an ii - biomecanică Și bilanț - c1

8/9/2019 An II - Biomecanică Și Bilanț - C1

1/20

Aparatul locomotor

La vertebratele superioare, inclusiv la om, s-au diferenţiat în decursul evoluţiei, grupuri de organe puse înslujba îndeplinirii unor mari funcţiuni ale întregului organism. Un astfel de „complex funcţional" este i aparatullocomotor. Aparatul locomotor este alc!tuit din oase cu leg!turile lor - articulaţiile - i din muci. #otalitateastructurilor osoase formea$! sceletul. Acesta constituie un fel de „scel!" care d! forma general! i proporţiile

corpului omenesc. %lementele sceletului contribuie la menţinerea posturii organismului, opun&ndu-se împov!r!riidate de greutatea corpului, care se afl! sub acţiunea gravitaţiei terestre. 'asele sunt legate între ele prin structuriconjunctive de diferite feluri, care le asigur! mobilitatea, adic! posibilitatea deplas!rii unele în raport cu altele. Acestestructuri sunt articulaţiile. 'asele i articulaţiile formea$! partea pasiv! a aparatului locomotor. (e oase se fixea$!mucii striaţi sceletici. Acetia acţionea$! asupra oaselor i articulaţiilor ca asupra unor p&rgii, constituind parteaactiv! a aparatului locomotor, adic! elementelelui dinamice. )n afar! de imprimarea unor mic!ri segmentelor osoase,mucii mai intervin i în imobili$area acestor segmente în anumite atitudini. )n acest fel, organele aparatuluilocomotor formea$! o aritectur! de ba$!, care învelit! de ţesutul celulo-adipos i de tegumente, definete morfologiaexterioar! acorpului i delimitea$! cavit!ţile interioare, precum i spaţiile conjunctivale ale acestuia, care ad!postescaparatele vieţii vegetative, aparatul neuro-sen$orial i magistralele neuro-vasculare. Aparatul locomotor are ca funcţie

principal! locomoţia, adic! deplasarea individului în spaţiu, precum i mobili$area diverselor segmente aleorganismului, unele în raport cu altele. *e asigur! astfel desf!urarea variatelor activit!ţi ale omului, active sau pasive,în cadrul mediului înconjur!tor. Activitatea organelor locomotorii nu este autonom!, independent!. +omponentele saleformea$! un tot, ale c!rui p!rţi se de$volt! i funcţionea$! în str&ns! leg!tur! unele cu altele, precum i cu celelaltecomponente ale corpului omenesc. Aceast! coordonare este reali$at! desistemul nervos. 'rice atitudine sau postur!este menţinut! i orice micare este efectuat! graţie activit!ţii continue i atente a aparatului neuro-sen$orial, f!r! ac!rui pre$enţ! aparatul locomotor ar fi o mas! inert! sau un ansamblu care ar funcţiona neomogen i anaric. #rebuie,în fine, menţionat c! activitatea organelor locomotorii încadrul economiei generale a organismului, include oactivitate metabolic! dintre cele mai intense. 'rganele aparatului locomotor constituie o mare partedin masa total! acorpului. Acestor organe le corespund aproximativ din greutatea total! a unui adult, dincare circa /0 revin

musculaturii, iar 12 sceletului.*tudiul aparatului locomotor cuprinde trei subdivi$iuni3- 'steologia 4grecete osteon 5 os i logos 5 tiinţ!6, este partea Anatomiei care are ca obiect studiul oaselor7

- Artrologia 4grecete artron 5 înceietur!, leg!tur!6, constituie partea care are ca obiect studiul leg!turilor dintreoase, al articulaţiilor7

- 8iologia 4grecete m9os 5 muci, carne6 cuprinde studiul mucilor sceletici.

*tudiul succesiv al fiec!reia dintre aceste subdivi$iunieste dictat de necesit!ţi didactice, metodologice, care neoblig! s! proced!m analitic în studiul corpului uman. :u trebuie îns! s! pierdem din vedere, aa cum am ar!tat maisus, c! aceste trei componente ale aparatului locomotor formea$! un ansamblu inseparabil.

Fiziologia aparatului locomotor

+orpul omenesc si-a de$voltat un dispo$itiv de postura si miscare adecvat activitatilor sale complexe prininteractiunea sa continua cu mediul inconjurator. ;nteleasa in sensul deplasarii ansamblului organismuluisau al unor parti din acesta in spatiu, activitatea locomotorie ia formele cele mai diferite in cursul de$voltariifilogenetice. ;nca din viata uterina, fiinta umana este dotata cu necesitatea reflexa a miscarii. 'data cunasterea, copilul face o serie de miscari de$ordonate incepand de la prima luna si pana la varsta de ani,functia locomotorie parcurge o lunga si complicata cale de de$voltare. Locomotia are, la randul sau, oinfluenta otaratoare asupra de$voltarii vorbirii, gandirii si tuturor celorlalte activitati nervoase superioare

proprii fiintei umane.

Elemente de morfo-fiziologie osoasa


2/20

Aparatul locomotor dirijea$a intreaga stato-dinamica de postura si miscare a organismului. %l este alcatuit in principal din doua sisteme, unul cu rol de sustinere si de mobili$are pasiva, repre$entat de sistemul de pargii osteo-articulare si altul care actionea$a activ asupra primului, format din ansamblul de musci cunervii lor motorii, cunoscut sub numele de sistem neuro-muscular.

Osul ca tesut

'asele sunt incluse, alaturi de ligamente, tendoane si cartilaje, in clasa tesuturilor conjunctive si repre$inta oimportanta parte atat a suportului mecanic si de mentinere a integritatii structurale sceletice, cat si a celuide transmitere a fortei de la elementele active 4neuro-musculare6 la cele pasive 4osteo-articulare6 aleaparatului locomotor. 'asele sunt compuse din doua compartimente majore3 celule si matricea extracelulara.+elulele 4condroblaste, condrocite, osteoblaste, osteocite si fibroblasti6 ocupa / din volumul total osos siiau parte la sinte$a si secretia componentelor organice. *unt asamblate intr-o retea sub forma unei matriceextracelulare, in care componenta organica osteoida este puternic minerali$ata si vasculari$ata. +ontinutulidric repre$inta 0 din volumul total osos7 iscul cartilajului de crestere dintre diafi$a si epifi$a este sediul osificarii endocondrale. (re$inta $onedistincte de osteogene$a, unde procesul este mai rapid.

(rocesele fundamentale de crestere si maturare osoasa sunt sub controlul permanent a numerosi factorimodulatori, la care se adauga $estrea genetica, evolutia neonatala, factorii nutritionali - metabolici,

biocimici, farmacologici, circulatori, de varsta si cei biomecanici din solicitarile fi$ice.

Factorii modulatori ai cresterii osoase sunt modulatori organici ex-nutritionali ai modelarii si

remodelarii din timpul cresterii osoase, prin facilitarea fie a resorbtiei, fie a osteoformarii3

- factorii stimulatori ai osteolizei sunt de natura ormonala3 paratormon, glucocorticoi$i. ' serie defactori locali3 - factori de crestere de tip epidermal 4%?@6, fibroblastic 4@?@6, transformator 4#?@6,factorul de activare a osteoclastelor, prostaglandine de tip %.

- factori stimulatori ai osteosintezei au trei surse3

umorala3 insulina, *#, somatomedina -+ B;?@-; 4insulin - liCe groDt factor6E,ormonii tiroidieni7

osoasa3 proteina morfogenetica osoasa 4F8(6, factorul de crestere sceletic 4*?@6,factori de crestere derivati din os 4F>?@67

tumorala 4factorul carcinomului prostatic, factorul carcinomului de san6.


3/20

Mecanismele modulatoare:

- ormonul de crestere 4*#6 actionea$a indirect, prin somatomedina -+, care mareste sinte$a de A>:si colagen si stimulea$a oxidarea gluco$ei, transportul de oxigen si sinte$a proteinelor.

4*#6 ipofi$ar stimulea$a cresterea osului in lungime si grosime. >eficitul la copil intar$ie cresterea4nanism ipofi$ar6, iar excesul 4adenom eo$inofil ipofi$ar6 antrenea$a prepubertar gigantismul, iar

postpubertar acromegalia.

- ormonul tiroidian este indispensabil cresterii3 deficitul sau la copil perturba cresterea si maturatiasceletului.

- ormonul paratiroidian stimulea$a resorbtia osoasa prin activarea osteoclastelor si inibareaosteoblastelor.

Atat tiroxina, cat si paratormonul, prin cresterea resorbtiei osteoclastice si periostale, simultan cu scadereaabsorbtiei intestinale a calciului si intensificarea calciuriei, ocupa un loc important in controlul minerali$ariisi morfogene$ei osoase.

- insulina operea$a prin en$ime biosintetice, crescand direct sinte$a de colagen in osteoblaste, iar calcitonina prin inibarea resorbtiei osoase.

ormonul de crestere, ormonul paratiroidian 4(#6, insulina si vitamina > influentea$a deopotrivacresterea si metabolismul osos prin stimularea sinte$ei de colagen, osteocalcina si alte fosfoproteine.

- corti$onul si glucocorticoterapia prelungita, tiroxina si (# favori$ea$a resorbtia osteolitica.

%xcesul de glucocorticoi$i, prin inibarea osteoformarii, reduce masa osoasa 4osteoporo$a indusa decorti$ol6 in paralel cu efectele ipocalcemice si intar$ierea cresterii 4boala +using, ipercorticism

terapeutic etc.6.

- ormoni sexuali 4estrogeni, androgeni, anaboli$ante de sinte$a6 favori$ea$a cu precadereosteoformarea.

Androgenii stimulea$a maturatia sceletului si cresterea prin favori$areaanabolismului proteic, postpubertar. iperandrogenismul, prin sudarea prematura acartilajelor de crestere, ar explica statura redusa a subiectilor.

%strogenii pre$inta efecte mai reduse, dar do$ele mari accelerea$a maturareasceletului.

Factorii nutritionali - metabolici3 aportul nutritiv normal de protide, calciu si fosfor, alaturi de vitaminele +si > ar favori$a osteoformarea si cresterea osoasa.

;nsuficienta sarurilor fosfo-calcice si a vitaminei > in timpul cresterii favori$ea$a resorbtia osoasa, inibareacresterii, reducerea re$istentei mecanice osoase, cu aparitia deformarilor osoase de tip raitic 4curbari,tensionari etc.6. ipocalcemia alimentara si avitamino$a + sunt insotite de osteoporo$a, iar ipofosfatemia

prin avitamino$a > impiedica minerali$area osteoidului, ducand la osteomalacie si raitism.

Factori circulatori: tulburarile vasomotorii determina osteoporo$e algice posttraumatice.

Factori genetici: osteopatii "genotipice".


4/20

Varsta: osul sufera modificari structural - functionale pe tot parcursul vietii. +opilaria este marcata prinelasticitatea oaselor, iar batranetea, printr-o crestere a mineralului, avand drept urmare o crestere a fragilitatiiin consecinta fracturilor.

;n tesutul osos spongios osteoformarea diminuea$a odata cu varsta adulta, iar resorbtia osoasa ramanestabila si antrenea$a o osteoporo$a lenta, progresiva.

Factorii biomecanici de solicitare fizica3 ortostatismul si locomotia determina la nivelul osului o stare detensiune prin actiunea unor factori mecanici repre$entati de greutate, tonus, contractie, actiune, torsiune,compresie etc. Acestia actionea$a asupra aritecturii osului.

8iscarea, presiunile, tractiunile sunt factori mecanici necesari stimularii activitatii osteoblastice.;mobilitatea si neutrali$area miscarii favori$ea$a procesele de osteoli$a si determina osteoporo$a.

#esutul osos are tot atata nevoie de exercitiu ca si tesutul muscular. +onsolidarea unei fracturi, cel putin in prima fa$a, impune insa o stricta imobili$are.

;mobili$area completa si prelungita a unui segment de membru 4din poliomielita sau #F+ osteoarticular6

poate incetini cresterea in lungime a unui os, grabind disparitia cartilajelor sale de conjugare.

;mobili$arile prelungite 4la pat6, starea de imponderabilitate 4$boruri spatiale6 care evoluea$a cu un bilantnegativ al calciului, deminerali$area, rarefactiile osoase si aparitia de calculi renali pun problemainterventiei factorilor mecanici 4gravitatie, tractiune musculara6 in reglarea ecilibrului calcic in os.

%xista presiuni favorabile formarii osului 4presiuni functionale6, evaluate intre 0 si 1 CgGcm .

Atat remodelarea, cat si procesele reparative sceletice sunt insotite de importante modificari ale potentialelor electrice $onale generate de proprietatile pie$oelectrice ale osului.

Activitatea electrica osoasa include potentiale generate de intindere 4de natura pie$oelectrica6 si, pe de alta parte, biopotentiale membranare.

- potentiale generate de intindere apar in timpul deformarii prin mobili$area sarcinilor electrice fixate pe moleculele de colagen in matricea minerali$ata.

- Fiopotentiale membranare3 sunt produse de electrogene$a celulelor osoase.

Osul ca organ functional

'sul este format dintr-o varietate de tesuturi, cel osos este majoritar alaturandu-se variate de tesut conjunctiv

4cartilaginos, fibros etc6, tesut adipos si vascular.

10...1 +aracteristici structural - functionale

a) Tesutul osos - 'sul, ca amestec a doua variante de tesut osos 4cortical si spongios6 cu implicatiifunctionale diferite, pre$inta o organi$are aritecturala strict legata de aranjamentele interne ale acestora.

Tesutul cortical 4lamelar6 este de tip aversian, avand ca unitate functionala osteonul sau "sistemul lamelar aversian" si este format dintr-o succesiune de lamele concentrice, situate in jurul unui canal central4aversian6, dispus paralel cu axul osului si care contine arteriole, venule si nervi. +omunicarea

osteonului la cavitatea medulara se face printr-un sistem de canale transverse 4HolCmann6.La nivelul sistemului sunt locali$ate osteocitele interconectate prin canicule care permit veiculareanutrimentelor si ormonilor spre canalul central aversian pentru scimburi metabolice si ionice.


5/20

>istributia tesutului osos compact si a celui spongios lamelar in aritectura amintita depinde de implicatiilefunctionale ale osului.

Tesutul compact este pre$ent in oasele implicate in reali$area functiei de sustinere 4plante, ba$in6 sau demiscare 4pargii osoase diafi$are6.

Tesutul spongios asigura o re$istenta crescuta la un minim de material distribuit trabecular sustinand si protejand unele organe.

La nivelul osului lung exista o aritectura care formea$a trei suprafete distincte 4periostica, aversiana siendostala6, delimitate de doua membrane3 periostul la exterior si endostul la partea interna.

%ndostul delimitea$a spre canalul medular continutul maduvei osoase, fiind captusit de un bogat patvascular, de celule endoteliale, capilare si fibre reticulare.

*uprafata aversiana, alcatuita din pereti lacunari si canaliculari marginiti de osteocite, participa alaturi desuprafata endostala la omeosta$ia mineralului osos.

b) Maduva osoasa - +avitatile osoase contin tesutul ematopoietic repre$entat de maduva rosie.

Aceasta participa atat la generarea elementelor figurate sanguine, cat si la procesele de nutritie, formare sicrestere a oaselor prin continutul mare in osteoblaste, osteoclaste, vase sanguine si nervi. 8aduva rosiesufera variatii cantitative si calitative incepand de la nastere si copilarie 4unde ocupa locul major6, cutransformarea ei in maduva galbena in timpul cresterii 4locali$ata in oasele lungi6 si, in final, in maduvacenusie la varstnici, unde, in paralel, se produce si transformarea oaselor in structuri rigide si casante.

c) Reteaua vasculara osoasa - 'sul este un organ bogat vasculari$at 4aproximativ 1I din debitulcardiac6.

*ursele sanguine varia$a in raport cu forma si marimea osului, dar pentru un os lung luat ca model irigatiasanguina provine din patru sisteme distincte3 416 artera nutritiva7 46 artera metafi$ara7 4/6 artera epifi$ara7426 arterele periostice 4atrofiate la adult6.

*istemul circulator periostal in special constituie o re$erva cu un debit minim in conditii normale, care crestedupa fracturi sau distructii medulare.

*istemul venos medular pre$inta o capacitate de


6/20

b6 Functiile de postura si locomotie sunt posibile datorita asamblarii sub forma de pargii a oaselor lungi si scurte, conectate prin articulatii mobile, puse in miscare, ca ba$a a intregului comportament.

Functii biologice:

a6 >efinitivarea si mentinerea formei corpului uman se reali$ea$a prin programarea genetica aosteoformarii si adaptarea metabolismului pentru sinte$ele componentelor osteo-articulare.

b6 (articiparea la metabolismul mineral se face prin rolul de depo$it mineral, $ona de scimb ionic siasigurarea omeosta$iei fosfo-calcice.

c6 (articiparea in ematopoie$a si apararea organismului sunt posibile prin continutul in maduvarosie generatoare de elemente figurate sanguine .

Elemente de morfo-fiziologie articulara

Asamblarea pieselor osoase ale sceletului este reali$ata prin intermediul unor formatiuni anatomo-functionale denumite articulatii.

Articulatia se pre$inta ca un organ de unire a doua sau mai multe piese osoase.

Articulatiile sunt clasificate in trei tipuri3 416 fibroase7 46 cartilaginoase7 4/6 sinoviale.

16 Articulatiile fibroase permit o miscare minima 4suturi craniene, articulatia tibio-peroniera distala6.

6 Articulatiile cartilaginoase sunt cu mobilitate moderata 4simfi$a pubiana, articulatiileintravertebrale6.

/6 Articulatiile sinoviale pre$inta o mare mobilitate 4articulatiile centurilor, radio-carpiene,

interfalangiene6.

%xtremitatile osoase sunt acoperite de cartilaj articular si scaldate de licidul sinovial, care confera ofrictiune redusa si o re$istenta crescuta la fortele 4compresie, tractiune6 generate de gravitatie sau activitateamusculara.

;ntreaga articulatie este invelita de o capsula articulara strabatuta de vase si nervi si acoperita de omembrana sinoviala.

>upa numarul de piese articulare, articulatiile pot fi3 416 simple 4interfalangiana67 46 compuse 4articulatiacotului67 4/6 complexe 4articulatia rotuliana67 426 combinate 4articulatia temporo-mandibulara6.

>upa forma si gradul de libertate, ele se clasifica in3

16 Articulatii uniaxiale 4plane sau cilindroide6, unde miscarea se executa intr-un singur plan 4apofi$elearticulare cervicale6 sau asemanator balamalelor 4articulatia cotului6, aceasta putand fi de flexie,extensie, rotatie mediana sau laterala.

6 Articulatii biaxiale 4elipsoide si selare6, au libertatea miscarilor in doua sensuri 4flexie-extensie silateralitate6, miscarea de rotatie nefiind posibila 4articulatia radio-carpiana sau carpo-metacarpiana67

/6

Articulatii pluriaxiale numite si total libere si orice miscare este permisa, adica flexie, extensie,miscari de lateralitate, adductie si abductie, rotatie si circumductie. %x3 articulatiile scapulo-umeralasi coxo-femurala.


7/20

omponentele articulare la o articulatie de tip diartroza pre$inta toate elementele unei articulatiiclasice 4extremitati osoase, cartilaje articulare, capsula articulara6, fiecare avand o structura si un rolfunctional particulare.

E!tremitatile osteo-articulare. *unt formate din tesut osos spongios, cu travee orientate in directialiniilor de forta si separate de cartilajele articulare printr-o lama osoasa subcondrala.

:ivelul de insertie al muscilor periarticulari joaca un rol preponderent in modelarea extremitatilor. Funafunctionare a articulatiilor este legata de adaptarea perfecta a suprafetelor osteo-articulare prin care liniile deforta se transmit, pastrand aceeasi directie.

artila"ul articular - formatiune cartilaginoasa ialina, puternic idratata 4JI-0I apa6, neteda,lucioasa, umeda si usor albastruie.

+artilajul articular 4lipsit de pericondru6 are o structura neomogena, care varia$a morfologic, ca marime siorientare intramatriceala a controcitelor si fibrelor de colagen.

Hariatia compo$itiei matriceale si fibrilare sta la ba$a proprietatilor fi$ice ale cartilajului articular de tip

ialin3 rezistenta la fortele de tensiune si forfecare, compresibilitate si elasticitate.

+artilajul articular este in acelasi timp re$istent si elastic, jucand rolul unui excelent amorti$or de presiune.+ondromucoproteina cartilajului formea$a impreuna cu acidul ialuronic al licidului sinovial un lubrifiantextrem de eficace cu coeficient de frecare foarte redus.

;mbatranirea condrocitelor, scaderea sinte$ei de condroitin


8/20

>esidratarea atrage dupa sine o micsorare a elasticitatii cartilajului, repre$entand una din cau$eleartro$elor senile.

!orozitatea3 structura de "burete" permite cartilajului articular imbibarea cu licid sinovial. %xistentaunor contacte directe la nivelul poro$itatilor si spatiilor medulare ale spongioasei explica pre$enta uneicontinuitati idrice.

Elementele ane!e. *unt repre$entate de anumite formatiuni anatomice3 burelet fibro-cartilaginos,discuri sau meniscuri, inserandu-se pe marginea cavitatilor si a capsulei articulare.

apsula articulara. %ste formata din tesut conjunctiv fibros re$istent si putin elastic, intarita deligamente capsulare si redusa pe alocuri pana la completa disparitie. (rin aceste iatusuri membranasinoviala se extinde in funduri de sac, care permit o mai buna alunecare a tendoanelor si muscilor pestearticulatii. +apsula articulara, ligamentele si tendoanele inserate in $ona extraarticulara reali$ea$a ocontentie solida si, in acelasi timp, supla a articulatiilor.

La mentinerea contactului intre suprafetele articulare, cu rol de contentie sau de limitare a miscarilor maximale, alaturi de ansamblul capsular si formatiunile ligamentare participa si o serie de musci

periarticulari ca ligamente active, tonice.#inoviala. (artea intensa a capsulei articulare contine vase sanguine si limfatice, capilare fenestrate

si filete nervoase.

Functiile sinovialei3

a6 organul sensibil al articulatiei, prin terminatiile sale proprioceptive si dureroase.

b6 un rol de aparare si protectie, fiind o membrana de invelis si macrofagica, capabila de adebarasa cavitatea articulara de acumulari licidiene.

c6 implicata in procesele de permeabilitate, cu rol de membrana de filtrare, prin care trec inlicidul sinovial substantele di$olvate din sange 4proteine plasmatice6.

(ermeabilitatea mare in ambele sensuri asigura evacuarea substantelor patrunse in licidul sinovial sitrecerea rapida din sange a substantelor medicamentoase antiinflamatoare.

d6 rol secretor, participand la elaborarea acidului ialuronic din licidul sinovial.

e6 rol plastic, umpland golurile dintre suprafetele articulare in repaus si spatiile interarticulareformate in timpul unor miscari.

f6 acopera, in afara capsulei articulare, si o $ona care poate fi afectata precoce printr-un procesdistructiv insotit de o intensa proliferare reactiva a sinovialei. 8embrana sinoviala poate fiextirpata fara sa afecte$e grav functia articulara, capabila de refacere in cateva luni.

$ic%idul sinovial. *e gaseste in articulatiile umane in cantitati foarte reduse, dispus sub forma unuifilm continuu la suprafata cartilajelor articulare. %ste un licid clar, vascos, de culoare galben pai, re$ultatdin ultrafiltrarea plasmei, cu un continut redus in elemente celulare3 1I-1IIGmm/ , in special monocite si sub neutrofile, limfocite si fagocite pana la /IIGmm/ .

+ompo$itia in electroliti si molecule mici este similara cu cea plasmatica, continutul in proteine estemai redus 41, - gGdl6, cu predominanta albuminelor. (roteinele cu molecula mare 4fibrinogen,complement6 sunt retinute de capilare in procesul de ultrafiltrare, ceea ce explica absenta coagulariispontane a licidului. ?luco$a este in concentratie aproape egala cu cea sanguina.


9/20

"nervatia capsulo- sinoviala este de o importanta particulara3

16 rolul formatiunilor nervoase articulare in postura, locomotie si Cineste$ie 4ve$i anali$atorulCineste$ic, anali$atorul de miscare6.

6 sen$atiile dureroase si actiunile reflexe care insotesc orice atrofie.

;nervatia articulara provine din sistemul nervos somatic, prin nervii spinali, si din sistemul vegetativ, prin terminatiile simpatice postganglionare vasomotorii care insotesc vasele sanguine.

Konele capsulare sunt cel mai puternic inervate sen$itiv, incat articulatia apare ca un veritabil organsen$orial periferic.

@ibrele nervoase aferente contin3 terminatii proprioceptive 4corpusculii uffini si mici corpusculilamelari6 la nivelul capsulei si ligamentelor, cu rol in postura si in miscare si terminatii libere# cu sediul in

planul capsulo-ligamentar, sensibile la torsiune si intindere.

Componentele articulare si musculo-tendinoase se gasesc in raport de stransa interdependenta.

8embrana sinoviala "secreta" licidul sinovial, acesta raneste cartilajul si protejea$a osul7 ligamenteleorientea$a miscarea, muscii o produc, miscarea fiind necesara pentru viata osului si a cartilajului.

%xplorarea sistemului osteo-articular in cadrul aparatului locomotor va tine seama atat de aspectulgeneral al regiunii examinate 4aspectul tegumentelor, temperatura, volumul articulatiei si al musculaturii,sensibilitatea6, cat si de statica si dinamica articulara. Anumite deformari ale regiunii atrag dupa ele odeviatie a axelor articulare si o scimbare in orientarea suprafetelor articulare, cu rasunet asupra mobilitatiistaticii si locomotiei.

>upa planul in care articulatia asigura directia miscarii segmentelor osoase, are loc o grupare amiscarilor dupa cum urmea$a3 a6 miscari in plan frontal 4ori$ontal6 - flexie si extensie7 b6 miscari in plan

sagital 4vertical6 - adductie si abductie7 c6 miscari giratorii 4de rotatie67 d6 miscari circulare 4decircumductie6.

$olul functional al articulatiilor in organism:

16 postural, prin mentinerea po$itiei corpului7

6 Cinetic, prin deplasarea unor segmente in raport cu altele7

/6 locomotor, prin deplasarea corpului in ansamblu in spatiu7

Musculatura sc%eletica la nivelul intregului organism

Aproximativ


10/20

6 fibre oblice fata de axul lung al musciului, cu mai multe variante3 unipenat 4flexor propriu al policelui6, bipenat 4drept anterior6, circumpenat 4tibial anterior6, multipenat 4deltoid6, de$volta rapidforta pe distante mici.

/6 fibre cu aranjament radial sau triungiular 4mic pectoral, lung adductor6

8uscii care de$volta o forta mare, dar la care gradul scurtarii este limitat, pre$inta o structuramultipenata, cu tendoanele dispuse in septuri multiple pe doua planuri. Acest aranjament face ca diametrul

transversal efectiv sa fie mult mai mare decat cel anatomic.

8uscii sunt atasati de la un os la altul prin tendoane sau aponevro$e, trecand peste una sau maimulte articulatii. (unctele de atasare musculara proximala si distala se numesc origine si, respectiv, insertie,cea din urma aflandu-se de obicei pe osul mobili$at de musci.

#endoanele sunt formate din tesut conjunctiv flexibil, dar practic inextensibil.

@ilamentele de colagen ale tendoanelor se intind pe suprafata fibrelor musculare, reali$and un contactstrans cu acestea. 8arimea tendonului depinde de cea a musciului de care apartine, existand un anumit

ungi intre axul fibrelor musculare si cel al tendonului. Acest ungi, care nu depaseste 1I-II

, previneruperea tendonului ca urmare a cresterii diametrului muscular in timpul contractiei.

Lungimea fibrei musculare intre tendoane este de obicei mult mai mica decat lungimea totala amusciului, scurtarea maxima a fiecarei fibre este mentinuta in anumite limite 4circa /I din lungimeanormala a musciului6.

(entru o miscare fina se utili$ea$a un numar redus sau ciar o singura unitate motorie. +resterea fortei decontractie se reali$ea$a prin intrarea in actiune a mai multor unitati motorii, simultan cu cresterea numaruluide impusuri nervoase eferente.

eali$area oricarei miscari implica participarea mai multor musci, care sunt denumiti agonisti# sinergisti siantagonisti. 8usciul care produce actiunea se numeste agonist, iar cel care se opune acesteia, antagonist.8uscii sinergisti actionea$a in acelasi sens, dar nu pot reali$a separat miscarea respectiva. Antagonistuleste inibat reflex atunci cand agonistul este pus in miscare.

:u toti muscii striati actionea$a in cadrul deplasarii sau al mentinerii posturii. Unii dintre eiinconjoara orificii 4bu$e, pleoape, anus6 si au rol de sfinctere. ;n doua treimi superioare ale esofagului se aflamusci striati care contribuie la reali$area deglutitiei. >iafragmul este un musci striat care participa lareali$area inspirului.

%xista musci cu cel putin o insertie cutanata, cum ar fi muscii faciali ai mimicii.

&nervatia musculara

*patiile dintre fibrele musculare sunt strabatute de o retea de nervi somatici motori si sen$itivi, alcaror loc de patrundere este denumit "punct motor". 8ajoritatea fibrelor vegetative merg perivasculare.

&nervatia senzitiva

;nervatia sen$itiva sesi$ea$a starea tonica si nivelul functional al muscilor sau pre$enta unor influente nociceptive 4dureroase6.

Atat muscii, cat si tendoanele sunt preva$ute cu o importanta retea nervoasa sen$itiva atasata unor formatiuni receptoare 4fusuri neuro-musculare, corpusculi tendinosi ?olgi6.


11/20

;nformatia de intindere este preluata de la nivelul fusului neuro-muscular. #erminatiile sen$itive primare semnalea$a atat lungimea instantanee a muscilor, cat si vite$a cu care acestia sunt intinsi.

@usul neuro-muscular mai primeste si terminatii nervoase pentru transmiterea sensibilitatii dureroasea musciului.

+orpusculi ?olgi sau "organe tendinoase" informea$a asupra tensiunii la care este supus tendonul,declansand la o anumita limita de intindere o relaxare brusca a musciului.

&nervatia motorie

(articipa trei formatiuni3 nervii motori 4axonii neuronilor motori67 jonctiunea neuro-musculara 4placamotorie67 unitatea motorie.

'ervii motori. *unt repre$entati de fibre nervoase eferente ale sistemului nervos prin reteaua denervi cranieni si raidieni.

@ibrele motorii raidiene au originea in cornul anterior al maduvei. +ornul anterior medular contine

doua tipuri de neuroni motori 4alfa si gamma6. Actionea$a direct asupra contractiei musculare, asigurandinervatia fibrelor musculare striate propriu-$ise prin doua tipuri de neuroni3 fa$ici si tonici3

motoneuronii fa$ici inervea$a fibrele musculare cu contractie rapida7

motoneuronii tonici deservesc fibrele musculare cu contractie lenta7

motoneuronii gamma inervea$a fibrele intrafusale ale proprioceptorilor fusali, implicati incontrolul muscilor.

(nitatea motorie. @iecare fibra nervoasa pre$inta numeroase ramnificatii axonale terminale care

abordea$a i$olat un numar de fibre musculare. +elula nervoasa musculara, impreuna cu fibrele musculareinervate de ramnificatiile sale axonale constituie unitatea motorie# considerata drept unitate morfo-functionala a sistemului neuro-muscular.

8uscii implicati in controlul unor miscari fine sunt constituiti din unitati motorii cu un numar redusde fibre 41I per U.8.6,iar muscii atasati unor miscari grosiere 4muscii posturali6 pre$inta un numar marede fibre per U.8. 4peste III de fibre6.

Un fascicul muscular nu contine neaparat fibrele dintr-o unitate motorie unica. ;n acest fel,stimularea unei unitati motorii va determina o contractie usoara si extinsa la o $ona musculara mai larga.

onctiunea neuro-musculara 4placa motorie6.

Kona de contact, situata in partea mijlocie a fibrei musculare impreuna cu terminatiile axonale,constituie %onctiunea neuro-musculara. La contactul cu fibra musculara terminatia pierde teaca de mielina sise continua la nivelul sarcolemei cu membrana conjunctiva enle, de care este separata prin membranaaxonala a butonilor terminali sinaptici. Acestia contin numeroase mitocondrii si mici vezicule, de II-/IIM, cu rol in stocarea si eliberarea acetilcolinei 4mediator colinergic6, implicata in transmiterea sinaptica amesajului motor contractil.

>upa spatiul sinaptic, se afla elementul postsinaptic, repre$entat de sarcolema fibrei musculare, mai

ingrosata la nivelul jonctiunii, unde ia denumirea de placa motorie

. Aceasta pre$inta multiple invaginari, subforma unor repliuri. (laca motorie contine numerosi receptori colinergici si receptori enzimatici4acetilcolinestera$ici6.

*articularitati ale contractiei musculare in organism


12/20

+ontractia musculara repre$inta principala forta interna implicata in reali$area miscarii, la producerea careia participa3 transmiterea neuro-musculara a mesajului, cuplul excitatie-contractie, sistemulcontractil si sistemul energogen.

+ontractia modifica lungimea initiala a structurilor musculare cu antrenarea componentelor osteo-articulare in actul locomotor.

+ontractia musculara voluntara este re$ultatul unei sumatii de secuse individuale, avand ca re$ultataparitia contractiei tetanice.

a) contractia izometrica 4mobilitate I6 - mentinerea unei anumite po$itii egale cu invingerea forteigravitationale ecivalea$a cu un travaliu static.

8uscii antigravitationali sau muscii masticatori in momentul sfaramarii alimentelor efectuea$acontractii i$ometrice, care se insotesc de un consum energetic crescu, iar travaliul efectuat duce rapid laoboseala.

b) contractia izotonica declansea$a miscari prin aplicarea fortei unui vector, furni$and astfel un

travaliu "dinamic". Aceasta insoteste deplasarea membrelor in procesul de mers, in ridicari de greutati si inreali$area miscarilor in spatiu7

c) contractia in alungire apare cand forta ce se opune miscarii depaseste forta musculara si intindemusciul. ;n ce priveste de$voltarea musculaturii, contractiile i$ometrice au ca re$ultat cresterea volumuluisi greutatii musculare 4in consecinta, a fortei6, in timp ce in contractiile i$otonice forta se modifica foarte

putin.

Forta musculara

Legata in principal de puterea contractila a musciului, forta este direct dependenta de suprafata de

sectiune, dispo$itia paralela a fibrelor musculare, vite$a de contractie raportata la sarcina, temperatura,gradul de oboseala si starea de nutritie.

@orta de contractie este dependenta de lungimea normala a musciului in po$itia sa de alungiremaxima si de caracteristicile mecanice ale sistemului de pargii osoase.

Lungimea normala a unui musci in po$itia de intindere maxima corespunde fortei maximale decontractie. *curtarea progresiva, cat si alungirea peste limite normale alterea$a forta de contractie.

@orta exercitata de un musci in contractie este exprimata de relatia dintre vite$a de scurtare sisarcina. Hite$a de contractie este cu atat mai mare, cu cat re$istenta opusa este mai mica si diminuea$a

progresiv cand sarcina sau re$istenta cresc. Hite$a este maxima cand sarcina este $ero, in ca$ul in careaceasta depaseste posibilitatile de ridicare, vite$a devine I.

Limitarile anatomice ale articulatiilor, insertiile mecanice pe pargiile osoase, ca si re$istentamuscilor antagonisti modifica mult gradul de scurtare si forta de$voltata in contractie. Astfel, fortamusculara de$voltata depinde de lungimea bratului de re$istenta, inertia, ungiul de tractiune al musciuluiin raport cu pargia, gradul lui de intindere, actiunea muscilor sinergici si antagonisti.

Oboseala musculara

'boseala musculara este favori$ata de o depasire a limitelor normale de activitate musculara printr-un efort prelungit si sustinut.

'boseala diminuea$a excitabilitatea, puterea si durata in timp a contractiei musculare, prin scadereanumarului de unitati motorii antrenate in actul motor. Amplitudinea fiecarei contractii este diminuata de


13/20

oboseala prin scaderea numarului de fibre musculare stimulate si prin reducerea capacitatii de scurtare afiecarei fibre.

*emnul caracteristic al oboselii musculare este repre$entat de diminuarea reversibila a activitatii sale,la care se poate adauga diminuarea preci$iei miscarilor si aparitia de tremuraturi.

' prima teorie acorda fenomenelor cimice 4epui$area re$ervelor energetice si cresterea deseurilor acide3 acid lactic6 rolul principal in diminuarea randamentului musciului obosit, considerand ca unelemodificari electrice din musci si nerv sunt secundare.

#eoria nervoasa considera ca la nivelul scoartei cerebrale oboseala musculara este resimtita subforma unei sen$atii specifice, care are drept consecinta diminuarea numarului si frecventei descarcarilor inneuronii motori. (rimii sunt afectati neuronii motori din scoarta, apoi placa neuro-musculara si in cele dinurma musciul propriu- $is.

+elula musculara consuma o cantitate considerabila de ' , care este stocat intracelular pe ocromoproteida sarcoplasmatica 4mioglobina6. Aceasta il fixea$a reversibil intr-o cantitate de /I ml inraport cu re$erva totala de 1III ml existenta in organism 4


14/20

*ostura si locomotia umana

%ste capacitatea aparatului locomotor de a mentine statiunea verticala bipeda 4functia de postura siecilibru6 si de a deplasa diferitele sale segmente si intregul corp. +ele doua functii sunt inseparabile si seconditionea$a reciproc, astfel incat orice postura se mentine sau se scimba printr-o miscare si orice miscare

porneste de la o postura armonioasa si perfect coordonata.

#ermenul de "po$itie" desemnea$a o anumita orientare a corpului in spatiu, 4ex3 statiunea bipeda6.(o$itiile fi$iologice de clinostatism 4decubit dorsal si ventral6 sau de ortostatism 4statiunea verticala6. Laacestea se adauga diverse po$itii 4stand pe un picior, pe genunci, gemuit, se$and, stand pe maini sausprijinit culcat6, intalnite obligatoriu in executarea unor activitati motrice sau impuse in diverse exercitii decultura fi$ica.

(o$itiile particulare pot fi observate in diverse boli, in atitudini antalgice sau create de procesul patologic in plina evolutie.

8ijloacele Cine$iterapeutice actuale, asociate diverselor procedee electro si mecanofi$ice ce au cascop recuperarea unor defectiuni ale diferitelor segmente ale aparatului locomotor, intra in preocuparea

centrelor de reeducare si recuperare functionala inainte de utili$area recuperarii se impune evitarea aparitieiunor deformari in statica si locomotia umana prin utili$area po$itiilor corecte in diverse conditii de munca.%x3 4studiul acestor po$itii si obtinerea unui randament maxim al muncii prestate fac obiectul unei stiinterelativ tinere pe plan mondial, cunoscuta sub numele de ergonomie&. Aceasta furni$ea$a principiile generale

privind organi$area muncii si a locurilor de munca, po$itiile fi$iologice direct legate de o functionare optimaa aparatului locomotor uman. 8entinerea po$itiei se gaseste in conflict cu forta gravitationala 4statiunea

bipedica6 si acest fapt pune in joc mecanisme de conservare a ecilibrului static si dinamic.

riterii anatomo-biomecanice si fiziologice ale starii de postura

;n studiul unei anumite po$itii de fond se va respecta obligatoriu tratarea urmatoarelor probleme3

'escrierea pozitiei diferitelor segmente. @iecare stare posturala impune o descriere a po$itieisegmentelor implicate si a raporturilor dintre ele. Ungiurile unui segment fata de celalalt, precum si

planurile 4ori$ontal, frontal, sagital6 in care se gasesc acestea in po$itiile de flexie, extensie, rotatie, abductiesau adductie, suspinatie sau pronatie etc.

(aza de sustinere )poligonul de sustentatie&. ste suprafata geometrica variabila delimitata fie demarginile exterioare, fie de punctele prin care segmentele corpului omenesc iau contact cu solul. (oate firedusa la un punct 4balet6, sau la o linie 4patinajul sau mersul pe sarma6. 8entinerea ecilibrului devine cuatat mai dificila, cu cat ba$a de sustinere isi diminuea$a suprafata.

!ozitia centrului de greutate. >eterminarea acesteia se face luand in consideratie locul centrului degreutate si greutatea fiecarui segment in parte.

+unoscand po$itiile mijlocii ale centrelor de greutate si greutatea a doua segmente vecine i$olate, se poate gasi centrul de greutate al ambelor segmente reunite.

(rin combinarea din aproape in aproape a centrelor de greutate ale diferitelor parti ale corpului, se poate gasi po$itia centrului de greutate al intregului corp aflat intr-o po$itie oarecare.

*ng+iul de stabilitate. %ste proiectia centrului de greutate cu dreapta care il uneste cu marginea ba$eide sustinere. +u cat acest ungi este mai mare, cu atat stabilitatea devine mai mare. #eoretic, ungiul destabilitate este cu atat mai mare, cu cat centrul de greutate este situat mai jos, iar ba$a de sustinere mai mare.

Mecanisme posturale. >iverse po$itii sau stari posturale se mentin datorita travaliului static algrupelor musculare, prin contractiile lor i$ometrice, declansate si reglate prin reflexele de postura.


15/20


16/20

Un om in po$itie verticala pasiva poate cadea in orice directie3 inainte, inapoi, sau intr-o parte.8uscii care se opun caderii, in special cei din grupul extensorilor, joaca un rol antigravitational. +andcorpul se apleaca in fata, extensorii trunciului si flexorii gambei se contracta cu o forta suficienta pentru arestabili ecilibrul, ca urmare a unor reflexe miotatice declansate si coordonate de un veritabil dispo$itivCineste$ic. +and corpul se rastoarna in spate , se contracta marii drepti abdominali si extensorii gambei.

Aceste raspunsuri sunt de origine reflexa si re$ulta de la receptorii de intindere din trunci,membrele inferioare si de la receptorii cefalici, mai ales ai ocilor. *e constata ca statiunea verticala cu ociiincisi este putin stabila, fiind insotita de oscilatii ale trunciului. Aceasta observatie poate usor dovedi caaferentele vi$uale joaca un rol important in mentinerea reflexa a stationarii verticale la om. eglarea posturiinormale la corpul intact depinde, in consecinta, de activitatea integrala a tuturor mecanismelor reflexe.

Mecanismele generale ale locomotiei

8iscarea corporala in ansamblu sau a diferitelor sale segmente repre$inta unul din mijloacele principale derelatie si adaptare continua a organismului la conditiile mediului.

:ou-nascutul vine pe lume cu o activitate motorie de ba$a si o dotare in miscari de$ordonate care ulterior, se

vor putea individuali$a in raport cu evolutia sa.;n primele saptamani de viata, nou-nascutul pre$inta ciar un "mers automat tip primar", in ca$ul in care estesustinut de axile. Acesta dispare si reapare abia catre sfarsitul primului semestru sau ciar al primului an deviata. ;n tot acest interval, se instalea$a o stare de asta$ie, caracteri$ata prin absenta ecilibrului in po$itieortostatica. +and statiunea bipeda este pe deplin castigata, la 2- ani, se poate vorbi de un inceput aleducatiei motorii. *cemele motorii in vederea insusirii unor miscari elementare se de$volta in cursul

primilor / ani de viata.

'otiuni generale de dinamica si cinematica locomotorie

Locomotia - deplasarea apare ca o modificare a po$itiei corpului, in general, sau a unor parti dinacesta, in particular.

8iscarile care reali$ea$a locomotia corpului omenesc sunt re$ultatul actiunii combinate a unuiansamblu de componente biomecanice active si pasive, care fac parte integranta din alcatuirea aparatuluilocomotor. ;n acest sens intra in joc elemente anexate aparatului locomotor 4receptori, nervi, centri nervosi6si, pe de alta, a unor componente proprii ale acestuia 4musci, pargii osoase, articulatii6.

;ncepand cu mesajul sen$itiv, mesajul motor 4voluntar sau reflex6, contractia musculara si terminandcu mobili$area sau fixarea po$itionala a componentelor osteo-articulare.

' miscare poate fi declansata voluntar printr-un mesaj sen$itiv, particular vi$ual, care initia$a suitaulterioara de evenimente in ordinea amintita. ;n ca$ul unei miscari reflexe, de redresare, are loc o antrenareinitiala a componentelor osteo-articulare, cu solicitarea ulterioara a receptorilor de intindere fusali sitendinosi declansatori ai unui mesaj sen$itiv inconstient, urmat de succesiunea celorlalte evenimente.

;mplicati in reali$area miscarilor voluntare, semivoluntare sau reflexe, in exercitarea unui act motor intervin, in afara muscilor principali 4agonisti6, si alte grupe musculare, din care deosebim3

- Motorul primar este musciul care controlea$a efectuarea continua si gradata a miscarii.

- Musc+ii de fixare sustin segmentul in po$itia cea mai utila.

- Musc+ii neutralizatori sunt antagonistii care suprima miscarea "motorului principal", interveninddupa terminarea miscarii.


17/20

;nteractiunea dintre muscii sinergici si antagonisti mareste supletea si preci$ia miscarii, care cresteodata cu cresterea numarului de musci antrenati in miscare. +u cat relaxarea antagonistilor este mai mare,cu atat miscarea este mai rapida si mai puternica.

(rin actiuni armonice sincroni$ate intr-o anumita succesiune, de$volta intreg ansamblul de miscari particulare unei anumite activitati motorii.

;n conditiile intregului organism, contractiile sunt obtinute in majoritatea ca$urilor de ambele tipuri4contractie de tip izotonic sau izometric6 si in special sub forma lor fu$ionata se secuse multiple - cunoscutesub denumirea de tetanos, generate prin impulsurile nervoase reflexe sau voluntare.

*celetul poate fi considerat ca o combinatie de pargii ce alcatuiesc dispo$itivul pasiv osteo-articular.#ipul, amplitudinea si forta miscarilor sunt guvernate de lungimea pargiilor osoase si natura articulatiilor care leaga segmentele mobile de dispo$itia, forma si numarul muscilor care actionea$a asupra acestora side sarcinile care trebuie sa fie mobili$ate.

*e preci$ea$a / puncte de aplicare a fortelor la nivelul pargiei3 doua apartin fortelor statice desprijin 4*6 si re$istenta 467 al treilea punct apartine fortei motorii 4@6.

La pargia repre$entata de un oarecare segment osos, sprijinul 4*6 este repre$entat de axa biomecanica amiscarii sau de punctul de sprijin pe sol7 re$istenta 46 este data de greutatea corpului sau a segmentului carese deplasea$a, la care se poate adauga si greutatea sarcinii de mobili$at, iar forta 4@6 este repre$entata deinsertia pe segmentul osos a musciului care reali$ea$a miscarea. (argiile se clasifica in3 pargii de gradul ;4cu sprijinul la mijloc6, de gradul ;; 4cu re$istenta la mijloc6 si de gradul ;;; 4cu forta la mijloc6.

(argiile de gradul ; sunt cunoscute ca pargii de ecilibru, cele de gradul ;; ca pargii de forta, iar cele de gradul ;;; ca pargii de vite$a. (argiile in care forta de aplicare este mai apropiata de punctul desprijin sunt eticetate ca fiind si de vite$a, iar cele in care aceasta este apropiata de punctul de re$istenta suntutili$ate ca pargii de forta, actionand insa cu vite$e mult mai sca$ute. 8obilitatea articulara trebuie

considerata ca un factor activ, in acest ca$, articulatiile nu au numai un simplu rol pasiv in executareamiscarilor, forma lor si gradul de libertate de miscare pe care il ofera repre$entand factori importanti caredirijea$a si sensul miscarilor, putand limita, in acelasi timp, si amplitudinea acestora.

>in punct de vedere al mobilitatii articulare, pe plan functional nu se pot distinge decat douacategorii de articulatii3 unele concepute pentru miscarea pieselor sceletice 4articulatiile membrelor simandibulei6, mobile, iar altele dimpotriva au rol in sudarea acestora si fixitatea lor 4articulatiile oaselor craniene6, sau articulatii imobile.

La reali$area functiei de locomotie li se opun o serie de factori ai mediului extern cu care aparatullocomotor interactionea$a in timpul activitatilor sale specifice. Atrag atentia3 greutatea corpului impusa de

forta gravitationala tinde sa atraga corpul spre pamant, inertia care tinde sa prelungeasca si sa mentina ostare data, presiunea atmosferica ca o componenta a fortei gravitationale, cu rol deosebit pentru mentinereain contact a suprafetelor articulare, re$istenta mediului care tinde sa se opuna miscarii corpului, forta defrecare in contactul componentelor corporale cu solul si forta de reactie a suprafetei de sprijin, egala si desens opus fortei gravitationale.

Anali$a cinematica a miscarii porneste de la stabilirea reperelor de miscare 4planuri si axe6, atipurilor, directiilor si amplitudinii miscarilor. (lanurile anatomice sunt suprafete care sectionea$a imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta3

- planul sagital dispus pe directia suturii sagitale a craniului, pe directiile verticala si antero- posterioara imparte corpul in doua jumatati, dreapta si stanga.

- !lanul frontal urmea$a directia suturii fronto-parietale sau coronare a craniului. >ispus vertical siimparte corpul in intr-o parte anterioara si o parte superioara.


18/20

- !lanul transversal# ori$ontal imparte corpul in doua parti3 superioara si inferioara.

(unctul de intersectie a celor trei planuri repre$inta centrul de greutate al corpului.

Axele biomecanice articulare. Articulatiile mobile 4in special diartro$ele6 pot repre$enta unul, doua sau ciar trei grade de libertate.

Axa de miscare repre$inta linia situata intr-un anumit plan 4sagital, frontal sau transversal6, in jurul caruiaunul din segmentele osoase se deplasea$a fata de celalalt.

%xista trei axe fundamentale perpendiculare una pe alta3 axa sagitala, axa frontala, si axa longitudinala.

- axa sagitala este orientata si dirijata dinainte inapoi, permitand miscari de abductie si adductie in plan frontal7

- axa frontala situata in plan frontal, in directie ori$ontala si dirijata transversal7 permite miscari deflexie si extensie in plan sagital7

- axa longitudinala este verticala, permite miscari de rotatie interna si externa in plan transversal.

;n functie de planurile si axele de referinta deosebim3

16 flexia si extensia

6 abductia si adductia# abductia departea$a, iar adductia apropie de acest plan toate segmentelemembrelor7

/6 inclinarea )inflexia& laterala. >esemnea$a miscari de lateralitate ale capului, gatului si trunciului,intr-un plan frontal, in jurul axei sagitale. La aceste miscari se asocia$a si o rotatie7

26 rotatia. *e efectuea$a in jurul axului longitudinal si in plan transversal pentru toate partile corpului,in afara de omoplat si clavicula.

6 bascula se utili$ea$a pentru a defini anumite miscari ale ba$inului si omoplatului. ;n ca$ulomoplatului, bascula traduce o rotatie in jurul axei sagitale, in timp ce pentru ba$in aceasta poate fiin anteversie 4anterior6, retroversie 4posterior6 sau laterala 4spre stanga sau dreapta6.


19/20

8ersul se compune astfel dintr-o serie de perioade de sprijin unilateral, separate intre ele prin perioade de sprijin dublu.

;n ca$ul alergarii sau al fugii, care ajuta la deplasarea mai rapida a corpului, inaintarea se face printrecerea succesiva a unui membru inferior inaintea celuilalt, sprijinul efectuandu-se insa numai pe cate un

picior. ;ntre doua momente de sprijin au loc mici sarituri prin aruncarea corpului inainte si suspendarea sa pentru scurt timp in aer.

+entrii de greutate in ateri$are nu se deplasea$a rectiliniu, descriind un traiect sinusoidal in planvertical si ori$ontal. *pre deosebire de mers, in fuga corpul se detasea$a de pamant inainte ca piciorulanterior sa-l fi atins.

;n saritura, omul reali$ea$a ciar o desprindere momentana de sol, in unele ca$uri suficient de mare4ex3 in volei, bascet6 saritura in lungime sau in latime etc. ;n toate aceste desprinderi, participa aproapeintreaga musculatura a aparatului locomotor pentru reali$area ecilibrului si miscarii.

http://veritasvalentin.wordpress.com/2012/12/20/subcapitolul-ix-aparatul-locomotor/untitled-25/


20/20

an ii - biomecanică Și bilanț - c1

Documents