n genere trebuie s observm c dei intelectul, adic mintea omului, este n proprietile sale fundamentale nnscut, ca i caracterul, adic inima lui, totui nu rmne aa de neschimbtor ca aceasta, ci este supus la unele modificri, care n cei mai muli oameni se ntmpl chiar regulat, deoarece intelectul are un substrat fizic i materialul percepiilor lui este empiric. Astfel puterea lui proprie are o cretere succesiv pn la culminare i apoi o decaden succesiv pn la imbecilitate. Dar alturi cu aceast prefacere, materia, care ocup puterile intelectuale i le ine n lucrare, aadar cuprinsul cugetrilor i al tiinei, experiena, cunotinele, deprinderea i perfecionarea nelegerii, sunt o mrime continuu crescnd, pn n momentul slbiciunii definitive, cnd apoi toate se terg din minte. Coexistena aceasta n om a unui element absolut neschimbtor i a unui element schimbtor n dou direcii opuse, explic deosebirea aspectului i valorii lui n deosebitele epoci ale vieii.

ntr-un sens mai larg se poate zice: cei dinti patruzeci de ani ai vieii ne dau textul, cei din urm treizeci comentariul, fr de acum n-am putea cunoate adevrul neles i conex al textului, precum i morala i toat fineea lui.

Spre sfritul vieii e ca spre sfritul unui bal mascat, cnd se scot mtile. Acum vedem, n adevr, cu cine am avut a face n decursul vieii. Cci caracterele s-au dezvelit, faptele i-au dat roadele, operele au aflat aprecierea lor meritat i iluziile au disprut. Toate aceste nu le-a putut face dect timpul. Dar lucrul cel mai curios este c i pe noi nine n adevrata noastr fiin i menire nu ne cunoatem i nu ne nelegem dect la sfritul vieii, mai ales n raportul nostru cu ceilali, cu lumea. Adeseori, dei nu totdeauna, va trebui s ne aezm pe o treapt mai jos dect ne nchipuiam n nceput, ns uneori pe o treapt mai sus ceea ce provine din faptul c nu avusesem o idee suficient de njosirea lumii i ne alesesem o int prea nalt pentru ea. i aa din ntmplare ne dm seama despre valoarea noastr relativ.