AJNTUL X X X . ARAD. 2 6 Februarie v. (11 Martie n.) 1 9 0 6 . Nr. 9.

Biserica ţi Scoată F o a i e b i s e r i c e a s c ă s c o l a s t i c ă , l i t e r a r ă şi e c o n o m i c ă .

A p a r e odată în s ă p t ă m â n ă : D U M I N E C A .

PREŢUL INSERŢIUNILOR Corespondenţele să se adreseze Redacţiunei PREŢUL ABONAMENTULUI.

Pentru A u s t r o - U n g a r i a : <s p p u b l i c a ţ i u n i i e d e trei ori ce conţin \ „BISERICA ş i ŞCOALA" r e un an 10 cor. — pe '/„ an o cor.s - i c ~ * i o n r . • i > T? u • • J • , P a t - • • , „ , > cam 150 cuvinte b cor.; pană la 200 cuvinte f t a r b a n i i d e p r e n u m e r a ţ i u n e l a r e n t r u r iomania şi s t r ă i n ă t a t e : l Q _ . • „ „ • _.,„ 1 f l „ „ l T T U A ™ « P T J n T L ' n T ? c ! A AT A « „ i m n

Pe un an 14 fr. : pe jumState an 7 fr.j cor. ; şi mai sus 10 cor. v. a. TIPOGRAFIA DIECESANA în ARAD.

Despre noi . i.

Distinsul savant român, care din prăfuitele documente ale trecutului a înălţat ştiinţei istorice

y y y

şi istorii literare române monument purtător al numelui său, d-1 Nicolae Iorga, profesor universi­tar în Bucureşti, nu este omul ce se mărgineşte în tălmăcirea şi deslegarea tainelor trecutului; ci este totodată cel mai asiduu cercetător al elemen­tului românesc de pretutindeni şi pironitor, pentru dornicii de a cunoaşte şi de a şti, al faptelor şi condiţiilor de viată ale neamului nostru.

> y

Drumurile sale, dela închinarea la sanctuarele istorice din Regatul României, îl poartă, cu focul dragostei de neam, în ţara cătuşelor de aur, a cătuşelor de fer, a suferinzilor pentru ideal, şi iată-1, că îşi spune cuvântul şi despre noi, (noi, în cerc restrâns), în volumul II al operei sa l e :

»Neamul românesc în Ardeal şi ţara ungurească«. Iată, ce spune d-sa. în recenta sa carte, des­

pre Aradul nostru: „Istoricul nu prea are ce căuta aici, în Arad.

Marele oraş are un trecut de tot şters. Dar cine se interesează de stările de astăzi, va găsi pri­veliştea plină de mişcare a luptei dintre rase. Românii sunt foarte tari în Arad, unde au un epis­cop neunit, pe smeritul călugăr Ignatie Papp, unde au seminar bun, o escelentă preparandie, revista ^Biserica şi Şcoala« şi foaia politică »Tribuna«- (fosta »Tribuna Poporului«). Ei surit bine representaţi în adunarea comitatului, unde se vorbeşte slobod româneşte, si tocmai zilele aceste ai noştri au spus adevăruri crude parti­delor ungureşti, care se luptă şi aici aprig în jurul programului desfăşurat de »coaliţie«. Suntem aici

pe un teren solid al luptelor pentru afirmarea naţionalităţii noastre....

In Arad rostul nostru e relativ nou: numai de când s'a întins şi îmbogăţit oraşul, sătenii ro­mâni din îmrejurimi au venit să se aşeze în el, până ce numărul lor a ajuns să fie la v r e o zece mii, faţă de un număr îndoit, întreit de Tudeo-Ma-ghiari. Mai de mult avuse o însemnătate mare Sârbii, "mai ales negustorii, cari veniau din Ba­natul colonisat de împărăţie cu neamul lor. A lor era episcopia arădană, întemeiată în al XVIII-lea veac, a cărei biserică se ridică pe malul Murăşu-şului chiar. Numai Românii uniţi aveau clădirea aceea micuţă si ascunsă care stă înnaintea mea

j y când privesc pe ferestrile otelului.

La împărţirea religioasă făcută între noi şi Sârbi, pe vremea lui Şâguna, am căpătat însă pentru noi episcopia. Episcopul românesc locuieşte într'o casă oarecare, şi de sigur că nici astăzi nu e nevoit să-şi trântească cine ştie ce palat de trufie. Dar în mijlocul oraşului chiar s'a înăl­ţat, între case de câştig care sunt ale ei, bise­rica episcopală, în acelaşi stil ca şi cel din Beiuş şi Orade, decât care e mai săracă pe din lăuntru, unde mai că nu se văd zugrăveli. Vechile cărţi ale Sârbilor, tipărituri de prin Rusia lui Petru-cel-Mare, zac neîntrebuinţate pe rafturile altaru­lui, pe când în strane * stau ediţiile cele mai nouă ale Sf. Sinod din Bucureşti.

Clericii acestei dieceze arădane, care cuprinde şi vre-o trei,—patru protopopiate din Banat, s e formează într'un seminar cu trei clase peste cele opt gimnaziale. O preparandie de învăţă­tori e aplicată la dânsul. Cele două aşezăminte de lumină sunt aşezate unul lângă altul. Semi­narul are un adevărat palat la stradă, cu sale largi şi luminoase, ce se urmează în două rân­duri. Preparandia e în ziduri mai mici dintr'o curte 1) foarte întinsă, care se prelungeşte apoi

printr'o grădină, de legume, lucrată de şcolari, până la marea şcoală jidovească cu acoperişul de un verde ciudat, până la casa dată cu chirie de o altă instituţie sârbească, şi până la biserica Sârbilor, care va fi a noastră, când se vor mân­tui de romanisat si cei o mie de Sârbi cari au mai rămas cu oarecare conştiinţă naţională. In acele încăperi joase, unde viitorii dascăli ai sate­lor îşi deprind meşteşugul de binefacere sau în­vaţă şi ei la rândul lor pe copiii cei mărunţei, au stat pe alte vremuri străini duşmani nouă, dar propietatea comitelui Tokoly a trecut în stăpâni­rea baronului vienez, de obârşie macedoniană, Sina, şi dela aceasta a luat-o episcopia cea nouă a Românilor, ca să facă din ea un focar de cultură pentru Românimea de la poalele Bihorului.

O şcoală de fetiţe e aşezată într'o casă care n'a avut dela început aceasta menire, dar o în­grijire deosebită face aceasta instituţie, cu inter­nat pentru treizeci de şcolăriţe, să răspundă ce­rinţelor celor mai stricte în ceea-ce priveşte rân-duiala şi curăţenia. Mai sunt, în sfârşit şi patru şcoli primare, cu un mare număr de învăţători, destoinici şi cu tragerea de inimă.

Aradul neunit stă oarecum în fata Oradei unite, şi o comparaţie între ele ţi se impune fără voie. Ea nu poate să fie, din punctul nostru de vedere, românesc, decât în favoarea celui dintâi. Aici bani ce vin de la Români hrănesc şcoli de limba noastră, în care se cresc numai româneşte clericii şi învăţătorii noştri, pe când dincolo o bogăţie dăruită de Cârmuirea împără­tească din timpuri, bogăţia unui fond şi mai mare împărţit cu catolicii, nu pot ţinea în picioare un seminar cât de slab, care să fie numai al nostru, şi abea dacă-şi târeşte viaţa o preparandie, unde întră şi şcolari fără ştiinţă de româneşte, cari pot să iasă în toată siguranţa fără a cunoaşte cum se cade limba noastră. Ce foloseşte pe lângă aceasta toate formele si strălucirile zadarnice ? Un popor trăieşte şi se desvoltâ înnainte de toate prin sufletul său, pe care nimic în lume, între lu­crurile cele mai mari şi mai mândre, nu-1 poate înlocui«.

După cele citate, prinse cu cu atâta forţă de observaţie de ilustrul savant, si cari ca mân-găeri ni-se revarsă asupra sufletelor sbuciumate de greul zilelor pentru muncitorii idealişti, — la rândul nostru credem a ne face datoria, rectifi­când unele momente indicate prea redus de dis­tinsul scriitor, în ce priveşte trecutul nostru bi­sericesc, atins de d-sa în fuga condeiului.

Se spune în cartea d-lui N. Iorga: > A lor (Sârbilor) era episcopia arad ană,

întemeiată în al XVIII-lea veac, a cărei biserică se ridică pe malul Murăşului chiar"... şi ... »La îm­

părţirea religioasă făcută între noi şi Sârbi, pe vremea lui Şaguna, am căpătat însă pentru noi episcopia«...

Faţă cu aceste indicaţiuni avem de relavat, că: a) episcopia Aradului (pecând Sârbii, au fost aşezaţi în aceste părţi la anul 1689), s'a înche­gat din vechile episcopii ale Ienopolei (1479) 1 ) şi Oradei-mari2), mai vechi decât venirea si ase-zarea Sârbilor aici; b) primele începuturi de ro-manisarea diecezei Aradului se fac deja pela 1751, când episcopul Sinesie Ivanovic dispune introducerea limbei române în administreţia bise­ricească şi în serviciul divin, — pentru contraba­lansarea propagandei unite 3).

Apoi silinţele de emancipare naţională se înteţesc; la 1814 Românii din dieceza Aradului cer împăratului Francisc I. episcop român 4 ); iar la 1829 se institue de episcop al Aradului româ­nul Nestor Ioanovici (ce e drept, crescut sârbeşte). La 1835 se instituie însă de episcop, românul,, fost profesor la »teologia« întemeiată în Arad (la 1822) Gherastm Raţ. După dânsul urmează Procopie Ivacicovici (până la 1873) a cărui stă­pânire întră în timpul reîntemeierei mitropoliei ort. rom. din Ungaria şi Transilvania. Ivacicovici în păstoria sa e încunjurat numai de sfetnici ro­mâni, în mijlocul masei puternice de români, pe când poporul sârbesc, compact aici dela 1689, emigrează în Rutia, după revoluţia lui Pero din Pecica (1752). 5 )

Precizând aceste fapte istorice, să urmă­rim pe d-1 N. Iorga, în datele ce publică asupra mănăstirii noastre Hodoş-Bodrog.

Necesitatea conferenţelor preoţeşti. In. t impul mai recent , în cele mai multe cen t re

ale diecezei noas t re — după şt irea mea — ţ inerea conferenţelor preoţeşti a eşit d ia uz. Chiar şi mai de mult se ţ ineau sporadic, . când una sau altă chest ie mai ardentă , e ra neapă ra t de lipsă să se suleveze cu preo ţ imea t ractuală , spre a ajunge la o comună solu-ţ iune. Sistematic insă, nici când nu a fost inaugura tă ţ inerea conferenţelor preoţeşti în dieceza noastră . Cu­nosc un ordin mai înalt al Ven. Consistor, edat în unul din ani i t recuţi , pr in ca re s 'a fost decre ta t ţ i n e ­r e a _ conferenţelor preoţeşt i , dar ap l icarea lui a fost numai pe dura ta de un an, ceea -ce mă face să con -

») Dr. Mârki, Arad, Monographiâja II. 23«. 2 ) >Enciclopedia Română», I. 223. 3 ) Encipl.'R. I. 224. *) Un memoriu al lui Moise Nicoară p. 57. 5 ) Mârki, op cit. II. 370.

chid, că din pa r t ea cercuri lor ho tă râ tore nu s'a aflat, că ar p roduce roadele adecva te scopului in tenţ ionat

Dacă aceas ta aşa a fost în t recut , când alte îm­prejurări dominau în biserica noastră , în prezent şi viitor t inerea conferenţelor noastre este o chestie, ce nu mai poate fi abandonată , ci va trebui să i-se a t r i ­buie însemnăta tea rec lamată de împrejurăr i le schimbate .

Să i lustrăm situaţia prin o mică compara ţ ie . A fost un t imp, când preoţ imea a satisfăcut che­

mării sale prin ce lebra rea serviciilor sfinte şi Induce­rea cazuri lor matr iculare . Şi dacă a fost c ineva con-ştiinţios în aceste două lucruri şi cu putere bună, a cucerit stima şi respectul credincioşilor săi, cari n e -fiind turmentaţ i în sent iment^, prin agitaţiuni p rove­nite delà câţi toţi răuvoitori ai bisericii noastre , se bucurau de adevăra tă pace sufletească ; iar super ior i ­ta tea bisericească putea să aibe cuvinte de laudă pent ru astfel de păstori buni .

Azi, acele t impuri s 'au îngropat şi lumea ni-se prezintă cu al tă faţă. Năvăliri duşmane conturbă li­niştea credincioşilor. Cultura modernă a adus cu sine ca molitvelnicul preotului sâ-şi pea rdă farmecul de odinioară şi să fie înlocuit cu medicina ; iar curente le deosebitelor idei greşite se dovedesc cucer i toare , n-cât serviciile dzeeşti pe multe locuri nu mai au ascul ­tători. In astfel de împrejurăr i şi în mijlocul tu turor ostilităţilor, sabia duhului t rebuie învârt i tă cu forţă şi dibăcie ; a rmele în tunerecului t rebuiesc combătu te cu arma Juminei, iar te renul luptei este nu numai bise­rica ci şi şcoala. Pe lângă aces tea oficiul parohial nu poate sta mai pe jos de nivelul aş teptat de spiritul t impului şi a re să fie condus cu pr icepere şi destoi­nicie. — Deci rolul influent pe toată linia se poa te susţinea numai prin deş teptarea Interesului comun, spre ajungerea aceleiaşi ţin*e şi prin consol idarea for­ţelor răzleţe la o activitate a rmonică .

Conced, că între membri i preoţ imei noas t re pot fi mulţi de aceia, cari sunt în cura t cu tonte aface-riie, ce-i privesc, sunt abili de a-şi a p ă r ă interesele parohiale, fără a fi avizaţi a consul tă pe alţii şi au n o ­bila ambi ţ iune sâ-şi facă dator ia cu deplină conşt i i ­nţă. Dar ' nu mă îndoesc, că se află şi fraţi, cari au lipsă de ajutorul a l tora în multe privinţe, pe lângă toate, că bunăvoin ţa nu le lipseşte. Mai notorie este înse aceea, că pent ru producere uni ta ră în roade acţ i ­unilor noast re , ni se împune şl ech iparea unei nobile emulaţ iuni pe te renul pastoral a devenit o recer in ţă .

Asocierea oameni lor de diferite branşe e deja recunoscută de o forţă majoră. Pe aceas tă cale şi cei slabi devin tari, iar ta lentele ajung la valoare . Răz­leţi a r emânea înseamnă o s tare de : „dolce far n ien te" .

Mijloc mai potrivit pent ru a l imentarea trezviei şi susţ inerea caldă a interesului pen t ru toate cauzele din sfera pastorală , p recum şi un loc mai potrivit de a-şi comunică preoţii ideile şi exper ienţe le unii al tora, de ­cât conferenţele , nu cunosc, când este ştiut, că afară de târguri la alte ocaziuni nu convin.

In deosebi, motivul principal , c e ' m ă î ndeamnă a pleda pent ru inaugurarea conferinţelor preoţeşt i în mod sistematic şi obligator, pe lângă cele amint i te mai sus e s t e : chest iunea catehizări i .

Voi atătă , pen t ru c e ? In organismul bisericii noast re , preotu l este un

factor important , înzestrat cu dreptur i şi dator inţe din a căror exerc i ta re u rmează responzabi l i ta tea faţă de a u ­torităţi şi faţă de D-zeu, pent ru conducerea poporului încredinţat . Toa te agendele diregătoriei pastorale , p r e ­otul apt şi conştiu le îndepl ineşte în cadre le o rd ine­lor emana te delà guvernul bisericesc şi în măsura ,

în care şi-a înmulţi t talanţii sufleteşti; — dar p r o p u ­nerea religiunii în şcoala popora lă cade în acea c a -tegotie, care numai atunci p roduce roade, când p r o ­punătoru l stă în curen t cu progresul educaţ iuni i şi instrucţiunii . Raportul catiheţi lor între sine, ca bă rba ţ i de şcoală şi pune rea lor in rapor t cu lumea pedago­gică, se poate stabili numai pe calea conferenţelor , unde li-se dă ocaz iun i să discute în chestia catehizăr i i ca în o cauză comună, să fie şi o procedură comună .

Rezumând d e c i : scopul conferenţelor preoţeş t i a re să fie: echiparea nobilei emulaţ iuni pe t e r enu l pastoral .

Iar obiectele ar fi : discuţia în chestia ca t eh i ză r i i ; prelegeri pract ice de ca t eh i za r e ; p redarea şi a scu l ta ­rea câte unei predice cu acea ocaziune şi cr i t ica acestora ; apă ra r ea credincioşi lor de curente le d u ş m ă ­noase biser ic i i ; în tăr i rea sent imentului religios în p o ­p o r ; conzuitări în cauza purtări i oficiului p a r o h i a l ; serviciul divin şi funcţiunile sacre şi alte multe obiec te de asemenea natură . Căci cu deplina convingere c o n ­stat, că şi numai în t r 'un ţ inut cum e chiar protoprez-~ viteratul, în biserica noastră , se observă uzul după l o ­calităţi , iar nu forme uni tare , precum avem o un i ta te a credinţi i .

C i privire la ca tehizare apoi, pe lângă confe-renţe , ca un ce indispenzabil ar avea să u rmeze î n ­datorirea, ca şi preoţii să ospiteze la examenele finale din comunale vecine, cum fac învăţători i şi să i a par te la conferenţele didactice. Căci, aceea-ce p r a x a pe te renul şcolar a stabilit de bun pentru progresul instrucţ iunei în general , nu poa te fi desconziderat Ia ins t rucţ iunea obiectului religiunii.

Stăm adecă pe o t reap tă ana loagă cu corpul î n -vâţătoresc, pentru care conferenţele .sunt o şcoală p r a c ­t ică. Şcoală pract ică ar fi să fi ele şi pentru preoţ i din toate puncte le de vedere . Şi l ipsindu-ne de e le , ne lipsim de mijlocul cel mai bun, ce deşteaptă i n t e ­resul membri lor clerului la împlinirea misiunei cu r â v n ă apostolică, ca re lipsă face progresul iluzoriu.

De aceea, c o n W e n ţ e ne trebuesc! Bărâteaz, la 21 Februar ie 1906.

yicolae Crlşmariu, paroh.

0 afacere dureroasă.*3

Erau vremuri, când şcoala era a şaptea spiţă la roată, în mersul lucrurilor sociale. De cumva o şi putem pune în acest şir. Căci aceasta era o instituţiune, căreia nu i-se da nici o atenţiune,, deşi se simţia necesitatea £ei, totuşi eră tra­tată, ca cenuşotca din poveste.

Cu timpul însă s'au schimbat şi părerile societăţii asupra binelui şi al folosului, ce-1 aduce aceasta instituţiune omenimii. Azi toată lumea e în curat, că ajungerea binelui numai prin această instituţiune se poate face. N u m i i şcoala e pârghia înălţării individului şi prin el al s o ­cietăţii.

Esperienţa ne dovedeşte aceasta îndeajuns. Şi a mai stărui azi, spre a dovedi folosul şi bu-

*) Dăm loc acestui articol venit din partea unui f runtaş al tnvăţătorimei, nepreocupat pentru „deşertăciuni". N. R.

Anul XXX

nâtatea şcoalei, nu însamnă alta, de cât a perde timpul cu recitări, spuse şi de aleii în diferite chipuri şi la diferite ocasiuni.

Da, folosul şcoalei e nespus de mare; e o necesitate de viaţa. Pentru noi însă, în împreju­rările, in cari trăim, e mai necesară de cât pânea de toate zilele. Pentrucâ numai trecând prin por­ţile ei, vom putea ajunge la limanuK cel dorit. Numai prin ea putem ajunge binele, la care ni-zuim. De aceea la noi şcoala e şi trebue să fie institut lunea cea mai de căpetenie.

Starea însă, în care funcţionează ea acum, e atât de neprielnică, atât de ostila ei, încât nici pe lângă activitatea cea mai mare, nu poate pro­duce un resultat mulţămitor. Iar împrejurările, cari au determinat această stare, sunt de aşa natură, că apar înaintea individului ca neîovin-gibile. Şi de fapt, sunt şi netnvingibile. Pentru aceea totuşi se pot încâtva slăbi sau micşoră. Iar micşorarea acestora atârnă foarte mult dela interesul, ce-1 au conducătorii anume puşi, de a-se îngriji şi conduce aceste odoare scumpe ale neamului.

Că s'a făcut mult în aceasta direcţiune, nime nu poate trage la îndoială! Dar că s'ar fi făcut totul, asemenea nime nu poate susţinea. Şi că nu s'a făcut tot, ce s'ar fi putut face, cauza o putem afla mai mult în necunoştinţa de cauză, care a produs râul. Căci. acesta, fără a cunoaşte cauza, nu se poate delăturâ. De aici se impune tuturora, de a consulta pe toţi, câţi sunt in stare a concurge cu sfatul lor întru delăturarea cauzei care a produs răul.

Cei mai competenţi a dă desluşiri şi a con­curge cu sfatul lor în cauză, în locul prim, sunt cei ce zilnic se luptă cu aceste neajunsuri. Nu­mai ei sunt în stare a arătă în amănunte cauza şi tot numai ei pot recomandă aplicarea mijloa­celor celor mai sigure şi mai potrivite pentru delăturarea răului. De aici sfatul lor e necesar, ba chiar se impune.

Instrucţiunea şi educaţiunea e o artă unică în felul său. E o artă, despre a cărei cunoştinţă deplină nici că putem vorbi. Căci deslegarea a-cestei probleme e atât de grea, în cât nici că putem prevedea posibilitatea deslegării ei pe deplin.

Croitoritul nu se poate asemănă artei, de a înştrunâ şi educă. Difer de olaltă, ca cerul de pământ. Pentru aceea şi la croitorit numai omul de specialitate e chemat a se pronunţă în cauză de natura aceasta. Căci laicul, fie el orice capa­citate şi posadă el cunoştinţele cele mai vaste, totuşi e cu mult mai mic în faţa croitorului, când e vora de mâestria lui. Ce să zicem însă, când e vorba de instrucţiunea şi educaţiunea o-menimii ?

| Basaţi pe acest adevăr neresturnabil, învă­ţătorii au stăruit şi stăruesc şi azi, ca şi ei să între în corporaţiunile noastre bisericeşti, tinde se pertractează şi cest luni de ordine şcolară. Nu din ambiţie, cu atât mai puţin ca reprezentanţi ai unei caste, ci numai cu gândul de a face, după puterile lor, servicii bune bisericei, şcoalei şi neamului. Pentrucă, în afaceri de şcoală, pe lângă toată micimea, ce 11 se atrlbue (? N. R.) totuşi se vor pricepe mai bine, ca ori şi care alt laic. Şi că adevărul îl afirm, dovedeşte şi împre­jurarea, că însăşi organele noastre bisericeşti au aflat de bine a consultă învăţătorii în multe afaceri şcolare 1 ) . Decât o icoană fidelă se poate predă numai prin persoanele interesate şl nici când prin a treia persoană. Şi dacă necesitatea consultării lor se Impune, atunci pentruce atâta supărare, când învăţătorii îşi exprimă dorinţa, în interesul şcoalei, să între şi ei în sânul cor-poraţiunilor noastre bisericeşti? 2) Şi apoi de unde şi cu ce drept se aruncă în faţa învăţătorilor cu­vântul greu, de dujmani ai bisericei şi ai şcoalei confesionale ? Cum, nu este dovadă suficientă despre dragostea şi alipirea învăţătorului român faţă de şcoala şi biserica sa, atunci, când, în împregiurările vitrege, în care tiăieşte si pe lângă toate momelele, ce i-se fac, totuşi a rămas ne­clintit la altarul sfânt al şcoalei române? Şi apoi pentru acest sacrificiu, resplala să-i fie hu la?

Să susţine, că mişcarea în direcţia aceasta, ce se observă în şirul învăţătorilor, ar proveni în mare parte şi din ambiţie 3 ) . Ei bine; să ad­mitem şi una ce aceasta. Şi apoi, pentru Dum­nezeu, ar peri poate lumea, dacă s'ar folosi de aceasta slăbiciune omenească, spre a-i înpintenâ tot mai mult în greua lor misiune? Şi îndemnul aceasta ar fi oare în detrimentul bisericii şi a şcoalei? Cine poate susţinea una ca aceasta? Şi dacă nu, atunci pentruce atâta supărare?

Suntem un popor sărac şi împilat. Şi să­răcia aceasta se simte de sus până jos . Fie care însă însă îşi cunoaşte mai bine pe a sa. De a-

' ceea, nu odată se întâmplă, că unul, fiind preo­cupat de sărăcia sa, nu vede pe a vecinului, care trăieşte în mare sărăcie, ca el. Las să între deci învăţătorii în corporaţiunile noastre biseri­ceşti, ca să vadă cu ochii lor, câ şi sus, în pro­porţie luat, starea nu e cu mult mai favorabilă ca cea de jos!

Şi dacă lucrurile se vor cumpăni şi judecă din acest punct de vedere, nu va fi cu supărare, când învăţătorii vor stărui, să între în corpora­ţiunile noastre bisericeşti. L Q.

') Unde e atunci »pr«terarea« ? N. R. 2 ) Validilarea serioasă, se impune cu serwssitate de oameni

serioşi, oameniler serioşi (individuas !). N. R. 3) Dar dacă e numai vanitate personală la mijloc? N. R.

„Rugăciune" de

T t f i h a i l K 111 i n e s c ii.

Prelegere ţinută la şcoala de aplicaţie elementar ă^de la pedagogia gr. or. rom. din Arad.

Clasa a V l - a Iubiţilor şcolari, astăzi vom învăţa o rugăciune

frumoasă (în formă de poezie) . Ce vom învăţa N. ? 1) Recitarea şi explicarea poeziei (din par tea în­

văţătorului). Ascul ta ţ i !

Rugămu-ne 'ndurarilor, Privirea-Ţi adorată JjuleaJarului mărilor, Asupra-ne coboară, Din valul, ce ne bântue, 0, maică prea curată înaltă ne, ne mântue, Şi pururea fecioară Mărie!

Învăţătorul dec lamează poezia într 'un ton să rbă ­toresc şi evlavios, astfel ca şcolarii să simtă ceva înă l ­ţător în voce şi ţ inuta lui, ca şi ei să fie pătrunşi de pietate.

'opune tu N. ştii tu ce e marea? (... o apă mare , sărată şi s tătătoare) . Dar luceafărul ce e ? (... o stea mai luminoasă decât celelal te . ^

învăţătorul pret inde răspunsur i întregi. Când se vede luceafărul pe c e r ? (... dimineaţa,

nainte de răsări tul soarelui, şi seara după apusul soa­relui). Aşa-dar luceafărul e o stea f rumoasă? (,..

• da.) Vedeţi, când e în tunerec , noaptea, luceafărul lu­minează.

Ce gândiţi voi, cine a făcut m a r e a ? (Dumnezeu) Dară luceafărul? Cine a făcut toa tă l u m e a ? Fi ind-că Dumnezeu le-a făcut toate şi susţine lumea şi pe noi ce trebue să facem noi faţă cu Dzeu ? (... să ne ru­găm).

Vedeţi, iubiţilor şcolari , voi ştiţi că mama Iui Ii-•sus Hristos a fost fecioara Măria; ea a pet recut pe p ă ­mânt, precum ştiţi (din Istoria biblică), o viaţă sfânta şi curata.

C. spune, unde se află acum fecioara Măria ? (... în cer). Ce face ea, care e cura tă şi sfântă, care a fost mama lui lisus, pe care '1-a iub i t ? Ce face ea în c e r ? (... se roagă lui Dzeu pent ru noi oamenii , pe cari ne-a iubit Hristos şi ne-a mântuit .) Vedeţi dar, noi t rebue să o cinstim ca pe o maică şi să ne r u ­găm ei, pent rucă ea cere ajutor dela Dumnezeu pen­tru noi. Ce t rebue să facem ?

In rugăciunea frumoasă, pe care o învăţăm azi, ne rugăm cătră Maica prea curată . Cătră cine ne rugăm ?

Spune tu A. unde se află luceafăru l? (.-.. pe cer •de asupra noastră) . Numai uscat e p e pământ , sau şi -apă? (... şi apă) . Cum a m zis că se numesc apele cele ^nari ? (... mări) . Aşadar, dacă luceafărul e pe cer, de ­asupra noastră , a tunci el e şi de a sup ra mări lor . Ve­deţi, luceafărul s trăluceşte peste măr i şi peste pământ deci şi peste noi, ca un păzitor, luminând noaptea , în întunerec.

„Luceafurul măr i lor" aici e Maica p rea curată , «a r e ca u n luceafăr strălucitor stă deasupra noastră ,

în cer, şi ne păzeşte de acolo, ne luminează drumul în în tunerec . Pe cine înţelegem B. aici, sub „luceafă­rul măr i lor" ? (... pe Maica prea curată) Pen t ru ce ?

Şti tu N. cine e om î n d u r ă t o r ? (... care ajută p e alţii, etc.) Aşadar cum e Maica preacura tă , fiind-că se roagă lui Dumnezeu pentru noi şi ne a j u t ă ? ( . . . îndu­ră toare) . Când z i c e m : „Rugămu-ne 'ndurârilor, lucea­fărului mărilor", noi ne rugăm pentru îndurăr i le Maicii p reacura te , adecă ne rugăm căt ră Maica p reacura tă , să se îndure de noi. Ce facem, etc. ?

„Din valul, ce ne bântue, înalţă-ne ne mântue"! Şti tu ce e va lu l ? Aţi văzut voi Merăşul ori alt r â u când a bătut vântul ? Atunci aţi văzut că pe sup ra ­faţa apei se făceau nişte pă ture le ; aceste pă ture le se numesc valuri . C u m ? Dar pe mare valuri le se fac cu mult mai mar i (decât pe Murăş e t c ) , aşa de mar i , cât casa şi dacă cineva pluteş te pe mare cu lun t rea (în v reme de furtună), valuri le o r ă s toa rnă şi oameni i din ea pot să se înece. Vedeţi, iubiţi şcolări, viaţa noas t ră încă o putem a s e m ă n ă cu marea , iar g reu tă ­ţile vieţii cu valurile de pe m a r e ; precum vin valuri le asupra luntrei , aşa vin şi năcazur i le vieţii (boală , foc, vrăjmaşi, oameni răi) asupra noast ră . Cuvâtul „bântue" însemnează , că nu ne lasă în pace , în linişte ori t i g -neală nu ne lasă liniştiţi. Deci când z i c e m : „Din va­lul ce ne bântue, înalţă-ne, ne mântue", ne rugăm Mai-cei p reacura te , să ne scoa tă din năcazur i le şi g reu tă ­ţile vieţii (valul), cari ne tu rbură l in iş tea ; ne rugăm să ne ape re de rele, ca să putem trăî liniştiţi. Ce n e rugăm ?

„Pricirea-ţi adorată asupra-ne coboară, O, Maică preacurată şi pururea fecioară, Mărie'1'. Cuvântul „adorâu

însemnează , a ne ruga eu toa tă înc rederea şi d ragos­tea, a ne închină. Deci, pr ivirea adora tă a Maicei p reacura te , însemnează privirea ei sfântă şi iubită, dragă, la care toţi se închină, adora tă de toţi. Deci când z i ­c e m : „Privirea-ţi adorată..." ne rugăm Maicei p r e a ­curate , să pr ivească asupra noast ră , să se uite cu ochii ei buni spre noi, adecă să se îngrijească de noi , s ă ne păzească de tot ce e r ău . Ce ne rugăm ?

2. Memorizarea din partea elevilor (zicere de zi­cere) şi pronunţarea în cor. (Resumat).

3. Observări de stilistică şi reflexiuni relative la viaţa şi activitatea poetului Eminescu.

Spune N. încă oda tă rugăciunea întreagă ! Vedeţi iubi ţ i şcolar i şirele din rugăc iunea aceas ta se po t r i ­vesc la capăt . De e x . : 'ndurâr i lor — m ă r i l o r ; b â n t u e — mân tue . Astfel de şire cari se potr ivesc la capăt , se numesc versuri. Cum se numesc ?... Iar rugăc iunea aceas ta , toată se numeş te poezie, pen t rucă e făcută în versur i . Cum... ? Dar vedeţi , oameni i nu scriu toţi şi numai în poezie, ci mai mult aşa cum le vine v o r b a ; de ex. cum e scris şi în cărţ i le voastre . Fo rma a c e a ­sta de scr iere se zice proză.

Aşadar în câ te forme pu tem scrie ? (... în 2 forme proză şi poezie). Vedeţi , în proză puteţ i scr ie şi v o i ; dar poezii po t face numai nişte oameni învăjaţi Ia aceas ta , ca r i se uumese poeţi). Desvo l t a re : R u g ă e i w e a ,

pe care o învă ţarăm noi acum. a făcut-o un poet cu numele Mihail Eminescu. Cine a f ăcu t -o? Cum se nu­mesc oamenii , cari scriu poezii ?

Ascul ta ţ i ! Eminescu s'a născut într 'un oraş din România, în Botoşani şi după ce a învăţat în Cernău^, apoi în Viena şi Berlin, o şcoală înal tă numită univers i ­tate , s'a întors în România , în oraşul Iaşi, a venit în u rmă la Bucureşti şi a scris multe poezii frumoase. Poeziile lui sunt duioase, pline de durere . De e x : „Ce te legeni codrule?" (Să ce tească şcolarii aceas ta şi alte poezii, din cele poporale , pe cari Ie înţeleg uşor) Eminescu a scris şi în proză „1 ăt frumos din lacrimă", o po­veste, s. a.

Conform capacităţ i i şcolarilor şi conform t impu­lui de care dispune învăţătorul , va putea t ra ta act i -vitetea l i terară a lui Eminescu şi mai detailat. (Reca­pitulare genera lă)*

locui Cadariu E L E V . C . I V P E D .

C R O N I C A . P. S. Sa D-l E p i s c o p d i e c e z a n a p lecat Luni

în 20 1. c. la Budapesta, pentru a luă par te la şedin­ţele fundaţiunei Gozsdu. Din Arad P. S. Sa a înso­ţit pe I. P. S. Sa D-l Mitropolit loan Meţianu, care a sosit cu t renul din Ardeal, şi a fost primit la gară cu mul tă însufleţire de fruntaşii noştri bisericeşti . P. S. Sa Episcopul nostru diecezan s'a întors la reşedinţă Sâm­bă tă după ameaz .

A n i v e r s a r e a P . S. Sa le E p i s c o p u l u i N. P o p e a . Venerabilul a rh ie reu şi episcop al Caransebeşului a împlinit Vinerea t recu tă vârsta de 80 ani şi totodată şi anul al 50- lea de când a întrat în tagma monahală . Din acest incident i-au făcut manifestaţii de deosebită dragoste şi alipire toţi cei de aproape de dânsul, p re ­cum şi dieceza întreagă. Academia Română, al cărei distins membru este, 1-a felicitat pr in t r 'o delegaţie. Noi încă ne a lă t r răm la aceste urări de bine, dorindu-i încă zile multe cu sănăta te ca să-şi poa tă păstori die­ceza şi mai depar te cu în ţe lepciunea şi iubirea de p â n ă acum.

H i r o t o n i r e . Duminecă la 19 1. c. a fost h i ro to­nit întru diacon d-l profesor la p repa rand ia noas t ră din Arad N. Mihulin. La aceeaşi dată a fost hirotonit preot dl M. Moldovenescu, ales paroh în Murani.

P e n t r u b i s e r i c ă şi ş c o a l ă . Ni se scrie, că prin in tervenirea păr intelui Moise Babescu, paroh, comuna noas t ră Fenlac a reuşit, să se bucure de venituri favo-

* ) D A C Ă S E V O R . O M I T E E L E M E N T E L E D E S T I L I S T I C Ă Ş I L I T E R A T U R Ă ,

D E S U B 3 . A C E A S T A T E M Ă S E P O A T E A P L I C A Ş I P E N T R U S T U D I U L R E L I -

G I U N E I , O B S E R V Â N D C Ă A T U N C I T R E B U E S Ă C O N S I D E R Ă M M A I M U L T E L E ­

M E N T U L R E L I G I O S ; P E C Â N D D A C Ă S E T R A T E A Z Ă C A O P I E S Ă D E C E T I R E

S E P U N E M A I M A R E P O N D P E C U L T I V A R E A S I M Ţ U L U I D E L I M B Ă Ş I C U

U N F A R M E C V I U S E R E L E V E A Z Ă E L E M E N T U L E S T E T I C , A R Ă T Â N D U - S E F O R ­

M E L E ( F I G U R I L E ) S T I L I S T I C E . S E A R U N C Ă A P O I O P R I V I R E A S U P R A V I E Ţ I I

Ş I A C T I V I T Ă Ţ I I L I T E R A R E A P O E T U L U I , S C O Ţ Â N D U - S E LA I V E A L Ă N O T A C A ­

R A C T E R I S T I C Ă , D O M I N A N T Ă I N O P E R E L E S A L E .

rabile pentru necesităţi le bisericeşti-şr 'olare ale acelei comune parohiale , şi a n u m e : Din averea bisericească, de 40,292.56 cor. apoi din păşunea comunei (de J00-: lanţe pământ , folosit în 3 ani) care a adus bisericei suma de 12,000 cor. şi din 30 lanţe de pământ (folo-| site dela 1897—1905) comuna parohială a folosit 28,292.56 cor Din această sumă s'au escontentat Sârbi i , pentru sf. biserică şi s'a edificat o admirabiiă şcoa lă gr. or. română .

P r e l e g e r i e c o n o m i c e în Z a r a n d . Din Brad se scrie, ca prelegerile economice proiectate de despăr ­ţământul Zarand al „Asociaţiunei pentru l i teratura ş i | cul tura poporului român" s'au început în 12/25 F e b - , ruar ie a. c. în Brad, la care au luat parte peste 4 0 0 i Români . Succesiv Dumineca se vor ţ inea preiegerLj economice la Baia de Criş, şi la Hălmagiu.

P a t r u z e c i s t u d e n ţ i u n i v e r s i t a r i din Bucureşti s'au constituit într 'o societate „Silvia", cu scop de a. face excursiuni în ţerile locuite de Români. Pr ima excursiure o vor face la Paşti în Ardeal

Cur ţ i l e e u j u r a ţ i ş t e r s e . Guvernul ar fi h o t ă ­rât, că procesele, pornite contra ziarelor, nu le maiJ duce înaintea juraţi lor, ci înaintea unui t r ibunal al că - ! tui t din oameni ştiutori şi ţ inători ai legilor! Pe m o - j tivul, că pân 'acum de câte ori ar fi fost dusă o foaie-" na in tea juraţ i lor , de pildă pent ru vă tămarea Maestăţii, I juraţi i to tdeauna ar fi declarat pe redactor de „nevi^l novat" şi n u ' Pau putut pedepsi .

0 p ă ţ a n i e . — Cetim în „Tr ibuna" u rmă toa re le* In Septemvrie a anului şcolar curgător am re cercat antistia comunală de aici, ca în sen i zul legii de instrucţie 1868 art. XXXVIII §. 32 să pro-; cure pentru copiii deobligaţi la şcoală toate cărţi le n e ­cesare . Cu procura rea cărţilor, dândumi-se şi bani i necesari , am fost încredinţat cu comanda ce am făcut-o la un librar j idan din Oradea-mare . Ne având el toa te cărţ i le dar promiţându-mi, că le va procură, banii i-am lăsat la el pe lângă chitanţă. Timpul însă t rece şi~ pe-lângă toate provocăr i le mele, cărţi le nu le-am mai căpătat ,

După o aşteptare de 5 luni, am ajuns la proces , în u rma căreua , după mult chiu şi vai abia îmi pr i ­mii banii , de sine 'nţeles, fără de spesele mele.

M'am j u r a t atunci că dela străin nu voi mai p r o ­cură nimic nici odată. După ce primii banii mă pusei-şi p rocura i cărţ i le dela alt librar, însă creştin, l -am scris, că banii pen t ru cărţi nu- i anticip, ci să le t r i ­mită cu r ambursa punându- i termin de 8 zile. To to ­dată i-am descris şi pă ţan ia mea cu j idanul . Au t r e ­cut de trei ori opt zile şi dl l ibrar din chest iune n ic i . c i* a tâ ta nu m'a învrednicit , ca să-mi scrie cel puţin că din ce motiv nu-mi tr imite cărţi le.

Neputând a mai aşteptă, mă pusei din nou şi î n 23 Februar ie a. c. procurai cărţi le dela „Tipografia Dieeezană" şi spre mai mare mirare în 25 aceeaşi lună. şi primii cărţile. Ce însemnează aceas ta? Punc tua l i t a te -

In fruntea „ Aministraţiei şi Tiporafiei Diecezane" s e află un factor punctual în persoana d-lui Cornel Lazar.

Păţania mea să le fie spre învă ţă tură fraţilor mei colegi români , mai ales la aceşt ia din Bihor, să se fe­rească de ori ce librar j idan, şi să precure fieşte care o r i şi ce cărţ i delà „Tipoffrafia Diecezană", cu atât mai vârtos, căci bine ştim cu toţii, că a re meni rea de a ajuta bisericile sărace .

Aşa să fie! Miersig, la 1 Martie 1906.

Iulian Paguba înv.

Averi le m ă n ă s t i r i l o r r u s e ş t i . Gazeta de Pe te r s -burg scrie, că venitele anuale ale mănăstir i i Alexadru Newski sunt 800.000 coroane . Din imobilii (nemişcă­tor) are mănăs t i rea un venit anual de 2 mil ioane de coroane, pe când din daruri pen t ru zidirea de biserici, pentru a l inarea suferinţelor celor săraci , pen t ru ajuta­rea celor arşi ori nenoroci ţ i se adună trei mil ioane coroane. Din suma aceas ta eno rmă trage stariţul m ă ­năstirii leafă de 200.000 coroane , iară economul 800.000 de coroane . F ieca re din cei 70 de călugări câţi sunt în mănăst i re a fost dator ca la hi ro tonirea lui să p lă­tească cel puţin 1000—2000 de coroane . Din venitul mănăstirii se înpar le între călugări 1 milion de cor. Cea mai bogată mânăs t i re din Rusia e „Sf. Tre ime" din Moscva ; aceas ta dispune de un capital de 3 mili­arde coroane. Numărul mânăst i r i lor din Rusia este 700.

R e g e l e Cristian IX şi ş co laru l . Următoarea in­te resan tă anecdotă carac ter i sează firea răposatului rege a l Danimarcei Christ ian IX. Se ştie, că monarhu l a fost ca om de o simplitate şi bună ta te rară . Vizitând intr'o zi o şcoală poporală , el puse elevilor în t rebarea :

— Cari au fost mari i regi ai Danimarcei ? Şcolarii au aminti t mai mulţi regi, iar învăţă torul ,

căruia îi curgeau de pe frunte picături de sudori , aştepta în zadar să audă pronunţându-se şi numele lui Christian al IX-lea. In fine unul din şcolari îl rosti .

— Ah ! ah ! zise regele, şi ce fapte măre ţe a să­vârşit Cristian IX?

Şcolarul fu adus n mare încurcă tură , ce se sfârşi prin mărturisirea, că nu ştie nimic despre aces te fapte.

— Nu te turbura , micuţule, zise regele Cristian, căci nici eu nu le cunosc .

Trei D o a m n e , ş i to ţ i t re i . Un ziar german aduce o notiţă despre in t ra rea in Tokio a eroului delà Por t -Arthur — o int rare mai triumfală şi decât a învingă­torului delà Tsushima (Togo). Bătrânul Nogi, modest , nu voia să ştie de bucur ia triumfului, ce îi pregă tea poporul — se gândea mult la j a l ea băt râni lor părinţ i ^ i celor, pe cari a trebuit să-i lase pe câmpii de lu­ptă delà Porth-Arthur . Durerea lui proprie e ra şi du­rerea l o r : pierduse şi el pe feciorii sei in slujba îm­păratului şi a ţării. La gara Shimhashi , pe stradele oraşului mulţime enormă, oraşul în ' reg pavoasat. Pe peron adunarea bărbaţ i lor mari ai poporului în t re ei Şi reprezentant i puteri lor streine. Primul drum delà gară — în slujba datorinţei : pe t recut de aclamarea uiulţimei, bă t rânul o apariţie patr iarhală , cu o barbă *nare, albă, se îndreptă spre palat, 3 a se dee seamă despre luptele şi suferinţele armatei sale. De acolo ^pre Azabu, spre casa lui, aşa de pustie acum. în

etajul de asupra două uniforme de ofiţeri a fiilor sei căzuţi în luptele Por th-Arthurului , şi puţ ine rămăş i ţ e din t rupur i le lor, o u rnă cu cenuşă şi un smoc de pâr . Al trei lea cel mai tânăr, căzut ta Nanshan. Bătrânul cu peri cărunţ i , c ruţa t de moar te pe câmpul de luptă singur în faţa rămăşi ţe lor fiilor săi. Inima de păr in te îşi r ec lamă şi ea, în sfârşit, dreptul e i ! Nogi a î n c e ­put să plângă.. .

A apărut şi se află de vânzare la tipografia die­cezană în Arad, şi la toate librăriile din ţară cu pre­ţul de 40 fii. ABC-dar pentru clasa I. de Iosif Mol-dovan şi consoţii. Ediţia V. prelucrată după cerinţele ortografiei Academiei Române.

Carte de ceti/re pentru clasele 3 şi 4 ale şcoalei poporale de Iuliu Vuia Aprobată cu decisul Ven. Con-sistor aradan dela 13/26 August 1905 Nr. 3500. Pre­ţul 50 fileri.

C o n c u r s e . Pent ru îndeplinirea postului învăţă toresc vacan t

din fiilia Halal iş , prin aceas ta se escrie concurs , cu termin de recurgere de 30 z i le dela pr ima pub l i ­care în organul oficios „Biserica şi Şcoa la" .

Venitele încopcia te cu acest post s u n t : Salar î n bani gata 506 cor. 2. Pent ru conferinţe 25 cor. 3 . P e n ­tru scripturist ică 10 cor. 4. Pent ru lemne 112 cor, de tot 653 cor.

Doritorii de a ocupa acest post se avizază, c a recurse le lor cuveni te adjustate şi adresa te comite tu­lui parohial din Halaliş să le suş tearnă în te rminul concursual P. On. Oficiu pprezvi teral în M. Radna, i a r dânşii să se prezinte în s. biser ică din Soborşin, spre a-şi a ră tă dester i ta tea în cant şi tipic

Comitetul parohial In conţelegere c u : Procopie Givulescu protoprezvi ter

inspector de scoale . — • — 1 - 3

Peni ru îndeplinirea parohiei de clasa I. din Răps ig , protoprezviteratul Ienopolei , devenită vacan tă în u rma răposâr i i pâr . Simeon Cornea, în vir tutea or­dinului Ven. Cons. Nr. 5347/1905 resp. 125/1906, se escrie pen t ru a 2-a oară concurs cu termin de 30 de z i le dela pr ima publ icare , pe lângă admi te rea ia concurs şi a reflectanţilor cu cvalificaţiune de cl. II.

Emolumente le s u n t : 1. Folosi rea unei sesiuni p a ­rohiale cons ta ta toare din 32 jughere , cu un venit anua l de 1280 coroane . 2. Birul parohia l câ te 1 măsură cu­curuz sfărmat dela 160 numeri de căşi â 2 co roane , 320 coroane . 3 . Venitele ş tolare computa te în calcul mediu alor 5 ani 243 coroane . 4 Un intravi lan p a ­rohial cu un venit anual de 30 coroane , car i în total dau un venit de 1873 coroane , din cari detrăgându -se darea anua lă solvindâ de alegândul în sumă de 180 coroane , resul tâ un venit sigur de 1693 coroane .

Reflectanţii de p e teri torul a l tor Consis toare , p e lângă celelal te documente sunt datori să a lă ture şi atestat de condui tă din pa r t ea Consistorului căru ia apar ţ in , a semenea sunt datori a p rovedea ca teh izarea în şcoala confesională din loc, p r ecum şi a predica cel puţ in de 2 ori în fiecare lună.

Doritorii de a câştiga aces t post sunt avizaţi , ca recurse le adjustate conform §-lui 18 lit. a. şi b . din Regulament , să le înainteze P . On. Oficiu pro topopese al Ienopolei în Siria (Vilâgos), şi cu observarea §-lui

18 din Regulamentul pent ru parohii , a se prezenta în sfânta biserică, pentru a-şi a ră tă dester i ta tea în cele r i tuale şi orator ie .

Răpsîg, din şedinţa ex t raord inară a com. parohial rom. or., ţ inută la 11/24 Februar ie 1906.

Stuf an Heref, Draga ti Gavrilă, p r e ş e d i n t e . n o t a r .

In conţelegere cu : Mihail Lucuţa. adminis t ra tor p ro -toprezv. al lenopolei .

- • 2 - 3 Conform ordinului Veneralului Consistor de sub

Nr. 428/906, se escrie concurs pent ru parohia vacan tă din T o r n e ă , cu condi ţ iunea cvalificaţiunei de clasa a II-a şi cu termin de 3 o z i l e dela pr ima publ icare în foaia oficioasă „Biserica şi Şcoala" .

Emolumente le sunt : 1. Venitul unei jumătă ţ i de sesiune parohială consta ta toare din 24 1 2 0 % 6 o o j ughe reca -testrale . 2. Birul preoţesc uzuat. 3. Stolele legale. 4. în t regirea dela stat conform lega.

Recurenţ i i sunt poftiţi, ca recurse le instruite cu documente le prescrise, adresate comitetului parohial din Tornea, să le subş tearnă oficiului protoprezvi tera l din Arad, având a se prezenta în s. biserică din Tor­nea, pre a-şi a ră tă dester i tatea în cele ri tuale şi oratorie.

Tornea, din şedinţa comitetului parohial ţ inută la 17/30 Ianuar ie 1906

Oomitteul parohial In conţelegere c u : Vasilie Beles protoprezvi ter gr. or.

- • — ' ~ 2—3 Pen t ru îndepl inirea parohiei de cl. Ilt-a I ' ă i u -

ş c n i , se escrie concurs , cu termin de 3 0 z i l e dela pr ima publ icare în foaia „Biserica şi Şcoala" .

Venitele s u n t : I. Un intravi lan de 1 jugh. 2. Bi­rul şi stolele îndat inate 3. întregirea dela stat, după cvalificaţiunea alegândului.

Doritorii de a ocupa aceasta parohie sunt poftiţi ca recurse le adjustate conform Regulamentului ad re ­sate comitetului parohial concernent , să le subş tearnă la oficiul ppesc gr. or. rom. din Buttyin com. Arad, având a se prezentă în terminul fixat, în careva Du­minecă în s. biserică, spre a-şi a ră t ă dester i ta tea în cele r i tuale.

Din şedinţa comitetului parohial din Păiuşeni , ţ i ­nu tă la 12/25 Februar ie 1906.

Atanasie Brădean loan Andrei p r e ş . c o m . p a r . n o t . c o m . p a r .

In conţelegere c u : loan Georgia protoprezvi ter gr. or. • — ' 2 3

In u rma ordinului , Veneratului Consistor de dto* 7/20 Februar ie a. c. Nr. 423/906, se publică concursul ; escris de căt ră comitetul parohial din Pecica la 11/24-Decemvrie 1905 Nr. 25 pent ru îndeplinirea postului de~ îvăţă toare din P e c i c a - r o m â n ă , devenit în va­canţă prin abzicerea fostei învăţă toare Măria Crişan, cu termin de 3 0 z i l e d e l a ^ r ima publicare în foaiaj oficioasă „ B i ş e r c a şi Şcoala" .

Emolumente le sun t : 1. Salarul fundamental 600* cor. 2. Gvartir în natură , eventual dacă cândva s 'ar lua cvartirul pentru şcoală, relut anual de 120 cor. 3. Pent ru lemne de foc, din cari se va încălzi şi şcoalaî anual 100 cor. 4. Pentru mătura rea şcoalei 40 cor. 5. Pent ru conferinţe 20 cor.

Recurente le au a adnexa şi o declaraţie, că nu ­mai după un serviciu de 5 ani prestat la aceasta şcoa lă | vor reflecta la primul cvincvenal.

Reflectantele la acest post sunt poftite, ca r e c u r g sele lor adjustate cu toate documente le şi adresa te comitetului parohial din Pecica, să le subş tearnă pânăl la terminul sus indicat oficiului ppesc gr. or. r o m â n ' din Arad, şi a se prezentă în vre-o Duminecă ori sârfl bă toare în s. biserică din Pecica, spre a fi cunoscute-; de popor. Cele cari ştiu şi cânta în ş. biserică, vor ; fi ascul ta te cu plăcere.

Arad, 15/28 Februar ie 1906. Vasilie Beles pprezviter insp. şcol.

— n — ' 2 — 1

C a n c e l a r i a a r h i t e c t u l u i r o m â n

l o a n B J î g a 1 ARAD. S t rada Jozsef f o h e r c z e i - u t Nr- 1-

(lângă „Victoria"). Pregăteşte planuri şi specificări de apese pentru!

edificii publice şi private, pr imeşte lucrări in sfera ar-J J i i tecturei mai înalte, cenzurăr i , colaudâri . Ca specialişti în ritul nostru oriental edifică şi res taurează b iser ic i ' în mod artistic, din care cauză îl r ecomandăm îndeo-.. sebi dlor parohi. Trimite planuri , schiţe, specificări şi serveşte în lucrări arhi tectonice cu desluşiri gratuit.

5 F I « F I

ii i n s t i t u t d e a s i g u r a r e m u t u a l ă p e v i a ţ ă î n V i e n a

s ' a f o n d a t î n a n u l 1 8 3 9 , d in p a r t e a u n u i g r u p d e b ă r b a ţ i n o b i l i ,

este cel mai Vechia Justitut mutual de asigurare pe Viaţă" " — | P E N T R U A U S T R O - L J N G A R I A . | T r z ^ : —

Se bazează pe legile mutuali tăţ i i în puterea că rora accidentul capitalului anual t rece în favorul celui asigurat.

I P F * P r e m i i e / t i n e . C o n d i ţ i i d e a s i g u r a r e f a v o r a b i l e . * * ^ g

I m p r e s c r i p t i b i l i t a t e a poli ţelor după 3 ani. Plă t i rea în caz de duiel şi s inucidere după 5 ani. A s i g u r a r e g r a t u i t ă pent ru caz de războ iu . — F ă r ă t imbru de poliţă şi taxă de stat — Plăţ ire la moment .

Starea de asigurare 111.000,000 cor. | | AVerea institutului 31 .000,000 cor. Sumele de asigurare plătite până acum 56.000,000 cor.

I n f o r m a ţ i u n i î n d a t o r i t o a r e d ă : . A g e n t u r a g e n e r a l ă p e n t r u U n g a r i a d e s u d î n T i m i ş o a r a - F a b f i c .

Lerchengasse Nr. 17. (N-rul Telefonului : 422). (6)