2 Anxietatea Generalizată (include Tulburarea

Anxietatea Excesivă a Copilăriei)

Elemente de diagnostic

Elementul esenţial al anxietăţii generalizate îl constituie

anxietatea excesivă si preocuparea (expectaţia

aprehensivă), survenind mai multe zile da decât nu, o

perioadă de cel puţin 6 luni, referitoare la un număr de

evenimente sau activităţi (criteriul A). Individul constată

că este dificil să controleze preocuparea (criteriul B).

Anxietatea si preocuparea sunt însoţite de cel puţin trei

simptome adiţionale dintr-o listă care include neliniştea,

fatigabilitatea rapidă, dificultatea în concentrare,

tensiunea musculară si perturbarea somnului (la copii

este cerut numai un singur simptom adiţional) (criteriul

C). Anxietatea si preocuparea nu sunt focalizate pe

elementele altei tulburări de pe axa I, cum ar fi a avea

un atac de panică (ca în panică), a fi pus în dificultate în

public (ca în fobia socială), a fi contaminat (ca în

tulburarea obsesivo-compulsivă), a fi departe de casă ori

de rudele apropiate (ca în anxietatea de separare), a lua

în greutate (ca în anorexia nervoasă), a avea acuze

somatice multiple (ca în tulburarea de somatizare) ori a

avea o maladie severă (ca în hipocondrie), iar anxietatea

şi preocuparea nu survin exclusiv în stresul

posttraumatic (criteriul D). Deşi indivizii cu anxietate

generalizată nu pot totdeauna să identifice

preocupările ca fiind „excesive", ei descriu detresă

300.2 Anxietatea Generalizată

(include Tulburarea Anxietatea

Excesivă a Copilăriei)

47

3

subiectivă datorată preocupării constante, au dificultăţi

în a controla preocuparea sau experientează o deteriorare

asociată în domeniul social, profesional ori în alte

domenii importante de funcţionare (criteriul E).

Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe

ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un

medicament ori expunerea la un toxic) sau ale unei

condiţii medicale generale si nu survine exclusiv în

cursul unei tulburări afective, tulburări psihotice sau

tulburări de dezvoltare pervasivă (criteriul F).

Intensitatea, durata sau frecvenţa anxietăţii şi

preocupării sunt de departe disproporţionate faţă de

probabilitatea efectivă sau impactul evenimentului temut.

Persoana constată că este dificil să-si ţină gândurile care-

i provoacă nelinişte de a nu interfera cu atenţia acordată

sarcinilor în curs de efectuare şi are dificultăţi în a stopa

preocuparea. Adulţii cu anxietate generalizată sunt

preocupaţi adesea de circumstanţele de viaţă rutiniere,

cotidiene, cum ar fi responsabilităţile posibile ale

serviciului, finanţele, sănătatea membrilor familiei,

nefericirea copiilor lor ori de subiecte minore (cum ar fi

problemele domestice, reparaţiile maşinii ori întârzierea

la întâlniri). Copiii cu anxietate generalizată tind a fi

preocupaţi excesiv de competenţa sau de calitatea

performanţei lor. în cursul tulburării, focalizarea

preocupării poate comuta de la o sarcină la alta.

Elemente şi tulburări asociate

Tensiunea musculară poate fi asociată cu tremor,

contractură, senzaţia de trepidaţie şi durere sau

sensibilitate musculară. Mulţi indivizi cu anxietate

generalizată experientează, de asemenea, simptome

somatice (de ex., mâini reci şi umede, gură uscată,

transpiraţie, greaţă sau diaree, micţiuni frecvente,

tulburare de deglutiţie sau senzaţia de „nod în gât") şi

un răspuns de tresărire exagerat. De asemenea, sunt

frecvente simptome depresive.

Anxietatea generalizată apare frecvent concomitent cu

tulburările afective (de ex., tulburarea depresivă majoră

sau tulburarea distimică), cu alte tulburări anxioase (de

ex., panica, fobia socială, fobia specifică) şi cu tulburări

în legătură cu substanţele (de ex., abuzul sau dependenţa

de alcool, de sedative, hipnotice sau anxiolitice). Alte

condiţii care pot fi asociate cu stresul (de ex., sindromul

de colon iritabil, cefaleile) acompaniază frecvent

anxietatea generalizată.

Elemente specifice culturii, etăţii si sexului

Există o diversitate culturală considerabilă în exprimarea

anxietăţii (de ex., în anumite culturi, anxietatea este

exprimată predominant prin simptome somatice, în altele

prin simptome cognitive). Este important să se ţină cont

de contextul cultural, când se evaluează faptul dacă

preocupările referitoare la anumite situaţii sunt excesive.

La copiii si adolescenţii cu anxietate generalizată,

anxietăţile si preocupările se referă adesea la calitatea

performanţei sau competenţei lor la scoală sau în

evenimentele sportive, chiar când performanţa lor nu

este evaluată de către alţii. Pot exista preocupări

excesive referitoare la punctualitate. De asemenea,

poate exista o preocupare în legătură cu evenimente

catastrofice, cum ar fi cutremurele de pământ sau

războiul nuclear. Copiii cu această tulburare pot fi

extrem de conformişti, perfecţionişti si nesiguri de ei

înşişi, şi tind să-şi refacă temele din cauza insatisfacţiei

în legătură cu performanţa mai puţin decât perfectă. De

regulă, ei sunt extrem de zeloşi în a căuta aprobare şi

necesită reasigurare excesivă în legătură cu eficienţa,

precum şi cu alte temeri ale lor.

474 Tulburările

Anxioase

Anxietatea generalizată poate fi supradiagnosticată la

copii, în luarea în consideraţie a acestui diagnostic la

copii, trebuie făcută o evaluare detaliată a prezenţei altor

tulburări anxioase ale copilăriei spre a vedea dacă

preocupările nu sunt explicate mai bine de una dintre

aceste tulburări. Anxietatea de separare, fobia socială si

tulburarea obsesivo-compulsivă sunt acompaniate adesea

de preocupări care mimează pe cele descrise în

anxietatea generalizată. De exemplu, un copil cu fobie

socială poate fi preocupat de performanţa şcolară din

cauza umilirii. Preocupările pentru maladie poate fi, de

asemenea, explicate mai bine de anxietatea de separare

sau tulburarea obsesivo-compulsivă.

în condiţii clinice, tulburarea este diagnosticată puţin mai

frecvent la femei decât la bărbaţi (aproximativ 55%-60%

dintre cei care se prezintă cu această tulburare sunt femei),

în studiile epidemiologice, rata sexului este de 2/3 pentru

femei.

Prevalentă

Pe un eşantion comunitar, rata de prevalentă pe l an

pentru anxietatea generalizată a fost de aproximativ 3%,

iar rata de prevalentă pe viaţă a fost 5%. în clinicile

pentru tulburări anxioase, aproximativ un sfert dintre

indivizi prezintă anxietate generalizată ca diagnostic

principal sau ca diagnostic comorbid.

Evoluţie

Mulţi indivizi cu anxietate generalizată relatează că ei s-

au simţit anxiosi şi nervoşi toată viaţa lor. Deşi peste

jumătate dintre cei care se prezintă pentru tratament

relatează debutul în copilărie sau în adolescenţă, debutul

survenit după etatea de 20 ani nu este rar. Evoluţia este

cronică, dar fluctuantă si adesea se înrăutăţeşte în cursul

perioadelor de stres.

%

Pattern familial

Anxietatea ca trăsătură are o asociaţie familială. Deşi

studiile mai vechi oferă date contradictorii referitor la

patternul familial al anxietăţii generalizate, studiile mai

recente pe gemeni sugerează o contribuţie genetică la

apariţia acestei tulburări.Mai mult decât atât, factorii

genetici care influenţează riscul pentru anxietatea

generalizată pot fi strâns legaţi de cei pentru tulburarea

depresivă majoră.

Diagnostic diferenţial

Anxietatea generalizată trebuie să fie distinsă de

tulburarea anxioasă datorată unei condiţii medicale

generale. Diagnosticul este cel de tulburare anxioasă

datorată unei condiţii medicale generale, dacă

simptomele anxioase sunt considerate a fi consecinţa

fiziologică directă a unei condiţii medicale generale (de

ex., feocromocitom, hipertiroidism) (vezi pag. 476).

Această precizare se bazează pe istoric, datele de

laborator sau examenul somatic. O tulburare anxioasă

indusă de o substanţă se distinge de tulburarea anxioasă

generalizată prin faptul că o substanţă (de ex., un drog de

abuz, un medicament sau expunerea la un toxic) este

considerată a fi etiologic în relaţie cu perturbarea

anxioasă (vezi pag. 479). De exemplu, anxietatea severă,

care survine numai în contextul consumului de cafea, va

fi diagnosticată ca tulburare anxioasă indusă de cafeina,

cu anxietate generalizată.

Când este prezentă o altă tulburare de pe axa I, un

diagnostic adiţional de anxietate generalizată trebuie pus

numai când focarul anxietăţii si preocupării este

300.2 Anxietatea Generalizată

(include Tulburarea Anxietatea

Excesivă a Copilăriei)

47

5

fără legătură cu această tulburare, adică, preocuparea

excesivă nu este restrânsă la avea un atac de panică (ca în

panică), la a fi pus în dificultate în public (ca în fobia

socială), a fi contaminat (ca în tulburarea obsesivo-

compulsivă), a lua în greutate (ca în anorexia nervoasă),

a avea o maladie gravă (ca în hipocondrie), a avea acuze

somatice multiple (ca în tulburarea de somatizare) ori la

preocupări în legătură cu sănătatea rudelor apropiate sau

la a fi departe de ele ori de casă (ca în anxietatea de

separare). De exemplu, anxietatea prezentă în fobia

socială este centrată pe situaţii sociale viitoare, în care

individul trebuie să funcţioneze sau să fie evaluat de alţii,

pe când indivizii cu anxietate generalizată experientează

anxietatea, fie că sunt sau nu evaluaţi.

Mai multe elemente disting preocuparea excesivă a

anxietăţii generalizate de ideile obsesive ale tulburării

obsesivo-compulsive. Ideile obsesive nu sunt simple

preocupări excesive în legătură cu probleme cotidiene

sau ale vieţii reale, ci mai curând intrusiuni

egodistonice care iau adesea, pe lângă idei, forma

constrângerilor, impulsurilor si imaginilor, în final, cele

mai multe obsesii sunt acompaniate de compulsii care

reduc anxietatea asociată cu obsesiile.

Anxietatea este prezentă constant în stresul

posttraumatic. Anxietatea generalizată nu este

diagnosticată, dacă anxietatea survine exclusiv în cursul

stresului posttraumatic. Anxietatea poate fi, de

asemenea, prezentă în tulburarea de adaptare, dar

această categorie reziduală trebuie să fie utilizată, numai

când nu sunt satisfăcute criteriile pentru nici o altă

tulburare anxioasă (inclusiv anxietatea generalizată), în

afară de aceasta, în tulburarea de adaptare anxietatea

survine ca răspuns la un stresor de viaţă si nu persistă

mai mult de 6 luni după terminarea stresorului sau a

consecinţelor sale. Anxietatea generalizată este un

element asociat comun al tulburărilor afective si

tulburărilor psihotice si nu trebuie să fie diagnosticată

separat, dacă survine exclusiv în cursul acestor condiţii.

Mai multe elemente disting anxietatea generalizată

de anxietatea nonpatologică. în primul rând,

preocupările asociate cu anxietatea generalizată sunt

dificil de controlat si de regulă interferează semnificativ

cu funcţionarea, pe când preocupările pentru viaţa

cotidiană sunt percepute ca fiind mai controlabile si pot

fi amânate până mai târziu, în al doilea rând,

preocupările asociate cu anxietatea generalizată sunt

mai pervasive, mai pronunţate, mai detresante si de mai

lungă durată, si survin frecvent fără precipitând. Cu cât

sunt mai multe circumstanţele de viaţă de care o

persoană este preocupată în mod excesiv (finanţe,

protecţia copiilor, randamentul profesional, reparaţiile

maşinii), cu atât este mai probabil diagnosticul, în al

treilea rând, este foarte puţin probabil ca preocupările

cotidiene să fie acompaniate de simptome somatice (de

ex., de fatigabilitate excesivă, nelinişte, sentimentul de

stat ca pe ghimpi, iritabilitate), deşi aceasta este mai

puţin adevărat la copii.

476 Tulburările

Anxioase

Criteriile de diagnostic pentru 300.02 Anxietatea Generalizată

A. Anxietate şi preocupare (expectaţie aprehensivă),

survenind mai multe zile

da decât nu timp de cel puţin 6 luni, în legătură cu un număr de

evenimente

sau activităţi (cum ar fi performanţa în muncă sau şcolară).

B. Persoana constată că este dificil să-şi controleze

preocuparea.

C. Anxietatea si preocuparea sunt asociate cu trei (sau mai

multe) dintre urmă

toarele şase simptome (cu cel puţin câteva simptome prezente

mai multe

zile da decât nu, în ultimele 6 luni). Notă: La copii este cerut un

singur item.

nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;

a fi rapid fatigabil;

dificultate în concentrare sau senzaţia de vid mintal;

iritabilitate;

tensiune musculară;

perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a rămâne

adormit ori

somn neliniştit şi nesatisfăcător).

C. Focarul anxietăţii şi preocupării nu este limitat la elementele

unei tulburări de pe axa l, de exemplu, anxietatea sau panica nu

este în legătură cu a avea un atac de panică (ca în panică), a fi

pus în dificultate în public (ca în fobia socială), a fi contaminat

(ca în tulburarea obsesivo-compulsivă), a fi departe de casă sau

de rudele apropiate (ca în anxietatea de separare), a lua în

greutate (ca în anorexia nervoasă), a avea multimple acuze

somatice (ca în tulburarea de somatizare) sau a avea o maladie

gravă (ca în hipocondrie), iar anxietatea şi preocuparea nu survin

exclusiv în cursul stresului posttraumatic.

E. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice cauzează

o detresă sau

deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional

sau în alte

domenii de funcţionare importante.

F. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale

unei substanţe

(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii

medicale

generale (de ex., hipertiroidismul) şi nu apare exclusiv în timpul

unei tulburări

afective, tulburări psihotice ori ale unei tulburări de dezvoltare

pervasivă.