CURS 1Aparitia si dezvoltarea auditului financiar: din punct de vedere etimologic se considera ca termenul de audit provine din cuvantul latinesc AUTIUS care inseamna auzire, termenul AUDIRE care inseamna a asculta, cuvinte ce deriva din termenul AUDITU ce simbolizeaza ascultare.

In trecut auditul era utilizat ca tehnica de ascultare a inregistrarilor efectuate si citite de catre un contabil in vederea verificarii acestora. Tinand cont de elementele enuntate anterior, s-ar putea afirma ca prin audit financiar de intelege acea operatiune ce are ca scop auditarea situatiilor financiare si care vizeaza oferirea unor elemente de asigurare a acestora.

Potrivit standardelor de audit, acesta este un raport ce se axeaza pe analizarea se verificarea inregistrarilor contabile ale unei entitati, precum si pe inspectia fizica a activelor sale.

Standardele internationale de audit, prin intermediul standardului 200, evidentiaza faptul ca scopul unui audit este acela de a permite auditorului sa0si exprime o opinie asupra modalitatii in care situatiile financiare sunt intocmite din toate punctele de vedere, in concordanta cu standardele de raportare recunoscute sau cu alte criterii existente.

Evolutia auditului financiar la nivel international:

- La nivelul UE cadrul de reglementare a profesiei de audit se realiseaza prin colaborarea comisiei europene cu parlamentul european, cu consiliul UE, respectiv cu organisme, abilitate pentru coordonarea,functionarii abilitatii de audit financiar. In acest sens, comisia europeana este cea care elaboreaza propuneri in timp ce parlamentul este organismul care le aproba.

- Actul normativ prin care se realizeaza reglementarea activitatii de audit statutar este directiva 2006/43/CE a parlamentului si comisiei UE din mai 2006.

Evolutia auditului la nivel national:

- Pentru armonizarea legislatiei nationale cu cea la nivel europea, guvernul Romaniei a enis ordonanta de urgenta 75/1999, privind activitatea de audit precum si hotararea 591.200, referitoare la regulamentul cadru de ... prin intermediul acestor acte CAFR a devenit organismul abilitat sa coordoneze profesia de audit. Ulterior a fost promulgata legea nr 133/2002 privind activitatea de audit financiar.

- Armonizarea legislatiei cu cea europeana s-a realizat in 2008 cand Romania a transpus prevederile directivei 2006/43/CE prin odonanta 90/2008 privind auditul statutar al situatiilor financiare anuale

CURS 2Codul etic al profesionistilor contabili

Responsabilitatea profesionistului contabil (auditorul financiar) nu se rezuma doar la nevoile respectiv asteptarile clientului ci si la cele ale interesului public in general. Codul etic este stricturat in trei parti:

1. Principii fundamentale2. Reguli pt profesionistii contabili de practica publica3. Reguli pt profesionistii contabili angajati

1) Principii fundamentalea) Integritatea presupune:- conduita directa si onesta ; tranzactii corecte - nume neasociat cu rapoarte / informatii ce se apreciaza :→ false sau de natura sa induca in eroare→ intocmite neglijent sau

1

→ nu includ date relevante putand astfel sa induca in eroare- daca rapoartele mentioneaza datele si informaiile false, de natura sa induca in eroare sau

prezentate neglijent nu se incalca acest principiu

b) Obiectivitatea:- incompatibilitate si evitarea conflictelor de interese sau a unor influente nedorite ce pot afecta

rationamentele profesionale- necompromiterea rationamentului professional, inclusive in afaceri, din cauza subiectivismului,

conflictului de intrese sau influentelor altor personae- afectarea obiectivitatii poate fi generata de ft multe situatii astfel incat se vor evita acelea care pot

influenta in mod nejustificat rationamentele profesionale

c) Competenta si Rigoarea profesionala:- mentinerea cunostintelor si aptitudinilor profesionale la nivelul necesar pentru a putea oferi

clientilor servicii competente de calitate- actionarea cu responsabilitate in conformitate cu standardele - obtinerea si mentinerea unui nivel ridicat de competenta profesionala

d) Constiinciozitatea - presupune responsabilitatea de a actiona conform temenelor de angajament cu atentie si rigoare- cand este cazul clientii vor fi atentionati in legatura cu limitele inerente ale serviciilor pe care le

poate oferi ajutorul

e) Confidentialitatea- informatiile confidentiale nu vor fi folosite in avantajul personal sau al unei terte parti

- respectarea confidentialitatii asupra informatiilor primite ca urmare a relatiilor profesionale pe care nu le va putea divulga unui tert fara o autorizare specifica cu exceptia cazurilor cand exista un drept sau o obligatie legala de a le divulga

- in relatiile cu parti afiliate, clienti si/sau alte personae, trebuie pastrata confidentialitatea asupra informatiilor obtinute in cadrul misiunii inclusiv de catre tot personalul angajat sau expertii independenti colaoratori

- aceasta se respecta si dupa incheierea relatiei cu clientul- situatii in care se pot divulga informatii:→ legea permite si clientul este de accord→ legea obliga in cadrul unor proceduri judiciare sau pentru informarea unor autoritati publice→ exista o obligatie profesionala sau un drept de a divulga si nu este interzis de lege (ex: controlul de calitate al organismelor profesionale; anchete ale unor organisme de reglementare; protejarea intereselor auditorilor financiari in cursul unor proceduri judiciare, etc)- decizia de a divulga informatii confidentiale are in vedere: → interesele tuturor patilor, inclusive tertii, ce pot fi afectate→ relevanta si fundamentarea informatiilor→ modul de comunicare si destinatarii

f) Comportamentul profesional- conformarea fata de legi, norme relevante si evitarea oricarei actiuni ce discrediteaza profesia - strategia de promovare si mediatizare a profesionistilor contabili si a activitatii lor nu trebuie sa

includa informatii ce compromit profesia - cinstea, loialitatea si o conduit ace exclude:→ revendicari exagerate privind serviciile oferite→ referinte compromitatoare sau comparatii lipsite de fundamentare privind munca altor colegi

2

Amenintari si masuri de protectieAmenintari:

- generate de interesul propriu- de autorevizuire - de reprezentare- de familiaritate- de intimidare

Masuri de protectie:- create de profesie / legislatie (educatie, experianta, pregatire continua, guvernanta corporative,

standarde, masuri disciplinare, revizuiri externe)- aferente mediului de activitate

CURS 3Obiectivele generale ale auditorului sunt:

a) Sa obtina asigurari rezonabile cu privire la masura in care situatiile financiare ca intreg nu contin denaturari semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii, permitand astfel auditorului sa exprime o opinie cu privire la masura in care situatiile financiare sunt prezentate din toate punctele de vedere semnificative in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabil .

b) Sa raporteze cu privire la situatiile financiare si sa comunice asa cum cer standardele.

- In toate situatiile, atunci cand asigurare rezonabila nu poate fi obtinuta , iar o opinie modificata in raportul auditorului nu este suficienta inn circumstantele date in scopul raportarii catre utilizatorii vizati ai situatiilor financiare standardele cer ca auditorul sa anunte imposibilitatea exprimarii unei opinii sau sa se retraga din misiune acolo unde retragerea este permisa de lege sau de reglementarile aplicabile.

DEFINITII:

1)Cadrul de raportare financiara aplicabil: Cadrul de raportare financiara adoptat de coducere si acolo unde este cazul de catre persoanele insarcinate cu guvernanta in intocmirea situatiilor financiare care este acceptabil prin prisma naturii entatitii si a obiectivelor situatiilor financiare sau care este impus de lege sau reglementari. Termenul cadrul de prezentare fidel este folosit pentru a face referire la un cadru de raportare financiara care impune respectarea dispozitiilor cadrului general si :

- Recunoaste in mod explicit sau implicit faptul ca pentru a obtine o prezentare corecta a situatiilor financiare ar putea fi necesar ca managementul (conducerea) sa ofere prezentari care sa le depaseasca pe cele solicitate in mmod special de catre cadrul de raportare

- Recunoaste in mod explicit faptul ca ar putea fi necesar pentru conducere sa se abata de la o dispozitie a cadrului general pentru a obtine o prezentare corecta a situatiilor financiare.

Cadrul de conformitate este folosit pentru a face referire la un cadru general de raportare generala care necesita respectarea conformitatii cu dispozitiile cadrul general dar nu contine recunoasterea aspectelor prezentate mai sus (cele doua liniute).

2)Probele de audit. Informatii folosite de auditor pentru a ajunge la concluziile pe baza carora se bazeaza opinia. Probele de audit include atat informatii continute in sistemul de contabilitate care stau la baza intocmirii situatiilor financiare, cat si alte informatii. Probele trebuiesc sa fie suficiente (cantitativ) si adecvate (calitatea probelor).3)Riscul de audit. Riscul ca auditorul sa exprime o opinie neadecvata de audit atunci cand situatiile financiare sunt denaturate semnificativ, riscul de audit este o functie a riscurilor de denaturare semnificativa si a riscului de detectare

3

4)Denaturare. O diferenta intre suma, clasificarea, prezentarea sau dezvaluirea unui element din situatiile financiare raportat si suma, clasificarea, prezentarea sau dezvaluirea care este necesara a fi facuta pentru ca elementul sa fie in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicate. Denaturarile pot aparea ca urmare a erorii sau fraudei.5)Premise legate de responsabilitatile conducerii si acolo unde este cazul a persoanelor insarcinate cu guvernanta pe baza carora este efectuat auditul. Faptul ca conducerea si acolo unde este cazul persoane insarcinate cu guvernanta au recunoscut si inteles faptul ca au urmatoarele responsabilitati care sunt fundamentale pentru efectuarea unui audit in conformitate cu standardele si anume :

- pentru pregatirea situatiilor financiare in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabil inclusiv acolo unde este cazul prezentarea lor fidela.- pentru un control intern de o asemenea natura pe care conducerea il considera necesar pentru a permite pregatirea unor situatii financiare care sa nu contina denaturari semnificative .- sa ofere auditorului : a) acces la informatii pe care conducerea si acolo unde este cazul persoanele insarcinate cu guvernanta le considera necesare pentru pregatirea situatiilor financiare (ca de ex: inregistrari, documente s.a);b) informatii suplimentare pe care auditorul le-ar putea solicita conducerii in scopul auditarii;c)acces nerestrictionat la persoanele din cadrul entitatii de la care auditorul considera necesar a obtine probe de audit;

6) Rationamentul profesional: aplicarea pregatirii relevante a cunosstintelor si a experientei in contextul dat de audit a contabilitatii si a standardelor etice pentru a lua decizii in cunostinta de cauza in legatura cu procedura adecvata in contextul circumstantelor misiunii de audit.7) Scepticismul profesional: o atitudine care include o gandire rezervata fiind atent la conditii care ar putea indica o posibila denaturare datorata fraudei sau erorii si o evaluare critica a probelor de audit.8) Asigurare rezonabila. In contextul unui audit al situatiilor financiare un nivel de asigurare ridicat dar nu absolut. 9) Risc de denaturare seminificativa. Riscul ca situatiile financiare sa fie denaturate semnificativ inainte de auditare. Acesta consta in doua componente:

a) riscul inerent: susceptibilitatea unei afirmatii cu privire la o clasa de tranzactii, sol de cont sau prezentare de a fi denaturata semnificativ fie individual sau in mod agregat impreuna cu alte denaturari inainte de a lua in considerare orice controale legate de acestea.

b) riscul de control: riscul ca o denaturare care ar putea sa apara la nivelul unei afirmatii cu privire la o clasa de tranzactii, sol de cont sau prezentare care ar putea fi semnificativa fie individual sau in mod agregat impreuna cu alte denaturari sa nu poata fi preenita sau detectata si corectata la timp de catre controlul intern al entitatii

CURS 4Obiectivele generale ale auditorului continuare

Scepticismul profesionalAuditorul trebuie sa clarifice si sa efectueze un audit cu scepticism profesional recunoscand

faptul ca ar putea sa existe circumstante datorita carora situatiile financiare sa fie denaturate seminificativ. Scepticismul profesional include acordarea atentiei cu privire la de exemplu:

- Probe de audit care contrazic alte probe de audit obtinute;- Informatii care pun la indoiala fiabilitatea documentelor si raspunsurile la investigatii care vor fi

folosite ca dovezi de audit;- Conditii care ar putea indica o posibila frauda.

4

Mentinerea scepticismului profesional pe parcursul auditului este necesara daca auditorul trebuie de exemplu, sa reduca riscul privind:

- Omiterea unor circumstante neobisnuite;- Generalizarea in momentul in care trage concluziile din observatiile de audit;- Folosirea unnor prezumtii necorespunzatoare in determinarea naturii, momentului si intinderii

procedurilor de audit si evaluarea rezultatelor acestora.

Scepticismul profesional este necadar pentru o evaluare critica a probelor de audit. Acesta include punerea la indoiala a probelor de audit contradictorii si gradul de dependenta a documentelor si al raspunsurilor la investigatii si alte informatii obtinute de la conducere si de la persoanele insarcinate cu guvernanta. Acesta (scepticismul) mai include si luarea in considerare a suficientei si a gradului de adecvare a probelor de audit obtinute in circumstantele date, de exmplu: in cazul in care au existat factori de risc de frauda si un singur document de o natura care il face a fi susceptibil de frauda, este singura dovada care sta la baza unei sume semnificative la nivelul situatiilor financiare. Auditorul va putea accepta sisteme de inregistrari si documente ca fiind autentice cu exceptia cazului in care are motive sa creada contrariul, totusi auditorul trebuie sa considere informatiile ca fiind credibile si sa le utilizeze ca probe de audit. In cazul de indoiala cu privire la gradul de incredere acordat informatiilor standardele impun ca auditorul sa investigheze in continuare si sa determine ce modificari sau adictii la procedurile de audit sunt necesare pentru a rezolva acest aspect. Auditorului nu i se poate cere sa nu ia in considerare experienta din trecut cu privire la onestitatea si integritatea conducerii entitatii si a persoanelor insarcinate cu guvernanta. Totusi increderea in faptul ca conducerea si persoanele insarcinate cu guvernanta sunt onesti nu il exonereaza pe auditor de nevoia de a mentine scepticismul profesional si nu ii permit auditorului sa fie satisfacut cu probe de audit mai putin convingatoare atunci cand obtine asigurarea rezonabila.

Rationamentul profesionalExercitarea de catre auditor a rationamentului profesional are loc in planificarea si efectuarea unui

audit a situatiilor financiare astfel rationamentul profesional este esential pentru efectuarea unui audit adecvat. Acest fapt se datoreaza interpretarii dispozitiilor etice relevante si a standardelor, iar deciziile in cunostinta de cauza necesare pe parcursul auditului nu pot fi luate fara aplicarea cunostintelor relevante si experientei cu privire la fapte si circumstante.

Rationamentul profesional este necesar in special in legatura cu decizii legate de:

- Pragul de semnificatie si riscul de audit;- Natura, momentul si intinderea procedurilor de audit folosite pentru a indeplini dispozitiile

standardelor si a strange probe de audit;- Evaluarea masurii in care au fost obtinute suficiente probe de audit si a masurii in care mai

trebuie facut ceva pentru a atinge obiectivele generale ale auditorului;- Tragerea de concluzii pe baza probelor de audit obtinute, de exemplu: evaluarea gradului de

rezonabilitate a estimarilor facute de management in pregatirea situatiilor financiare.

Trasatura distinctiva a rationamentului profesional care se asteapta de la un auditor este aceea ca este exercitata de catre un auditor a carui pregatire, cunostinte si experienta l-au ajutat in dezvoltarea competentelor necesare pentru a obtine judecati rezonabile.

Planificarea unui audit al situatiilor financiare (ISA 300)Conceptul de planificare in audit

Auditorul trebuie sa planifice auditul intr-o maniera care sa asigure ca misiunea va fi indeplinita in conditii de economicitate, eficienta, eficacitate si in termenul convenit. Planificarea auditului consta in construirea unei strategii generale si abordari detaliate cu privire la natura, durata si gradul de cuprindere preconizat al auditului. Planificarea adecvata vine in sprijinul asigurarii, ca se acorda atentie domeniilor

5

importante ale auditului, ca sunt identificate posibilele probleme si sunt solutionate la timp si ca angajamentul de audit este organizat si condus in mod adecvat pentrub a fi efectuat intr-o maniera eficienta si eficace. Planificarea sprijina de asemenea desemnarea adecvata a atributiilor intre membrii echipei de audit, faciliteaza conducerea si supravegherea activitatii membrilor echipei angajamentului si revizuirea muncii acestora si asista unde este cazul la coordonarea activitatii facute de auditorii componentelor si expertilor.

Natura si intinderea activitatilor de planificare depinde de marimea si complexitatea entitatii si de modificarile imprejurarilor care apar pe durata angajamentului.

Activitatea de planificare a auditului are urmatoarele caracteristici:

1) Rationalitatea – inseamna procesul de planificare si rezultatele acestuia care permit auditorului evaluarea logica a indeplinirii sarcinilor precum si stabilirea de obiective clare.

2) Anticiparea – ceea ce inseamna ca procesul de anticipare permite dimensionarea sarcinilor in timp astfel incat prioritatile sa fie clar scoase in evidenta;

3) Coordonarea – planificarea permite coordonarea atat a politicilor de audit de catre institutiile de audit cu auditurile realizate efectiv cat si a activitatii desfasurate de alti auditori sau ex terti.

Principalele obiective ale planificarii auditului sunt:

- Stabilirea modalitatilor prin care obligatiile legale ce revin auditorului si alte principii de audit sunt respectate;

- Identificarea intinderii atributiilor si rezultatelor previzibile ale auditorilor;- Definirea modului in care pot fi obtinute si analizate probele de audit necesare atingerii

obiectivelor auditului;- Identificarea resurselor ce vor fi necesare si stabilirea bugetului de timp si a costurilor;- Controlarea si supravegherea de catre conducerea entitatii auditate a auditurilor individuale.

Indiferent de obictivele sale o misiune de audit include in mod obligatoriu urmatoarele etape:

a) Etapa preliminara;b) Etapa de planificare;c) Etapa de lucru in teren;d) Etapa raportarii;e) Etapa post-raportare.

CURS 5Continuare curs 4(planificarea situatiilor financiare)

In cadrul etapelor misiunii de audit se desfasoara urmatoarele actiuni:

A) Etapa preliminara:- Adunarea si evaluarea initiala a informatiilor despre entitate

- Evaluarea preliminara a sistemelor contabil si de control intern

- Definirea obiectivelor detaliate ale auditului

- Evaluarea initiala a resurselor necesare auditului si stabilirea calendarului de lucruB) Etapa de planificare

- Elaborarea planului de audit

- Stabilirea legaturii cu entitatea auditata

- Intocmirea programelor de audit ca parti ncomponente ale planului de audit

- Aprobarea planului de audit

6

C) Etapa de lucru in teren cu actiunile:- Colectarea si evaluarea probelor de audit

- Redactarea unor concluzii initiale

- Revederea intermediara

- Identificarea si aprobarea oricaror modificari necesare planului de auditD) Etapa raportarii cu urmatoarele actiuni

- Proiectarea si analiza concluziilor, opiniilor, recomandarilor

- Reanalizarea, aprobarea si publicarea rezultatelor

- Punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit

- Evaluarea performantei echipei de auditE) Etapa de post raportare care consta in supravegherea impactului pe care il are asupra

entitatii auditului efectuat.

Informatiile necesare in etapa preliminara se refera la :

1. Intelegerea entitatii auditate – pentru aceasta auditorul trebuie sa identifice aspectele importante ale mediului in care entitatea isi desfasoara activitatea si anume: - Obiectivele entitatii auditate

- Intrarile (resurse si fonduri, cadrul legal, personalul etc)

- Iesirile reprezentate de ordinea si importanta relativa a rezultatelor comparativ cu obiectivele entitatii

- Caracteristicile pietei in care opereaza entitatea

- Raporturi obligatorii si neobligatorii cu alte entitati

- Modul de operare a entitatii auditate referitor la organigrama si responsabilitati, sisteme cheie de management si control, sistemele cheie financiar contabile

2. Impactul entitatii auditate asupra auditului – cunoasterea entitatii auditate il determina pe auditor sa stabileasca in ce mod va fi afectat auditul de operatiile si mediul entitatii auditate. In acest sens auditorul cuantifica:- Riscurile inerente asociate cu activitatile generate de mediul si organizarea entitatii

- Riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditata

- Controalele efectuate de conducerea entitatii pentru a minimiza riscurile si a maximiza eficienta acestor controale

- Factorii speciali sub influenta carora opereaza entitatea si impactul lor potential asupra auditului

3. Mediul si obiectivele auditului – auditorul ia in considerare forma, continutul si utilizatorii raportului de audit, dupa care specifica obiectivele auditului. Pentru auditul performantei, mai ales , este important sa se faca acest lucru mai amanuntit, ceea ce permite auditorului sa defineasca criteriile pe baza carora se vor stabili si evalua probele de audit

4. Probele de audit – auditorul trebuie sa identifice probele de audit ce ii sunt necesare pentru atingerea obiectivelor auditului pe baza valorii dovezii, relevantei si rezonabilitatii, auditorul decide urmatoarele: - Modul de abordare al auditului

- Sursele probelor de audit

- Procedeele si tehnicile pentru obtinerea acestora

- Testarea probelor de audit5. Resursele auditului – dupa ce auditorul a definit natura, tipul, cantitatea, sursele, tehnicile de

obtinere a probelor de audit, el poate estima resursele necesare pentru obtinerea si analiza acestora

7

6. Documentarea - auditorul trebuie sa realizeze o documentare atenta a rezultatelor de audit inclusiv a unui sumar al rezultatelor auditurilor anterioare si impactul acestora

7. Consultarile cu entitatea auditata – sunt necesare si extrem de folositoare auditorului in stabilirea planului de audit

Planul de audit –Auditorul trebuie sa elaboreze un plan de audit astfel incat sa reduca riscul de audit la un nivel

acceptabil.Planul de audit este mai detaliat decat strategia generala de audit si include natura, momentul si

intinderea procedurilor de audit care urmeaza sa fie efectuate de membrii echipei angajamentului pentru a obtine suficiente probe de audit adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil.

Avand in vedere ca nu este posibila elaborarea unui plan universal de audit, prezentam un continut minimal al acestuia:

- Cadrul legal al auditului

- Scurta descriere a activitatii si a programului de audit

- Motivul auditarii

- Factorii ce influenteaza auditul

- Aprecierea riscurilor, materialitatea si pragul de materialitate

- Obiectivele auditului

- Intinderea si modul de abordarea al auditului

- Probele de audit ce trebuie obtinute pentru a atinge obiectivele auditului

- Resursele necesare si la ce moment

- Estimarea unui onorariu

- Detalii privind persoanele din interiorul entitatii auditate care asigura legatura cu auditorul

- Programul desfasurarii auditului si data la care proiectul de raport va fi disponibil pentru discutarea lui preliminara

- Utilizatorii raportului final

Pentru atingerea obiectivelor auditului in timp este posibil sa se impuna efectuarea unor modificari asupra planului initial realizat in activitatea preliminara, deoarece concluziile cheie aparute in aceasta activitate furnizeaza datele necesare raportului de audit.

Auditorul elaboreaza un program de audit care sa stabileasca natura, durata si intinderea procedurilor de audit necesare pentru realizarea planului de audit.

Programul de audit se constituie intr-un set de instructiuni adresate membrilor echipei de audit si intr-un mijloc de control si evidenta privind desfasurarea activitatii de audit. El cuprinde de asemenea obiectivele auditului pentru fiecare domeniu si un grafic de timp pentru fiecare procedura de audit.

La intocmirea programului de audit se iau in considerare evaluarile riscurilor inerente si de control si nivelul necesar de asigurare garantata de procedurile de fond.

Un plan general de audit trebuie sa cuprinda:

a) Cunoasterea activitatii entitatiib) Intelegerea sistemului contabil si de control internc) Riscul si pragul de semnificatied) Natura, durata si intinderea procedurilore) Coordonarea, indrumarea, supervizarea si revizuirea

CURS 6Identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa

8

Ce standarde? : ISA 315 – permite identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa prin intelegerea entitatii si a mediului sau ISA 330- raspunsul auditorului la riscurile evaluate ISA 320- pragul de semnificatie in planificarea si desfasurarea unui audit

Auditorul trebuie sa efectueze proceduri de evaluare a ricului pentru a idntifica si evalua riscurile de denaturare semnificativa la nivelul situatiilor financiare si al afirmatiilor.

Pentru a identifica riscurile audtorul trebuie sa actioneze cu scepticism profesional si sa aplice rationamentul profesional (vezi curs anterior).

RISCUL AFACERII VS RISCUL DE AUDITRiscul afacerii: riscul rezultat in urma conditiilor, evenimentelor, circumstantelor , actiunilor sau

inactiunilor semnificative care ar putea afecta negativ capacitatea unei entitati de a-si indeplini obiectivele si de a-si executa strategiile.Riscul de audit, riscul ca auditorul sa exprime o opinie neadecvata de audit atunci cand situatiile financiare sunt denaturate seminificativ. Riscul de audit este o functie a riscurilor de denaturare semnificativa si a riscului de detectare.Riscul afacerii este infuentat de:

- Mediul economic si legal;- Stategiile si obiectivle urmarite de conducerea respectiv guvernanta corporativa;- Procesele societatii (achizitii, vanzari, distributie, productie, administratie);

Componentele riscului:

- Riscul inerent , precum si cel de control, fac ca situatiile financiare sa fie denaturate, ceea ce inseamna ca ele contin erori semnificative sau fraude.

- Riscul de control- Riscul de detectare – poate fi influentat de auditor, prin cantitatea si calitatea probelor de audit.

De asemenea este riscul ca auditorul sa nu detecteze o eroare semnificativa prin procedurile aplicate. Acesta poate fi afectat de urmatorii factori:natura, momentul, intinderea procedurilor de audit efectuateriscul de esantionare (alegerea unui esantion nereprezentativ)riscul de observare

Raspunsul auditorului la riscurile identificate (ISA 330)Auditorul aplica procedurile pentru a identifica si evalua riscurile(cunoasterea clientului si a

mediului in care acesta opereaza).Cunoasterea clientului presupune :

1. Stabilirea sectorului de activitate, de reglementare si alti factori externi relevantiCe urmaresc:

- Piata si concurenta- Activitatea ciclica sau sezoniera- Tehnologia de produs aferenta produselor entitatii- Legislatia si reglementarile care afecteaza semnificativ operatiunile entitatii inclusiv activitatile de

supraveghere directa- Impozitarea entitatii- Politicile guvernamentale care afecteaza in prezent derularea activitatii entitatii precum :

(exemple)stimulentele monetare, inclusiv controale ale schimbului valutar, stimulente fiscale, financiare si politici tarifare sau de restrictii comerciale.

- Cerintele de mediu care afecteaza domeniul de activitate si activitatea entitatii 2. Natura entitatii urmareste:- Structura- Forma de proprietate

9

- Relatii cu partile afiliate- Afaceri derulate - Investitii- Finantarea 3. Cadrul general de raportare financiara aplicabil, selectarea si aplicarea politicilor contabile de

catre entitate, inclusiv motivele modificarii acestora urmareste:- Principiile contabile si practicile specifice domeniului de activitate- Cadrul general de reglementare pentru un domeniu de activitate- Metodele pe care entitatea le utilizeaza pentru a contabiliza tranzactiile semnificative si

neobisnuite.- Efectul politicilor contabile semnificative in domenii controversate sau in curs de dezvoltare

pentru care exista o lipsa de indrumari cu valoare de norma - Modificari in politicile contabile ale entitatii- Standardele de raportare financiara si legile si reglementarile care sunt noi pentru entitate si

momentul si modul in care entitatea va adopta aceste cerinte.4. Obiectivele si strategiile entitatii presupun urmatoarele()- Influenteaza direct riscul afacerii- Produsele si serviciile noi- Extinderea activitatii- Noile cerinte de reglementari contabile: cerinte de finantare actuale si preconizate- Utilizarea echipamentelor IT- Efectele implementarii unei noi strategii care conduc la noi cerinte contabile5. Evaluarea si revizuirea performantei financiare a entitatii: ce urmareste auditorul:- Indicatorii principali de performanta (financiari si nefinanciari) si principalele ponderi, tendinte si

statistici operationale- Analizele performantelor financiare in fiecare perioada - Bugete, previziuni, informatii pe segmente si rapoarte de divizie, departament sau alte niveluri ale

performantei.- Evaluari ale performantelor angajatilor si politici de compensare prin stimulente - Comparatii ale performantei entitatii cu ale concurentilor 6. Controlul intern. Auditorul urmareste:- Mediul de control intern- Procesele de evaluare a riscurilor - Sistemul informational- Activitatile de control relevante pentru audit- Monitorizarea controalelor

Testarea controlului intern se realizeaza prin:

Teste de tip ghidare Interogare Observatie Previzuirea documentatiei clientului

CURS 7Proceduri de evaluare a riscurilor

- Trebuie sa include urmatoarele: Interogari ale conducerii si ale altor categorii de personal din cadrul entitatii (guvernanta

corporative, salariatii, auditoria interni, avocatii, juristii);

10

Procedure analitice; Observare si inspectie: auditorul trebuie sa identifice si sa evalueze riscurile de denaturare

semnificativa atat la nivelul situatiilor financiare cat si la nivelul afirmatiilor pentru clasele de tranzactii, solduri ake conturilor si alte prezentari

Auditorul trebuie sa stabileasca daca riscurile sunt semnificative sau nu, astfel el trebuie sa aiba in vedere:

1) Masura in care riscul este un risc de frauda;2) Masura in care riscul este legat de aspecte recente, semnificative, economice, contabile sau de

alta natura si deci necesita o atentie speciala;3) Complexitatea tranzactiilor;4) Masura in care riscul implica tranzactii semnificative cu partile affiliate;5) Gradul de subiectivitate in evaluarea informatiilor financiare aferente riscului in special acele

evaluari care implica o gama larga de incertitudini de evaluare;6) Masura in care riscul implica tranzactii semnificative care sunt in afara activitatii normale a

entitatii sau care par a fi neobisnuite din alte privinte

Riscul la nivelul situatiilor financiare:

1) Risc general;2) Risc aratat de circumstante care pot spori riscurile de denaturare semnificativa la nivelul

afirmatiilor;3) Risc in stransa legatura cu mediul de control intern;

Riscul la nivelul asentiunilor:

1) Afirmatii cu privire la clasele de tranzactii si evenimente pentru perioada supusa auditorului;- Apariti: tranzactiile si evenimentele care au fost inregistrate au avut loc si sunt caracteristice

entitatii;- Exhaustinitate: toate tranzactiile si evenimentele care ar fi trebuit sa fie inregistrate au fost

inregistrate;- Exactitate: valorile si alte date cu privire la tranzactiile si evenimentele inregistrate au fost

inregistrate corespunzator;- Data de inchidere: tranzactiile si evenimetele au fost inregistrate in perioada contabila corecta.

- Clasificare: tranzactiile si evenimentele au fost inregistrate in conturile adecvate.2) Afirmatii despre soldurile conturilor la sfarsitul perioadei;- Existent: exista active, datorii si participantii la CP;

- Drepturi si obligatii: entitatea detine sau controleaza drepturile la active, iar datoriile reprezinta obligatiile entitatii;

- Exhaustinitate: toate activele, datoriile si participatiile la CP care ar fi trebuit inregistrate au fost inregistrate;

- Evaluare si alocare: activele, datoriile si participatiile la CP sunt incluse in situatiile financiare la valorile corespunzatoare si orice ajustari de evaluare sau alocare ce rezulta din acestea sunt inregistrate corespunzator.

3) Afirmatii privind descrierea si prezentarea:- Aparitia si drepturi si obligatii: evenimente, tranzactii si alte aspecte prezentate au avut loc si sunt

caracteristice entitatii;- Exhaustinitatea : toate prezentarile care ar fi trebuuit incluse in situatiile financiare au fost incluse;

11

- Clasificarea si gradul de intelegere: informatiile financiare sunt descries si illustrate corespunzator, iar prezentarile sunt exprimate clar;

- Exactitate si evaluare: informatiile financiare si alte informatii sunt prezentate corespunzator si la valorile adecvate.

Documentarea riscurilorAuditorul trebuie sa include in documentatia de audit urmatoarele:

1) Discutia din cadrul echipei misiunii;2) Elementele principale ale intelegerii obtinute cu privire la fiecare dintre aspectele entitatii si ale

mediului sau si ale fiecarei component a ….. ….intern. Sursele de informatii de pe urma carora a fost obtinuta aceasta intelegere si procedurile de evaluare a riscului effectuate;

3) Riscurile identificare si evaluate de denaturarea semnificativa la nivelul situatiilor financiare si la nivelul afirmatiilor;

4) Riscurile identificare si controalele aferente cu privire la care auditorul a obtinut o intelegere.

Pragul de semnificatie (ISA 320)

Prag de semnificatie global; Prag de semnificatie functional: reprezinta suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai

scazut decat pragul de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg, pentru a reduce la un nivel adecvat scazut, probabilitatea ca denaturarile necorectate sau nedetectate aggregate sa depaseasca pragul de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg daca este cazul pragul de semnificatie functional se va refinanta si la suma sau la sumele stabilite de auditor la un nivel mai scazut decat pragul de semnificatie pentru anumite clase de tranzactii, solduri de conturi sau prezentari.

Factorii care afecteaza marirea pragului de semnificatie:

1) Rationamentul professional;2) Cunoasterea clientului si intelegerea riscurilor specific;3) Importanta pentru utilizatorii care iau decizii pe baza situatiilor financiare;4) Experienta auditorului cu acel client;5) Istoricul clientului (a fost auditat sau nu)

Prag de semnificatie preliminar / revizuit

Cel preliminar se stabileste in prima faza a misiunii; Cel revizuit permanent se poate fi modificat in situatia in care pe parcursul misiunii, auditorul

descopera informatii care l-ar fi determinat pe acesta ca intial sa stabileasca o valoare diferita; In general este micsorat.

Relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit:

Un prag de semnificatie mic este un raspuns la un risc identificat mare; Cu cat se stabileste pragul de semnificatie la o valoare mai mica, cu atat riscul de audit ar trebui

sa scada, dar costurile si eforturile implicate sunt mai mari; Pragul de semnificatie se stabileste ca procentul dintre unul sau mai multi indicatori cum ar fi:

12

PB: 5%PN: 5%-10%Marja Bruta: 0,5%-1%Active Nete: 2%-5%Total Active 1%-2%Cifra de Afaceri: 0,5%-1%

CURS 8Probe de audit

Misiunea de audit , auditorul trebuie sa colecteze probe de audit .Standardul care reglementeaza probele de audit este standardul 500. Subiectele tratate in acest

standar sunt:

1. Domeniul de aplicare Se aplica situatiilor financiare:- Sit financiare auditate independent

- Trateaza responsabilitatea auditorului de a concepe proceduri de audit pentru a obtine cantitatea si calitatea probelor de audit

- Opinia auditorului se bazeaza pe probe de audit suficiente si adecvate

- Probele de audit reprezinta argumente verilice in sustinerea opiniei finale din raportul de audit.

2. Obiectivele 3. Definitii4. Cerinte5. Aplicatii, exemple, studii de caz

Scopul unei misiuni de audit(asigurare) este sa faciliteze increderea utilizatorilor in situatiile financiare. Acest lucru se realizeaza prin exprimarea opiniei de catre auditor cu privire la faptul ca situatiile financiare sunt intocmite in toate aspectele semnificative in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara. Un audit care se desfasoara in conformitate cu anumite standarde de audit si cerinte etice relevante , permite unui auditor formarea acestei opinii(cea de mai sus).

Legatura intre standardul 200 (raspunderea generala a auditorului pentru un audit conform ISA) si probele de audit (ISA 500): raspunderea generala a auditorului pentru un audit conform ISA stabileste obiectivele generale ale auditorului si explica natura si domeniul de aplicare al unui audit .

Probele de audit ajuta auditorul sa exprime o opinie conform careia situatiile financiare sunt prezentate din toate punctele de vedere conform unui referential aprobat (standardele internationale de contabilitate, IFRS si ordinul ministrului OMFP 3055).

De asemenea, probele de audit permit auditorului sa dea asigurari rezonabile ca situatiile financiare nu contin denaturari semnificative.

Proceduri de audit: -Proceduri de evaluare a riscurilor care se aplica pentru cunoasterea entitatii a mediului in care aceasta isi desfasoara activitatea si in evaluarea controlului intern.-Teste ale controalelor care servesc pentru testarea eficientei sistemului de control intern in prevenirea sau detectarea si corectarea denaturarilor semnificative.-Proceduri de fond care ajuta la detectarea denaturarilor semnificative la nivelul asectiunilor aplicate de catre management .

Auditorul prin aplicarea procedurilor trebuie sa obtina probe de audit adecvate si suficiente pentru a confirma toate declaratiile manageriale din situatiile financiare.

Obiectivul auditorului :

13

-Sa gandeasca si sa aplice proceduri de audit cu scopul de a obtine suficiente probe de audit adecvate.-Probele de audit trateaza aspecte specifice ale auditului (identificarea si evaluarea riscului de denaturare semnificativa, raspunsul auditorului la riscurile evaluate, confirmarile externe, proceduri analitice, esantionarea in autod, principiul continuitatii activitatii).

Caracteristicile probelor de audit: Natura , gradul de adecvare, suficienta si evaluarea

In functie de natura lor intalnim:-Probe de audit obtinute pe baza documentelor contabile (facturi, contracte, jurnale, documente de calcul al modului in alocarea costurilor) prin aplicarea diferitelor proceduri de audit-Probe de audit obtinute din alte surse: angajamente de audit anterioare, proceduri impuse de sistemul de control al calitatii, procese verbale ale consiliului de administratie, documente juridice, etc.Gradul de adecvare al probelor de audit:-Probele de audit sunt adecvate daca ofera informatii relevante si credibile. Relevanta probelor de audit este data de masura in care acestea sunt in concordanta cu asertiunile(regulile contabile) aplicate de management la intocmirea situatiilor finaciare. Nicio proba de audit cu privire la o asertiune nu se poate substitui unei probe de audit legata de o alta asectiune.Suficienta probelor de audit: este data de cantitatea probelor de audit colectata de catre auditor in scopul formarii unei opinii. De cantitatea si calitatea probelor de audit obtinute, depinde reducerea riscului de audit la un nivel acceptabil.Factorii de influenta al gradului de suficienta (stabilirea cantitatii probelor de audit):-Materialitatea: se refera la importanta claselor de tranzactii si a conturilor pentru utilizatorul informatiilor, astfel incat, cu cat tranzactiile, pozitiile, elementele din situatiile financiare sunt mai importante cu atat este nevoie de o cantitate mai mare de probe de audit.-Riscul de denaturare: se refera la riscul (inerent)de a exista unele erori in aplicarea regulilor contabile si la riscul de nedetectare a acestor erori prin sistemul de control intern, astfel incat , cu cat acest risc va fi mai mare, cu atat vor fi cerute mai multe probe de audit -Marimea populatiei – in cadrul unei misiuni de audit, de multe ori este necesar sa se lucreze cu esantioane din cadrul unor populatii statistice, nefiind posibila analizarea tuturor elementelor dintr-o astfel de populatie .-Modul de determinare a esantioanelor in audit , determina numarul probelor de audit astfel incat, cu cat esantionul este mai mare cu atat cantitatea de probe este si ea mai mare-Omogenitatea populatiei- daca populatia statistica este omogena, respectiv elementele care o formeaza au caracteristici asemanatoare, aceasta poate fi analizata cu ajutorul unui esantion de dimensiuni mai mici-Calitatea probelor de audit culese – cu cat calitatea probelor de audit este mai mare, cu atat numarul acestora va putea fi mai mic. Calitatea probelor de audit este influentata de nivelul riscului de audit, sursa si credibilitatea informatiilor, profesionalismul si experienta auditorului si pragul de semnificatie stabilit.

CURS 9Probe de audit: continuare

Relatia dintre riscuri si probe de audit:RDP – risc de detectare planificat = RAA()risc de audit asteptat) / RI(risc inerent)*RC(risc de contol)RDP= RAA / RDS(risc de denaturare semnificativa)

Riscul de control este o functie a eficacitatii proiectarii, implementarii si mentinerii controlului intern.

Riscul inerent si riscul de control sunt evaluate pentru a determina natura, momentul si intinderea unor proceduri de audit suplimentare atat la nivelul de afirmatie al claselor de tranzactii, soldurilor de conturi sau prezentarilor si la nivelul situatiilor financiare.

Riscul de detectare planificat reprezinta o masura a riscului, ca probele de audit aferente unui segment sa nu permita detectarea unor erori sau abateri, a caror valoare depaseste o limita tolerabila in

14

cazul in care aceste abateri exista. Acesta determina cantitatea de probe substantiale pe care auditorul planifica sa o corecteze, cantitate care este invers proportionala cu dimensiunea riscului de denaturare semnificativa.

Auditorul trebuie sa ia in considerare nivelurile evaluate ale riscului de control si ale celui inerent pentru a determina natura, durata si intinderea procedurilor de fond cerute pentru reducerea riscului de audit pana la un nivel acceptabil.

Relatia intre riscul de audit si pragul de semnificatieAceasta relatie se stabileste la nivel global, la nivelul soldurilor de conturi si pe categorii de

tranzactii si prezentari de informatii.Exista o relatie inversa intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit, si anume: cu cat

este mai inalt(mai mare) nivelul pragului de semnificatie, cu atat este mai scazut riscul de audit, si invers.Auditorul ia in considerare relatia inversa dintre pragul de semnificatie si riscul de audit , atunci

cand determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit.Singura componenta a riscului de audit, asupra carei valori auditorul poate interveni activ, este

riscul de detectare, deoarece acesta este asociat exclusiv activitatii auditorului.

Etapele calcului pragului de semnificatie global:

1. Se identifica indicatorii financiari reprezentativi ai companiei, firmei, pe cel putin doua exercitii financiare(de cele mai multe ori se iau in calcul activele totale, cifra de afaceri, profitul brut sau capitalurile proprii).

2. Se aplica procentajele proportionale3. Se calculeaza variatia (trendul) pentru fiecare indicator in parte4. In functie de evaluarea preliminara a riscului de audit se aplica urmatoarea regula:

- Risc de audit mare, presupune prag de semnificatie mic, unde trendul este mic

- Risc de audit mic, presupune prag de semnificatie mare , unde trendul este mare5. Se urmareste, pornind fie de la trendul cel mai mic, sau cel mai mare, in functie de riscul de audit

evaluat anterior, pe linie valoarea cea mai mare, respectiv cea mai mica, dupa cum dicteaza regula, valoare ce va reprezenta pragul de semnificatie global.

Proceduri de audit: Procedurile de audit reprezinta instructiuni imperative, clare si concise, privind modul in care se vor

colecta probele relevante in vederea satisfacerii obiectivului de audit, astfel incat probele de audit colectate sa fie suficiente si relevante pentru exprimarea opiniei de audit.

Procedurile de audit sunt variate, iar alegerea uneia sau alteia tine de rationamentului profesional al auditorului.

Printre procedurile de audit folosite enumeram:

1. InspectiaConsta in examinarea inregistrarilor, documentelor, precum si in examinarea imobilizarilor corporale sau a altor active.Furnizeaza probe de audit cu grade diferite de credibilitate, in fuctie de modul de elaborare, circuit si arhivare.

2. Observarea:- Consta in urmarirea unui proces sau a unei proceduri care este efectuata de alte persoane;

ex: observarea procedurilor de inventariere

15

3. Examinarea documentelor si a inregistrarilor vizeaza analiza documentelor, urmarirea circuitului acestora, compararea si reconcilierea lor.

4. Investigarea - Presupune realizarea unor chestionare, adresata atat persoanelor din interiorul organizatiei ,

cat si din exteriorul acesteia cu scopul de a obtine informatii pertinente legate de entitatea economica auditata.

5. Confirmarea - Este un tip specific de investigare si reprezinta procesul de obtinere a unei declaratii directe

de la o terta parte cu privire la o informatie sau la o situatie existenta. Obiectivul auditorului in utilizarea procedurilor de confirmare externa este obtinerea de probe de audit relevante si credibile.

6. Reefectuarea - Reprezinta executarea de catre auditor in mod independent a procedurilor sau controalelor

pe care entitatea le-a efectuat initial prin sistemul sau de control intern, fie manual, fie utilizand tehnici de calcul

7. Recalcularea consta in verificarea acurentei matematice a informatiei din documente sau inregistrari contabile

8. Revizuirea reprezinta procesul prin care se analizeaza si se verifica datele din contabilitate pentru a identifica situatii(sume, rulaje, solduri si operatiuni) importante si neobisnuite.

9. Proceduri analitice reprezinta probe importante si eficiente, colectate pe tot parcursul misiunii de audit, inclusiv in etapa stabilirii termenilor angajamentului si a planificarii constand in evaluari ale informatiilor din situatiile financiare bazate pe analiza unor indicatori (evolutii, comparatii) si a unor corelatii intre aceste informatii si/sau intre acestea si alte date si informatii nefinanciare.

Fiecare din aceste proceduri dau un grad de asigurare mai inalt sau mai scazut, astfel:

- Inspectia activelor corporale, reefectuarea si recalcularea dau un grad de asigurare ridicat

- Inspectia documentelor si a inregistrarilor, confirmarea, revizuirea si procedurile analitice dau un grad de asigurare mediu

- Observarea si investigarea dau un grad de asigurare scazut

Exemple:

1. Compararea datelor clientului cu datele de ramura;2. Compararea datelor clientului cu date similare din exercitii anterioare3. Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative, bugete, determinate de client;4. Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative, determinate de auditor;5. Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative, utilizandu-se date fara caracter

financiar;

Auditorul poate analiza si anumiti indicatori: viteza de rotatie a creantelor, durata medie de incasare a creantelor, viteza de rotatie a stocurilor, solvabilitatea generala, indatorarea pe termen scurt, gradul de indatorare, eficienta, marja bruta procentuala, marja profitului, profitabilitatea.

CURS 10RAPORTUL DE AUDIT

Raportul la finalul misiunii de audit

Raportul de audit este reglementat de standardele 700 , 705 si 706. Scopul standardului 700 ( formarea unei opinii si raportarea asupra situatiilor financiare ) este :

16

- Se ocupa de responsabilitatea auditorului de a emite o opinie cu privire la situatiile financiare;

- Prezinta forma si continutul raportului auditorului emis ca rezultat al auditului situatiilor financiare

DEFINITII:Situatii financiare cu scop general reprezinta situatii financiare intocmite in conformitate cu cadrul generalCADRUL GENERAL= un cadru de raportare generala proiectat pentru a indeplini necesitatile unei game largi de utilizatori pentru informatii financiare commune OPINIE NEMODIFICATA= aceasta opinie este ecprimata de auditor cand acesta conclude CA situatiile financiare st intocmite in toate aspectele semnificative in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabil.

FORMAREA UNEI OPINII CU PRIVIRE LA SITUATIILE FINANCIAREAuditorul trebuie sa evalueze concluziile rezultate pe baza probelor de audit obtinute ca baza

pentru formarea unei opinii cu privire la situatiile financiare. Aceasta evaluare trebuie sa includa considerente pe marginea aspectelor calitative ale practicilor contabile ale entitatilor, inclusiv ale indicatorilor unor posibile confuzii in opinia conducerii

Auditorul evalueaza daca pe baza probelor de audit obtinute exista o asigurare rezonabila conforma careia situatiile financiare luate in ansamblu nu contin denaturari semnificative. Atunci cand situatiile financiare sunt intocmite in conformitate cu cadrul de prezentare fidela, evaluarea include si luarea in calcul a argumentelor necesare stabilirii daca situatiile financiare ofera sau nu o imagine fidela .

Evaluarea auditorului asupra cazului in care situatiile financiare ofera sau nu o imagine fidela va include considerente legate de:

- Prezentarea generala, structura si continutul situatiilor financiare ;

- Modul in care situatiile financiare inclusive notele prezentate reprezinta cu acuratete tranzactiile si evenimentele majore intr-o maniera care ofera o imagine fidela sau prezinta cu fidelitate in toate aspectele semnificative informatia cuprinsa in situatiile financiare in contextual cadrului de raportare financiara

Evaluarea include si luarea in calcul daca in contextual cadrului de raportare financiara aplicabil:

- Situatiile financiare prezinta corespunzator politicile contabile selectate si aplicate

- Politicile contabile selectate si aplicate sunt in conformitate cu cadrul de raportare financiara si sunt adecvate

- Estimarile contabile realizate de conducere sunt rezonabile

- Informatiile prezentate in situatiile financiare, inclusive politicile contabile sunt relevante, credibile, comparabile si inteligibile;

- Situatiile financiare cuprind suficiente prezentari de informatii pentru a le permite utilizatorilor sa inteleaga efectul tranzactiilor semnificative si al evenimentelor asupra informatiilor cuprinse in situatiile financiare;

ELEMENTE ALE RAPORTULUI AUDITORULUI

- Titlu – indica in mod clar ca este raportul unui auditor independent

- Destinatar – in conformitate cu circumstantele specific misiunii: adunarea generala, conducerea;

- Paragraf introductive – entitatea ale carei situatii financiare au fost auditate

17

-situatiile financiare care au fost auditate-titlul fiecarei situatii finaciare-rezumatul politicilor contabile semnificative precum si alte note explicative-data si perioada acoperita de situatiile financiare

- Responsabilitatea conducerii pentru situatii financiare: intocmirea situatiilor financiare in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabil, precum si pentru sistemul de control intern relevant pentru intocmirea situatiilor financiare ce nu contin denaturari semnificative, fie ca urmare a fraudei, fie ca urmare a erorii

- Responsabilitatea auditorului – -a exprima o opinie cu privire la situatiile financiare in baza auditului efectuat in

conformitate cu standardele international de audit-auditorul sa se conformeze cerintelor de etica sis a planifice si realize auditul astfel incat

sa obtina o asigurare rezonabila cu privire la faptul ca situatiile financiare nu prezinta denaturari semnificative

- Opinia auditorului – in cazul in care auditorul concluzioneaza ca situatiile financiare ofera o imagine fidela sau sunt prezentate cu fidelitate in toate aspectele semnificative in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabil trebuie exprimata o opinie nemodificata(fara reserve, necalificata)

- Alte responsabilitati de raportare – responsabilitati aditionale de a raporta asupra altor aspecte suplimentare fata de exprimare opiniei cu privire la situatiile financiare

- Semnatura auditorului – reprezinta numele firmei de audit, numele personal al auditorului sau ambele dupa cum este cerut de jurisdictia respectiva

- Data raportului auditorului – nu mai devreme la data la care auditorul a obtinut suficiente probe de audit adecvate in virtutea carora sa-si poata fundamenta opinia cu privire la situatiile financiare

- Adresa auditorului – reprezinta locatia din tara, unde are adresa firma de audit

Standardul 705Prezinta aspecte ce afecteaza opinia auditorului independent. Modificarea opiniei din raportul

auditorului este necesara cand:

a) Pe baza probelor de audit obtinute, situatiile financiare luate ca un intreg contin denaturari semnificative

b) Auditorul nu poate obtine suficiente si adecvate probe de audit pentru a concluziona ca situatiile financiare luate ca un intreg, nu contin denaturari semnificative

CURS 11DOCUMENTATIA IN AUDIT

Are in principal urmatoarele scopuri si obiective:

- Sa serveasca la planificarea, efectuarea, supravegherea si revizuirea activitatii de audit

- Sa clasifice probele de audit colectate pe parcursul misiunii protivit cerinteleor, standardelor profesionale inclusiv a celor de calitate

- Sa sustina si sa argumenteze raportul (opinia) de audit.

Continutul si forma documentelor de lucru sunt influentate de urmatorii factori:

- Natura angajamentului

- Forma raportului si felul misiunii de audit

18

- Natura si complexitatea afacerii clinetului

- Natura si complexitatea sistemului de control intern a entitatii auditate

- Necesitatile d emonitorizare, supraveghere si revizuire a lucrrilor efectuate de echipa de audit

- Metodologiile si tehnicile de audit specifie auditorului utilizate pe parcursul misiunii

Majoritatea auditorilor pastreaza documentatia in 2 tipuri de dosare: Dosarul permanent si Dosarul curent Dosarul permanent contine date istorice ce au continuitate in ce priveste activitatile clientului si care sunt relevante pentru mai multe exercitii financiare , fiind actualizat de cate ori este cazul cu noi informatii de aceeasi naturaDosarul curent include date si informatii aferente exercitiului financiar auditat conform angajamentului

CONTINUTUL DOCUMENTELOR DE LUCRUActivitatea echipei de audit se concretizeaza in cea mai mare parte din documente de lucru ce se compun din:

- Balantele de lucru fac legatura dintre sumele existente in situatiile financiare, balantele de verificare contabile si foile de lucru aferente.

- Analiza conturilor include in general toate miscarile inregistrate intr-un cont, intr-o anumita perioada de timp, inclusiv unele documente justificative legale precum si referinte privitoare la politicile contabile aplicate informatii ce sunt preluate conform procedurilor si programelor de audit stabilite.

- Memorandumul de audit- cea mai mare parte a activitatii auditorului este consemnata in memorandumuri scrise privitoare, de exemplu la discutiile purtate cu personalul de specialitate si conducere privind sistemul de control intern, observarea respectiv analiza unor active, erorile identificate precum si alte probleme aparute pe parcursul misiunii de audit

- Ajustarile includ in general aspecte privind miscarile in conturi precum si documentele care au stat la baza acestora. Se precizeaza si procedurile folosite de auditor referitoare la ajustari.

- Reclasificarile sunt efectuate cu scopul de a prezenta cat mai corect conform cerintelor cadrului de reglementare contabila , clase respectiv categoriile de informatii din situatiile financiare.

FORMA DOCUMENTELOR DE LUCRUDocumentele de lucru trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele elemente:

- Antentul include numele clientului, denumirea ocumentului de lucru, data de sfarsit de an sau o alta data de referinta a exercitiului financiar auditat.

- Indexarea si referentierea reprezinta procesul (operatiunile ) prin care se stabileste o legatura intre situatiile financiare si documentele de audit precum si intre datele si informatiile din documentatia de audit.

- Adnotarile (insemnarile) constituie notatii simple facute de catre membrii echipelor de audit, manageri si parteneri referitoare la un articol sau o informatie sau o suma dintr-un document de audit .

ARHIVAREA DOCUMENTELOR DE AUDIT

Standardele cer auditorilor sa pastreze documentele de audit un anumit numar de ani, dupa e raportul de audit a fost finalizat.

In Romania nu exista prevederi legale speciale in acest sens, dar se poate considera ca fiind rezonabila o perioada de pastrare a documentatiei de audit de minim 5-6 ani, daca prin termenii angajamentului nu se stabileste altfel.

Documentele de lucru sunt proprietatea auditorului, acestea incluzand nu numai pe cele intocmite de auditor ci si pe cele puse la dispozitie de catre client. Desi auditorul detine dreptul de proprietate asupra documentelor de audit, acestea nu pot fi prezentate, decat cu unele exceptii impuse de lege, nici unei alte persoane fara consimtamantul clientului.

19

20