preţul unui număr 3 Lei.

Anul X I X . Blaj, Ba 12 Septemvrie 1937 Nr. 37

A B O N A M E N T U L : On an 150 Lei Pe jumătate . . . . 75 Lei jn străinătate . . . 300 Lei

Un nou an ş A venit toamna îmbrăoată'n haină

umedă de promoroaoă şi deodată ou venirea ei Blajul cel liniştit s'a umplut din nou de sgomot, fiindcă de pr in toate colţurile ţării au sosit aci stoluri de pui de români, să-şi îmbogăţească min­tea cu învăţătura cea atât de frumoasă a cărţilor ş i să-şi călească inima în fo­cul dragostei lui Hristos, ce arde zi ş i noapte pe altarele, clădite aei, Ia îmbi­narea Târnavelor.

Ei au venit veseli cu bujorii tine­reţii lor aprinşi in obrăjiorii fragesi ş i -au adua o viaţă nouă, de trudă spre mai bine, între aceste tăcute ş i î m b ă ­trânite ziduri. Şi sunt mulţi, de tot mulţi, căci trenurile soseau abia gâfâind în gară, de povara lor,

Privinau-i cum sosesc, oohii ţi-so umplu de lacrimi şi gândul minţii te poartă f ă r ă să vrei prin cele trecute vremuri, când tot a ş a copii sburdalnici, neînfricaţii făuritori ai idealului n o s t r u naţional ş i apostolii dârzi ai acestui neam supus la grea obidă, alergau tot aci, apre aceste ziduri sfinte, să culeagă de pe buzele eărturarilor vestiţi învă­ţătura de lipsă, urzitoarea unor vremi mai bune.

Numărul mare, al acestor doritori de a scormoni printre file de hârţoage prăfuite ştiinţa vremilor, e o dovadă vie, cât de mult au îndrăgit şi românii ilova. Cât de adânc li-s'a împlântat în inimă rădăcina dorinţii de a şti mai mult decât cei meniţi a-şi duce viaţa trudnică dela coarnele plugului. Cu un cuvânt, cât de mult vreau să ajungă şi ei umăr la u m ă r cu alte popore mai msfcruits ale lumii.

Durere Insă că această dorinţă şi goană după ştiinţă nu se face cu des­tulă chibzuială. Era potrivită vremea c» acum la început de nou an şcolar Jţ&t părinţii cât şi elevii să se fi gân-W> bine înainte de a-şi fi ales şcoalele la j ^ e aveau de gând să înveţe, findcă toată J?mea se îmbulzeşte la şcoalele teore-t l 0 e şi prea puţini sunt aceia cari îşi

Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , jud. Târnava-Mieă

Director ALEXANDRU LUPEANU-MELIN

Primredactor IULIU MAIOR

ANUNŢURI ŞI RECLAME se primesc la Administraţie $1 se plătesc un şir mărunt odată 5 Lei

a doua şi a treia oră 4 Lei.

mânii suferim, pe lângă multe altele şi de boala domniei celei mari. Cu toţii nu ne visăm decât doctori, advocaţi, ingineri, profesori şi la prea puţini ne stărue î n minte chipul cismarului harnic, al tâmplarului destoinic, ori al altui meseriaş cum se cade. Nu! aceştia nu se potrivesc nici deoum cu gândurile noastre, semn că fugim de muncă în Ioc s'o îndrăgim şi săi tragem foloasele.

Străinii, mulţi câtă frunză şi iarbă ce ne împânzesc ţara au băgat de seamă, din bună v r e m e , aceste metehne ale noastre şi ş i - a u dat toată silinţa «să Ie folosească înspre binele lor. Ei n u - ş i fac copiii ou ori ce preţ doc­tori, ingineri şi mai ştiu eu ce, ci dimpotrivă, de timpuriu, le îndrumă paşii spre învăţătura p r a c t i c ă . Ii înscriu Ia şcoalele de arte şi m e s e r i i ş i mai ales la liceele comerciale, fiindcă acestea sunt un izvor bun de câştig în manile lor. N u m a i a ş a ne p u t e m explica, de ce întreg comerţul ţ ă r i i şi al lumii e în manile evreilor şi toate meseriile le fac s t r ă i n i i , pe când noi trăim zile amare

treaptă paşii" spre şcolile praotice. , e?i acestea din urmă sunt plug de aur ,1 toana celor destoinici, pe când celea ; l n tâi nu sunt decât fabricatoare de Patalamale (diplome) bune de păstrat p t I« cele buzunare goale. ji i n goana aceasta după ştiinţa aşa •* teoretică se vede bine că noi ro-

de sărăcie lucie, la noi acaaă, având de toate şi totuş neavând nimic.

Daoă s'ar trezi din morminte vred--nicii bătrâni de odinioară, ne-ar plânge de milă, că 'ntr'o ţară atât de bogată şi de frumoasă ca a noastră, ne lăsăm supţi până'n măduva oaselor de străinii cari au prins în manile lor toate iţele comerţului românesc.

Ei au trudit zile şi nopţi dearândul, o viaţă întreagă, aâ ne dea o Românie mare. Menirea noastră a celor de acum e s ă ne trudim să păstrăm moştenire celor ce vor veni după noi, însă pentru a face aceasta trebue s'o curăţim de omizi şi de ploşniţe. Trebue să-i delă-turâm pe streini, nu strâagându-i de gât, ci muncind din greu muncă cinstită, destoinică şi dreaptă, spre a le lua co­merţul ai m e s e r i i l e din mână. Numai atunci ţara n o a s t r ă va fi cu adevărat românească, i a r acest nou an şcolar bogat în roade binecuvântate ferioitoare ş i pentru noi aci pe pământ, dar ş i pen­tru toată lumea.

Serbarea I m p r e s i o n a n t ă din com. Pănade în amintirea alor 50 ani dela moartea marelui î n v ă ţ a t

Duminecă, în 5 Septemvrie a. c. B'a sărbă­torit în comuna Pănade, lângă Blaj, în eadre so* lemne, amintirea alor 50 ani dela moartea ma­relui învăţat Timoteia Cipariu, fost eanonic-preposit al Mitropoliei Blajului, născut în comuna Pănade în auul 1805 şi mort Ia Blaj in 3 Septemvrie 1887. S'a desvelit cu acest prilej, o placă de marmoră, aşezată în biserica română unită, din iniţiativa părintelui Ioniţă Brad, pa­rohul local şi preşedintele Cercului Cultural „Aatra", care a organizat această pioasă serbare.

S o s i r e a o a s p e ţ i l o r încă dela era 8 dimineaţa au început să

sosească în comună maşinile, aducând pe delegaţii diferitelor instituţiuni şi numeroşi intelectuali din Blaj, Cluj, Sibiu, Dumbrăveni etc. cari au ţinut să ia parte Ia această înălţătoare serbare.

La ora 9 soseşte delegatul Prefecturei ju­deţului dl Dr, Traian Mijia, subprefect, împreună cu dl prof. Dr. Coriolan Suoiu, vicepreşedintele desp. Blaj al „Astrei" şi cu dl Dr. Traian Den-ghel, primpretor, preşed. Cercului Cultural „Astra" din Aghireşu-Cluj.

La ora 10 soseşte, venind dela Sibiu, vice­preşedintele >AstreiB dl Dr. &. Preda, însoţit de

Ilustritatea Sa Dr. Victor Maeaveiu, vicarul mi­tropoliei Blajului, de dl Dr. Augustin Popa, profesor Ia Academia Teologică din Blaj şi dl Dr. Ilarie Holom, fost prefect, adv. în Dumbrăveni. Iluştrii oaspeţi au îost întâmpinaţi, la poarta triumfală dela intrarea în comună, de către no­tarul comunal Ai. Ţiglariu şi primarul Simion Câmpean.

Serviciul d iv in

S'a slujit o liturghie solemnă, pontifieând păr. protopop onor. Alimpie Costea, parohul com. Spini, în sobor de preoţi. Au concelebrat onoraţii: Dumitru Neda profesor la Academia teol. din Blaj, Vasile Smigelski paroh Sâncel, Ioan Măr­ginean paroh Biia, Ioniţă Brad paroh Pănade şi Horaţiu Grama paroh Iclod. Slujba de diaconi au Indeplinit-o clericii: S. Orian şi I. Cipariu. Răs­punsurile au fost date de cantorii locali şi cei din comunele vecine, între cari am remareat pe bărânul daseăl Teodor Pănăzan, înv. penzionar în Sâncel. Predica a rostit-o eu multă vervă şi înţelepciune păr. D. Neda, prof. la Academia Teol. Blaj, vorbind despre minunata virtute a recuno­ştinţei. La sfârşitul liturghiei s'a oficiat un pa­rastas pentru odihna marelui fiu al comunei Pa-

Pag. 2 U N I R E A P O P O R U L U I

nade, învăţatul canonic dela Blaj, eândva Timoteiu Cipariu. A urmat apoi desvălirea plăcii come­morative şi stropirea ei cu apă sfinţită. Placa este o tablă de marmoră albă, pe eare sunt să­pate cu litere de aur, următoarele: „Cercul Cul­tural „Astra" Pănade Omagiu marelui cărturar şi român, fiul acestei eomune, canonicul T. Cipariu, aii la 3 Septemvrie 1937, când s'au împlinit 50 ani dela moartea sa". Plaea a fost lucrată de tinărul absolvent al şcoalei de arte şi meserii din Zlatna N. Oaneea din corn. Tiur.

S e r b a r e a c o m e m o r a t i v ă

Seria cuvântărilor o deschide păr. Ioniţă Brad, care, în cuvinte adânc simţite, preamăreşte amintirea marelui fiu a l . eomunei, fiu de ţăran, înălţat prin uriaşa lui minte şi voinţă şi prin inima Iui de mare român pe vremea aceea in fosta monarhie. Comuna, prin Cercul Cultural „Astra", îi aduce acest modest omagiu, depunând o placă de marmoră. Mulţumeşte delegaţilor ins-tituţiunilor — Mitropolia Blajului şi „Astra" — precum şi tuturor oaspeţilor, cari au venit la serbare.

Cuvântul festiv a fost rostit, în numele des­părţământului Blaj al „Astrei", de către secre­tarul acestui desp, dl Virgil Stoiea, profesor la liceul de băeţi din Blaj. D-sa a evocat, în cuvinte toarte frumoase şi un stil avântat, uriaşa perso­nalitate a marelui învăţat T. Cipariu şi a schiţat activitatea lui de cărturar şi mare român. în­cheind îşi exprimă dorinţa, ca In amintirea lui să se ridice o casă culturală în comuna Pănade, eare să-i poarte numele în veci.

In numele conducerei „Astrei" centrale vor­beşte dl Dr. G. Preda, vicepreşedintele centralei dela Sibiu. Din inimoasa şi adânc simţită cuvân­tare a eminentului intelectual şi reprezentant al »AstreiY dăm aici un scurt rezumat tn ur­mătoarele: Prin glasul unui moldovean, — drul G. Preda — „Astra" aduce omagiul ei marelui cărturar, ai cărui înaintaşi îşi trag originea din comuna Piatra din Moldova. Deşi nu este ardelean, d-sa eunoaşte istoria poporului român din Ardeal, şi viaţa acestuia, care îneepând din veacul 19 se confundă eu viaţa „Astrei*, care are meritul de a fi obişnuit acest popor cu deprinderi creşti­neşti şi bune, infiltrându-i dragostea de neam şi ţară. Tot „Astra* a fost aceea care a cimentat legatara dintre popor şi conducătorii Iui, — po­

poranismul. Desvoaltă apoi legăturile dintre Astra" şi T. Cipariu. Arată că T. Cipariu e unul

dintre cei 176 intelectuali români cari au semnat petiţia către principele Liehtenstein al Ardealului, cerând autorizaţie pentru înfiinţarea „Asocia-ţiunei". Tot el a întocmit şi regulamentul Aso-ciaţiaţiunei. Dovadă de dragostea ce purta inte­reselor „Astrei" este faptul, că la 1861 a fost ales primul vicepreşedinte al ei, lângă Mitropo­litul Andreia Şaguna, primul preşedinte, iar mai târziu, la 1877 este ales preşedinte la Blaj. Cu această ecazie numeşte T. C. „Astra" „societate de mântuire a Neamului Românesc". A dăruit Asociaţiei un loz de 500 floreni, sumă însemnată pe acele vremuri. Cercetător al limbei, om cu larga erudiţie şi cultură, colecţionar de cărţi rare, între cari şi-a petrecut viaţa sa. Actele şi fap­tele Iui T. C. dsvedesc, eă poporul român e ca­pabil a da omenirii mari bărbaţi, câtă vreme se bucură de libertate. Să ne oţelim inimile şi să ne încordăm puterile pentru a lucra la opera în­cepută de Cipariu. Actele şi faptele lui T. C. să fie un simbol pentru generaţia de azi, spre a continua munca spre binele şi prosperitatea Neamului.

Ilustritatea Sa Dr. Victor Macaveiu, vicarul Mitropoliei Blajului, vorbeşte în numele I. P. S. S. Mitropolitului şi în numele Capitlului Mitropo­litan, al cărui distins membru a fost canonicul T. Cipariu. Aminteşte, că Blajul Sşi rezervă dreptul de a-1 sărbători, cu tot fastul cuvenit, acasă la Blaj. Apoi schiţează pe scurt unele momente mai însemnate din viaţa ini Cipariu, arătând, că el a fost cel mai mare învăţat al veacului XIX şi în zilele noastre nu avem un bărbat cu mai multă învăţătură, decât doar pe profesorul N. Iorga. Dar Cipariu a fost şi luptător politic, pentru liber­tatea neamului românesc. A fost deputat în dieta Ardealului. Punctele dela adunarea din 1848 dela Blaj au fost schiţate de Cipariu. El a fost şi un mare preot, scriitor şi profesor, educator al ele­vilor, timp de 21 ani, ca director al Liceului de băeţi. Acela care va scrie viaţa şi opera lui Ci­pariu, va avea o muncă grea. Exprimă dorinţa ca să se eternizeze memoria lui T. C. prin ridi­carea unei case culturale.

Dl subprefect Dr. Traian Mijia, în numele judeţului şi al cetăţenilor, se asociază la omagiul adus marelui cărturar şi muncitor idealist, care a fost T. Cipariu.

Dl profesor Eugen Bucur, vorbeşte mele Liceului de băeţi din Blaj. D - S a B c o . "* relief icoana de dascăl a acestui bărbat, desei

«liti amănunţit portretul. Avea fruntea lată, "il^^ privirea ageră, care dovedeşte adâncă' gândi voinţă tare. Această voinţă tare unită cu 0

ligenţă rară, 1-a ajutat să devină mare fii0i0g

istoria literaturii rămâne ca .părintele filólo --române", adecă întemeietorul cercetărei \ ¿ -vorbite şi scrise. Arată apoi activitatea naţi o n i-alui T. C. şi schiţează rolul lui ca profesor*' bogata lui activitate didactică. S l

Dl profesor I. Domnariu dela Dumbrăveni vorbeşte în numele lieeului „Timotei Cipai¡a« din oraşul Dumbrăveni, scoţând în evidenţă mare» personalitate alui T. C , care a schimbat meata. litatea de concesiuni, ce începnse a se înstăpâni în Blaj în acea epocă. Promite, că liceul ce-i poartă numele, îi va ridica o statuie şi va u t B 1 1

cu sfinţenie pilda lui de activitate. Reuniunea Femeilor Române Unite din Blaj

a cărei înfiinţare se datoreşte deasemenea marelui Cipariu, aduce omagiul ei prin glasul prezidenţii sale d-na prof. Emilia Hopârtean, care prin o cuvântare duioasă şi de o rară gingăşia exprimă recunoştinţa femeilor române pentru înfăptuirea acestei instituţiuni naţionale şi de caritate. D-sa declară în numele Reuniunii, că „va lucra, pre­cum a muncit şi până acuma, contra potopului de păcătoşenie, de lux, de viaţă fără lege şi fără Dumnezeu, ce duce la destrămarea vieţii noastre de cinste omenească, de virtute areştiaă şi de tărie de Neam, — va opune acestora fa­langa rugăciunilor ei, a graiului ei, a carităţii ei, a propriei ei vieţi de cinste omenească trăită k gândul Neamului".

Incheindu-se seria cuvântărilor, solemnitatea de comemorare a luat sfârşit la orele 13

A s i s t e n ţ a

In numeroasa asistenţă am remarcat pe ur­mătorii delegaţi şi oaspeţi: II. Sa Dr. V. Maca-vei a, vicarul Mitropoliei Blajului, Dr. G. Preda vicepreşed. „Astrei" Sibiu, Dr. T. Stoenescu şi Dr. Silviu Cupcea medici Sibiu, Dr. Ilarie Helom fost prefect, adv. Dumbrăveni, N. Negruţiu dii. Liceului „T. Cipariu* Dumbrăveni cu profesorii I. Domnariu şi Eug. Garda şi o delegaţie de elevi, Dr. Traian Denghel primpretor Aghireş, P«[-Emilia Hopârtean, prez. R. F. R. Ü. din Blaj,

ORU a.,i»ii.n.u.1i.M1ii.ii.ii.:i»ii«n»iimii«]i«N»iiiM>ii»i]iii«ii«]i.ii«ii.n.ii.7i"»ií,,ríir«i iTiííií.n̂

Mos Marin Avea dreptate satul să spus e i pe vorba

lui Moş Marin poţi zidi biserică. Aţa om de ispravă şi vrsdnie, şi priceput la toate, şi să­ritor la nevoile altora, mai rar trimite Dum­nezeu, — da şi eând îi trimite undeva, apoi acolo eurat eă se împlineşte vorba Românului: omul sfinţeşte locul. Ce erau Tunseştii cu douâzaei de ani în urmă, pân' a nu veni Moş Marin ? Un eătun de vreo treizeci de cocioabe nisi un gospodar ca lumea, femeile se d o n ­dăneau toată ziulica, bărbaţii se îmbltau şi-şi stâlccxu nevestale'n bătăi, copiii fllmâatzi, ofiliţi şi plini de toate cele, plângeau pe sub lăviţi, şi vită 'a bătătură nu se pomenia, nici păpuşoiu în patul; — ciulini pe curăţări , pe izlazuri bozii şi dudău, în sat sărăcie lucie. Nici horă dinaintea crâşmei nu se mai ştia,

ariei ioturi de copii, nici plug la Sân Vasile. Până şi doina, strfimoşe&sea doini, speriată de aşa ticăloşie, fugise 'n lumea toată din locurile astea blestemate.

Ba nu cumva că era să plângă după ca Kir Mihail posesorul, ori Şmil ur&ndaşul, stă­pânii fftra Big de îndurare peste toată ceata asta de robi vlăguiţi şi păcătoşii

... Uadc msi c M>hdi? Pe unde-o mai fi Şmil acum? Ţăranii , Înstăriţi, işi muncesc astfzi pământul lor, căsuţe vessie s'au ridicat pe unde erau bordea tr is ts si afumate, drept dragul să Is priveşti cum strălucesc i a bit&ia soarelui, cu păreţii lor drepţi şi:albi, cu prispa netedă şi largă, ou brâie de lutişor Ia îmbi­narea prispei şi'n jurul ferestrelor. S'au deş­teptat din amorţire robii dinainte de vreme, şi-au prins puteri, şi-au prins inăemn unul dela altul, şi'ncetul cu'ncetul *'* sădit şi-a crescut pom lângă pom, s'a ridicat şi a'a întins gos­podărie lângă gospodărie.

E altă lume de eând a dejugat Moş Marin aici. Toate s'au prefăcut şi s'au înfrumseţat. Şi anii sunt mai buni dc-atunei, şi pământul, şi oamenii. Ia priviţi mândreţă ds horă în bă­tătura crâşmei. Şi de voinici şi ds fete fru­moase! Iacai, când e vorba de Mitrana, crezi oâ-i zână de prin basme, nu c mai chip şi

I făptură omenească. Râd flăcăii pe sub mustaţă şi-şi dau coate privind-o; iar oshii li-se fac mici şi umezi, şi strălucesc, cum strălucesc fluturii de ps cămaşa ei in bătaia soarelui.

— Tu nu mai poţi eând o vezi, Ansuţo... par'eă nu te'nerezi să- i a ta„.

— Că Dumitale Tâtucă, nu ţi-o fi dragă ha? — Şi Anca râde şi face ea ochiul la lumea strânsă, ca de obiceiu, împrejurul lui Moş Marin, pe tăpşanul ds sub oue.

— Hm, da ia îatrebaţi-o dragii mei,, f» Dumneaei, care vă fae« cu ochiul, are la şutat* cu s e greutăţi şi c a ce primejdii îi

îngrădit» o frumuseţe ca asta ps lume? Pc câţi so-J ispiteşte bogăţia asta scumpă... Trcbus ** f i i

om ca s'o ştii păzi... ... Voi, mai duseţi-vâ încolo, copii» d , î l

jueaţi — ce-ASCultad la vorbele osm»&ilof

auri!. . . A?oi, cu ştiu foeul frumuseţii, că W am avut şi eu o minune de fată, ds * e a e 8 B

Dumineca fistcâii, ca la eomedis, ds P " 1

dealuri şi coclaurii s'o vadă Ia hor i ; ş> "j1

se mai dau duşi, aiei morţi, de pe la 1 , 0 ' Ce-i Mitrana acu? Mai grozavă era Aoeuţ*' puae-ţi tulpanul la ochi şi ţi-i a s c u n d s l ' 1

vorb* de tine... — Poi dă, fata msa, fiecare la vrem»* 1^

A;u se chiamă vorba că-i rândul Mttranci-" Şi cum vă spuneam, se face Ancuţa m«****" de seama Mitrsnei... şaptesprezece.. . opt*?1', z s s e ani. . . pe-aieca; şi naltă, şi rum»»*» voinică, de ţi-se lumina sufletul când te la ea. Biata măsa, biată să fie de P f i c 8 t S , „ , ce vreţi? cap, d* f«meie — las ' e'o p i s r J , din o ani nu altă ceva, ds câte năzdriv* toate i-ar fi trecut fetei prin gând —. ( i . vânt, să- i ţie hsngu. Da în vremea asia, t ^ torii îşi făcuseră vad Ia noi. La încep"' j mă prea amestecam, ic lăsam pe ele »**' 8 p, şi să hotărască; şi ele se lăsau pe tâ« a 1*"

U W I R B A P O P O P T T T T T I

ciflfsn P°P' D n C o r i o l a n S n e i a - Engen Buenr, £ Sept. Todoran, Virgil Stoica, V. Stancin, N. Cristian, d ?. M. Sabăn şi A. Todica profesori şi nrofesoare dela şcoalele din Blaj, Ing. G. Barbn ( f l dna, Dr. Gr. ŞJmon, şef de serv. Blaj, C. Schian .„brevizor şc. Dumbrăveni, Trai an Radu en dna, „otar Şona, toţi preoţii şi Învăţătorii din comu­nele învecinate etc. etc., şi o mulţime mare de popor din comunele Biia, Şona, Sâneel, Spini şi Ielod.

B a n c h e t u l Xa ora 13 jum. s'a servit oaspeţilor o masă

copioasă în casa foarte ospitalieră a păr. Ioniţă Brad. S'au rostii toaste din partea II. Sale Dr. V. jfacavein şi a d-lor Dr. G. Preda şi Dr. C.Suciu şi s 'a trimis o telegramă de simpatie şi urări de bine d-lui Alexandru Lupeanu-Melin, preşedintele iesp. Blaj al „Astrei", — unul dintre iniţiatorii ierbărei de azi — aflat bolnav la Cluj.

P r o d u c ţ i u n e a t e a t r a l ă a t i n e r e t u l u i

La ora 15 a avut loc, în şcoala primară prodneţiunea tineretului comunei, sab conducerea păr. Ioniţă Brad. S'au jueat, foarte bine, 2 bucăţi de teatru şi s'an cântat mai multe puncte do cor, iar în pauze fanfara pănăzenilor, de curând înfiinţată, a delectat publicai ea frumoase eântări naţionale şi de joc. La ora 17 prodaeţiune a aluat sfârşit şi oaspeţii au plecat acasă, ducând cu ei minunate impresii dela această pioasă serbare, organizată de bravii pănazeni, sub conducerea harnicului şi neobositului păr. 1. Brad.

. C o r o s p .

Pag. 3

F e t i ţ ă a r s ă d a v i e . Copilita Valentina Prnticam, de 6 ani, din laşi, a rămas singură acisă şi, voind să se joace, s'a apropiat de cuptorul în care ardea un foc straşnic spre a-şi face de lacra cu flăcările lui. Fiind însă prea mare apropierea, flacăriie i-au cuprins părul şi hainele, pricinuindn-i arsari groaznice pe tot trapul. Nefericita de ea a fost dusă în mare grabă la spital, dar n'a mai putut fi imakă din ghiarele morţii cari 1 s'au Înfipt atât de straşnic îs trup, şl în scurtă vreme a mărit.

Evreii Astăzi, când atâta lume îi ureşte —

şi cu drept cuvânt — pe Evrei; astăzi când sunt partide politice, la noi, chiar cari au drept pudctul cel mai de căpetenie al programului lor, problema evreiască; astăzi, când dl Hitler în Germania îi dă pe Evrei afară din toate slujbele, ba chiar şi din ţară; astăzi, când Arabii din Palestina i-ar stânge pe Evrei într'o lingură de apă; astăzi, când Englezii, cari stăpânesc Pa­lestina, au de gând foarte serios să îm-părţească Palestina intre Arabi şi Evrei, şi astfel să pună capăt, odată pentru tot­deauna, certelor dintre aceste două po­poare j astăzi, zic, e bine să ne dăm şi noi seama, care este învăţătura bisericii noastre despre Evrei.

1. Poporul evreesc a ajuns la soartea lui Cain.

Cine nu cunoaşte istoria lui Cain şi Abel, a celor doi fii a lui Adam şi Evaî Abel a fost păstor de oi, iar Cain, cel mai bătrân, lucrător de pământ. Amândoi au adus jertfă lui Dumnezen din roadele pământului. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui. Şi s'a întristat Cain tare şl faţa lui era posomorită. Şi î-a o-morît Cain pe fratele său Abel. Şi a zis Domnul: >Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lacra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ« (Facerea 4 , 1 0 — 1 2 ) .

Abel este protochipul Mântuitorului, iară Cain reprezintă soartea poporului

evreesc. Precum 1-a pizmuit Cain pe Abel — întocmai aşa 1-a pizmoit şi poporul evreesc pe Isus pentru multele minuni pe cari le-a făcut pe pământ şi pentrucă 1-a ales pe el Dumnezeu şi 1-a preamărit mai mult decât pe alţii. Precum s'a înteţit pizma lui Cain până la omor — întocmai aşa s'a înteţit şi ura fariseilor, cărturarilor şi arhiereilor împotriva lui Isus, când au cerut dela Pilat moartea RăscumpăJăto-rului şi, în ura lor neîmpăcată, au fost în stare să se blesteme zicând: >Sângele lui asupra noastră şi asupra iiilor noştri* (Matei 2 7 , 25). In sfârşit precum Cain 1-a dus pe Abel afară la câmp ca să-1 omoare — întocmai aşa l-au scos şi arhiereii, fa­riseii şi cărturarii pe Isus aiară de oraş, pe muntele căpâţinilor, ca să-1 răstignească.

In aceeaş vreme însă i-a ajuns şi bles­temul care 1-a ajuns pe ucigaşul Cain, mai adăugându-se la acela blestemul Mântuito­rului: »Şi voi pliniţi măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de năpârcă, cum veţi scăpa de judecata gheenei? Pentru a-ceasta iată trimit la voi proroci şi înţelepţi şi cărturari, şi dintr'înşii veţi omorî şi veţi răstigni şi dintr'înşii veţi bate în săboarele voastre şi veţi alunga din cetate în cetate. Ca să vie asupra voastră tot sângele cel drept, carele s'a vărsat pe pământ, dela sân­gele lui Abel cel drept până la sângelă Za-hariei, fiul Varahiei, pe care l-aţi omorît între biserică şi altar. Amin zic vouă că vor veni toate peste neamul acesta... Iată se va lăsa casa voastră pustie « (Matei 2 3 , 32—37) .

Blestemul lui Cain se poate cuprinde pe scurt în cuvintele: » Zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ*, care este şi al po­porului evreesc, la care se mai adaugă blestemul rostit de Isus: »Iată se va lăsa casa voastră pustie*.

2. împlinirea blestemului. Aceste două blesteme s'au împlinit

întocmai în poporul evreesc, pentrucă nu există alt popor mai zbuciumat şi mai fugar decât acesta, pe întreg rotogolul pământului, iară casa lor, Ierusalimul şi Palestina, lăsatu-s'a pustie de ei, pentrucă

că unu-i s5rn3? ba eă sltuia-i bate colivs in piept, ba să au-i vremea şi să mai sşteptSm. Ia sfârşit, bsg eu da ssamă să toate astea-s vorbs de clucă, şi îatr 'o zi sumai cs-o apus P8 asvastă din scurt :

— Ia ataultS, Mărando, da dc Parase hiv «« zici?

— Care Paraschiv? Ss făcea moarta 'a popuşoi. — Cum care ? C I nu-i decât unu 'n sat:

Paraithiv al Saftei Morarului, fi flăeâu cu minte, tingur la părinţi, muncitor, gospodar; do voinic li de frumos — slavă Domnului... ha?Cezioi?

— Doamne, zău, Marine, cât an vrei ta s i mai ridisăm şi noi o leaeă din ce suntem.

Cum ţii tu să rămâi tot în treapta tal... Nu vezi «e fată avem? SI stea alături cu boierii de »*amt, da nu...

•— C B bâigui tu. Mărando? Se vede să na minţile aeasă. — Ba au bâiguiu dc fel. Ştie sa Miranda

**r»8a 68 spune. Da ai cu cine te 'nţelege? Ş'atuaci, par 'că deodată mi-s'a luat o per-

de a< — Bine, muere nebună, că mai bine na

tf'M zice — vra să zioă de asta se tot învâr­t i te pc-aioi clăpăugul eioeoinlui... Ei, taci ta C o?*e Niausor, să-ţi găseşte el badea aa de ţ Qloe. Auzi tu ocara dracului!...

Şi unds mi-am luat, #âaă una alta, pe le­

liţa Măranda la r&pasghel, ei dâ-i, şi dezeuas-o si âussftnt-o — pâsâ i-am pm minţile la ios. Norocire să nu se întfimplasn nimic m fata; putea să-mi dogorească obrazul, de nu des­chideam oehii la vreme. Şi m'am pus pe pază straşnieă. Un pxs nu mai făaca Ansata de lângă mine. Noaatoo, gât auzeam ml mai mio sgo-mot — eram Ia pîslosre. în®&sc&m%& puşca m sfărmături de eeaua, ş'o ţineam fn «uiu dea­supra patului. Acu, zie, să poftească puiul de oiocoiu prin baratura pe la mine, că 1-a văzut aghiuţă! Dimineaţa — Ansuţa su mine la xtâmp — şi munce.i fata mea cât patru bărbaţi. în vremea usta cioclovina se pârpolea pe jăratic, s'o vadă. Şi într'o zi, numai se să mă pornu-B S 8 Q cu «1 la ogor... Bade Marine e'am auzit

fi supărat pe mine, eü eu... aşa şi pe disa­colo. — Şi unde las lucrul şi mă întorc răstit k el:

— la 'a ascultă, Domnişorul» — Iui acolo — să faci bine să-ţi cauţi de treabă, şi vorbă su fata msa să au mai faci. Cauti-ţi f«tc ds seama D-tale. D-ta ntti boier, noi sunt«m ta­ras i , şi n'avem nimic de împărţit cu de-al D-ta. M'ai înţeles?... Gu mine — scurtă vorbă.

Şi a plecat ca un cltr i cu coada între picioare. Se făeuse vorbă în n t ii ta despre asta. In sfârşit, eu ă» eram în bou mei. Mă tot gândeam în fel ?i «hip. Ciocoiul, pe sât înţelesesem legase şcoala la gard. Lum»o

ssot Ia eapăt? Zi oă-i dă draau în gând să vie îatr'o noapte sâ horbScăiEseă prin ograda noa­stră. Doamne faraştf, intri 'nti'un păcat. Nu mai aveam tihnă, nu mai aveam somz, fata p'âEgea, muiersa mă boseorodea îatr'uaa. Ga să curm — ce-mi zio? Am doi băieţi mari în­suraţi, la eassa lor. Stau să-mi strâng tot de ps eârag. Mi râfuiese cu boierul. Las casa şi pă­mântul pe seama băieţilor. îmi înears tot, îmi iau frumuşel nevasta şi fata, şi mă dus — unde m'a îndrspta Dumnezeu, că Iumea-î larga...

Ei, şi iasă aşa au venit lucrurile de-am poposit aici la eumitru Vasile, tovarăş veshiu de cărăuşie — Dumnezeu sâ-i ierte — ş 'apoi încetul su iasstul mi-am înfiripat iar gospo­dăria, eă dacă-i sănătate şi omu-i vrednie toate se fao. Şi nu mi-a părut rău, şi aici azi nu-mi pas:©, e-ă mi-am lăBat easa şi pământul, pen-trueă oinstea-i mai scumpă şi decât casa şi deeât pământul. Şi-au fost, se vede, toate pe voia Celui de sus, aă iasă toat«-au eiţit la bus sfârşit...

A l e x a n d r u Vlahuţă

J u c a ţ i c u î n c r e d e r e la Loteria d e Sta t COLECTURA OFICIALA S e d i u l C e n ­t r a l : Cluj S t r . R o g . M ă r i a N o . 4 6 .

deşi acest popor este împrăştiat pe întreg rotogolul pământului, în Palestina trăiesc mai puţini, fiindcă nu-i pot suferi Arabii, cari au cuprins casa cea pustie a lor.

Blestemurile acestea au trebuit să se împlinească intru poporul evreesc cu atât mai ales că ei nu s'au mulţumit cu răs­tignirea lui Isus, ci l-au ucis şi pe sfântul Ştefan arhidiaconul, sfântului apostol Iacob i-au tăiat capul, iară pe sf. apostol Petru l-au întemniţat şi erau gata să-1 omoare şi pe el, dacă nu-1 scăpa îngerul din temniţă.

Tocmai de aceea Dumnezeu — deşi numai cu foarte mare durere, căci văzând Isus cetatea Ierusalimului, a plâns pentru dânsa — a blestemat Ierusaltmul şi i-a prezis pustiirea, zicând: „De ai fi priceput şi tu întru această zi a ta cele ce sunt spre pacea tal Iară acum s'au ascuns dela ochii tăi. Căci vor veni zile asupra ta şi vor pune vrăjmaşii tăi şanţ împrejurul tău şi te vor încunjura şi te vor îmbulzi de toate părţile. Şi te vor face asemenea cu pământul, şi pe fiii tăi întru tine, şi nu vor lăsa întru tine piatră pe piatră, pen-trucă nu ai cunoscut vremea cercetării tale« (Luca 19, 4 1 — 4 4 ) .

Şi de fapt. L a anul 67 după Hristos, Vespasian, generalul împăratului roman Nero, vine cu oaste mare asupra pămân­tului sfânt şi ucide şi dărâmă tot ce-i stă în cale. După trei ani, în anul 70, feciorul său Tit Vespasian cucereşte cetatea Ieru­salimului, omoară pe cei 600 000 de Evrei adunaţi între zidurile cetăţii pentru sărbă­toarea Paştilor şi aprinde şi vestita bise­rică a lui Zorobabel, aşa că nu rămâne din ea piatră pe piatră.

După 300 ani împăratul de pe atunci al Romanilor, Iulian Apostatul a încercat ce e drept să rezidească zidurile bisericii, şi astfel să dovedească lumii întregi că prorocia Mântuitorului nu s'a împlinit. Insă, dupăcum ne povesteşte păgânul scriitor Marcellinus Almianus, limbi de foc au eşit din pământ cari au împiedecat rezi-direa bisericii, aşa că, cu acest prilej, s'a împlinit şi mai minunat prorocia lui Isus, nerămânând piatră pe piatră din acele ziduri. Şi, de atunci, în nenumărate rân­duri, au încercat Evreii să-şi rezidească biserica şi cetatea, dar n'au izbutit, iară ei au rămas singurul popor mare şi pu­ternic din lume, fără de ţară.

Şi, cu toate că de atunci s'au îm­prăştiat între toate popoarele lumii, au rămas un popor a parte, urgisit şi chiar urît de toată lumea. Alte popoare, ca Avarii, Hunii, Goţii, Vandalii şi chiar Ro­manii au pierit, amestecându-se cu alte popoare, pe când poporul jidovesc nu s'a amestecat şi n'a pierit, ci trăieşte prin toate ţările lumii, acomodându-se împre­jurărilor şi învăţând limba poporului res­pectiv, dar rămânând totuşi aparte, cu re­ligia şi obiceiurile lui, ceeace este o ade­vărată minune şi dovadă că Isus este Dum­nezeu adevărat, iar prorocia lui cu adevă­rat prorocie.

S'au împlinit deci, în poporul evreesc, nu numai prorociile Ini Isus, ci şi ale lui Danii prorocul dar mai cu seamă a lui Ozie prorocul care prorocise: »Căci zile fără de număr fiii lui Izrail vor rămânea iară rege, fără căpetenie, fără jertfă şi fără de altar, fără de preoţie si fără de ară­tători* (3, 4) .

3 . Scopul lui Dumnezeu prin susţinerea poporului evreesc.

Sunt mai multe. întâi Dumnezeu vrea ca toată lumna, toţi creştinii mai ales, să înţeleagă din soartea acestui popor că: >Mare eşti Doamne, şi minunate sunt lu­crurile tale şi nu este cuvânt spre lauda minunilor tale*. Să înţeleagă că susţinerea acestui popor este o adevărată minune şi o dovadă a dumnezeirii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Al doilea scop al lui Dumnezeu este, ca Evreii să păstreze, neştirbite, cărţile Vechiului Testament şi din acestea să se poată dovedi lumii întregi, că toate pro­rociile profeţilor s'au împlinit în Isus Hris­tos şi că el este adevăratul Mesia cel mult aşteptat. Ştiţi însă, cum sunt ei cu cărţile acestea? Ca orbul care priveşte în oglindă. Se uită bietul, chipul lui de fapt se vede, îl vede toată lumea, numai el nu, fiindcă este orb şi nu poate vedea. Aşa şi popo­rul evreesc, a cărui soarte se află descrisă şt prezisă în cărţile Vechiului Testament, cu adevărat >văzând nu vede şi auzind nu aude, nici nu înţelege« (Matei 13, 13).

A treia menire a poporului evreesc este, să se implinescă întru el prorocia sf. apostol Pavel: > Orbirea la o parte din Izrail s'a făcut până ce va întră plinirea neamurilor (adecă pânăce se va vesti evan­ghelia la toate popoarele), şi aşa tot Iz-raiiul se va mântui, precum este scris: ,veni-va din Sion izbăvitorul şi va alunga fărădelegea lui Iacob. Şi aceasta va fi le­gătura mea cu ei, când voiu lua păcatele lor1* (Romani Îl, 2 5 — 2 8 ) .

Atunci, la sfârşitul lumii, va veni din nou prorocul Ilie, cel mai mare dintre pro­rocii de demult, şi-i va întoarce şi pe Evrei la pocăinţă, dovedindu-le că Isus este cu adevărat Mesia. Iară Evreilor le va cădea vălul şi albeaţa de pe ochi, şi-şi vor recunoaşte rătăcirea cea îngrozitoare. Şi numai după aceea va veni sfârşitul lumii şi judecata de pe urmă.

Din toate cele arătate până acuma se vede, cum trebue să ne purtăm noi creştinii faţă de poporul evreesc.

E un popor nefericit. Un popor care ispăşeşte vina părinţilor, un popor însă care nu este mai puţin bun decât au fost părinţii lui din Vechiul şi dela începutul Noului Testament.

Având în vedere porunca dumne-zeească: »Să iubeşti pe deaproapele tău ca pe tine însuţi*, noi nu-1 putem urî, nu-1 putem ' nelndreptâţi, nu-1 putem prigoni. Nu putem însă nici să-1 lăsăm să-şi bată joc de noi şi să ne sugă sângele. Poetul nostru Alexandri i-a numit, şi pe drept cuvânt: >lipitorile satelor*. Ei bine, de li­pitori ne apărăm şi nu le lăsăm să ne sugă sângele şi să ne omoare.

Aşa trebue să facem şi cu poporul evreesc. Ne vom feri de el, ca să nu ne sărăcească şi, când va fi nevoie, îl vom pedepsi, dar totdeauna vom lucra împo­triva lor numai conform poruncilor dum-nezeeşti şi necălcându-le pe acestea, adecă creştineşte.

P ă r i n t e l e l u l l u

Numiri de profesori la şcol i le secundare din Blaj

Pcatru anul seolar 1937/8 au fost « la Blaj, la diferitele şeoli aeeundare, u r m ^ î profesori suplinitori, de oătre P r e a v e n J f î Coszittor Arhiepiscopese. t a l

La Liceul de băieţi: P i r . Vasile Critt la catedra da religie, Virgil Staneiu l R r 0 n u , ? Ghcorghs Biriş Ia latini, luliu GheţU u t l„. pir . Io»n Vultur tranoeză, Vladimir Sidac ttJ cez», Nisolae Gheţie germani , Iacob Boree, filozofie, pâr. F i l ip Pop fizieo-shimice, NieolS |

Brumar fizieo-ehimiee. Liceul de fete: păr. Ioaa Beîu religie, Eu.

gtaia Todiea româaă, Victoria Borcca latin Margareta Sabau latină-elini, Alezaadrina Sâm' pileen' francezi, Silvia Boeăaieiu filozofii, drept, Măria Jacodi fizieo-chimice, Miaoâora Ansa eaîigrsfis dsseu, Fclicia Pop- Rinaa lucru ds mâafi, Măria Popasau-Stoica gospodine.

- Şcoala Normală de învăţători: Virgil Stoica romani , l oan SâmpSUeaa francezi , Emil Misaroţ geografia, Dumitru Muatcaa ştiinţele agricole, Mttai Mânea înviţator la «eoala 1% aplicaţie.

Şcoala Normală de Învăţătoare: pir Dr. Augustia Ciungaa religie, Aurelia Socaeiu geografi*, Mtria Bad matematici, Măria Aeru* daa lueru de mână ţesut, Sora Coastaatin Ciora gospodărie, Livia Viţa învăţătoare li şcoala de aplicaţie.

Liceul Comercial de băieţi: Auguitin Mcmcş româa*-fraac«z*, Traiac J<scodi itaiiani, Emil Nireştsanu gsograii», Alexandru Pol stria­tele comerciale, p£r. Iuliu Moga mărfuri-fieito-chimist, Eugea V i p aritmetici , Olimpiu 1, Bxma ştiinţele juridico «cocomise, p*r. Io» Fierea muzica su dexterităţi.

Liceul Comercial de fete: Elvira Neamţu-Saciu romană-franeeză, Rozalia Duca germani, Lidia GavrileSRU italiană, Livia Suciu-Poj» ştiinţele comerciale, Tulia Groze-Ţuţurea ştiis-ţele comerciale:, Victoria Urzic i aritmetici, Olga Spaniol-Alâmoreaa ştiiaţclc juridico eco­nomice, Veturia Fulicca ştiinţele naturale-fizico-chimics'mitrfuri, Otilia Gael geografie, Marii B ig i i sa gospodărie.

Gimnaziul Industrial: Petru Şsrban catedră stiinţifieă-litsrarl, Ghcorghs Ciora profceor-maeitru-tămplar, Constantin Şsrban maestru la maşini.

Şcoala de menaj: Eia Cristea directoara şi la catedră de ştiinţele menajului, Silvia Comşa romlnă-fraaoeză, Ludovisa Motoc mş-temctieă-fizieă-chirais-ştiisţele naturale, Măria Trifan — G&bor ţeaut-ormamentaţie, Zamfir» Graur bucătărie.

M a r e n e n o r o c i r e d e c a l e f e r a t ă Tn G e r m a n i a . La Ncuss în Germania s'a în­tâmplat în săptămânş aceasta o mare neno­rocire de cale ferată. Un tren de persoane a sărit de pe şine provocând moartea a 14 că­lători şl rănind greu pe 38. In trenul acesta se aflau mai mulţi creştini catolici cari se re­întorceau dlntr'un pelerinaj dela Romerskirchen la Kevelaer. ' -

C e a m a i m a r e p i a t r ă pre ţ ioasa d i n l u m e . De felul ei e diamant şl învăţaţi' l-eu botezat cu numele de Cullinan. Cântăreşte mai bine de o jumătate de kilogram; de sine în­ţeles atunci că şi valoarea lui va fi foarte mare. A fost aflat într'o mină de astfel de pictri. înainte cu 30 de ani, în partea de miazăzi a Afrlcel. In 1907 a fost dat dc cinste regelui Angliei, Eduard al Vll-lea, de guvernul ţării în care a fost aflat. Era atunci ca o bucată de piatră fără forme plăcute. Cioplirea lui s'a făcut într'o mare fabrică din oraşul Amsterdam. A ţinut vreme de 10 luni acest lucru. Din bu­căţile cari au căzut la cioplire, s'au făcut alte 9 pletri scumpe mai mari şt 96 mai mici. A cest diamant, dupăce a fost gata, a fost pn» între scumpeturile curţii regeşti din Anglia unde se află şi azi.

/

U N I R E A P Q P n B í T T . n i Pag. 5

Ce mai este nou în politică In a m i n t i r e a u n u i m a r e l u p t ă t o r na ţ iona l i s t !

Ia 8 Septemvrie , tineretul naţional ţărănist, din jud. Alba, a prăznuit ou mare p o m p ă în comuna Miceşti, amintirea păr. Ioachim Totoianu fost mare luptă­tor naţ ional is t pe vremuri. Cu aoeit prilej au l ua t p a r t e o mulţime de oa­meni de seamă ai partidului naţional ţărănist , având în frunte pe însuş d. luliu Maniu, care a ţinut să veşnioeasoâ numele fostului său tovarăş 'de lup tă dârzi p e n t r u neam şi pen t ru iege, prin-tr'o cuvântare minuna tă . „N'aveam — spunea printre altele d.I. Maniu — în vre­murile mai vechi advocaţi, n'aveam me­dici, n'aveam ingineri, aveam doar o falangă demnă de preoţi, vrednici lup­tători. Ei erau inteleotualii noştri. în­treaga luptă de desrobire a neamului românesc s'a dat sub semnul crucii. Greuta tea mare cădea pe umerii ţără­nimii, a preoţimii şi a dâsoăiimii".

Tineretul naţional ţărănist a aşezat pe casa acestui în veci neuitat preot o piatră de marmoră ca semn de recu­noştinţă. Prăznuirea s'a sfârşit, cu o pomană pentru sufletul răposatului şi cu o masă mare la Alba-Iulia, la care au luat parte peste 200, de oameni, şi la oare s'au ţinut o mulţime de cu­vântări.

î n t o a r c e r e a dMui N. Titu-l e s c u î n ţ a r ă

D. Nicolae Titulescu, fostul nostru ministru de externe se va intoarce 'n ţară in ziua de 6 Octomvrie, pentruca în 8 Octomvrie să-şi înceapă lecţiile de drept civil la Universitatea din Bucureşti. Dânsul se reintoarce'n ţară, fiindcă legea învăţă­mântului nu-i mai permite- să stea departe de şcoală atâta vreme cât mai vrea să fie socotit ca proiesor.

M o a r t e a u n u i po l i t i c ian r o m â n d e s e a m ă

La Cluj, s'a stins din viaţă zilele trecute politicianul Dr. Aurel Socol, ad­vocat distins şi preşedintele organiza­ţiei naţional-ţărăniste din judeţul Cluj in e t a t e de 59 ani. Răposatul a fost ales de opt ori deputat al Clujului şi a fost un om de seamă şi de omenie.

înmormântarea i-a fost de t oa t ă frumuseţa, cum Clujul n'a mai văzut. Au luat parte la înmormântare dnii.'Ion Mihalaohe preşedintele partidului naţio-nal-ţărănesc, Dr. Iuliu Maniu fost prim-ttunistru, dl Ioan Răducanu fost mi­nistru, dl Oct. Tâslăuanu, fost mi­nistru, apoi to t oe are Clujul mai ales ?l peste 5 mii de oameni.

C e s e m a i p e t r e c e ' n R u s i a

Bine cu siguranţă nu, ci numai rău. AŞa spun toate ştirile cari apucă a trece baniţa dincoace, la noi. Condamnările la m°arte şi omorurile pe furiş se ţin lanţ.

In zilele acestea au fost proaspăt condam­naţi şi împuşcaţi trei dintre fruntaşii unei organizaţii contra-revoluţionare. Alţi mem­brii ai acestei organizaţii au fost prinşi şi duşi în diferite închisori.

Toate acestea se întâmplă, fiindcă Stalin >omul de oţele se teme de moarte. Şi pe drept cuvânt, căci dacă duşmanii lui au cutezat să-I omoare pe unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, atunci cu si­guranţă nici pe el nu-1 vor cruţa.

Un m a r e s fat al n e a m u r i l o r

Intr'una din zilele săptămânii acesteia s'a ţinut o mare sfâtuire diplomatică a neamurilor intr'una dintre frumoasele lo­calităţi din apropierea Genevei, în Elveţia.

Ea a fost pusă la cale de cele două mari puteri europene Franţa şi Anglia şi au fost invitate, spre a lua parte, Italia, Rusia bolşevică, Germania, România, Iu­goslavia, Turcia, Egiptul, Albania şi Bul­garia.

Pricina pentru care s'au strâns la a-cest mare stat toate aceste popoare ale lumii este dorinţa reglementării umblării vapoarelor pe apele Mării Mediterane şi întocmirea unui plan de stârpire a hoţilor de mare cari pricinuesc mari stricăciuni tuturor vapoarelor ce le cad în ghiare.

Răsbo lu l d in China

Japonezii s'au înfuriat oam râu pe Chinezi. La Shanghai tunurile lor au făcut un prăpăd îngrozitor. O zi întreagă au tras fârâ'neetare asupra ţinutului Pu-tung. Chinezii au răspuns şi ei asupra Sanghaiuiui, dar tunurile lor n'au prea făcut mari stricăciuni. Ziua aceasta de luptă a fost una dintre cele mai groza­ve, atât pentru unii, cât şi pentru alţi.

Ruşii, cari nu-i au la inimă de loc pe japonezi, au trimis ca ajutor chine­zilor 72 de avioane. Alte 250 de avioane şi 250 de tunuri bolşevice sunt în drum spre China, iar mareşalul Bluecher, co­mandantul şef al armatei bolşevice din răsărit şi-a mutat reşedinţa mai aproape de hotarele Chinei.

Japonezii puşi în faţa acestei pri­mejdii au mai mărit bugetul ţării cu încă 2022 milioane yeni (bani japonezi) pentru a-şi putea câştiga arme şi mu­niţii.

Chinezii, cari sunt mulţi la număr, câtă frunză şi iarbă, au înconjurat cu 20 de divizii Shanghaiul şi trag nădej­dea că vor izbuti să-i învingă pe japonezi.

M a n e v r e l e r e g a l e d e t o a m n ă . In toamna anaini acestuia manevrele regale se tiu în regiunea Sibiului. Armatele vor fi con­duse de generalii P. Dumitrescu şl Ciupercă având de şef pe generalul inspector de «mată Motas. Concentrările se fac în două acrii. Una a fost încorporată la 1 Septemvrie, iar a doua va fi încorporată Ia 1 Octomvrie.

îngrijirea locuinţii Nu se poate nici vorbi despre îngri­

jirea locuinţii, când aceasta nu are decât o singură odae, sau când, deşi are două sau trei, întreaga familie petrece, ziua-noapte Intr'o singură cameră. Cazul întâi nu se mai prea întâlneşte. In simple bor­dée sau colibe mai trăesc prea puţini ro­mâni în ziua de azi: oameni Băraci lipiţi pământului sau lucrători la pădure, la câmp, când moşia e departe, în decursul muncii de vară. In cazul din urma nu lamilia în­treagă trăeşte vreme îndelungată în adă­posturi cu o singură încăpere. Ci sau nu­mai bărbatul, ca la munca din munţi, sau copiii mai mici, cei mari şi tatăl lor dor­mind sub cerul slobod, cum se întâmplă la muncile de vară.

încolo, mai mult ţiganii sunt aceia cari mai trăesc şi azi în bordée. Faptul, că şi numai înainte cu o sută de ani mai erau destule sate cu locuinţe dintr'o sin­gură cameră, se explică prin primejdiile năvălirilor duşmane cari pârjoleau satele românilor. Aşa că pentru ei nu se plătea sâ-şi facă lociunţe prea costisitoare.

Dar e cu mult mai des cazul când o familie are o casă cu două sau trei încă­peri şi totuşi locuesc ziua-noaptea în una singură. Atunci, de bună seamă, greu se poate vorbi de îngrijirea locuinţii. Unde e prea multă lame adunată nu se poate ţinea o bună rânduială şi curăţenie, nu se poate aerisi cum se cade. Iar acesta e întâiul lucru trebuincios pentru a avea o locuinţă sănătoasă. Dacă sănătatea e darul cel mai preţios pe care ni-1 dă Dumnezeu şi cea mai mare avere, noi suntem datori să fa­cem tot ce ne stă în putinţă pentru a o păstra în noi şi în copiii noştri.

Deci mai întâi, când clădim o casă nouă să o facem cu cel puţin trei camere, pe lângă cămară şi pivniţă. Una va sluji de bucătărie şi prânzitor, a doua de locuit peste zi şi a treia de dormit peste noapte. Dacă sunt familii mai numeroase, o parte din membri ei vor dormi în odaia de peste zi, dupăce a fost bine aerisită în fiecare seară, fie vară fie iarnă, iar alţii în camera a treia. De obiceiu plugarii noştri nu în­trebuinţează aceasta cameră de a treia, •casa dinainte*, cum se spune în unele părţi, decât în zile de praznic pentru a primi oaspeţi. Ei se tem, că având de obiceiu mobila cea mai scumpă, patul cel înalt, cu covoarele şi perinele, aoestea să nu se strice. Şi aşa se grămădesc cu toţii şi dorm, claie-grămadă, incarnera pe care o folosesc ziua, şi care, dacă sunt numai două de toate, o folosesc şi de bucătărie.

Adeseori rămâi îngrozit văzând in ce paturi şi cum dorm şi unele din familiile celea mai avute ale plugarilor. De când încep a se pregăti de culcare, nu-i mai cunoşti că-s românii curat îmbrăcaţi de peste zi. îşi iau pe ei nişte sdrenţe, copiii se culcă doi, trei şi chiar patru intr'un pat, pe nişte saltele cu paele putrede adeseori şi se coperă uneori cu ţoale ră­mase . . . şi cari n'au mai fost spălate de când au eşit din piuă.

Vom continua încă de a vorbi despre acest neajuns.

(Delà Secţiile „Astrei").

Citiţi şi răspândiţi „UNIREA POPORULUI"

V

Pag. 6 U R I R I A P O P O R U L U I Nr. 37

Sfintele misiuni din Archiud jud. Mureş

Ia urma dorinţei locuitorilor români-uniţi dia Archiud si la intervenţiile bunului nostru păstor sufletesc, Pr. Patriciu Tătar, s'a apro­bat dc către Preaveacr&tul Consistor Mitropo­litan ţinerea in acest an a unor misiuni sfinte in comuna noastră.

Blajinii locuitori îşi aduceau aminte, că in anii 1907 şi 1908 au avut ca învăţător con­fesional pe Iuliu Pop, eare în scurtul timp de 2 ani a desfăşurat o activitate rodnică şi care prin conduita lui a lăsat urme adânci în sufle­tele Ier. Considcrându-1 ea pe un iubit fiu a-doptiv al satului lor, i-au urmărit viaţa dusă departe ds ei. Au auzit de darul dumnezeesc ce-1 are î» propovâduirea evangheliei lui Hris-tos fi au cerut ca sf. misiuni rânduite lor sa fie tinete de Preaeuvioşia Sa Pr. Egumen Lu­cian Pop. Ia acest scop au amânat data ţinerii misiunilor. Iubitul şi harnicul paroh Patriciu Tătar aproape cu un an înainte a pregătit to­tul în vedesea acestui minunat prilej ds pri­menire sufletească. La apelul Sf. Sale ai din donaţiunile credincioşilor s'a adueat frumoasa sumă de 20.000 lei dia care »'« cumpărat un rând dc ornate pt. festivităţi, un potir cu cupa de aur şi s'a suflat cu aur vechiul potir.

O vreme posomorât*, pravsstitoare de } toamnă, a premers zilelor sorocite pentru sf. misiuni.

Dar iată, că în ziua ds 26 Aug. ia orale 3 d. m. norii s'au împrăştiat, iar sos i «îs a fe-învăluit ţinutul în razele lui calde. Totul s'a înveselit. Nu peste mult Pr. Luciaa â$hi Momiu , însoţit de Pr. P. Tătar, sosind de căirs Tsssa,' a fost întâmpinat la poarta de triumf ridicata de popor. Aici corul bisericesc a istoaat cân­tece religioase, după care notarul com. a rostit o scurtă cuvântare, arătând busuria îndoită sss o simţesc cu toţii atunci eâad fl stvid îa mij­locul lor pe celec nu i-au putut uita si ears acum vine să le aducă mâsgl ie re 3ufietsas<?» A fost o revedere emoţionantă. Bstrâai şi ti­neri, femei şi copii strânşi îa jurul preaşu-viomîui Pariate au lăcrimat de bucurie. Ii să­rutau mâna şi-l îmbrăţişau eu privirii» lor pline de o dragoite profund r s s p e a t u o a g . Nu-şi putea stăpâni emoţia alei părintele Luoiaa. Cu othii scăldaţi ia lacrimi îi privea pe iubiţii iui foşti elevi, mulţnaiadu-lo de felul cum l-au primit şi i-a chemat şs Huma la împlinirea d s -torinţelor către Dumnezeu.

După ce eleva Aaa Lueia Tătar a deela-mat poezia Sămănătorul dc A. Vlgfauţâ şi i-a oferit ua frumos bushet de fiori, ne-am dus eu toţii la biserică, unde au luat îaeepu! sf. Misiuni. Nu poate condeiul descrie cu credinţă eele ce s'au desfrăşurat. A fost o adevărată revelaţie.

Cu o neîntrecut* vigoar® şi râvnă a mua-cit Pr. Luciaa şi n'a cunoscut oboseală. In fiecare zi dela ora 5 dim. şi până după ora 11 seara primea pe ecice căutau alinare şi mântuire suflatelor lor. Nu întrerupea mărtu­risirile decât pentru a predica şi a ecrasta bolnavii. Şi veneau credincioşii să asculte ou-vâatul dulce al Mântuitorului nostru Isus Hris-tos tălmăcit eu atâta frumussţe şi autoritate 9 C bunul Părinte misionar.

Doamat, cât ds aproape ac simţim â« Tine la acestea zile şi sât dc bia« era îa casa Ta! Ne-am uitat cu toţii de grijile şi bucuriile acestei lumi trecătoare. Nu simţeam foame şi nici oboseală, deşi ajuaam şi stăteam !» bise­rică până Ia ora 3 şi 4 d. m. şi dela 6 până Ia 10 ore seara, măcar-câ sf. misiuni s'au ţinut îa zii* de lucru afară de o duminecă.

Miaunat a fost rodul aeestei munci. Par'eă auzeam cu urechile sufletului văicărelile sa­tanei înăbuşite de cântările de bucurie ale în­gerilor. O cetate s'a recâştigat pe seama Re­gelui Rfgifor. Frumoase zile de sărbătoare creştiaeassă a hărăzit milostivul Dumnezeu comunei noastre, când ai-s'a dat să ascult*m zilnic 2 sf. liturghii, una servită de pâr. P. Tătar şi ceialaltâ de păr. Lucian. Ia acestea zile creştinii dorniei de învăţături sfinte, au cumpă­rat cărţi si rozarc îa valoare de peste 4800 Lei. S'au împărţit şi cărţi dăruite în valoare de 340 Lei celor tineri şi săraci.

Faima frumoaselor predici a adus Dumi-aecâ o marc mulţime de ereştiai evlavioşi din comunele vecine. Au venit ca aă dea ajutor la munca cea măreaţă şi Sf. lor: Protopop D t -eei Dionisiu dia Teaca, Vieeprotopop T. Hossu dia Milaş, Preoţii Aroa Ignat din Ocaiţa, Brân­zea Ioan dia Orosfaia, Moldovan Ioan din Bu-durleni, Luugu Ioaa dia Stupiai şi Ioan Morar din Pintiec, Mai mare-ţi era drcgul să vezi eum se grăbeau oamenii sfl-şi cureţe sufletele Sn baia sf. taine a pocăinţei. Bieariea a dtvenit ncineăpătoare pentru e«le 4.000 persoana adu­na ts la prazni?, aşa încât sf. liturghie s'a c s -k b r a t îa liber.

Ia cursul misiuailor păr. misionar a ţinut 10 predici. încheierea s'a făcut lani in 30 Aug.

Neşterse vor rămânea în sufletele HORSU'E acsste misiuni, dar vie m va fi întotdeauna a-mlatirea întheerii lor.

Abia câcd s'a terminat sfisţirsn crucilor ridic&te in amintirea misiunilor, am observ&t, ce rspade s'au scurs aceste cinci zii?.

Când păr. P. T l t a r a ţinut t in ţ i ta suvâ-tares ds muiţumirc şt bun rămas, ia t rs tga taul-ţitns ds credincioşi a izbucsit latr'un plâm se 1-a podidit şi «ce orator. Nu cotescam a vărsa lacrimi da durere, să iată a veait timpul câad Pre&euvioşk Sa p i r . Lucian şlsasS d s k moi, pentru a lucra îa via Domnului, acolo unde misiunea Sa il suiamă la sf. mănăstire a Moi-SSlUlui.

Mârc sşti tu Doamne şi mişunată suct lu­crările Tal»! Ca dulce este sfhiţiren iubirii creştineşti!

Cu aseastă manifestare ds iufcirs creş­tineasca şi cu rezultatul frumos al misiunilor, In cursul cărora s'au spovedit şi împărtăşit 830 da crediaciori, a fost răsplătit păr. Lucian, Toats le-a primit cu multă smerenie şi a spus: „Nu ştiu d3câ ne mai Întâlnim în această lums pământească, deci pentru voi ultima şi cea mai mare dorinţă a mm este, dragii a e i , ca să m revedem cu toţii î s împărăţia cerească la dreapta Iui Isus". Cine şi-a mai putut stăpâni plânsul?

In urmă nc-a dat binecuvântarea papala» am ocolit biserica, ne-a stropit eu agă sfin­ţită şi am rostit rugăciuni pentru Preaeuvioşia Sa. Sfintele misiuni s'au terminat.

Pariatele Lucian însă nu ae-a putut pă­răsi până ia dimineaţa zilei ds 31 Aug., deoa­rece predicile Sale minunate au avut darul dela Dumnezeu de a atrage însă multe suflets 2a scaunul mărturisirii. Ia dimineaţa plecării, po­porul din nou s'a adunat pentru a-şi lua rămas bun dela Preaeuvioşia Sa. Dropt mulţumită lui Dumnezeu pentru hogatele sale daruri primite şi pentru a au mai desshide uşa păcatelor, cred că ar fi bine, ca sub înţeleaptă şi binevoitoarea sondu-cer« a păr. paroh P. Tătar, să se orge-

aiztzc devoţiuni lunara eă t rs inima l H j , recitarea Rozariului, spovedanii şi Imparn" 1 1: cât mai dese, iar In Ziua Crucii să se l m

ţ l r i

găciuai pentru pr imirea indulgenţelor p U ^ Să au treacă duminecă sau sărbătoare f l r | ' se recita, In faţa Sf. Cruci dela

misiuni rn»> ciusi pentru obţinerea de indulgbaţe parţial' când să fie pomenit păr. Luciaa, implorâid »* Dumnezeu, ca că-i împlinească suprema dorinii a călugărilor, adecă să-i dec darul sfinţi,!.:

Archiud, la 31 August 1937. E u g e n Andrei

notar

O familie ca puţine altele Cu începuturi modes te dar cu credinţă mare

Desigur, pentru mulţi din fiii anei bune părţi a Ardealului este îndeajuns de cunoscut nu­mele familiei Albini din Zlatna Ampoiului, fiindcă de el se leagă o sumedenie de înfăptuiri măreţe pentru oropsiţii şi necăjiţii acestei vieţi. Numai sutele de suflete din jurul Zlatnei, ce se hrănesc zilnic eu p&nea cea de toate zilele, pot spune îm­preună cu orfanii şi săracii din Zlatna, câtă bană-tate se ascunde în sufletul dnei Elena Albini şi al d. Iuliu 7. Albini. Şi numai sanctuarele sfinte, bisericile cu podoabele lor măreţe, turnurile clo­potniţe cu glasul de tunet metalic al clopotelor pot mărturisi după cuviinţă vrednicia acestor mari binefăcători şi neobosiţi ctitori de lăcaşuri sfinte, fiindcă măsura cea adevărată a oamenilor sunt faptele şi nu vorbele lor.

Insă cu toate că e aşa de cunoscută această familie pentru marile ei biaefaeeri, nu strică să arătăm prin câteva trăsături de condeiu cititorilor gazetei noastre drumul luDg şi greu, dar cinstit, pe eare a mers această familie dela nrzirea ei şi până ca a ajuns pe culmiie unde stă astăzi, fiind­că prin munca şi virtuţile ei cu adevărat creşti­neşti s'a făcut vrednică de pildă vie multora.

D. Iuliu V. Albini e un bărbat bine legat, de statură înaltă, robustă, faţa sănătoasă, capul acoperit eu păr alb ca neaua. In anul acesta îm­plineşte 76 de toamne. E scoboritor dintr'o veche familie de cioplitori de piatră italieni, venită în Ardeal pe vremea împăratului Carol VI, care a zidit cetatea Alba-Iuliei. Această familia, sfârşind lucrul, nu s'a mai roîntors în Italia, ci s'a stabilit în comuna Cut din preajma cetăţii la a cărei zidire a lucrat ani ilearândul şi cu vremea s'a făcut tot o apă şi un pământ eu cei în mijlocul cărora şi-a pas în . gând să-şi trăiască vieaţa. Membrii ei prin muncă şi credinţă s'au ridicat îneet dar cinstit deasupra semenilor lor aşa, încât cu vremea au ajuns a fi socotiţi, printre fruntaşii neamului ro­mânesc şi nu s'au sfiit a lupta cu îndârjire pentru; drepturile acestui neam ce i-au primit cu atâta dragoste la sânul său.

In sânul acestei familii s'a năseut acum 76 de ani, în comuna Cut şi d. Iuliu V. Aibini. Pă­rinţii dânsului fiind oameni cu prindere bună !• su­dat la şcoală să 'nveţe carte multă. Tânărul a-vând o minte ageră a dobândit în acele vremi de grea urgie, diploma de notar fătând practica în Săcărâmb şi Hunedoara. In 29 Iunie 1887 s'a căsătorit cu Elena lancu din Săcărâmb, unde şi-a pus la încercare pentru întâia dată şi norocul de minier. Na peste mult (1888) întâmplarea noro­coasă a făcut, să fie numit notar în Zlatna, alt centru minier. Acolo, prin 1889 îşi pune în gând să deschidă, o mină proprie, la voia norocului, căci minieritul e mai mult o loterie decât un calcul bine întocmit. Gândul s'a prefăcut în faptă şi în acelaş an în comuna Valea Dosului a făcut primele săpaturi în mina botezată cu numele de „Dacia romană". Luerarea a mers în cinste şi °" uaenie vreme îndelungată aşa îneât cu câştigul de acolo tinăra familie a izbutit să întreprindă a l t e

lucrări cu mult mai mari ca la Stănija unde a angajat zilnic^ peste 180 de muncitori dând în

Nr. J 7 U N I R E A P O P O R n T . n i

felul acesta posibilitate de mancă ţi câştig mul­tora dintre săracii acelui ţinut.

Stănija e ascunsă în creerul munţilor Apu­cai a?- c ă d e 0 c o m a n i c a t i e mai ca lumea nici v 0rbă nu era. Transportul şilicului (material scos -jn mină spre a fi dus la şteampuri şi ales diu el aurul) trebuia făcut cu carele cu boi pe dru-m a r i tăiate'n stânci. Ca ochii par'că înrouraţi spunea deunăzi venerabilul bătrân: „Câtă trudă şi cheltuială m'a costat pe mine până am ridicat ] a Stănija, ceeace este chiar şi până astăzi, apoi până am reuşit de am tăiat drum pe dis­tanţă de 9 — 1 0 km. şi câte piedici nu mi-s'au pus chiar de către oamenii pentru a căror bine lucram —- dânda-le de lucru pentru plată scumpă şi făcându-şi lor ticneală cu drumuri bune în ho­tar. Ba unii români de-ai soştrii se puneau îm­potrivă şi nu îngăduia să se taie din pământul lor pentru drum. L-am acoperit şi acela cu bani, pentrucă aşa-s unii, se încăpăţinează chiar şi când .« vorba de binele lor, ori cum zice proverbul: aseumpi la tărâţe şi ieftini la făină".

„Fără îndoială, că cea mai mare greutate am avut o cu alimentarea muncitorilor, prin adu­sul bucatelor de pe la Deva, Arad, Timişoara 2 0 0 — 2 4 0 k!m. Le aduceam cu trenul până la Brad şi de aci cu carele 4 0 klm., până la magazia minei în Stănija. Le dădusem pâiae şi Ie dădusem ijani, iar în timpul războiului mondial, eu mare greutate puteam aduce bucatele pe seama femeilor şi copiilor foştilor mei muncitori. Cu toată greu­tatea, totuşi o făceam şi în ciuda opreliştei ar­matei austro-ungare şi jandarmilor cu pene de cocoş, — pentruca apoi în scurta revoluţie din toamna anului 1918, să-mi jefuiască întreagă in­stalarea dala Stănija, muncitorii mei proprii în­torşi acasă . . . Câte fiere, maşinării demontate, scânduri, grinzi, coperişede ţiglă, pleu, pânză, apoi unelte şi altele şi altele, ca apoi în nona epocă •a României Mari să nu mai am la Stănija decât o ruină, ca după un cutremur, jale şi poto-penie. . . 1 "

Asta este recunoştinţa unor oameni — pe deasupra oameni — iar în ei fără de suflet ori cu suflet de tot mic şi întunecat şi acela!

După 1920 , alte jertfe şi alte forţe în muncă, şentruca să se repare cele stricate la instalaţiile miniere „Albini" dela Stănija, nu de cătră tan­curile, ©bazele şi grenadele urgiei răsboiuiui, ci de către aceleaşi mâini care pentru plată bună le-au fost făcut înainte de răsboi. Puse apoi în rând — nu poate cam fuseseră, mai înainte, — hunii şi blânzii patroni, sătui de căi şi oameni răi, se hotărăsc să le vândă. In anul 1923 le «nmpără sodetatea minieră „Mica" dela Brad.

(Va urma). Păr*. S a b i n Oi«sa

Din Ghimeş-Făget Sâmbătă îa ziua da 4 S»pt. a. c. oameni

-'Â*i au îatrat în curtea gospodarului Ioas Cră­ciun din saturnul Răchitis fi a f i t ed în ogradă f * copilul Gâvril, l-au lovit în c a ş , atât de rău Ineât a rămas mort pc Ioc îetr 'un lac de sânge.

S'a stabilit că răufăcătorii au voit să fure m«-f«le din grădina lui l o a a Crăeiun şi deşi mo­bilul assxtei fapts, a fost lăcomia şi furtul, la •* r« s'au dus pregătiţi.

Rftufâsătorii sunt urmăriţi de jandarmi. Si ne ftritn da atari fapte oameni buni, eăei *lu"el înzadar m mai numim craatini!

C o r e s p .

-«biţi ce t i tor i ! Nu uitaţi să tr imi te ţ i preţul

abonamentului la foa i e !

Pag. 7

l a i nou Moartea prepozitului lacob Popa

La încheierea gazetei aflăm cu du­rere că prepozitul capitular şi vicarul general arhiepiscopesc dela Blaj lacob Popa a murit, în noaptea de 9 spre 1 0 Septemvrie, la orele 2 după miezul nopţii, după o boală scurtă, Ia Cluj, îu clinică, llustritatea Sa moare în vârstă de 65 ani, suferind de astă vară numai, de o boală foarte grea. In numărul viitor ne vom ocupa mai pe larg de viaţa, activitatea şi înmormântarea răposa­t u l u i în Domnul. Facă-i Dumnezeu parte cu drepţii în veci pomenirea lui!

M a i e s t a t e a S a R e g a l e ş i Marele» ¥ o @ v o d Minai a u p l e c a t la v â n ă t o a r e . L* începutul săptămânii acesteia Maiestatea Sa Regele şi Marele Voevod Mihal ao plecat la vânătoare. Ca însoţitori au fost invitaţi, spre a lua parte la vânătoare, d-nii general adjutant C. Iianievici, ministrul de război, Anton Mo-ctooy maestru de vânătoare al curţii regaic, Ernest UrdSrianu administratorul domeniilor re­gale, G. Mânu inspector generai de urmată şl alţii.

Noui d i r e c t o r i ş c o l a r i ia B la j . In şedinţa consistorială de marţi 7 Septemvrie a fost numit director al Şcolii Normale dc Învă­ţători, ÎD locul rămas vacant prin alegerea pâr. Nicolae Popp de canonic mitropolitan, pir . Dr. Coriolan Soclu, Iar de subdirector al aceleiaşi Scoale Normale păr. Dr. Tit Liviu Chineza. Felicitările noastre!

C i n e s u n t p r i m i ţ i î n a n u l a c e s t a i a A c a d e m i a d e t e o l o g i e . Anul acesta au fost primiţi la Academia teologică următorii: Petru M. Mânase (Cârneşti), Grigore Lupu (Bor-zeşti), Manoil Uea (Veza), loan Pldnrean (Bu­cureşti) . Ion Pogiceano (Voiniceanu), Emil Frăţilă (Blaj), Dumitru Nistor (Petelea), Gh. Suciu (Ciuguzel) , Teodor Ofliga (Sâncel), Pavel Barba (Galtiu), Ion Bratu (Armeni), Eagen Sârbu (Blaj), Vasile Ciurgea (Braşov), Petru Sântoma (Rădeşti).

L e b r u n , p r e ş e d i n t e l e F r a n ţ e i v a v iz i ta R o m â n i a . Prin luna Octomvrie Ro­mânia va fi onorată cu vizita d-lal Lebran, preşedintele republicii Franţei. Acest înalt oaspe va îi întovărăşit de d-nii Ioan Delbos ministrul de externe francez, de generalul şef al casei militare a preşedinţiei republicii, pe cura şi o numeroasă sultă. D. Lebrau va vizita, cu prilejul acela, toate capitalele Micii înţe­legeri spre a întări mal mult legăturile de prietenie între ea şi Franţa.

C i n e a fost n u m i t m i n i s t r u d e r ă z ­bo i . D. general Paul Augelescu si-a dat de­misia dela Ministerul de război. In locul Iul a fost numit ministru de război d. general 11a-sievici , fost Mareşal al Palatului reg.l vreme

de şase ani. w

A d u n a r e a g e n e r a l ă a învăţător i lor l a O r a d e a . In 5 Septemvrie Asociaţia ge­nerală a învăţătorilor din România, sub prcşl S a dini Toni a ţinut la Oradea o mare consfătuire. Au fost* de faţă peste 4 mii de

învăţători din întreagă ţara, precum şl o dele­gaţie de învăţători cehoslovaci. Cu acest prilej i'au rostit o mulţime de cuvântări sl s'au des-bâtut o sumedenie de lucruri ce privesc bunul mers al învăţătorimll dela noi. Guvernul a avut ca delegat pe d. Şteflnescu Goangă, Iar Maiestatea Sa regele pe d. maior aghiotant Sldorovlci. Adunarea s'a sfârşit la 4 după a-miazi cu un măreţ banchet. La 9 seara a avat loc un festival artistic dat de asociaţia învă­ţătorilor din Bihor.

C r i m ă î n g r o z i t o a r e în o r a ş u l C o n ­s tanţa . Locuitorii din cartierul (loc mal dela marginea oraşului) Oborul Nou din Constanţa au tost îngroziţi de o crimă ce s'a petrecut în curtea cârclumarului Iordache din Ardeal. La acesta avea o cameră închiriată cizmarul P. Vascenco din Tulcea, un om crud şl brutal (grosolan). El trăia în concubinaj (căsătorie ne­legiuit») de mai multă vreme, cu femela Eu-dochla Arimov, tot din Tulcea. Amândoi se certon în conţinu, până când femela 1-a ame­ninţat pe cizmar cu părăsirea. Vascenco a luat-o la bătaie, lăsându-o leşinată. In ziua ceealaltă, îu urma unei noi certe, cizmarul a luat un cuţit şl 1-a împlântat în spatele Ea-dochiei. Văzând că încarnai strigă, a împuns-o şl în piept, lăsându-o moartă pe loc. Chemat de vecini, a sosit la faţa locului d-nul comisar Zahlu, arestând pe criminal. Cadravrul a fost dus la morgă, (locul unde ie aşează cadavrele persoanelor aflate moarte, ca să Ic taie doc­torii şl să afle, de ce moarte au murit).

Cumpăraţ i -vă l e m n e , c ă s e v o r m a i s c u m p i . Scampctea creşte pe zl ce merge. Mai ales s'au scumpit lemnele de foc, într'un mod îngrozitor, aşa că nu ştim cum vor scoate-o din iarnă bieţii oameni săraci. Cumpăraţi-vâ deci lemnele pentru iarnă din bună vreme, că începând cu 1 Octomvrie se scumpeşte din nou transportul lemnelor pe C. F. R. şi astfel şl lemnele se vor scumpi abunăseama.

Bani noui . Ia luna Septemvrie se vor pune în circulaţie monete noui de câte 50 Lei. Noile monete sunt de nichel.

Statul î n c a s e a z ă m a i m u l t d e c â t a prevăzut . Statal întocmeşte an de an bu ­get, adecă prevede cam cât încasează şl cât chsltueşte. Pentru luna Iulie 1937 a prevăzut că va incasa 216 milioane 666 mii Lei numai din taxele de timbru şi înregistrare. De fapt însă a încasat 244 milioane 815 mii Lei din timbre şi înregistrare, deci cu suma de 28 mi­lioane 282 mii Lei mal mult decât a prevăzut. Pe timpul dela 1 Aprilie Ia 31 Iulie a încasat tot din acestea cu 38 milioane 984.415 Lei mai mult decât s'a prevăzut. Ajtadară Statului îi merge destul de bine. Cetăţenilor în schimb nu prea bine, scumpindu-se toate la dublu şi unele chiar la triplu.

Frate l e min i s t ru lu i d e r ă z b o i r u s s e f a c e preot . Serghlel,—fratele mai tânăr al iui Voroşilov, ministrul de război şl şeful armatei bolşevice din Rasla, — se face preot. El are 39 de ani şi a îndrăgit atât de mult învăţătura sfintei evangelli, incât a abzls de bană voe de toate mâreţllle bolşevismului, şl, şi-a închinat rămăşiţa de viaţă adevăratului mântuitor al neamului omenesc, iul Isus Hris-tos. In scrisoarea prin care îi vesteşte fratelui său această hotărîre a sa el spune, că a făcut acest pas, fiind convins că numai creştinismul poate da omului ceeace bolşevismul făgădueşte numai. Lucrai acesta I-a înfuriat mnlt pe Vo­roşilov, de aceea a şl declarat în public că de acum înainte a rupt orice legatară ca fratele său.

Pag. 8 D N I R E A P O P O R U L U I Nr. 37

T r e n o p r i t Tn d r u m d e o m i z i . In Moravi» ţ i Boemia s'an ivit de câteva zile o anmedenle de omizi fiind o pacoste foarte mare pe capnl bieţilor locnitori. Atât de mnlte sunt, încât, aşezându-se pe linia ferată dintre Nemecky Brod si Zdar, an oprit în Ioc nn tren de persoane. A trebnit să fie ucise cu drugi de fier şi curăţite cu mare grije de pe ilnie ca să poată fi pornit trenul din nou la drum. Nu mult după aceea un tren de marfă a pă­ţi t-o Îs fel.

Ţ a r ă f ă r ă s i n u c i g a ş i . Las' că nici românii nu se prea sinucid, decât cei de pe la oraşe, plini de toate răutăţile, învăţate dela toate popoarele. Ţara însă, în care nu sunt de loc sinucideri, este Albania. S'a întâmplat a-nume de curând că nn albanez, şi încă dela sate, s'a sinucis. Aşa de mare a fost mirarea poporului din pricina aceasta, încât nu se poate descrie, fiindcă, de 50 de ani încoace, aceasta este cea dintâi slnucfdere în Albania.

S ' a r o s t o g o l i t Tntr'un c a z a n c u a p ă c l o c o t i t ă . In satul Hliniţa din jad. S ta -rojineţ o copilă, Ştefania Grupos în vârstă de 2 ani şi jumătate a fost lăsată singură de pă­rinţi acasă. Ea dormea, însă, la un moment, trezlndu-se din somn şi făcând o mişcare gre­şită s'a rostogolit din păcelul în care dormea într'un cazan cu apă clocotită ce se află, în apropiere. Părinţii ei întorcându-se mai târzia a cară au dat da ea moartă îa apa c locot i ţ i .

Copi l o m o r î t d e u n u r s . In grădina zoologică (de tot felul de animale) din Lodz s 'a întâmplat o mare nenorocire. Un urs a apucat cu labele printre gratii un copii şi, tră-gâudu-1 în cuşca în care era închis 1-a omorît* El a fost apoi împuşcat de paznici.

C o r c o d u ş i înf lor i ţ i a d o u a o r ă . La Govora în anul acesta pomii au înflorit a doua oră. Prin grădini se v i d inforiţf corcoduşii şi bătrânii spun că lucrul acesta prevesteşte o toamnă lungă cu timp frumos. Pe alocurea au început şi merii să îmbrace haina mândră a florilor.

Sfaturi pentru gospodărie Când coaceţi plăcinte, vi-ae în tâm­

plă că nu le puteţi bine întoarce, lipin-du-se de tigaie şi rupându-ae. N'aveţi decât să frecaţi tigaia, înainte de a v ă apuca de copt, o u aare, şî plăcintele a u se vor mai lipi de t igaie .

Dacă aţi prea s ă r a t zama, curăţ i ţ i câteva crumpene, tăiaţi-le în felii r o ­tunde şi le aruncaţi în zeamă. Crumpenele vor suge omită sa re î n s ine, iară z a m a va rămânea plăcută.

Oa să nu vi-se sărbezeaacă laptele dulce, adaugeţi-i puţ in zahăr fi nu se va mai sârbezi. Soda bicarbonat nu e bună în lapte, deci nu băgaţi sodă în el, cum obişnuesc unele.

Dacă se întâmplă să se ardă de fundul tigăii ca rnea ori legumele , n'a-veţi decât să aşezaţi t i ga ia în apă rece şi veţi putea desface uşor arsura de pe fundul tigăii.

J u d e c ă t o r i a m i x t ă B l a j S e c ţ i a Cf. No. 1698—1937 Cf.

Extract din publicaţiunea de licitaţie In cărarea da exesutare făcută de E r mă­

ritoare» Kovâea Maria mftr. Bartha din Blaj

contra urmăritului Bartha Ştefan repr. prin curatorul Dr. Ioan Biaau adv. Blaj.

Judecătoria A ordonat lieitaţiuaea exeeuţională în ce

priveşte imobilele situate în comuna Blaj-sat oircumscripţia judeeâtoriei ocolului Blaj cu­prinse în cf. a comunti Blaj-sat Nr. coalsi sf. 256 A f 1 ord. 42/2/2, 43/2 top. grădini m loz de easă ia «ztiaderea de 284 st. • — va­loarea aorţiunei de 1/2 — ce să viade — Lei: 15.000, eu preţul de strigare Lei: 11.250. pentru însasaraa «srsanţei de 10.444 Iei ca­pital şi accesorii.

Lieitaţiunea se va ţiae în ziua de 1 lum Ostomvrie aaul 1937 ora 10 îa localul ofisial al Cf.

Imobilul ce vor fi licitat au vor fi vân­dut pe un preţ mai mis decât preţul de stri-

Cei cari doresc să liciteze suat datori să depoziteze la delegatul judecătoresc 10% dia raloaraa imo». preţul ds strigară drept ga­ranţie, în numerar sau să pr«d«a aceluiaşi delagat chitanţa constatând depunerea, jude-cltoreşte, prealabilă a garanţiei si să semn*ze coadiţiunile da licitaţie (§ 147, 150, 170, legea LX. 1881; § 21 legea LX. 1908).

Daoă nimeni nu oferă mai mult, «el car» a oferit pentru imobil un preţ zam uraat deeât valoarea cea de strigar* este dator să între­gească imediat garanţia — fixată conform procesatului valorii preţului ds strigare Ia a-cceasi parte procentuală a praţulul 8« a oferit (§ 25. XLI 1908).

Data In Blaj, ia 26 luna Iulie aaul 1937. Judssator: ss. Aîexandrescu

Bir. sf. si . A. Beran (795) 1—1

licitaţie pe «lua de 17 Septemvrie 1937 3 f, m. la faţa locului îa eomuaa • - ° r ' 1 1

No. 408 uads se vor viade prin l i c i t a ţ i U 8 8 , * alică judiciară 1 maşină de cusut, 1 C i u r

hambar şi altele îa valoare de 21600. ' * Ia eaz de aevoie şi sub preţul de estimar Dumbrăveni, la 23 August 1937. *'

(762) 1 - 1 Ş«f portărel FLEFLEA

Corpu l P o r t ă r e i l o r T r i b . Tr. Mică D u m b r ă v e n i

No. 323—1937.

Publicaţie de licitaţie Subsemnatul Portărel pria aceasta su.

biieă că îa baza deeiziuaii No. G. 1341—-1937 a judecătoriai mixtă Dumbrâveai ia favorul reclamantului Ioan Andrei repr. prin advocatul Dr. Ştefaa Szake'y din Mediaş pentru incasa-rea creanţei de 1597 lei — baai şi ase. g (

f xeazâ termen de licitaţie pe ziua de 13 S«p-Umvrie 1937 orele 4 ş. m. la faţa locului i D

Ernest, domiciliul urmăritului, Casa No. 25 unde se vor viade pria licitaţiune publiti judiciară: una vacă zimsntal, un car pt. viti şi doi porsi negri, îa valosre ds 5100 lei.

Ia caz ds nevoie şi sub preţul de estimare. DumbrSvsni, ia 1 Septemvrie 1937.

(796) 1—1 p. ZAIŢA portărel.

Corpu l P o r t ă r e i l o r Tr ib . Tr. M i c ă D u m b r ă v e n i

No. 3 9 2 - 1 9 3 6

Publicaţie de licitaţie Subssmaatal Şpf Portărei prii* acs-ssta

şaislisă să la baza dseiziuaii No. G. 6074—1936 a judecătoriei mixtă Dteios&omârtin ia favorul reuianaaatalai Corasiiu Th. GhimMşaou adv. î« Dumbrăvanî gsatru încasarea creanţei ds 3872 lai — bani şi ase. ss fixează terme» i t t

Dupăce ai citit această gazetă, dă-o s'o cetească şi alţii, ca să uadă şi ei că „Unirea Poporului" este cea mai credin­cioasă prietenă a ţăranilor noştri.

1 Ü Rana raina

r 2 3

i i t u r a l ® s i

Preschimbaţi lozurile p e n t r u

Tragerea Clasei i i i

Tipografia Seminarului Teologic gr.-cat. Blaj

/