motivatia ca functie a managementului
Post on 21-Dec-2015
222 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Motivaţia ca funcţie a managementului
,,Munca unui om se poate plăti.Caracterul,cultura lui nici gând.”
~Mihai Eminescu
Am dorit să încep cu acest citat pentru a scoate în evidenţă şi importanţa altor lucruri în
afară de bani.Reuşita profesională constă şi în satisfacţia care o ai la locul de muncă, nu numai
banii efectivi care ii primeşti în schimbul muncii prestate.Un întreprinzător de succes este acela
care are o relaţie de cooperare cu angajaţii săi,pune mare accent pe feedback-ul lor şi nu în
ultimul rând să aibă abilităţi manageriale.
Primul cercetător care a delimitat clar funcţiile managementului a fost Henry Fayol, care
a pus în evidenţă funcţiile esenţiale ale managementului şi anume:
1. Funcţia previzională
2. Funcţia de organizare
3. Funcţia de coordonare
4. Funcţia de antrenare
5. Funcţia de control
Motivaţia face parte din definirea funcţiei de antrenare care este formată din ansamblul
proceselor de muncă prin care este determinat personalul firmei să desfăşoare, să realizeze şi să
contribuie la atingerea obiectivelor previzionate. Procesul de antrenare se realizează prin
intermediul motivării. Motivarea constă în stabilirea unei corelaţii între atingerea unor satisfacţii
şi realizarea obiectivelor.
Motivarea poate fi:
- pozitivă – când în schimbul realizării obiectivelor sunt amplificate satisfacţii personale;
- negativă – când realizarea sarcinilor este condiţionată de reducerea satisfacţiilor
personale.
1
Pentru realizarea unei antrenări eficiente este necesar ca procesul motivaţional să aibă
următoarele caracteristici:
a) să fie complex;
b) să fie diferenţiat;
c) să fie gradual.
Munca reprezintă un efort pe care omul îl face cu scopul de a-şi satisfice anumite
dorinţe.Dacă omul şi-a împlinit dorinţele pe care le-a avut ,apare şi satisfacţia în muncă.Totul
începe de la motivaţie.Pentru a obţine satisfacţia,prima dată trebuie sa fi motivat.
Ce este motivaţia?
Prin termenul de ,,motivaţie” se desemnează starea internă de necesitate a
organismului care orientează şi dirijează comportamentul pe direcţia satisfacerii şi,deci,a
înlăturarii ei.Esential pentru motivaţie este faptul că ea impulsionează şi declanşează
acţiunea.Totodata,ea nu numai că stimulează,dinamizează organismul ,dar îl direcţionează spre
un anumit mod de satisfacere,spre anumite obiecte capabile de a o satisface.Omul, prin natura sa,
când o nevoie a fost satisfăcută îşi proiectează alte nevoi pentru satisfacerea cărora va continua
să acţioneze prin diferite mijloace.
Necesităţile (nevoile) sunt dorinţele sau trebuinţele fizice şi psihice ale unei persoane. Se
apreciază că nevoile neîmplinite sunt energizante comportamentului uman şi cum omul îşi
creează continuu nevoi este continuu motivat să muncească mai bine ca să-şi asigure
posibilitatea satisfacerii nevoilor.
Atitudinea persoanei faţă de muncă este strâns legată de motivaţie, astfel o persoană care
are atitudine pozitivă, crede în forţele sale fizice, psihice şi profesionale, va munci mai bine
pentru că are încredere în posibilitatea atingerii scopurilor, respectiv a satisfacerii nevoilor. O
persoană care consideră că munca pe care o prestează este nedemnă de ea va avea o motivaţie
scăzută şi performanţă minimă.
Manageri trebuie să urmărească continuu nevoile şi gradul de motivaţie a persoanei
deoarece numai personalul motivat face cu rsponsabilitate ceea ce i se cere şi îşi face munca fără
un control direct şi permanent.
2
Satisfacţia în muncă poate fi analizată pe mai multe dimensiuni:
a)Satisfacţia economică:produsă de stimuli financiari şi importanţa pentru intrare,ramânerea în
profesiune sau părăsirea ei.Ea conferă sentimentul securităţii,satisfăcând nevoile de stimă,de
putere,de prestigiu şi de poziţie socială.
b)Satisfacţia legată de muncă:munca în sine are o serie de caracteristici relevante pentru
satisfacţia umană,incluzând aici condiţiile muncii,dotarea tehnică şi conţinutul efectiv al muncii.
c)Satisfacţia psihosocială:în procesul muncii omul se raportează nu numai la activitatea sa ,ci şi
la semenii săi ,la colegi ,la grupul din care face parte,la partenerii de muncă.
Consider că factorii obiectivi ai fiecărui om sunt un loc de muncă sigur,o recompensă
bună,recunoaşterea muncii prestate,un mediu plăcut de muncă şi nu în ultimul rând posibilităţi de
promovare.Există modalităţi de creştere a satisfacţiei muncii cum ar fi:
alegerea locului de muncă şi a profesiei ,în cazul nostru,de funcţionar public, în funcţie
de propriile aptitudini şi cunoaşterea vocaţiei.
îmbunătăţirea condiţiilor estetice de la locul de muncă
participarea la rezolvarea problemelor în organizaţie
dezvoltarea unor relaţii de prietenie,colegialitate între membrii grupului de muncă
Pentru unii oameni,munca este ceva ce îî crează o stare de bine, omul se simte util pentru
societate,este fericit atunci când reuşeşte sa-i ajute pe alţii în rezolvarea problemelor. Respectul
de sine rezultă din muncă.Pe de altă parte ,multor angajaţi munca le produce stres,griji şi
neplăceri,astfel satisfacţia angajatului dispare.Sunt nenumărate exemple unde satisfacţia lipseşte
la locul de muncă,cum ar fi: reducerea personalului duce la responsabilităţi suplimentare a
angajatului, un şef care nu are abilităţi manageriale,creativitate şi spirit de inovaţie ,optimism
creaza o atmosferă neplacută la locul de muncă ceea ce duce la insatisfacţie.
3
top related