GEORGE BACOVIA~POLIVALENȚA TEMATICĂ~

Radu Răzvan Tiberiu

ORIGINALITATE

Cel mai de seamă reprezentatnt al

simbolismului românesc, George Bacovia

crează o operă vastă, o veritabilă oglindă a

intenselor sale trăiri interioare. O marcă

fundamentală a originalității bacoviene o

reprezintă POLIVALENȚA TEMATICĂ,

astfel că screrile sale devin reflexii ale

MORTII, NATURII, CITADINULUI,

IUBIRII, MORBIDULUI, SINGURATAȚII

SAU MELANCOLIEI.

REGRETUn prim exemplu în acest sens îl constituie scrierea literară Regret, ce surprinde tristețea interioară a eului liric transmisă grație versurilor puternic încărcate afectiv.

De mult, de mult cunosc doi plopiCe-mi stau si azi in caleImi place mult ca sa-i privesc,Dar ma cuprinde-o jale...

Caci parca-mi spune-un nu-stiu-ce...Ca maine poate am sa morSi dansii n-or mai fi privitiDe nici un trecator...

Se remarcă tema NATURII, plopul fiind un motiv literar specific operei bacoviene. Simbol al thanaticului, cei doi plopi devin elementul central al scrierii, ce farmecă gândirea eului liric. Tema TRISTEȚII METAFIZICE este sugerată prn sintagmă ”dar mă cuprinde-o jale”, emoția profundă a melancoliei îmbrăcând astfel spiritul liric.

CONDIȚIA UMANĂ este marcată astfel de imposibilitatea de a înțelege lumea exterioară și de a comunica cu elementele universului din care eul liric bacovian face parte. De altfel tema MORȚII este secondată de TEMA SINGURĂTĂȚII, căci umanul prevede apariția thanatosului și în consecință singurătatea ce ar acapara cadrul natural reprezentat de omniprezența celor doi plopi.

CUPTORUn al doilea exemplu îl constituie opera Cuptor, prin intermediul căreia eul liric bacovian evidențiază decadența fizică a umanului în raport cu universul din care face parte.

Sunt cativa morti în oras, iubito,Chiar pentru asta am venit să-ti spun;Pe catafalc, de caldura-n oras,Incet, cadavrele se descompun.

Cei vii se misca si ei descompusi,Cu lutul de caldura asudat;

E miros de cadavre, iubito,Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.

Toarna pe covoare parfume tari,Adu roze pe tine să le pun;

Sunt cativa morti în oras, iubito,Si-ncet, cadavrele se descompun...

Încă din incipitul poeziei se remarcă prezența tematică a MORȚII, urmată îndeaproape de tema IUBIRII, ca formă alegorică a neantizării, evidențiată prin adresarea directă: ” Sunt cativa morti în oras, iubito” sau ” E miros de cadavre, iubito”. Totodată se remarcă prezența alegoriei VIAȚĂ – MOARTE, umanul devenind asemeni celor care au trecut în neființa: ”Cei vii se misca si ei descompusi,/Cu lutul de caldura asudat”.

Cadrul în care emoțiile eului liric ies la suprafață relevă ca temă fundamentală CITADINUL, marcat de imaginea morbidă a cadavrelor : ” Pe catafalc, de caldura-n oras,/Incet, cadavrele se descompun.” De altfel, tema NATURII este sugerată prin prezența elementului floral ce învăluie cu parfumul său întregul univers, rozele devenind un simbol sangvin al thanaticului : ” Toarna pe covoare parfume tari,/Adu roze pe tine să le pun”.

MONOSILAB DE TOAMNĂCel de-al treilea exemplu grație căruia este relevată autenticitatea operei bacoviene este reprezentat de scrierea Monosilab de toamnă, o veritabilă imagine a polivalenței tematice.

Lampa plânge... anii tăi, anii meiTrec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,Pot.

În curând, încet va cădea în vidTot.

O, va fi cândva altfel natural,Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,Vis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,Vânt.În tăcerea grea, gând şi animalFrânt.În odaie, trist sună lemnul mut:Poc.Umbre împrejur într-un gol, tăcut,Loc.În van peste foi, singur, un condeiFrec.

NATURA este surprinsă încă din incipitul scrierii, atmosfera autumnală acaparând universul liric: ”Toamna sună-n geam frunze de metal,/Vânt./ În tăcerea grea, gând şi animal/Frânt.” luând naștere o comparație între universul interior al omului și universul animal, ambele însă învinse. Prin tema TIMPULUI se evidențiază trecerea sa inexorabilă ce-i aduce eului liric sentimentul unei morți iminente, remarcându-se astfel și prezența temei THANATICULUI: Lampa plânge... anii tăi, anii mei/Trec./Să mă las pe pat, ochii să-i închid,/Pot./În curând, încet va cădea în vid/Tot.”

Alături de tema SINGURĂTAȚII, marcată de prezența motivului literar al umbrei : ” Umbre împrejur într-un gol, tăcut,/Loc.” se remarcă și tema CREAȚIEI, ce pare a fi înglobată în neputința eului de a-și transmite emoțiile prin sciere: ” În van peste foi, singur, un condei”.

SFARȘIT

Neîndoielnic, scrierile bacoviene poartă pecetea

originalității oferindu-i lectorului prin opera sa vastă o

variată paletică tematică.