ºi hainele aºteaptã pe scaun... poate etârziu... £la ea nu mã mai gândesc... poate e târziu¤1... ºi vân-tul urneºte încet nourul de la fereastrã, pentru a pune altul...

E noapte când oamenii se culcã ºi se iubesc... când totoraºul cântã cu note de ploaie ca o veche pianolã... singur,prin casã sã fac versuri...

Dacã tot oraºul plânge ca o veche pianolã... Ce estegândul în sine?... mâine ne vom duce dupã pâinea ceablondã, cea brunã... înainte...

Un magnetism animal, ecou surd al unui enorm val deapã, un cutremur lung în fumul cafeului, unde mulþimea seaseamãnã... un gând care trece cu miºcarea capului, ºi ochiiobosiþi...

Era tristeþea ºi tãcerea depãrtatã, în jurul unui palatînconjurat de un parc imens, la o margine de drum deþarã, un peisaj de varã cu brusturi ºi boz acoperiþi depraful ºoselei. Creierul palpita acolo de tristeþe ºi tãcere...Sunt ºi case mici, cu prispã de lut, cu acoperiºul mai maredecât casa ºi schelete de ºuri strâmbe, cu paie, ºi cu pustiu.

Prãfuit, sub soare, venind pe aici, zãreºti doamne înhaine subþiri, uitându-se, pe gânduri, în lac.

Ele, înþelegând cã eºti de oriunde, râd. Doamnele seapropie una de alta, ºi una, cu braþele obosite pe umerii

1 Text existent în toate publicaþiile anterioare ediþiei 1944 µ absenþalui în Opere, evidentã greºealã de tipar (n. ed.).

194

George Bacovia

alteia, priveºte cu ochii mici pe prãfuitul vizitator elegantîn ziua de varã, dar tot voiesc sã te plimbe pe aleile peunde e mai multã fantezie.

În pavilionul-bufet cineva serveºte îngheþatã ºi bere, ºi,dacã vrei, nu te iscãleºti în album, fiindcã ele ºtiu cã techeamã „oricum“.

Berea era bunã, ziua melancolicã...În palat erau obiecte de artã, ºi doamnele visãtoare

evitau marile oglinzi... în alte odãi citea cineva, sau dor-mea...

Noaptea spune sã plece pe ºoseaua plinã de praf, cubrusturi ºi bozi, pe lângã gardurile vechi de nuiele ºi spini.Din cele ce întreþin mulþimea, de mult s-au dus... voi cântalângã aceste ziduri pe câmpul larg... nu-i nimeni... luna e unmagnet ºi noaptea nu ºtie ce am...

Zidul înconjoarã grãdina cu tãcerea kilometrilor, un par-fum economic, de altãdatã, melancolizeazã la fel...

Pe frunziºul cãzut au foºnit dihãnii, dar când ieºind lalunã, pe marginea lacului fecundat ºi putred... Cânt ca unbou-de-baltã când din turnuri clopotele sunã înviere, cândcãrãbuºii somnambuli se duc cu lumea chematã de clo-pote.

Gândul curge ca o femeie de piatrã care doarme, ºi omelodie fixeazã aceastã prãpastie...

Luna, dupã câteva minute, s-a lãsat în plopi; oameniiumblã cu lumânãri în noapte, ºi pot sã plâng încet, tare, înnoaptea asta nu se aude nimic... plâng fiindcã valsul dinanul acesta e trist ca ºi cele vechi, ºi fiindcã toþi suntinteligenþi, în acest local de consum...

Poate era o noapte rotundã când nu ne mai cunoºteam,când tot ce s-a scris s-a uitat, când plecând dintr-un punct

195

Plumb

ajungi de unde ai plecat... o noapte ce întârzie, punând pefigurã fixitatea uitatã, uitând frumosul posibil, cum poatel-au uitat mulþi.

Rãmânea cã totul e vanitate... ºi luna înclina spre apus cuo luminã de spaimã peste oraºul adormit în zãpadã, re-flectându-se ºi pe multe fotografii de porþelan prin cimitire...

Nu ºtiu cine a pus sã stea în aer o foaie de hârtie pe unfir de pãianjen, ºi o singurãtate din toate timpurile sã doarmãpe aceºti pereþi.

Acest târziu de tot, pe cristale de gheaþã, pe distinsulbal în ecoul fanfarei în sala unui palat...

Era tristeþea de a nu cunoaºte altã limbã, cu care sã fivorbit cu luna în declin, sau cu drumeþul ce scârþia zãpadaînainte de aurorã...

Acest târziu de tot, ca ºi pentru mine orice, în normaunui timp, involuntar greºind, un craniu în oglinda întune-catã... dar tu sã nu crezi... o stea obosea ochii, ºi lampa setransfigura pe pãmântul ce se miºca spre luminã, pentru amã ridica din scaunul vechi, din oglinda geamurilorîngheþate, în noaptea ce întârzia...

Astfel o zi începe...

Enervat de aceastã lungã agonie a unui veac suspect;umilit, mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unuipoet din veacul viitor al frumuseþii, veneam spre casã într-onoapte, târziu, înnebunit de mizeria ºi minciuna în care amapãrut.

Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodatã.Oraºul mic dormea în noaptea lui...Acasã, un plic alb, la aprinsul lãmpii, apãru pe podele

lângã uºã, în tãcuta odaie unde stau de mult fãrã sã fi avutnici o corespondenþã de nicãieri.

196

George Bacovia

Am deschis plicul ºi pe cartonul negru-mat era scris cu alb:„Vino pe podul de fier, mâine la ora 3 d.m.“M-am gândit sã nu mã duc. Cum însã, în noaptea aceea,

eram cu totul nimicit de viaþa realã, invitaþia aceasta mãlãsa indiferent, pãrându-mi chiar un lux, bun de emoþiibizare pentru alþii.

A doua zi, însã, eram pe pod.Un domn ºi o doamnã în negru; ei mã conduserã re-

pede la o trãsurã care aºtepta.Trãsura porni cu noi, iar ea, zâmbind, puse pe faþa mea

o mascã prin care nu vedeam nimic.Când ea îmi ridicã masca, eram într-un salon larg, vechi,

dar bine luminat; afarã era noapte.Peste puþin timp am luat toþi câte o baie parfumatã ºi,

înfãºuraþi numai în cearºafurile albe, am revenit în salon.Nici un alt om nu apãru; tot palatul dormea... trebuia sã

fie mai mult de miezul nopþii...Figurile noastre erau palide ºi tãcute, iar peste noi plutea

dezgustul unui veac.Cu un gest nervos ei stinserã atunci lumina, ºi prin

întunericul adânc ridicarã un oblon secret, tãiat în podele,într-un colþ al salonului.

Un patrat de luminã, venitã din subsol, apãru deodatã,în colþul acela al podelelor.

Prin vorbe abia ºoptite, cearºafurile alunecarã de pe noi.Nuduri din ziua de azi...Ea, cu pãrul desfãcut, dispãru cea dintâi în lumina

pãtratului deschis; coborând ºi noi, capacul fu tras.

Un cub negru, subsol, capitonat cu catifea neagrã, neînconjura între podele, plafon ºi pereþi; nici o fereastrã.

197

Plumb

În plafon ardea un lampion care lãsa o luminã violetãîn acest cub al uitãrii, iar într-un colþ al cubului o sobãascunsã în zid alinta nudurile noastre cu o cãldurãmoleºitoare...

Noi stam culcaþi pe catifeaua neagrã, sorbind aromenegre din trei pahare negre.

Ochii se priveau simpatic, aprinºi...µ Cântã, zise el.ªi ea luã ghitara neagrã ºi începu, cu o voce stinsã,

poema corbului din Edgar Poe.Refrenul „Niciodatã, niciodatã“ se pierdea abia ºoptit, ºi

ghitara tãcu...Noi beam arome negre din trei pahare negre...µ Danseazã, zise el.Ea se ridicã în lumina palã, violetã... o frumuseþe de linii

arãta o cuminþenie naturalã... dansa fantastic, leneº, deca-dent...

Printr-o spiralã, ea cãzu lângã noi, ca o stea în cubulnegru...

Noi beam în cubul negru, în fumul þigãrilor, ce ne în-vãluia, iar lampionul arãta sfârºitul unui veac.

Eram ºi mai tãcuþi...Deodatã, lumina fu stinsã ºi umbra lui Karl Marx apãru

în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne.Un þipãt isteric ieºi din pieptul lor.Cu braþe nervoase mã încleºtarã ºi o ploaie de sãrutãri

bizare ne adormi profund în acel cub negru al uitãrii...

Cu aceeaºi mascã fui condus a doua zi; la acelaºi podne-am despãrþit.

Spuneau cã mâine vor pleca pentru totdeauna ºi cãveacul nostru s-a sfârºit.

198

George Bacovia

Copacii subþiri ºi rari, cu ramuri subþiri, cu puþine frun-ze mici, galbene, erau, acolo, solitari, pe o zi calmã, spretoamnã...

Pe cãrãrile goale, ea spunea cã-i plac parfumurile ºipudra. ªi chiar profilul pudrat apãrea senin, iar bluza uºoarãavea parfum suav.

µ Ah, împuºcã-mã în sânul stâng, spunea amanta, ºi,dupã ce ºi el se împuºcã la fel, rãmãseserã uitaþi în poianadin lunca oraºului; poate într-un peisaj ca acesta a fostdrama pe care am citit-o într-un ziar; câtã iubire ºi pasiune,câtã gingaºã simþire faþã de mediul prozaic!

µ Da, rãspunsei. E interesant.µ Niºte pescari, pe noapte, au dat de ei, ºi au anunþat

autoritãþile... e aproape un roman.Continuã sã spunã acestea, privindu-ºi într-o oglindã

buzele roºii ºi ochii mari.Este vreo doamnã distinsã, îmi spuneam, care a venit

sã-ºi uite plictiseala, în acest parc cu cãrãrile pustii.Printre arbori, departe, o trãsurã mergea la pas.Puteam concepe încã ceva dimprejurul care pãrea acum

strâmt, acum larg... nimeni, zâmbetul ei ºi tãcere.De mult muzica a încetat sã mai cânte pe aici, cum ºi

întâlniri de iubire despre care vorbea aceastã femeie.O, mândrul vals... poate superb... ºi noaptea rece când

trompetele plângeau în parc... Sã merg cu tine, astfel...O, sãrmanã prostituatã... se face noapte în sus ºi în jos;

pe cãrãrile goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfârºi-tul lor.

Ea tresãri de frig. £Îºi puse degetele la gurã¤1 ca pentruo salutare duioasã ºi plecã.

1 Adãugat dupã ed. 1926. Evidenta greºealã de tipar din ed. 1944 a fostpreluatã ºi de urmãtoarele volume ( n. ed.).

199

Plumb

Printre arbori, departe, trãsura o ducea spre oraº, lãsân-du-mã singur, cu gândul dacã trebuie sã o mai întâlnesc.

La scarã zurgãlãii zuruiau... ºi ningea. În noapte, satulera ascuns; un ecou moale, ºi ninsoarea se desfãcea mareºi liniºtit. Lãsam petrecerea în plinul ei, cu domniºoare lapian, dans, mâncãruri ºi vin. Plecam într-o altã parte asatului cu sania unei familii care petrecea aici, ºi mã duceamsã mã culc, sau sã veghez. Într-o blanã, alãturi cu o fatã decasã în altã blanã, lunecam pe drumuri nevãzute, ascunºiîn ninsoare.

Ajunºi, urcarãm în cerdac... La o casã, fata deschise uºaunei sãli, aprinse o lampã, ºi, cam emoþionatã, voia sã mãserveascã cât mai bine. În odãiþa rusticã veghea o candelãverde ºi o tãcere caldã...

Am rãmas pe marginea patului privind un covor, iarfata trecu în altã odaie printr-o perdea de mãrgele. Înnoapte ningea.

Prin salã se auzea câte o clampã veche, de fier, o uºãuscatã, ºi apoi nimic. În lumina verde, cântându-mi în capvalsurile pianului, mã dezbrãcam, înecându-mi un oftat ºio înstrãinare pe totdeauna. O mulþime de gânduri negân-dite mã întârziau, fãrã sã dorm, privind printre gene lumi-na ºi licãrirea perdelei de mãrgele. O pisicã verde-pal intrãîncet ... se uitã spre pat, se aruncã uºor peste mine...

Un braþ gol, resfirând încet mãrgelele, o privire despletitã,ºi fata întreagã verde-pal, în odaie. Priveam printre genefãrã nici o miºcare aceste opriri ºi înaintãri pe nesimþite, curespiraþii oprite ºi ochii mari. Sunt frumuseþi intime carerãmân în singurãtate. Ninsoarea se lipea, înainte, pe fereas-trã, ºi fata se retrãgea încet, cu pisica, ondulând perdeaua,dupã care o umbrã se mai vedea privind.

Ca o plictisealã de orice, candela începu sã se stingã.

200

George Bacovia

Un ºir de emoþii pâlpâiau dând loc altora... ºi perdeauade mãrgele se înfiora în zadar.

O noapte... la scarã zurgãlãii zuruiau... ºi ningea... ple-cam... candela verde se vedea prin ninsoare.

Cum stam în ziua aceea acasã, plictisit de un tânãrvizitator, ºi cum nu puteam sã-l concediez pe o zi noroasã,cu o ninsoare udã ce colora oraºul într-un negru ºi albmurdãrit, mã gândeam, fãrã a-l asculta, ºi nu ºtiam cumsã-l rog sã prepare douã ceaiuri într-un ibric, pe fereastrã.

Naivitatea mea, în cercul vieþii, devenise cunoscutã pânãºi de copii... Admiraþii mãgulitoare ºi aspre observaþiuni seamestecau într-o logicã dezordonatã. Mai auzisem aºa cevaºi cunoºteam destui învinºi sperând, totuºi, cine ºtie pe unde...

Reuºii peste câtva timp sã-l rog sã prepare ceaiul, eufiind ocupat cu terminarea unui manuscris întrerupt, pen-tru a-l prezenta unei reviste.

Convalescent de câtva timp, uitam tânãrul care vorbeaºi, în fierberea ceaiului, priveam pe fereastrã, cu condeiuloprit, aceastã zi udã ºi plângãtoare la nesfârºit. O tânãrãfatã apãru la geam, cãreia tânãrul se grãbi sã-i deschidãuºa foarte emoþionat, rugând-o sã intre pentru a nu sta înploaie mai mult.

Cu o palpitate înecãtoare, ea întreba de o stradã careîmi era necunoscutã ºi despre care tânãrul spunea cã edeparte ºi într-o direcþie cu totul alta decât aceasta...

Sunt împrejurãri cu respiraþii speciale când nu poþi spunenimic, iar privirile clipesc cu subînþelesuri, de a conveni, capermise, situaþiuni ce nu-þi plac. Aplecat pe manuscris înaceeaºi preocupare de a scrie, auzeam intimitãþile lor...

Luarãm câteºitrei ceaiul într-un roi de minciuni, de carezâmbeam, aºteptând cu înserarea care cãdea sã pot sã

201

Plumb

rãmân singur, pentru a termina acest manuscris, care înce-pea sã mã oboseascã.

Au plecat pe noapte. Ea, timidã ºi nehotãrâtã; el, încân-tat ca de o afacere minunatã...

Dar, dupã plecarea lor, orice concentrare de cugetareîmi dispãru, ascultând ploaia-ninsoare de afarã, ºi viaþaîmi apãru din nou atât de uºuratecã; în zadar mai cãutamsingurãtatea pentru a o descrie prin prisma celor învinºi...

Cine a stat într-o singurã camerã , la lumina unei lãm-pi, noaptea, târziu, când nu mai ºtii dacã ceilalþi dormsau au plecat, când storul e tras la fereastrã, va citi pânãla urmã aceste câteva rânduri.

Continuam, de câteva zile, o carte uºoarã, cu ilustraþiuni,cu un subiect din lumea veche, din care, totuºi, unele pagininu le-am înþeles. Era pustiu, ºi, la fereastrã, copacii tunaude vânt în noaptea necunoscutã, ºi peste tãcerea unei bib-lioteci a cine ºtie cui.

Îmi pãrea cã autorul, deºi legendar, ºedea pe gânduri înumbra sobei, voind sã-mi spunã cã cele ce nu am înþelesau fost...

Dar era o întârziere plictisitoare în noapte.Voiam sã sting lampa lãsând în pace aceste serbãri de

iarnã.O, dacã n-aþi citi aceste rânduri pânã la sfârºit, fiindcã

nu veþi gãsi nimic despre frumuseþile ce au trecut.Era o noapte indiferentã, cu dispreþul ignorat pentru

cãrþile ce nu le voi gãsi niciodatã, cu descrieri pe care, castudent, le-am cunoscut cu ajutorul unui poliglot.

Ah, trebuia sã ascult muzica de adio, ºi literele mici dinjocul unei pagini, ce spuneau de alte cãrþi vechi, ºi foºnetulde nisip, peste oraº, în deosebirea vremurilor ºi tãcere...

202

George Bacovia

Pe strãzi cunoscute, în ziuã, nu mai era furtunã, nu seºtia de o noapte fãrã somn ºi de unde am plecat.

Ceea ce era pustiu era cã ea mã chema cu braþe obositeºi o chemam, de asemenea, pe celãlalt mal, pe maluridespãrþite de ape mari... ºi vocea noastrã era un vaiet pestevalurile grele ºi pustii µ un ecou al ultimilor oameni subnourii de plumb îngãlbenit.

Depãrtãrile profilau o civilizaþie ca o siluetã dãrâmatã,pãmântul aºtepta un nou transformism, ºi eram ultimiioameni peste aceste valuri...

Oh, ea fu surprinsã de braþele unui monstru ºi dusãgrãbit în peisajul depãrtat, în umbra pãdurilor reci... ºiaceastã femeie se scãlda în apa limpede, în noaptea caldãcând am venit sã uit în umbra sãlciilor adormite o vecheindiferenþã de aici.

Am mai vãzut-o într-o aurorã sãnãtoasã, când sufereamde nervi, la porþile din fundul grãdinii ce da spre gârlã...

Apã somnoroasã, sau poate ºi un pescar, mai departe,poate ºi o pasãre, ºi miºcãri de culori, tãcere...

Dacã ea cutreierase lumea, ºi în ochii ei era o noaptesurprinzãtoare, ºi dacã-mi spunea cã mã ºtie de mult, eupriveam grãdina nãpãditã de plante, ºi în aceastã zi liberãmâncam caise ºi mere, udându-mã de rouã...

Am mai gãsit-o într-o noapte cu ploaie, în odãiþa uneidugheni, în fundul unei curþi, tâmpitã, în faþa unui pahar cubere, între pereþii cu tablouri strâmbe, privindu-mã cu aceiaºiochi de noapte.

ªedeam, ºi noaptea trecea; în alte odãi se auzeau beþivi;lampa ne înnegrea porii, nu mai eram eu, nu mai era ea; ºiam uitat aurora, ºi noaptea; ºi apele mari ne plouau în târgulcu gârle ºi podeþe; ºi noaptea... noaptea ne ducea în noapte...

203

Plumb

I... haa... orãºelul e plin de praf, de iarmaroc, de oameniºi de animale.

Cãruþe dejugate stau în drum, drumul e plin de paie,þãranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldã, bragã ºi li-monadã coloratã; prin crâºme, soldaþii strâng în braþeþãrance ºi servitoare grãsune ºi pline de sudoare.

I... haa... o caterincã plânge ca o babã beatã, fabricileurlã, clopotele sunã ºi fanfare þigãneºti rãsunã; automobileºi trãsuri aleargã, praful întunecã orãºelul ºi nãvãleºte îngura celor care beau, care mãnâncã, care cascã...

Ciungi, orbi, ologi, infecþioºi, cu cãrnuri putrefacte, urlãcerºind; un copil s-a speriat ºi plânge... Morile duduiesc, ºiîn oglinzile lor stau munþi de grâu ºi de pãpuºoi; pe malulgârlei aleargã o puzderie de oameni, femei ºi copii în pie-lea goalã.

I... haa... la panorãmi þãranii se civilizeazã... ºi orãºelul eplin de praf, de iarmaroc, de oameni ºi de animale.

Caterinca veche... Verlaine, ce plânge în iarmaroc întârgul meu natal; paiaþa care simte cã n-o ascultã nimeni...ºi izbucniri bengale, catalige, fluierãturi; o baletistã se pozea-zã în fumuri colorate... ah, Vasilache disperat...

Hodorogite clopote alarmate, caterinca veche... Verlaine...eu, nota cea mai falsã din caterinca hodorogitã... sãracanotã, ce dispune sau indispune pe visãtorii, amanþi afectaþi...stau singur lângã vagonul ambulant în care doarme, înluminã, o atletã comediantã ostenitã. Lume dupã lume înnoaptea întârziatã... ºi umbrele ce joacã pe drilul de lacircuri, ori panorame licãrinde de oglinzi ºi de mãrgele...ochene îngrozitoare... elevi tremurãtori în „cabinet secret“...caterinca veche, tipsii asurzitoare ºi þipete stridente, ºi tot-ul... se duce în zarea depãrtatã, în satele inocente, acolounde dorm fecioare naive, pale, pure...

204

George Bacovia

O, noaptea târziu sã plângã discordant o caterincã într-uncãtun...

Eu, nota cea mai falsã din caterinca hodorogitã... sãracanotã, ce bate indignatã în geamul vagonului nomad, darnu e auzitã...

Petiþa a pocnit la „încercarea puterii“... am cãlãrit pier-dut în goana circularã un harmãsar de lemn... Verlaine...caterinca veche ce plânge nostim... o, tempora... omenesc...

I... haa... orãºelul e plin de praf, de iarmaroc, de oameniºi de animale...

DINTR-UN TEXT COMUN

Cu un tren de noapte, Sensi, un nume între amici, visã-tor idealist, sosise într-un oraº unde era numit profesor decunoºtinþe literare, la un liceu particular, dupã mulþi ani demuncã ºi de aºteptãri.

Era spre toamnã; oraºul µ aproape adormit.În camera micã a unui hotel modest, la lumina slabã a

unei lumânãri, rãmas singur, ºedea pe marginea patului,obosit de gânduri ºi de drum.

Era împrejurul sãu tãcerea oraºelor mici, pe care n-omai cunoºtea ºi de care se temea, ca ºi când ar fi rãmas peun câmp, undeva, departe.

A doua zi trebuia sã se prezinte directorului ºcoalei ºisã ducã un pachet la o doamnã, care, probabil, îi va fiviitoarea gazdã...

Prin fereastra deschisã se auzi, deodatã, un marº dinfanfarã, ºi pe trotuare se vedea lumea care ieºea de lagrãdina publicã ºi care se îndrepta spre casã.

Ce noapte seninã! Muzica se pierdea departe, iar co-pacii se scuturau pe strãzi, în suspine de toamnã, amintindiubiri ce nu mai sunt...

Adormi târziu...

CUPRINS

205

Plumb

De la cafeneaua unde intrã a doua zi, ºi dupã ce cu-noscu puþin oraºul, se prezentã directorului liceului. Pestecâteva zile începeau cursurile; era satisfãcut.

Ceea ce îl interesa mai mult era cã trebuia sã întrebe lahotel despre o stradã unde ºedea doamna pentru careavea acel pachet.

Dacã, întâmplãtor, la aceastã doamnã va putea gãsi ocamerã pentru el, nu i-ar fi rãmas decât sã ducã o viaþãordonatã, simþindu-se slab ºi obosit.

Sub pãlãria moale, pletele sale încadrau o figurã gândi-toare, ce tace de prea multã suferinþã. Când zãri numãrulcasei printre copacii care o ascundeau ºi când intrã înograda tãcutã spre a ajunge la camerele din margineacealaltã a clãdirii, ce dãdea spre o grãdinã de flori ºi depomi, pãru cã aude o muzicã de iubire ºi cã sosise ca unsfârºit la un vis frumos.

Cãci era o voinþã a sa de a rãmânea în aceastã casã,atât de necunoscutã ºi totuºi atât de nobilã.

Aproape palid, dar cu o atenþie mai deosebitã ca deobicei, el salutã o femeie frumoasã, care îi ieºise înainte, peo micã salã.

µ Da, sunt eu persoana de care întrebaþi, zise ea roºindu-se în faþa acestui necunoscut, care pãrea oarecum mirat defrumuseþea ei blondã, cu ochii verzi, ºi îmbrãcatã cu ohainã de mãtasã albã.

Pe uºa ce rãmãsese deschisã, de la odaia ei, se vedeautablouri ºi un mobilier cu un parfum de modestie de altã-datã. Ei vorbirã emoþionaþi, ºi, apoi, intrarã în acea camerã.

În pachetul adus nu erau decât o cutie cu bomboane ºio scrisoare de la o fostã prietenã a ei; îi scria o mulþime denoutãþi, de când nu se mai vãzuserã...

206

George Bacovia

Rãmas în surtucul sãu de catifea cenuºie, Sensi priveadintr-un fotoliu spre Marieta, care citea, zâmbind, într-unalt fotoliu de lângã masã.

Apoi, veselã, sfârºind de urmãrit scrisoarea, ridicã privi-rea spre acest om tãcut ºi îmbãtrânit înainte de vreme.

µ Se vede cã sunteþi obosit de drum, zise ea. N-o sã mãrefuzaþi dacã vã dau un ceai cu rom; deci, o sã rãmâneþiun moment singur.

Printre vorbele de mulþumire ale sale, ea ieºi într-unmers uºor, pentru a trece într-o altã camerã, unde puse sãfiarbã apa la o maºinã de spirt.

De mult nu mai cântase; ºi se trezi fredonând o melodiece-i venise în gând fãrã sã ºtie; de când aºtepta sã închi-rieze aceastã camerã, unde prepara acum ceaiul, ºi cât depotrivitã ar fi pentru acest musafir, care venise, poate,pentru a-i schimba viaþa monotonã de pânã acum...

De altfel, ca ºi celelalte camere, aceasta mai fusese închi-riatã, dar nici unul din cei care au stat nu i-au devenitsimpatici.

Pânã sã fiarbã apa, ea se întoarse spre acest domn cusurtucul de catifea cenuºie, cu profilul feþei trist ºi încadratde plete.

µ ªi veþi rãmâne în oraºul nostru cine ºtie cât timp?µ Da! rãspunse el, cãutând sã-ºi formeze un mod de a

vorbi frumos despre impresia ce i-o fãcuse oraºul ºi casaaceasta în care se afla. Sunt însã pe gânduri, neºtiind undevoi locui ºi dacã voi avea liniºtea ce o caut... Dacã îmi daþivoie sã vã cer o adresã, în aceastã privinþã, sau, o, dacã aþiavea un loc chiar aici, ar fi, pentru mine, realizarea uneidorinþe de neaºteptat...

Dar Marieta zâmbea, pãrea distratã, privind spre fereas-trã la frunzele de toamnã ce se desprindeau încet, ºi abia

207

Plumb

dacã mai asculta povestea acestui suflet, care continua peun ton din ce în ce mai teatral.

În câteva minute, devenise o altã femeie, simþea cum sehotãrãºte spre un pas nou, dupã care nu mai vedea nimic,decât sfârºitul...

Se sculã ºi veni lângã masa unde el ºedea pe gânduri ºiaºtepta un rãspuns din partea ei.

µ Dã-mi voie, spuse ea cu un glas trist, sã-þi arãt odaiacare ai putea-o ocupa; vei fi cât se va putea mai bine ,deprinzându-te...

Ea îl luã de mânã, ca pe un copil suferind, ºi îl conduseîn camera de peste salã, acolo unde apa fierbea pentruceai ºi pe care ea o turnã într-un ceainic de porþelan.

Era plãcut ºi aici.Cam acelaºi fel de mobilã, mai puþinã, ºi o melancolie

ce o dãdea un dulap de haine cu o uºã de oglindã. Pefereastrã se vedea mica livadã, peste care amurgul se lãsaviolet.

În oglinda dulapului vechi, de o coloare închisã, Marie-ta se vedea pregãtind ceaiul.

Bãutura cu lãmâie ºi rom rãspândea un miros îmbãtã-tor ºi intim; ei sorbeau apa caldã ca niºte înfriguraþi veniþide departe.

µ Se apropie iarna; a naturii, ºi, poate, ºi a noastrã,spuse ea. Filosofez în faþa unui pahar cu ceai... Spune-mi,mai gãseºti urme de tinereþe în mine, sau sunt numai ofalsã aparenþã? Deºi mi-ai spus cã eºti prea mulþumit sãrãmâi, te vãd încã preocupat de gânduri ºi, aproape, chiartrist.

Cum ºedeau, apropiaþi unul de altul, el îi luã, distrat,mâna, sãrutând-o, cu buzele fierbinþi, muiate în ceaiul îm-bãtãtor.

208

George Bacovia

Se privirã tãcuþi, continuând sã bea din licoarea caldã.Rãmânea sã doarmã în acea odaie, chiar din ziua aceea;

plecã curând sã-ºi aducã un geamantan de la hotel.

Dacã cineva ar fi vãzut acea singurãtate interioarã încare se afla Marieta, ar fi privit ca ºi dânsa odaia ce pãreacã aºteaptã sã gãzduiascã pe un nou-venit.

Pãrea atâta schimbare, în atâta de scurt timp...Cu un pas ameþit ea se retrase în camera ei, unde se

vãzu în cristalul oglinzii, ca mai frumoasã, dar obositã.Avu rãbdarea de a-ºi pune la un deget un inel cu o piatrãroºie, ºi cãzu pe acelaºi fotoliu în care ºezuse el.

În zadar, nu mai era capabilã sã gândeascã; pe figura eiplãcutã se aºeza, încet, dezgustul, ºi-i închidea ochii.

Târziu, poate ca în vis, auzi o trãsurã în stradã, apoiuºa de la camera de peste salã. În amorþirea aceasta, caniciodatã, se gândea cã era sãracã, cu toate cã era propri-etara unei case, care-i aducea un oarecare venit.

Se trezi când umbra soþului ei, mort, voia sã aparã.Se ridicã ºi aprinse lampa.

Dincolo, Sensi, înapoiat de la hotel, scotea din geaman-tan câteva obiecte de toaletã ºi cãrþi.

La lumina slabã a unei mici lãmpi, începu sã fumeze oþigarã plimbându-se, gânditor, prin odaie.

Tãcere. I se pãrea cã Marieta nu este acasã, sau cãdoarme.

Ieºi, oprindu-se la uºa ei.µ Intrã, se auzi vocea ei, destul de tare, deºi venea

chiar dânsa sã deschidã.Se gãsirã atât de apropiaþi, încât el o plimbã de talie

pânã la patul din fundul camerei.

209

Plumb

Printre întrebãri emoþionante, ea ar fi voit sã spunã cãaceastã intimitate vine prea repede, dar nu mai avea timp;era iubitã ºi, aproape, învinsã.

κi spuneau, apoi, printre altele, dacã s-ar putea gãsi,mai târziu, o astfel de viaþã socialã, sau un concediu.

Erau ascunºi. Se învãluiau în mister.Din când în când, se auzeau paºi pe afarã, de la ceilalþi

care locuiau în aceeaºi curte.Ei însã vorbeau despre cãrþile aduse ºi despre alte cãrþi

ce aºteptau la ea, ca pentru o mângâiere, când vor fi plictisiþi...Câteva luni trecurã, ºi el pãrãsi cursurile. Petrecerile

iernii îl gãseau lângã Marieta, în odãile încãlzite, privindninsoarea, sau vorbind despre dramele vieþii.

Amândoi citiserã, în acest timp, toate cãrþile ce le aveau,ºi împrumutaserã un fel artistic de a trãi, din unele romane.

Câte un uºor vânt se auzea în horn, aducând de de-parte tristeþe ºi sãrãcie.

Privirea lor era veºtedã de nopþi nedormite ºi de plãceri;pe faþa lor pudratã, ochii apãreau mari ºi suferinzi.

Ceva nu mult mai frumos, de cum au spus cei obosiþi,cã viaþa e o floare sau o carte.

Mã opresc la aceasta, fiindcã am auzit multe altecomparaþii care te fac sã rãmâi mereu pe gânduri sau sãrâzi. Însã cât de ordonat se continuã viaþa, cu toatã aparenþade anarhie.

Dar e trist!Am vãzut multe flori ºi am citit destule cãrþi, cu toate

cã niciodatã nu e destul.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .De acum voi trece într-un caiet corespondenþa ºi unele

plimbãri.

210

George Bacovia

Încep pe o bancã sub arbori, unde tot pe aici se audeun frumos vals cântat de o bunã fanfarã.

Valsul era rãpitor, se simþea lipsa unei iubite cu toatãtrecerea de femei frumoase, pe jos sau în trãsuri.

Am plecat.Sã scrii în aer liber nu e uºor, mai ales când, în copaci,

corbii se strâmbã ca momiþele. Nici într-o berãrie sumbrãn-am scris nimic; niºte feþe beau bere, ºi ochii le licãreau caatunci când au bãut mai mult.

Mai bine sã revenim la rahat cu apã.

Spuneam cã voi arãta ceva despre plimbãrile mele; le lasînsã, cãci nu le pot descrie, fiind sau filosofice, sau interesante.De exemplu, de ce sã par un cerºetor pe strãzi tãcute, sau sãumblu prin tot oraºul dupã o carte ce nu se mai gãseºte?!

Sã las sã treacã câteva zile, cãci azi a început sã plouãºi de abia vãd sã scriu.

Plouã...Capul îmi alunecã pe braþ, ºi în odaie e o tãcere de mii

de ani cu aceeaºi civilizaþie. Nu pot gãsi însã nici o cugetareveche de care sã mã minunez.

Dacã e atât de trist... Dacã plouã!Am gãsit un alt caiet; o, cum scriam atunci, ce subiecte

înfiorãtoare descriam; multe pagini sunt ºterse; printre elegãsesc ºi naivitãþi de iubire:

„Era lunã, târziu, strãzile dormeau în acea noapte; ea, pecare o iubeam, visa la aceeaºi fereastrã, ºi mã întreba dacãmã duc sã mã culc...“

Pe atunci dormeam afarã, într-un cerdac, ºi-i spuneamei despre insomnii, pe asemenea nopþi, apoi tãceam, cammult, ºi-mi continuam drumul pe strãzile tãcute.

211

Plumb

Pe urmã, sunt alte pagini ºterse, printre care versuri reciºi nesincere.

Dupã ploaie.Cât zâmbet peste tot; e lume multã la plimbare, ºi câte

frumuseþi, câte amoruri!... Dar nu mã duc nicãieri astãzi, ºinu ºtiu de ce stau aplecat pe acest caiet vechi în care nu enimic despre viitor.

Spre searã e trist; pare cã se duce o zi obositã de plãceriºi se face noapte. Când nu ºtii ce va urma, numai sin-gurãtatea spune cã va fi asemãnãtor ca ºi altãdatã.

Asearã am adormit cum m-am culcat. N-am avut niciun vis.

Visele frumoase se pot descrie, iar oamenii de ºtiinþã leexplicã ca ceva foarte uºor.

Fãrã vise.Dar, în schimb, iatã o dimineaþã pustie, un punct de foc

ºi senin; alþii au spus cã-i un înger bolnav...Când nu ºtiam nimic!...Azi, mã gândesc la o lume de mister ºi de nepãsare, ºi

din câte întrebãri mi-am pus nu rãmâne nici una când mãuit în oglindã, dimineaþa.

Vor trece ºi aceste câteva zile libere ºi voi lãsa filozofiapentru filosofi, cãci a voi sã spui ceva ºi a nu spune nimice un stil prea cunoscut al plictiselii.

De câtva timp nu mi-a rãmas decât sã privesc un por-tret; o femeie pe gânduri; stã de mult...

Plec.Pe drumuri, lumea pare cãutând o ieºire, ºi n-o gãseºte;

sunt mâhnit, ºi nici nu mai privesc ziarele ce au apãrut, ºinu ºtiu dacã voi intra într-o cafenea sã beau ceva.

212

George Bacovia

Am cheltuit atâþea bani în zadar...Trec iar printr-o grãdinã cu copii pletoºi ºi guvernante;

muzica, astãzi, nu cântã. Aº vrea sã mai stau; aº vrea sãplec; e monoton ºi chinuit în jurul meu timpul; ºi e atât decald cã, din mulþimea florilor, se lasã un miros de rachiucare te adoarme.

Lângã mine cineva citeºte un ziar, aºa fel cã pot privi ºieu; zãresc ºi un articol despre niºte versuri ale mele; cri-ticul pare nemulþumit de felul acesta de a scrie, care s-ademodat. Pe aleea din faþa bãncilor, lumea se duce ºi vinedin oraº; peste toþi µ preocupãri serioase ºi toalete subþiriºi scurte.

Pe bãnci se spun glume, se istorisesc drame; aº vrea sã plec.Dacã asculþi multe, gãseºti ºi tu plãcerea de a sãruta

fotografii, ºi înþelegi, prea departe, economia politicã.Dar, cu toate acestea, ºi sãrãcia are literatura ei...Astãzi dupã-amiazã trebuie sã aºtept o domniºoarã

emancipatã de multe mofturi sociale; e, de altfel, poetã ºinu dã multe vizite.

Din zâmbetul ei n-am înþeles dacã-mi va da voie sã osãrut.

Poeziile ei erau frumoase ºi trebuia o egalã gingãºie casã te apropii de ea... Ah! o dupã-amiazã de visare!

O femeie citeºte ceva ºi apoi pleacã...Aceasta ar interesa numai pe cititorii care ºtiu beþia

unei pudre îmbâcsite cu parfum ºi care cunosc emoþiaunei întâlniri amoroase.

Câteodatã mã gãsesc departe, pe lângã clãdiri pãrãsite;ºi e spre searã; clãdirile încã mai sunt bune, dar o stãpânirenecunoscutã le face pãrãsite; sunt poate pentru cei careiubesc.

213

Plumb

ªi nimeni nu poate înþelege tãcerea lucrurilor...Când mã întorc în oraº noaptea, pânã târziu, lãutarii

cântã jalnic prin cârciumi, ºi bieþii oameni mãnâncã ºibeau pentru uitarea necazurilor; un pas, ºi realitatea nuvrea sã ºtie de poezie.

Cât de strãin mã simt când aprind lampa în tãcereaodãii care nu spune decât cã este ºi moarte.

Dacã aº putea scrie ceva în noaptea asta ar fi o filosofiereligioasã cu cântece de bisericã, cu rugãciuni care au fostprimite în cer, dupã atâta întrebare asupra celor fãrã în-ceput ºi fãrã sfârºit...

Cum au trecut ºi aceste frumoase zile... Încep sã cadãfrunzele, ºi trebuiesc haine mai groase.

Toamna, ca o mireasã întârziatã, îºi lasã frunze aurii, îºisunã muzica ei de oftãri, pe drumuri, prin grãdini ºi pestenunta primãverii, pe scãri de piatrã ºi lângã statuile careapar dintre copacii goi.

Am vorbit cu un tânãr despre amurguri de toamnã, deculoarea violetã din fundul aleilor desfrunzite, de picura-rea rece a apei din guri de piatrã; era vesel cã ne-amîntâlnit dupã atâþia ani.

Deºi nu scrie versuri, e un cititor melancolic ºi visãtor.În oraºul sãu, unde sunt multe strãzi somnoroase, se

duce la câteva cunoºtinþe, joacã cãrþi ºi ascultã muzicã dinpiano.

Atât de plictisit îmi spunea de amorurile cucoanelor, degelozii, de bãtãi, drame de provincie, de care voia sã sedepãrteze locuind un alt oraº.

Era senin, toamnã; din mersul nostru voiam sã arãtãmcã acestea nu au nici o importanþã. Pe strada principalãera o umbrã rece între ziduri; ici-colo, cãdeau frunze, ca ºi

214

George Bacovia

în parc; prin cafenele erau mese neocupate; ne-am oprit launul din aceste localuri.

Am ascultat, la o cafea ºi o þigarã, romanul sãu dedragoste.

Încet, cu mici oftãri, se apãra de greºelile care reieºeaudin desfãºurarea acþiunii.

µ Am iubit-o, spunea dânsul, cu toþi nervii de care mãvezi capabil; îi eram amant ºi stãpân.

O cunoºti, nu þi-o mai descriu; trebuie sã ºtii cã acum emãritatã de mai mulþi ani; eu o cunosc numai ca doamnã.

µ Pe atunci, urma la un pension.µ Ai cunoscut, deci, numai din vedere ceea ce eu am

avut fericirea, sau mai puþin, de a cunoaºte atât de aproape.Am pãrãsit ºcoala devreme; plãcerea de a trãi m-a fã-

cut sã-mi caut, de timpuriu, o existenþã liberã ºi sã intru înlume.

Simt, dupã atâþia ani, aceeaºi îmbãtrânire, pe cât mi-aºfi tocit nervii pe bãncile ºcoalei.

La urma urmei, dupã multe cãrãri, dãm pe acelaºi drum.Pe stradã treceau automobile ºi trãsuri cu femei as-

cunse în blãnuri; cafeneaua se umplea de consumatori ºimã gândeam cât de repede se sfârºesc romanele cu fe-meile mãritate.

Ne-am despãrþit cãci ne chemau atâtea interese...

Am suit câteva scãri; am lãsat un manuscris la o revistãartisticã-politicã-literarã.

Prin mulþimea care pare atât de bogatã, printre palatelece par mereu închise, toamna te face trist ºi tãcut, ºi cautãsã gãseascã în tine o urmã de revoltã.

Acasã am deschis fereastra ºi m-am întins într-un foto-liu sã mã liniºtesc.

215

Plumb

Dacã mi-ar mai descrie cineva o micã aventurã amo-roasã, aº râde, chiar dacã între ei s-ar fi împuºcat.

Oraºul se vede pe fereastrã; din depãrtare, zgomotulbate în auzul slãbit ºi geme ca muzica unor tuburi deza-cordate.

Când m-am reîntors prin parc am scris:

În crângul cu stoguri de frunze ruginiteEra un frig liniºtit µUn roz ºi violet în fâºiiPeste palate se lãsa; µTufiºele erau pustii...O tãcere nu se ºtie cum a venit,ªi respirãri oprite...O pãsãricã modula:µ Vii?!...

Se spune cã literatura e un plus al vorbirii, o sãrãcie aoamenilor; privesc spre fereastrã ºi aº vrea sã vorbesc nu-mai ce trebuie; se vor gãsi însã cititori pentru fiecare scriitor.

Voi spune destule greºeli de aici înainte, rãmânând sãplâng pentru cele ce nu le pot spune.

O, Doamne, este ea numai atât de gingaºã... când mu-zica poetiza paºii sãi în noaptea rece, când ca o muzicãmi-a spus:

µ Mergi sã te plimbi?!...E destul cã ne-am despãrþit târziu; e destul cã nu ºtiu

cine era...Adio, tu rãmâi pentru mine ceea ce defineºte frumosul;

ºi; poate, eºti poezia sau jalea nopþilor; pentru tine scriufantezia aceasta, corpul tãu era o dantelã, ºi nu voiai preamulte laude, fiindcã timpul e scurt.

216

George Bacovia

Iatã, ºi astãzi aud muzica în amurgul acesta de toamnã;ah, dar ce dezgust au adus anii de depãrtãri ºi pustiu, câtealte plimbãri de ruºine ºi plâns...

E noapte, da, e pustiu, aº vrea sã te uit, cãci sufãr; n-aºfi blestemat în frigul nopþilor, dacã tu ai fi fost cu mine...

Voi, femeilor, aþi nenorocit o mulþime de scriitori, cares-au fotografiat pe un bagaj de cunoºtinþe.

Pentru tine am dispreþuit o bucatã de pâine, pe careapoi mã sfãdesc sã o gãsesc.

O, dacã toamna cântã melancolia morþii împrejurul aces-tei case, a cãrei istorie mã acoperã de spaimã, în careaºtept cele din urmã cãderi, de care râd, de care oameniimã hulesc, într-un urlet pe tot atât de pãcãtos.

Dormi în pace, trãsnet atotºtiutor; ucide ºi clipa aceastacare spune cã eºti nimic.

E noapte cu foºnet bolnav de flenduri puturoase, tãcerigrave ºi mizerabile mângâieri. Adorm. O, iartã-mã, þigancãcu ochi de vrãjitoare; noapte, care mã amãgeºti cu ziuacare vine.

Astãzi e sãrbãtoare; apa rece cu care mã spãl mã trezeºte;un clopot greoi sunã departe... Sã ne gândim la Dumnezeu!...

Îmi pare cã nu mai am nimic de spus; privesc. Viaþa epentru cei inteligenþi; ei nu fumeazã fãrã cafea, ºi, desigur,au luat trenul pentru alte zãri.

Câtã frumuseþe ce nu mai spune nimic, când ai ajunscã nu ºtii unde sã te duci...

Când va ninge, cât de frumos va fi prin oraºul alb...

Aud o romanþã din voce, cu suspine din depãrtãri; eavine de pe aproape; tace ºi se aude din nou; femeia carecântã pare cã vrea sã-ºi spunã ºi felul sãu de a iubi.

217

Plumb

În camerele mari, cu piano, sunt tãceri ºi amintiri maiplãcute, ºi cafeaua, sau ceaiul, convorbirile politice, sau deartã, plecãrile ºi promisiunile dau o notã mai realã a vieþii.

Pe stradã.Dacã e adevãrat cã tuturor ne vine rândul sã fim deºtepþi,

sau proºti, sau regi, sau cerºetori µ în mulþime suntemoameni ºi fiecare ne ducem unde trebuie.

Astãzi însã e târziu; este ecoul unui cântec american, fan-tastic, ce nici el nu ºtie ce vrea; iatã, am fost în grãdina unuirestaurant, pe urmã într-o berãrie, consumatorii erau inteligenþi,numai singur patronul fãcea socoteli într-un registru; în zilede acestea, caietul meu rãmâne fãrã de nici o linie, ºi suntsãptãmâni de când n-am putut spune o plãcere sau o durere.

Câteva nopþi n-am dormit acasã; mi se pãrea cã înabsenþa mea cineva putea sã citeascã aceste impresii ºi sãrâdã, sau sã rãmânã obosit cã nu înþelege.

Am fost ºi bolnav; hârtia scrisã mi-apãrea ca o lengerieveche ce foarte puþin poate fi necesarã; dar e mult, e untimp de când n-am scris nici câteva sute de pagini; uitasemcã e frumos a fi un muncitor intelectual.

Ce trist e sã rãmâi un fost intelectual ca prietenul carem-a gãsit asearã pe o alee cu flori, pe o bancã.

În sfârºit, ne-am adus aminte unul de altul, el µ despremine, foarte vag; eu µ despre el, asemenea, cu deosebireacã era pe atunci, poate ºi azi, un destul de învãþat om.

Singur de obicei, cu ochii mici, în dosul ochelarilor, medi-teazã la adevãrata valoare de artã; în seara aceea am merssã-mi arate biblioteca sa, într-o camerã pe o stradã destulde retrasã. Erau cãrþi destul de rare, dar îl interesa maimult sã-mi dau pãrerea despre prietena sa, care acumprepara cafeaua.

218

George Bacovia

Era rãcoare, uºa deschisã spre un mic balcon lãsa sãintre seninul nopþii.

În mica odaie, la lumina lãmpii, am citit notele uneifemei, care de mult aºteaptã sã fie citite ºi înapoiate.

Citesc:„E altã noapte, te aºtept... nu e nimeni, mã dezvolt în

tãcere; pe pernã e un parfum tare, ºi plâng viaþa meapierdutã, cã e târziu... E târziu, de acum nu voi iubi decâtrochiile de mãtase ºi poeziile triste.

Ah, dacã vreun poet ar avea rãbdare s-asculte trecutulmeu µ ar forma un întreg roman...“

Urmeazã multe pagini cu impresii din voiaj, cu cunoºtinþamai multor domni, la care unuia îi admirã inteligenþa, altuiasentimentul, ºi altuia puterea de muncã ºi economie; foartepuþin aminteºte de un tânãr poet, care era prea sãrac.

Într-una din zile i-am înapoiat manuscrisul; nu era acasã.Câteodatã, vremea trece cu nimicuri de acestea, care

rãmân prea intime sau fãrã nici o urmã.Când vezi goana strãzii, cu zgomotul roþilor ºi al muncii,

abia observi liniºtea celor din trãsurile de plimbare, saucare se duc ºi vin de la garã.

Cu toate acestea fiecare avem o poezie a noastrã, ºiadeseori cei mai interesaþi devin foarte simþitori în convor-birile despre artã; o, cât sunt de superiori ºi în curent cutot ce s-a scris!...

E toamnã... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurullor uºor pare cã râd ºi absorb aer pur.

Rar se mai uitã câte un trecãtor la ele; unii ar dori sã levadã cãzând; o domniºoarã spunea râzând cã ar voi sã fiesãrutatã la o înãlþime de cãteva mii de metri: singura ei

219

Plumb

plãcere, ºi, pânã atunci, nu va permite nici o sãrutare peuscat sau pe apã...

În aer... în atmosferã... mã las pe spatele unei bãnci ºimã uit în seninul rece de toamnã; copacii încãrcaþi defrunziº galben aºteaptã ca sã se scuture deodatã; pãsãrelede iarnã þipã pe undeva, cu ecou de pustiu ºi tãcere.

Fete grase cu pãrul pe spate, bãieþi, de asemenea rotun-zi, întorºi de curând de la bãi, vorbesc manierat, pãºind penisipul aleii, sau trec pe cai ori biciclete.

Ce lume seninã ºi educaþie aleasã!...Pe bãnci, domni, doamne citesc ziare de dimineaþã, se

discutã despre o sinucidere de la un hotel. Relaþiunile dedragoste între aceºti tineri urmau de câteva luni de zile;dupã cum aratã ziarele, ei erau de bune condiþiuni ºi încãnu se poate ºti cauza sinuciderii; pe revolverul preþuit la omare valoare era gravat: viaþã sau moarte.

Un pensionar cu ochelarii strâmbi, pe vârful nasului, nuaprobã acest act ºi spune cã dânsul a fãcut mai binefugind cu domniºoara care i-a devenit, mai pe urmã, soþie.Vecinul sãu, mai filosofic, îi rãspunde cã e lume destulã ºifiecare face cum poate, ºi, la urmã, nici nu-l intereseazã,citind atent, cu totul altceva.

A bãtut vântul... frunzele cad peste noi ºi peste ziare. Amplecat pe o alee fãrã bãnci; trec singur pe lângã bazinuri depiatrã pãrãsite ºi, de la sfârºitul parcului, privesc câmpianesfârºitã, peste care se lasã corbii ºi vântul pãrãsirii...

Îmi amintesc de toamne pasionale, în care eroii se împuºcã,sau se otrãvesc, se spânzurã, se aruncã în mare sau înainteatrenului.

E trist... Frunziºul e galben ºi sunt ºi frunze roºii ca petede sânge; dacã vrei sã rãmâi pe gânduri, pe aceste alei de

220

George Bacovia

toamnã, e prea mult mister, ºi nu e nimeni sã râdã sau sãte plângã.

Numai poeþii redau, în câteva strofe, aceste stãri demelancolie; numai ei ne amintesc de tãceri ºi singurãtãþi...

În drum, spre oraº, m-am gândit la descrieri care sfârºesccu speranþe de viitor. La colþul unei strãzi aºteptau maimulþi un tramvai; pe bulevardele mari, vântul duce repedepraful ºi frunzele, pânã departe...

E toamnã... cu tramvaiul am ajuns la celãlalt capãt aloraºului; pe aici sunt cazãrmi ºi fabrici.

Am rãtãcit ºi pe aceste strãzi ca prin marginile unuioraº de provincie; pe maidanele goale se lãsau corbii, iarzarea era închisã ºi rece. Pe o stradã din acele locuri amintrat în grãdina unui restaurant, unde am stat mai multpentru un vin nou care era ºi bun, pe când un gramofoncânta într-o camerã a acelui local.

Un tânãr elegant, cu floare la reverul hainei, un fel denebun distractiv, sprijinindu-se în baston, privea la con-sumatori cu miºcãri leneºe din corp. Într-un târziu, i sefãcu semn sã ia loc la o masã. Acest nebun mânca ºi cântadupã gramofon, ºi, din când în când, se ducea la masaofiþerilor pentru a se recomanda, ceea ce fãcea o deosebitãplãcere doamnelor... Gramafonul cânta când ca o fanfarã,când cântece populare din voce; era totuºi liniºte, izolare,iar vinul dãdea visãri cã sunt ºi mai singur...

Spre searã, am luat, în oraº, câteva cafele într-un localplin de lume, printre care se distingeau câþiva poeþi, câþivaartiºti; vor apãrea, desigur, în toamna aceasta, câteva re-viste literare cu scriitorii de talent, cu o notã nouã în po-eme mici, sau cine ºtie în ce fel...

Plouã încet... cafeneaua e ºi mai plinã, ºi când se facetãcere s-aude cum cade ploaia încet, care predispune la

221

Plumb

somn... Noapte... Pe asfaltul ud se rãsfrâng luminile felinarelorºi trec umbre de trãsuri ºi de oameni... pare o carte cuîngeri, demoni, stele, suflete ºi alte vedenii...

Câte întâlniri, mai ieftine sau scumpe, rãmân în urmã, ºicâte strãzi cu grãdini plouate, cu parfum de toamnã, pânãspre casã...

Cu un creion de grafit, coloarea gri, sau plumb, amtranspus câteva momente aici; am plecat sã continui într-un alt loc, mai favorabil, o inspiraþie poeticã.

De mult s-a lãsat un zãbranic, despãrþindu-mã defrumuseþi pe care le-am convenit cu tine.

Mi-e imposibil... pe vremea cãrui?!...Iatã cãlugãrul-poet, prin taverne, prin turnuri... însãºi Doam-

na acelei þãri a luat cunoºtinþã de poeziile sale, dar ce esteacest poet suferind care vrea sã pasioneze publicul?...

Iatã o parte ce nu-ºi are explicaþie; lãsaþi-mã în secret...Încerc sã mai cuget...Se spune cã acest cãlugãr poseda un fel de erotomanie

larvatã, de care toþi ceilalþi fugeau ca niºte simpli gãinari;sub rasa lui, din când în când, fãcea sã luceascã lama unuipumnal; vremurile sunt atât de ticãloase...

Niºte manuscrise încredinþate unei ibovnice, în care nufãcea economie de politicã pentru conducerea popoarelor,el fiind într-un voiaj prin Orient, afla din ziare cã maimulþi admiratori, împreunã cu ibovnica sa, se strâmbau,dupã cum erau teoriile sale.

Trebuia sã se întoarcã în þarã, sã liniºteascã spiritele,cum se întrebuinþeazã la astfel de ocazii.

Pe strãzi erau aceiaºi evrei bâiguind, sau câini scuturânddin urechi...

222

George Bacovia

Ca acei autori de poveºti, el se gândea, prin umbrelezidurilor, la frumoasele ambiþiuni de a ajunge bogat...

„Cetate de vânzare, ce cumpãrãtor îþi lipseºte...“Neavând ce mai aºtepta de la o societate în care cetãþenii

nu mai isprãveau de a se cultiva, el era mulþumit muncinddeparte de aforismele unor trecãtori de a guverna.

Prea puþini au cunoscut pe acest straniu cãlugãr.

Era într-un salon de magie...O dupã-amiazã de iarnã, care trecea tãcutã, într-o stradã

lãturalnicã; pe la ferestre ºi printre câþiva arbori ningeapentru a nu ºtiu câta oarã din viaþa lui...

Patriarh al magiei negre, aruncând, din când în când,pe masã, un pumnal, el istorisea câte o femeie în mãtasealbã, aruncatã pe un divan, despre viaþa sa ºi a altora, caren-a avut nici un înþeles...

De atunci, au trecut ani... Se crede cã acel cãlugãr s-ar fisinucis...

„Ca ºi pe acea stradã lãturalnicã, ninge...“... Pãsãri negre de pradã se coboarã de asemenea pe

strãzi singuratece... Poate numai eu singur, pe aceastã vreme,mã mai gândesc la acest cãlugãr sinistru...

La câþiva paºi, oraºul se administreazã cu oameni dispuºi;spre searã se aprind lãmpi, ziarele anunþã evenimente deprin provincii... dar aceastã singurãtate se poate admite,mestecând o bucatã de pâine, prin aceste locuri...

Un entuziasm de muncã se zvoneºte din ce în ce maiaproape; întreprinderi din care se trãieºte bine...

Când scriu, aºtept...

Câte nu ascult eu!...Sunt într-o cârciumã, tu înþelegi... poate eram simpatic

ca un poet al „Scânteilor galbene“ al „Vremurilor deplumb“... încolo tãcere...

223

Plumb

Printr-o confuzie se spune cã am cunoscut pe acestcãlugãr...

M-am lãsat sã mã observe atâþi vânzãtori, dar m-amgândit unde se petrec aceste fapte...

Este aceasta vreo resemnare de a compãrea, ºi ca aceºtinegustori sã-mi producã material ziaristic în schimbul uneiremunerãri care, pentru moment, are aparenþa unei satisfacþii...

Sau... noi nu rãspundem de cele ce scriem... Aceste pãre-ri pot fi luate de oriunde...

Se întunecã...Vinuri stricate... numai câþiva bani...

Câteodatã aceeaºi mizerie, aprecierele de mare poet îmiadaugã încã un gând amar...

Iubire, muzicã de noapte la o grãdinã publicã... De pe obancã privesc mulþimea care se preumblã serioasã printrestraturi de flori, argintate de globurile electrice...

Prin tufiºuri µ fete, sau domniºoare în rochii subþiri, cuelevi de ºcoalã, sau militari...

Râsete, ºoapte...Un tânãr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit.Fanfara rãsunã peste grãdinã ºi peste oraº.Cântece vechi, flori, amanþi atât de tineri... mã cheamã

cu mulþi ani în urmã...Iubiri pe care le-am uitat mã ridicã sã plec pe strãzi

adormite...O, pasiuni amoroase...

„Vântul tremurã-n perdele astãzi, ca ºi-n alte dãþi...“Vinurile ce-am bãut mã predispun spre crimã... mai am

câþiva bani... mã duc sã-mi cumpãr încã o butelie... poateînnebunesc, poate încep sã cânt... Sunt singur...

224

George Bacovia

Cei bãtrâni, cei nefericiþi pot fi îndopaþi cu vin... Deca-denþã... Simbolism... Poezie... Se face târziu...

E searã. M-am sculat din somn... Dormisem mult... Câte-va somnuri de acestea îmi aratã ce este moartea. Ce plic-tisealã!... Mã uit... Mai am puþin tutun... Cu ce sã încep?...

Aprind o þigarã... Întâi, e tãcere... Apoi câþiva greieri desearã, lãtrãturi de searã, o harmonie, o ghitarã, voce...

Desigur este pe aproape o stradã veselã...Mã gândesc sã-mi fac toaleta vreun ceas; câþiva bani

pe care îi mai am mã grãbesc sã-i dau pentru uitareanecazurilor...

Încã o noapte dezordonatã...O þigarã, un scriitor îºi transpune gândurile.Cineva, departe, munceºte ºi pentru noi...

Citesc o gazetã ºi mã aflu în mulþime...Nimic deosebit. Sorbim din pahare. Sunt femei obosite;

ele, din când în când, îºi ºterg nãduºelile cu tampoane depudrã...

Un cântãreþ dispune cu minciuni amoroase.Dar iatã zorile...Câteva ocazii de acestea îmi aratã ce este viaþa...Ce plictisealã... Întâi, tãcere... Apoi câþiva cocoºi de ziuã,

câteva rulãri de care grele... despre ziuã...Retrageri, sau continuãri... Nimic deosebit...O þigarã... câteva clipe pentru toaletã... Dar iatã chiar

zorile...

Ne aflãm în plinã epocã de anchete ºi discuþiuni în legã-turã cu manifestãrile noastre literare de ultima orã. Este,oare, o trezire tardivã a unora de a se interesa prea asiduu

225

Plumb

de aspectele unui atare produs de lux, lãsându-ne a înþelegedin sesizarea aceasta cã poate mergem spre decadenþã?...

De ce, oare acest simptom alarmant?...S-ar pãrea cã ne convulsionãm într-o crizã de aºteptare

a unui geniu poetic care, dupã actuala stare de lucruri, nuva apãrea niciodatã... E o nedreptate rãu intenþionatã faþãde talentele noi, considerate de unii ca tineret fãrã experienþã,ºi care n-ar adãoga cât de puþin la cultura poporului nos-tru, deprinzându-l cu o educaþie anterioarã. Creaþiile artis-tice de seamã, la oricare alte þãri civilizate, n-au venit fãrãmari miºcãri culturale.

Poezia nouã, în aceste împrejurãri de schimbãri sociale,nu mai poate fi lãsatã numai la discuþiunile de cafenea deprin oraºe; menirea ei este de a fi cunoscutã cât mai mult,de toate clasele sociale de cititori, de unde apoi ar puteaevolua spre acel viitor promis pe care îl aºteptãm...

Ar fi regretabil ca acest flux de frumos, de care abundãliteratura noastrã acum, sã nu fie rãspândit, transfuzatacolo unde se cere, zãbovind în trecut cu acelaºi fel deeducaþie popularã, fãrã a se adãuga partea nobilã din fru-mosul creaþiunilor noi.

În felul acesta operele poeþilor actuali ºi-ar regãsi adevãra-tul ecou de artã a vremii. ªi fiindcã vorbim de educareamaselor populare, credem cã ele au ajuns la maturitateaînþelegerii a oricãrui fel de artã, fie ea cât de subtilã...

Bucureºti... Îþi vine sã râzi... cu toate cã îþi vine sã râzi...Capitalã, studii, predispoziþii directe spre matematicã, pede altã parte pentru literaturã...

Drepturi sociale... Femei care vorbesc. Curios! Nu ºtiu pentrua câta oarã sunt pe aici. Se spune cã mai sunt un fel de savanþicare îºi respectã meseria pentru afecþiuni neurosimpatice...

226

George Bacovia

Rezultatele: adevãrate minuni...Pare cã se aflã cam multe cãruþe cu motor, ceea ce ne

aratã cã sunt oameni bogaþi... Socialism... cluburi... pace... liniºte...Viaþa sa intelectualã îi adusese obiºnuitele indispoziþiuni

de nervi.Rãtãcit printre ai sãi, simþea cã nu mai prezintã nici un interes.În niºte zile cãlduroase de varã se hotãrî pentru niºte

þãrmuri de mare, împreunã cu o tovarãºã... Ca ºi un mortºedea dezbrãcat la soare, pe nisip, sau ca doi primitiviprintre stâncile bãtute de valuri. Natura ºi cerul plin desoare pãreau cã voiesc sã ajute nervii lor obosiþi.

Ca umbra lor pe nisip, în pustietãþile marine, priveau înzare vapoare, spre alte continente.

El era nãscut pentru oraºe mari:

La þãrm,O, gând amar...Singurãtãþi,Pribege seri de primãvarã,Parfumuri ce se duc pe vânt µªi flaute din stânci de mare...A fost ca niciodatã...Îngrijitoare aºteptãri,ªi valuri ce foºnesc la þãrm.Singurãtãþi,ªi flauteDin stânci de mare...

Cântã, lãutar... un cântec pribeag ºi strãin...Hai, cântãreþ... ce zãri vom ajunge de la aceastã câr-

ciumã bãtrânã?...ªi, fiindcã m-ai fãcut sã plâng, þine niºte bani.

227

Plumb

Sensi a trecut pe aici...Hai, cântãreþ, ce zãri vom ajunge de la aceastã cârciu-

mã bãtrânã?...Ascultã graiul meu decadent... Deºi sunt obosit de drum,

poate vom gãsi frumoasa cu ochi de safir, cu cântecul tãupribeag ºi strãin... Sau sã uitãm acestea în fumul unei þigãri...Auzi fonografe publice ºi viaþa în intensul ei... Ce poate sãmai fie?... Suntem la sfârºit; sã bem ºi sã uitãm... Dupã miide ani, evoluþia spune cã poate ºi mai mult...

În curte, aceleaºi distracþii observate mereu, în anii câta fost locatar... Viitorul îl mângâia cu iluzia ºi surpriza uneilocuinþe mai confortabile ºi un trai mai comod...

Într-un dulap dãdu peste niºte hârtie-monetã, necesarãprezentului... Puþin efort, ºi în curând alte zile cu alt cadru,cu alt decor, pentru a-l dispune spre noi lucrãri...

Dar îngrijorãri politice.Gazetele vestesc enervant retrageri de guvernare...În camerã totul deranjat. Sensi se pregãtea sã se mute.

În puþinele odãi, unde se plictisise câþiva ani, lãsa pe podelelegoale câteva jurnale ºi hârtii... Gândea, acum, la cei care aucase curate ºi baie... Peste drum, pe fereastra deschisã, pebalcon, la etaj, femei scuturau perne ºi covoare, aceleaºitoate, cu aerul lor de stabilitate...

Prea plictisit, trimise sã-i aducã niºte vin, remediu sigurpentru împrejurãrile în care se afla...

O visare mai întârzia în fumul unei þigãri. Se gândea lanoi cunoscuþi pentru eventuale ieºiri din uitarea ce-l încon-jura. Mereu febril, se complãcea în aceleaºi acþiuni...

Dincolo de poezie însã, ecourile vieþii rãcneau în fereastra sa.

Camionul se opri la poartã. Oamenii încãrcau; odãilerãmâneau goale, cu visurile ce au adãpostit, ca ºi suferinþeleunor ani de zbucium...

228

George Bacovia

Pe noua stradã, noiembrie îngrãmãdise frunzele pe lauºi, ºi foºnet de iarnã intra prin ferestrele fãrã storuri... Maisorbind din vinul uitat într-o sticlã, aranja câteva mobile.

Foºnetul iernatic trecea pe la noua locuinþã, ºi pe stradanecunoscutã fãcea popasuri întârziate.

Singur în noile odãi; o cafea adusã ºi încercarea de a sefamiliariza cu zidurile atât de curând pãrãsite de alþii. Cine aufost ceilalþi? Cine ar fi el?... Intereseazã, oare, când viaþa e atâtde grãbitã pentru unii? În douã-trei zile, intimitatea locuinþeideveni familiarã... La o masã întorcea foi dupã foi scrise, ur-mãrea sfârºitul unui manuscris ce era discutat de mult.

Deºi fire independentã, ºi aproape necunoscut, totuºiactivitatea lui era urmãritã cu interes.

Câteodatã, se întreba ce mai vor unii oameni de la el...Ecourile brutale ale prozei cotidiene îl strigau sub feres-

tre, ºi oamenii nu înþelegeau firea lui...Prin culturã trãise toate civilizaþiile; ceilalþi pãreau rãmaºi

cu mult în urmã...Ce satisfacþie ar fi meritat ºi cum putea sã o cearã?... De

la cine?De aceea îºi vedea de munca lui de visãtor, singurul

îndemn ce-i mai rãmãsese.

Vântul iernatec ºoptea împrejur... Câþiva fulgi de gheaþãcãzurã... Privea întâile manifestãri ale unui sezon atât devitreg celor cu venituri modeste...

În vremea aceasta, când poezia decadentã ºi simbolistãcere tot mai mult material, cu nota unei culturi epuizate,piaþa literarã, ca ºi pentru alte curente, dãdea prea puþinicititori. El trecea ca un autor misterios. În jurul sãu civilizaþiaîl fãcea sã se gândeascã la romanele mecanicii grãbite;

229

Plumb

afundat în scaun, cu creionul distanþat, trecea, pe câtevreo hârtie, însemnãri dezolante... Anii treceau deprinzân-du-l cu o viaþã dupã jurnalele sãptãmânii...

Un manuscris al sãu ni-l arãta gãzduit pentru câtevanopþi într-un castel, fãrã sã arate pe seniorul proprietar...

Se gãsea aici gândindu-se, poate, la sute de ani...În acelaºi manuscris mai adaugã cã ar fi gãsit în hrube

buþi cu vinuri ºi rachiu, ce l-au hrãnit vreo doi ani, în caretimp ºi-a scris cronica vremii.

Cãlugãr cult, lãsa sã fie vizitat, din când în când, devoievozi de seamã...

Un timp, jupânese vãduve ascultau cursurile lui despreviaþã ºi despre iubire...

Vacanþa de Crãciun se anunþa tristã pentru mine, ca pen-tru strãini. Priveam cãrþile în care trebuia sã uit singurãtateasau farmecul acestor sãrbãtori de distracþii ºi banchete.

Va fi aceeaºi odaie ce se încãlzeºte cu greu, unde vortrece ºi aceste zile, la fel sau mai trist ca celelalte.

Ceva, însã, îmi spune cã poate va fi altfel, ºi deºi nudãdusem nici o atenþie unei scrisori primitã cu câteva zileîn urmã, în noaptea aceasta o reluai pentru a o citi din nou.

„Iubit poet, cu multã greutate aflându-vã adresa, vãscriu ca un necunoscut admirator, care vã roagã sã petreceþiAnul nou la dânsul, în satul C... prin gara M... unde vãaºteaptã o trãsurã. De veþi veni sau nu, rãmâne cum veþicrede; eu însã, vã aºtept, Radu.“

A mã deplasa pentru un admirator necunoscut... Dinnou stãteam cu ochii în gol, gândindu-mã sã-i rãspund, sausã aºtept zile sã treacã pentru a mã decide! ªi modestiarece a odãii mele îmi spunea cã tot mai bine ar fi sã mãduc, oricum ar fi. Zilele treceau ºi zgomotul particular al

230

George Bacovia

sãrbãtorilor mã întrista ºi mai mult. Un dor de variaþie mãlua mereu, ºi invitaþia îºi fãcea loc ca o preocupare definitã.

Am plecat, în ajun, într-un vagon plin de lume. Mãduceam la întâmplare ºi chiar cu o adâncã tristeþe. Abiaauzii prin mulþime numele gãrii £la care trebuia sã co-bor. În dosul gãrii¤1 pustii gãsii trãsura ºi þãranul singur,pe caprã, care îmi spuse râzând cã pe noapte vom intraîn sat.

Câmpii îngheþate ºi crânguri goale rãmâneau în urmã ºiapãreau... iar tristeþea din tren mã urmãrea mai înainte,fãrã sã mã întreb: de ce am venit pe aici? Stelele apãrurã,ºi o fazã de lunã arãtã pustiul îngheþat ºi fantastic.

Frigul se lãsa aspru... Prin satele pustii se auzeau ecouri decolindãtori puþini, iar cãsuþele acoperite cu trestie dãdeau fiori...

Departe, într-un câmp pustiu, trãsura intrã pe o aleelungã de copaci goi, ºi vizitiul îmi spuse cã am ajuns.Ascunsã între copaci, în câmpul îngheþat, casa pãru izolatãcu totul de sat. O zidire veche cu douã etaje, în care primulera stins ºi nelocuit.

O singurã luminã se zãrea la o odaie de sus, cu unbalcon vechi ºi întristat...

Nici o miºcare de primire. Peste tot tãcere. Amorþit defrig ºi rãmas singur în sufragerie, singura odaie luminatãpe care o vãzusem de afarã, priveam de lângã sobã servi-ciul de masã pentru o singurã persoanã ºi sticlele cu bãu-turã... Aºteptam... Pãrea cã sunt într-o locuinþã din care ceide acasã plecaserã pentru a scãpa de singurãtatea uneiclãdiri atât de vechi, cu gratii ºi ziduri groase.

O cãldurã plãcutã, totuºi, ºi aerul antic al acestei clãdirimã familiarizã întrucâtva, ºi aºteptam...

1 Text preluat dupã cele trei periodice în care a apãrut. În Opere µ1944, evidentã greºealã de tipar (n. ed.).

231

Plumb

O scrisoare deschisã, pe masã, mã atrase de la sosireamea... Apropiindu-mã o citii:

„Fii binevenit. Bea pentru un an mai bun. Sunt eu carete-am invitat, Magda.“

Îmi trãsei scaunul ºi stam trist, privind serviciul singu-ratec ºi buteliile, într-o tãcere care îneca orice surprinderede relaþiuni omeneºti ºi care spunea: adu-þi aminte cã eºtideparte ºi nu mai cerceta nimic...

Stam încã în sufragerie, în þãcãnitul monoton al unuiceas vechi, uitat pe un dulap, bând vinurile alese în sãnãtateaacestei necunoscute, care aranjase aceastã amãgire, pe careîn amorþirea alcoolului o gãseam duioasã, iar zidurile foartevechi ºi groase spuneau: rãmâi la noi.

Privirea rãtãcea în fumul þigãrii, presupunând mulþimeaodãilor ºi din acest etaj, care dormeau închise, goale saumobilate, în noaptea lor.

Era târziu. Mã plimbam încet, ºi privirile mele se opreaula ferestrele cu gratii înfipte în zidurile groase, zãrind olunã fugarã pe un senin cu un câmp îngheþat.

Pentru a uita ºi opri spaima ce se lãsa, îmi luai ultimasticlã rãmasã, stinsei lampa de aici ºi trecui prin sala largã,luminatã slab de lunã, cãtre odaia de culcare, unde lampaaprinsã mã aºtepta.

Cãldura, covorul moale ºi grosimea zidurilor zugrãvitede mult, ºi aceleaºi gratii la ferestrele atinse de un desiº decopaci lungi ºi goi, mã izola liniºtit pentru a mã crede într-olocuinþã visatã ºi în care aº fi voit sã rãmân uitat. Mobilaveche, cu un parfum de poveºti, arãta odaia unei femeicare pãrea cã pluteºte pe lângã mine, ºoptitor, pentru a mãface sã zâmbesc.

Lângã pat, pe o mãsuþã, câteva cãrþi, un caiet gros, ohârtie cu fondante ºi þigãri fine stãteau ca niºte tovarãºe

232

George Bacovia

ale insomniei, aici, în aceastã clãdire veche, înconjuratã decopaci vâjâitori sub palida lunã.

Pentru a nu plânge în aceastã vrajã, pe care o supor-tam dureros, bãui ultima sticlã ce o adusesem, luând ºi dinfondantele deschise. M-am culcat târziu; stând între perne,luai caietul pentru a citi impresiuni scrise de aceeaºi mânãce-mi scrisese scrisorile ce le primisem grãbindu-mã trist laaceastã fantazie µ de a veni pentru Anul nou într-o lo-cuinþã atât de veche ºi aproape pustie, ascultând ºoapteduioase pentru a nu mã simþi amãgit.

Caietul se deschise la o foaie îndoitã, unde câteva rân-duri veneau ca o explicaþie:

„Nu mi-a plãcut sã amãgesc pe nimeni, gãsind acestlucru neserios ºi mai totdeauna cu urmãri triste. Aº dori caaceastã nebunie a mea sã-þi rãmânã indiferentã. Mi s-apãrut viaþa în ultimul timp atât de sever serioasã, încâtdoream o amintire în aceste ziduri vechi, pe care, dupãplecarea dumitale, voi simþi-o fãrã a ºti nimeni, µ pânãatunci, când felul meu de a fi îmi va dicta sã vã cunoscpersonal, sau nu. Te rog, iartã aceastã amãgire.

Sãrbãtorile le voi petrece cu familia, în oraºul din careai plecat, ºi ne vom întoarce aici pe la mijlocul lunii.

Încã o datã, te rog, sã ierþi singurãtatea ºi neexplicarea încare îmi place sã mã afund, visând la atâtea câte au fost...

Scrie-mi ceva în acest caiet... M.“În vagul unor tãceri lungi, adormii în vâjâitul stufiºului

de copaci, ce înconjura ca un crâng aceastã casã depãr-tatã.

M-am trezit târziu. Un soare clar lumina odaia parfu-matã ºi caldã, iar zarea se întindea la ferestrele vechi cuîntinderi de câmpii îngheþate ºi zboruri de pãsãri iernatece.Spãlându-mã, mã trezii, ºi mã simþeam, întrucâtva, mai

233

Plumb

lãmurit de situaþia mea; mã gândeam cã a doua zi trebuiasã plec, ducând cu mine o nouã melancolie, pentru nu ºtiucâtã vreme. Voiam sã vãd aceastã casã din depãrtare, dinparcul ei sãlbatec, înainte de a pleca, ºi coborâi uºor scaralatã ºi veche, pe unde venisem.

Trãgând un drug de la o uºã uscatã, din sala de piatrã,ieºii pe niºte trepte vechi ºi înverzite, privind aleea nesfârºitãºi goalã, ce mã umplu de o melancolie amarã, fãrã a puteasã înaintez. Reintrai în vechea clãdire, cu ecoul ei de pus-tiu, care, totuºi, pãrea mai puþin întristãtoare, ca violetulfumuriu din fundul parcului sãlbatec.

Rãtãceam neauzit printre sãlile tãcute...Pustiul acesta explica sufletul necunoscutei mele, care

se decisese de a mã avea aici, desigur, dupã multe zile ºinopþi de singurãtate gânditã...

Masa ºi vinurile alese urmarã cu o varietate deosebitã.O camerã pe care o zãrii întredeschisã licãrea de butelii...Nopþi de visare, în care uitam oraºul spre care trebuia sãplec pentru totdeauna. În ultima noapte recitii rândurile eidin caiet ºi voiam sã-i scriu, dupã cum mã ruga, terminândscrisoarea.

Beam vinul cu fondanta pe care o luasem, ºi aprinsei oþigarã finã din cele lãsate de ea. Putui sã scriu câtevairânduri cu o mânã tremurãtoare:

„Buteliile de vin, consumate de mine, iubitã necunoscu-tã, vor spune cã ai amãgit un beþiv. Poate vei uita cã ampetrecut un An nou într-o clãdire veche ºi fantasticã, carem-a putut gãzdui atât de puþin, pentru a mã reda maiînvins în zgomotul oraºului ce va pãtrunde în odãiþa închi-riatã, ce se încãlzeºte atât de greu... Un plâns supãrãtor veiauzi în aceastã camerã dupã plecarea mea, ºi nu cred cãvoiai o astfel de amintire... dupã cum ºi eu voi duce cu

234

George Bacovia

mine un duios ecou, care nu ºtiu de este ecoul glasului tãu.Un cuvânt fantastic... adio. Va plânge acest cuvânt în par-cul sãlbatec, la ferestrele vechi, cu gratiile lor de fier, dupãcum mi-a plâns ºi mie în ultima noapte de amãgire, înaceste ziduri groase, pe care, pãrãsindu-le, nu ºtiu cum levoi privi ca sã nu plâng. B.“

Sunt mulþi ani, ºi palate vechi, ºi case vechi stau uitateîn depãrtãri de sate... ºi câte alte ziduri din zilele noastrenu vor deveni odatã tot atât de fantastice...

235

Plumb

DIN PERIODICE

DE PAªTI

Un fel de veselie prin mahalaua înfundatã... E doarã zide Paºti, zi de repaos. Scrânciobul se învârte plin ºi colo-rat, iar lãutarii cântã cu foc...

„Tu unde eºti, Marie, frumoasã fatã de mahala?...“Pe cerdacul cãsuþei tale, pãrinþii tãi bãtrâni se uitã la lumea

care trece; un marinar în concediu cântã din harmonie, ºivalsul lui se pierde prin mahalaua plinã de soare, de coji deouã roºii ºi de fãrmituri de cozonac. Cãsuþa voastrã, acum, areigrasie ºi parcã s-a mai aplecat, acoperiºul de ºindrilã a pu-trezit detot.

„Tu unde eºti, Marie, frumoasã fatã de mahala?...“Pe la portiþe stau cavaleri ºi domniºoare; ºi râd; ºi îºi

dau cãrþi poºtale ilustrate; numai la portiþa voastrã nu enimeni, ºi nici o bicicletã, nici o trãsurã nu se mai opreºte,ºi nici un domn elegant nu mai coboarã ca altãdatã.

Dar tu erai plinã de viaþã, ºi rochiile tale scumpe leadmira toatã mahalaua; nici o fatã nu era geloasã pe tine,fiindcã sticluþele cu parfum ºi toate bomboanele pe care þile dãdeau liceenii, ºi bãieþii de boier, ºi subofiþerii, ºi toþiamanþii tãi le împãrþeai lor.

Te iubeau cu toþii, erai atât de bunã, ºi tu râdeai mult...Când aveai timp citeai, ºi printre cãrþile tale felurite erau

multe care îþi vorbeau de o viaþã mai blândã, de o iubire mainouã, pe care tu nu le înþelegeai, dar care te puneau pe gânduri.

CUPRINS

236

George Bacovia

Mai târziu, prietenele tale spuneau cã te-ai schimbat, ºiieºeai din casã tot mai rar; inima ta începuse sã batãneînþeles, pe când toþi te credeau fericitã.

ªi acea durere ascunsã, care pune trandafiri pe obraji,într-o zi te-a fãcut sã pãrãseºti, pentru totdeauna, aceastãlume pe care tu o mângâiai cu frumuseþea trupului tãu...

E Paºti acum, ºi mahalaua e plinã de soare, de coji deouã roºii ºi fãrmituri de cozonac, ºi tremurã de cântece deharmonie ºi de râsul ascuþit al copiilor ºi al fetelor pudrate.

„Tu unde eºti, Marie, frumoasã fatã de mahala?...“

PE MAIDAN

Un copac cu frunziºul uscat, smuncit de vânt; un porcîn spate cu un corb; un bordei cu un geam lipit în lut; unmaidan; un râu resfirat ca niºte degete nervoase care pipãiepãmântul; frig... cerul e de plumb.

„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-ngeam... Vrea iubire...“

Bate vânt... sss... spune frunziºul uscat... ºi copacul sesmunceºte singuratec în gunoaie... porcul râmeazã, corbulciupeºte din spatele lui...

Acoperiºul bordeiului e bine întocmit... bucãþi de tablãruginitã, farfurii sparte, cãrãmizi ºi þoale...

„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-ngeam... Vrea iubire...“

Bate vânt... sss... spune frunziºul uscat... plouã mãrunt...femeia din bordei a început sã cânte din drâmbã... fii... fii...zum... zum... zum... porcul îºi mutã locul, corbul deranjat seridicã, se lasã iar pe spinarea lui...

Plouã mãrunt... Mã gândesc cã n-am cincizeci de bani...

CUPRINS

237

Plumb

Sss... spune frunziºul uscat... Cerul e de plumb... Vântulloveºte cu ploaia subþire...

„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cântã dindrãmbã... Vrea iubire...“

ZBORUL CÃRÞILOR

S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie parecã s-a mai spus. Se repetã, conºtient sau inconºtient, aproapefond ºi formã, de condeiele de meserie ºi de acei de bunã-credinþã care au curajul sã creadã cã sunt cu totul origi-nali.

Chiar aceastã observaþiune de acum desigur cã s-a maifãcut. Da, se scrie... ªi sunt scriitori atât de simpatici, careþin la operele lor atât de mult, ºi pe care þi le citesc cuatâta voluptate încât vezi cã scepticizmul tãu e cu totulfãrã nici un sens.

Cititorii, la rândul lor, citesc zilnic: ziare, reviste, volume,cu acea rãbdare ºi curiozitate care se dã numai lucrurilornoi, deºi în acest apogeu de culturã, sub ochii lor, joacã,fãrã voie, o semiplagiare universalã. ªi cum ar putea fialtfel într-o continuitate uniformã a unui concept de viaþãce se repetã de veacuri?... Dar ciudãþenia vine de acolo cãtocmai ceea ce ar mai putea fi întrucâtva mai nou, aceeapare cã plictiseºte mai mult, cã e banal, citindu-se însã cuo cunoscutã concesiune vechile banalitãþi atât de drãguþe...

Cu toate acestea fiecare e însetat dupã ceva nou... Du-ioasã contradicþie!

Într-o noapte, pe strãzile unui oraº mare, m-a surprins ofurtunã de ploaie, ºi m-am refugiat, din întâmplare, într-olibrãrie. Ploua torenþial, oraºul devenise pustiu, iar eu stam

CUPRINS

238

George Bacovia

rezemat între niºte tejghele pline cu turnuri de cãrþi ºiînconjurat de rafturi ticsite cu alte zeci de mii de volume,care te ameþeau numai privindu-le. Citeam titlurile acestorteancuri, ºi ele începeau, încet-încet, sã se aºeze, ºi chiarnumele unor autori se confundau.

Mã gândeam, atunci, la proprietate, concurenþã, ºi înspecial la proprietatea literarã... Ploua, ºi în librãrie era otãcere tristã... Aruncate pe un colþ de masã, câteva broºurisubþiri ºi anonime îºi arãtau ºi ele numele lor: Pentru pâine ,D r e p t a t e , A d e v ã r , I u b i r e . . .

Nu oare pentru aceste simple principii e toatã aceastãbâzâialã de comentarii ºi compilaþiuni psihologice ºi pato-logice, care în loc sã limpezeascã mai mult întunecã înþelesullor originar?...

Atunci înþelegi de ce atâtea genii nu s-au preocupat denevoia scrisului ºi de ce alþii ºi-au negat valoarea unuimare numãr din operele lor.

Era târziu, ploaia mai încetase ºi pornii spre casã prinnoaptea plângãtoare ºi pustie. Dar, ca un coºmar, cãrþileîntre care stãtusem veneau dupã mine, ºi parcã toate li-brãriile din lume, toate bibliotecile oficiale ºi particulare îºiconcediaserã, pe fereºti, convoiurile colosale de cãrþi carezburau umplând cerul, iar vântul le spunea numele lorcând mai plângãtor, când mai sãlbatec...

ªi o spaimã de tot ce citisem, de câte auzisem, mãcuprinse, ºi regretam cã, creierul meu, ca ºi al altora, adevenit o moarã hodorogitã care nu se mai poate opri,care, poate, nu se va mai opri niciodatã, tremurând într-uncoºmar continuu de cunoºtinþe netrebnice...

Era târziu, ºi în lumina slabã a odãii mã gândeam ºi eula ceva nou, fiindcã mereu se citeºte ºi mereu se scrie... Însã

239

Plumb

ce ar mai putea fi nou decât ceea ce este ascuns ºi dispreþuitde obiºnuiþii arbitri intelectuali, îndopaþi cu tot profitul tim-pului lor, sucind ºi rãsucind înþelesul operelor care se repetã,fatal, cu un fond de idei noi de tot... aproape de când lumea...ªi, adormind, mã revãzui iar în librãria în care mã adãpos-tisem; dar acum era pustie; cãrþile zburau peste toatã lumea,ºi, obosite, mai târziu, vor fi cãzut în mãri ºi oceane...

Numai acele broºuri subþiri ºi anonime mai aºteptaufâlfâind, aruncate acolo, arãtându-ºi, parcã zâmbind, nu-mele lor: Pentru pâine, Dreptate, Adevãr, Iubire...

Nou... de când lumea, sau, cel puþin, mai nou decâttoate celelalte banalitãþi care ºi-au pierdut ºi spaþiul, ºitimpul...

PE GÂNDURI

Fiindcã nu ºtiam ce sã fac, mi se pare cã scriam înnoaptea aceea, în pat, privindu-mi, din când în când, um-bra pe perete, sau ascultam tãcerea nopþii care nu trebuiesã fie ascultatã... Se pãrea cã exist, ºi chiar mã speriam cãexist.

Se ºtie aceasta din cãrþile adânci, sau nebuneºti, undese vorbeºte foarte mult despre om, ca ceva foarte pericu-los sau foarte mãreþ, care a greºit de la început ºi greºeºtemereu, de nu se mai înþelege nimic.

Tot oamenii au spus cã sunt prea mulþi oameni, ºi, deaceea, mã gândeam la câmpiile depãrtate, ºi la izolare...

Dacã în noaptea aceea mai treceau drumeþi întârziaþi vor-bind tare lucruri prea cunoscute, dar cu importanþa lor, amînþeles cã e mai bine sã stau fãrã a cugeta nici ziua, nicinoaptea. Se poate, însã, spune ceea ce ar putea spune ºi alþii...

CUPRINS

240

George Bacovia

Supraalimentaþia sau alimentaþia sunt recomandate pen-tru a se evita fuga pãmântului ºi ameþeala produsã de astre.

... Ea, care nu era prinsã de aceste întrebãri, deºi erapalidã ºi bãtutã de vânt, voia în noaptea caldã sã-ºi liniºteascão legãnare amoroasã, pe banca ascunsã în fundul grãdiniice se termina fãrã îngrãdire, într-o margine a pãmântului.

Privighetoarea cânta pe când am intrat s-o aºtept pe ban-ca aceea, ºi luna repeta luminã ºi întuneric prin nouri. Erau ºifoºniri, ºi dacã era ºi trist, fiecare ºtie ºi nu se poate reda.

Ea sosi târziu... pe când aproape uitasem pentru ce amvenit... Aºteptam rãsãritul soarelui, sau mã deprinsesem sãfiu singur... Ea spunea cã totul e potrivit de frumos ºi cãprivighetoarea va înceta pentru a se auzi curând ciocârlia;aburii se vor ridica de pe ape ºi zorii vor fi dureroºi pentrucei care au uitat sã vorbeascã... Întâlnirile de noapte suntprea instructive... ºi prevestiri enervante.

Va trebui, altã datã, s-o aºtept ziua, prin grãdini pub-lice... Da, e interesant sã scriu ceea ce spunea ea.

ªi ea dispãru printre copacii deºi, iar eu µ pe drumurilepustii... Curba pãmântului fuge... Astrele sunt ameþitoare...A te destãinui, însã, prea mult, e întristãtor...

UNDEVA

Treceam pe acel platou melancolic, în plimbãrile singu-ratice, acolo, în provincia depãrtatã, în zilele de varã, înrãvãºirile de toamnã, unde golul mã absorbea pentru a mãcontopi cu neantul depãrtãrilor senine sau închise...

În ziua pustie ºi caldã, cocoºii cântau peste tot pãmân-tul stins ºi îndepãrtat ca o nimicnicie, pe care auzul nupoate s-o mai uite...

CUPRINS

241

Plumb

O, totul vorbea de istoria pãmântului ºi a animalelor... Ovale verde ºi urmele unor locuinþe de mult pãrãsite, aleunui singuratec care trãia, aºa cum se spune cã se poatetrãi. Era o jale de veºnicie în liniile simple ale acestui loc,încât ea a plâns odatã acolo, cu un behãit atât de primitiv,dorind cât mai curând oraºul care astupa asemenea zãri...

De atunci ea se temea de mine, ºi numai singur treceampe platoul melancolic unde ºoptea mitologia.

Se putea crede cã în pivniþa pãrãsitã din valea verde, înziua de varã când cocoºii cântã pe tot pãmântul a veºnicie,ar fi rãmas ceva uitat din somnul timpurilor... acolo, înpivniþa pãrãsitã.

Pe treptele putrede am coborât într-o zi, ºi ochii mei sedeprindeau în întuneric.

Erau cruci mari de var trase pe zidurile negre, ºi dataunor ani foarte vechi, ºi cotituri ce zãceau mai înnoptate ºimai friguroase.

Privind în pãmânt se vedea lângã un perete un loc cunisip ºi lut, pe care, cu ajutorul unei scânduri gãsite, m-ampus sã-l scormonesc, pe când, în tãcerea umedã, în acestpustiu, umbrele vroiau sã mã surprindã.

Erau urme de butelii ce au fost pãrãsite de mult înacest loc, ºi scândura cu care scobeam un trecut a scrâºnitde ultima sticlã uitatã ce dormea acolo de mult, ruginitãºi cu gâtul plin de cearã... a cãrei aromã am bãut-o lasoare, în valea platoului melancolic, unde ea a plâns, deunde eu am plecat printre oameni, dar oamenii erau foarteocupaþi...

CUPRINS

242

George Bacovia

ÎNTUNEREC

Treceam cufundat în estetica ºi morala timidã dictatãde o normã veche.

Timpul se repeta înspãimântãtor în haos, ºi calculat înartificial.

Tristul meu prieten mã opri încet, ºi-mi spuse cã potveni ºi într-un loc unde se ducea ºi el fãrã plãcere pentrua trece timpul unei nopþi de iarnã.

Nu ºtie nimic mai mult decât cã acelaºi distribuitordãduse aceeaºi invitaþiune la mulþi trecãtori ºi trecãtoare,pãrând a-i studia mai înainte de a le oferi un mic plic.

Ninsoarea umplea noaptea pe când urcam scãrile uneimari case având scris pe uºa de intrare: orice luminã opritã.

Din întunericul antreului se distingeau în stânga ºi-ndreapta douã goluri mai negre ale unor uºi mari, deschise.Se auzea un pian. Umbrele sosite ºi cele care mai soseauîºi cãutau prin sãlile goale ºi libere, dibuind prin beznaîntunericului, un loc, descoperind de-a lungul pereþilor ºiru-ri de fotoliuri, ocupate sau nu, pentru a se opri din obser-varea1 tactilã ºi pentru a nu vedea unde ºi la ce au venit.

Stam pe unul din aceste fotoliuri. Câteva umbre foºneauagitând cãldura sãlilor, dansând. Scuze din cauza întu-nericului ºi cuvinte care se gãsesc rar se auzeau cu ovoluptate misterioasã.

Însã cu tot curajul ce-l dãdea aceastã beznã adâncãurmau lungi tãceri, ºi o moralã obseda aproape ca ºi înluminã... Dansul înceta cu încetarea pianului.

Tãcere neagrã, pufniri de râs, suspine ºi voci singurati-ce, aruncate de ici-colo...

µ Ce frumos...

1 În revista dupã care am reprodus textul: enervarea (n. ed.).

243

Plumb

µ Istoria nu spune cã ºi toate animalele contemporanecu cei vechi au murit.

µ Sunt milionar...µ Cu toate acestea trebuie sã uitãm...µ Sunt fãrã slujbã...µ Îmi place sã fiu iubitã în întuneric...µ Am furat... µ Tãcere...µ Eu sunt blazatã...µ Orice voce iese afectatã...µ Doresc o femeie sã mã urmeze în þãrile calde...µ Nici o voce cunoscutã...µ Ce amintire...µ O horã a umbrelor... rugã o voce de femeie, ºi, prin

întunericul tãcut, fãrã pian, toþi se cãutau lovind un sexcontrar. Nereuºindu-se a se forma aceastã horã, perechiºoptitoare se izolau sau se loveau de singuraticii care mãcãutau... Totul este neserios.

Afarã ninsoarea cãdea încã prin întunericul zorilor, ºifiindcã cineva pronunþã cã e destul... cu tristeþã sau seriozi-tate, toþi se împrãºtiarã, ca de obicei, de unde au venit...

UN VISÃTOR

Purta niºte frumoase plete ºi, cu toatã seriozitatea ce voiasã ºi-o impunã, tinereþea se trãda pe figura lui cu un aer blândºi feminin. Cei mai mulþi îl cunoºteau sub numirea „poetulsocialist”, deºi era încã destul de tânãr ºi plin de amor.

Muncea, sub diferite forme, la câte o rudã a sa, iar de latârguielile zilnice, cu micile economii, cumpãra revistele ºiziarele ce-i plãceau, pentru ca, apoi, în amezile cãlduroase,sã le citeascã într-o ºurã, unde dormea toatã vara.

CUPRINS

244

George Bacovia

Versurile lui Neculuþã: Spre þãrmul dreptãþii era volumulsãu nedespãrþit, ºi, fiindcã citise cã autorul fusese poet ºicizmar, nu rareori îl vedeai prin cizmãrii stând pe scãunaº,între lucrãtori, ºi citind, printre loviturile de ciocan, ver-surile poetului sãu favorit.

Îl gãseai, câteodatã, ºi printre geluiturile blonde la câteo stolerie, iar când întâmplarea fãcea sã fie ºi femei încer-ca sã aducã vorba despre „amorul liber”, în urma cãrordiscuþiuni fetele râdeau ºi-l trãgeau de pãr, pe care el ºi-larunca îndãrãt cu un gest larg ºi cu un zâmbet de necaz.

Tot o convorbire de acestea, amoroasã, se deschise într-o zi între el ºi un lucrãtor cizmar, vecin, la care asculta ºio fatã a patronului, expansivã, ºi care, de multe ori, îideranjase frumoasele plete.

Ea îºi bãtea joc, mai mult ca altã datã, de ceea ceauzea, primind rãspunsuri reci din partea „poetului so-cialist“, zicându-i: „o fatã de patron nu poate sã înþeleagãacest fel de amor ºi cu regret trece printre „nesuferiteleburgheze“, plecând aproape supãrat...

Într-o noapte târziu, pe când citea în ºura lui, la luminaunui felinãraº, ºi cum se gândea la ea, la fata cizmaruluivecin, pe care o iubea cu toatã nepotrivirea de idei, auzicâinele lãtrând ºi imediat gudurându-se.

Voi sã sarã din pat, dar tiptil, cu un deget pe buze,„nesuferita burghezã“ intrã în ºurã ºi-l acoperi de sãrutãri.

Îi ºopti apoi cã a început sã-l înþeleagã, cã vrea sã fie ºiea socialistã, ºi cã îl iubeºte mai demult...

Palid, el tremura de emoþii neîndurate ºi nu ºtia cesfârºit sã dea acestei surprize, mai ales cã nebunatica co-pilã spunea cã e desculþã ºi cã simte frig...

Pentru a salva situaþia „poetul socialist“ îºi luã un aergrav, o lãsã lângã dânsul cu condiþia de a fi serioasã,

245

Plumb

fiindcã ora socialismului n-a sosit încã, ºi sã fie pânã atuncicu bãgare de seamã asupra urmãrilor.

Ea voia sã-l înþeleagã pe deplin, dar îºi continua felulsãu nebunatic de a fi, repetând necondiþionat cã e numaiºi ãnumaiî socialistã... Pentru a-ºi gãsi calmul, el deschisecartea Spre þãrmul dreptãþii poezie de revoltã pe care ea pãrea cã o ascultã, dar maimult se gândea la „amorul liber“, acel din a cãrui cauzã eise supãraserã în unele convorbiri.

Zarea din felinãraº se trecea, ºi cucoºii se auzeau cântândspre zori; când terminã de citit, o fãcu atentã de plecare, pecând ea, atât de amoroasã, uitase totul. Fiindcã trebui sã pleceprin spãrtura gardului pe unde venise, se ridicã dezamãgitãrugându-l sã n-o mai facã „nesuferitã burghezã“, deoarece i sepãrea cã el s-a contrazis între cele spuse despre amorul liber.

De atunci, ei se întâlneau mai des ºi se luptau, prindiscuþiuni, pentru a se vedea care din ei are mai multãdreptate.

ÎN ZADAR

Vântul dupãia dupã casã, repezind valuri de ninsoareasprã cu sunet stins, afundând casele ºi felinarul cu un-ghiul de luminã apropiat de zãpadã.

„Ar trebui scrisã aceastã noapte, îmi spuneam trezindu-mãdin somn, sunt ani de când ai uitat-o în paharul cu alcool...“

Dormitam strâmb în sunetul de târziu iernatic ºi voiam sãaprind lumânarea de pe fereastra apãsatã de ninsoare, pentrua depãrta plânsul ce colinda, ºi a citi pentru totdeauna...

Vântul repezea o câmpie de zãpadã, ºi cele ce nu erau...era destul cã uitasem în paharul cu alcool...

CUPRINS

ºi începu sã citeascã încet o

246

George Bacovia

Este aurora, mã gândeam, care va arãta fantazia... ºivântul repezea sunetul stins de ninsoare, ca ºi în casadepãrtatã, când plângea târziu în coridorul îngheþat.

Ani repezi, cu plecãri grãbite, au lãsat aceastã melodiestinsã în care stau veºtejit... cu1 care ies în lume sã cerrealitatea...

Ar trebui scrisã aceastã noapte cu un sunet stins în câm-pia de ninsoare... pe care am uitat-o în paharul cu alcool.

1 Adãugat dupã „Viaþa literarã“; lipseºte în „Tribuna literelor“ (n. ed.).

247

Plumb

POSTUME

IMPRESI I DE ROMAN

Sã tot aºtepþi ca, din cultura secolului, sã prinzi un cetot mai mult, când interesante actualitãþi par a fugi întrecut, este a te apropia, fãrã sã ºtii, de inacþiune.

De aceea, vreo trei pseudonime cu trecutul lor de poezieîn care mai persistau se trezeau, uneori, mereu citind, fãrãa mai fi scris cât de puþin.

În convenirile lor pe care le-ar fi dorit, poate, mai altfel,pãrea a se auzi din viaþa oraºului un ecou de bogãþie ºi sport.

Ca acei eroi din romane, retraºi într-un refugiu de in-vidiat, îºi continuau meseria culturalã, fãrã a documentavreo temã de artã, imaginându-ºi ºi o viaþã de mici-burghezi,la care poate ºi parveniserã, dupã nenumãraþi ani.

În lupta epocii lor pentru trai, se vorbea, acum, de psi-hologia rãzboaielor.

Oamenii, însã, rãmân nedumeriþi cu cât se pretinde maià fond o viaþã socialã; ca ºi cum felul de muncã cunoscuta dispãrut, alte încercãri produc un domeniu suspect.

Desigur, dânºii, dupã toate acestea, suportau zile ce nuproduceau decât reprezentãri de repetuiri ce deveneau pestederizoriu.

La vârsta lor onorabilã, rãbdau tot masonismul francsau ocult.

Greutãþile ºi cheltuielile inerente rãzboaielor rãmâneauîn diplomaþia vremurilor.

CUPRINS

248

George Bacovia

Cu vin ºi tutun întrevedeau venirea uitãrii, comparândtrecutul idilic cu frãmântãrile de acum, ºi se vedeau întruale lumii cu diferitele ei surprize.

Nopþile îºi obloneau fereastra, ºi, la lumina lãmpilor,ascultau, fiecare în parte, trecerea timpului, mecanica uneivieþi pasive ce le aminteau atâtea publicaþii ºi manuscriserãtãcite, care toate, revãzute, ar fi format un roman simplusau de sarcasm. Erau prea bãtrâni? Încã nu trãiserã.

Se dãdeau acum sfaturi în cele mai intime pãrþi alemenajului.

Cafea, vin, þigãri, creioane, hârtie, în camere oblonite,arãtau cã de abia se mai puteau auzi ecourile unei alarmeîn noapte.

Era aceasta o izolare a unor individualiºti indiferenþi,cãutând în zadar dacã n-a mai rãmas vreo þigarã, ºi a seresemna pentru a trece noaptea fãrã somn?

Ce înceatã minte, ce vechi balade voiau sã mângâiemomente ce se coborau cu intruse injurii...

Unde era candela, lumânarea, lampa... fiecare închidea be-curi electrice, întredeschideau obloane... iatã, e lunã cu stele.

Geme un aeroplan, pe ploaie; trec ciori; tãceri de interi-or; plãceri în pitoresc.

Privind în gol... a pãrea cã se aud armonii... a iubi viaþa...În evul mediu... otravã, somn... a nu fi... ici-colo reflective...

Hrisoave domneºti, iubire de þarã, briganzi, laºitãþi... om...Astãzi, amor de trecut, invocãri de viitor...Prin ploaie, alarme, trivoge, lãtrat din fundul iadului.De acuma, fotografii expresive ce dau conturul discutat;

desigur, pãmântul este un animal, apoi fiinþe superioare.Cãrþile sunt scrise, în ele s-ar putea gãsi ultimul cuvânt...

cancerul, taraf de lãutari... „ºi dacã anii trec, în fine“.

249

Plumb

Un text de hârtie de scris poate fi umplut cu idei deduratã de încântare, dar clipe de plãceri se doresc nu preamult vorbite, aproape nici scrise.

Apoi, autorii se vor anonimi...Faþã cu timpuri de glorii, sufletul pare scãzut, sau de

abia dacã se menþine ceea ce a fost.Cum lumea socialã este tratatã ºi ºtiinþific, ºi literar, li

se pãrea foarte greu de a-ºi prezenta trecutul lor cu câte-va prietenii din tinereþe, cu acele discuþii despre noroc ºimuncã.

Descriind fiinþe ºi locuri , ar fi dorit sã nu le angajeze lanimic.

Ici-colo, câte un tip cultural obsedase pe atunci prinlibaþiuni ºi fumisterii, cu anecdote problematice ºi de uitare.

Nume, persoane, le erau în memorie; ºi zilele pãreau ase fixa ca importante prin râsul ce se producea; minutecând cele citite din cãrþi revin vagi, cu... unde mai suntpentru a mai fi recitite, a fi înþelese mai mult...

ªi ca niºte tipi culturali ce erau, simþind din ce în ce, noiadoratori, cãutau sã plece într-un alt mediu.

O tãcere se intercala faþã de ce aport aveau ei în oraº,dedesubturi, sau, unde acele valori de suprafaþã?

Pãrea o defensivã fãrã sens.

µ Da! se realizeazã... de la o lume strâmtã reuºim spreuna mai largã.

Trebuie sã fim sceptici în ale lumii, ºi pozitivi în inte-rese cu mai mulþi, spunea Conservator.

El înscrisese pe vreo câþiva ciraci în diferite partide,dupã dorinþa lor ºi aprecierea sa.

Pe unii, în partide þãrãneºti; pe alþii, în unele orãºeneºti.µ Mi s-a fãcut cunoscut sã vã prezentaþi la diferite birouri.

250

George Bacovia

O mulþumire de nedescris...În fine, li se realizase un ideal de muncã dupã cum

plãnuise, discutase la atâtea libaþiuni de noapte. Adio, in-terminabilele discuþii cu grija achitãrii creditelor la sim-patici diferiþi negustori.

Dupã ce reþinu pe Liberal cu doi asesori, ceilalþi pleca-serã cu urãri de succes.

Acum Cons£ervator¤ propuse:µ Cu voi am a conduce o gazetã localã, pentru a des-

coperi talente literare, artistice, politice; mi s-a acordat unfond anticipat. Mã cunoaºteþi, sunt omul care, odatã anga-jat, se þine de cuvânt. La vârsta mea, e greu de-a alergaspre variaþii multiple.

µ Faceþi niºte þigãri, invitã el, arãtând cutia cu tutunde pe masã, pe când dânsul îºi înfunda luleaua de pufãit.

µ Sunt încântat, stimate maestre, de programul anunþat;sezonul înspre iarna aceasta ne va duce în plãcute sur-prize... ºi Liberal oferi chibritul aprins celor doi sociali: De-mocrat ºi Proletar.

µ Nu numai cã trebuie, continuã Consãervatorî, dareste ºi de rigoare sã cinstim actul, adevãrat eveniment,prin ceva vin ºi mezelic.

Sã formãm o sumã.Democrat ºi Proletar sã clãteascã sticlele, pentru a le

aduce umplute de la sociabilul negustor din ºosea.µ Desigur, imediat, ca ºi fãcut...Din ustensilele lui Conservator se întocmi un mic dejun.Pe fereastrã pãtrundea o amiazã cu soare ºi aspecte de

toamnã.Vorbeau de tipografie, de abonamente, treburi ce reve-

neau lui Democrat ºi lui Proletar.Întocmiri ºi adunarea de manuscrise rãmânea pe sea-

ma lui Conservator ºi Liberal.

251

Plumb

Câþiva tineri din localitate, care purtau plete, erau ne-contenit aduºi în discuþii; se spunea despre ei cã au caieteîntregi de literaturã modernã ce va face o adevãratã senzaþiefaþã de arta scolasticã. Un mister pãrea cã ei posedã.

Discuþiile erau antrenante, cât ºi bãutul.. Cuvintele lorcãpãtau ritmuri.

Liberal dãdu citire unor strofe de curând achiziþionatede la un oarecare viitor colaborator...

Când ore libereSunã,Din vechi acordeon...De-a zilelor bravade,Relativ, µPardon.

Când ore libereSunã,Uitãri, ºi abandon...De-a lumii baricade,Relativ, µPardon.

µ A!... ce vrea sã zicã?... ºi mai departe?...µ Atât este manuscrisul; am putea gândi noi mai departe.µ ªi cum semneazã?... sau...µ Iatã, e fiul unei persoane marcante; mica sa poemã

trebuie sã aparã în primul numãr al revistei-gazete, cemerge pe un alt an. Cred cã am discernãmântul liber, pro-mis tânãrului...

µ Dar sã vã citesc eu ceva de „persoana marcantã“...Conservator detaºã un volum din biblioteca sa, dintr-o

serie contemporanã cu acea persoanã.

252

George Bacovia

Era o carte cu zeci de ani în urmã.µ Sã lãsãm, ziserã mai toþi în cor. Vom reproduce cu

adagiu ºi scrisuri din trecut; acum vã salutãm, onorate tovarãº.µ Numãrul în continuare al cronicii Revistei moderne îl

vom face sã aparã sãptãmâna aceasta; încep ºcoalele,activitãþi culturale; încã o datã, maestre, vã salutãm.

Îi petrecu pe scarã.În larga odaie de la etaj, Conservator rãmânea singur,

turnându-ºi din vinul rezervat de colaboratori, de a nurãmânea pe gânduri. Literat cu ºcoalã, avea îndestule lu-cruri deja publicate; acum, în urmã, discuþiile sale formaumanuscrise la cunoscuþii sãi.

În singurãtatea sa, veneau ecourile oraºului.

Pe o bancã, într-o alee retrasã, la grãdina publicã,Consãervatorî ºi Libãeralî vorbeau privind printre copacipeluzele de iarbã, stropite, precum ºi aleile...

Era ora de searã când trebuia sã soseascã ºi muzica.Vor sta câtva timp, aici, apoi vor pleca la „ªopron“, loc

preferat , la un han în ogradã.Aveau vorba de a se întâlni, acolo, ºi cu ceilalþi.Întâlnirile aveau loc numai în vreo douã localuri publice.Viaþa mergea antrenant.Parte însuraþi, cu copii, parte aºteptând ocaziuni de

cãsnicie.Dupã câteva cântece rãsunãtorii de fanfarã, pornirã spre

întâlnire.Printr-o intrare separatã dãdeau în ogradã la „ªopron“,

în care aºteptau ceilalþi la lumina unei lãmpi de perete, cusalam, caºcaval, chiar ºi alune.

Sosi ºi vinul...Bãietanul de serviciu se adresa ºi primea instrucþiuni,

mai mult de la Liberal.

253

Plumb

Democrat ºi Proletar adusese corecturile de la tipografie.Nu era aici locul de a le revizui; erau arãtate, ºi conveneaua aranja numai ordinea paginaþiei.

Într-un ziar local, revista era anunþatã de apariþie.Ca ºi în ceilalþi ani, ea va fi trimisã la mai toate redacþiile

din þarã.Entuziasmul era ridicat.Aveau colaborarea mai multor tineri de elitã ºi angajãri

de abonamente.Revista, de la apariþia ei, a fost propusã de Conserva-

tor; plusul peste întreþinerea ei servea pentru libaþiuni.În seara aceasta, consumaþia fu socotitã de L£iberal¤ ºi

stãturã pânã târziu. Ieºirea lor fu prin ogradã, iar la capulstrãzii, dupã ce îi salutã gardistul de noapte, o luarã spre case.

Cons£ervator¤ era însoþit de D£emocrat¤ întrucât ºi elstãtea în aceeaºi parte.

Cons£ervator¤ împinse oblonul la fereastrã, aprinse be-cul ºi gândea la cele spuse, intim, de cãtre Liberal. L£iberal¤era numit ºef provizor la un oarecare departament; guver-nul îi remarcase cultura sa politicã.

Cãonservatorî îºi preparã o cafea aromatã ºi se culcã.

De fapt, cultura lui Conservator formase pe mulþi mun-citori politici; casa sa era un laborator social.

Plecarea lui Libãeralî pentru oricât timp, ideile se ur-mau mai departe, ºi la Rev£ista¤ modernã veneau manus-crise ºi din capitalã.

Din când în când, cãrþi, reviste soseau la redacþie, fãcân-du-se dãri de seamã, de unii ºi de alþii. Revista apãreacând sãptãmânal, când lunar.

Prin scrisul lor întâlneai: individualism, tovãrãºism,libaþionism etc. Dorim a fi liberi, o libertate cultã, ei erausociali educatori.

254

George Bacovia

Aceste toate urmaserã în câþiva ani; pãreau treptat cãnici n-au fost. Conservator plecã la þarã; lipsa se treceaneobservatã. Liberal, se presupune cã s-ar fi stabilit încapitalã.

De ceilalþi nu se mai ºtia nimic.Prin pãrþile acelea, literatura nu se mai producea; oame-

nii erau grãbiþi. Fumul de la multele fabrici producea ploi,se opreau celelalte îndeletniciri; preocupãri de industrialeºi economice.

Nimeni nu mai ºtie de acele localitãþi.

În schimb, cineva ar fi putut observa câteodatã undomn cu plete sub o artisticã caschetã; în câteva dãþifusese sãrbãtorit.

Figura sa evoca literatura localã din trecut. Într-o lu-crare a sa descria aceasta, provocând o visare duioasã. Unagent îi desfãcea din diversele sale broºuri ºi cãrþi.

Pe strada cu mici ateliere, un depozitar de vinuri, fiin-du-i ºi admirator, îl lãsa la o garafã cu pahar; aici îºi scriapoetice lucrãri; nu departe pe aceastã stradã era ºi locuinþasa. Era posesorul unui titlu universitar; firea sa artisticã,însã, îl îndemnase spre literaturã, ce îl punea alãturi deunele valori politice.

În unele zile gãsea, pe la hanuri, trãsuri de þarã; seducea la cunoscuþi, care îl primeau cu plãcere.

Pe lângã verva sa de fin intelectual, aducea cu sinegustoase comestibile din oraº.

La ei gãsea, în schimb, preferatul vin þãrãnesc, ce-i pro-ducea însemnãri pentru caietele sale.

Pe lângã unele angajãri oficiale, era un corifeu culturalcare folosea multora.

255

Plumb

În zilele cu fermenþi de toamnã pãrea cã ascultã romanþenoi ºi vechi. Se vedea, apoi, în camera sa, unde numaimunca alunga un marasm neînþeles.

Anii treceau cu mici note distincte.Dacã în vremea sa n-ar fi fost trenul, ar fi umblat cu

puºca pe meleaguri.De multe ori era prin mulþimea din gãri, prin oraºe mai

mari sau mai mici.Prin aceste oraºe, un pictor îi fãcu portretul, sub denu-

mirea Un poet al toamnei.El obþinu un numãr de fotografii, copie.

Iubirile ideale erau fugitive, le gãsea în cãrþi, le zãreaprin lume.

Un avion, un vapor, ca niºte promisiuni amãgitoare, îlîntreþineau pentru alte dãþi.

Scrierile sale se vindeau în mai multe ediþiuni.κi putea acum trata vreun lãutar gãsit în locuri discrete,

inspirându-l de a compune o melodie la vreun vers al sãu.Treceau zile cu bãut ºi fumat, ca, apoi, sã urmeze pauze

de reconstituiri.Frumosul ºi urâtul vieþii se urnea ca minutarul la vale ºi

la deal pe cadran.La vârsta sa scãpase de tentaþiile însurãtoarei; o veche

cunoºtinþã îi era aproape ca o tovarãºã.ªi dacã ecourile vieþii strigau la diferite ambiþiuni, felul

sãu format avea un ecou mai deosebit...Viaþa e atât de scumpã, cã nu se poate a o preþui exact.Un vals, un ecou al tribulaþiunilor de pe strãzile cu autoritãþi,

ºi de la cele comerciale venea în locuinþele mãrginaºe.Un tânãr, în una din zile, se ataºã la acest singuratic

artist; îºi întâlnea maestrul când pe acasã, când în oraº.

256

George Bacovia

Era un tânãr doritor a se instrui socialmente.Ei stãteau îndestul timp pe plaja râului din unele pãrþi

mai pitoreºti; acolo Maestru rãspundea întrebãrilor inge-niosului student despre mitologie sau panteism.

Spre searã, se ridicau, mergând cãtre casã.Maestru, fumând, fãcea istoricul unor locuinþe întâlnite,

proprietari cu dispoziþiuni culturale, ºi chiar de una în carecopilãrise.

Povestea obiectiv, ºi abia observa cã însoþitorul eraînduioºat pânã la lacrimi.

Îi recomandã o broºurã din aceste cunoºtinþi, pe caredânsul n-o mai avea, indicându-i unde ar mai putea-o gãsi.

Profesorul de þarã sosit îºi trase briºca sub ºura dinograda, fostul£ui¤ sãu coleg; printre cunoscuþi, zis Mae-strul, sau Poetul.

Tocmai venea ºi domnia-sa cu nedespãrþitul student,de pe stradelele cu strujeni ºi paie, ca în zilele de târg.

Dupã salutare ºi prezentare, Maestrul X luã din cutiade scrisori gazeta localã.

Tot ce interesa pe profesorul sosit era deja publicat ºiaprobat.

Mulþumire de nedescris... Studentul nu înþelegea nimic dintoate acestea. Auzea: adaus, reparaþii la localul de ºcoalã, stãruinþidepuse de dumnealor ºi de alþii; toate acestea îl îngrijorau de anu vedea ºi pentru sine un viitor prea complicat.

Furã poftiþi în casã. Amicul sosit îºi scutura afarã surtu-cul prãfuit, depunând pe masã portofelul cu bani ºi acte.

Ora de prânz se apropia; discutau despre aceasta înmai mute feluri.

Se decideau cu greu.Tânãrul se hotãrî sã plece.

257

Plumb

Peste puþin timp cei doi amici ieºirã ºi ei.Vor aproviziona un prânz de prin apropiere.În drum, învãþãtorul dãdu niºte parale unui sãtean cu

care venise, spunându-i cã va pleca a doua zi ante meridi-an... adãugã Maestru.

De asemenea târguielile se terminarã ºi ele.Erau acum la masã cu cele aduse. Poetul, Maestrul, la

toastãrile ce deveneau susþinute, citi o poemã de a sa destulde profundã, între trist ºi veselesc.

Se vorbeau foarte multe. Deodatã, o tobã repetând ocadenþã andante, apoi fluiere ºi completãri base, fãcu de atrezi convivii; tineret din aceeaºi curte alerga în stradã.

Era un marº funebru. Cadenþa andante se auzeaîndepãrtându-se; cei care luaserã parte la spectacol se în-torceau cu exclamãri groteºti.

Greutãþi sociale intrau în discuþii. O poezie-manuscrisa tânãrului fiind cititã lãsã o îngândurare pesimistã. Încurs de publicare, profesorul vorbea de lucrãri didacticeîntocmite de el.

Tovarãºa Maestrului îi lãsã singuri la cafea.

A doua zi, rãmas singur, Maestrul, la masa ce aminteaplãcerea de ieri, continua bãutul din vinul ce mai era,adãugând prin scris la romanul cu amintiri, din care unele,fãcându-l sã râdã, nu le reþinea exact.

Activitatea ce începuse în stradã îi amintea drame trãiteºi citite, apoi timpul devenea uniform.

N-ar fi voit sã cedeze cã secolul sãu a trecut.Observã cã foiþa de þigarã se terminase; îºi înfundã o lulea.Pãrea cã demonstrase un mister, ºi ºtiinþa ducea zilele

mai departe.Din cealaltã odaie tovarãºa sa veni într-o hainã intimã.

258

George Bacovia

Orele treceau apoi variate prin convorbiri mai multbanale, pentru ca altele mai de seamã sã se insereze ca ºicând n-au fost.

Din scrisul sãu nu reieºea cã ar îndeplini condiþiile unuiroman.

Unii cunoscuþi îl întrebau pânã unde a ajuns, ºi când îl publicã...

Natura cosmicã întreþine pe oameni, dar interesele oîndepãrteazã.

Spre searã, cu un baston, Maestrul trecea încet pe lângãgardul parcului stropit ºi iluminat de searã.

Funcþionari ºi muncitori se duceau spre casã; printrecopaci se vedeau plimbãtori ºi sedentari pe bãnci.

Orchestra evoca anii tineri ºi, poate, mângâia maturitãþi.Din umbrã, trecãtori pentru puþin, se uitau în parc. Spre

centrul oraºului se vedea luminã mai mare ºi un zvon mai activ.Porni înspre acolo; se salutã, în treacãt, cu unii ce-i erau

cunoscuþi, alþii mai puþin, dând iarãºi în strãzi cu miros deflori, umbre ºi voci din sufragerii.

Se înturnã spre cartierul care locuia.Ziarele continuau pariuri economice; aceasta se vedea ºi

la mulþimea de prin localuri; amintind de acei beþivi intelec-tuali propagatori benevoli a culturii politice prin cartier.

Ajuns acasã, îºi puse o hainã de noapte ºi se culcã.µ M-am împãcat cu lumea, îºi spunea; omul e rãu din

cauza unei proaste alimentãri, încolo viaþa e numai discuþii.În întuneric, ºezând pe spate, nefiindu-i somn, se perin-

dau amintiri din oraºe mari, unde studiase.Alunga minutele care voiau sã spunã cã viaþa n-are nici

un sens.Îi venea s-aprindã veioza ca sã îndepãrteze umbre din-

tr-un timp antic ºi primitiv.

259

Plumb

În scrisul sãu tratase o culturã moºtenitã care de abia oducea mai departe, ascultând tãcerea prin care, însã, tre-ceau ºi multe contradictorii.

Închizând amintirile, timpul pãrea cã profetizeazã vii-torul, dar, deodatã, viaþa sa era fãrã nici un înþeles.

Convenþionaluri, care mai de care mai derizorii, voiauparcã sã epuizeze seriosul.

De afarã se auzea un început de ploaie; ploua încet.Paºii grãbiþi treceau în noapte; un motiv mai mult de

a-ºi continua cugetãrile, unele µ de o politicã artisticã,altele µ de o politicã comunã.

Un freamãt de copaci uzi se repeta când ºi când, pov-estind apropierea toamnei, cu fructe ºi vin nou.

Interiorul în care se afla arãta slab unele obiecte.O fricã de existenþã îi schimba figura în zâmbete dure-

roase, deºi prin vecini, fiinþe ºi oameni dormeau cu unprogram normal pentru ziua de mâine.

Tristeþi vechi ºopteau printre case; mici asocieri sinistreproduceau numai moarte.

Voia, dar lipsea curajul de a aprinde o luminã obiec-tivã, pentru a se stinge aceste iluminaþiuni hidoase.

Noaptea udã trezea poveºti, cu închideri ºi deschideridin ochi.

Ridicat pe marginea patului, înghiþi un rest de cafea ºifumã o þigarã.

Ziua se ivea udã cu câteva semnale de muncã.

La birou, cu zile de urã, se trezea din primblãrile princamerã, notând cu creionul pe un caiet ajuns la un restmic de pagini, ºoptindu-ºi mici rugãciuni ºi chiar fãcândcâte o cruce fugarã.

Din oalã, vinul, tovarãºul necesar în timpul scrisului,întreþinea inspiraþia.

260

George Bacovia

Afarã era vânt cu soare rece, a unei zile pustii.Fiind singur avea plãcerea celor scrise ca ºi când ar fi

regãsit un bun pierdut.Teama de existenþã aducea ºi acest vânt a unei zile pustii.Se lãsau tãceri.Dintr-un fotoliu i se pãrea cã este adus la judecatã.Verdictele erau crâncene. Visa sau era o detestabilã

realitate?...Pãrea cã s-aud cântece triste de trubaduri descurajaþi,

iar vântul fugãrea o comedie de râs.Care cu butoaie cu vin pe strujeni treceau încet, amintind

plãceri de ani rodnici.Viaþa îºi ducea poema de chefuri ºi somn.Acum, se vedea într-un castel, în munþi, cu fermecãtoare

princese, sau la un þãrm de mare; acum, era în strada burghezã.Zãrindu-ºi chipul în oglindã, revenea nevoia unei dan-

turi, unor ochelari, unui cornet acustic.Ziarele spuneau de reconstrucþiuni, reconstituiri ºi

omeneºti binefaceri.Sarcastic, sau ca un mârâit de avion treceau ore.De la vecini, tovarãºa sa îi prezentã un taler cu câteva

bucãþi de colivã prãfuite cu zahãr ºi o canã cu vin pentrupomenirea morþilor.

Vântul, pe stradã, alunga parcã îngeri nevãzuþi ºi for-mule scrise prin cimitire... aici zace robul lui Dumnezeu...valea-plângerilor... sit terra levis...

Pendula veche suna: au fost... au fost...

Coperiºurile, garduri£le¤ erau spulberate cu zãpadã; frigulcolinda ca o simfonie cu clopoþei; târgul se acoperea de iarnã...

La grãtarul sobei, Maestru îºi încãlzea mâinile; pãsãride iarnã se lãsau prin curþi ºi pe drum.

261

Plumb

Se descãrca ºi se vorbea de aprovizionãri casnice.Zilele treceau cu acþiuni încete ºi, dupã puþin timp, în-

cepu sã ningã întruna. Nopþile erau lungi ºi geroase; pânãtârziu s-auzeau zurgãlãi de la sãnii.

Plãci de gramofon aminteau mulþimea din baruri, patinajºi drumuri cu zãpadã; propuneri de edituri simple ºi artisticese discutau, se încredinþau manuscrise cu speranþe diferite.

Colindãtori glãsuiau în noapte urãri de Anul nou, iarzile de repaus fãceau târgul un peisaj tãcut.

În primãvarã, prin cunoºtinþa unui gospodar rural, Mae-stru se deplasã la þarã, pentru un oarecare timp.

Domnul cu caschetã ºi plete nu mai poetiza strãzi din oraº,ºi poate, urmau, la mulþi, întrebãri intime, cã timpul schimbã...

Aci, Maestru devenise întrucâtva folositor. Soþia sa, împre-unã cu o þãrancã ataºatã de apartamentul lor, îl distra cuinvenþiuni economice.

Viaþa oraºelor mai conþinea personalitãþi ca dânsul,urmãrind frumosul atât de efemer.

În puþin timp el formã în comunã mentalitãþi politiceºi-ºi ducea mai departe felul sãu de cugetãri, oprindu-seacolo unde întrevedea imposibilul.

Satul cu aerul sãnãtos, cu liniºte, dimineþi cu rouã, ºivinul de care se interesa mai mult, antrena spre a se credelãsat în pace.

Conturile cu misitul unor editãri fãcu sã înceteze partedin mãruntele negustoreºti, apropiindu-l spre un buget maiprecis.

Când ºi când, ca un înstreinat mai revedea oraºul aºteptândîn trãsurã pe însoþit ºi care oprea pe unde avea treburi.

Un orizont larg îl însoþea la întoarcere; cinsteau lavreun han de popas.

262

George Bacovia

Vocile pãreau înfundate, ºi convorbirile µ un înþelesnedefinit.

Tot astfel ajungând în sat, lãtraturi, strigãte, sau rãgetedenunþau izolãri ca pentru acei sãturaþi de oraºe.

Se despãrþea temporar de oameni, cu aceleaºi presu-puneri de simpatii ºi sentimente, ce apoi se pierd.

Cu timpul se lãsau uitãri ºi iertãri.

Critica umplea pagini despre operele sale...La conferinþele de la club, Democrat trezea aplauze cu

citate din acest autor.Se pãrea cã socialul întârziase ºi trebuia grãbit spre o

culturã nouã.În larma celor debitate se întrevedeau pretenþii ºi nepri-

cepere contra cãrora, în lume, trebuie o mascã.Anii treceau cu delectãri diverse ºi monotone.Aceleaºi orizonturi; ideologii tãceau, se reînnoiau, ca,

apoi, sã devinã opere de artã.Trãia într-o confuzie de a nu face nimic. Timpul trecea

ºi nu se mai ºtie spre ce evoluãri mergea viaþa sa.Duminici... cântece, de scripcari, melancolice, sau de jale...Îngeri cãzuþi, reabilitând pentru un paradis pierdut...Pãrea un socialism... dacã nu se poate pronunþa uºor,

probabil cã ar fi comunism.A, ce moment de a aparþine dreptãþii pe care, întrucâtva,

o concepea, faþã de fericirea negãsitã nici în turnul de ivoriu.Da, era însã împãcat.Plecã înaintea altora...O lumânare ardea lângã un cadavru, nu era decât Maestru.Fu înmormântat ca un creºtin.Mulþi l-au admirat, mai puþini nu ºtiau nimic...

263

Plumb

VARIA

ARTICOLE

ARTISTUL NU POATE RÃMÂNEDEPARTE DE OM

Arta ºi artistul nu pot rãmâne pânã la urmã departe deom. Am experimentat eu însumi aceasta. Cãci, iatã, oame-nii m-au descoperit.

Cred cã aceasta se datoreºte faptului cã în poezia meagãsisem ºi eu drumul spre oameni, pornind µ se înþelege µtot de la om, ca ºi faptului cã lumea a intrat acum într-o zodieîn care arta, ca ºi celelalte bunuri, se îndreaptã spre drumulcare duce la dreptul tuturora de a se împãrtãºi din ele.

Sãptãmâna aceasta a cãrþii, ca ºi manifestãrile literare,artistice ºi muzicale la care ºi eu am participat µ eu, celatâta vreme izolat µ au dovedit-o din plin.

Sãtul de arta de salon, artistul combinã acum freamãtuldin el însuºi cu ecourile maselor populare ºi le contopeºte.

ÎNSEMNÃRI

£ ÎNSEMNÃRI AUTOBIOGRAFICE¤

Prin anul 1903, deci acum 30 de ani, un tânãr ºi palidstudent al Facultããþiiî de drept, plictisit de monotonia studi-ului, gãsi printre cãrþile sale un mic caiet adus din provincie,cu versuri.

Într-o searã neguroasã de noiembrie, în acest oraº undemiºcarea literarã era foarte vie prin apariþiuni de reviste

CUPRINS

264

George Bacovia

literare, decise pe studentul care eram eu sã batã la uºaredacþiei revistei Românul literar. Caion, directorul acesteifoi, era deprimat dupã procesul ce £tocmai¤1 îl sfârºise cuautorul dramatic Caragiale.

Prezenþa mea singurã, fãrã nici o recomand£are¤ deautor literar, îl fãcu sã mã primeascã cu destulã rezervã.Am schimbat atunci scopul venirii mele, cerându-i adresacolaboratorului sãu, poetul Macedonski. Mi-a cerut totuºicâteva poezii, care au ºi apãrut în revista sa.

Am trecut dupã aceea la poetul Macedonski, cãruia îitrimise£sem¤ o poezie £care a apãrut¤ ºi în Literatorul.

La ora 11 a.m., palidul ºi emoþionatul student întâlni încurte pe d-na Macedonski, rugând-o sã fie anunþat. Revenipeste un sfert orã. Fui primit într-un salon în care ardea ocandelã roºie. Întâmpinai ºi aci aceeaºi rezervã în faþapoeziei, pentru un moment. Dupã câteva lecturi, ni se aduseo gustare, fiind ora mesei. Dupã o butelie de vin, am cetitmai tot caietul meu de versuri. Era încântat. Se apropia oracând mergea de obicei la Cafeul imperial.

Pornirãm spre a mã recomanda acolo la mai mulþi poeþi.L-am mai vizitat în câteva seri, când, ca reciprocitate,

îmi declama cu mult elan Noaptea de decembrie.Au trecut ani £de¤ plecãri ºi reveniri în provincie.Începui a publica £în¤ Noua revistã românã, Flacãra ºi

alte reviste.Poetul I. Pillat ºi N. Davidescu au gãsit cã trebuie sã-mi

adun într-un vol£um¤ poeziile publicate.Ele au apãrut sub titlul Plumb, Editãuraî Flacãra, în

anul 1916, în preziua rãzboiului de întregire...Au trecut ani ºi am încercat ºi poeme în prozã. Au

apãrut în 1926, sub titlul Bucãþi de noapte, edi£þia¤ Ag£atha¤Gr£igorescu¤.

1 Cuvânt tãiat de poet în ms. (n. ed.).

265

Plumb

O altã serie de poezii le-am publicat în provincie subtitlul Scântei galbene, editurã proprie.

În 1930 am tipãrit vol£umul¤ Cu voi. Poezii, Edit£ura¤Orizonturi noi.

La Bucureºti am fãcut sã continue revista Orizonturi noi,apãrutã în provincie în câteva numere.

În acest timp critica ºi-a dat pãrerile destul de diferit.Se vorbea câteodatã de curentul bacovian. Nu ºtiu dacã

au ajuns sã mã claseze printre poeþii moderni.S-a vorbit despre simbolism, decadentism, ºi dacã, desi-

gur, compar printre aceste curente, le recunosc ºi eu µdeºi viitorul rãmâne încã pentru a se pronunþa.

Compunerea operelor mele a fost de cele mai multe oriîn mijlocul naturii, schiþate cu un creion, deoarece cele maimulte sunt impresii de peisagii.

Dacã m-aº gândi la anii tineri, desigur cãrþile literaregãsite prin familie mi-au fost primele îndemnuri spre poe-zie. Am citit pe atunci mult pe Eminescu, Alecsandri ºi petoþi poeþii români. Literaþii francezi m-au interesat toþi, prefe-rând pe Verlaine, Baudelaire, Mallarmé etc.

Literatura clasicã ºi modernã francezã m-a atras toatã,precum ºi literatura universalã în traduceri.

Anii trec; 50 de ani din viaþa unui poet este destul µcâte a observat, câte a suferit. Fire debilã, pentru mineºcoala a fost un efort mare; metodele, profesorii severi,obiectele grele... „Liceu“.

Facult£atea¤, cu alte greutãþi materiale, am fãcut-o cândla Bucureºti, când la Iaºi, unde întreþinerea mat£erial㤠puteafi mai uºoarã. La Iaºi am publicat prin Arta, fiind încã laBacãu. Apoi acolo, la revista Versuri ºi prozã, al cãrei redactorera poetul Raºcu. La Vieaþa nouã, dupã ce am cunoscut ped-l Densusianu µ distins profesor ºi poet d-l Densusianu.

266

George Bacovia

Desigur cã viitorul e în funcþie de un rãgaz, ºi posibilitãþilede a crea fiind numeroase, £urmãresc¤ concepþia unui ro-man liric social µ din care am ºi publicat fragmente subtitlul Cântec târziu .

În domeniul artei sfatul care l-aº putea da viitorimii arfi sã se înalþe cât mai sus, spre orizonturi cât mai largi prinmuncã ºi perseverare în artã.

CUVÂNTUL POETULUI LA SÃRBÃTORIREAA 65 ANI DE VIAÞÃ

Este pentru prima datã când, dupã o viaþã de muncã,nu lipsitã de suferinþe, mã vãd înconjurat de atâta iubire ºisãrbãtorit. Unei manifestãri atât de sincere nu-i pot rãspundedecât printr-o întreagã sinceritate.

Sã-mi daþi voie, aºadar, sã-mi exprim sentimentele melenu printr-o cuvântare, ci printr-o mãrturisire.

Nu mi-ar fi putut trece prin gând cã scriitorii, pânã maiieri lipsiþi materialmente sau ignoraþi, vor ajunge sã fiemulþumiþi de un guvern recunoscãtor.

Vã rog sã consideraþi cã, sãrbãtorindu-mã pe mine,dumneavoastrã sãrbãtoriþi pe toþi scriitorii care au ºtiut sãcânte, sau vor cânta nu numai propriile lor dureri, ci ºidurerile sociale. În trecut, mulþi dintre scriitori au fost þinuþila o parte, pe nedrept. Astãzi, îmi place sã cred cã suntsãrbãtorit pentru cã am poetizat munca eroicã proletarã.

Vã mulþumesc pentru aceasta nu numai în numele meu,dar ºi în numele tuturor visãtorilor, care n-am putut fi plãcuþiguvernelor trecute. Astãzi avem speranþa unor zile mai bune.

Prezenþa laolaltã a celor care cãlãuzesc pe cale politicãdestinele þãrii ºi destinele sale spirituale o dovedeºte. Pre-

CUPRINS

267

Plumb

mierea dumneavoastrã este o cununã de flori care mãcinsteºte nu numai pe mine, ci are darul sã înlocuiascã înacelaºi timp cununa de spini pe care au trebuit s-o suportegeneraþii întregi de scriitori.

INTERVIURI

G. BACOVIA1

În loc de autobiografie. Deznãdejdi provinciale. Singurãtate.„Citesc pe toþi... nu prefer pe nici unul“...

PRIETENII POETULUI

O cafea neagrã... ºi-o ploaie de gheaþã,Când spirtul mai arde culori în odaie µO privire pe-o carte, pe straie,ªi pasul mã-ndrumã în dimineaþã.

Despre G. Bacovia nu se va putea scrie niciodatã îndea-juns. Apreciat la început, uitat mai pe urmã, dupã un dece-niu s-au ridicat scriitori care l-au readus cu entuziasm înactualitate. Este, poate, o întâmplare cã ei au fost mai multpoeþi decât critici? Intuiþia cântãreþilor a pãtruns vremea,redându-i confratelui preþuirea justã.

Cu o lunã în urmã, Pompiliu Constantinescu a scrisdespre poezia lui G. Bacovia (Viaþa literarã, nr. 44). L-amvizitat apoi pe poet în casa pãrinteascã din oraºul Bacãu,strada Liceului (fosta Gimnaziului).

1 Interviu realizat de I. Valerian în 1927 (n. ed.).

CUPRINS

268

George Bacovia

ÎN LOC DE AUTOBIOGRAFIE

µ M-am nãscut în oraºul Bacãu, unde, exceptând aniide studii universitare, am trãit mai tot timpul. Nu þin mintesã fi avut intenþia de a mã stabili în alt oraº, ºi mai ales încapitalã, al cãrei tumut m-a îngrozit întotdeauna, deºi amstat o parte din vreme. Aici m-am simþit la mine acasã.Dupã cum vezi, mi-am pãstrat locuinþa moºtenitã din moºi-strãmoºi. Nu este un palat, dar pentru mine reprezintãsingurul bun pe care-l posed. Am ºi o grãdinã destul demare, unde mã pot plimba în orele libere, ca sã nu fiunevoit sã stau toatã ziua la club sau la cafenea.

De acest oraº, de aceastã casã, îmi sunt legate toateamintirile mele din copilãrie, ca ºi din viaþa adultã.

Înainte de rãzboi am fãcut Dreptul la Iaºi, unde mi-am luatlicenþa. Acolo mi-am publicat primele începuturi. Am o mulþimede amintiri de pe atunci, dar la ce bun sã le mai scormonimacum? Oamenii sunt înclinaþi în anumite ocazii sã-ºi reînvietrecutul, pentru a face comparaþii în detrimentul prezentului.Putem, oare, sã ne amintim de vremurile de odinioarã fãrã ale arunca peste goliciune haina mincinoasã a fanteziei?

Îmi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunamde multe ori într-o bojdeucã din mahalalele Iaºilor, pentru aciti versuri, a fuma þigãri ºi a clãdi castele, care nu s-au ridicatniciodatã, nici mãcar în Spania. Mulþi din cei care au fostodatã au dispãrut. Ceilalþi s-au fãcut oameni cumsecade. Auajuns avocaþi vestiþi sau profesori respectaþi. Poate îºi amintesccu zâmbete semnificative despre entuziasmul trecutului.

DEZNÃDEJDI PROVINCIALE

µ Furat de încurajarea prietenilor, printre cursurile dedrept roman ºi civil, m-am trezit poet de-a binelea. Litera-

CUPRINS

269

Plumb

tura de care m-am atins din când în când ºi-a picurat vi-rusul caracteristic în toate fibrele sufletului, luptând cu suc-ces asupra studiilor mele juridice. Am publicat diferite încer-cãri, mai ales în reviste provinciale. Debutul meu propriu-zisa fost din clasa III-a gimnazialã, când mi s-a publicat primapoezie în Literatorul lui Macedonski. De atunci am mai pub-licat în revistele: Versuri ºi prozã, Noua revistã românã, CronicaMoldovei, Flacãra, Cugetul românesc, Gândirea, Nãzuinþa etc.

Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cucineva, pentru cã-mi place aceastã îndeletnicire. Trãindizolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau devorbã adesea cu mine însumi, fac muzicã ºi, când gãsescceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu.Nu-i vina mea dacã aceste simple notiþe sunt în formã deversuri ºi câteodatã par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.

Acum vreo zece ani un prieten mi-a adunat cu silacâteva din lucrãrile mele în volumul Plumb . Acum, de curând,tot îndemnuri prieteneºti au scos Scântei galbene ºi poemeleîn prozã Bucãþi de noapte.

S INGURÃTATE

µ De obicei stau aproape toatã ziua în casã, afarã decâteva ore de lecþii care le predau la o ºcoalã din locali-tate. Nu mã plictisesc ºi nu mã neliniºtesc în singurãtate.Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel deviaþã. ªi-apoi n-am fost întotdeauna prea sãnãtos. Soci-etatea cere mereu oameni robuºti, care sã strãduiascã cuspor pentru ea, sã-i ducã mai departe rostul. Melancoliafirii mele nu ar fi niciodatã înþeleasã.

Unii din prietenii mei îmi spun cã sunt inadaptabil, cãfug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii ºi îi privesc

CUPRINS

270

George Bacovia

cu interes prin geamul din faþa casei mele. Cred cã fiecareduce ceva bun în sine ºi, dacã nu sunt toþi la fel, de vinãsunt împrejurãrile care diferã de la individ la individ.

Evit oamenii pentru cã persoana mea ar aduce un fel deumbrire peste veselia lor spontanã. Îi respect prea mult casã le aduc vreo supãrare. Aici, în provincie, viaþa se scurgemonoton. E destul ca sã trãieºti o zi, sã-þi închipui cum sevor desfãºura toate celelalte pânã la sfârºitul vieþii tale. Ãstaîntr-adevãr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Nu m-am nãscut bogat, ºi poate nu voi fi niciodatã. Dacã aº aveabani mulþi, aº chema poeþii lumii în jurul meu ºi am schimbaastfel rostul vieþii. Pe când aºa, mã mulþumesc cu tãcerea.

„ CITESC PE TOÞI . . . NU PREFER PE NICI UNUL“

µ Urmãresc cu atenþie miºcarea literarã contemporanã.Gãsesc cã atmosfera este mult mai prielnicã acum pentruliteratura originalã decât înainte de rãzboi. Nu admit niciliteratura tradiþionalistã, nici pe cea modernistã. În materiede artã n-am putut sã dau niciodatã definiþie. Iar dacã mãîntrebi despre critica noastrã, mã adâncesc mai greu înconfuziune. Sunt mulþi tineri talentaþi, mai ales în poezie. Eciudat cum mai persistã unii în acest gen, deºi au un pub-lic atât de redus. Literatura francezã în adevãr a influenþatmult poezia contemporanã, dar acum în urmã se simte otendinþã pentru crearea unei poezii proprii.

Cred cã, dacã se vor pãrãsi imitaþiile exagerate ºi au-torii vor arãta mai multã bunã-credinþã, vom avea în curândadevãrate surprize.

Îmi ceri nume de poeþi favoriþi? Ar fi prea obositorpomelnicul. Îi citesc pe toþi, fãrã deosebire, ºi mi-i considerprieteni, însã nu prefer pe nici unul.

CUPRINS

271

Plumb

PRIETENI I POETULUI

µ Cu toatã starea mea, nu sunt lipsit de prieteni. Zilnicsunt cercetat de cunoscuþi ºi amici, care cautã sã mã dis-tragã din apatia în care te cufundã inconºtient izolarea. N-aºvoi sã termin fãrã sã-þi amintesc de un bun prieten, pecare-l cunoºti ºi dumneata bine. Este vorba de d. G. Tãbãca-ru, docent universitar, care s-a stabilit în oraºul nostru. Unom rar, un idealist incorigibil. Pentru oraºele de provincie µo adevãratã providenþã. Dupã ce a plecat de la Universi-tatea din Iaºi, s-a stabilit câtva timp în Tecuci ºi apoi laBacãu. Am auzit cã nici nu trecuse o lunã de zile ºi a în-ceput sã se simtã cã în paºnicul orãºel a venit un om nou.

A scos revista Ateneul literar, pe care acum o scoatemaici, împreunã. E un activist în deplinul înþeles al cuvântu-lui. Nu cruþã nici un sacrificiu pentru a stârni viaþã în jurullui. Pentru mine este un preþios stimulent. În jurul Ateneuluiliterar am strâns o seamã de prieteni ºi colaboratori, întrecare vei gãsi ºi nume cunoscute: D. Botez, I. Stoican, Caza-cu-Delarast, Agatha Grigorescu, N. Anghel, Liberalle Netto,Pr. Ion Goagã, N. Þintã etc.

Cunoscând pe G. Bacovia îþi dai seama cã psihicul po-etului este însãºi poezia lui, iar vorbele ce le pronunþã nuaºteaptã decât ritmul ºi rima pentru a fi turnate în tipare.

La plecare, i-am vorbit despre dragostea ce i-o poartãconfraþii din capitalã. Mi-a rãspuns cu un surâs ce nureuºea sã-i împrãºtie melancolia ce-l stãpânea.

CUPRINS

272

George Bacovia

„CÂNTEC TÂRZIU“

ROMANUL UNUI POET

DE VORBÃ CU G. BACOVIA1

µ Plouã?µ Sã intrãm aici.µ Ba dincolo, are vinul mai bun.µ Ce apãrie, ca în vremurile lacustre!Poetul G. Bacovia zâmbi, amintindu-ºi de poezia La-

custrã.Am intrat într-o bodegã cu zgomot ºi muzicã. Melodia

pãrea cã-l atrage prin noapte. Un gramofon, într-un colþ,educa publicul. Am fi preferat þigani lãutari, dar ploaia deafarã ne oprea sã rãtãcim în necunoscut.

µ Viaþa se mecanizeazã mereu, spuse tovarãºul, uitân-du-se la cutia muzicalã, ºi oftã ca o pãpuºã mecanicã.

Îl întâlnisem din întâmplare ºi eram bucuros cã-l vãdîntre oameni. În ziua aceea dorisem chiar sã-l vizitez, ºinorocul m-a slujit. Poetul era într-o vervã pe care nu i-ocunoºteam. De aceea, fãrã introducere, am cãutat sã-l aducîn cadrul întrebãrilor care ne interesau:

UN PRETEXT SCANDALOS

µ Avem un pretext. Romanul pe care l-ai anunþat. Cutoatã gãlãgia din aceastã speluncã, poate voi culege câte-va informaþii pentru cititori.

1 Interviu realizat de I. Valerian în 1929 (n. ed.).

CUPRINS

273

Plumb

Glasul lui era în aparenþã indiferent. Binecuvântam înmine vacarmul drãcesc, care distra ciudat pe poet. Deobicei taciturn, acum era comunicativ. Acest prilej unic nutrebuia pierdut. Tovarãºul meu rãspunse în frânturi defraze, cu acorduri personale ºi idei prelungite dincolo degrai, ca niºte ecouri târzii.

µ Lucrez la roman din 1927, adicã de doi ani. (Aicipoetul pãrea cã socoteºte în gând minutele.) I-am pus titlulCântec târziu . Pentru ce? Poate fiindcã vine ca un ecouîntârziat dupã multã vreme. Nu este un roman în sensulobiºnuit. Epicul lipseºte aproape de tot. E un roman, dacãvrei, liric. Un poet nu poate fi decât astfel. Eroul se numeºteSensitif. Un prieten m-a sfãtuit sã-l numesc Stan sau Bran,cu nume de oameni. Eu nu vãd personajul meu decât însens simbolic. Asemeni mie sau celorlalþi oameni, el treceprintr-o serie de stãri sufleteºti, zbãtându-se între amorulideal, teoretic, ºi cel real ºi vulgar. Este lesne de înþeles dece zãdãrnicia îl urmeazã ca umbra ºi este mereu învins. Caºi floarea rarã cu acelaºi nume, eroul mereu vibreazã dure-ros de câte ori lumea interioarã vine în atingere cu ceadinafarã.

Corniþele de melc ale sufletului trãiesc continuu un tremurpânã la deznodãmântul final. Omul de idei se zbate înlume ca într-o camerã de plumb. În oraºul meschin deprovincie el se ataºeazã întâi de gazda lui. Face apoi ocãlãtorie în Orient, de unde se întoarce mai înþelept, dar ºimai deznãdãjduit.

Nu ºtiu întrucât am reuºit sã motivez acþiunile lui Sen-sitif. Poate unii vor gãsi cã-i pornografic, imoral? Ce-i astamoral în artã? Nu înþeleg. Aºtept ca romanul sã fie comen-tat de public ºi de confraþi. Zgomotul îmi place, chiartransformat în scandal. Astfel nu înþeleg viaþa.

274

George Bacovia

CUVINTE CU TÂLC

Am fãcut ochii miraþi. Zgomotul? Îl ºtiam izolat de oa-meni ºi taciturn incurabil. Aºadar, viaþa pompa sângele cuaceeaºi impetuozitate ca ºi în sãrmanele noastre inimi. Ba-covia mi se prezenta într-o luminã nouã. Urmãrii pe nesimþiteinvestigaþiile:

µ Cum gãseºti traiul, dupã atâþia ani de ºedere înprovincie?

µ Cerul de aici este mai plumburiu decât la Bacãu.Prietenii mi-au zis pe vremuri: „De ce stai izolat de centru?Vino în capitalã. Te vor primi cu braþele deschise cei carete apreciazã.“

ªi am descãlecat într-o noapte ploioasã, ºi am rãtãcit,ca Telemac, mai multe zile pânã mi-am gãsit casa. Eadevãrat, am mulþi prieteni, pentru cã n-am atacat pe ni-meni. Dar tocmai de aceea mã uitã uºor. Sunt inofensiv. Deluni de zile fac anticamerã ºi mãsor culoarele pentru unpost promis de mult. Dar ºi la ministerul scriitorilor ºi lacelelalte, locurile sunt ocupate. Ce-i aia artist, scriitor? Mi-ar conveni mai bine la Ministerul Ocrotirii Sociale. Tot numã simt eu bine. Din jocul de-a poetul nu poþi ieºi nicio-datã teafãr. Mulþimea îºi trãieºte viaþa în felul ei, ºi facebine. Cine trece dincolo îºi arde aripile, îºi scurge tot sân-gele. Ce-i aceea poet? În loc de Ministerul Artelor mã în-drept spre cel al Sãnãtãþii. Totuna-i. Numai sã fie ºi acolo.

POETUL ANARHIST

În taverna cu miros de tutun ºi gramofon, umorul poe-tului nu reuºea sã fie decât tragic. Erau lamentãrile sfârºitului,sau o satirã amarã? Mã interesa din ce în ce mai mult.Începusem de la simpla informaþie ºi discuþia cãpãta ex-

CUPRINS

275

Plumb

tinderea unui interviu. Pânã acum am stat de vorbã, pen-tru Viaþa literarã, cu aproape toþi scriitorii noºtri, dar nicio-datã vorbele n-au lovit mai intens în gongul sufletului,stârnind un vaier deasupra unui vast cimitir cu spectaco-lul în aer liber. ªi am cãutat sã pãtrund misterele poetului.

µ Totuºi confraþii te invidiazã, insistai eu, aprinzând atreia þigarã. Volumul Plumb a fost premiat.

µ Pentru Plumb. M-a înduioºat aceastã înaltã discuþie aconfraþilor. Cu Scântei galbene am întâmpinat pãreri nostime.Un scriitor de mare merit mi-a spus fãþiº: „Poezia d-tale einteresantã, dar ai tendinþe sociale. D-ta eºti anarhist“... Elcitise acolo poezia Serenada muncitorului, care începe aºa:

Eu sunt un monstru pentru voiUrzind un dor de vremuri noi,ªi-n lumea voastrã-abia încap...Dar am sã dau curând la cap.

Observaþia burghezã venea de la un prozator cu fobiaversurilor. Citise numai o singurã poezie. Hazardul a des-chis cartea la singura paginã fatalã. Eu nu fac politicã ºinu râvnesc la posturi oficiale. Aº dori sã fiu anarhist îndomeniul esteticii, cãci altfel te zbuciumi în zadar.

PROZA POETICÃ

Autorul, de obicei de un calm iremediabil, acum se îmbu-jorã. Ochii luceau imens pe faþa spectralã. În pupilele di-latate, marginile irisului celest proiectau sublimul unui apus.Aprindea absent þigarã dupã þigarã. Nu-mi rãspundea.

Dincolo de noi, poetul vorbea umbrei cu care de atâteaori, în nopþile de veghe, stãtuse de vorbã.

CUPRINS

276

George Bacovia

µ Prietenii aºteptau mereu ceva nou, dar mult timp aipãstrat tãcerea.

µ Într-adevãr, am tãcut. Dupã repetate zguduiri numai ai curajul sã deschizi vechile caverne. Sunt þipete careþâºnesc deodatã cu coardele vocale. Apoi rãmâi pentrutotdeauna mut. Totuºi am scris ceva prozã. Cunoºtivolumaºul de poeme Bucãþi de noapte. În prozã pot sã miºcmembrele mai liber. Proza unui poet este mai sinteticã, mailiricã. Un prozator de meserie, de-o pildã Balzac, pentrufiecare lucru scrie pagini întregi descriptive. Poetul va trecepeste cadrul eroilor, furat de o imagine frumoasã, atras desufletul uman. Dacã lucrarea se va chema roman sau poemfantastic? Nu importã. Poetul n-are nevoie de definiþii. Cre-eazã cum îl taie capul, cãlãuzit numai de inducþie poeticã.

Dacã place, va avea succes. Se vor gãsi editori care sãtipãreascã ediþii noi. Eu n-am prea avut noroc.

Volumul Plumb a fost editat de cãtre prietenii Pillat ºiDavidescu, în 1916. Este singurul volum tipãrit mai îngrijit.De atunci s-a epuizat ºi n-am mai scos altul. De curândEditura Ancora mi-a propus sã-mi editeze, sub titlul Poezii,bucãþi alese de d. Lovinescu din toate volumele mele.

GLASUL CULORILOR

Vorbea despre el, ca despre altul. Vocea îi venea dedeparte. Se mira cã se trezeºte vorbind atât de mult. Arãtaaceeaºi indiferenþã faþã de cei care l-au hulit, ca ºi pentrucei care l-au iubit. Inconºtient de aurul ce-l poartã în adânc,prinþul cerºetor a coborât sã cearã obolul ghiftuiþilor ºiprimeºte în schimb rânjetul absurdului.

El, care are drept la dobânda talanþilor, cheltuiþi în dãr-nicie pentru noi. Cine se crede mai bun sã ridice piatra. Esteoare o vinã atât de mare cã dispariþia nu a venit la timp?

CUPRINS

277

Plumb

Încercai sã dezleg cifrul poeziei bacoviene:µ În poezia d-tale sunt culori obsedante, ca albul zã-

pezilor, sau cenuºiul scrierilor de plumb. Cum se lãmureºteacest fenomen?

µ În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de cu-loare. Pictura cuvintelor, sau audiþie coloratã, cum vrei s-oiei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mineinfluenþã colorantã. Întâi am fãcut muzicã ºi dupã strunelevioarei am scris versuri. Fie dupã note, fie dupã urecheasufletului, acest instrument m-a însoþit cu credunþã, pânãazi. Am fãcut ºi compoziþii pentru mine.

Pictorul întrebuinþeazã în meºteºugul sãu culorile alb,roºu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat sã le redau cuinteligenþã, prin cuvinte. Fiecãrui sentiment îi corespunde oculoare. Acum, în urmã, m-a obsedat galbenul, culoareadeznãdejdii. De aceea ultimul volum poartã titlul Scânteigalbene. Roºul e sângele, e viaþa zgomotoasã. Nu vreau sã-þifac teorii. Urãsc definiþiile dascãlilor pentru adormit copiii.Asta-i osândã modernã. Unii ar spune: metafizica culorilor.

Amurg de toamnã violet...Doi plopi, în fund, apar în siluete:µ Apostoli în odãjdii violete µ

Oraºul tot e violet.

Amurg de toamnã violet...Pe drum e-o lume leneºã, cochetã;Mulþimea toatã pare violetã...

Oraºul tot e violet.

Amurg de toamnã violet...Din turn, pe câmp, vãd voievozi cu plete; µ

278

George Bacovia

Strãbunii trec în pâlcuri violete,Oraºul tot e violet.

Carbonizate flori, noian de negru...Sicrie negre, arse, de metal,Vestminte funerare de mangal,Negru profund, noian de negru...

Vibrau scântei de vis... noian de negru.Carbonizat, amorul fumega µParfum de pene arse, ºi ploua...Negru, numai noian de negru...

Orchestra începu cu-o indignare graþioasã.Salonul alb visa cu roze albe µUn vals de valuri albe...Spaþiu infinit, de o tristeþã armonioasã...

În aurora plinã de vioare,Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cãrãri µCântau clare sãrutãri...Larg, miniaturã de vremuri viitoare...

µ Ce vezi, de exemplu, în plumb?µ În plumb vãd culoarea galbenã. Compuºii lui dau

precipitat galben. Temperamentului meu îi convine aceastãculoare. Dupã violet ºi alb, am evoluat spre galben. Ascultã:

Eu nu mai ºtiu nimic, ºi m-am întors acasã,Uitaþi-vã ce gol, ce ruinã-n amurg µAmurgul galben m-a-ngãlbenit ºi m-apasã,Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg!

279

Plumb

Vei zice: o necesitate subiectivã. În urmã, am ignoratculoarea albã, culoarea roºie. Plumbul ars e galben. În ma-nualul de fizicã nu mai gãsesc altã culoare. În eprubetamea, orice reacþie chimicã dã precipitat galben.

Altã datã în plumb, pe lângã impresia coloratã, maisimþeam alta staticã, de greutate. Plumbul apasã cel maigreu pe om. Cum te simþi într-un cavou de plumb?

Dormeau adânc sicriele de plumb,ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt µStam singur în cavou... ºi era vânt...ªi scârþâiau coroanele de plumb.Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, ºi-am început sã-l strig µStam singur lângã mort... ºi era frig...ªi-i atârnau aripele de plumb.

Plumbul este pãrintele aurului ºi al argintului.ªtiinþa a gãsit aceastã înrudire în sângele atomilor.Asta nu mã intereseazã. Dar forþa lui m-a apãsat pânã

la distrugere.

VIAÞA DE LA IAª I

În cârciumã paharele chefliilor se ciocneau în fanfarã.Voioºia creºtea cu cât noaptea înainta. Cupele noastre cuvin roºu se deºertau mai rar, poate din cauza vopseleidizgraþiatã de poet. Pledoaria culorilor proiectase teatralasupra muºteriilor pânze de luminã colorate. Vedeam oa-meni violeþi, roºii, negri. Magicianul îmi apãrea galben. ªiera în adevãr pal ºi înecat în culoarea deznãdejdii. Suntconvins cã vinul porfiriu îl vedea galben. Altfel nu l-ar fi

CUPRINS

280

George Bacovia

gustat. Faþa se sugea treptat ca într-un descântec. Îl vedeamdincolo de timp, numai în amintire.

ªi astfel discuþia alunecã spre amintiri:µ Ai cunoscut odatã, la Ieºi, un bun prieten al meu,

I. M. Raºcu?µ Da, am fost studenþi amândoi. El µ la Litere, eu µ

la Drept. Scotea pe acea vreme revista Versuri ºi prozã, lacare colabora ºi Densusianu. Mi-a publicat poezii din Plumb,care m-au pus în conflict cu A. C. Cuza, la care dãdeamexamene. Revista avea nuanþã socialistã ºi nu-i plãcea pro-fesorului. Eu nu împãrtãºeam opinia naþionalistã. Eram cuinima dincolo, dar cu examenele dincoace.

O întâmplare, mai ales, îmi aminteºte de Raºcu. Un versdintr-o poezie a mea suna aºa:

Iar în zarea grea de plumb,Ninge gri.

Raºcu mi-a subliniat ultimul cuvânt, adãugând s = gris,argumentând cã este un galicism sau strãinism. Trãgea aprofesor de pe atunci. Eu m-am supãrat la început. Apoi elm-a convins cã e nepot de franþuzi ºi n-am mai zis nimic.

Aveam pe atunci un prieten, unul Bontaº, care scria ver-suri bune. Astãzi nu mai ºtiu nimic de el. S-a cuminþit ºi poatea fãcut avere. Mulþi Bontaºi trec în tinereþe prin faza poeticã,dar, din fericire, se fac oameni de treabã. Spre binele neamu-lui. Alþii, cei mai netrebnici, nu se astâmpãrã pânã mor. Euam încercat sã fac ceva avocaturã, dar nu s-a prins. Pãrinþiiau vrut sã mã trimitã în strãinãtate pentru desãvârºirea studi-ilor, dar poezia mi s-a pus mereu buturugã în cale.

Mai târziu am colaborat la Vieaþa nouã a lui Densusianuºi la alte reviste. Am încercat ºi la Viaþa româneascã a luiConst. Stere, fãrã succes. Despre Ibrãileanu nici nu se pome-

281

Plumb

nea pe atunci. Eu l-am avut chiar profesor de românã, darnu i-am arãtat niciodatã versuri.

I-am trimis ºi lui Vlahuþã poezii, dar nici azi n-am pri-mit rãspunsul. Poate poºta nu le-a dus la destinaþie ºi lepoartã încã peste þãri ºi mãri.

DESPRE AL. MACEDONSKI

Aparatul muzical din bodegã înlocuia cu succes tarafulde lãutari, fãcând educaþia mahalagiilor. Se cânta Serenaded’autrefois de Silvestre ºi melodia îmblânzea deapãnulamintirilor. Bacovia îºi aminti de Macedonski.

µ ªtiu cã ai publicat la Literatorul. Ce amintiri au rã-mas mai vii?

µ Am publicat acolo din clasa III-a de liceu. Mai târzium-am apropiat de maestru ºi am petrecut ceasuri neuitateîn casa lui. Munceam pentru un ideal, discutam ºi beam. Elscrisese despre mine: „Din plumb fãcut-ai aur“ µ ºi eu îiascultam cu rãbdare poemele.

Odatã, lângã o sticlã cu Nicoreºti, am observat în fun-dul camerei o candelã roºie. L-am întrebat:

„De ce arde, maestre?“„Roºul îmi dã viaþã. Am pus-o înadins. Sângele e tot

roºu în fiinþe.“Maestrul trase cu coada ochiului la candela roºie. Era ºi

el surprins cã d-na Macedonski aprinsese candela sub icoane.Îi plãcea sã pozeze, altfel era om bun. Ca un vestit maha-radjah ne împãrþea inele cu pietre nestemate. Nu era vinalui dacã, din nefericire, aceste pietre erau întotdeauna false.De multe ori îmi citea din Nopþile lui pânã îmi aþipeaconºtiinþa. Era poet adevãrat ºi credea în misiunea lui. Maiaratã-mi azi unul la fel!

CUPRINS

282

George Bacovia

Aud ºi acum glasul insinuant al maestrului din veºnicie.Dupã mine, câþi or sã-l mai audã? Suntem plini de eulnostru cât trãim. Dar pe urmã, ce se alege? Nemurirea! Eun cuvânt atât de van! Bun de oblojit sãrãcia.

ªEFUL DECADENÞILOR

Un rãstimp personajul meu tãcu. Se pãrea cã a isprãvittot ce avea de spus. Era prima spovedanie mai sincerã.Dezacordul fonetic, urmãrit de cel gramatical, arãta obosealã.Sunt însã prilejuri care vin numai o datã în viaþã, ºiperseverenþa nu mi-a lipsit niciodatã. Asupra poeziei baco-viene mai erau taine de lãmurit.

µ Ce impresie vã face poezia nouã? Aþi fost doar precur-sorul ei?!

µ Recunosc accente familiare din Plumbul de acum 13ani. Este interesantã atitudinea tinerilor de astãzi în cãuta-rea formei definitive. Nu-mi place tradiþionalismul ºi nicipentru moderniºti n-am laude. Urmãresc regulat în Viaþaliterarã strãduinþa generaþiei de azi. Trãiþi o nouã epocãdespre care se va vorbi mai târziu. Faptele durabile se faccu multã rãbdare.

Cât priveºte despre mine, am fost ºi rãmân un poet aldecadenþei, fãrã a pierde nici grandoarea versurilor unuiVigny. Dintre confraþi, n-am înþeles nici poezia lui Minule-scu, ºi poate nici pe Stamatiad. Citesc din toþi, dar nu admitpe nimeni. Din tumultul de la polul artei, nu dezvelesc decâtîntârziate þipete de cocori pe un cer înnoptat de iarnã. Dupãmine se vor limpezi ºi aceste lucruri. Mi-a plãcut în artã sãurmãresc întotdeauna o problemã. Deºi am citit în tinereþepe Rimbaud, Baudelaire, Laforgue ºi alþii, n-am simþit sufle-tul românesc vibrând lângã ei. Alt neam, altã vârstã. Noi

CUPRINS

283

Plumb

trebuie sã ne strãduim pentru originalitatea noastrã. Sã de-venim o fiinþã organicã, nu paraziþi ºi maimuþe.

CÂNTECUL LEBEDEI

Poetul ceru alt pachet de þigãri. Fata care servea neprivi curioasã. Felul tãinuit al convorbirii nu-i pãrea curat.Eram singurii în local cu gulere curate. Ceilalþi erau cevamai „lejeri“ la gât. ªi apoi faptul cã eu scriam de câteva oreera încã un motiv de suspiciune. M-am uitat la ceas.

µ E târziu.µ Nu poþi ºti niciodatã când e devreme, când e prea

târziu. Timpul are întotdeauna ultimul cuvântul. Eu demulte ori am pierdut ceasul meu. Am fost lipsit de spiritpractic. În provincie un eveniment local avea ecou în vremeºi în suflet. Aici trecem scurt la rubrica faptelor diverse.

Acum scriu rar ºi public la dv. Nu mai am elanul ºiforþa de odinioarã, nici credinþa. Sunt loviri de care tesaturi sã le repeþi pe nicovala ta. O strofã ucide mai sigurca otrava. Vreau sã înceteze faza feroce. S-a isprãvit. Alþiibat tumultuos la poartã: deschideþi! Sã intre aerul, lumina,primãvara! Ei modeleazã statuia iluziei din cenuºa noastrã.Pe rând, cu toþii. E o poveste a omenirii, banalã, dar preaadevãratã. Cu cât simþi mai sincer, te descompui mai sigur.Caut oamenii, îmi place zgomotul lor. Ei mã cheamã, dareu fug sã nu aºtern tãcere peste cheful lor.

ªi astfel, lent, ghemul nervilor s-a încâlcit, sufletul s-adescompus ºi a rãmas doar animalul sã joace grotesc ul-timul act din marea dramã.

În depãrtare o lebãdã neagrã a fâlfâit ºi a þipat. Apois-a întins tãcerea. Spovedania poetului a fost scrisã pentru

CUPRINS

284

George Bacovia

1 Interviu realizat de V. Netea în 1943 (n. ed.).

cei care vor veni ºi poate vor fi curioºi. Ultimele cuvinte s-aupierdut în van, aiurit, fãrã sens. O singurã ureche ascultãatent în noapte.

Am uitat dacã merg... încã tot mã iubesc...Am ajuns la timp, ocup ºi un loc.Dar gândul apasã cu greul sãu bloc...E numai vedere... nu mai pot sã vorbesc...

Apoi brusc, gramofonul porni în vârtej o nouã placã,cupletul lui Tãnase: Pisica pe orez. Mulþimea sãri electrizatã.Geniul atotputernic al epocii, cel mai cunoscut ºi iubit,stãpânea în salã aºa dupã cum delecteazã vieþile de sus ºide jos. Vai de acei care se opun ºuvoiului în schimbuldecrepitudinii fizice ºi morale.

De unde acest drept sublim la suferinþã a câtorvaîntârziaþi în anul de pominã una mie nouã sute ºi treidecenii?

DE VORBÃ CU BACOVIA1

Nichifor Crainic poate fi cãutat la patru telefoane, Liv-iu Rebreanu µ la trei, Camil Petrescu µ la douã, Sa-doveanu, Arghezi ºi Ionel Teodoreanu µ la câte unulfoarte sigur.

Cu toþi aceºtia te mai poþi întâlni apoi la Academie, lateatru, prin redacþii sau pur ºi simplu pe stradã.

Gh. Bacovia µ pentru a cãrui intervievare a stãruit aºade frumos prietenul meu Petre Horsu de la Sibiu µ nu areînsã nici telefon, nu e nici membru al Academiei, nu e un

CUPRINS

285

Plumb

pasionat al premierelor ºi nici pe stradã nu mi l-a arãtatnimeni, niciodatã.

A fost nevoie de rãscolirea mai multor ºcoli pe unde afuncþionat sau pe unde funcþioneazã doamna profesoarãAgatha Grigorescu-Bacovia, soþia poetului, pentru a aflacã poetul violetului locuieºte aici în Bucureºti, în apropierede cimitirul Bellu, pe strada Frãsinetului, la numãrul 63.Obþinerea adresei nu însemna însã mare lucru dacã nuobþineam ºi autorizaþia poetului pentru a-l vizita ºi ispiti.Unii binevoitori au avut grijã sã mã încurajeze spunân-du-mi cã nu voi fi singurul ce va bate zadarnic la poartalui Bacovia.

µ Bacovia nu vorbeºte cu nimeni, mi s-a spus, ºi maiales cu ziariºtii.

A fost trebuinþã, astfel, de meºteºuguri care nu se di-vulgã µ ºi care au mai fost puse în practicã de noi µpentru a primi încuviinþarea de a vorbi cu cel care a scrispoeziile din Plumb ºi Scântei galbene.

µ Dar numai dacã veniþi fix la ora 5 (duminicã 23 mai1943), fiindcã altãdatã poate cã nu-l mai intereseazã aceastãchestiune.

Exacþi am fost, dar am fost ºi miraþi vãzând culoareacasei poetului: galbenã. Culoarea tristeþii, adicã, a plictisele-lor ºi a indiferenþei.

µ Dar nu e un simbol, s-a grãbit sã ne lãmureascãdoamna casei.

Poetul e mãrunt la înfãþiºare, poartã haine de o maresimplicitate ºi are ochi în culoarea oþelului. O figurã care,fãrã de a o privi atent, nu trece dincolo de comunul oame-nilor care cunosc suferinþa. Privit în luminã ºi transfigurat,Bacovia este totuºi o figurã de infinite sugestii ºi de aspreclaritãþi. Se miºcã uºor, ca ºi cum ar pãºi aerian.

286

George Bacovia

Se simte categoric cã nu e obiºnuit cu astfel de vizitatori.O clipã regretãm sincer necuviinþa de a-i tulbura sin-

gurãtatea. Am voi parcã sã ne retragem. Fiinþele delicatesunt cu mult mai impunãtoare pe firul inimii decât celeautoritare, înalte, grave. Biruiþi de inocenþa poetului rãmânemtotuºi... ºi vorbim.

DESPRE INUTILITATEA CHESTIONARULUI

Gh. Bacovia trãieºte numai pentru sine ºi literatura sa.Orice alte preocupãri îi sunt voit ºi categoric strãine. Ne-amdat seama de aceasta imediat ce am deschis contactul cudânsul. Chestionarul nostru µ în parte acelaºi care l-amprezentat ºi celorlalþi scriitori intervievaþi pânã acum µ sedovedeºte astfel exclusiv inutil.

Timid, discret, nesprinten la grai, zicerile zmulgându-i-sefãrã uºurinþã ºi nedorind sã facã nici o impresie care sãtreacã peste imaginea sa realã, Bacovia nu are de dat nicio indicaþie lumii în care trãieºte, nu criticã nici o alcãtuire,nu polemizeazã cu nimeni ºi nu þine sã rosteascã nici un felde profeþii asupra unor ceasuri sau deveniri care încã nusunt. ªi atât mai puþin ar voi sã fie socotit judecãtor al zileice se frãmântã sub ochii noºtri. În afarã de creaþia care seºtie ºi de cea care se va mai afla, Bacovia nu are nimic despus societãþii sau culturii noastre. Nu e ideolog ºi nicimilitant.

Nu îndrumã µ programatic µ ºi nu aderã la nici un felde opoziþii doctrinare. Nu acuzã ºi nu justificã. Pentru totcât înseamnã Bacovia vorbeºte literatura sa. Poezia, în primulrând. Poezia aceasta, în accente aprig de reale, destãinuieºteînsã viaþa sa. O viaþã de impresionante singurãtãþi, depustiuri necunoscute literaturii noastre, întretãiatã de pa-

CUPRINS

287

Plumb

sionante popasuri în faþa unei carafe de vin, luminatã demuzicã, de iubire ºi de viziuni care la noi n-au fost decâtale sale.

În locul altor iscodiri, ne oprim, deci, asupra acesteivieþi ºi a poeziei pe care a inspirat-o. În înfiriparea ºi cris-talizarea conversaþiei, de nepreþuit ajutor ne este însã doam-na Bacovia, poetã ºi domnia-sa, de subtile realizãri, a cãreiiscusinþã ºi graþie deschide lãcatele inimii ºi ale memorieipoetului.

Bacovia nu vorbeºte cu certitudini matematici ºi nicinu dã cuvintelor sale tonul grav al necontradicþiei. El îºiaduce aminte; i se pare numai. I se pare astfel cã s-a nãscutîn ziua de 5 sau 6 septembrie, în 1881; precis nu s-a nevoitînsã a ne mãrturisi. Vagul nu se neliniºteºte din pricinadestãinuirilor lui Bacovia.

Din frânturile de note, înregistrate vagabondat, vomþese totuºi o povestire din care sã nu lipseascã cel puþincâteva limpezimi sigure.

PUÞINÃ BIOGRAFIE

Numele, sau, mai exact spus, pseudonimul ce stã deasu-pra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacãu-lui, care se zicea Bacovia, aºa numindu-se probabil întrea-ga regiune din aceastã parte a Moldovei.

µ Eu l-am luat, ne spune poetul, din dicþionarul luiHasdeu, cum cred cã va fi fãcut ºi Arghezi în legãturã curâul Argeºului.

Bacovia mai însemneazã însã ºi altceva. Prescurtând peBacchus în Baco, ºi adãugându-i apoi cuvântul latin via µcalea, adicã, ajungi sã vezi cã Bacovia înfãþiºeazã pur ºisimplu Calea lui Bacchus. Pe calea aceasta am mers eu în-

CUPRINS

288

George Bacovia

tr-adevãr de foarte multe ori. De vinã e ºi regiunea în carem-am nãscut, viile de la Bacãu având renumele lor.

Destãiunuirile lui Bacovia sunt sumare, parcimonioase,dar suficient de concludente pentru a înþelege linia ºi fireaunei vieþi din filele cãreia umorul ºi tihna rãsfãþatului aulipsit totdeauna.

µ M-am nãscut la Bacãu prin 5 sau 6 septembrie 1881.Tatãl meu a fost bãcan, iar mama aparþinea unei familii defuncþionari, bunicul meu fiind subprefect al judeþului Bacãu.Eu am fost al cincilea copil.

Liceul l-am fãcut în oraºul natal. Într-o clasã pe care numi-o mai amintesc ºi într-un an pe care nu-l mai ºtiu amnimerit sã citesc Literatorul lui Macedonski. Îl adusese laBacãu un cunoscut al familiei noastre, Ioan Jinga, studental unei ºcoli de picturã din Bucureºti. Prin acesta am ºitrimis revistei una din poeziile mele de început. Se chemaªi toate... dar nu mai ºtiu în ce an a apãrut. Se aflã însãreprodusã în volumul Comedii în fond (d-na Bacovia ar dorisã ne-o arate; în toatã casa nu se gãseºte însã nici unsingur exemplar din aceastã carte a poetului).

Personal l-am cunoscut pe Macedonski foarte târziu.M-am bucurat totuºi din plin de preþuirea lui. Pãstrez de lael ºi o epigramã. Mi-a fãcut-o la Bucureºti, în berãria Ju-bileum, în 1916, îndatã dupã apariþia volumului Plumb:

Poete scump, pe fruntePorþi frunzele de laur,Cãci singur, pânã astãzi,Din plumb fãcut-ai aur.

Poezia Lacustrã din volumul Plumb dateazã din aceºtiani de liceu, fiindu-mi inspiratã de o lecþie de geologie. Am

289

Plumb

purtat-o însã în închipuire foarte multã vreme pânã cânds-a cristalizat în forma cunoscutã:

De-atâtea nopþi aud plouând,Aud materia plângând...Sunt singur, ºi mã duce-un gândSpre locuinþele lacustre...

Dintre colegii de liceu pãstrez în amintire pe Mirela Can-cicov, alãturi de care am luat un premiu, pentru desen, laconcursul societãþii „Tinerimea românã“, ºi pe Eugen Ciuchi,poet ºi dânsul.

Anii din liceu nu mi-au pãrut totuºi prea fericiþi. Eraprea multã asprime în ºcoalã ºi prea puþinã înþelegere.

CEL MAI SINCER DOCUMENT

Prin anii 1903µ1904, Spiru Haret deschisese o mare an-chetã printre absolvenþii liceului pentru a cunoaºte im-presiile lor asupra spiritului ºcoalei. În loc de rãspuns laanchetã, eu am publicat atunci, în ziarul Þara, poezia Liceu,cimitir al tinereþii mele1. Se aflã retipãritã în volumul Cu voi.

Cu mare greutate doamna Bacovia gãseºte singurulexemplar din aceastã carte. D-sa citeºte ºi versurile:

Liceu, µ cimitirAl tinereþii mele µPedanþi profesoriªi examene grele...ªi azi mã-nfiori

1 Titlul exact: Liceu (n. ed.).

CUPRINS

290

George Bacovia

Liceu, µ cimitirAl tinereþii mele!

Liceu, µ cimitirCu lungi coridoare µAzi nu mai sunt euªi mintea mã doare...Nimic nu mai vreu µLiceu, µ cimitirCu lungi coridoare...

Citind aceastã poezie, mi-au spus mai târziu intimii luiHaret, ministrul ar fi declarat: „Iatã cel mai sigur docu-ment“.

Se ºtie ce avânt au luat apoi reformele noastre ºcolare.

STUDENT. . . FUNCÞIONAR. . . PENSIONAR. . .

µ Din viaþa de student n-aº putea spune prea multelucruri. Aparþinând unei familii sãrace, n-am putut urmaregulat cursurile Facultãþii de drept la care m-am înscrisµ mai întâi la Bucureºti ºi apoi la Iaºi µ mulþumindu-mãnumai cu prezentarea la examene. Interesante, de altfel, numi-au pãrut decât cursurile de economie politicã ale luiA. C. Cuza, care mi-a trezit interesul pentru astfel de pro-bleme. În volumul Cu voi se gãsesc numeroase ecouri aleconstatãrilor mele de ordin social.

Dupã ce mi-am luat licenþa în drept µ reîncepe Baco-via µ m-am înscris în baroul de Bacãu, în 1911, fãrã a aveaînsã vreo pasiune pentru avocaturã ºi fãrã a rãmânea preamult timp în aceastã situaþie. Am mers pe urmele bunicu-lui meu, izbutind sã ajung sub-ºef de birou la prefectura

CUPRINS

291

Plumb

Bacãu. În 1920, dupã anii grei ai rãzboiului, pe care i-amtrãit la Bucureºti ca funcþionar obligat a rãmânea pe loc,eram funcþionar la Ministerul Instrucþiunii Publice, de undeGr. Trancu-Iaºi, ajuns ministru al Muncii, nemulþumit delocul modest pe care îl ocupam, m-a trecut la ministerulsãu pentru a avea o situaþie mai bunã. Acelaºi ministruînsã, deºi susþinea cã îmi preþuieºte poezia, a refuzat, totuºi,dupã douã luni de funcþionare, sã-mi acorde un concediude boalã.

Am renunþat, deci, la slujbã ºi m-am reîntors la Bacãu.Pânã în 1930 nu m-am mai miºcat din oraºul natal. Amrãmas un om de provincie. Înfiinþându-se în acel an laCasa ºcoalelor o direcþie a Culturii poporului, în frunte cuLiviu Rebreanu, am fost chemat ºi eu sã ocup un loc. Dariarãºi n-am putut rãmânea din cauza sãnãtãþii ºubrede, ºiastfel am reluat drumul Bacãului. Anii aceºtia n-au fostprea uºori. Unii chiar o ºtiau. D-l Al. Rosetti, conducãtorulFundaþiei pentru literaturã ºi artã, m-a invitat sã fiu consi-lier literar al acestei Fundaþii, aºa cum erau ºi scriitoriiArghezi, Perpessicius, Adrian Maniu, Camil Petrescu ºi poateºi alþii. Când s-a prezentat însã soþia pentru a ridica nu-mirea, i s-a spus, spre adânca ei indignare, cã nu mai suntlibere decât locurile de... comis-voiajor.

Iatã, aºa s-a întâmplat cã astãzi nu sunt decât pensionaral S.S.R.

Definitiv bucureºtean n-am devenit decât de câþiva ani.

ÎN LITERATURÃ

Vorbeºte acum doamna Agatha:µ ªi în literaturã el tot aºa a fost. Modest ºi puþin

preocupat de sine. Întâiul sãu volum de poezii, Plumb, i l-au

CUPRINS

292

George Bacovia

editat domnii Ion Pillat ºi N. Davidescu, iar volumul apãrutla Ancora, care, pe lângã Plumb, cuprindea ºi versurile dinScântei galbene, a fost tipãrit prin strãduinþa d-lui E. Lovi-nescu. Mi-a fost însã foarte greu pânã l-am hotãrât sãmeargã la d-sa. ªi când ne-am dus, a dat un timp târcoaleca un adolescent, voind sã fugã, ºi abia în urmã, surprins,a trecut totuºi pragul criticului. Placheta de versuri Cu voia vãzut lumina zilei prin grija lui Gh. ªt. Cazacu, iar cãrtici-ca de prozã Bucãþi de noapte a fost editatã de mine.

Intervine Bacovia:µ Pe unele din aceste volume le-am lãsat sã aparã

numai fiindcã mã gãseam în situaþii financiare care mãobligau la un astfel de efort.

Întrebarea noastrã:µ Cum vã judecaþi poezia, ºi mai ales cum puteþi lãmuri

anumite culori din ea?µ Am considerat întotdeauna arta ca o recreaþie dupã

muncã. Dacã aº fi trãit într-o regiune de ºes e sigur însã cãaº fi avut o altã viziune asupra naturii decât cea cunoscu-tã. La Bacãu cenuºiul e o culoare frecventã. Existând înnaturã, s-a strecurat necalculat ºi în versurile mele. De-asemeni, violetul. Cine a privit larga vale a Bistriþei de laBacãu, e imposibil sã nu-l fi întrezãrit. În cele mai multepoezii am plecat de la elemente concrete ºi de la dateautobiografice. Din turnul bisericii „Precista”, încã din co-pilãrie, îmi plãcea sã privesc zãrile Bacãului. Dintr-o astfelde contemplaþie s-a nãscut poezia Amurg violet:

Amurg de toamnã violet...Doi plopi, în fund, apar în siluete:µ Apostoli în odãjdii violete µ

Oraºul tot e violet.

293

Plumb

Multe din poeziile din volumul Scântei galbene mi-au fostinspirate de priveliºtile din grãdina publicã a Bacãului, iarmotivele bachice aparþin celei mai imediate realitãþi.

µ Geografia poeticã a lui Bacovia µ intervine din noudoamna Agatha µ e foarte precisã ºi limitatã. El nu cunoaºtebine decât oraºele Bacãu, Bucureºti ºi Iaºi. Marea, pe carea cântat-o aºa de miºcãtor în „Flaute din stânci de mare“1,n-a vãzut-o decât foarte târziu, în 1934, la Cavarna, dupãce scrisese aceste versuri.

Cuvântul se întoarce iarãºi la poet:µ Persistenþa într-o culoare am deprins-o de la decadenþii

francezi. De altfel, una din obsesiile mele a alcãtuit-o sim-bolismul decadent. Prin 1898µ1903 m-au preocupat adâncVerlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moréas, pe carei-am descoperit în colecþia „Les hommes d’aujourd’hui“.

CARTEA DE CÃPÃTÂI

µ ªtiþi însã µ ne întreabã doamna Bacovia µ care afost cartea de cãpãtâi a soþului meu? Les névroses de Rolli-nat! De aici au venit sugestiile atâtor nevroze ºi fiori dinpoeziile lui Bacovia, precum ºi acea atmosferã de straniu ºimacabru. A existat însã ºi o puternicã afinitate organicãîntre Bacovia ºi Rollinat, soþul meu fiind ºi o fire muzicalã.Unele din poeziile sale mai înainte de a fi scrise cu litereau fost þesute pe caiete de muzicã, pe portative, melodiasufletului precedând apariþia poeziei.

În afarã de muzicã trebuie sã amintesc apoi sugestiiledesenului. Prin hârtiile noastre se mai gãsesc încã bruioanede versuri care au pe margini desenate diferite peisagii.

1 Exact: „ªi flaute / Din stânci de mare...“ (din poezia La Þãrm) (n. ed.).

CUPRINS

294

George Bacovia

µ La ce lucraþi în prezent?µ Aºtept sã-mi iasã, la Fundaþiile regale, o ediþie defini-

tivã a operelor mele: versuri ºi prozã. Aºteptarea e însãcam veche. În aceastã ediþie va apãrea ºi romanul Cântectârziu, din care au apãrut câteva fragmente în anul 1930 înpublicaþiile Curentul ºi Viaþa literarã. Socoteala era ca acestroman sã aparã cu câþiva ani în urmã, când se hotãrâse µde cãtre d-l Rosetti µ ca sã fie ilustrat de cãtre d-naRodica Maniu. Tot d-l Rosetti a fost încã acela care pânãla urmã a renunþat la tipãrirea lui.

N-am înþeles prea bine de ce.Mã preocupã apoi ideea scrierii unui „Jurnal autobiogra-

fic“, o carte de gânduri ºi de destãinuiri. Din când în cândscriu totuºi prozã în genul Bucãþilor de noapte...

Cele care au mai urmat n-au mai fost întrebate ºi spusepentru interviu. Ne-am lãmurit însã nouã înºine un fel deviaþã, sufletul unui om în care Harul poeziei s-a întrupat înafara orgoliului sãu. Poate de aceea e atât de pãtrunzãtor,aºa de strãveziu, plin de o seraficã frumuseþe.

Bacovia n-a fost decât caligraful acestui Har.

295

Plumb

G. BACOVIA LA 65 DE ANI

CU POETUL DESPRE VIAÞÃ ªI DESPRE ALTELE

UN INTERVIU LUAT DE EUGEN JEBELEANU

„Umbra mea se adânceºte în cartiere democratice.“Mediul care preseazã. µ Alãturi de nãzuinþele proletaria-tului.µ Frimu, Neculuþã, Dobrogeanu-Gherea, Ibrãileanu.µ Slujbã ºi ºomaj. µ Izvoarele poeziei.

Departe de zgomotul oraºului, la marginea capitalei,acolo unde „cartierele democratice“, cartierele lumii munci-toare, cântate de marele poet, nu cunosc nici etajul, niciascensorul... Casa în care locuieºte G. Bacovia, împreunã cusoþia sa, poeta Agatha Grigorescu-Bacovia, ºi cu fiul lor,elev în clasa a IV-a la liceul „Mihai Eminescu“, e o casã catoate celelalte: modestã, tãcutã, decentã. Portiþa de lemn sedeschide, scârþâind, în fiecare dimineaþã când visãtorulpleacã la slujba sa de bibliotecar în Ministerul... Minelor ºial Petrolului.

Într-o þarã în care trecutele regimuri au oferit pânã ºicelui din urmã semidoct politic maºinã la scarã ºi scarã demarmorã la clãdire, G. Bacovia n-a putut sã ajungã maimult decât ºef de birou.

Poetul fãcuse imprudenþa sã-ºi cânte nu numai nerviizdrobiþi de apãsarea unei societãþi egoiste, ci ºi munci-torimea cu idealurile de libertate, de dreptate ºi de maibine ale lumii...

CUPRINS

296

George Bacovia

POETUL º I PROLETARIATUL

Îl privesc: poetul zâmbeºte amar.µ Credeþi, maestre, µ întreb µ cã tonul poeziilor dumnea-

voastrã „depresive“ ar fi fost acelaºi dacã apãsarea societãþiiar fi fost mai puþin asprã, mai puþin nedreaptã?

µ Sigur cã un alt mediu ar fi dat rezultate de alteinspiraþii. Aºa cum a fost, mediul burghez m-a presat.

µ Credeþi cã poetul trebuie sã fie în acelaºi timp uncombatant social?

µ Desigur.µ Multe dintre poeziile dumneavoastrã relevã aspecte

sociale. Aþi avut contact cu proletariatul ºi cu preocupãrilesale?

µ M-au interesat întotdeauna nãzuinþele ºi luptele lor.De altfel, nu-i aºa, ºi noi poeþii suntem pânã la urmã niºteproletari ºi am fost supuºi, ca ºi ei, aceloraºi legi de aramã.

Pauzã. Poetul vorbeºte greu, cu distanþe mari între cu-vinte, cu un glas obosit, care tremurã. Din când în când îºicuprinde pieptul cu braþele cruciº, ca ºi cum s-ar apãra.Peste câteva minute, îºi readuce aminte de epoca elanurilortinereºti ºi reia:

µ Citeam pe vremea aceea fel de fel de broºuri socia-liste, care se tipãreau.

Pauzã din nou. Face efort pentru a-ºi aduce aminte.µ Aºa... da... Citeam revista România muncitoare, scoasã

de Frimu ºi alþii. Citeam de asemenea Viaþa socialã ºi Facla luiCocea. Unele inspiraþii, ca bunãoarã Serenada muncitorului ºialtele, s-ar putea sã se datoreascã ºi frecventãrii acelor re-viste. Poate sã mã fi determinat ºi criticele lui Gherea. Citi-sem ºi de prin Theodor Neculuþã, mi se pare, Spre þãrmuldreptãþii. Pe urmã, Revista ideii a lui Panait Moºoiu ºi altele.

CUPRINS

297

Plumb

µ L-aþi cunoscut pe Dobrogeanu-Gherea?µ Pe Dobrogeanu-Gherea l-am cunoscut numai din

vedere. L-am gãsit în restaurantul din Ploieºti. Era patronulrestaurantului. În alt restaurant, la Gambrinus din Bucureºti,a cãrui coasociat era Caragiale, l-am putut vedea ºi peacesta.

Discutãm apoi despre criticã:E. Lovinescu µ în al cãrui cenaclu a fost o singurã

datã. Ibrãileanu...µ Pe Ibrãileanu µ spune µ l-am avut profesor. Profe-

sor de românã, printr-a V-a la liceu.µ În ce an?µ Sã mã gândesc... Cred cã prin 1899µ1900... Da... Fãceam

pe vremea aceea versuri, dar nu le arãtam la nimeni. Pri-etenul ºi colegul Isidor Wertenstein mã informase cã C.Vraja, traducãtorul lui Bel-Ami de Maupassant, nu e altuldecât profesorul nostru, Garabet Ibrãileanu.

POETUL º I VIAÞA

Întreb:µ Cum aþi devenit funcþionar public?Bacovia zâmbeºte; acelaºi zâmbet interiorizat, timid,

amar.µ Am urmat Facultatea de drept de la Iaºi ºi Bucureºti.

Licenþa mi-am luat-o la Iaºi. Am fãcut parte zece ani dinbaroul oraºului Bacãu, dar n-am profesat. Pe urmã, viaþa...

Am intrat în slujbã la stat în 1912. Am fost mai întâicopist la prefectura din Bacãu. Pe urmã, prin 1916µ1918, ºefde birou clasa III-a la Casa ºcoalelor, în Ministerul Cultelor.Prin 1919µ1920, ºef de birou clasa I-a (împreunã cu Ader-ca... mã numise Trancu-Iaºi...) la Ministerul Muncii...

CUPRINS

298

George Bacovia

Poetul a rãmas cu ochii pierduþi în depãrtare; îºi pleacãfruntea, mâinile atârnã în gol, peste speteaza scaunului.

Intervine d-na Bacovia:µ Dupã aceea s-a îmbolnãvit grav, a cerut concediu...

A fost demis... Pe urmã, prin 1929µ’30... nu, Bacovia? µpoetul confirmã clãtinând din cap µ a fost funcþionar laCultura poporului. Apoi, ºomer, ºomer, ºomer, ºomer...

În 1945 µ depãºise vârsta µ a fost numit bibliotecar,cu contract, la Ministerul Minelor ºi Petrolului. A fostangajat cu 110 000 lei. Pe urmã, i-au fãcut 130 000. Asta, pluspensia de 50 000 lei de la Casa scriitorilor, e toatã averea luiBacovia...

Între timp, Bacovia-junior a adus în braþe un ghem demãtase: un pisoi. Îl aºazã în poala pãrintelui, întrebându-l:

µ ªtii cine-i ãsta, tatã?µ Ãsta e Ioachim... surâde poetul, mângâind pisoiul.µ Se înþelege foarte bine cu pisicile ºi cu câinii, ne spune

d-na Agatha Grigorescu-Bacovia. Cât despre oameni, ei l-auînþeles mai puþin.

Þin minte µ continuã devotata tovarãºã de viaþã avisãtorului µ cã prin 1933µ’34, s-a propus, nu ºtiu decine, ca Bacovia sã fie numit consilier la Fundaþiile pen-tru literaturã ºi artã. Bacovia ºomase trei ani, era bolnavde nervi. M-am dus. Secretarul general al Fundaþiei depe atunci... i-am uitat numele... mi se pare, Rally... a spuscã nu-i poate oferi decât unul din locurile de comis-voia-jor. Am plecat, indignatã. Dar n-a fost insulta cea dinurmã. În 1928, Minulescu, care era director general alArtelor, mi-a spus cã nu poate sã-i ofere decât un post decopist clasa III-a...

Sunt amintiri dureroase. Trupul puþin al poetului s-a strâns,s-a gârbovit, s-a ascuns, parcã, în haina cenuºie, ºi largã,

299

Plumb

prea largã. Dacã n-ar fi aceste profunde ºanþuri ale vieþiidure, care sunt ridurile, dacã n-ar fi mustaþa brumatã deiarna vârstei, ai crede cã te afli în faþa unui copil fãrã apãrare.

IZVOARELE POEZIEI

Toate poeziile lui sunt trãite de Bacovia cu nerviiexasperaþi, cu întreaga sensibilitate sfâºiatã.

µ Ce-aþi vrut sã înþelegeþi µ întreb µ prin versul„Mulþimea anonimã se va avea-n vedere“ din poezia Notede toamnã?

µ Versul acela µ rãspunde Bacovia µ a fost scrisîntr-una din zilele când cãutam ºi nu puteam obþine oslujbã. Era prin 1916. Mi se scria pe petiþii: „se va avea învedere“ µ ºi rãmâneam cu atât.

Cât despre versul: „Tot ce-mi trebuie sã am pot sã cer“,din aceeaºi poezie, asta înseamnã cã puteam sã cer, dar numi se da, sau, mai bine-zis, la Sfântul aºteaptã! Seismelesociale nu m-au lãsat niciodatã indiferent. Numai cei caren-au voit n-au gãsit urma lãsatã de aceste seisme în poezi-ile mele.

Amurg din volumul Cu voi, de pildã, a fost scris prin1915, când se decretase mobilizarea. Era o epocã de mariagitaþii. Atunci, am notat: „Greve, sânge, nebunie. / Foame,/ Plânset mondial...“, „Filozoful proletar“ din poezie eu eram.

Peisajul industrial al Bacãului, oraº cu multe fabrici, aavut de asemenea rezonanþe în versurile mele.

µ M-a dus ºi pe mine µ vine în ajutor d-na Bacovia µsã-mi arate abatorul din Bacãu, care i-a inspirat poeziaTablou de iarnã. În 1916, când l-am cunoscut prin Aurel Savela,o rudã a sa, locuia în strada Berzei. Sora lui Bacovia ple-

CUPRINS

300

George Bacovia

case ºi-l lãsase sã pãzeascã locuinþa. El era funcþionar laCasa ºcoalelor. Pe la sfârºitul lui august sau începutul luiseptembrie µ nemþii ajunserã pe la Jiu µ l-am gãsit într-odupã-masã într-o camerã, cãutând sã-ºi încãlzeascã o ca-fea, cu niºte hârtii aruncate într-un godin. Bietul Bacovia...Sã-l fi vãzut... Acolo, a scris poezia Belºug:

Vinul, ºi mierea, ºi grâul totLe-au strâns, pe grabã, cine-a putut...

Era pe vremea când nemþii luau tot.Bacovia o ducea într-o neagrã mizerie... De altfel n-am

scãpat niciodatã de lipsuri ºi de nedreptãþi. Dar se anunþãvremuri noi, pe care Bacovia le-a visat, în care a crezut ºipe care le-a cântat. Credem în ele...

S-a înserat.Marele poet se ridicã ºi, scotocindu-se în buzunare, ne

oferã:µ Luaþi o caramea albã!Bomboana de-o zi a visãtorului: o bucãþicã de zahãr. Ne

ridicãm, privim: la spatele poetului, chipul lui Crist, încadratîntr-o ramã ovalã. Rama e spartã.

D-na Bacovia ne ºopteºte:µ Nu poate sã sufere tabloul. De nenumãrate ori a

încercat sã-l distrugã lovindu-l cu bastonul. Spune cã-l urãºtepentru cã a suferit ca ºi el...

Ieºim. Au rãsãrit stelele. Pe trepte, G. Bacovia îmi þinemult timp, strâns, mâna în mâinile lui. În depãrtare, fluierulunui tren care pleacã. ªi inima oraºului, palpitând...

Pulsul visãtorului bate mai repede...

301

Plumb

£RÃSPUNS LA ANCHETA REVISTEI„CRONICARUL“¤

1. Ce pãrere aveþi despre actualul stadiu al literaturii române?

µ Literatura românã se prezintã sub aspect fecund. Nuvãd o evaluare spre mai nou, ca ideologie ºi exprimare.

Va fi desigur opera unei îndelungate aºteptãri

2. Credeþi într-o Internaþionalã a scriitorilor ºi artiºtilor, bazatãpe un plan comun de luptã ºi de vederi?

µ Despre Internaþionala scriitorilor ºi artiºtilor ce s-arputea spune?

Nu sunt ei internaþionali prin idealul artistic, care tre-buie sã întruneascã condiþia de „adevãratã artã“, ce poatefi de oriunde ºi a oricãrei naþiuni?

Cooperare intelectualã ºi artisticã? Da... în ce priveºteinteresele de breaslã... Marea originalitate va fi totdeaunaopera individualismului, fie el chiar anarhist.

3. Care sunt, dupã pãrerea dvs., cãile de evoluþiune ale roma-nului românesc ºi ce anume i-ar putea da un caracter de pregnantãoriginalitate, în stare sã-l facã interesant pentru traducere?

µ Despre romanul românesc? Ce i-ar putea da o preg-nantã originalitate? Aici e rolul geniului, al talentului vigu-ros... îndrãznelii de concepþie ºi redare... Cu aceste condiþiipoate înfrunta orice tãlmãcire... În ce priveºte materialul deroman, iatã ce nu ar trebui uitat.

Trãim epoca cea mai febrilã a civilizaþiei ºi a celei maicomplexe psihologii. Romanul ºi-ar putea folosi seva dinaceste douã surse. Una ar deveni document social, cealaltãµ document uman.

CUPRINS

302

George Bacovia

Împreunã ar sintetiza un crâmpei de notã, din torturatanotã a secolului mecanicii ºi a înãlþimilor.

4. Existã o dificultate realã de apropiere între Iaºi ºi intelectualiidin Bucureºti?

µ O apropiere între Iaºi ºi Bucureºti din punct de ve-dere intelectual? Dificultatea ar sta numai în veleitãþile lite-rare. Talentele pot fuziona de oriunde.

303

Plumb

ADDENDA

DIVAGÃRI UTILE

1955Am fost ºi eu odatã ca niciodatã...Am fost stea pe cer? Acum ce sunt?...Eu sunt steaua? Aº putea lumina pustiul?Aº vrea sã domnesc în Sahara... Aº putea lumina tãcerea...Cum sã nu mã duc dupã aceste vremuri?Dacã am existat, e cã te-am iubit...S-a dus Agatha? O stea seninã a fost în visul meu...Dar „florile roºii murirã“.O, buno, tu munceºti ºi eu stau?... S-a nãruit echilibrul...Cum? oare cântecul meu sã se nãruie?Tot am luptat eu, în cerc restrâns...Taci, labor vrãjitor! Noi dacã vom pieri, nici urºii nu ne vor

sfâºia.Profeþii mei? Nimeni... Iar e trist pe pãmânt...O, pãrinþilor ce aþi rodit în glebea vieþii, George, Virginia,

Ecaterina, Lina...Când Isus a murit, nici în Roma, August nu mai domnea...Pãmântului i-am spus moartea mea...Înþeleg cântul. El dã plãcere lucindelor stele...Spre stele se înalþã veacul...Pãmântului i-am spus: tãcere...George, opreºte calea spre destin...

CUPRINS

304

George Bacovia

1956

Culegeþi, voi, ce mai pot semãna gândurile mele.Shakespeare? Suspinele mute ale Londrei.Steaua, steluþa mea, va apune ºi ea!Când Cloºca va apune, mã duc ºi eu cu puii ei.Ce-i pasã lui Zeus de mine?ªi, totuºi, bolta cerului cerne ºi astãzi nemernicii pe astã

lume!...Când toate nemerniciile le ºtii, amarul se posteazã fãrã

sã-l doreºti...Mi s-a trecut copilãria, viaþa la mulþi e în dizgraþie...Prezentul vrea sã mã doboare, dar nu va putea...Suntem toþi niºte miºei; nu descifrãm caisa de zarzãr.Baconsky, lasã pe Cicerone sã vorbeascã despre mine.George moare de al vieþii glonte dureros.Ca ºi legenda Bacãului, am ºi eu legenda mea.Doar cerul este liber, nu mi se vãd artificiile morþii.Eu nu mai cred în Zeus, cãci Zeus este orb cu noi toþi.O, vederile în lume sunt scurte! „Ad finis“ asta ºi o doresc.O minte dacã-þi vine-n cap, n-o pierde! e-n funcþie de creier.Esenþialul vieþii?... a nu fi prea esenþial.Bacovia, vei apune!...George Enescu, tu cântã la scripca-þi minunatã, suflet din

sufletul þãrii.Steaua mea majorã, ce m-ai albit tu pe mine!Septembrie... o, septembrie, ca o gãluºcã de aur, un lãstun...

O fi murit?...

305

Plumb

Ultimul ecou al lui George Bacovia, pe care trebuie sã-lpercepþi.

La muncã!... Nu leneºi, nãtãrãilor, la muncã!!Pe Cik Damadian îl apreciez. Îmi place cum m-a liniat în

Contemporanul.Prea departe mergem cu trecutul. Prezentul îl doresc.Cum am cântat eu în Scânteile mele ºi scânteile s-au aprins

azi.Iveºti... Iveºti... ªtefan Peticã... iubitul ºi frumosul poet...Un DA limpede, un NU întunecos, asta e viaþa.Viaþa mea a fost o iubire a mea, cu lacrimi perfide...Îmi place Gazeta literarã foarte mult.Un poet cu ochii albaºtri... ªtefan Peticã...Vino ºi tu, muzã a ultimelor mele litanii... Vino, muzã, stea

muncitoare, bine ai venit!...Ce liniºte crepuscularã este azi!Iatã frumuseþea pe bolta lui Dumnezeu, µ poetul, ce nicio-

datã cu trandafiri nu s-a împodobit...Mã turburã vederea în centrul ei... poate pier...În liniºte nimica nu-i... tãceri...Pamfilicã ªeicaru?... un ticãlos, a ºters-o ca un trãdãtor

peste hotare.Aºa este Gabriel. Când el are, eu nu am; când eu am, el nu

are...ªi Gangele se duce spre rãsãrit...Chinezii sunt teribili, s-au întrecut pe sine...ªoseaua Olteniþei µ Arghezi! ªoseaua Giurgiului µ Baco-

via; aici începe comparaþia socialã...

306

George Bacovia

Simfonia a IX-a de Beethoven! Ce mult m-a fermecat; ure-chile mele sunt ciudate. Lauri, pe lauri...

În umbra uliþelor lui Bacovia gãseºti iubiri...Iatã ce frumos am prins sunetul lui Arghezi; mã cãuta mai

târziu pe mine, dar eu eram dispãrut...Aripi de aur mai vreau.M-am nãscut în zilele cele mai teribile, cu gânduri de lei, cu

o serenadã a muncii...Socialismul este prietenul meu. Sã beau ºi eu în cinstea lui,

ca la puntea leilor...Sã lãsaþi pe domnul sã doarmã, acel domn sunt eu, tu, el,

noi toþi...Sã ne iubim toþi artiºtii: pe George Enescu eu îl iubesc ca

un mare viorist ce este...O carte aº mai vrea sã mai citesc odatã: Alixãndria.S-a trezit creierul ºi a spus: „Eu iubesc viaþa“.Se descãrneazã trupul ºi-ºi aºteaptã moartea...Aproape gingaº ºi delicat e versul meu...De la egoism la realitate...Salut destinul. Am vãzut abundenþele epocii.Tãcerea, o, moarte e ceasul tãu...Odihneºte-te, buna mea, tu munceºti pentru toþi...Uneori plouã la ºes, rime fãrã de-nþeles, alte ori plouã la

munte, Bistriþa ne spune multe.Am venit bãtrân ºi trist pe acest pãmânt ca sã vãd Lucea-

fãrul de la Bacãu...Pãmântul este ca ºi un ºarpe, atomul l-a potolit ca sã nu

muºte.

307

Plumb

Calvarul nu existã dacã nu existã oameni...Când oamenii ajung sã se sfâºie, nici tigrii bengali, nici leii

africani nu sunt atât de cruzi.Gabriel, cititul e un viciu, dar nedãunãtor minþii ºi trupu-

lui...Gabriel, de ce nu te culci? Tot mai vrei sã notezi?... O, visul

meu, mã clatin când vorbesc...Mai bine sã te îmbeþi de licoarea minþii decât de licoarea

dracului.Nu fi zgârcit cu mintea; dã-i bunã dulceaþã, ºi chininã cât

mai puþinã...Nu te îndepãrta de carte! Citeºte ºi cãrþi bune ºi cãrþi rele,

aºa poþi vedea ºi compara binele cu rãul...O autoprefaþã sau fotografie la un volum adaugã a înþelege

mai aproape pe autor.O cafea ºi o þigarã, realizãri de pace.Beþia materialã atrage pe cea spiritualã...Vor apare ºi poeziile lui George Bacovia... ani mulþi fãrã

tipar...Gloria nu a murit... Tot mai vine cãtre poetul ei...Am slujit poeziei ºi vinului... prietenii tãcerilor grele...Prin undele grele ale amurgurilor au rãtãcit ºi versurile

mele.Am primit apele ºi frunzele târgului meu în rime...Poeziei i-am trimis luceferii bucuriei...Luceafãrul meu? stea fãrã noroc...S-a deschis golul ºi mã duce în adânc...Cumplit e golul singurãtãþii... Sunt ucisul ei...

308

George Bacovia

Golul din spaþii goale, din existenþe pustii...Singurãtatea, povara tãcerilor sfâºiate de suspine...Singurãtate, ochiul tãu priveºte îngheþat în ochiul gândului

neîmpãrtãºit.Singurãtate, nu te-am voit... Viaþa hainã m-a dãruit þie... Tu

m-ai cerut vieþii...Prizonierul tãu, singurãtate...Poeþi, evitaþi singurãtatea, între oameni e viaþa... Cum i-

am iubit... Dar ei nu m-au voit...Din singurãtatea vieþii în singurãtatea morþii... ºi nimeni nu

înþelege acest adânc.O, Gabriel, cu tot ce am scris, e mai bine sã pier... E mo-

mentul... E momentul oportun...Eu am fost un fenomen din naºtere... superior oamenilor ºi

simplu.Îmi place ºi slava care s-a fanat...George, te vei duce în steaua lui Verde-mpãrat...Eu sunt poet... sã pier, atât aºtept... Societãþii, nimica pe

pãmânt...Pe tine când te-am adus pe lume aºa mi-au ºoptit zeii: În

lume te-am dat atât de blazat!Iar eu voi trece curând ca mânjii din poveºti...Erau scântei galbene în Bacãu... Adio... în noapte meditez

ºi tac...Gabriel, eu am cunoscut Bacãul în anii de demult ai

tinereþelor plecate...Ce-a fost ºi Bacovia decât un nume prin univers...Iatã vine ºi primãvara ºi nici o floare nu mã va mângâia...

309

Plumb

O tãcere s-a lãsat peste sufletul meu... Nu faceþi dezordineîn viaþa mea...

Mã duc spre þinutul lui Dumitru1 pentru totdeauna...Copii, jucaþi-vã cât timpul vã permite...ªi steaua polarã din timpul nopþii ziua m-a întãrit...Flori de miozotis? ªi zeii încã mã mai iubesc?Ce sunt eu decât un cuib de inimã?În casã un dar... ºi bani... ºi belºug...Da! Berlinul se vrea iarãºi botniþa Europei.Acordurile Londra µParis? Orice zi aduce o dozã de otravã...Problema pãcii, dacã ºade la Londra, atunci sãrmana pace

rãmâne în ceaþã.America? Ce sã caute pe aici? N-o înghite Oceanul Pacific?Ce mai fac? Stau pe întuneric, privesc luceferii þigãrii în

oglindã...Gândesc la luceferii pãcii... Când vor rãsãri, când nu vor

mai apune?ªi pupãza când se uitã-n oglindã i se pare cã este steaua

polarã...Pentru masele largi, ieri eram þinut în întuneric... Azi încep

sã fiu cunoscut... Mâine?...E greu sã spui Bacovia... Azi sunt necunoscut. Mâine sunt

mort... ºi ascuns...Am vrut sã scriu despre frumos... sunt ani de-atunci... Azi

scriu, despre ce? nu mai ºtiu...În poeme de Plumb, acolo sunt neîntrecut...Toate foarfecele au o îndeplinire: de a strica operele literare.

1 Tatãl poetului (n. ed.).

310

George Bacovia

Am greºit colosal cã m-am nãscut în acest secol...Isus era mare când fãcea revoluþie...Îmi pare rãu cã zeii nu s-au consfãtuit ºi despre mine,

Bacovia Gheorghe... unde sunt cam tare...ªi noi în oglindã ne vedem pupãzã ºi ne credem cã strãlu-

cim ca steaua polarã.A fost odatã un prinþ vestit cu plete mari, El: Eminescu...

Azi este mort, dar scrierile lui nemuritoare sunt ºi maitari ca rubinele în strãlucire...

Admiraþii... aplauze, interminabile, ºi apoi m-am vãzut învitrinã... dar acum sunt în camerã cu mine însumi...

A, m-am dezgustat, oglindã, tot secretul tu ni-l spui...Viaþa? un pachet de tutun cu aspect de aur ºi gust oxidat...N-am scris mult, dar multe lucruri am zugrãvit în puþinul

ºi concisul meu fel de a scrie...O, degeaba scriem... O, Gabriel. Au venit ploile, sunt multe

deºertãciuni...A nu munci însemneazã cã ai o senzaþie prosteascã: e o

propoziþiune lungibilã cu un accent dureros...Am fost caricatura vremurilor prin saloane... Nu vreau sã-

mi amintesc...Eu sunt copilul natural al epocii noastre... Poeþi, nu scrieþi

pentru saloane...Fustele ne furã prvirile, sã nu ne pierdem minþile...O, mamã! Pãcatul mare este cã sunt singur, cã tu nu mai

eºti alãturi de mine...Destin, nu-mi place sãrutarea ta!... a fost prea amarã...Bacãu, adio, pãmânt cult... Sunt în Bucureºti...În viaþã nu gãsim egalitate...

311

Plumb

Destin, te-am vãzut cum farmeci oamenii... Pe mine num-ai iubit...

Eu sunt un piccolo la frizeria vieþii, mãtur cu mãturiceadurerilor semnele bucuriilor prezentului, pentru unii...

A murit prezentul? S-a dus ºi viitorul? Învie trecutul? Pen-tru cine?

Nimic despre poeta Agatha Grigorescu-Bacovia? Ar trebuisã dea de gândit Editurii de stat.

Nici un studiu cât de cât serios nu existã despre GeorgeBacovia, nici mãcar în „Mica bibliotecã criticã“...

Tânãrul A. Baconsky figureazã, singurul, care în Colocviulcritic a scris mai serios despre mine...

Amintiri... Noapte... luciri de stele... acum voi merge ºi euprintre ele...

Eu sunt orice numai pentru o completare la redacþia uneigazete.

Voi, Jebeleanu ºi Cicerone, sunteþi copiii mei, ca ºi Gabriel...Ce singur mã simþeam în lume! 1916! Bacovia poetul de

„plumb“...Am scris poezii când pantofii erau de aur ºi argint, iar

opinca din ogheli...Îmi spuneam: la fântâna ta, viaþã, eu n-o sã mai beau mult...De ce stai pe-ntuneric? N-am nici o nebunie de vãzut...Nu mã mai ajutã creierul sã am condeiul acela de demult...Înger al suferinþei, fie cã eºti îmbrãcat în negru, fie cã eºti

îmbrãcat în alb, lumea þi-o ia înainte...Pune piciorul în prag: Înainte...Închidem din ochi ºi viaþa se sfârºeºte.

312

George Bacovia

Alege-þi prietenii, fiule: fugi de oamenii linguºitori ce-n faþãte sãrutã ºi în spate te spalã cu apã de colonie.

Prin undele grele ale amurgului au rãtãcit ºi versurile mele.

1957

Realitãþile îmi produc reale efecte.Searã plãcutã... Lumini de candelabre, ºi fotografii. Mã fil-

mau! A fost o poezie noaptea aceea...O, salã cu flori ºi versurile mele bãtrâne...Am vãzut bogãþiile de aur ºi mãtase ale trecutului, ºi acum

ale lui azi...Cât de sãraci suntem, iubito, cum ai putut sã stai cu mine!...Fusei în castelul nababilor. Cu sticle, oglinzi, ºi marmurã...ªi cei doi mari parcã se îmbrãþiºau...Arghezi, te iubesc, mã bucurã cinstea cã ai venit.A fost o poezie noaptea aceea... Nu te mai culci?... Nu...

Ochii mei sunt foarte buni...E noaptea la cruce. Vino sã te sãrut! Nunta cu garoafe albe

s-a sfârºit...De acum, aurore nu vor mai veni asupra mea.Când ard lãmpile prin centru, mã predispun la poezie...Or fi anii care au trecut, lacrimi... Or fi anii care au trecut

sã citim licãrinde stele...Nu mai poate fi mândrã bãtrâneþea...Poveºti din trecut... o, vino sã te sãrut, Agatha mea...Ce vreþi voi, aºa e creierul meu: gândeºte când nu e nevoie,

ºi stã când nu trebuie sã stea...Gândul se gândeºte pe gând, ºi gândirea devine eter...

313

Plumb

Eu sunt Dumnezeul ºi judecãtorul meu.O, geniu, inexistent ºi prea solitar...George Bacovia, artist înmormântat ºi nemuritor în acelaºi

timp.Plecaþi sunt toþi? Iar sunt singur?... ªi Agatha vine târziu...La naiba! Ei, ºi ce dacã mi-au picat dinþii? E o sincopã a

vieþii.O undã rozã de ftizie a strãbãtut ºi corpul meu, ºi viaþa se

scurge lent.Policandru al vieþii, puþine braþe þi-au mai rãmas...Ce tristeþe. S-a dus ºi Camil Petrescu cam pe la capãtul

zorilor.Cocoºul i-a cântat pentru ultima datã...Pãcat! te-ai dus, bunul meu prieten.Erou al muncii... ai murit în ceasul al unsprezecelea; ai

murit încã tânãr...Eu când mã voi duce odatã?...Ce calabalâc e în mintea mea!!...Îþi pãrãseºti familia, prietenii ºi te îmbraci în neagra mãtase,

ºi-þi porþi ca Isus crucea...Adio, Camil Petrescu! Îmi pare rãu de moartea ta. Dar ºi

eu sunt þinut pe patul suferinþei...Dar... nu s-a auzit bãtând clopotul...Cum, tu nu ai voit sã plângã clopotul prelung ºi sfâºietor!?...Când am plecat din Bacãu, plângea grãdina publicã cu

stropi de ploaie, iar eu de atunci plecat am fost, plecatvoi fi mereu...

Ce întunecime... vi...ne... ntunericul...

314

George Bacovia

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

Bacovia se bucur[ de rarul privilegiu al originalit[\ii: de n-a creatpoezia de atmosfer[, a înterbuin\at-o cu înl[turarea atât de complet[ aoric[rui alt artificiu poetic, încât s-a confundat cu ea. Exist[, în adev[r,o atmosfer[ bacovian[: o atmosfer[ de cople=itoare dezolare, de toamn[cu ploi putrede, cu arbori cangrena\i, limitat[ într-un peisagiu de ma-hala de ora= provincial, între cimitir =i abator, cu c[su\ele scufundate înnoroaie terne, cu gr[dina public[ r[v[=it[, cu melancolia caterincilor =ibucuria panoramelor, în care „princese ofteaz[ mecanic în racle de sticl[“;=i în aceast[ atmosfer[ de plumb, o stare sufleteasc[ identic[: o abruti-zare de alcool, o deplin[ dezorganizare sufleteasc[ prin obsesia mor\ii=i a neantului, un vag sentimentalism banal, în tonul caterincilor, =imacabru, în tonul p[pu=elor de cear[ ce se topesc, o descompunere afiin\ei organice la mi=c[ri silnice =i halucinante, într-un cuvânt, o nimicirea vie\ii nu numai în formele ei spirituale, ci =i animale. Expresie a unornevroze, o astfel de poezie impresioneaz[ în ansamblu f[r[ s[ re\in[prin am[nunt.

Nic[ieri nu se pune mai tulbur[toare problema „poeziei de atmo-sfer[“ ca la Bacovia. Dup[ cum cele dou[ note stridente ale coco=ului depe cas[, în mijlocul unei nop\i sinistre de toamn[, creeaz[ o „atmos-fer[“ f[r[ s[ formeze o muzic[, tot a=a =i arta poetic[ a lui Bacovia.Atmosfera iese din limitarea senza\iilor, a imaginilor, a expresiei poetice=i din repe\irea lor monoton[; obsesia d[ chiar impresia unei intensit[\i=i profunzimi, la care spiritele nobile nu ajung. Poezia se reduce, astfel,nu numai la un nihilism intelectual, ci =i la unul estetic: cum emo\iuneaei rudimentar[ nu are nici o leg[tur[ cu arta privit[ ca un artificiu,cultul bacovian pare mai mult o reac\iune împotriva unei literaturi satu-rate de estetism, prin jocul cunoscut al dezgustului ce împinge pe rafina\ispre primitivism.

Leg[tura acestei poezii cu simbolismul e prea f[\i=[ pentru a fi nevoies-o subliniem mai mult: ea e expresia celei mai elementare st[ri suflete=ti,e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizeaz[, nu se spiritua-

CUPRINS

315

Plumb

lizeaz[, cinestezie profund animalic[, secre\iune a unui organism bol-nav, dup[ cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie diferen\iat[de natura putred[ de toamn[, de ploi =i de z[pad[, cu care se contope=te.O astfel de dispozi\ie sufleteasc[ e o dispozi\ie muzical[, c[reia i s-arputea t[g[dui interesul, nu îns[ =i realitatea primar[; în ea salut[mpoate întâia lic[rire de con=tiin\[ a materiei ce se însufle\e=te.

Redus[ la un con\inut sufletesc atât de elementar, aceast[ poezie =i-ag[sit =i expresia necesar[; prin estetica ei se realizeaz[ integral =i sediferen\iaz[ cu totul de poezia d-lui I. Minulescu =i a Elenei Farago. Pecând, anume, poezia minulescian[ are o muzicalitate extern[ =i, reto-ric[, se declam[; pe când, muzical[ f[r[ a fi sonor[, adic[ f[r[ zgomo-tul de al[muri, dar cu gâlgâitul înfrânt al violoncelului pasiunii, atins[de altfel de verbalism, plângerea dnei Elena Farago se desplete=te,râureaz[, se opre=te, se revolt[ =i se potole=te, litanie melopeic[ sau actde persuasiune a unei fiin\e pururi prezente; pe când, a=adar, pateticulamândurora prelunge=te estetica romantic[ a dezvolt[rilor poetice, poe-zia bacovian[ în[bu=e verbalismul =i aplic[ principiul esteticii verlai-niene: Prends l’eloquence et tords-lui son cou! c[ci, dup[ cum cleiul depe copac, mucegaiul de pe zid nu pot fi retorice, static[, nici poeziabacovian[ nu e capabil[ de devenire.

... Adaptarea formei ei la fond este atât de integral[, încât îndep[rtea-z[ gândul oric[rei inten\ii artistice, iar mijloacele de expresie sunt atâtde simple =i de naturale, încât par crescute din obiect. În fond, exist[,totu=i, un instinct artistic, care =tie a alege nota just[, =i, pentru a nu neraporta la poeziile din care emo\ia iese mai mult din obsesia repeti\iei=i, deci, se reduce la expresia aproape direct[ a unei cinestezii bolnave,vom cita o poezie cu o nota\ie organizat[: Lacustr[ — „De-atâtea nop\iaud plângând, / Aud materia plângând, / Sunt singur, =i m[ duce-ungând / Spre locuin\ele lacustre. / / =i parc[ dorm pe scânduri ude, / Înspate m[ izbe=te-un val —/ Tresar prin somn, =i mi se pare / C[ n-amtras podul de la mal. / / Un gol istoric se întinde, / Pe-acelea=i vremurim[ g[sesc... / =i simt cum de atâta ploaie / Pilo\ii grei se pr[bu=esc. / /De-atâtea ori aud plouând, / Tot tres[rind, tot a=teptând... / Sunt sin-gur, =i m[ duce-un gând / Spre locuin\ele lacustre...“

„Materia care plânge“, „golul istoric“, organizarea întregii impresiiprin am[nunte ne arat[ =i inten\ia =i putin\a realiz[rii con=tiente. Onota\ie pregnant[ =i nou[, dar pur exterioar[, mai g[sim =i în altepoezii: „... Umbra mea st[ în noroi ca un trist bagaj“, sau în aceast[viziune plastic[ a unor foi ro=ii de toamn[, ce cad pe statui de femei:„Acum cad foi de sânge-n parcul gol / Pe albe statui feminine, / Pe alb

316

George Bacovia

model de forme fine, / Acum se-n=ir[ scene de viol“, sau chiar în aceast[simpl[ nota\ie a unui început de prim[var[: „Prim[var[... / O pictur[parfumat[ cu vibr[ri de violet. / În vitrine, versuri de un nou poet”.

Eugen LOVINESCU, Nervi de prim[var[, ]n Istoria literaturii rom`necontemporane, II, Evolu\ia poeziei lirice, B; Editura Ancora S. Ben-venisti , 1928, p. 581—584.

Lirica dlui Bacovia a avut darul s[ lase o dâr[ grea asupra poezieide dup[ r[zboi. În vremea când simbolismul era acaparat de sonori-tatea facil[ =i de str[lucirile false ale d-lui Ion Minulescu, pe atuncifoarte tân[rul poet Ion Pillat strângea în volumul Plumb (1916) ver-surile profund originale bacoviene. Mai deloc citit, sau numai de poe\i,volumul sortit unei str[bateri încete, subterane, avea s[ se infiltreze însensibilitatea genera\iei urm[toare pân[ la satura\ie. G. Bacovia adu-cea o not[ nou[ în lirismul de acum dou[zeci de ani. O not[ elemen-tar[, de dezagregare sufleteasc[, de descompunere, impus[ simplu, fire=te,cu un caracter de fatalitate. £...¤

Bacovia e socotit îndeob=te ca poetul dezn[dejdilor provinciale; =i edrept— cadrul târgului de s[r[cie, cu gr[dina public[, abator, cazarm[,panoram[, cafenea, cinematograf, cu geamurile iubitei (din recuzitaromantic[) e u=or identificabil. Cu toate astea, a-l în\[rcui în z[rilestrâmte ale Bac[ului s[u, c[ruia poetul i-a adoptat numele, învederea-z[ scurtime de vedere. Ca la to\i adev[ra\ii poe\i, realitatea e dep[=it[ =iridicat[ la semnifica\ii generale. Cutare Nocturn[, de pild[, exprim[starea sufleteasc[ a citadinului nelocalizat: „Fug r[t[cind în noapteacet[\ii, / În turn miezul nop\ii se bate rar, / E ora când cade gândulamar / T[cere... e ora la=it[\ii... / / Te pierzi în golul singur[t[\ii, / O,suflet al meu, de lume fugar, / E ora când Petru plânge amar / Ascult[...e ora la=it[\ii...“

Dar se mai poate vorbi de un Bacovia al provinciei, când majori-tatea poemelor — =i ne referim, mai ales, la Plumb — se înal\[ pesteam[nuntele locale ca s[ smulg[ universului, din alternan\a periodic[ aanotimpurilor, sensul fiind al mor\ii? Fire=te c[ nu. Dealtfel nu vomc[dea în p[catul unei ieftine idealiz[ri a poetului. Trebuie precizat c[Bacovia e un poet elementar, dar cu men\ionarea puterii sale primitivede sugestie, cu totul excep\ional[.

Din demontarea mecanismului reac\iunilor sale reiese limpede un lu-cru. De=i nimic nu e deliberat logic în poezia sa, sentimentele au o impre-sionant[ logic[ fireasc[, intern[, implicit[. Spre deosebire de filiera cla-sic[ a pesimi=tilor no=tri: Grigore Alexandrescu, Eminescu =i epigonii lor,

317

Plumb

care =i-au desf[=urat un mosor con=tient de sentimente =i idei, Bacovia epoetul subcon=tientului, al impresiilor organice, formulate printr-o for\[obscur[. A=a se explic[ influen\a sa însemnat[ asupra genera\iei postbe-lice, care a recunoscut într-ânsul nu un =ef de =coal[, un teoretician, ci unprecusror prestigios prin divinitate, prin instinct. Cum ar fi putut confun-da cineva absorb\ia pasiv[ în anorganic, scufundarea în materie, reinte-grarea neantului, cu teoria, total absent[ la Bacovia, fie ea tehnic[, fie desubstan\[ poetic[? Bacovia nu propune un ideal de art[ sau un ideal etic:el este cel ce este, identic cu sine =i neasem[n[tor cu nimeni, =i, f[r[ achema pe cineva dup[ sine, a modificat sensibilitatea contemporan[ prinsimplul fapt al existen\ei sale. (E vorba de sensibilitatea poe\ilor care l-auurmat cronologice=te. Publicul, care îl ignor[ aproape complet, va luacuno=tin\[ de acest poet de seam[... din edi\ia pus[ în circula\ie £...¤ careurmeaz[ s[ r[spândeasc[ efectiv mesajul s[u autentic, unde un maxi-mum de art[ e în fiecare vers dep[=it de un maximum de adev[r sufletesc,în a=a fel încât, pentru întâia oar[ în istoria poeziei noastre, se poateafirma c[ pu\in[tatea artei nu numai nu este sim\it[, dar este binevenit[=i spore=te valoarea poeziei. Pentru întâia =i probabil cea din urm[ oar[,c[ci fenomenul Bacovia nu se mai poate produce.

+erban CIOCULESCU, G. Bacovia: Poezii, ]n „Adev[rul“, 48, nr. 15.429, 28 aprilie 1934.

Poezia lui G. Bacovia a fost socotit[, în chip curios, ca lipsit[ de oriceartificiu poetic, ca o poezie simpl[, f[r[ me=te=ug (E. Lovinescu, A. Ma-niu). +i tocmai artificiul te izbe=te =i-i formeaz[ în defenitiv valoarea.Dealtfel, luat[ în total, ea este o transplantare, uneori pân[ la pasti=[, asimbolismului francez, îns[ pe temperamentul unui Traian Demetrescu.De la „Tradem“ (evocat într-o poezie), Bacovia mo=tene=te sentimenta-lismul proletar, \inuta de refractar, nostalgia maladiv[, „filozofiile“ triste,=i, mai ales, tonul de roman\[ sfâ=ietoare. Poetul a f[cut muzic[ =i =i-ascris versurile „dup[ strunele vioarei“ =i cutare poezie este imita\ia caden\eiunui mar= funebru: „Ningea bogat — =i trist ningea — era târziu/ Cândm-a oprit — în drum, la geam — clavirul; / =i-am plâns la geam, =i m-acuprins delirul — / Amar, prin noapte — vântul — fluiera pustiu”.

Îns[ Traian Demetrescu e dus mai departe, complicat prin atitudiniestetice. Astfel, Bacovia se face partizanul audi\iei colorate. „În poezie —zice el — m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvin-telor sau audi\ie colorat[, cum vrei s-o iei... Pictorul întrebuin\eaz[ înme=te=ugul s[u culorile: alb, ro=u, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încer-cat s[ le redau cu inteligen\[, prin cuvinte. Fiec[rui sentiment îi cores-

318

George Bacovia

punde o culoare. Acum, în urm[, m-a obsedat galbenul, culoareadezn[dejdii. De aceea ultimul volum poart[ titlul Scântei galbene. Ro=ule sângele, e via\a zgomotoas[... Este foarte adev[rat c[, folosite ca sim-ple tonalit[\i, culorile pot sugera st[ri. De pild[, galbenul e tonul lânce-zelei autumnale, al anemiei. Îns[, la Bacovia, ele se prefac adesea într-uncifru naiv: „Amurg de toamn[ violet... / Doi plopi, în fund, apar însiluete: /— „Apostoli în od[jdii violete — / Ora=ul tot e violet”; „Auroraviolet[ / Plou[ rou[ de culori— / Venus, plin[ de flori, / Pare-o vieviolet[“; „=i frunze albe, frunze negre; / Copacii albi, copacii negri; / =ipene albe, pene negre; / Decor de doliu, funerar...“

Simbolismul poetului e acela din tradi\ia sumar[ a baudelairea-nismului care a cântat ploaia insinuant[, rece, provincia, urâtul fune-bru, monotonia burghez[, triste\ea autumnal[: „Plou[, plou[, plou[ /Vreme de be\ie / =i s-ascul\i pustiul / Ce melancolie! / Plou[, plou[,plou[...“; „Da, plou[ cum n-am mai v[zut... / =i grele t[l[ngi, ador-mite, / Cum sun[ sub =uri învechite! Cum sun[ în sufletu-mi mut! / /Oh, plânsul t[l[ngii când plou[!“

Prototipii sunt Rodenbach: „Oh! la pluie! oh! la pluie! oh! les lentestrainées / De fils d’eau qu’on dévide eux fuseaux noirs du Temps / Etqui semblent moullés aux larmes des années!/ Oh! la pluie! oh,l’automne et les soirs attristants! / Oh! la pluie! oh! la pluie! oh! leslentes trainées!“ Rimbaud (mai pu\in) =i Verlaine: „Oh! doux bruit dela pluie, / Par terre et sur les toits! / Pour un coeur qui s’ennuie, / Oh!le chant de la pluie“. Cadavrele în putrefac\ie, sânii surpa\i ai iubiteisunt o reminiscen\[ din Baudelaire, iar toamnele insalubre, tusea =iftizia (“E toamn[, e fo=net, e somn, / Copacii, pe strad[, ofteaz[; / Etuse, e plânset, e gol / =i-i frig =i bureaz[“; „Un bolnav poet, at[cat / Seplimb[ tu=ind pe la geamuri — / O fat[, prin gratii, plângând, / Se ut[la lun[ prin ramuri”) vin de la tuberculosul Jules Laforgue: „Voici venirles pluies d’une patience d’ange, / C’est la touz dans les dortoirs dulycée qui rentre, / La phtisie pulmonaire attristant le quartier / Ettoute la misere des grands centres”. La sfâr=it, nevrozele, macabrul,sentimentalismul morbid, claviristele care cânt[ mar=uri funebre deChopin î=i au originea în Maurice Rollinat, pentru care muzica chopi-nian[ este „frigul umed =i gras al cavourilor funebre“, „tusea tuberculo-sului“, „mirosul acru al solului când cad ploile“, adic[ tocmai ceea ceformeaz[ atmosfera lui Bacovia, care dealtfel î=i recunoa=te patronii:„Departe în cetate via\a tropota... / O! sim\irile-mi toate se enervaufantastic... / Dar în lugubrul s[lei pufneau în râs sarcastic / =i Poe =iBaudelaire =i Rollinat”.

319

Plumb

Tema plictisului provincial =i duminical e mai pu\in dezvoltat[ depoet. Ea a fost exploatat[ larg de Demostene Botez. Umiditatea pluvial[de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale =i se observ[ o adev[rat[teroare de apa trist[, ostil[, care contamineaz[ tot, un sentiment fizic deinsalubritate: „\ârâie ploaia... / Nu-i nimeni pe drum: / Pe-afar[ de stai/ Te-n[bu=i de fum”; „Nu e nimeni... plou[... plânge-o cucuvaie / Pe-unacoperi= de piatr[-n noapte cu ecouri de =ivoaie / Vai, e ora de-alt[dat[,umbre ude se-ntretaie / =i-n curentul unui gang a\ipesc, plin de ploaie”.

Ploaia =i ninsoarea (cu interesante efecte uneori de monotonie acus-tic[) nelini=tesc prin durat[ =i imensitate £...¤.

Penetra\ia umezelei peste tot, atmosfera ce\oas[ care în[bu=e, crâ=meleumede, murdare, zidurile vechi ce se d[râm[, pere\ii uzi =i frigul, un mortevreiesc pe ploaie, o fat[ îngropat[ pe ploaie, toate acestea sfâr=esc prin ada „nervi“, prin a exaspera. Atunci, dup[ o faz[ de prostra\ie, sim\urilesunt cuprinse de o agita\ie vecin[ cu demen\a. Poetul zgâl\âie nervos fereas-tra iubitei ca s[-i arate cum plou[ cu frunze £...¤. £...¤.

Ca supreme condens[ri ale teoriei de umid sunt de citat Lacustr[,halucina\ie a unui diluviu ce izbe=te cu valuri de ap[ pe adormit £...¤.

Din modelele franceze, Bacovia =i-a f[cut, lucrul este evident, o exis-ten\[ proprie, sus\inut[ de un sentimentalism fundamental, =i, în ge-nere, de capacitatea de a tr[i personal toate aspectele împrumutate.Asocierea ninsoarei grandioase în c[derea ei molcom[, cu mi=carea al-burie a imaginilor pe ecranele de cinematograf, ar fi, singur[, o dovad[de acuitate a sim\urilor. Poezia bacovian[ provoac[ îns[ incertitudini,trezind aci entuziasme, aci o fireasc[ rezerv[ pentru manierismul eipatetic. Îns[, în acest manierism, st[, în parte, =i savoarea ei fragil[.Exist[ la Bacovia un satanism (cu punctul de plecare în Rollinat, dar =iîn Edgar Poe), care e un stil al pateticului, un romantism al lugubrului,compus ca o conven\ie literar[ odat[ pentru totdeauna. E cevaasem[n[tor cu senza\ionalul romanului-foileton, care treze=te atâtapl[cere intelectului, tocmai prin gratuitatea psihologiei, sociologiei =inaturii sale. Poetul are o poz[ pe care =i-o men\ine, pueril[ ca oricemecanism =i, deci, de un secret humor. E foarte probabil c[ el crede înpoz[, ceea ce e o ingenuitate, folositoare îns[ procesului de sugestie.Toat[ problema estetic[ st[ în putin\a acestei conven\ii de a simbolizaîn chip de neuitat, ca o viziune stranie, momentele de mare sinceritate,ceea ce se =i întâmpl[ uneori. Poetul este, deci, nu un simplu liric, ci unilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi =i gesturi proprii.

George C{LINESCU, G. Bacovia, ]n Istoria literaturii rom`ne de laorigini p`n[ ]n prezent, B., Funda\ia regal[ pentru literatur[ =iart[, 1941, p. 627—630.

320

George Bacovia

Poet decadent, al melancoliilor pluvioase, al toamnei, al iernii =i alunei prim[veri resim\ite cu nervii unui convalescent, cufundat îndezn[dejde =i în prevestirea mor\ii apropiate, Bacovia este =i un poet alprovinciei moldovene=ti. Printre poe\ii care s-au aliat, dup[ 1900, nou-lui crez simbolist se pot distinge dou[ grup[ri — acel al muntenilor: unMinulescu, un Stamatiad, un Davidescu, temperamente mai retorice,afi=ând exotismul =i un nevrozism livresc; apoi acel al moldovenilor: un+t. Petic[, un G. Bacovia, un I. M. Ra=cu sau Demostene Botez — naturimai interioare, cultivând tonalit[\ile minore ale sentimentului. Poe\iurbani =i unii =i al\ii, dar cei dintâi încadrându-se în peisajul marilorora=e, prin estetism, prin cosmopolitism, prin gustul iubirilor venale,ceilal\i apar\inând suflete=te micului târg moldovenesc.

S-ar putea desprinde o întreag[ psihologie a ora=elor provinciale depeste Milcov, în care atâ\i poe\i, începând cu Petic[, au resim\it via\a cao retri=te. „Un corb trece încet pe sus — evoc[ Petic[ Tecuciul tinere\iisale — dar zborul s[u e a=a de ab[tut, mi=c[rile sale atât de straniiîncât biata pas[re pare c[ ar avea =i ea con=tiin\a dezvolt[rii din ora=ulfantom[“ (Opere, p. 245). Este acela=i corb „vâslind... încet... t[indorizontul diametral“ din Amurg de iarn[ al lui Bacovia, c[ruia i seadaug[ într-o icoan[ mântuitoare amintirea târgului înghe\at sau ploios,cu glod =i coceni, cu înmormânt[ri evreie=ti, cu galbeni =i bolnavi copiivenind de la =coal[, cu cafenele goale, cu bang[te puternice de arm[ =igoarne sunând din marginea târgului, cu fanfara militar[ cântând „târ-ziu, în noapte la gr[din[“: o lume întreag[ de înf[\i=[ri v[zute =i desonorit[\i printre care sufletul simte c[ agonizeaz[.

Este, desigur, în toatea astea o alt[ imagine a ora=ului moldovenescdecât aceea a a=ez[rii patriarhale, cu oameni joviali, din unele nuveleale lui C. Hoga=. C[ci Moldova literar[ configureaz[ un dualism dat înîns[=i tov[r[=ia epocal[ a lui Creang[ =i Eminescu. Nu poate fi delocdiscutabil c[tre care dintre ace=ti poli se grupeaz[ produc\ia lui Baco-via, care, ca mai to\i poe\ii moldoveni a trebuit s[ pl[teasc[ =i el obolullui marelui liric. Înrâuririle eminesciene pot fi din când în când sem-nalate în versurile lui Bacovia, printre care uneori este u=or s[recunoa=tem armonia tipic eminescian[ £...¤. £...¤.

Interesant este de constatat cum modul propriu al sensibilit[\ii ba-coviene, cristalizat[ în dezvolt[rile ora=ului de provincie =i original[ înciuda înrâuririlor identificabile pe alocuri, =i-a exercitat o parte a pro-priilor ei influen\e dincolo de aria Moldovei, la un poet, el însu=i atât depersonal, ca bucure=teanul Adrian Maniu, unul din promotorii edi\ieivolumului Plumb din 1916, sau ca ardeleanul Mihai Beniuc £...¤.

321

Plumb

Printre procedeele artistice ale lui Bacovia mi se pare a putea dis-tinge dou[ îndrum[ri, despre care n-a= putea spune c[ sunt succesivepentru c[ ne lipse=te o cronologie a poeziilor sale, dar care se leag[totu=i de câte un alt moment al evolu\iei noastre lirice mai noi. Uneledin versurile lui Bacovia se asociaz[ în configura\ii decorative, stilizate,cu o larg[ întrebuin\are a refrenului, amintind pe Macedonski, a=a încâtstrofele poeziei Decor ar fi putut s[ fie semnate =i de autorul volumuluiExcelsior £...¤.

Este un moment în care poetul lucreaz[ prin generalizarea unei sin-gure impresii, un procedeu de atâtea ori folosit de Macedonski =i înRondelurile sale, dar =i în atâtea din buc[\ile lui Bacovia care noteaz[ oobsesie: „Amurg de toamn[ violet... / Doi plopi, în fund, apar în siluete/ — Apostoli în od[jdii violete — / Ora=ul tot e violet“ (Decor), la carese poate ad[uga, printre altele, =i nota\ia cuprins[ în refrenul fiec[reiadin strofele poeziei Amurg antic: „Havuzul din dosul palatului mort /Mai arunc[, mai plou[, mai plânge / =i stropii c[zând, în amurg iauculori: / De sineal[, de aur, de sânge”.

Poetul se exprim[ printr-un material de impresii artistice ca acele pecare i le împrumut[ poezia vremii, cu parcurile, havuzurile =i statuileei. Apoi limba poetului este acum acea a primului simbolism românesc,care cu: solitar, funerar, secular, sinistru, hidos, carbonizat, lugubru,funebru, barbar, satanic, sumbru etc. exprim[ nu numai genul impresi-ilor care l-au urm[rit mai cu dinadinsul, dar =i participarea lui la olume a c[r\ilor =i a culturii. Când se va stabili cronologia poeziilor luiBacovia, se va vedea c[ prima lui form[ este aceea a unui poet maiestet, mai livresc, mai dependent de modele.

A doua îndrumare a tehnicii lui Bacovia tinde c[tre o individua-lizare a impresiilor, stând într-un anumit contrast cu stiliz[rile obser-vate mai înainte. De aceast[ orientare se leag[ toate acele imagini,metafore, compara\ii, printre cele mai sugestive ale liricii noastre mainoi, fie c[ ele evoc[ plopii în dep[rtare, aplecându-se la p[mânt, „Înlarg balans lenevos de gum[“ (Amurg de toamn[), fie c[ observ[ cum:„La geam, într-un pahar / O roz[ galben[ se uit[-n jos“ (Nocturn[),fie c[ noteaz[ cum: „O frunz[ s-a l[sat pe-o mân[ întins[ care cere“,sau: „O pas[re cade-n ora=, ca o triste\e mai mult“ (Note de toamn[),fie c[ aude cum „Greierul zim\eaz[ noaptea cu nimic“ (Nocturn[),pentru a nu mai vorbi de obligatoriile cenesteziii simboliste, consecin\ede senza\ii al c[ror model a fost fixat de Baudelaire =i Rimbaud, caacea evocare a prim[verii ca „o pictur[ parfumat[ cu vibr[ri de vio-let“ (“Nervi de prim[var[“).

322

George Bacovia

Tendin\a de a zugr[vi tablouri simetrice, construite, ra\ionalizate,este dep[=it[ acum. Poetul dore=te s[ noteze senza\ia sa nemijlocit[, in-genu[ =i dureroas[. Forma se dezorganizeaz[ în aceast[ aspira\ie c[treimediat, a=a încât, nu o dat[, asist[m la o frângere a ritmului, ca în Spretoamn[ £...¤. În aceas[ nou[ configura\ie, limba se schimb[ nu numaiprin vocabularul mai familiar, care prime=te =i unele provincialisme, dar=i prin toate acele împerecheri de cuvinte ale vorbirii curente, ca d. p.:„Chiar pentru asta am venit s[-\i spun“ (Cuptor), „S[ nu mai =tiu nimic,ar fi un singur mod“ (Nocturn[), „Când pentru ftizici nu se =tie ce noisurprize vor veni“ (Nervi de toamn[), „De aceast[ întâmplare, atât der[u mi-a p[rut“ etc. — forme prozaice, cum întâlnim adeseori =i la Adri-an Maniu, care nu trebuiesc în\elese îns[ ca ni=te concesii f[cute graiuluivorbit, inexplicabile ca atare la ni=te poe\i de nota\ii scriptice ca ace=tia, cica o expresie (de altfel deliberat[) a naivit[\ii lor, ca un mijloc de a sugeracititorului lipsa de artificiu în exprimarea emo\iei directe.

Tudor VIANU, G. Bacovia ]n edi\ie definitiv[, ]n „Revista Funda\iilorregale“, nr. 7, iulie 1944.

Arta dlui Bacovia este, în cele mai expresive poeme ale sale, o art[ decrochiu liric; nota\ia e dens[, sugestiv[, poemul însu=i este concentrat lamaximum de esen\[; retorica a fost cu tenacitate sugrumat[. Virtuozi-tatea î=i are =i primejdiile ei, c[ci nota\ia se poate steriliza =i r[mâne osimpl[ poz[ informativ[; c[utat[ cu perseveren\[, se poate atenua =i ex-tenua. Pildele se g[sesc =i-n poemele din culegerile posterioare volumuluiPlumb, =i mai ales în poemele în proz[, din Buc[\i din noapte, undejurnalul intim, de strict[ nota\ie liric[, alterneaz[ cu proza poetic[, =imai ales în amestecul de roman schematic, de jurnal =i poem, din Din-tr-un text comun; se g[sesc aci toate semnele unui prozaizm voit, uneieliptice nota\ii interioare =i unei ironii care prozaizeaz[ pân[ la anulareapoemului însu=i; în Buc[\i de noapte nota\ia e înc[ suculent[ pe alocuri,de=i poemul în proz[ oblig[ la o nedezmin\it[ cristalizare.

Dar oriunde d. Bacovia este direct antologic, inteligen\a sa artistic[e v[dit[ =i prospe\imea e aceea=i ca =i acum dou[ decenii, când a ap[rutîn lirica noastr[ modern[; ast[zi locul s[u este în prima linie a valo-rilor contemporane =i, la antipodul minulescianismului, prin simplitate=i lips[ de retorism, reprezint[ o realizare cert[ a simbolismului.

Universul s[u liric este de neconfundat, =i înse=i mijloacele sale deexpresie sunt nealienabile.

Într-o încercare de situare a unui poet autentic, nu numai întrecontemporani, dar =i în lirica noastr[, suntem înclina\i totdeauna s[ ne

323

Plumb

referim la Eminescu =i la Arghezi, ca la cei doi poli de orientare ai poe-ziei române; conceptul de poezie =i m[sura de limbaj, ca =i universulînf[\i=at de ei ne pot fixa o scar[ a valorilor. Eminescu e un poet cosmiccu o viziune integral[ a lumii, cu un presim\ metafizic, în care lirismularde la temperaturile cele mai înalte =i cu un abundent creator de lim-baj. Figura\ia îns[=i este simfonic[, pe potriva orizonturilor cuprinse înuniversul lui moral.

Arghezi atinge aceea=i viziune a lirismului, alc[tuit[ din elementedemonice =i cre=tine, creând un nou =i abundent limbaj poetic. Fire=te c[nu acestea sunt propor\iile liricii bacoviene; dar universul s[u moral,oricât de restrâns ar fi, este atât de original, prin îns[=i singularitatealui, atât de personal în expresie =i atât de lucid în inteligen\a artistic[,prin care-=i surprinde dezagregarea, încât are toate atributele valorilorlirice.

Pompiliu CONSTANTINESCU, G. Bacovia: Opere, ]n Scrieri, I, B.,Editura pentru literatur[, 1967, p. 155—161.

George Bacovia e cel mai modern poet român din prima jum[tate aacestui secol =i unul dintre precursorii europeni ai celor mai noi tendin\edin literatura universal[ de azi; absurdul, drama existen\ial[, pustiulistoric al lui Eliot, sau amurgul lui Trakl, negrul biologic-larvar al luiBeckett, antimetaforismul expresiei sau, ca s[ utilizez un termen dinartele plastice, nonfigurativismul ei — toate aceste elemente se prefi-gureaz[ în strania =i derutanta oper[ a acestui mare poet, pe care exege\iinu izbutesc adeseori decât s[-l mistifice, dac[ nu s[-l escamoteze,teroriza\i de cli=eele ce i-au pecetluit de la apari\ie existen\a în critic[ =iîn istoria literar[. Dovad[ c[ însu=i marele C[linescu a v[zut în el untributar al lui Rollinat, poet pe care l-am hipertrofia neîng[duit dac[am spune c[ are, în literatura francez[ a veacului trecut, locul rezervatla noi unui Carol Scrob. Acest epigon baudelairean, anulat înc[ de pevremea lui de c[tre Verlaine într-un excelent portret, nu mai poate fig[sit nici la indicele de nume ale istoriilor literare de dup[ Lanson. Cumputea, deci, Bacovia s[ fi suferit influen\a unui poet inexistent în pro-pria lui \ar[, iat[ o întrebare f[r[ r[spuns. E adev[rat c[ autorul Plumb-ului îl citeaz[ în finalul unui poem £...¤, faptul nu e îns[ decât un capriciude poet, numele respective fiind aici simple elemente ale unei figuri destil. Dac[ afinit[\ile cu Poe =i Baudelaire — =i uneori cu Verlaine — maipresus de toate biografice =i structurale, sunt sensibile, originea lui Ba-covia trebuie c[utat[, în primul rând, în sferele celor dou[ tradi\ii funda-mentale ale poeziei noastre din secolul al XIX-lea: Eminescu =i Macedon-

324

George Bacovia

ski. Poezia lui care e, paradoxal, monoton[ =i divers[ în acela=i timp,cuprinde crâmpeie de rezonan\[ eminescian[, dep[=ind simpla apropi-ere £...¤: el preia, dezvoltând-o pân[ la consecin\e imprevizibile, laturaexisten\ial[ a liricii eminesciene £...¤. De la Macedonski vine percep\iasonor[ a naturii fabuloase =i gustul decorului somptuos; dar la Bacoviasomptuozitatea are func\ii acut sinistre, devine fundalul decompozi\iei=i al agoniei £...¤.

Poezia lui Bacovia creeaz[, înaintea lui Eliot =i cu mijloace expresivemai pregnante, în primul rând prin extraordinara lor concentrare, prinepurarea total[ de orice superfluitate a limbajului conven\ional, un WastLand absolut.

A. E. BACONSKY, G. Bacovia, ]n Panorama poeziei universale con-temporane, B., Editura Albatros, 1972, p. 90—91.

Bacovia cel adev[rat e în poemele în care spiritul „decadent“ alsimboli=tilor francezi e absorbit de atmosfera ap[s[toare =i sumbr[ atristelor locuri unde nu s-a întâmplat nimic. El e întâiul mare poet al„dezn[dejdii provinciale“, =i, f[r[ el, n-ar fi de în\eles o întreag[ litera-tur[ de dup[ primul r[zboi.

Care e timbrul intim, sunetul fundamental, desprins de toate ar-monicele superioare, al poeziei lui Bacovia e greu de spus. Se observ[ lael întâi o nostalgie surd[ =i incurabil[, o tânjire, de care suferea Emi-nescu =i care e a moldovenilor în general; un sentimentalism pu\in desuetde provincial care pune o surdin[ pe suferin\a patetic[ a poetului. Coar-da lui cea mai lung[ este sentimentalismul, =i poetul devine, foarte u=or,nostalgic din cauza mediocrit[\ii monotone a mediului. £...¤

Dar din astfel de imagini ale triste\ii provinciale Bacovia î=i facecurând o atmosfer[ proprie, întemeiat[ nu pur =i simplu pe sentimen-talism ca Demostene Botez (acesta, mult mai influen\at de Rodenbach),ci pe o dezorganizare sufleteasc[. Melancolia devine dezn[dejde, plic-tisul — suferin\[. Ce e dintr-o dat[ bacovian sunt „nervii“ £...¤.

În câteva momente, sentimentalismul =i melancoliile de solitar ale luiBacovia iau forma unei teribile anxiet[\i în fa\a universului terorizant. Prinaccentele lui cele mai profunde, Bacovia e nu numai creatorul unei atmo-sfere foarte personale, dar chiar un poet mare. Atât îns[ c[ emo\iile lui suntdiscontinuie =i rar se pot cita mai mult de câteva strofe. Dintre poe\ii ro-mâni Bacovia e singurul care s-a coborât în infern. Vedeniile aduse la su-prafa\[ sunt, la lumina zilei, stranii =i tulbur[toare, fulgurante ca imagini-le de la panoram[. Ca prin ni=te „ochene triste”poetul vede corpuri de cear[cu priviri hâde =i fixe, =i ciudate p[pu=i care scot oftaturi mecanice £...¤.

325

Plumb

Omul care s-a coborât ]n infern =i c[ruia ]ntunericul i-a ars ochii nupoate fi un disperat oarecare. Cântarea lui e obsesiv[, monoton[, daruneori auzim adev[rate strig[te de teroare. Vocea se umple de un plânsetsfâ=ietor ce urc[ din str[fundurile fiin\ei =i încearc[ s[ se articuleze.Copacii î=i plâng frunzele, caterincile se tânguie, toamna“ în mii defluiere cânt[“ o durere ce nu poate fi atribuit[ decât întregului univers.În cea mai adânc[ imagine, în care Bacovia =i-a oglindit sumbradezn[dejde, r[sun[ un plânset universal — materia plânge £...¤.

Se pune, în sfâr=it, în leg[tur[ cu poezia lui Bacovia o chestiune:aceea de a =ti dac[ ea este expresia unei sincerit[\i absolute sau, dimpo-triv[, triumful unui stil. £...¤

Bacovia este, ca mai to\i contemporanii s[i, un eminescian. Darpesimismul, melancolia lui Eminescu au devenit la el, în lipsa unui suport,spaim[ aproape biologic[ de f[râmare a timpului =i a materiei. Suferin\alui nu e imaginar[. Bolnav, poetul este cu adev[rat, =i poezia lui parenu o dat[ un efort de a articula un cântec, ca în finalul Scrisorii IV a luiEminescu £...¤.

Îns[ Bacovia nu r[mâne, ca Eminescu, în versurile de mai sus, laexpresia direct[ a destr[m[rii l[untrice. Poezia lui nu e numai „produsorganic“ al unei sensibilit[\i maladive, „lipsit[ de retoric[ =i de patetic“(Pompiliu Constantinescu). Bacovia î=i compune, ca Macedonski, omasc[; î=i face din suferin\[ un stil, o conven\ie, care e manierismuldecadent. Poetul se joac[ pe sine, ca =i Minulescu, dar nu spre a se disi-mula, ci spre a se exprima. Transcris[ pur =i simplu, ca într-un jurnalintim, suferin\a lui ar fi mai degrab[ incoerent[. Ea are nevoie, spre a fice e, de o „interpretare”; nu oricum, dar de una plin[ de gravitate =i depatetism. Bacovianismul e o hain[ de teatru, o poz[ patetic[. Nu ascult[mconfesia unui bolnav, ci vedem o punere în scen[, poetul desprinzân-du-se pe fondul universului c[ruia i-a dat via\[ ca un personaj. Confu-zia merge pân[ acolo încât poetul împrumut[ masca, într-un proiectatroman, eroului s[u autobiografic. Acesta nu e Bacovia, cât bacovian.

£...¤ G. Bacovia reprezint[ punctul cel mai înalt al simbolismului româ-nesc, situându-se totodat[, prin valoare, mai presus de simbolism =i deorice curent literar, în universalitate. Influen\a lui asupra poeziei secolu-lui XX r[mâne o pagin[ nescris[ a istoriei noastre literare. Ea e extraordi-nar[, dar implic[ un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poe-ziei române moderne este, izolat în strania lui frumuse\e, inimitabil.

Nicolae MANOLESCU, Prefa\[ la G. Bacovia: Plumb, B., Editurapentru literatur[, colec\ia „Biblioteca pentru to\i“, 1965, p. V—XV,XV—XXXI.

326

George Bacovia

Practic, repeti\ia joac[, în tehnica bacovian[, un rol-cheie, ap[sa-rea pe acelea=i note sfâr=ind în obsesie. Cu mijloace primare (juxtapu-nere de impresii, flux de senza\ii), confesiunea dobânde=te substan\[,emo\ia concentrându-se în jurul unei singure st[ri suflete=ti. Decorul,cutire de rezonan\[, amplific[ un sentiment dominant. În Plumb, sim-bolul utilizat ca titlu revine, în opt versuri, de =ase ori. Revelatoaresunt, în cadrul aceleia=i tehnici, pseudorefrenele cu elemente fantomati-ce, procesionale, din concisa capodoper[ Decor. Copacii sub z[pad[r[mân negri, preciza poetul; o \arc[ neagr[, zburând, d[ mi=care tablou-lui static. Culorile contrastante, alb-negru, fuzioneaz[ într-o halucinant[impresie de cenu=iu, cu vibra\ii funebre... £...¤

Drama absurdului =i revolta în genunchi converg într-un univers deincontestabil[ autenticitate estetic[. Aripile îngreuiate de plumb bat sprep[mânt, îns[ idealul de „mai frumos“ r[mâne ca o generoas[ aspira\ieuman[ în tenta\ia spre absolut. G. Bacovia, minor în aparen\[, e unuldin poe\ii de prim-plan de dup[ 1900.

Constantin CIOPRAGA, G. Bacovia, ]n Literatura rom`n[ ]ntre 1900=i 1918, Ia=i, Editura Junimea, 1970, p. 378—379, 385.

Starea de spirit numit[ „decep\ionism“ de Gherea, iar de Ibr[ileanu,„curentul eminescian“, a st[pânit pe mul\i poe\i de dup[ Eminescu, darsingurul care ner[mânând un epigon, reu=e=te s[ o comunice la moduldirect în expresie într-adev[r artistic[ e Bacovia.

Bacovia este creatorul unei atmosfere lirice inedite: atmosfera baco-vian[. £...¤

Cu poetul Plumb-ului =i al Scântei-ilor galbene intr[m într-o lumeunde totul concureaz[ la coborârea fiin\ei umane la un stadiu subome-nesc. O lume a mitului, a animalit[\ii. £...¤

Neizbutind s[ rup[ cercul strivitor al existen\ei închise, f[r[ ori-zont, h[r[zit[ omului de o lume antiuman[, s[ se îndrepte efectiv c[trez[rile unor vremi viitoare, lirica lui Bacovia este expresia unei con=tiin\etragice a damn[rii =i a dorului dezn[d[jduit de izb[vire. £...¤

Elementul crea\ie este, în opera lui Bacovia , esen\ial, =i prin aceastaapar\ine ea marii arte. £...¤ Bacovia caut[, într-adev[r, efecte, dar nuexclusiv de dragul acestora, ci pentru a comunica pe diferite c[i o expe-rien\[ specific[ de via\[. £...¤

Împreun[ cu Arghezi, Blaga, Barbu, George Bacovia e unul dintrecei câ\iva „mari“ ai poeziei române=ti din al dou[zecelea secol.

Dumitru MICU, G. Bacovia, ]n }nceput de secol. 1900—1916.Curente =i scriitori, B., Editura Minerva, 1970, p. 450—456, 468.

327

Plumb

În lirica bacovian[, pictura concureaz[ cu muzica, de=i, statistic, ele-mentul muzical precump[ne=te asupra celui cromatic, care, =i el, produceecouri muzicale =i efecte de incanta\ie (“Copacii albi, copacii negri / Staugoi în parcul solitar”). Poezia sa se organizeaz[ în jurul unui motiv, lait-motiv, dup[ modelul muzical, principalul procedeu de ob\inere a laitmo-tivului fiind repeti\ia unui singur cuvânt, care provine, de obicei, din sferacromatic[: negrul, albul, violetul, galbenul, ro=ul, plumbul; în m[sura încare sunt nuclee coagulate ale poeziei, ele devin =i laitmotive muzicale,chiar dac[ în sine culoarea n-are virtu\i sonore speciale. £...¤

Favoarea excep\ional[ acordat[ postum lui Bacovia \ine de dome-niul senza\ionalului. O crea\ie atât de restrâns[ ca întindere, atât deinegal[ ca inven\ie tematic[ =i expresiv[, concureaz[ cu opera luiArghezi, Blaga, Barbu în emula\ia editorial[, în pasiunea critic[, înpopularitatea numelui. Ba, mai semnificativ, titularii poeziei noi îlcultiv[ cu o fervoare incomparabil[, cel pu\in aparent, cu propria lororientare estetic[, a=ezându-l pe Bacovia al[turi de arti=ti maides[vâr=i\i, mai fecunzi, mai complec=i decât autorul Plumbului. Sti-ma lor se spijin[ pe intui\ia, clar[ sau obscur[, a modernit[\ii poetu-lui, a sensibilit[\ii sale, deosebit de acut[ la nelini=tile timpului nos-tru. Intui\ie exact[, c[ci poezia bacovian[ de\ine, prin postulatul eitragic, o virtualitate universal[ =i profund contemporan[, justificândconfruntarea cu câ\iva din marii martori ai aceleia=i tensiuni, caresunt Kafka, Camus, Beckett. £...¤

A=a cum am mai spus o dat[, George Bacovia se apropie =i se des-parte de creatorii de „Angstträume“, de apocalipse moderne, de la Traklla Beckett. Poet al e=ecului =i al speran\ei resuscitate — în persoana sa,Casandra, a c[rei umbr[ este atât de zdrobitoare în lumea de azi — î=icontest[ voca\ia.

Mihail PETROVEANU, Prefa\[ la G. Bacovia: Opere, B., EdituraMinerva, colec\ia „Scriitori rom`ni“, 1978, p. XXIV, XXVI, XXXIV,XL—XLI.

Dintre poe\ii a c[ror tensiune de comunicare a atins pragul extremal suportabilit[\ii emotive, în ordinea poeziei române=ti, Bacovia esteprimul. £...¤

Simbolul la G. Bacovia nu numai c[ nu este un pretext, dar nu arenici meritul de a se constitui dintr-o consecin\[, adic[ el nu pleac[ de la

328

George Bacovia

o idee care i-ar putea prilejui o declan=are de sentimente =i nici nu ajungela o idee în urma unui spectacol dramatic al sentimentelor.

Pur =i simplu în acest rar caz, al poetului de geniu, simbolul când selipse=te de fluxul liric, la fel cu aluviunile, el însu=i, simbolul, preia rolulde martor material, cu nimic mai presus decât obiectele concrete, selec-tate întâmpl[tor =i care constituie indiferenta recuzit[, deloc semnifica-tiv[, a oric[ror mari destine poetice. £...¤

Bacovia este poet prin excelen\a poeziei sale, iar nu prin sensurilesublim simbolice, care-i pot fi atribuite.

Nichita ST{NESCU, Bacovia, ]n Fiziologia poeziei , B., EdituraEminescu, 1990, p. 242—243.