A N U L X X X . ARAD. 3 /16 D e c e m v r i e 1 9 0 6 . N n . 49.

Biserica ţi Scoală F o a i e b i s e r i c e a s c ă s c o l a s t i c ă , l i t e r a r ă şi e c o n o m i c ă .

A p a r e o d a t ă î n s ă p t ă m â n ă : D U M I N E C A .

PREŢUL ABONAMENTULUI. Pentru A u s t r o - U n g a p i a :

Pe un an 10 cor. — pe t / i an 5 cor. Pentru România şi s t ră inăta te :

Pe un an 14 fr. : pe jumăta te an 7 fr.

PREŢUL INSERŢIUNILOR : { Corespondentele să se adreseze Redacţiunei

Pentru publicaţiunile de trei ori ce conţin < ..BISERICA Şl ŞCOALA'' ' cam 150 cuvi nte 6 cor.; până la 200 cuvinte > K a r b a n i i d e p r e n u m e r a ţ i u n e l a

8 cor . ; şi mai sus 10 cor. v. a. TIPOGRAFIA DIECESANA în ARAD.

Apropiindu-ne de sfârşitul anului, cu tot res­pectul rugăm pe onoraţii restanţieri ai organului nostru, să binevoiască a ne trimite preţul de pre­numerare încă înainte de expirarea anului. înche­ierea o facem după stilul nou.

Cu stimă. Administraţiunea organului •

„Biserica si Scoală".

Nr. 6978/1906 •

Concurs. Pentru ocuparea catedrei de matematică şi

fizica la institutul pedagogic gr. or. român din Arad, prin aceasta se publică concurs cu termin de 30 zile dela prima publicare in organul oficios »Biserica şi Şcoala«.

Emolumentéis împreunate cu acest post sunt: a) pentru profesor provizor 1600 coroane,

anual; b) pentru profesor denfitiv salar fundamental

1800 coroane, bani de cortel 500 cor., cvincvenale de 200 cor., începând cu ziua intrării în funcţiune şi îndreptăţirea de a participă la fondul diecezan de penziune cu obligamentele statutare.

Se cere cvalifîcaţiune pentru preparandii ori scoale medii şi cvalificaţiunea prevăzută în Statutul Organic §-ul 122 p. 10.

La concurs sunt admişi numai recurenţi de religiunea gr. or. română.

Recurenţii au să-şi subştearnă recursele instruite cu documente originale la adresa Con-sistorului gr. ort. român din Arad în terminul indicat.

Arad, din şedinţa consistorială ţinută în 2 3 Noemvrie (6 Decemvrie) 1906.

3oau 3. ?app, Episcop.

| 0 carte preţioasa. Scr i sor i ş i inscr ipţ i i a r d e l e n e şi m a r a m u r e ş e n e

II. Inscripţ i i ş i î n s e m n ă r i ( F o r m â n d v o l u m u l XIII din „Studi i ş i d o c u m e n t e eu pr iv i re

la i s tor ia Români lor") . — de N . Iorga. Bueureş t i , 1 9 0 6 . p a g i n i 3 3 6 .

v o l u m 8° m.

Neobositul scrutător al trecutului neamului nostru românesc, providenţialul dascăl al întreg

! românizmului. nici o clipă nu scapă, în cursul i studiilor şi drumurilor sale, pentru a îmbogăţi

comoara de monumente relative la trecutul popo­rului nostru.

în cursul drumurilor ce a făcut prin Ardeal şi Maramurăş, dl N. Iorga a adunat tot ce a găsit dovezi de viaţă din trecut, sat de sat, românesc, sau urme de aşezăminte de ale noastre, pe cari, în parte, le dă în volumul, a cărui titlul l'au in­dicat în capul acestor şire.

Importanţa publicării materialului istoric, mai ales. a celui atât de greu de adunat, la care se cere o energie şi o muncă de care puţini oameni sunt capabili — la noi nu cunoaştem altul, decât pe dl N. Iorga — nu cere o argumentare sofis­tică, ci se impune prin însăşi importanţa ce ofere, ca adaus de informaţiuni asupra trecutului, — la noi mai ales, din punct de vedere istoric, puţin exploatat.

Bogatul material adunat din împrăştiarea lui sporadică, adunat de dl N. Iorga, e împărţit, în cartea sa, în capitolele, sau categoriile urmă­toare :

Manuscrise. In seria aceasta, însemnări găsim, pe un Molitvelnic din 1689, versurile manuscrise:

„Dragă tată alu meu prea-dulce, Văzu, că acumu mă voift duce

La tatâlH ce ni'au zidita, — Că aşa mi-au poruncită

De vr'o două sau trei zice Să mă duc în ceriu la sine."

Deşi versurile par a fi scrise, după limba lor, mai târziu decât pe timpul scrieri' Molitvel-nicului dela anul ridicat, totuşi reprezintă un in­teres, din punct de vedere şi literar cultural.

Intre Tipărituri, găsim, adunate cu multă sîrguinţă, notiţele şi inscripţiile scrise prin cărţi tipărite.

Pe o cărticică fără titlu, cu unele însemnări scrise în anii 1666 şi 1677, se găseşte şi o serie de versuri scrise în trei limbi, dintre cari iată cele româneşti:

P"erecsituy csel bar dat Kare are pat curat, Kuj nyevasta poete zicse : Nu am fakut, o vmicse.

Versze măcar lachremilye Fetelye şi mujerilye ,-Nu gindi, fi fore grise, Cse sze plindse nu se p...

Csinye are minte Aore sze take, Si kend nu sze kade Sze nu tot greaszkes

Csej fegeduiala Fere derujala ? Treketoere brume, Fum, vunt, prah sau spume.

Iar cei en mune Nu leszte mincsune.

în faţa acestor «versuri» cu lucruri «trecătoare» ca «bruma», ca vântul, praful şi spuma; în faţa acestei poezii: ascunde-te Halici din Caransebeş, căci eşti usurpator al paginilor istoriei literaturii române !...

Tot între «tipărituri> găsim, reprodus «Cuvânt înainte», din Catehismul cel Mare al lui Gheorghie Gavriil Şincai, în care scrie strălucitul învăţat blăjan : «Şi s'a ridicat în anul de curând trecut 1782 şcoala normălească (elementară X. R.) din Blaj, a căruia director fui însuşi orânduit dela înălţatul crăescul Guberniu>. Apoi : «Cei săraci, de cari mai mulţi se află în neamul nostru decât bogaţi... M'am sîrguit cât am putut, ca dela cu­vintele si vorbele ceale tocma româneşti nici cum să nu mă abat şi depărtez, ci să le aleg, dupre-cum pe unele locuri mai bine vorbesc româneşte decât pre altele, precum am şi făcut, — nu pentru altă-ceva, fără numai ca prin normă, pre carea după prea înalta voie a chesaro-crăescului Maiestai trebuie să se îndrepte toţi oamenii, să se îndrepte şt să se sporească limba noastră, precum şi a altor neamuri."

La 1783, (înainte de a se naşte liberalizmul si de a se visă constituţia), un neam de săraci

eră ajutat de stăpânire, ca să-şi sporească învă­ţătura în limba sa ! — e bine s'o ştim, noi, cei din veacul al XX-lea al erei Mântuirii...

Afară de amănunta indicare a diferitelor cârti, si bisericeşti si de altă natură, cu notiţele si in-scripţiuniîe de pe dânsele, autorul ne dă indica-ţiuni istorice şi de ordin politic, şi bisericesc.

Aşa, într'un Calendar (1829) aflăm următoa­rele impoitante informaţi#uni :

Statistica Românilor şi Sârbilor din diecezele Arad (292-897, faţă de 11 621), Timişoara (251-540, fată de 170.432) si Vârset (220-746 fată cu 28-959).*)

Nu ar fi oare preţios, să se facă astăzi com­paraţia raportului etnic dintre Sârbi şi Români, — pentru a se vedea progresul unuia sau altuia din aceste două elemente, întotdeauna învrăjmâ-şite pe terenul bisericesc, pentrucă... nu principiile Mântuitorului : «Vinde tot şi împarte săracilor...« a fost profesat de cei cu prerogative din vremuri...

Urmează, în cartea d-lui N. Iorga, capitolul: Inscripţii, în ordinea albafetică a comunelor ro­mâneşti. Vom dâ câteva.

La biserica din Alţina se găseşte (1770) conscripţia familiilor româneşti neunite în Scaunul Nocrihiului, protopopiatul Sâcărâmbului, după ur­mătoarele rubrici: Numele satului; N. caselor: Numele şi porecla familiilor; Văduvi, văduvele.

Se vede că e timpul lui Iosif II., împăratul organizator !

La biserica neunită din Beiuş, se află o carte slavonă, pe care e scris, că în anul 1733, când «au brumat până la Ispas», după Paşti a început să se clădească acea biserică.

Tot acolo este şi următoarea notiţă : (1814) «Intr'acesta annu de cu primăvară

au fostu mare bâtae la Galia, că de totul au bătut şi surpată binea-credinciosul Alexandru Pavlqviciu, pe sumeţul şi falnicul Boaaparte Napoleon, împă­ratul Francilor, carile asemine era lui Darie şi lui Poriu cu mândrie şi cu sumeţie, şi l-au isgonit din Scaun si l-au trimis rob la ostrovul Elba». ( P a g , 50). '

în legătură cu simpatia ce reiese, din partea «preotului Nicolae» pentru moshicescul împărat, ne vin în minte vizitele de pe vremea calvinista (Sava Brancovici) la Muscali, apoi călătoria din veacul al 18-lea a unui preot bănăţean. (Publicată de dl X. Iorga), în urmă iconarii şi Muscalii la 1848 , '— ca să ne dăm. seamă de primitivitatea ju­decăţii în chestii mari a înaintaşilor noştri si de naivitatea lor.

Am putea să înmulţim exemplele, citaţiuni din capitolul indicat, cu foarte interesante, uneori preţioase indicaţiuni şi explicări a contactului şi relaţiunilor dintre fiii neamului nostru de pretu-

*) La pag. 69 este o statistică a Românilor din distr ctul Braşovului la anul 1760.

tindeni, a întemeierii de bisericii, — dar ne vedem nevoiţi a ne redi'ce expunerile, din cauza res-trânselor cadre ale unui articol ca cel de faţă, — care, în definitiv, nu are altă pretenţie, decât de a informă şi eventual de a dispune pe cetitori, să se intereseze singuri şi direct (mai ales bise-ricanii), de cartea din cestiune a d-iui N. Iorga.

Cu toate astea însă, nu pot întrelăsă de a spune, că dintre toate indicaţiunile, în parte naive din punct de vedere istoric, numai una se refe-reşte, din multele notaţiuni, la acel Horea, pe care îl cunoaşte bine literatura poporană, cânte­cul. Despre el găsim în toată cartea atâta : «Să (se) ştie căndu au spartă ţara Horea, era văleatulu 1 784 ; atuncea s'au scrisu. Scris-amu popa Ioan(ă)şu din Fenişu; 1784» (arabice). [Zlatna, Biserica neunita. Pag 2 1 1 1

Urmează, în cartea d-lui yV. Iorga: «Dintr'o conscipţie dela 1761»*), estrase şi indicarea preo­ţilor şi credincioşilor români, împărţiţi după con­fesiune.

Un capitol foarte preţios este acesta, de utilizat în materia indicata prin însuşi titlul său, ca material de studiu statistic şi comparativ.

Inafară de indicaţiile bibliografice, topice şi onomastice, cartea d-lui Iorga mai cuprinde un preţios material istoric, mai ales «Corespondenţa vlădicăi Dionisie Novacovici», păstrată în Arhiva de stat din Buda.

Preţioasa lucrare a d-lui N. Iorga despre care am vorbit în cele de pân'aci, este o nouă contribuţie la cunoaşterea trecutului poporului nostru, şi este o operă editată ştiinţificeşte în deplinul înţeles al cuvântului, pentru a servi acelui ideal, pe care cu inimă şi râvnă îl urmăreşte ilustrul savant, îmbogăţind şi mijloacele, pentru ajutarea şi îndrumarea propăşirei noastre culturale, în spre armonia intelectuală a întreg românismului.

Iar chestia şcolară. Gândindu-ne la scopul ce şcoala peste tot şi în

special cea e lementară are de realizat, şi u i tându-ne la rezultatele aceleia, t rebue să vedem că aceste r e ­zultate sunt încă p rea puţin corespunzătoare . Astfel se ştie, că şcoala t rebue să dea elevilor săi întrei ta cultură :materiale, formală şi morală, aşa fel, încât de aceas tă cul tură să se poată servi acei elevi ca de un adevăra t conducător al lor în lunta vieţii. Cum atinge şcoala acest scop, putem să aflăm atunci , când, u r m ă ­rind viaţa elevilor dela absolvire şi până în capăt şi comparându- le -o pe aceas ta cu a celorlalţi indivizi, cari n 'au fost nici decât sub influenţa şcolară, vom vedea întru cât se pot ei servi de cele învăţate în şcoală, pen t ru -ca în lupta vieţii să poată triumfa cu mai mare uşur inţă decât cei din urmă.

Aşa fiind, să luăm la examinare întâi cultura m a ­terială şi să ne în t rebăm aci, cari şi câte sunt cu­noşt inţele din şcoală, cari de fapt sunt absolut t rebu-

*) Arhiv. Stat. Buda, Corespondenta Episco, ului Dionisie Novacoviciu.

incioase pentru viaţă ? Ca"i sunt apoi cetea folosi toare? Trebue să recunoaş tem că numărul celor dintâi este res t râns de toi ; iar numărul celor de al doilea fel de cunoşt inţe creşte, dar pe măsură ce scade însemnă­tatea folosului lor. Nimeni nu va putea contestă apoi nici numărul cel mare de cunoşt inţe din şcoală, cari nu pot aduce în viaţă nici măcar folosul cel mai mic, ci din contră, pagubă — dacă nu înlr 'a l t senz, cel

| puţin în senzul că răpesc locul cunoşt inţelor t rebu-j incioase.

Auzim adesea pe câte un părinte expr imându-se , i că nu dă copilul său la şcoală, căci şi aşa n 'a re să

iasă din el popă sau nu ştiu ce învăţat. Ne place să ne mângăiem zicând, că acel părinte vorbeşte aşa din neş t i i n ţ ă ; totuşi ar trebui să băgăm de seamă eă dacă cul tura mater ia lă ar li bine predată în şcoală, foloasele ei le-ar vedea şt părintele acela nepr iceput şi a tunci cred că n'arn avea aşa mult de luptat nici cu neajunsul cel mare al absenţelor elevilor.

Vedem apoi câte pe unul dintre absolvenţii şcoalei cum aleargă, îndată ce s'a făcut şi el mare, să ocupe vre-o slujbuiiţâ. Oare ce fac aceşt ia altă, decât caută a se pune în poziţia aceea , ca să se poată folosi de cunoşt inţele câştigate în şcoala e l emen ta r ă? Şi cum puţini, foarte puţini pot ocupă slujbe, astfel este foarte mare număru l acelora, cari umblă de colo până colo, a ră tând cât este el de ştiutor în toate — cele învăţa te în şcoală — pană ce mân ân că tot cât i-a rămas dela părinţi , pen t ru -ca pe urmă , muncind din greu, să se poată susţinea, şi aşa să ducă lupta vieţii mai prost decât toţi.

Iar acolo, unde elevul, după absolvire, îşi vede de afacerile vieţii, ap roape toate cunoşt inţele câştigate în şcoală evaporează, r ămânând de cele mai mul t e ori numai cu cunoşt inţele iscălirii sau a scrierii numelui - şi aceasta pent rucă îi de absolută t rebuin ţă în viaţă. Şi cu toate astea câte cunoşt inţe de aces t ea absolut t rebuincioase ar fi, pe cari le-ar putea dă şcoala .

Ei bine, toate acestea dovedesc că cul tura m a ­teriala în şcoală e încă depar te de a fi dată aşa ca de dânsa să se poată cineva folosi în viaţă ca şi de un bun conducător al său. De unde se vede deci, că alegerea şi a ran jarea materiei de învăţământ în şcoa la e lementară e încă o problemă, care aş teaptă des legarea .

Să vedem acum cul tura formală. Cu cât j u d e c ă oa re mai sănătos absolventul şcoalei e lementere decât ceialalţi ? Asta iarăşi bine o putem şti atunci , când, după ce acela s'a făcut mare , având a face cu dânsul , vedem cum ne pr icepe cea ce-i spunem, vedem cum putem săvârşi cu dânsul lucruri folositoare indivizilor şi societăţii . Nu odată suntem însă surprinşi de faptul că acel absolvent, în loc să ne pr iceapă mai b ine decât ceialalţi, ne pricepe mai rău decât toţi, aşa că, în loc sâ-1 avem .sprijin, îl avem deapururea pedecă. De câte ori apoi nu t rebue să constatăm cum tot lipsa de judeca tă a împins pe absolventul şcoalei pe p o v â r ­nişul decadenţi i sale.

Iar aceste lucruri sunt suficiente de a dovedi c ă nici cul tura formală nu se dă în şcoală aşa cum se cade, şi că deci, aflarea metodului de a se predă c u ­noşt inţe din şcoală aşa, încât printr ' insele să se for­meze de fapt j udeca ta elevului, este iarăşi o al tă p r o ­blemă, ce aşteaptă a fi rezolvată.

In fine, nu stăm cu nimic mai bine nici cu c u l ­tu ra mora lă . Absolventul, în loc să fie un carac te r firm, în loc să reziste ca zidul contra furtunelor p ă ­catelor, el se clatină şi se îndoaie la acele furtuni, de

I regulă mai mult decât ceialalţi . Şi nu ştiu cum, isp i ­tele păca te lor p a r ' c â de dânsul se leagă cu mai mul tă

tărie decât de ceialalţi — şi nici odată fără succes voind par ' că să demonstreze, şi demonstrând, să-şi ba t ă joc de tot succesul şcoalei.

Această tristă exper ienţă poate să o facă or i­cine, numai să observe lucrurile şi să le judece im­parţial . Iar această împrejurare se poate explica numai aşa că, până când cela care nu se bucură de ins t ruc­ţ iunea şcolară, şi de frica consecinţelor — întocmai unui arîimal, sau mai bine a copilului mic —• se ţ ine de legile morale ce şi le-a format el până aci a tât pr in educaţ ie părinţi lor, cari n 'au încetat de a-i inspiră groază şi spaimă pentru a nu săvârşi anumite fapte rele, cât şi din păţania altora, zic până atunci cela cu instrucţia şcolară, chiar în urma acelei instrucţii pre t inde a fi mai liber în toa te faptele sale. Cum însă caracterul elevului nu este deplin format din şcoală, — şi intre împrejurări le ac tuale acela nici că se poate forma pe deplin, pen t rucă de carac ter format poate fi vorba numai J a oameni ma 'u r i — astfel ajungând el în mediul păcătos in care a re să trăiască întreg restul vieţii sale, nu încetează de a fi ispitit de toate păca ­tele acelui mediu, iar el, de regulă cade victima acelor ispite. în rezumat deci, şcoala e lementa ră nici pe o cale nu atinge în deajuns adevăratul său scop, de unde apoi, nici rezul tatele sale de până aci nu sunt de însemnăta tea ce ar trebui să aibă. Iar de aci provine, că se trage la îndoială de multe ori, dacă şcoala aduce folos, ori din potrivă, pagubă. Fiecine cunoaşte păca­tele civilizaţiunii moderne ! Şcoala însă propagă aceas tă civilizaţiune. va să zică în mod indirect ea este păr­taşă la producerea păcate lor aceleia. Şi cu toate astea ea, şcoala, întru nimic nu e v inova t ă ; vina întreagă o poar tă aceia cari ar putea, şi lotuşi nu luptă pentru a pune şcoala pe ca lea cea bună, că t râ adevăratul său scop. b e regulă aşa se întâmplă, că deşi se găseşte câ te unul ca să lupte în direcţia aceasta , atunci el este bătut pe umeri şi lăudat, spunându- i -se in faţă „brav" , — pentrucă ăstor fel de luptători aşa li-se zice că vânează glorie, — nimeni însă nu aleargă să se grupeze în jurul lui, ca aşa, unindu-şi puterile, să ducă la îndeplinire toţi, ceeace unuia singur, sau chiar mai multor luptători râsleţi , i-ar fi şi le-ar fi cu ne­putinţă. Dacă numai un mic număr dintre cei chemaţi ar pune umăr la umăr spre a lucră în direcţia aceasta , a tunci de sigur că n 'ar t rebui să t reacă mutt timp, pent ru-ca teoreticianii să fie scutiţi de s a r c i n a de a mai croi — la masa verde — direcţia şcoalei e le­mentare . Iar dacă toţi cei chemaţi ar jertfi o par te măcar cât de ne 'nsemnată din timp şi puteri pent ru acest lucru, — pentru ei cel mai însemnat — atunci în curând şcoala ar ajunge p ^ adevăra ta sa cale, iar rezul tatele sale vor fi mai bine simţite de toţi, atât de nepr icepătorul păr inte , cât şi de elevul ei încrezut e t c , încât nu s'ar mai trage la îndoială, dacă ea este folositoare or nu.

Mai amintesc aci r emânând ca despre aceas ta să tratez mai pe larg c u o al tă ocaziune, — că, pentru a ne apropia noi de' adevăra ta cale care duce la scop, t rebue să avem în vedere cele exper imentale , să căutăm apoi după începutul , mersul şi capătul aces tora în însăşi firea lucrurilor, în n a t u r ă ; de acolo să le descurcăm

Deci nu înt r 'a tâ ta cărţ i le teoret iciani lor ci mai mult car tea naturii să o conzultăm şi aici. Şi să nu ne descurajăm dacă la început nu vom merge tocmai neted cu cetitul în a c e a . t ă carte, ci cu atât mai vâr tos să ne îndoim stăruinţa noastră şi mai târziu mulţu­mirea noas t ră va fi cu atât mai mare , iar folosul — şi mai mare . P a r e i F. D î r l e a ,

învăţător.

Activitatea mitropolitului 8ava II. Brancovici,*}

(Urmare.) Dar cu toată supunerea impusă faţă de super in-

tendentul Tiszabecsi , mitropoli tul Sava nu credea că t rebue să ceară vr 'odatâ păre rea aces tu ia 1 ) . El ţ ină în anul 1675 două sinoade mari in Belgrad, în care s ta ­bili aşezăminte sau régule disciplinare pentru folosul preoţilor, a bisericilor şi a creştinilor, independent de decretele lui Apafi din 1669 şi 1674. Făcu o nouă că ­lătorie in Rusia,-) şi când re în toarse în ţară îşi r idică din nou vocea în contra decretului t i rănesc din 1674 je lbindu-se Ja pr incipe, cubică oarecar i se silesc a strica vechile privilegii şi obiceiuri le bisericii or ientale . Apafi, care în acelaş an (1675) numi pe fratele mi t ro­politului, George, agent diplomatic la Constantinopol şi pent ru eminentele servicii îi dona domeniul Vinţi i-de-jos, nu putea să nesocotească gravaminele mitropolitului .

De aceea prin diploma din 30 Decemvrie 1675, asigură independenţa bisericei române , cel mai m a r e succes al mitropolitului Sava 3 ) , o rdonând ca biserici le româneşt i , protopopii şi popii să nu se răpească delà episcopul lor prezent şi delà cei cari vor u rma .

la tă cuprinsul acelei diplome : „Mihail Apafi, din graţia lui Dumnezeu, principele

Transilvaniei şi a părţ i lor ungureşti Domnilor, Jupanu l Secuilor, poruncim tuturor oamenilor de toată diregă-toria, cumeă Prea Onoratul Sava Brancovici, vrednicul Episcop al bisericilor Româneşti, Sârbeşti şi Greceşti de sub s tăpâni rea Noastră, ca re locuieşte în mănăs t i rea ce se află în Bălgrad, cu ceialalţi inspeetori , protopopi şi popi de el ţ inători , la olaltă ne-au rugat cu umil inţă — de oarece unii stricând vechile privilegii a le lor se silesc a res turnâ datinile mărturisiri i lor şi guvernarea lor ; Noi însă pân 'acum nu am dat spre aceas ta licenţă, ca să fie nepăciuiţi in privilegiile dărui te delà principii de fericită aducere aminte. Prin u rmare poruncim aspru tuturor credincioşilor noştri de orice diregătorie şi stare, ca numitele biserici, protopopi şi popi delà cel prezent şi delà Episcopii lor, cari au de a urma, să nu se răpească. Pe lângă aceasta spre susţ inerea a c e -luiaş Episcop şi a servitorilor lui şi a celorlalte per ­soane b i senceş i şi spre rmioirea bisericei şi a m ă -năstirei, p recum este aşezat la popii români , sârbi şi greci, îndatinatul unul fiorin, care a re de a se dă, cu celelalte accidenţii delà aeelaşi Episcop şi delà biser ică să nu se răpească, pentrucă afară de aces tea al te venituri nu are . Şi dacă cineva după cet i rea aces to ra a l tcum va face, cele luate le va re 'n toa rce . Dat în ce ta tea Noastră Bălgrad in luna Decemvrie 30, anul 1675. Şi este subscrisă astfel : Mihai Apafi, şi ceva mai jos : Francise Lugaşi secretar , şi cu sigilul în tăr i t 4 ) .

După aceasta Sava Brancovici mai câtigă o nouă diplomă de datul 12 August 1676 delà pr incipele Apafi

*) Reproducere din Mitropolitul Sava II. Brancovici de V. Mangra.

1) N. forga : Sate şi preoţi, p. 70. 2 ) Thalloczy : Az ăl-'Brankovicsok, Szazudok, 1888 p. 700. *) Thallôczy : Aja Âl-Brankovicsok Szâzadok, 1888, p. 698.

Egy felôl Brankovics Szăva szivosan cJdelmezte egyhâza fiigetlen-ségét, mâsrészrôl Brankovics Gyorgy, ki 1668-ban ismet portai szolgălatba lépett, igan iigyesen meg tudta nyerni az olâh 6s moldvai vajdàk pârtfogâsat, ugy hogy Apafi véget vetet a tâma-dăsnak s 1675 dec. 30-ân az olâhok, râczok es gorogok egyli-â-zi'mak ffujuetlenséfiét bixztositolta..

*) „Speranţa". Arad, 1869 p. 159. Cipariu : Aihiv. p. 651. Se află numai în traducere la Raici.

Anul XXX BISERICA şi SCOALĂ 5

prin care se confirmă de nou privilegiile preoţ i lor români , poruncind tuturor diregătorilor din ţară şi păstori lor bisericei săseşti, ca pe popii româneşt i sà nu-i silească a dà dijmă ci să respecteze privilegiile lor.

Iată cuprinsul diplomei : „Noi Mihail Apafi cu mila lui Dumnezeu craiul

Ardealului, Domnul părţilor ţârii ungureşti şi Şpanul Săcui lor etc. Credincioşilor nostri, generoşilor, egregiilor şi nemeşilor, lui Grigorie Gilanda de Berniczhâza mai marelui in Ardeal a dijmelor, lui Geòrgie Qdvarheli de Vârad a tuturor bunuri lor fişcuşeşti prefătuş şi a dijmelor vice-arendaşi . Aşişderea şi înţelepţilor şi cir­cumspecţi lor magistrilor crăieşti a orăşeni lor şi judeţe lor scaunelor săseşti şi dejmaşilor celor mari şi celor mici, cari sunt întru aceasta şi cinstiţilor păstorilor bisericei săseşti şi tuturor al tora cărora se cuvine sau se va cuveni a vedea aceas ta scrisoare a noastră , sănăta te şi mila noastră. Popii româneşti cei din stăpânirea noaură ni-au dat zmerite rugăciunile sale, cutncă în privilegiile lor cele- mai dinainte şi în mila noastră cea făcută lor, na ţineţi nici faceţi a se ţinea, ba încă smintiţi şi siliţi să dea dejme, drept aceea milostiveste şi tare tuturor ori din ce rând mai sus zis zişilor c re ­dincioşilor nostri poruncim ca în obicinuitele lor cele mai dinainte privilegii şi în mila şi scucinţa noastră, care am arătat către ei, să-i ţineţi şi să-i apăraţi şi să nu-i siliţi a dă dejmă, de vreme ce nici până -astăzi staturile ţării n 'au stricat privilegiile lor, ba încă i-au ţinut şi ţin întru acelea : al tmintrelea nefâcând după ce veţi ceti aceste să le daţi iarăşi celui ce vi le-au dat. Dat in cur tea noas t ră Gărgăny Szent Imre ìli 12 zile alui August anul 1676 1 ) .

(Va urma.)

Cuvântare ocazională. Iiustită la sfinţirea noului edificiu svolar din

Bărăteaz, în 1/14 Octomcrie 1906. (Urmare şi tine.)

Dar pedecile morale mi-au cauzat chiar multă supărarea Cand s'a pus temei fondului şcolar, vă veţi aduce aminte, ce potop de vorbe, mai mult necuvi incioase s"au vărsat asupra mea din partea multora dintre voi, Iubiţii mei fraţi! Şi câtă împotrivire se desvâle în sinul membri lor acestei parohii înainte de darea în în t repr indere a acestei zidiri ! Acestea toate vă sunt binecunoscute . Şi totuşi, contrar acestor pedece de ordine morală dela început, ce mare schimbare a t rebuit să observ mai târziu ; spre marea mea bucurie , câ tă bunăvoinţă am putut constata tn voi, Iubiţilor, la începerea şi în . decursul lucrărilor acestei zidiri! Însufleţirea voastră pentru cauză a înt recut aşteptări le mele, încât pot să zic, că aici s'a adeveri t a x i o m a : „unde lipsa e mai mare, ajutorul lui Dumnezeu e mai aproape". Astfel Dumnezeu bunul a vărsat de prisosit harul său peste noi şi în t repr inderea noas t ră ; pent rucă : din slabi, ce eram, ne-a făcut tari şi din răzleţi ne-a făcut solidari.

lată, ce am avut de zis. Iubiţilor, din istoricul punerei la cale a edificării şcoalei noastre . Şi când am făcut această dare de seamă retrospectivă, unicul scop mi-a fost, ca să recunoaşte ţ i ajutorul lui D-zeu, de care ne-a făcut părtaşi, şi numele Lui să se mă­rească de noi şi prin noi. Şi am mai voit să înţelegeţi că ce bine este a asculta de mai marii vostri şi ce bine e a cultivă între voi buna înţelegere şi dragostea

') S. Clain : Istoria Românilor, ms. t. IV, partea 8 §-ul 6. Vezi Adu. Xr. X.

frâţască, ca condiţ iuni a tât de favoritoare pen t ru ajungerea oricărui scop nobil. Căci, în adevăr , că l ău ­ziţi de aceste îndemnuri , voi aţi săvârşit un lucru mare , mai mare de cum aţi putea c rede : v'aţi făcut demni de numele cel bun al părinţ i lor voştri , cari

| între împrejurări neasămănat mai grele vi-au hărăz i t | moştenire scumpă 2 fo r tă re ţe : biserică şi şcoală, în

cari v'aţi păs t ra t limba şi legea s t rămoşască . Pr in zidirea acestei scoale aţi adăogat o pea t ră de în tăr i re la trăinicia lor şi aţi mări t prin aceasta numele păr inţ i lor voştr i ; v'aţi purtat , Iubiţilor, ca fii cei buni , despre cari iată, cum se expr imă cronicarul nostru Nicolae Costiu: „feciorii cei buni adaugă şi cresc numele cel bun al părinţilor lor şi-l fac fără de moarte; iară cei rei ocărăsc şi sting numele părinţilor lor". Dar v 'aţ i r id ica t şi preţul vostru înaintea străinilor de l imbă şi lege, cu cari locuiţi împreună.

Ca să puteţi acum cunoaş te măreţ ia faptei voas t re şi din al te puncte de vedere, în cele u rmă toa re voesc a vă vorbi despre însemnăta tea şi carac terul acestei scoale. II.

Mai mare bunăta te pe această lume *nu-mi pot închipui, Iubiţilor, decât a dâ unui orb lumina ochilor, p recum nici nu-mi pot închipui mai mare rău pen t ru un om ori altă fiiinţă decât a fi orb ; pen t rucă : deşi orbul de lumina soarelui în toate zilele e încunjurat , dar pentru aceea el e tot în în tunerec , pentru el nu este zi, ci numai noapte . Ceeace este pen t ru t rup lu­mina ochilor, pentru suflet este lumina minţii sau în­văţătura . F ă r ă învăţă tură se învârte omul pe pămân t fără să-l cunoască , vede corpuri cereşti şi fenomene fără sâ-şi ştie dâ seamă de ele, t răeşte sub legi dumnezeeşt i şi omeneşt i fără să le înţeleagă. Şi dacă nici ceeace vede cu ochii trupeşti omul fără învă ţă ­tură nu poate pă t runde , cum va pu tea s t răbate în tainele vieţii cei sufleteşti a vieţii cei vi i toare, dacă nu şi-a luminat mintea cu cunoşt inţa de Dumnezeu şi a virtuţilor creştineşti '? Da, iubiţilor, omul fără învă­ţă tură e orb sufleteşte şi prin u rmare nevrednic de a-şi împlini chemarea pe pământ . Şi eu pu ru rea rog pe Dumnezeu să vă ferească de această orbire, ca re e neasămăna t mai rea decât orbia trupului. Omul fără învăţătură, dar înţeleg învă ţă tura în spirit rel i­gios, cu greu se va deslegâ de mater ie şi să râvnească spre sfere mai înalte, să râvnească spre Dumrezeu, isvorul vieţii şi al fericirei. Şi cine oare dă omului aceas ta lumină '? Luminarea minţii sau învăţă tura i-o dă omului şcoala. Şcoala este dară singurul mijloc, prin care îşi însuşeşte omul cunoşt inţele de cari a r e lipsă, ca să trăiască fericit în viaţa aceas ta şi cea vii toare.

De aceea vedeţi, iubiţilor, că în toată, lumea, în toate ţările, in toate .oraşele şi satele s'au înfiinţat scoale , unde se propun învăţături le , de cari au oameni i lipsă în viaţă. De cale feluri sunt ocupaţ iuni le o a m e ­nilor, de a tâ tea feluri sunt şi şcoalele. Pr in u r m a r e nu toate şcoalele propun aceeaşi ş t i i n ţ ă ; b u n ă o a r ă : în şcoala agronomică nu se propune industr ia ; în cea industrială nu se p ropune comerc iu l : în pedagogie nu se p ropune medicina ş. a. m. d. Dar ori cât difer şcoalele în ramuri le ştiinţei profane, un ram de ştiinţă nu e permis nici uneia sări l ipsească şi acel r am este ştiinţa religiunei. Căci fără religiune nu pot există statele şi nu pot prosperă indivizii. Plato filozoful, deşi era păgân, a cunoscut că : „religiunea este funda­mentul statului'1 ; iar pent ru noi creştinii re l igiunea însamnâ viaţă vecinică.

Şcoala poporului , care pune bază la toate cu ­noştinţele este şcoala e lementară . Fă ră aceas tă şcoa lă

nu-i permis să se l ipsească comună pe pământ . Aici se propun elementele tuturor şti inţelor lumeşti, dar şi religinnea. Cu toate aces tea deosebire mare există în t re şcoalele e lementare . In patria noastră , unele dintre acestea le susţine statul şi «e numesc scoale de s t a t ; altele le susţine comuna politică şi se numesc scoale comunale ; a treia categorie de scoale o sus­ţin comunele bisericeşti sau confesiunea şi se numesc confesionale. (

Dacă v-aş în t rebă să-mi spuneţi , iubiţilor, care categorie din aceste e mai bună, oare ştireaţi să-mi răspundeţ i ? Ca să-mi puteţi anticipă acest răspuns, t rebue să ştiţi distinge şi să ştiţi, că numai acea şcoală poate fi mai bună, in care spiritul religios p re -domneşte . Şcoalele de stat şi comunale nu-şi bat mult capul cu religiunea ; acelea u rmăresc scopuri exluziv profane, nu religioase. Şcoalele coofesionale însă pun deosebit pond pe învăţă tura religiunii. pen t rucă numai aceas ta îl face pe om desăvârşit şi-1 avântă la a semă­narea cu Dumnezeu. De aceea şcoala confesională creş te oameni religioşi, cu frica lui . Dumnezeu şi în­dreptaţ i spre fapte bune. Din şcoala aceas ta mai rar se recru tează făcători de rele c a : anarhişti i , nihiliştii, furii, defraudatorii şi alţi făcători de rele de soiul acestora , cari nu cunosc frica de Dumnezeu. Pe când celelal te şcoa 'e îl p repară pe om mai mult pen t ru aceas tă viaţă, pe atunci şcoala confesională prin edu-ca ţ iunea ei religioasă s tărue a creşte bisericii creştini buni şi statului cetăţeni credincioşi , dar p repară c re ­dincioşi şi pentru împărăţ ia lui Dumnezeu. De aceea, nu fără temeiu şcoala e lementară confesională se nu­meşte şi fiica bisericii.

\ edeţi. Iubiţilor, pentru astfel de şcoală aţi adus voi a tâ ta jertfă mater ială şi morală. Voi aţi întărit moşteni rea hărăzi tă de străbunii noştri, ca şi fiii voştri sâ-şi lumineze mintea şi să-şi adape sufletul cu apa cea vie, care curge pe canalul şcoalei noas t re con­fesionale.

Valoarea şcoalei confesionale o veţi înţelege şi mai bine, d a c ă ' v ă aduc aminte, că aceas ta este şcoala pe care Hristos a întemeiat-o pe pământ . Şi El anume a fost învăţător şi a avut învăţăcei , iâr învă ţă tura propusă de El, o cont inuă in lume şcoala confesională, acea şcoală, care e dirigiată de biserică. Si tocmai pent ru acest motiv şcoala confesionala trebuie p re ­ţui tă tocmai ca biserica, şi datori suntem a jertfi pen t ru susţ inerea ei tot, ce ni-s 'ar cere.

Dar mult s 'ar putea încă zice la acest obiect. Eu cred însă, că m 'am achitat şi cu atât de îndato­r i rea ce mi-am luat, a ră tându-vă , că şcoala confesio­nală este de preferit tu turor celorlalte, de orice ca­racter . Şi cred, că m'aţi înţeles. Totuşi mai am de adaus un cuvânt, ce vă îndatoreşte pe voi, Iubiţii mei fraţi, faţă de şcoală, şi acela e s t e : că dacă aţi adus a tâ tea jertfe până acum, faceţi tot aşa şi pe viitor, dar asiguraţi succesul bun al şsoalei prin conlucrarea voas t ră ca părinţi . Trimiteţi pruncii regulat la şcoală şi daţi- le de acasă creş tere familiară corăspunză toare , deprinzându-i numai în moravur i bune creştineşti şi ferindu-i de moravuri le cele rele . ..Căci educaţiunea atunci va putea fi cunoscută ca răspunzătoare la scopul ei, când cea familiară şi cea publică se vor întreţese în mod înţelept11, a zis înţeleptul Tomaseu. * * *

Iubiţi a scu l tă to r i ! Tot începutul , ca şi tot sfârşitul lucruri lor cuvine-se să-1 facem cu rugăciune căt ră Dl puteri lor , fără de şt irea căruia, nici un fir de pâr al capului nu ni-se c l a t ină ; de aceea cuvine-se să în-cheiu şi eu cuvântarea mea cu rugăciune. Pentru n e ­preţui tul dar şi multa bunăta te de care ne-am făcut

părtaşi la react ivi ta tea institutului nostru de cul tură, lui Dumnezeu i-se cuvine m u l ţ ă m i t ă ; dar ' fără d e scutul lui cine s'ar putea lipsi şi în viitor ? Deci Iubi­ţilor, împreunaţ i manile voastre şi uniţi-vă cu mine în rugăciune umilită de mulţumită şi de cerere :

Doamne, lisase Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu si învăţătorul omenimei! Ca nişte învăţăcei ai Tăi, ţie am urmat; întru numele tău ne-am botezat, din a Ta învăţătură ne-am adăpat şi iată, prin ajutorul Tău cu credinţă, cu iubire şi nădejde am alergat, până azi, pe calea mântuirei. Tu ne-ai dat nouă cinci talanţi şi iată că lucrând cu ei am mai dobândit cinci talanţi. Această şcoală este rodul câştigat cu talanţii ce Tu ni-ai dat ; de aceea Ţie-ţl mulţâmim. Dar' iarăşi Ţie Ţi-o închi­năm, că spre a Ta mărire şi spre a noastră, mântuire-s'a ridicat. Ocroteşte-o şi o scuteşte de toate primejdiile şi binecuvântă-o pe ea cu Duhul Tău cel sfânt, ca toţi câţi vor scăpă sub acoperemântul ei să se inspire^ de-preceptele, care tu le-ai învăţat, Bunule Învăţător! Fă, ca şcoala aceasta să fie spre tăria sfintei Tale biserici din această parohie, în care să crească creştini buni, cetăţeni credincioşi şi suflete nobile, demne de a întră întru împărăţia Ta! Fie voia Ta, Doamne, precum în cer, aşa şi pre pământ! Amin.

Nicolae Crişmariu paroh.

CRNOICA. Sf. Andrei, ziua aniversară a marelui nostru

mitropolit Andrei Baron de Şaguna, s'a serbat în Arad prin parastas, ţinut la capela seminarială, asistând P. S. Sa Domnul Episcop diecezan, şcoala noastră centrală cu corpul său profesoral şi elevii, cum şt alt public.

Serviciul divin 1-a oficiat spiritualul semi-narial Al. Vesalon şi diaconul Dr. T. Botiş.

După* serviciul divin, la care corul semi-narial, condus de dl T. Lugojanu a întonat înduioşătoarele cântări şi răspunzorii mortu­are, conducătorul societăţii de lectură a tineri-mei, Sever Secula, profesor, face apologia* ilustru­lui arhiereu Andrei. Prof. Secula prin discursul său avântat, plin de frumseţi oratorice şi dominat de timbrul sentimentului de pietate faţă de ma­rea figură istorică alui Şaguna, a înduioşat audi­torul până la lacrămi.

Elevul II. Sârbu din despărţământul teologic citeşte o conferenţă de comemorare despre ma­rele răposat, primul Arhiepiscop şi Mitropolit al reîntemeiatei noastre Mitropolii.

Hirotonire . P. S. Sa a h i ro ton i tTh t ru preoţi la: 9 1. c. pe Alexandru Drimba pentru parohia Cetea ; la 11 1. c. pe loan Popoviciu pentru parohia Almaş, şi la 13 1. c. pe loan Popescu pentru parohia To-racul -mare .

S o c i e t a t e a de l e c t u r ă „Andre i Ş a g u n a " a ţ inut Şedinţă publică Mercuri, în 29 Noemvrie v. 1906 în memor ia Marelui Arhiereu Andrei în sala cea mare a „Seminarului Andreian" din Sibiiu, cu următorul p r o g r a m : 1. Deschiderea şedinţei prin preşedinte le societăţi i . 2. „Imn religios", cor. bărbătesc de A. Bena. 3. „Cuvânt ocazional" , rostit de Ştefan Hârăguşiu, cl. c. III-lea. 4. „Noaptea" , cor bărbătesc de F. Schubert . 5. „Stăruinţa poporului român în or todoxie" , disertaţie-

de Vasilie Pâl t inean, cleric c. Ill-lea. 6. , .Horâ", cor. bărbătesc de * * *. 7. „Doina", poezie de G. Coşbuc, declamată de Gîorge Miha, pedagog c. Ill-lea. 8. „Quod-libet", putpuriu pentru orchestră, de I. Mureşian.

Sfinţ ire d e b i s e r i c ă . Comuna gr. or. rom. Apa-teul-român (corn. Bihor) renovându-ş i biserica, — în 12/25 Nov. a. c. a sfinţit-o, prin esmisul Consistorial P. O. Dn A. Munteanu alui Vasilie cu asistenţa p r e o ­ţilor Nicolae Bogdan din M. Lazuri, Petru Bogdan din .Şiumuj, loan Andreiu din Pâuşia, George Serb din Leş, loan Danciu din Chisirigd şi Ştefan Făt din loc.

Ziua de 12/25 Nov. a fost o zi de bucurie, pentru acest popor, pen t rueă P. O. D. A Munteanu cu ade ­vărata-] elocinţă păstorească a mişcat şi inima cea mai împetrită, s torcând din ochii tu turor lacrâmi de bucurie. Răspunsuri le corale le-au cântat elevii şcolari cu precisiune. P. O. D. A. Munteanu ca păstorul cel bun s'a îndreptat cât ră elevi, încurăjindu-i la muncă şi alipirea lor căt ră sf. biserică. Venim deci poporul acestei parohii şi pe aceasta cale a-i mulţămi P. O. D. protopop pentru conducerea sfinţirei, pentru învăţă tura ce ne-a dat, şi pent ru osteneala ce şi-a luat a ne ferici pe noi cei săraci . Mulţămim şi sfinţilor părinţi ce ne -au cercetat , dorind tot binele tuturor acestor st. Domni cari ne-au împodobit biserica cu obiecte de serviciu, anume : 1. P. O. D. Toma Păcală protopopul Orăzii-mari a donat icoana lui lisus şi sf. Măriei în preţ de 24 cor. 2. Deutch Âr-miii notar în loc a donat icoana sf. Ni­colae în preţ de 13 cor. 3. Teodor Popa Otlăcanul econom în Apateul- român a donat un stihar în pre ţ de 10 cor. 4. Emilia Făt a donat două acoperemânte "în preţ de 8 cor. 5. F loarea Budai servi toare a donat 3 perdele în preţ de 42 cor. 6. Văd. Lichtman Antal şi fiica sa a donat acoperemântul de pe prestol din catifea roşu închis în preţ de 40 cor. 7. Belenyesi Agnes a donat un acoperemânt alb de 10 cor. 8. Măria Gaje servi toare a donat mânecăr i în preţ de 3 cor. 9. Comerciantul Klein Samuil din Oradea a donat 4 lumini în preţ de 8 cor 10. F loarea Ţiţiu a donat o cămaşe de ministranţi în preţ de 5 cor. Pent ru toate acestea donări , pr imească donatorii dela noi mulţămiri le noastre. Dat în Apateul- român, în 9 Dec. n. 1906, în numele comitetului p a r o h i a l : Ştefan Fătu , par. Teodor "Jernea, epi trop 1. Dimitrie Filimon epit. II.

L u c r u d e l a u d ă . Ni-se cere să publicăm urmă­toarele : Rog a dâ loc în preţuitul organ „Biserica şi Şcoala" următoare lor c o m u n i c a t e : Marţi în 21 I. c. v. la serbarea „Intrării în Biserică" au cânta t Irmosul în sf biserică elevele dela clasa învăţătoarei Mărioara Bogdan şi a n u m e : Marina Biaş alui Jiva, Tasia Bogdan alui Dâmian, Elena Miescu alui Vasilie, Catiţa Boariu alui luon, Ana Boariu alui Dâmian, Persida Milutin alui Şteva. Eva Milos alui luon, Eva Andraş alui Andrii şi Sofia Milos alui Moise. — Aceste eleve au fost in-struate de bătrânul preot venerabilul păr inte Andreiu Fizeşan, cântând în corul bisericesc cu o precis iune admirabilă, făcând onoare şi bucurie întregei comune bisericeşti, meri tând venerabilul nostru părintele Andreiu Fizeşian pent ru osteneala sa dată cu ins t ruarea I rmo­sului toată lauda şi recunoşt inţa . Solo la „glasul în­gerului" l 'au cântat elevele Marina Biaş, Tasia Bogdan şi Elena Miescu, cu o precis iune artistică ca şi când ar fi fost un cor îngeresc ; — dar şi celelalte eleve încă s'au distins admirabil , dând sucurs la cân ta rea Irmosului şi vrednica domnişoară Mărioara Bogdan învăţă toare şi Em. Barbulescu învăţător, care d impre­ună cu părintele Fizeşan au secundat frumos. Cân­tarea aceasta în t r ' adevăr a fost înăl ţă toare . Pesac la 21' Nov. v. 1906. Cu distinsă stimă Ilie Danu virilist.

G o n e u r s . Asociaţ iunea pent ru l i teratura r o m â n ă ş i cul tura poporului r omân va dâ pent ru anul şcolar 1906 — 1007 ş*se stipendii de câte 300 cor. din „ F u n -daţ iunea loan Pe t ran" , pentru şase studenţi un iver ­sitari de naţionalitate română , cari u rmează la una din facultăţile universităţii din Cluj. Cereri le pen t ru aces te stipendii se vor înainta Comitetului cent ra l al Asociaţiunii din Sibiu (Nagyszeben) Str. Morii Nr. 6, până la 1 Ianuarie st. n. 1907 însoţite de u rmătoare le a c t e : a) CertificVt de pauper ta te şi b) Certificat de studiu (index înWigina l sau în copie legalizată). Cei împărtăşi ţ i de sti\endii vor fi obligaţi a luâ par te Ia masa studenţi lor Jcademici din Cluj. Cererile in t ra te după terminul deV Ianuarie 1907, nu vor fi luate în conziderare SibiiuYlin şedinţa corn. central al „Asoc. pen t ru l i teratura roWnă şi cult. pop. român" , ţ inu tă în 6 Dec. 1906. Ios\ Sterca Şuluţu. Oct. Tăslăuanu secretar .

P o ş t â R e d a c ţ i e i . Pr. G. locan, S a n i c i u . N u

f

s > a p u t u t p u b l i c à d i n

cauza aglomerări i de m U i a l , ca re este încă mare .

Cronică bibliografică. Prelegeri academice. àWeologia morală or todoxă,

de prof. Dr. Emilian Voiutk Volumul I (Introducere) . Cernăuţ i 1906. p . 269. P r e ţ U c o r .

Este o car te , care a fi aş teptată cu interes , opera eminentului profesor (!a facultatea teologică or todoxă din Cernăuţ i (Bucovy^ şi promitem a reveni asupra ei.

Viaţa, amorul şi moartea\^ui î n edi tura „Bibli­otecii pentru toţ i" şi datorit t r a l e r e j d-Iui Constant in Pestreanu formează un preţios i n k t o t , ; p e n t r a or ic ine voeşte să cunoască o par te d % d â u c a ş i o r j g i n a i a

filozofie a lui Schopeohauer . \ i n c e r e a e făcuta cu îngrijire, maximele şi c u g e t ă r i f i i o z o f u l u i

german fiind reda te exact, şi e m e n i t L a a t r a g ă a t e n ­ţ iunea tuturor cercuri lor noastre c y a I e _ p r e ţ u i 60 bani . Cererile se fac pe adresa L i b \ e i edi toare Leon Alcalay la Bucureşti . Catalogul c o m p k | a c e s t e i b ibl io­teci, ce cupr inde peste 250 volume q o p e r e | e j e c a _ pe ten ie ale scriitorilor români şi stry g e t r imete gratis şi franco la cerere .

Viaţa Românească (Iaşi) nr. 9. c i L d e î n t r e n u _ meroase şi preţ ioase art icole şi studii : t ] m e d i e i n e i , faţă cu boalele cari izvoresc idin s t a r e 4 o n o m i c a a

săteanului , de dl Dr N. Lupu. — D'veri n i c e _ j . _ terare, politice, dela Românii de pre tutm\ e l c _ Recenzii şi informaţii preţ ioase asupra m i ^ i i n t e l e c _ tuale , la popoarele culte.

Junimea literară III. 12 a re urmâtV s u m a r . Sonet, Leandru. A ajunge (specimen din „V o n a rù l limbei române" ) . Dr. S. Puşeariu. Z b u c i u m a i L o i . chită. Basmul meu, Ana Conta-Kernbach \ , G

Sbiera Lazar Vicol. 0 , du-mă sus V. Loicn\ Q z j

însemnată la laşi, G. Rotariu-Rotică. Dări u\ ^ Victor Morariu. Notiţe bibliografice. Redacţia ^ m i _ n i s t r a ţ i a : Suceava (Bucovina) s t rada Sturza & ô ô

Recomandăm cetitorilor noştri aceas ta p r e ţ i o a s a \ , t ă

Albina X. 8. G. Coşbuc, ln toarce ţ i -vă inir Dumnezeu. Desvelirea momentulu i lui Tra ian la Recenzementul fiscal. St. Neculcea, Se rbă toa rea pasl şi pomitor. Brăila. C. M. Simionescu, Cum sa îng^ caii Se rbarea Regimentului 6 (Bustul maiorului

f 1878). Dr. Lux, Cei din urmă bizoni d-'n Europa. V. S. Moga, Cronica agricolă, etc. Varietăţi, I lustra-tiuni. Sfaturi.

Nr. 9. General P, V. Năsturel , Inscripţiuni vechi l a biserica din Fierăşti . Sofia Nădejde, Ruşinea satului . Diac. Răiciulescu, Cuvânt la Sf. Nicolae. Creştinismul în Dobrogea. O serbare românească în B tdapesta. C M . Simionescu, Cum să îngrijim caii. Vapoarele mt r i t ime române . V. S. Moga, Lucrări le agricole jdm Decemvrie. Varietăţi , etc. /

Revista Asociaţiei învăţătorilor Nr. r> : Planul nostru, Mai mulţi învăţători . învăţătorul (versuri). Fric.t, de T. C. Ionescu. Despre unele propunari, Mtr incaş . Iar chest ia orariului, de Măria Ţintilă schi l t tsr-Alexandn-Eminescu, Salvin. Ţinta şcoalei î n c e p ă t o a r e săteşti , Mrăjeru. Unde-i v ina? Elena Cioră^escu. Miscellanea, Hazuri dăscăleşti . /

Tovărăşia, foaie economica, ce ap tre ca a d a u s la „Liber ta tea" din Oraştie, e unf organ foarte preţios pent ru propagarea formării tovâ/ăşii lor economice ţă­răneşt i . O recomandăm î n d Q o s p i tu turor fruntaşilor de la sate. /

Prin înal ta rezoluţie a Â'en Consistor diecezan Nr. 1755/906, s'a decretat ps temizarea unei capelanii tempora le pe lângă veterannl paroh Toma Micşa din Alioş , protoprezviteratul / Lipovei, deci pen t ru nde-plinirea acestei capelanii temporale, se escrie concurs cutermin de 30 z i le depa pr ima publ icare în foaia d iecezană „Biserica şi ŞoOala".

Kmolumentele împreunate cu aceasta capelanie s u n t : 1. Una sesiune parohială (30 jugh. catastrale) . 2. Un intravilan de un jugh. catastral . 3. Birul şi stolele uzuate . Din toate aceste venite, capelanul va folosi jumăta te , pe cât timp va fi în vieaţă parohul Toma Micşa, având a solvi şi dările după par tea sa de be­neficii, ear după moar tea parohului , capelanul va deveni paroh, conform §-lui 4 din Regulament .

Alegândul capelan va avea să provadă şi cat ihi-zarea în ambe şcoalele noastre din Alioş, fără alta remunera ţ ie . Dela recurenţ i se recere cvalificare de cel puţin pentru parohii de ci. 11, iar recurenţ i i cu cvalificare de cl. I vor fi preferiţi.

Recurenţi i se avizează, ca recursele lor adjustate cu documente le prescrise de cvalil icaţiune adresate comitetului parohial din Alioş, să le î n a n t e z e până la terminul sus indicat, subscrisului protoprezvi ter în Lipova (Lippa) precum şi să se prezinte cu observarea §-lui 18 din Regulamentul pentru parohii , în sfânta biserică din Alioş în vre-o Duminecă ori sărbă toare , spre a-şi ară tă desteri tatea în cele r i tuale şi a se face cunoscut poporului . Alioş, 10 Septemvrie 1906.

Comitetul parohial.

In conţelegere cu : Voicu Hamsea protoprezvi ter gr.-or. — • — 2—3

Pentru îndeplinirea în mod definitv a vacante lor posturi de învăţători dela şcoalele confesionale din Fădimac , F ică tar şi Ierşnic, t ractul Belin-ţului, se escrie concurs cu termin de 30 z i le dela p r ima publicare în „Biserica şi Şcoala" . Emolumente le împreuna te cu aceste posturi s u n t :

I. F ă d i m a c : 1. în bani gata 600 coroane . 2., pentru conferenţe învăţătoreşt i 20 coroane . 3. , pen t ru scripturist ică 20 coroane . 4., uzufructul dela .3 jugâre

pământ şcolar în preţ de 36 cor. o., locuinţă în natură cu intravilan de 1200 6., dela inmormuntare cu liturgie 1 cor., simplă 40 fii., 7. 24 metri lemne, din cari jumăta te pentru încălzirea salei de învăţământ .

II. F i că t a r : 1., in bani gata 388 c o r o a n e ; 2 , pentru conferenţă 10 coroane ; 3. , pentru scripturistică 10 coroane ; 4., 6 măji metrice grâu, 6 cucuruz ; 5 . , 2 jugâre pământ estravilan : 6.. locuinţă iu natură cu intravilan de 1 j u g ă r ; 7., 22 metri lemne, din cari este a se încălzi şi sala de învăţământ .

III. I e r şn ic : 1., in bani gata 270 cor.; 2.. în na­turalii de fiecare număr de casă v 120 numeri) 7 1 : 2

litre grâu şt 1 5 litre cucuruz ; 3., pentru confere-nţâ 12 cor ; 4., pentru scripturist ică 10 cor . 5 , pentru adunarea generală 8 coroane ; 6., pentru cura tora t 20 cor. 7., pentru lemne din cari este a se încălzi şi sala de învăţământ 60 coroane ; 8., locuinţă in na tură cu intravilan după lege ; 9., dela înmormântăr i , unde este poftit de om mare 2 cor. de prunci 40 13Ieri.

în toate trei locurile, la cvincvenal se poate r e ­flectă, numai după 5 ani de serviciu conzecutiv în postul din cest iune.

Reflectanţii, petiţiile concursuale , instruate cu do­cumente le recerute , au să le aştearnă, pe calea ofi­ciului protopopesn gr. or. rom. din Belinţ (Belincz, Temes-megye), comitetelor parohiale din aminti tele parohii , având a se prezentă în terminul concursual , în vre-o Duminecă sau într 'o sărbătoare în sf. biserică spre a-şi a ră tă indemânăta tea în tipic şi în cântări le bisericeşti . Comitetele parohiale.

în conţelegere cu mine : Gerasim Sârba, protoprezviter .

— • — 3—3

Pent ru îndeplinirea staţiunei învăţătoreşt i dela şcoala gr. or. rom. din MâdăraS, devenită vacantă prin penzionarea învăţătorului losif Siiaghi, se escrie concurs cu termin de alegere pe 17/30 Decemvrie a. c. Dotaţ iunea învăţâ torească este : 1. Salar în bani 184 cor. 2. Relut pentru lemne învăţătorului 108 coroane . 3. 16-80 hl. grâu săcăre ţ â 10 cor. 168 cor. 4. 7 2 0 hl cucuruz â 8 cor. 60 cor. 4 fii. 5 3 jugăre catastr . 1127 • pământ ară tor şi 1 jugher livadă â 16 cor. 76 cor. 6 , una cânepişte 8 cor. Compet inţa de păşunat pentru 6 vite 24 cor. de tot 628 cor. 4 fii. Afară de aceste cortel liber cu intravilan de 661 [J. Pentru în­călzirea salei de învăţământ se îngrijeşte comuna bi ­sericească.

Alesul învăţător va avea să provadă cantoratul precum şi ins t ruarea elevilor şcoalei de repet i ţ iune fără altă remunera ţ iune ; s to le le ' can to ra le : dela mort mare 3 cor. cu liturgie 4 cor. dela mort mic; cunun ie şi maslu 80 fileri. La cvincvenal va avea drept numai după cinci ani de. serviciu pres ta t în parohie.

Ceice doresc a ocupă aceas ta staţ iune sunt poftiţi ca recursele adjustate cu documente le prescrise, ad re ­sate Comitetului parohial din Mădăras, să le aş tearnă P. O. Oficiu pprezviteral în Mehkerek, iar în rest impul concursului să se prezenteze în sf. biserică din Mă­dăras , pentru a-şi a ră t ă desteri tatea în cântare şi tipic.

Dat din şedinţa comitetului parohial din Mă­dăras, ţ inută la 2/15 Noemvre 1906.

loan Teorean preş. com. par.

în conţelegere cu mine : Nicolae Roxin protoprezviter . — • — 3 - 3