Tema:Ajustarea şi lucrul practic la strungul normalScopul lucrării: studierea construcţiei strungului normal, dispozitivelor şi

sculelor utilizate, formarea deprinderilor de ajustare a strungului şi lucrul practic la strung.

l. Studierea construcţiei strungului normal Strungul normal este destinat executării unei game diverse de operaţii

de prelucrare a corpurilor de revoluţie — strunjirea suprafeţelor exterioare, interioare, frontale, găurire, alezare, filetare, retezare etc.

Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal sunt prezentate în fig. l.

Fig. l. Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal:1, batiul strungului; 2. păpuşa fixă; 3. schimbător de turaţii; 4. panou

electric de comandă; 5. arbore principal; 6. dorn de antrenare; 7. vârf; 8. cărucior; 9. sania transversală; 10. sania superioară; 11. dispozitiv portsculă; 12. vârf rotativ; 13. pinolă; 14. păpuşa mobilă; 15. şurub conducător; 16. axa avansurilor; 17. motor auxiliar pentru deplasarea rapidă a căruciorului; 18. opritor pentru decuplarea antrenării căruciorului; 19. bară; 20. ciocnitor reglabil; 21. motor principal de antrenare; 22. cutie de avans; 23. locul roţilor de schimb pentru filetare; 24. manete pentru schimbarea avansului; 25. roată de deplasare longitudinală a căruciorului; 26. manivelă pentru deplasarea transversală a săniei transversale 9; 27. manetă pentru cuplarea şi decuplarea piuliţei pentru filet.

Batiul l reprezintă o piesa masivă din fontă, care serveşte la montarea

tuturor ansamblelor şi subansamblurilor strungului pe ea. Partea superioară a batiului este înzestrată cu două ghidaje prizmatice, pe care se deplasează căruciorul 8 şi păpuşa mobilă 14. Batiul este aşezat pe două tumbe.

Păpuşa fixă 2 este o cutie din fontă în care este montat arborele principal 5 al strungului şi cutia de viteze, prin intermediul căreia se asigură arborelui diferite turaţii, în partea dreaptă a axului se montează dispozitivul de prindere a semifabricatului (platou universal) 7.

Arborele principal se roteşte de la motorul electric, 21, plasat în tumba din stânga, prin intermediul transmisiei prin curea şi a sistemului de roţi dinţate şi ambreaje, plasate în păpuşa fixă formând cutia de viteze.

Căruciorul 8 cu portcuţitul 11, care serveşte la fixarea cuţitelor de strunjire, asigură mişcarea de avans. Mişcarea de avans poate fi manuală, cu ajutorul manetelor, sau mecanică, prin conectarea axei de avans, sau a şurubului conducător în cazul operaţiei de filetare. Mişcarea de avans longitudinală a căruciorului este asigurată de mecanismul pinion-crimalieră care transformă mişcarea de rotaţie a axei de avans în mişcarea rectilinie a căruciorului.

Avansul transversal, realizat de sania transversală, se asigură de mecanismul şurub-piuliţă pentru transformarea mişcări de rotaţie în mişcare rectilinie.

Curia de avansuri 22 reprezintă un mecanism, care transmite mişcarea de rotaţie de la arborele principal la axe avansurilor sau la şurub conducător şi permite modificarea vitezei de deplasarea căruciorului (valorii avansului).

Roţi de schimb (chitara) 23 au ca destinaţie âjustajul strungului la valoarea avansului sau a pasului necesar, prin schimb de roţi.

Păpuşa mobilă 14 serveşte la centrarea pieselor lungi între vârfuri şi fixarea unor scule (burghiuri, adâncitoare, alezoare) e.t.c.

În afară de părţile principale, la strung normal este prevăzută o serie de organe de comandă: manete, butoane, roţi de mână.

Dirijarea strungului se execută cu ajutorul manetelor: 3 de dirijare a cutiei de viteze, 24 de dirijare a cutiei de avansuri, 27 de cuplare, decuplare şi inversare a avansurilor longitudinal şi transversal, 25, 26 de executare manuală a avansurilor.

2. Mişcările de bază Procesul de aşchiere constă în desprinderea stratului de adaos de pe

suprafaţa semifabricatului, sub formă de aşchie în vederea asigurării formei geometrice, preciziei dimensionale şi rogozităţii suprafeţei prelucrate în urma unor mişcări relative executate de sculă şi piesa prelucrată.

Aceste mişcări pot fi clasificate în următoarele categorii:- Mişcări principale, care au drept scop despriclerea aşchiilor.

- Mişcări de avans, în vederea aducerei de noi straturi de material în faţa tăişului principal.

- Mişcări de poziţionare, care au drept scop aducerea sculei în aproprierea piesei.

Pentru cazul strunjirii mişcarea de aşchiere sau principală este numită mişcarea de rotaţie a arborelui principal cu semifabricatul, iar mişcarea de avans se produce de sculă prin deplasarea căruciorului în direcţie longitudinală sau transversală.

Mişcări auxiliare sunt considerate deplasarea accelerată a căruciorului în direcţiile longitudinale şi transversale, cât şi mişcările de

ajustare a căruciorului executate manual, fixarea şi schimbul sculelor şi a semifabricatului etc.

3. Scule aşchietoare pentru strunjire Desprinderea aşchiilor de pe suprafaţa semifabricatelor în vederea

îndepărtării adaosului de prelucrare şi asigurării preciziei dimensionale şi a rogozităţii se realizează cu ajutorul unor scule aşchietoare. Scula aşchietoare este prevăzută cu una. sau mai multe muchii ascuţite, denumite tăişuri, configuraţia căror, permit să pătrundă în materialul prelucrat, să-l deformeze local şi să desprindă aşchia, care alunecă pe suprafaţa sculei.

La prelucrarea prin strunjire sunt utîlazate cuţite sub diverse forme constructive, cu un singur tăiş principal, care în timpul aşchierii se află permanent în contact cu materialul piesei, dacă configuraţia acesteia nu impune întreruperea temporară a aşchierii.

La prelucrarea prin strunjire a suprafeţelor exterioare, cea mai frecvent utilizată sculă este cuţitul drept, construcţia căruia este prezentată în fig. 2.

Cuţitul drept (normal) este compus din 2 părţi: activă (capul) şi de fixare (corpul).

Partea activă a sculei participă în mod direct la detaşarea aşchiei şi formarea suprafeţei prelucrate. Ea cuprinde următoarele elemente (fig. 2):

l - faţa de degajare pe care alunecă aşchia în procesul de aşchiere; 2- faţa de aşezare principală orientată spre suprafaţa de aşchiere; 3 - faţa de aşezare secundară, orientată spre suprafaţa prelucrată; 4- muchia aşchietoare principală, formată la intersecţia feţei de

degajare cu faţa de aşezare principală; 5- muchia aşchietoare secundară formată la intersecţia feţei de

degajare cu faţa de aşezare secundară; 6- vârful cuţitului format la intersecţia muchiilor aşchietoare: principale şi

secundare.Partea aşchietoare (activă)

Fig. 2. Părţile componente ale cuţitului normal:a) - construcţia cuţitului; b) - elementele părţii active:

1. faţă de degajare; 2. faţă de aşezare principală; 3. faţă de aşezare secundară; 4. muchie aşchietoare principală; 5. muchie aşchietoare secundară; 6. vârful cuţitului.

În fig.3 sunt prezentate tipurile de cuţite utilizate în diferite operaţii de prelucrare prin strunjire.

Fig. 3. Scheme de prelucrare prin strunjire şi tipuri de cuţite

1. Shemele strunjirii suprafeţelor exterioare: 2. Shemele strunjirii suprafeţelor profilate şi interioare:

a) cu cuţit drept (normal); a) cutire profilate; b)cu cuţit încovoiat; b) suprafeţelor

profilate cu cuţite disc; c)cu cuţit drept pentru colţ; c) filetarea cu

cuţite de filetare; d)cu cuţit încovoiat şi avans longitudinal; d,e)cu cuţite inter

oare. e)cu cuţit de retizat şi avns transversal. 4.Dispozitive utilizate la prelucrarea prin strunjire La prelucrările, executate pe strunguri, se utilizează două grupe de

dispozitive: — dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea sculelor; — dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea pieselor.

Pentru prinderea şi fixarea cuţitelor se folosesc portcuţite cu placă sau cu două şuruburi de strângere.

În funcţie de forma şi dimensiunile piesei, ce se prelucrează, se folosesc următoarele sisteme de prindere şi fixare a pieselor:

-fixarea în consolă (numai în partea dinspre păpuşa fixă); -prinderea în consolă şi vârf; -prinderea între vârfuri.

Piesele scurte, la care lungimea (L) este mai mică decât trei diametre (D) ale piesei, L/D < 3 se fixează în platou universal cu trei fălci, care asigură o strângere concentrică, prin deplasarea simultană a fălcilor. Fălcile universalului, sunt reversibile, astfel încât permit strângerea piesejor din exterior sau din interior.

Pentru prinderea pieselor la care lungimea sa depăşeşte trei diametre L/D > 3 se utilizează, ca suport suplimentar, vârfuri de diferite construcţii (simple, rotative, cu degajare, inverse, cu bilă etc.). In unele cazuri piesa poate fi prinsă între două vârfuri, unul fixat în arborele principal al strungului, iar celălalt în pinola păpuşei mobile, în aceste cazuri mişcarea de rotaţie se transmite piesei prin intermediul flanşei de antrenare şi a inimii de antrenare.

Pentru fixarea pieselor cu diametrul mic se folosesc mandrine cu bucşe elastice.

La prelucrarea pieselor lungi la'care raportul L/D > 8, cu scopul de a evita încovoierea sub acţiunea forţelor de aşchiere, se folosesc dispozitive numite lunete, care pot fi mobile sau fixe.

5. Regimul de aşchiere Procesul de aşchiere este caraterizat de o serie de mărimi ale căror

ansamblu formează regimul de aşchiere. Principalele elemente ale regimului de aşchiere sunt: viteza de

aşchiere, adâncimea de aşchiere, avansul. Viteza de aşchiere este numită viteza relativă a tăişului sculei faţă de

piesă întimpul executării mişcării principale de aşchiere. Ea se notează cu V şi seexprimă în m/min.

În cazul strunjirii: viteza se determină conform relaţiei:

,

10000

DnV

(m/min), (5.1)

unde: D - diametrul piesei ce se prelucrează; n -numărul de turaţii ale piesei, rot/min. Avansul S reprezintă valoarea deplasării tăişului pricipal la o turaţie a

piesei şi are ca unitate de masă mm/tur. Adâncimea de aşchiere t- reprezintă grosimea stratului de material,

care se înlătură la o singură trecere a cuţitului. Ea se notează cu t şi se măsoară în mm.

Pentru strunjire;

2

dDt

,(mm), (5.2)

unde: D - diametrul semifabricatului; d - diametrul piesei.6.Întocmirea procesului tehnologic şi executarea pieselor Fabricarea unei piese se execută în conformitate cu procesul

tehnologic, care constituie o însumare a unor etape succesive de prelucrare a semifabricatului care conduc, la obţinerea produsului finit.

Elementul de bâză al procesului tehnologic îl constituie operaţia tehnologică, care este o parte a procesului tehnologic efectuată la un singur loc de muncă cu utilajele şi uneltele necesare.

În cazul prelucrării prin strunjire, o operaţie include acele prelucrări, executate cu aceleaşi scule, în timpul aceleaşi prinderi ale piesei în dispozitiv.

Exemplu: Pentru obţinerea piesei din (fig.4, a) se folosesc trei operaţii.

a) b)

Fig.4 Strunjirea suprafeţilor:a) piesa finită, b) semifabricatul Operaţia 1. (fig. 5 a,b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 1,2 şi 3.

a) b)

Fig. 5. Strunjirea suprafeţilor 1 (a), 2,3 (b) Operaţia 2.(fig. 6 a, b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 4,5 Deşi se foloseşte aceeaşi sculă, ca la operaţia l, aceasta constituie o

operaţie nouă deoarece s-a schimbat fixarea piesei.

a) b)

Fig. 6. Strunjirea suprafeţilor 4,5 Operaţia 3. (fig. 7) Găurire, se prelucrează suprafaţa 6. Este o operaţie nouă deoarece se schimbă scula.

Fig. 7. Strunjirea suprafeţei 6

Operaţia, la rândul ei este compusă din una sau mai multe faze. Faza

este o parte a operaţiei care se realizează: - într-o singură aşezare şi poziţie a piesei de prelucrat; - cu aceleaşi unelte de lucru; - cu acelaşi regim tehnologic. Exemplu: operaţia l cuprinde două faze: l - prelucrarea suprafeţelor

frontale (strunjirea plană); 2- prelucrarea suprafeţelor 2 şi 3 (strunjire cilindrică), în mod similar, operaţia 2 cuprinde două faze, iar operaţia 3 - una singură.

La prelucrarea anumitor suprafeţe la început se îndepărtează un strat mai gros de metal - ceea ce se numeşte degroşare, iar la sfârşit un strat mai subţire ce constituie finisarea, în acest caz există două faze distincte deoarece prelucrarea se execută cu alt regim tehnologic. Stratul poate fi îndepărtat în una sau mai multe treceri a sculei, deci trecerea este o parte a fazei care:

- se repetă de mai multe ori; - păstrează neschimbate scula şi regimul de lucru. Pentru controlul dimensional se folosesc diferite scule şi dispozitive

de măsură: rigle, şublere, calibre, şabloane, transportoare etc.