PROIECT

ÎNDRUMĂTOR: Inspector şef EUGEN FULEA

CURSANT:FLORIŞTEANU PETRE

Sibiu 2008

1

PROIECT

TEMA: Analiza energiei la polizorul universal PU 300 din atelierul de reparat tehnica militară

ÎNDRUMĂTOR: Inspector şef EUGEN FULEA

CURSANT:FLORIŞTEANU PETRE

Sibiu 2008

2

1. SCURT ISTORIC AL ACADEMIEI FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU

13 Iunie 1847 Prima şcoală de ofiţeri cu sediul la Bucureşti 1 Iulie 1920 Ia fiinţă la Sibiu a doua şcoală de ofiţeri Din 1932 Este singura scoala ce pregateste ofiteri activi 1940 Este mutata la Bucuresti 1942 Este redislocata la Zarnesti (Brasov)1944 Participa la actiunile militare desfasurate in zona Brasov 1949 Scoala revine la Sibiu Pana in 1995 a pregatit ofiteri pentru arma infanterie precum si, in diferite perioade, in armele: chimie, artilerie, geniu, transmisiuni, intendenta, cai ferate, topografie, graniceri, pompieri, etc Din 1995 Academia Forţelor Terestre - institutie militara de invatamant universitar

Porunca Domnească a domnitorului Gheorghe Bibescu nr. 36 din 13 iunie 1847 prin care se atesta infiinţarea primei şcoli militare de ofiţeri marchează momentul de referinţă în istoricul Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, succesoarea şi continuatoarea celor 160 de ani de traditii militare si educationale institutionalizate pe parcursul devenirii invatamântului militar românesc in diferite contexte social-istorice. Dupa desavârsirea unitatii nationale a românilor in decembrie 1918, proces in urma caruia suprafata tarii a crescut de la 137.903 km2, cât avea vechea Românie, la 294.967 km2 iar populatia a sporit de la 7.234.919 la 18.057.074 locuitori, se puneau o serie de probleme noi si in legatura cu apararea integritatii teritoriale si a suveranitatii statului român. Intre acestea, un loc de seama il ocupa sporirea numarului de unitati, corespunzator nevoilor rezultate din noile realitati si incadrarea lor cu ofiteri. Deoarece Scoala militara de ofiteri nr. 1 din Bucuresti nu putea face fata unei asemenea cerinte, s-a apreciat ca este necesar a se infiinta o a doua institutie de invatamânt cu acelasi profil la Sibiu. Pe cale de consecinta a fost adoptat Decretul nr. 5376/1920, in care se preciza: „Se infiinteaza, la Sibiu, pe ziua de 1 iulie 1920, a doua scoala militara de infanterie, in localul fost al scolii de cadeti austro-ungare", cu scopul „de a pregati sufletul si caracterul viitorilor ofiteri activi de infanterie, de a li se oteli puterile fizice si a li se preda cunostintele elementare necesare

3

indeplinirii cu succes a datoriilor de instructori si educatori ai trupei“. Programa de invatamânt a cunoscut o continua imbogatire si perfectionare, in raport cu evolutia mijloacelor de purtare a razboiului. Astfel, pe lânga obiectele pregatirii de specialitate si militare generale, au fost incluse si obiecte de cultura generala: istoria românilor, limbile româna, franceza si germana, geografia economica si politica, pedagogia, psihologia,matematica, chimia, fizica, mecanica, optica, electicitatea, motoare cu explozie, stiinte aplicate, muzica, educatia artistica. Desigur, de la infiintare si pâna in prezent, scoala de ofiteri a trecut prin diferite perioade de organizare si transformari generate de evolutia societatii românesti in ansamblul sau, de schimbarile doctrinare pe plan european si de evolutia relatiilor internationale. Intre acestea amintim: reducerea duratei de scolarizare de la trei la doi ani in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial; atribuirea numelui patronimic „Nicolae Balcescu“ – 13 decembrie 1952, trecerea la invatamântul superior de patru ani intre 1962 si 1968; reducerea duratei de scolarizare la trei ani si primirea denumirii de „Scoala Militara de Ofiteri Activi Nicolae Balcescu“, in 1968; pregatirea ofiterilor femei in armele infanterie, chimie, intendenta si finante intre 1983-1990. Un salt semnificativ s-a realizat in 22 martie 1991, când, prin Hotarârea de Guvern nr. 190/1991 s-a decis transformarea scolii militare de ofiteri in institut militar de invatamânt superior si atribuirea denumirii de „Institutul Militar de Infanterie, Graniceri si Chimie Nicolae Balcescu“, ceea ce a insemnat o etapa noua, insa tranzitorie, in organizarea, planificarea, conducerea si desfasurarea procesului instructiv-educativ. In anul 1992, datorita trecerii armei graniceri la Ministerul de Interne, sectia graniceri din cadrul institutului a fost mutata in garnizoana Iasi. Ca urmare a acestui fapt, prin Dispozitia Marelui Stat Major nr. B.3/02745 din 1992, incepând cu data de 7 decembrie se radiaza expresia „Graniceri“ din denumirea Institutului, acesta devenind „Institutul Militar de Infanterie si Chimie Nicolae Balcescu“. Acestea au fost coordonatele care au generat posibilitatea trecerii la invatamântul universitar, moment determinant pentru conferirea unui nou statut socio-profesional ofiterului de comanda din Armata Româna. Astfel, prin Hotarârea de Guvern nr. 616/1995, in conformitate cu Hotarârea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii nr. 42 din iunie 1995 privind „Conceptia reformei invatamântului militar“ si in baza O.G.26 din 4 iulie 1995 al ministrului apararii nationale, incepând cu data de 15 iulie 1995 se constituie Academia

4

Trupelor de Uscat „Nicolae Balcescu“, cu sediul la Sibiu. In cadrul acesteia se regrupeaza efectivele de studenti de la urmatoarele institute militare de invatamânt: Institutul Militar de Infanterie si Chimie „Nicolae Balcescu“, Institutul Militar de Artilerie si Geodezie „Ioan Voda“, Institutul Militar de Transmisiuni „Decebal“, Institutul Militar de Intendenta si Finante „Gheorghe Lazar“, Institutul Militar de Tancuri „Mihai Viteazul“, Institutul Militar Auto „Basarab I“, Institutul Militar de Geniu, Constructii si Cai Ferate „Alexandru Donici“. Prin noua denumire a categoriilor de forte (Forte Terestre in loc de Trupe de Uscat) data de Statul Major General prin Ordinul nr. G-2/008 din august 2000, institutia incepe sa functioneze de la aceasta data sub denumirea de Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu“. La 1 martie 1917, prin înaltul Decret nr. 245 al regelui Ferdinand I, s-a înfiinţat Regimentul de Tracţiune Automobilă, moment ce a marcat începutul procesului de reorganizare a formaţiunilor de automobile din armata română şi de apariţie a armei auto. Ca urmare a fost necesară şi executarea reparaţiilor la aceste utilaje, care trebuiau să fie în permanenţă gata de luptă, fără a se da jos de pe ele armamentul de luptă( tunuri, mitraliere, aparatura de transmisiuni, chimică etc.). Aşa au apărut formaţiunile de reparaţii din cadrul armatei încadrate cu meseriaşi şi maiştri.Aceste formaţiuni au suferit dea lungul timpului diferite transformări ca şi structura din care făceau parte, dar şi în funcţie de numărul autovehicolelor din înzestrarea unităţii, atingând un vârf între anii 1970-1989.După revoluţia din decembrie 1989 secţia de reparat tehnica militară a suferit modificări de la an la an în prezent funcţionând ca un atelier cu mai multe grupe de reparaţii. Fiecare grupă este condusă de către un maistru militar specialist în arma respectivă având în subordine un număr diferit de meseriaşi necesari bunei desfăşurări a activităţilor de reparaţii a tehnicii militare, având şi dotarea necesară cu maşini şi utilaje ce e drept cam învechită şi depăşită din punct de vedere fizic dar şi moral.

5

2. PREZENTAREA ECHIPAMENTULUI TEHNIC EVALUAT

POLIZORUL UNIVERSAL PU 300 DIN ATELIERUL DE REPARAT TEHNICA MILITARĂ

Descrierea utilajului: Se utilizează pentru ascuţirea uneltelor şi pentru polizarea materialelor de mici

dimensiuni; Este compus dintr-o coloană centrală pe care este aşezat un motor, al cărui ax

acţionează două pietre. Operaţia se realizează prin apropierea piesei de piatra abrazivă în mişcare.

Caracteristici: Polizor de banc robust pentru şlefuire şi ascuţire a uneltelor cu bobinaj blindat Putere nominala: 1,7 KW Tensiune alimentare: 380 V Diametru disc: 300 mm Lăţimea discului de şlefuit: 32 mm Turaţie: 1500 rot/min Nivelul presiunii sonore măsurate în concordanţă cu ISO 3744:

LpA (presiune sonoră) dB(A) < 75

Descrierea aparatului: 1. Întrerupător pornit/oprit 6. Suport piesă de prelucrat2. Piatră abrazivă pentru mediu uscat 7. Şurub reglare suport piesă3. Apărătoare piatră 8. Orificii fixare pe banc4. Apărătoare scântei 9. Rezervor apă

5. Ecran transparent 10. Sistem de captare a prafului metalic

6

1

5

3

9

10

1

2

6

7

8

4

Principalele riscuri:leziuni prin desprinderea de particule incandescente pe faţă, ochi şi membre superioare;polizarea produsă prin contactul accidental cu discul;lovituri prin desprinderea sau ruperea discului.

Măsuri preventive: protejarea discului cu carcase metalice învelitoare; montarea de paravane transparente rabatabile peste zona de contact; montarea unui dispozitiv pentru sprijinirea piesei sau uneltei pe timpul operaţiei; instalarea unui sistem de captare a prafului metalic la operaţiile de polizare; utilizarea echipamentelor de protectie individuale: protecţie oculară şi mănuşi speciale.

7

3. PREZENTAREA METODEI DE EVALUARE

METODA ANALIZEI ENERGIEI

Analiza energiei area ca punct de plecare o idee de bază simplă:

Pentru ca o persoană să fie vătămată, ea trebuie să fie mai întâi expusă la influenţa unei “ENERGII”.

În această metodă, termenul de energie are o accepţie largă. Este ceea ce poate vătăma o persoană, fizic sau chimic în timpul unui accident.

Vătămarea se produce atuncii când organismul uman este expus la influenţa unei energii care depăşeşte forţa de rezistenţa a organismului.

CHEKLISTUL CU PRIVIRE LA ENERGII

1. Gravitaţie, înalţimePersonal care lucrează la înalţimeObiecte aflate la înălţimeStructuri în prăbuşireManipulare, ridicare etc.

6. Căldură şin frigObiecteLichide şi materii topiteAbur & gazReacţii chimice

2. Mişcare liniarăComponente ale utilajului aflate în mişcareObiecte proiectate, stropireMaterii manipulateAutovehicole

7. Incendii şi exploziiMaterii şi gaze inflamabileExplozive:

- materii- gaze & aburi- pulberi

3. Mişcare circularăComponente ale utilajuluiTransmisie de energieRole

8. Efecte chimiceToxicCorozivAsfixiantInfecţiiAlt efect acut

4. Presiune acumulataGazAbur pentru încălzireLichidArcuriTensiuni din interiorul materialelor

9. RadiaţiiAcusticeElectromagneticeLumină, incl. raze infra şi ultraRadiaţie ionizantă

5. Tensiune electricăCurent(inclusiv acumulare şi termic)CondensatorBaterie

10. Diverse Mişcările oamenilorMargini ascuţiteObiecte ascuţite

8

IDENTIFICAŢI ENERGIILE

Pentru fiecare componentă (volum), identificaţi sursele de energie şi energiile acumulate.

Ca mijloc de ajutor, folosiţi checklistul cu privire la energii.

problemă ar fi care este nivelul minim al energiei care să fie luat în considerare. Este o mare diferenţă între a acoperi toate riscurile şi a rămâne la un nivel superficial. Modalitatea de lucru va fi stabilită în respectiva situaţie în funcţie de nivelul ambiţiei şi obiectivele propuse

Prin urmare, o energie nu trebuie ignorată numai pentru că pare improbabil ca o persoană să fie expusă la aceasta..

EVALUAŢI ENERGIILE

Fiecare energie identificată trebuie evaluată.În primul rând, evaluarea se referă la posibila vătamare care poate afecta o persoană.

Energie Risc Cauză (sursă de risc)

Persoană la înălţime Cădere Lipsa balustradelor

Acid Vătămare Vărsare sau stropire

Suprapresiune Explozie La umplere

În evaluarea riscului, se iau în calcul probabilitatea şi gravitatea.

Este foarte grav dacă energia / riscul este cenzurat(ă) pe motiv că este inerentă muncii respective sau că adoptarea unor măsuri implică costuri prea mari.

9

EVALUAREA PRACTICĂ A RISCURILOR

0. Nu implică pericol.

1. Risc acceptabil, nu este nevoie să se ia măsuri.

2. Oarecare risc, se recomandă să se ia măsuri.

3. Risc mare, trebuie să se ia măsuri.

4. Risc foarte mare, trebuie să se ia măsuri imediat.

În evaluări, trebuie să se stabilească măsuri de eliminare sau diminuare a riscurilor pe baza principiilor generale de prevenire.

MĂSURI EXEMPLEENERGIE1. Eliminarea energiei2. Micşoraţi cantitatea3. Soluţii alternative mai sigure4. Impiedicaţi formarea energiei foarte

mari5. Impiedicaţi eliberarea energiei6. Reducerea controlată a energiei

- Lucrul la nivelul solului, în locul lucrului la înălţime- Coborârea benzii transportoare la nivelul solului- Înlăturarea substanţelor chimice din proces- Obiecte mai uşoare în operaţiile de manipulare- Recipiente mici pentru substanţe periculoase- Reduceţi viteza- Substanţe chimice mai puţin periculoase- Echipament tehnic care necesită mai puţine operaţii de întreţinere- Echipament de manipulare pentru ridicare, de exemlpu.- Ventile de suprapresiune- Echipament tehnic de control- Limitator de poziţie- Recipiente suficient de rezistenţi- Balustradă de protecţie pe platformă- Asigurarea şi legarea încărcăturii- Ventil de siguranţă- Ventil de evacuare a aerului

10

BARIERE7. Separaţi lucrătorul de fluxul de energie

a) în spaţiub) în timp

8. Protecţia sursei de energie

- Circulaţie în sens tehnic- Separarea traficului de persoane de cel al autovehicolelor- Izolarea zonei periculoase- Activităţile periculoase se vor desfăşura în afara programului obişnuit- Protecţia maşinilor- Izolarea electrică- Izolarea termică

ANGAJATUL8. Protecţia angajatului9. Reducerea consecinţelor – dacă accidentul

a avut loc

- Încălţăminte de protecţie, cască- Oprirea fluxului de energie- Duş de salvare- Eliberarea(dacă angajatul este blocat) – poate fi necesar echipament special

ANALIZA ENERGIEI

Întocmită la: Obiectul: Data: Întocmită de către: Pagina

Locul / SecţiaEnergia Risc / cauze(surse de risc) Măsuri Apreciere

11

4. ANALIZA ENERGIEI LA POLIZORUL UNIVERSAL PU 300 DIN ATELIERUL DE REPARAT TEHNICA MILITARĂ

Întocmită la:U.M.01512

SIBIU

ObiectulPolizor universal PU 300

Data: 07.05.2008 Întocmită de către: Florişteanu PetrePagina

1

Locul / Secţia Energia Risc / cauze(surse de risc) Măsuri Apreciere

Atelierul de reparat tehnică militară /Grupa reparat armament

1. GRAVITATIE, ÎNALŢIME- Obiecte aflate la înălţime

- Manipulare, ridicare piese prelucrate

Lovire:- căderea polizorului de pe bancul de

lucru(suport);- verificarea şuruburilor de strângere şi a piuliţelor carefixează polizorul, înlocuirea celor forfecate şi strângerea lor;

2

- căderea pieselor în timpul polizării.

- folosirea suportului pentru piesele prelucrate;- folosirea echipamentului de protecţie(bocanci);- instruirea lucrătorului.

3. Mişcarea liniară- Componentele polizorului- Transmisia energiei

Lovire:- spargerea pietrei de la polizor;

- instruirea şi demonstraţia practică a activităţilor ce se desfăşoară la polizor;- instruirea unui lucrător şi autorizarea acestuia pentru a executa operaţia de schimbare şi reglare a pietrelor de polizor din atelier sau întreaga unitate(Confom fişei)1; 4

- desprinderea particolelor din piesa care se prelucrează.

-verificarea pietrelor de la polizor înainte de începerea lucrului:- se va folosi în mod obligatoriu dispozitivul de protecţie pe timpul polizării.

4. Presiune acumulată- Tensiune în piatra de polizor;- Tensiune în piesa de polizat

Lovire:- desprinderea particolelor din piatra de polizor;

- instruirea lucrătorului;-se interzice polizarea pieselor prin partea laterală a pietre de polizor (Instrucţiuni proprii);

4

- antrenarea piesei in mişcarea de rotaţie a pietrei.

- se reglează distanţa dintre piatră şi suportul pentru piesa de polizat(3 mm);- se va conecta polizorul la instalaţia de eliminare a prafului- se va folosi în mod obligatoriu dispozitivul de protecţie pe timpul polizării.

1.Operaţiunile de încercări şi de montare a corpurilor abrazive pe maşini se vor efectua de către tehnicieni sau meseriaşi calificaţi, special instruiţi în acest sens şi numiţi prin ordin de zi pe unitate (m.m. Axintie Gheorghe).

12

Întocmită la:U.M.01512

SIBIU

ObiectulPolizor universal PU 300

Data: 07.05.2008 Întocmită de către: Florişteanu PetrePagina

2

Locul / Secţia Energia Risc / cauze(surse de risc) Măsuri Apreciere

Atelierul de reparat tehnică militară /

Grupa reparaţii armament

5. Tensiune electrică- Curent 230V

Electrocutare:- neîmpământarea corespunzătoare a polizorului;

- instruirea lucrătorului;- înainte de pornirea polizorului verificaţi dacă acesta este conectat la împământare;- nu folosiţi polizorul dacă butonul de pornire / oprire este defect;

4- executarea operaţiilor de întreţinere, curăţare sau reglare cu aparatul pornit;- atingerea cablului electric supraîncălzit sau dezizolat.

- opriţi polizorul atunci când efectuaţi operaţiile de întreţinere, curăţare, fixare sau reglare;- opriţi polizorul dacă simţiţi fum sau miros de la izolaţia supraîncălzită a cablului, întreruperi ale curentului electric la instalaţie.

6. Căldură şi frig- obiectele prelucrate

Arsuri:- atingerea zonei polizate a pieselor. - instruirea lucrătorului;

- nu atingeţi zonele polizate ale piesei;- răciţi periodic piesa pe care o polizaţi în lichidul de răcire;- folosiţi mănuşile de protecţie pe timpul polizării pieselor.

3

7. Incendii şi explozii- Materiale inflamabile

Incendiu:- depozitarea materialelor uşor inflamabile (cârpe murdare de ulei, produse petroliere) în apropierea polizorului.

- instruirea lucrătorului;- înlăturarea tuturor materialelor inflamabile de lângă polizor înainte de începerea lucrului la polizor.

2

9. Radiaţii - Acustice

Surzenia:- nivelul ridicat de zgomot când se lucrează la polizor.

- măsurarea periodică a nivelului zgomotului şi compararea cu cele admise prin lege;- folosiţi mijloacele de protecţie asigurate(antifoanele);- instruirea lucrătorului;

2

10. Diverse- mişcarea lucrătorilor- margini ascuţite

Lovire:- dezechilibrarea lucrătorului în timpul lucrului de către un coleg ;

- delimitarea spaţiului de lucru prin panouri despărţitoare;

2- tăierea lucrătorului în marginile ascuţite ale sculelor sau ale pieselor polizate.

- folosirea mănuşile de protecţie pe timpul lucrului la polizor;- instruirea lucrătorului.

13

NSSM la polizoare fixe

Maşinile care lucrează cu corpuri abrazive şi la care în timpul lucrului se degajă noxe trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de absorbţie. Polizoarele fixe trebuie să fie prevăzute cu ecran de protecţie mobil cu vizoare din geam securizat. Construcţia ecranelor trebuie să asigure funcţionarea acestor maşini numai atunci când ecranul se află în poziţia când asigură protecţia muncii personalului. La fiecare maşină care lucrează cu corpuri abrazive trebuie să fie indicate în mod vizibil turaţia arborelui în rot./min., diametrul exterior şi viteza periferică maximă corespunzătoare corpului abraziv. Pornirea polizorului va fi posibilă numai când ecranul de protecţie se găseşte în poziţia de lucru. Polizoarele fixe trebuie să fie prevăzute cu un suport de sprijin reglabil în plan orizontal şi vertical care să permită reglarea lui astfel încât distanţa dintre corpul abraziv şi suport să nu fie mai mare de 3 mm. Suportul trebuie astfel reglat încât punctul superior de contact al piesei cu discul abraziv să se găsească pe planul orizontal care trece prin centrul corpului abraziv sau mai sus cu cel mult 10 mm. Suportul de sprijin trebuie să permită o fixare sigură a lui. Suporturile orizontale de la polizoare nu vor fi folosite în stare uzată. Carcasele de protecţie ale polizoarelor trebuie să fie prevăzută în partea superioară a deschiderii cu o vizieră de protecţie reglabilă. Distanţa dintre muchia inferioară a vizierei şi corpul abraziv nu va fi mai mare de 6 mm. În timpul exploatării corpurilor abrazive acestea trebuie să fie protejate cu carcase care vor acoperi întreaga porţiune nelucrătoare a corpului abraziv, precum şi capătul arborelui, piuliţa de strângere şi flanşele de fixare. Carcasele de protecţie trebuie să fie astfel concepute încât să permită înlocuirea cât mai uşoară a corpului abraziv. capacul demontabil al carcasei trebuie să fie bine prins de partea de spargere. Ele se vor realiza din oţel sau din fontă maleabilă. Carcasele de protecţie se vor construi în raport de condiţiile concrete de lucru ale corpului abraziv urmărindu-se ca deschiderea neprotejată a carcasei prin care ar putea sări aşchii sau bucăţi din corpul abraziv deteriorat să nu fie îndreptată către personalul care deserveşte maşina sau alte persoane din apropiere. Alegerea corpului abraziv se va face în funcţie de felul materialului de prelucrat, forma piesei, calitatea suprafeţei prelucrate, precum şi tipul şi caracteristicile maşinii. Vitezele periferice maxime admise la exploatarea corpurilor abrazive artificiale sunt cele din tabel: Viteza periferică maximă admisă pentru corpurile abrazive naturale este de 15 m/s. Corpurile abrazive se vor feri de lovituri şi trepidaţii. Transportul corpurilor abrazive se va face cu mijloace de transport cu suspensie având roţi cu bandaje de cauciuc. Aşezarea corpurilor abrazive pe mijlocul de transport se va face

14

pe un start de material moale. Este interzis transportul corpurilor abrazive prin rostogolire. Este interzis transportul corpurilor abrazive împreună cu alte obiecte dure. Se interzice categoric montarea pe maşini a corpurilor abrazive ce nu au fost încercate în prealabil conform prevederilor prezentelor norme. Fixarea corpului abraziv pe axul maşinii pentru încercarea rezistenţei la rotire trebuie să se realizeze cu flanşe corespunzătoare diametrelor acestora. Fiecare corp abraziv încercat la rotire va fi marcat cu vopsea rezistentă la apă. Montarea corpurilor abrazive pe maşinile de rectificat şi polizat se va face numai de către muncitori special instruiţi în acest sens şi autorizaţi prin ordin de zi pe unitate (decizie scrisă) de către conducerea unităţii productive. Fixarea corpului abraziv trebuie să fie astfel executată încât să se asigure o centrare perfectă a acestuia în raport cu axa de rotaţie. Grosimea peretelui bucşei nu va depăşi 6 mm, iar lungimea ei va fi egală cu lăţimea corpului abraziv. Prelucrarea (lărgirea) alezajului corpurilor abrazive se va face numai pe o maşină care permite prinderea centrică a corpului abraziv şi numai cu ajutorul unor scule adecvate (diamant, carburi metalice). Se interzice cioplirea cu dalta. Dispozitive de prindere ale corpurilor abrazive (flanşe, mandrine etc.) vor fi executate numai din oţel. Corpurile abrazive cu gaură mică (cu cel mult 12 mm mai mare decât diametrul axului) se fixează cu ajutorul flanşelor fără butuc, iar cele cu gaură mare cu flanşe cu butuc. Între flanşe şi corpul abraziv trebuie să se monteze pe ambele părţi garnituri elastice(hârtie, carton, piele, cauciuc etc.) groase de 0,5 ... 2 mm funcţie de diametrul corpului abraziv. Garniturile vor depăşi suprafaţa inelară de strângere a flanşelor cu cel puţin 1 mm pe diametru. Flanşele cu butuc trebuie să fie prevăzute cu greutăţi pentru echilibrare. După montarea corpului abraziv pe flanşa cu butuc se va echilibra tot ansamblul. La fixarea corpurilor abrazive piuliţele trebuie strânse numai cu chei în bună stare. Filetul trebuie să fie de sens invers sensului de rotire al corpului abraziv. Nu se admite prelucrarea pe suprafeţele laterale ale corpurilor abrazive când maşina-unealtă şi corpul abraziv nu sunt construite pentru astfel de prelucrări. Înaintea montării corpului abraziv pe axul maşinii se va verifica starea de protecţie. După fixarea pietrei pe axul maşinii se va executa o verificare la rotire de cel puţin 5 minute timp în care se va îngrădi zona periculoasă. Înainte de prima utilizare fiecare corp abraziv natural trebuie să fie supus unei probe de rezistenţă la rotire în gol timp de cel puţin o oră la viteza periferică maximă de lucru. Este interzisă utilizarea corpurilor abrazive care nu pot fi identificate în ceea ce priveşte compoziţia lor, precum şi viteza periferică maximă admisă. Curaţarea corpurilor abrazive de murdărie se va executa numai cu peria sau aspiratorul. Este interzisă folosirea corpurilor abrazive cu diametrul peste 1000 mm cu liant ceramic

15

în cazul în care au trecut mai mult de 2 ani de la fabricarea lor. Înainte de montarea pietrelor abrazive se va verifica numărul rotaţiilor pe minut înscris pe eticheta discului astfel încât să nu fie mai mic decât numărul maxim al rotaţiilor pe minut la care funcţionează maşina. Este interzisă montarea corpurilor abrazive cu mai multe garnituri suprapuse. La exploatarea corpurilor abrazive se va evita solicitarea la şoc. Contactul dintre corpul abraziv şi piesă se va realiza lent. Praful care se formează la prelucrarea aliajelor de magneziu prezintă pericol de incendiu şi explozie. Acest praf trebuie să fie imediat îndepărtat. Este interzisă utilizarea corpurilor abrazive care s-au folosit în prealabil pentru prelucrarea metalelor feroase, pentru prelucrarea uscată a aliajelor de magneziu. Operaţiunile de încerăcri şi de montare a corpurilor abrazive pe maşini se vor efectua de către tehnicieni sau meseriaşi calificaţi, special instruiţi în acest sens şi numiţi prin ordin de zi pe unitate. Este interzisă categoric montarea corpurilor abrazive pe maşini de către alte persoane decât cele menţionate la alineatul precedent. Tehnicienii sau meseriaşii numiţi să se ocupe cu încercarea şi montarea corpurilor abrazive încercate vor avea un registru de evidneţă în care vor specifica tipul corpurilor abrazive încercate, data încercării, maşina pe care s-a montat corpul abraziv, data montării, semnătura persoanei care a montat corpul abraziv şi semnătura şefului de secţie (atelier) care are în subordine maşina pe care s-a montat corpul abraziv prin care atestă buna funcţionare a corpului abraziv şi încercările făcute.

16