71304. vo!. vii.ebooks.unibuc.ro/classica/iorgastudii7/cap1.pdf · capitolul i literatura...

71304. Vo!. VII.

CAPITOLUL I

LITERATURA RELIGIOASA i~ VEACUL AL XV-lea. CARTILE SFINTE $1 MISCAREA HUSITA. SCRlERl BOGOMILICE.

inceputul literaturii romanevti e nou, dar r.u rnai nail decit a1 literaturilor acelor popoare de care sintem incunjurati. Din potriva, st: i'ntimpla ca noi s i avem unele c2rfi mai ripede ~i ma! deplin decit cutare din aceste popoare pe care n ~ a i pe urllla imprejurari prielnice I-ati dus la o mare inflorire cultural2 si literara.

2n multele veacuri de lupta, si roditoare $i stearpil, care alcatuiesc evul inediu, - vremea de distrugere, creare vi prefacere, - viafa spiritului on~enesc are forine particulare. Se in- cepe in toate partile Europe? cu scrieri in acele limb? care puteaii f i intrebuinfate singure pentru a imbrsca glndurf Pn- nalte si simfiri deosebite: latina Pn Apus, iar, in Rasar~t, greceasca. Poesii, poeme, cronici, tratate de $tiin\& toate irnitg de o potriva aceleavi genuri din movtenirea lasata de anti- citatea mareat3 $i strZlucit&. Peste vre-o patru veacuri numai. o alt5 limbg, n limba barbnrZ, civtiga dreptul de a servi drept vesmint al operelor literare: limba slavong veche, mulf?irnit?~ acelor in~oi tor i i~ldrkznefi $i fericif?, Chiril vi Metodie cu scoala lor, in cari Slavii din toate ramurile $i din toate terile cinstesc pan3 ast5zI pe intemeietorii , comunit5fiI literare slave.

in limba deosebitelor neamurl pe care le adusese vintul cel .mare a1 niivitirilor, ca $i in limba latinii decizuta,' simplificatii,

1v VEACUL AL XV.LEA

nesupravegheat8, impestrifatz $i barbarisata se alcatuiesc numai cintece de rgzboiii, cintece de dor $i cintece de gluma pe care nu se glndia s2 le scrie nimeni, fiindcl le $tiail tofi aceia cari aveaii interes s2 le cunoascil $i gasiaii placere s& le cinte. Ele veniaii f&rH pregatire in inima oamenilor $i se pierdeaii dupa citva timp, far& pHrere de raa, fZr3 nici-o silintg de a le cruta prin scris de peirea, neapgrata altfel. Era astfel o literaturg de consumaiie, din care traditia nu pastra nimic. Ce se cuprindea intr'insa ne putem inchipui dupa sufletul, cunoscut prin alte mlrturii, mult mai nouii, al acelor popoare $i dupa imprejurHrile in care ele traiati atunci. Dar cunoasterea de-a dreptul, precis5 $i sigura, e pierdutz pentru noi, cari putem afla oricind prin cetire lucrurile, de sigur mai putin vrednice de luare aminte, car6 s'aii turnat in bronzul greoiii a1 limbilor invatate. Avem in ierbariul literar plantele de sera, pe cind podoaba de Maiii a cimpiilor a perit cu acele primlveri indepgrtate care i-aii v a ~ u t inflo- rirea.

Scriindu-se numai in limbile invatate, scriitori aii ramas s5 fie numai acei cari le ~tiaii. Ei eras putinii pe cari nevoia me$- te~ugului lor ii silise s i invete aceste limbi : preotul, teologul, care studiil mai tarziii la Universitgti. Literatura s 'a dezvo!tat deci dupa aplecarile $i gusturile acestora; afar3 de cronici, ea infAfi$eaz& dezbateri necontenite, pline de imprumuturi $i de citatii, asupra unor puncte de filosofie religioasa care sati nu se pot descurca sau n'aduc nici un folos cind sint lamu- rite. Spiritul viti, Innoitor, care innalti $i imbogAteste mintea $i inima omului, nu sufla Inca niciiri.

fn ferile Apusului incepura a se scrie in veacul a1 XIII-lea .abia, nouii veacuri dupi ce clzuse Koma, poeme in limbile vulgare, care cintati despre eroii adevarafi saii inchipuiti ai vechilor lupte cavalerevti: Artur din Britania, Carol-cel-Mare bztrinul frnp3rat $i voinicii acelor timpuri pierdute in zarea de aur a asfinfitului. Cintireti rztacitori purtaii aceste pove~ti armonioase de la o poarts zavorita de caste1 la alta; fiindcil mul;i gfisiau placere s l se cufunde in raiul vitejiilor fZrH ca trubadurul saii truverul s5 fie la hdilrning cu lauta $i graiul

sail deprins $i fiindca tot rnai multi din Zmnen bun& a tim- pului ~tiaii acum sX ceteasca, s'aU pus in slove cintecele de vitejie (cAnnso~zs de geste). Cutare cavaler simfitor $i cu vorba fnfloriti, bun cintaret $i amorez vorbaref, prinse pe acela~i timp a-si spune $i el bucuria $i durerea, amintirea $i dorul in limba pe care toti o $tiaG fiirii sii fi urmat la alti $coal2 decit la dulcea $coal% a mamei. A$a se nHscu pentru acele popoare mai fericite o poesie lirica $i o poesie epicii. Prin ele limbile vulgare se desiivir~irl a$a de mult, fncit in veacul urmstor ele puturs fi intrebuinfate in negociafiile politice, unde vorbele trebuie cintzrite $i nuanfele cugetlrii bine piis- trate, in poruncile regilor, in vtafetele dregiitorilor, Pn dezbaterile Adunirilor. inci rnai de mult cronica trecuse la mai multe popoar; $i En limba poporului, $i pans la I400 ea dsduse la Francesi trei mari scriitori: Villehardouin, Joinviile $i Froissart. Pe timpul cfnd Joinville povestia la biitrinetl, in limbs naivii franfuzeasca, despre vitejia, bunstatea $i marea credinfa in Dumnezeii a sfintului rege Ludovic, Toscana diidea Italiei pe Dante ~i faces din dialectul ei limba statornica a unei mari literaturi glorioase, care e $i cea mai veche gi cea rnai bogat2 din Europa.

Kisriritul a fost cu mult mai raii Impirfit : ~i K5s;iritul g-reco-slav $i Rzsfiritul Ungurilor $i Polonilor, de limb5 literara $i religioasii latina, $i noi, cari ne aflatli intre unii ~i alfii, cari luam, Pn toate privintele, $i de la unii $i de la alfii, cari ne aplecam clnd citre unii, cind ciitre alfii $i cari n'am gasit decit pe la 1400 convtiinfa despre ce trebuie sii fim $i despre drumul care duce cltre fintele noastre deosebite.

Aici nu sint nici cintece de vitejie, nici tinguiri $i jmnuri amoroase ale cavalerilor -, fiindcii nu era o cavalerie, fiindci nu era o class nobilii striilucitoare, care s i inceapfi a se lu- mina. Aici nu sfnt cronici decit : in latinevte dincoacr de Du- nzre, iar dincolo In vechia limba greceasci. Aici limbile vechi piistreazi toate drepturile evului mediu asupra corespondentii oficiale.

in acest Riissrit, a$a de ramas In urma in ceia ce privevte trecerea la viafa modern%, se petrec ins2 schimbsri insem-

TI VEACUL AL XV-LEI

nate in secolul a1 XV-lea. Nu ins5 toate rerile Europei orien- tale se irnpSrta$esc de ele, $i ele nu au pretutindeni acelea~i urmari.

Uimifi de frumusefa si bog5tia unui trecut literar ftira pa- reche, Grecii din Bizanf urmeaz3 far2 ~ov3ire traditia. Totuk ramine in elinevte: c5rtile sfinte, tilcuirea lor, dezbaterile f i - losofice, cronicile, imnurile. Poesia popular3 ramine in intregime printre lucrurile pe care un ciirturar nu se poate cobori s3 le scrie. Traditia, reteta, tipicul- pentru a intrebuinta in- s u ~ i sacrul cuvint bizantin- domne~te, dar el se pierde tot mai mult in umbre nedeslu~ite. Un viitor cultural nu se poate prevesti aici, in lumea sfintelor mumii. Dupa citeva zeci d e ani, Turcii vor lingropa r5ma$itele Sflntului Imperiu a1 Ro- manilor din Rgs5rit : cultura bizantin2 va fi atunci prea slab2 pentru a plinge la mormintul celui din urma impiirat a1 a- cestei Rome Nou5, acum a$a de vechi; cind ea se va de$- tepta din amorfeali, grija d'intaiti ii va fi s5-$i caute tipicul, pe care-1 va reg3si cu bucurie. Literatura neo-greacg nu va avea indrazneala s3 apara decit in veacul a1 XVIII-lea, in acest adspost care a fost pentru aristocratia greceasca terile noastre.

Cam tot a$a de noua e literatura vecinilor no~ t r i de peste DunZre. Supt Tarii $i Craii lor, ca $i dupa peirea prin Turci a Taratului $i Crgiei, Bulgarii $i Sirbii au fost legati strins de fa~ele limbii sfinte, ale acelei vechi-slavone care se deo- sebevte a$a de mult de limba poporului din deosebitele epoce. Cartile sfinte ramin in aceasta forms de la inceput, comun5 tuturor Slavilor $i aproape neinfeleasg tuturora ; actele publice. hrisoavele, sint abia inriurite de limba vie, care se preface necontenit, dar pe care nimeni n'o inseamna pe hirtie a$a cum se infSfi$eazS intr'un anumit moment.

Altfel a fost cu Ungurii $i Polonii $i cu nor, cari eram a5a de mult amestecafi in viata lor in acele veacuri a1 XIV-lea $i a1 XV-lea, care duc la epoca moderns.

fnnainte de a vedea literatura noua care se ivevte la toate trey popoarele in acelavi timp $i supt aceia$i influent& trebuie s s se vadr? in ce conditii culturale ea si-a facut aparitia.

CULTURA SLAVONA VII

Ungurii eraii supuvi sufletevte Bisericii romane, inca de pe la anul 1000; regii lor eraii apostolici, oarecum vasali ai Sfin- tului Scaun; limba cirfilor sfinte, a hrisoavelor, a cronicilor, era limba latins. fntr'insa ei nu produser5 pans la sfirvitul veacului a1 XIV-lea decft citeva cronice, dintre care cea rnai veche e din timpul lui Bela a1 IV-lea, adeci de la jumstatea veacului a1 XIII-lea. Poemele populare despre nzvalirea $i cele d'intiiii cuceriri ale neamului, poeme pe care le intrebuinfeazz vechia cronica, n'aii fost puse in scris nici-odata. P h i la inceputul veacului a1 XV-lea singurul monument de limb2 ungureasc5 e o predica foarte simpla, scris5 pe o foaie dintr'un manuscris latin din vfertul d'intaiii a1 veacului al XIII-lea : tofi vcolarii din Ungaria, ava de insuflefita de spiritul pa- triotic, invafZ pe de rost acele citeva rinduri de prosa stra- buns, care cuprind 274 de cuvinte l . S i se mai adauge 70 de cuvinte dintr'un cintec in cinstea Maicei Domnului, scrise de un condeiii din veacul urmitor 2.

Polonia, rnai departat3 Inca de vatra civilisafiei medievale, care era Franfa, Germania franconian5 $i Italia longobarda, n'are nicT mscar atita. Cronicile sint rnai putine $i rnai pufin intinse. Textele 7n limba vulgar5 se reduc la citeva glose din veacul a1 XIV-lea, pe care le-a adunat Nehring la 1886 3.

Cum se vede, cind vorbim de abarbaria~ trecutului nostru, trebuie s'o imblinzim prin comparafia cu vecinii novtri, cu lo(i vecinii no~tri.

Korninii aii avut in Riserica, '.de la o bucatz de vreme - dill veacul a1 X-lea, saii a1 XI-lea, cind s'a alcatuit bine Biserica bulgZreasc5 -, ca limb5 sfinta limba pe care o aveaii vecinii novtri de peste Dunire. Motivul se intelege uvor: noi

V. Histoire de i,z i i t t ir(7tzc~e Irongroise de Horvith, A. Kardos ii A.

Endriidi? prelucrat; de J. 1Cont; Paris, 1900 ; Arpad ZigBny, Lett~,l-crturn rm-

ghcrese, in Sfanualele Hoepli ; Milan, 1892. Zig iny , p. ro.

' A / ~ u / / r i s i . ' e +r,ucA~i~/~kmiiicl- , Berlin, 1887, in So.

VIII VEACCL A L XV-LEA

n'aveam decit bisericute de lemn, citeva chili? pentru c5lug8ri $i pustnici, popi neinvatafi, cari nu puteail face o $coal% de cetit, de scris $i de cintiri. Dincolo de munfi erau Ungurii catolici, de la cari nu puteam imprumuta nimic supt raportul religios. Peste Nistru erau in adevgr Ruvii, ca $i in Nord, unde regatul Rusiei Micl, din Haliciii, s'a intins mai tirziil departe in jos; dar aici populatia era foarte rarP, $i chiar Biserica ruseasc% era pe acea vreme abia la inceputurile ei. fn apropierea noastra era o singurs puternid ierarchie religioasa, staping pe oarecare culturs : cea bulg5reascZ ; malul drept a1 Dunarii avea in Silistra, in Vidin episcopi a c%ror putere trebuia neapsrat s3 treacz riul. Cind Vasile Bulgaroc- tonul a sfsrimat cel d'intZiG Imperiu bulgar $i a grecisat Biserica, inriurirea bulgareasca asupra noastri a trebuit s3 scad5 sau s5 disparj chiar rnai cu totul. Popii novtri aU c2- pZtaL $i acum llirotonisirea peste Dunare, sau de la Vltidici de scllit cari se sfintisera la Vidin saii la Silistra; ca limbs a rugiciunilor $i slujbelor, fiecare se va fi ajutat cum credea rnai bine ~i cum ii era rnai uyor : s3 fi intrebuinfat limba romz- neasca, n'a$ crede, caci pentru aceasta ar fi trebuit clouii lucruri : un traducgtor $i inlaturarea prejudecafii c2 li1)~6u vz~lgurd, din orice parte, nu e vrednics s5 imbrace Cuvintul lui Dumnezeu.

Cind ciobanii aromini din Pind au intemeiat o nous imp%- rafie bulgiireascii, episcopiile dunarene a6 rsspindit iar37i cultura slavz, $i raspindirea n'a rnai incetat nici-odat2. Vla- dicii din partea teritoriului romanesc care a format mai tirziu pri~lcipatul muntean, sint arstati documentar de o scrisoare a Papei din 1234. redactat3 pe temeiul rapoartelor venite de la misionarii de propag-anda: firestt. ca li se zice pastori de rZt&cire, pseudo-episcopt I .

Mivcarea de ciilugiirie la Bulgari dateaza din veacul a1 XIII-lea inc5: pe atunci cglugarii unui popor rasaritean eraU $i carturarii luI, pe cind in Apus inviifatura si scrisul trecu-

Zimmermann-IVerr~er, Urku~zae~zduch zzrr- Gesccichfe deel- Deufschegz in Sicben- 6111:,reelz, I , Sibiiii, I 8 9 2 , p. Go, no 69 : aquidam pseudoepiscopi Graecorlrm ri- tum teneritesn.

VIII VEACCL AL XV-LEA

n'aveam decit bisericufe de lemn, citeva chili! pentru cHlug5ri ~i pustnici, popi neinvafafi, cari nu puteail face o $coal2 de cetit, de scris $i de cintiri. Dincolo de munfi eraG Ungurii catolici, de la cari nu puteam imprumuta nimic supt raportul religios. Peste Nistru erail in adevHr Ruvii, ca $i in Nord, unde regatul Rysiei Mici, din Haliciu, s'a lntins mai tirziil departe in jos; dar aici populafia era foarte rarii, $i chiar Biserica rrlseasci era pe acea vreme abia la inceputurile ei. f n apropierea noastra era o singura' puternics ierarchie religioasa, stapinz pe oarecare culturii : cea bulgireascz ; malul drept a1 Dunarii avea in Silistra, in Vidin episcopi a c5ror putere trebuia neapiirat sii treacii riul. Cind Vasile Bulgaroc- tonul a sfzrimat cel d'intaiu Imperiu bulgar $i a grecisat Biserica, inriurirea buigareasca asupra noastri a trebuit s5 scad2 sa8 s i dispara chiar mai cu totul. Popii novtri ail ca- patat $i acum hirotonisirea peste Dunare, saii de la Vlidici de schit cari se sfintisera la Vidin sail la Silistra; ca limb5 a rugaciunilor $i slujbelor, fiecare se va fi ajutat cum credea rnai bine v i cum ii era mai u$or : s% fi intrebuinfat limba rorni- neasca, n'a$ crede, caci pentru aceasta ar fi trebuit doua lucruri : un traducitor ~i inliturarea prejudecafii c5 diwba z~ulgnr2, din orice parte, nu e vrednica s5 imbrace Cuvintul lui Dumnezeil.

Cind ciobanii aromini din Pind aii intemeiat o nou5 fmp3- rafie balgareasca, episcopiile dunarene aG rzsplndit i a ra~ i cultura slav5, $i raspindirea n'a mai incetat nici-odatii. Vlii- dicii din partea teritoriului romanesc care a format ma? tirziti principatul muntean, sint arztafi documentar de o scrisoare a Papei din 1234, redactat2 pe temeiul rapoartelor venite de la misionarii de propaganda: firestr c i li se zice pastori de ratacire, pseudo-episcopi l.

Mivcarea de cPlug2rie la Bulgari dateaz5 din veacul al XIII-lea incii: pe atunci ciilugarii unui popor rasaritean eraii $i ciirturarii lui, pe cind 7n Apus invHf5tura si scrisul trecu-

' Zimmermann-Werner, Urkunaenburh zur Gesctiichfe Jer Deufschert in Sieben- biir,yeelr, I , SibiiU, 1692, p. 60, no 69 : aquidam pseudoepiscopi Graecorum ri- turn t e n r ~ ~ t e s n .

sera in parte $i in mina laicilor. Lacavurile monastice mai insemnate erau Kylo $i unele din mSnSstirile de ling2 capi- tala fmparafiei, Tirnova. Manastirile sirbevti, destul de vechi $i ele, se g2siaii in parfile de jos ale regatului Nemanizilor sau catre Marea Adriatic2 : man2stirea Decianului a fost inte- meiata abia dup2 cel d'intaiii vfert a1 veacului a1 XIV-lea I .

Malul dunarean, care statea in fafa barbariei Cumanilor, apoi a Tatarilor, stipinitorii novtri din veacul a1 XIII-lea, I \ avea cladiri sfinte, de unde s2 poata porni un indeinn catre inde- letnicirile literare.

Cele d'intiiii mZn2stiri romine~t i aii de ctitor pe un cti- lug%r sirb, care statuse mult2 vreme in acea minunatz $coal2 pentru tot felul de ucenicie religioasa, care era pe atunci Atosul. Nicodim, popa Nicodim, cum i-aii zis Rominii lui Vladislav-Vod2, lui Radu-VodZ, lui Dan I-iii $i lui Mircea, veni $i la noi, supt ocrotirea cneazului sirbesc Lazar: el dura manastirile Vodifa $i Tismana, poate inc2 prin anii 1370 2 .

Ca un om invafat ce era, Nicodim intelese s2 r5spindeasci invafatura prin aceste dou2 fundafii ale sale, pe care i n s u ~ i le stapinia $i le cZlZuzia spre munca spornica. La Museul din Bucure~ti se pastreaza inca frumoasa Evanghelie, firevte sla- von2, pe care Nicodim a scris-o pe perganlent in anul de la Facerea Lumii 6913, adecii 1404 toamna saii 1405. Pe atunci el era u:i pribeag, caci fusese silit a par2si Serbia, nZp2dita de Turcii biruitori la Nicopol, incZ din 1395 saii 1399; peste citeva luni el se stingea, de sigur foarte batrin (26 Deceiii- bre 1406) : rZimZvitele lui se odihnesc in biserica patriarhala din Ipec 3.

Tismarla primi visita lui Mircea-Voda, care mergea s5 in- tilneasca pe Craiul unguresc Sigismund, la 1406, pe cind trZia inca Nicodim i . Pe atunci o alt2 manastire se ridica in acest2 far3 a Banatului, pe care Nicodim o nurnevte ctungu-

Engel, Gesckichte uon Seno i tn ztnd Bosninr, pp. 253-4. a V. Al. Stefulescu, M?ndstirra Tisnrana, ed. a 2-a, Hucurepti, 1903.

V. Stefulescu, I. c., dup: cu~loscutul articol al archimandritului Ilariorl Ruvarac, tipdrit i n A?-chin f'iir sZuz~ische Pkiioloyi,~, XI.

Arch. istoririi, I ] , p. 98.

S I'EACUL d\L XV-LEA

reascAr, pentru c2 In teorie atirna d e regele din Ungaria, de la care se cerea, la Intimplare, $i Intarirea daniilor. Manastirea cea nouP venia de la evlavia lui Mircea insu~i : e Cozia, unde se inmorminti ctitorul. Cotmeana, alta fundafie a lui Mircea, un mitoc a1 Coziei, se ridicd pe un plain vecin din A r g e ~ . 0 in:arire a aceluia~i Domn pomenevte manastirea Strugalea, undeva lings Dunare, poate In parfile Giurgiului, unde e scrisa danial. Snagovul, innalfat de un boier cu numele de Vintila, arata prin architectura-i modest% $i armonioasa, prin frumoa. sele-i linii arcuite, ca $i prin marturii scrise, c% este tot din vremea lui Mircea. Pufin mai tarziii era o man2stire la Bolin- tinul din Judeful Dimbovifa2.

Cea d1int8iG dintre manZstirile Moldovei, Neamful, a fost locuitz de c5lugari, dintre cari carturarii venisera de la Mun- teni, unde lucra ~coala lui Nicodim. De aceia se gasesc intre carfile de la Neamf un manuscript a1 corespondenfii lui Ni- codim cu vestitul patriarch Eftimie din Tirnova $i un TPlc a1 Evangheliei de Teofilact, care a fost contemporan cu Ni- codim3. Alexandru-cel-Bun d%du ferii sale manZstirile Molda- vifa, Bistrifa, Pobrata. Dupa dinsul, Stefan-cel-Mare impodobi tot pamintul Moldovei cu clddirile de piatra $i cariirnidil, frurnos lucrate $i potrivite, ale laca$urilor sale amintitoare de biruinta.

in chiliile acestor laca~uri de inchinare aii st5tut $i inchi- natori ai lui Dumnezeii cu condeiul, maiegtri caligrafi, de la cari a ramas o sum5 de lucrsri frumoase, dintre care unele s'au ratacit prin locuri foarte departate, ca ace1 Evangheliar din Nearnt, de pre vremea lui Stefan-cel-Mare, care a trecut prin minile lui Petru &loghi12 ca s5 se giiseasca astazi tocmai in Biblioteca Regala Publics din Miinchen Foarte mult'e din carfile ce s'aii copiat la noi, ad fost distruse in framin-

' Arch. ist., I * , pp. 97-8. Operele ki Consfa~ztin Ca~zt~zcirzino StoLnicul, tipiritc de N . Iorga, Bucu-

regti, 1901, pp. 24-5. " V. Melchisedek, CataLo~yul nr~rnusc~iptelor. AVea~?~{, ill Rrv. p. ist., arch.

si ./i(ulo;.ir, 11, pp. 130, 1 3 9 ; cf. catalogul Iafimirschi, din 1898. Cudi(.es ~~ranuscr ip t i Bibliothrcae Rcgiae :l.!otracensis, composuit Georgius .M.

Thomas, I l l i inche~~, VII, r S j S , p. 327.

tarile vrajina~e ale vremilor de pans ieri: ceia ce avem as- t5zi vine mai mult din miniistirile Moldovei, de la Neamt innainte de toate - cu deosebire diri anii 1430.40 - si din l5ca- vurile facute in epoca lui Stefan : Homor, Voronef $i Putna. Des- pre unele dintre ele ni se spune ca sint de o frumusefii deose- bits, care se vede vi din facsimilele, bune saii rele, ce ni staii la indaminill : pe foaia netedri a pergamentului se desfac 19- murit literele, cam patrate $i grimgdite far2 interstitii, ini-

fialele cu aur $i chinovar, chenarele $i frontispiciile cu im- pletituri de linii care amintesc cusaturile vejmintelor poporului saii dibacea podoaba de ciubuce de de-asupra usilor de la bisericile veacului a1 ,YV1'". Manuscriptul de Evanghelii din Miinchen are chipurile celor patru scriitori ai Cuvintului dumnezeiesc; pe ace1 de la Voronef se infafiseaza Stefan, in genunchi, intinzind cartea catre icoana Maicii Domnului: un om tinas, cu fafa rotunda, pletele lungi blonde, mustata groasa $i ochii blinzi albaytri supt masiva coroana de aur.

Citeva nume de scriitori s'aii pastrat : ava cunoavtem pe czlu- garul Gavril, fiul lui Urie, care a scris, pentru aCSndia Lafco, pir- calabul de Hotin,, Tetravanghelul (Evangheliarul) din Neamt, de la 1435-6, putin timp dupa moartea lui Alexandru-cel- Fun', precum vi un sbornic (manuscript miscelaneu slavon) din 1443-1', un Mineiii ?n doua tomuri, din 1444-7 i, un alt sbornic, far2 an5, un hlzrgarit din 1442-3" u n Sc3rariO din 1445-6~, in sfirvit, un sbornic din 1437-gn.

La 146 1-2 se aflala Neamt un calug5r prescriitor de carfi care iscalevte ((A~anasie t a c h a ~ (tachigraf)" La Putna peste vre o

' h'evisfa jetrh-zr i.rl., avcir. gi fil., 1, plallpele. 2 Uianu, i n Coi~imna l t l i Tmian pe 1882, pp. 107-8; hfelchibedek, C U ~ Z ~ O , ; ~

~ ~ t s c r . iVen//r.;, in Krv. p. Ct. ;ri Ji., 11, p. I 4 I . Melchisedek, p. 131. Zhi~ ' . , p. '38.

"Ihid., p. 139. Ihid., pp. I j g . 140. Ih~d., 11, 142.

V b i ~ f . , p. 143. !' Blelehi<cdek, i . i., p. 159, no 84. hIanuscriptele de 1 a N e a m ~ sint azi ill

parte la ~cadernie .

treaba: dintru aceia simt vladici $i egumeni si preuti $i dii- aconi pre la svintele rnan%stiri> l .

CZlugZrii din Bistrifa si din Putna sint aceia carora li da- torim scrierea acelor insemnsri despre faptele Domnilor, in care se cuprinde tot ce $tim despre Zmprejurarile periodei celei mai glorioase din istoria Moldovei. Despre aceste anale lnsa am vorbit in alta parte 2.

Se poate desluvi astazi destul de bine in ce chip spa pastrat tradi~ia de cultur5 in msnastirile Moldovei. Iosif, cel d ' in t~ iu Mitropolit, ruda de Domn, a dat la inceput indemnul. ;l fost urmat el de silintile acelui cleric priceput in slavoneste, fiindca se niscuse in Bulgaria, din parinti bulgari, care e Grigore Tamblac? A fost acesta, - precum afirma la inceputul veacului a1 XVIII-lea episcopul de Roman Pahomie, amestecat mult in afacerile Nearntului $i calator in Kusia, - cdascal intaiu d'inceput in Moldova $i egumen in Nearntu, 3 ? Mai mult : a fost t l Mitropolit a1 Moldovei $i este el acela~i cu Grigore din vremea sinodului din Florenfa pentru unirea Bisericii Kasaritului cu RomaV A vorbit el ca predicator catre Moldovenii lui Ale- xandru-cel-Bun in Suceava? 4 intrebuinfat el chiar - pioasa ilusie ! - limba rom5neascH pentru a se face inteles de d in~ i i ?

Amestecul lui Grigore cTanblac, in afacerile biserice~ti ale Moldovei se reduce intr'adevar la mult mai pufin.

Pe cind doi archierei se luptaii pentru Scaunul archipas- toresc a1 Moldovei, la sfir~itul veacului a1 XIV-lea, Patriar- chul din Constantinopol trimesese in aceasta tar3 pentru cercetare pe Grigore preotul de la Patriarchie. El pare s Z fi fost egumen a1 vestitei rnsngstiri a Pantocratorului din Cons- tantinopo15. Grigore ramase un timp in far%. intrebuinfa aceasta vreme ca s Z fie predici, potrivit cu m e ~ t e ~ u g u l sau de retor

' Iorga, Documentelc Bistrifei , 1, pp. 45-6, no LXXII.

V . I s t o ~ i a literaturiT rotlrine h secolul a l X V I I I - l e a , 11, Excursul I . Melchisedek, Catalogul, p. 143, no 106. Xcelagi, In Revista j. ist., arch. ;i j lolo~rie, 11, p. I $i urm. Miklosich, Acta patria?,chatz~s, 11, pp. 223, 241, 243-4, 256-7, 2j8-81,

283, 359-61, 494-5, 519, 528-33.

tarile vrZijma$e ale vremilor de pan5 ieri: ceia ce avem as- tfizi vine ma! mult din mZn3stirile Moldovei, de la Neamf innainte de toate - cu deosebire din anii 1430-40 - $i din lilca- vurile fficute in epoca lui Stefan : Homor, Voronet si Putna. Iles- pre unele dintre ele ni se spune c5 sint de o frumusefa deosebit& care se vede $i din facsimilele, bune safi rele, ce ni stau la ind3mina1: pe foaia neteda a pergamentului se desfac 13- murit literele, cam piitrate $i gr%mAdite far% interstifii, ini- fialele cu aur $i chinovar, chenarele $i frontispiciile cr? im- pletituri de IiniI care amintesc cusaturile vejmintelor poporului sau dibacea podoaba de ciubuce de de-asupra u$ilor de la bisericile veacului a1 XV"". Manuscriptul de Evanghelii din Miinchen are chipurile celor patru scriitori ai Cuvintului dumnezeiesc; pe ace1 de la Voronef se infsfigeazii Stefan, in genunchi, intinzind cartea cztre icoana Maicii Domnului: un om tinir, cu fafa rotunda, pletele lungi blonde, mustafa groasa $i ochii blinzi a lba~tr i supt masiva coroana de aur.

Citeva nume de scriitori slat3 pastrat : a$a cunoa~tem pe calu- garul Gavril, fiul lui Urie, care a scris, pentru aC5ndia Lafco, pir- calabul de Hotin *, Tetravanghelul (Evangheliarul) din Neamt, de la 1435-6, pufin timp dupa moartea lui Alexandru-cel- Bun', precum $i un sbornic (manuscript misceianeu slavon) din I ~ ~ D - I ~ , un Mineiii in doua tomuri, din 1444-7 &, un alt sbornic, far2 an5, un Margarit din 1442-3", un ScZrari~ din 1445-6~, in sfirvit, un sbornic din 1437-g8.

L a 1461-2 se aflala Neamf un cillug5r prescriitor de cfirfi care iscalevte aAtanasie t a c h a ~ (tachigraf)" La Putna peste vre o

' Rez~isld jentr-u isf. , avch. ;i jl., I, piau?;ele. Ilianu, ?n Coicwzna f u i Traian pe 1882, pp. 107-8; bIelchisedek, Cutuio,;.

f ~ ~ s o - . iVenmf, Fn Kcv. p. is#. ; r i / i f . , 11, p . 141. bfelchisedek, p. 131. ]bin'., p. 1-38. l61lZ., p. 139.

' I b d . , pp. I j g . 1 4 0 . I61,f., p. 142.

"/671f., p. 143. !' 3lelchiiedek, /. c., p. 139, 110 84, 3Ianuscriptele de la Seamy sint aei ill

parte la Academie.

XI1 VEACUL AL XV-LEA

douazeci de an! era cctach)) c~lug5rul Paladie'. Unii dintre calugari se pricepeaii $i la legatul c3rfilor $i la sdpatul in argint a1 chipurilor de sfinti care impodobiaij apoi copertile grele de lemn acoperit cu catifea: se spune anume despre un manuscript a1 invafaturilor Sfintului Macarie c3 a fost legat de cSlug5rul Siluan din Neamt 2.

Pe acest timp se a~terneaii pe pergament, in Tara RomZ- neasca $i in Moldova, carfi domnevti de danie ~i intarire, care aii, de oliceiii, o slova prauntata destul de eleganta. Cei ce le scriaii, se chemau in Moldova diaci. Cei d'inlsiii cari se intimpina in aceasta tars, par sa fie Ruteni, precum cei d'intgiii dintre pisarii muntenK vor f i fost a d u ~ i d e peste Dunare, din Bulgaria, dar mai cu samH din Serbia, unde se facuse de curind o reforma a scrisorii, supt Despotul Stefan. Printre ei se gasesc ins2 $i Komini, ca Mihai Otel, Petru fiul lui Birlea, OantSi, Sandru, Vulpav, Negrila~, Steful, Borcea, Sandru, fiul lui Clrje. Unul e f i ~ de preot, Toader Popovici: altul e afra- tele lui Ion dascalul,, 3, - dascil de vcoal5, credem, sac, cum se zicea pe atunci, udascSl de copii,. Ghedeon, care apare inca supt Alexandru-cel-Hun, pare ins3 a fi un cSlug5r. Co piatorul Evangheliarului de la Miinchen e numit in catalog

diaconus Theodorus Mrichescoula)> sau gfilius Mrischekuli )), (Mri~escul?) $i e vorba, firegte, de un c2'iac Teodor, or? care ar fi cellalt nume al lui.

Caci czlugarii fineau $i scoala: pentru diaci ca $i pentru clerici. cS2 se $tie de cind am invatat eU carte la Neamfu, atunce era un diiac domnesc $i invata la 7 glasuriv, scrie un ucenic a1 acestuia, ajuns $i el diac, la 1700-1 % Copii se aduceau la manastire cu sila din toate partile, erau pusi aice, tot cu sila, la inv3tatura $ i ajungeaii apoi frunta~i ai Bisericii ; pe la jumjtatea veacului al XVII-lea, calug3rii din Voronef recunosc acest obiceiu, adaugind ca a$a se fac ~oameni de

' Acela?i, 111 An. Az. A'o/a/,r., VI1, pp. 232-3.

* t\celasi, Cu/a lo , y~~ / , p. 134, I]* 45. Dj*ica~izd, S\'lII, pi). 527-8.

' Melchiscdek, /. c., p. I;;, n o 39.

treaba: dintru aceia simt vladici $i egumeni si preufi $i dii- aconi pre la svintele manastiri>l.

Calugirii din Bistrifa $i din Putna sint aceia carora li da- torim scrierea acelor insemnsri despre faptele Domnilor, in care se cuprinde tot ce $tim despre imprejurarile periodei celei mai glorioase din istoria Moldovei. Despre aceste anale insa am vorbit in alta parte 2.

Se poate deslu~i astszi destul de bine in ce chip s'a pastrat traditia de culturii in m5niistirile Moldovei. Iosif, cel d'intaia RiIitropolit, ruda de Domn, a dat la inceput indemnul. -1 fost urmat el de silinfile acelui cleric priceput in slavoneste, fiindca se nascuse Pn Bulgaria, din pirinfi bulgari, care e Grigore Tamblac? A fost acesta, - precunl afirma la inceputul veacului a1 XVIII-lea episcopul de Roman Pahomie, amestecat mult in afacerile Neamfului $i calator in Kusia, - adascSl intaiu d'inceput in niIoldova $i egumenin Nearnfu, V Mai mult : a fost el Mitropolit al Moldovei $i este el acelasi cu Grigore din vremea sinoclului Florenfa pentru unirea Bisericii KisBritului cu Roma" 7 A vorbi el ca predicator catre Moldovenii lui Ale- xandru-cel-Bun in Suceava ? A intrebuinfat el chiar - pioasz ilusie ! - limba romaneasca pentru a se face infeles de d in~ i i ?

Xmestecul lui Grigore cTanblac, in afacerile biserice~ti ale Moldovei se reduce intr'adevar la mult ma€ pufin.

Pe cind doi archierei se luptaii pentru Scaunul archipas- toresc a1 Moldovei, la sfir~itul veacului a1 XIV-lea, Patriar- chul din Constantinopol trimesese in aceastii far2 pentru cercetare pe Grigore preotul de la Patriarchie. El pare sii fi fost egumen a1 vestitei m5nZstiri a Pantocratorului din Cons- tantinopo15. Grigore riimase un timp in far& intrebuinfii aceastri vreme ca s5 fie predici, potrivit cu m e ~ t e ~ u g u l saii de retor

' Iorga, Documcrttelc BistriFei, 1, pp. 45-6, no ~xxl l . V . Istoria litcraturii yo!,t?ne ??z secolul ol XVZZZ-[fa, 11, Excursul I . Melchisedek, Catalogttl, p. 143, no 106. A c e l a ~ i , i n Revista $. id . , arch. pi filolo~ic, 11, y. I si urm. ' Miklvsich, Acta $atria7-chah~~, It, pp. 223, 241, 243.4, 256-7, 278-81,

283, 359-61, 494-5, 519, 528-33.

My VEACUL AL XV-LEA

bisericesc. Asa a~ facut multi prelati greci in Suceava, Iayi $i Tirgovi~te mai tarziii. Mai pe urma, Tamblacajunse Mitro- polit la Chiev, dar el nu va fi mers acolo din Moldova, ci dupri ce va ma7 fi stat un timp in Constantinopol. Sfirsitul viefii sale il petrec*~ in Serbia, unde fu egumen la vestita mAn2stire a Decianului. Moldovenii se alesera de la dinsul cu Panegiricul slavon a1 Sfintului Ioan cel Noii, ale cPrui moa$te fur3 stratnutate supt ochii sZi de la Cetatea-Alb5 la Suceava, in 1400-I '. Ei il r5splatir5 pastrindu-i amintirea cu sfinfenie $i teslnd legende in jurul lu i . Mitropolitul Grigore care se intelese cu Papa, nu poate fi Tamblac, care nu s'ar fi plecat pang acolo, fiind un ortodox prea tare la cerbice. cUnchiuls lui Stefan-cel-Mare, Ioan Tamblac (~Zamblacho),), care merse la Venefia dupa infringerea de la Valea-Albri spre a cere ajutor" nu poate fi rud5 cu Grigore, fiindca acesta din ur~nP era drept si ctlrat Rulgar, nascut in Tirnova.

Dac5 Gripore ar fi jucat in Moldova r o l c c e i se atri- bllie, cultura de manastire s'ar fi dezvoltat m a m e d e in aceastz tars. Asa ins%, trebui sS vie in Scaunul din Suceava, cu citva t i ~ n ~ innainte de suirea pe tron a lui Stefan-cel- Mare, Teoctist, despre care s'a zis cA a fost $i el un Slav, pentru ca studiile de slavone~te sS infloreasca.

De la Teoctist porneste un sir neintrerupt de carturari de slavone~te, pe un timp cind in Tara-Rotnaneasca neconteni- tele lupte pentru Domnie opriau orice silinti spre lumin5, spre arts. Puternica Domnie a lui Stefan-cel-Mare da raga- zul si rzsplata de nevoie pentru ca s% afife sirguinta calu- g,Trilor invsfati. Un ucenic a1 lui Teoctist. Visarion, merse pan5 la Rt'os, ~rnde lucrb la prescrierea de manuscripte, in lavra Zografului; poate lui Pi datoria biblioteca mZn3stirii din Neamt o carte scrisH la Xenof, tot in Atos3. Batrinul Mitropo- lit Iosif fnsusi se retrasese la Neamf, in apropierea cZrei m.5- nsstiri i se arata mai t31.ziu chilia" Poate tot de la ?r'eatnt

Melchisedek, Z. c., p. 163 si urm. ? Hurmuzaki, VIIJ, pp. 23-5, no XXVII.

Melchisedek. Cntaloful, p. 131, no I 7 ; p. 1;;

Acelaii, ;lirmbl~c, p. 4 2

venise $i Teoctist. Cind el isi incheie viafa, la 1477, urma- $ul siiil, Gheorghe, era un fost calugar din Neamf, ciruia i s 'a $i zis h m t a n u l : $i el a lasat ucenici la Neamf, intre cari Ilarion ierodiaconul, copist l . Al doilea urmas al lui Gheorghe, in sf ir~i t , Teoctist a1 111-lea, era un fost egumen de Neamt, care slujise la a doua sfinfire a bisericii reinnoite de Stefan, dupP biruinfa asupra Polonilor, la 1496 2. La moartea sa, el dsdu miiniistirii satul OrtZ~tii, pe riul Moldova, pe care-1 cumpirase cu 300 de zloti tritiresti de la Petrea OartX, pe vremea lui Alexandru-cel-Bun 3.

Aceasta e cultura pe care o puteaa da invifafii din Mol- dova $i Tara-RomZneasci : c2lugiri dupa asiimsnarea celor din Serbia, ei fineaii cu indaritnicie la singura carte le- giuitii $i placuti lui Dumnezeu, cartea slavoneasci.

Literatura romineascP nu putea porni de la din$, cari cintau pe bulgiire~te -2 $i ispravile lui Stefan-cel-Mar?.

\

Pe cind cele d'intziu mHnistiri se intemeiau in Tara-Ro- mineasc2, departata Europa apuseana era zguduita de o mare mivcare de prefacere religioasa, in Anglia se ivise un preot invifat, inzestrat cu darul de a vorbi multimilor, care propoveduia o lege noui ce nu era decit legea veche, mai curat3. El invata ca mai presus de cuvintul preotului si a1 tilcuitorului este Cuvintul lui Dumnezeii, $i c3 in afarz de Biblie nu sint decit pireri $i orinduiri omene~ti, pe care fiecine e slobod s i le primeasca saii s i le rispinga.

Acest om se chema Wycliffe: el gasi sprijinitori puternici printre cei mari, ascultitori fanatici printre cei mici, a caror s?ir3cie, umilinta $i apXsare nu mai putea ribda.

' Acela.;i', C ~ f ~ z l 8 ~ ~ r t l , p. 137. 11" 7 2 .

[bid., p. 140, no 91 ; cf. Bogdat~, k'echilt c+onic?, pp. ~ j r - 2 . Pe~itru un a1 doilea Teoctist in 1491, Octombre, v. Ist. lit. ronr., 11, p. 536, nota I ;

p. 540, nota I . Nu poate s s fie o greseali de datZ in Ulianicki, care resums actul in care el apare ca martur : a fost decY si urr 'Teoctist a1 11-lea in 1491

(1490 ?). Arch. Statului, .Are~z))rf, rile 172G, 1727, Ij29.

venise $i Teoctist. Cind el isi incheie viafa, la 1477, urma- $ul SKI, Gheorghe, era un fost calugar din Neamf, caruia i s'a $i zis hTemianzcl: $i el a lasat ucenici la Neamf, lntre cari Ilarion ierodiaconul, copist l. Al doilea urmas al lui Gheorghe, In sflrvit, Teoctist a1 111-lea, era un fost egumen de Neamt, care slujise la a doua sfintire a bisericii reinnvite de Stefan, dupP biruinfa asupra Polonilor, la 1496 2 . La rnoartea sa, el dadu manastirii satul Orpstii, pe riul Moldova, pe care-1 cumparase cu 300 de zloti tataresti de la Petrea Oarf2, pe vremea lui Alexandru-cel-Bun 3.

Aceasta e cultura pe care o puteau da invafafii din Mol- dova + w R o m P n e a s c 5 : cilugari dupa asamznarea celor din Serbia, ei t i n e a ~ cu indaratnicie la singura carte le- giuita si placuta lui Dumnezeu, cartea slavoneasca.

Literatura romPneascZ nu putea porni de la dinsii, cari cintau pe bulgfireste pana $i ispravile lui Stefan-cel-Mar:..

Pe cind cele d'intaiu minastiri se intelneiau in Tara-Ro- maneascl, departata Europa apuseana era zguduita de o mare mivcare de prefacere religioasa, fn Anglia se ivise un preot invafat, inzestrat cu darul de a vorbi multimilor, care propoveduia o lepe noua ce nu era decit legea veche, mai curat%. El invata c2 mai presus de cuvintul preotului si a1 tilcuitorului este Cuvintul lui Dumnezeii, $i c3 in afar2 de ~ i b f i e nu sint decit p2reri si orinduiri omene~ti, pe care fiecine e slobod s3 le primeasca saG s2 le rasping%.

Acest om se chema Wycliffe: el gasi sprijinitorl puternici printre cei mati, ascultatori fanatici printre cei mici, a c3ror szracie, urni l in tz $i apzsare nu mai putea rzbda.

' hcela:i, Cat~zlo~yul, p. 157. 110 7 2 .

(bid., p. 140, no 9 1 ; cf. Bogdan, l 'rchib cronic:, pp. 251-2. P e ~ ~ t r u un a1 doiIea Teoctist i n 1491, Octombre, v. 1st. lit. YOIII . . 11, p. 536, nota i ; p. 540, nota I . Nu poare sii fie o gregeal; de dat; in Vlianicki, care resum;

actul in care el apare ca martur : a fost decY si un 'Teoctist a1 11-lea i n 1491

('490 9. Arch -Statului, N c r t t z ; , nlr I jzG, 1727, 1729.

XVI VEACUL AL XV-LEA

Pareiile lui Wycliffe se prinsera si mai bine tocmai in Boemia, pe atunci un regat supt dinastia strains de Luxem- burg. Un alt magister, Ioan din satul Husinef, caruia pentru aceia i s'a spus Ioan Huss, raspindi crezul cel noU, a$a de il$or de infeles $ i de urmat, a$a de roditor in urm2ri. El scrise, discuti, suferi $i muri pe rug innaintea Parintilor Bisericii adunafi in sobor puternic $i sprijinifi de sabia im- paratului.

Dar sufletul saii nu se risipi impreuna cu cenuva sa r5s- pindita in vint. Pe cind oravele $i partea din nobili cari eraii de singe german tineaii cu indaratnicie la vechiul caro- licism, nobilii cehi ai terii si s M - toate unghiurile se ridicara in arme. Ei aparaii crezul Bibliei curate, a1 imp2r- t5senit.i luate, nu in hoslia sfinta, numai din pine, ci din potir, in pine $i vin, a$a cum Hiserica romana ingaduia numai clericilor; ei nu voiaii s2 recunoascg drepturile episcopilor, ci socotiaii cZ li ajunge rugaciunea preotilor de rind; inchi- narea sfinfilor li se parea un abus. alegea Evangheliei,, scriaii predicatorii lor, ae prea indestulritoare prin ea ins%$ pentru cirmuirea Bisericii, f5ra de ceremoniile legii vechi $i riturile adause mai pe urma, care ataca, rnic~ureazs $i im- piedeca aceast2 lege, si care mai mult strica, decit folosesc pentru mintuire I.),

Teranii $i nobilii cehi se bateaii bine, $i nici-o putere ome- neascs nu fu in stare sa-i infrineze. i n zadar duse in potriva lo r<o lupt5 inviersunat2 frnp2ratul Sigismrlnd, ace1 care intsri de patru ori privilegiile mZn5stirii muntene Tismana 2; in zadar se straduira tcruciafi)) veniri din toate partile. Nu numai c2 Husifii nu putura fi zdrobiti, dar el ci~tigara pentru credinta lor TinuturI tntregi din Ungaria $i Polonia. Pe de o parte, cetele lo^ patrunsera rszbunatoare in regatul lui Sigismund, marele lor duvman : in 1432, o r a ~ u l Simbata-Mare c5zu in puterea Husifilor, cari se infsfi~asera ca n i ~ t e pa~nici negus-

1;. Hofler, Gesr/richtsschr-eih der hzrssitischen B e w e p n g in Ruhnten, lo

Fonfes 7*er74~r austriararunr, Scrz'tores; 11, 1865, p. 479. ' Stefutescu, o. c., p. 156 $i mm.

tori ce veniau la bilciu l , in 1433, ei se rapad asupra Zip- sului, in unghiul nord-ostic al Ungariei ? Pe de alta parte, umilii ccpredicanfix (prntrz'~cn~~tr>), cari stiau mai multe limbi, strab3tura sat de sat, adurind cu ei Evanghelia cea nous. Foarte mulfi Unguri ii ascultara, $i ei fur3 mai bucuro~i sa-si lase tara, clecit s3 se intoarc2 la n i ~ t r datini care primejduiau sufletul. < i n 1 4 3 0 , , scriu ni$te autori maghiari moderni, .tot Tinutul de la Szakglcza pin3 la Simbata-Mare era husit, $i in 1 4 3 6 Utraqui~tii (a$a li se zlcea IIusi\ilor pentru cSi admiteau imparta~enia st/(, zlt~wqur sprcte si pentru mireni) cuceriseri Csanadul, ~ i n u s = e i si o bun3 parte din Ar- deal. Eraii comune urlde preofii conduceau reforma j., in parfile Trotu$ului, fuaari venirs sa intareasca vechiul element unguresc de dincoace de munli ; de aici, e reticii st. rZspindir2 pan2 la Prut, $i chiar dincolo de aceastil spa, i n Uugeac : ei se pastrara pina in veacul al XVI-lea, dar nu putur3 de loc sa clinteasca pe Rominii moldnveni, bine supraveghiati de Vladicii lor, de la legea ortodoxa". R3scoala cea cumplit5 a teranilor din partea apuseanj a r-lrdealului, intimplata la 1437 , trebilie pusa nenpdrnl in IegZturj. cu propaganda husitil: in adevHr, se g3se~te in ea ura impotriva domnilor de pzmint $i impotriva preofilor ~atol ici nesti\io~i de dijme, care e unul din senlnele deosebitoare ale direcliei celei inai esaltate din rniscarea husita ". Cu Sese ani innainte, Alexandru- cel-Hun era banuit de l'oloni c3 ar fi fiind anume la dinsul pe un predicator husit ca sZ-i reformeze fara 7. Un preot, Constantin, care se mcea a fi catolic, lucra in hIo,dova pentru eresie la 1438 Y. Secuimea era prinsa astfel din doud prirti. Xumai silintile misionariului Iacol~ de Xlarchia $i a':, iovar2-

' Fes;lc.r-I<lein, Gesi.ili.htr ;ran [ r y - . i ~ - i r , 11, p. ;Sq ? Palacky, (;;.cciriciltt h'niri/~ei,s, l I l 3 , p. I 10.

' t ~ l o r r i i t h , I<nrdus $i E ~ ~ d r u d i , o. c., p. 41.

V. inai dcparte.

.' h c c s ~ c S t u d r i p ' i i~~cr~ii idiztc, 1-11, p. SYSIX. " V. actelc privitoare la risconlX reproduse i n I-Inrmuzal<i, 1'. - Lcwicki, L'ode.1- ~ y i . r t < l i u ~ i . ~ .C'ZL,:.ILZ~ deiiiiri y?~,~z(, , ;?z . l / ~ ~ ~ r r ~ ~ ~ z e , ~ t a I>(.-

/( ,nine hi.zto,.i<.ra; Cracovia, I S ~ I . pp. 2 j 4 - ; , 'i;;-X, 2S4-6 ; , > j ~ h .

" ii. vol. : - I [ , p . S Y X I V .

xvlll VEACUL A L XY-LEA

~ u l u i s iu Dionisie de UjlAk, precum si ale Franciscanilor din Boetnia, puturX stirpi, innainte de 1450, buruiana ratacirii '.

Sasii ramasera neatinsi de husitism, intocmai cum se in- timplase cu frati~ lor Germanii din orasele boeme. Pentru Romini era ins2 altfel: Husitif predicau impartasenia asa cum erau deprin5i ei s'o primeasca, poftiau pe mireni la dezba- terea lucrurilor biserice~ti !ji fsceair infeleasa le,aea preficind-o in limba poporului. Alari foloase! Pe ling& care dispirea nea- junsul putinei cinstiri a sfinfilor, si, cit despre deosebirile d e dogma, ele n'aveaii nici-un pret pentru (eranii, as zice c h i a v - pentru popii no~ t r i din Ardealul unde grija adeviiratei cre- dinte nu era cine s'o aibz. Ei se f3curi deci liustti pe un cap, fZrl a-$i da sama c i aii pir5sit citusi de pufin clrumul str2mo$ilor, pe care tinead $i ei s i mearga2.

Ungurii avurl, mulfamita hudtismului, inca d in veacul al XV-lea cartile sfinte pe limba lor: un mare eveniment. Dupa o cronic5 minorita, Entaia traducere se fscu de Toma Pecsy ~i Valentin ujlaky din Kamancze, ad5postiti in 'Trotu~, la 1416 : opera lor fu prescriss apoi la 1466 d e G h e o r ~ h e NC- methy. Copia coprinde numai EvangheliaJ.

Pe acela~i timp aproape, pe cind Cehii aveai~ patru Psal- tiri lntregi din secolul a1 XIV-lea, Polonii t i lmicir j si ei, supt inriurirea husiti, aceastl parte a Hibliei; pe cind Cehii po- sedau n ~ a i multe Biblii intregi, Polonii prefZcur8 pe limba lor la 1455 o parte din povestirile biblice4. . .

Pentru RomZni propaganda husiti trel~uia s i a ibi acela$; rod literar. El se n5scu neapsrat acolo unde miscarea era mar pufin stingherit& acolo unde curentul cel mai puternic ii atingea si pe din~ii . Carfile sfinte nu fur2 traduse deci in

I h 2 ,

VT. ma7 departe, despre rolul pregatitor pc care 1-a avut bogomilismul peutru primirca credintilor hoqitc.

Friedrich licinz, Z7ai.i .ciic r r r ~ ~ a ~ ~ i s c i r ~ ! T:.rtr cries ii12i.r ILrrndsc/i7-<Z r i t j , k .

drzyel-. Nqf- zrnd Stuutshil,/iot/lr., Mii t~che l~ , 1S70 ; l l o r ~ ~ ~ t h , ICardos :i En-

dri:~di, l. c., Nchr i r~g , in Ai.c/ri:l ,GI. siauisciie PiriLoZu;rir, I T , p. 431,.

MISCAREA HUSITA XTX

Principate, unde era paz5 bun3 si mult3 invZf5turti slavonti, ci intr'un unghiii salbatec din Maramures sati din Ardealul vecin c u innalfimile maramuresene. Psaltirea, Biblia, Evanghelia,-- dar nu vi Tilcul ei, - Faptele Apdstolilor, pe lingti ruga'cjunile obis- nuite, se infatisari3 ast& rornaneste pentru intaia nar5 in acele vremi deptirtate, vi aiiume prin munca unui singur om, ctici in alegerea si orinduirea imprumuturilor, in natura cuvintelor strsine, in notiunile de culturti ce se str5vad prin t3lmacire, se recunoa~te acest singur on; : de bun5 samti, un preot de sat care va fi vtiut slavonevte I. El traduse vi o ltimurire a legii, in care se oprevte mult $i stingaciii asupra Treimii vi face o mtirtu- risire de credinf5 catnlic5 in ceia ce privevte dogma, ctici spune cX Duhul Sfint e adiin tat31 ,ri $iul nezidit,,.

Cind vorbim de hrisifii romini, nu credem firevte, cti Ro- minii cistigafi de p~edica?z,ti si acel care ni vorbeste pentru dinvii prin inanuscriptele religioase pe limba noastrl din secolul al XV-lea infelegeaU depli~? $i p2straU dessvirvit inv5- fatura legii curate. Pe acel timp, dac5 ierarchia se alctituise bine in Moldova $i intru citva in Tara-Kom5neasc5, Ardealul n'avea episcopi ca paznici ai ortodoxiei, ci numai cite un protopop saU egumen la o manastire szraca. Nici-un popor nu era mai pregtitit pentrl; a primi eresurile de la Apus si cele de la Rjsarit decit Rominii, r5pezi ill infelegere, aple- cafi spre orice prefacere, pentru multa suferinf5 ce o indu- raO, vi lipsifi de orice cercetare duhovniceasc5 vrednicz de acest nume.

Prin Husiti vor fi primit ai novtri legenda Duminecii, care legend3 ar fi cazut din cer intr'o piatrii minunatj pentru mintu- irea oamenilor cslctitori de lege. Dar ei vtiaii inainte de aceasta despre ispravile Sfintei Vineri $i despre toate povevtile naive vi straynice pe care le rtispindiau inchina'torii Sfintului Pavel, ternstorif Satanei, Bogomilii saii Pavlichienii bulgari, inriurirea acestora a fost a$a d e adinca asupra noastr5, a$a

E vidit r5 traducerea nu s'a ficut dupi ungureste : urmele ungure:ti in sintax; si rocabular rin numai din cunoa>terea limbii maghiare de traducitor.

XX VEACUL AL XV-LEA

de mult se $tia in toate pzrfile cii Rominii s'a-TNit de aceast5 ratzcire, destul de grosolanri in ispitele ca $i in ame- ninfzrile ei, incPt Sasul Reichersdorf, din vremea lui Petru Rare?, care ne judecri pe tofi dupZ elementele romanevti din Ardeal, care-i eraii mar bine cunoscute, nu sta pe gin- duri s5 spuie ca ((Moldovenii recunosc pe Hristos $i pe Sfinfii Apostoli $i, dup5 cit spun ei, aii pzstrat din capul lo- cului $ i pin3 astzzi Zegetz 5;fintuZui PaveZ, cu multX venerafie $i evlavie, I.

Rogomilismul, duvman al bogafiei, al puterii, a1 trufiei po- pilor, a1 serbatorilor, In care vedea de o potriva momeli ale dracului, bogomilismul trist, chinuit, superstitios, lege a celor mai umili $i rnai nenorociti dintre oameni, cari prin acest eres intunecat se simfiaii rnai sus, rnai aproape de Dumnezeu, a trebuit sZ c i~ t ige mai ales pe acei Komini cari aveau rnai multe de Indurat. El n'a inriurit asupra ivirii husitismului, care vine din Apus si de la teologi mari, de si supt presiunea

'

popular% ce se simtia pretutindeni atunci in Europa, dar el a ajutat rZspiudirea acestei P~?vafaturr noua De la bogonli- lismul strzbun la husitislnul cei lroil nu era decit o deosebire de dogmg, pe care Kominii n'o prefuiau fiindcg n'aveaii de unde o intelege, si o scllimbare binefZc5tuare. care trehuia s2-i umple de bucurie : trilmacirea Cuvintillui lui Dumnezeii. Si evrednic sa se insemne cg din acest cuvint dumnezciesc lipse7te mai tot Testamentul Vechiu, cu care, in adevarul cugetului lor, Bogomilii nu voiail sZ aibi a face" decit in forma deosebita pe care i-o dau ei in legendele lor despre vechii patriarchy, prooroci $i regi ai Iudeii3.

Traducerea husita a carfilor sfinte in romane~te s'a r2s- pindit pnfin. Mi~carea religioasa din care pornise, s ' a potolit rapede si s'a stins peste citva timp cu totul: pe vremea re-

' I'apiu, Tesurrzc lic nconllmente isfog-ice, 111, p. 1 3 7 ; LlasdeK, c ~ ~ ~ ~ . / z f ~ , 11,

p p 251 -2 .

' !ireCek, (;escilisilfe i i e ~ h'ztirort.n, p. 214.

IIlasdeil, C ~ ~ v t . ~ z f ~ , , 11, pp. z j 5 - 6 .

M I ~ C A R E A HUSITA XXI

gelui se mai vorbia decit rare ori de Husiti, din orice popor, in Ungaria.

Daca ins3 aceste cgrfi s'ao pgstrat, aceasta se datorevte caracterului lor nea~teptat, ciudat, intziii, ~i apoi $i faptulul c2 ele destiinuiaii cetitorilor, Intr'o form2 oricit de putin desivirsitg, intelesul acelor mintuitoare cuvinte slavone~ti pe care gura preotului drept-credincios le rostia fn biserica, f3r3 ca mintea lui chiar, in cele rnai multe casuri, s2 le pri- ceap5. Cine nu era bucuros sii $tie cum a plins David ne- norocirile sale vi chinurile sufletului siii, cum a trait in ve- chirnea cea mai mare poporul ales de Dumnezeii, cull1 s'a desfgvurat pe pamfnt viata acelui ce a luat asupr3-$i pgcatele omenirii, cum aii vorbit catre ccneamurilex pagine apostolii lui Hristos, rispinditori ai -adev5rului Scriptura e astfel, jncit fiecaruia i se poate parea c?i e vorba intr'insa de indo- ielile, de mustrgrile, de suferinfile si c5inta lui insuvi, vi o bucurie fZr5 piireche trebuia sZ cuprindz atitea suflete simple, cind pentru intaia oar3 iyi vedeaii simtirea $i glndul imbracate in cea rnai striilucitoare forma a poesiei r3sKitene.

J'saZti~~a, pe care Husifii o cintau, s'a pjstrat in urmatoa- rele manuscripte :

I . Unul e o copie dupa o copie ', scris pe o hirtie care poartg un semn, o filigran3 de la sfirsitul 'veacului al XV-lea si e de origine silesiani. Literele sint scurte $i groase; cuvintele se insir3 f3r3 spatiu, cind nu e un semn de interpunctie; cerneala e neagr3-galbuie : infsfivarea e a scrisorii ardelene ; vechimea arati a fi de pe la I 550. Doi scriitori s'au urmat pentru a da aceasta copie: ei sint din aceia~i vreme, din acela~i loc $i au intrebuinfat acelea$ materiale. Arninclo~ aii cautat s3 reproduca intocmai cartea ce li stitea innainte; li-aii sc3pat ins5 o multime de indrept2ri in sens rnai noii; ele se g3sesc ma? ales in partea din urm5. Manuscriptul a fost allui Asachi, care se poate s5-1 fi adus din Ardeal, unde

' V . Ovidiu Densu:ianu, Di7t istol-irr antufivii luZ C U D final, i n Analele

AcademieY Komine, S S V I , 1904, p. 20. Sbiera, Coi f i c r l r vn t -n~zr f ru~z , Cerniuii, I S S ~ , p. 32%

X)iH VXACUL AL XV-LEA

se $tie cli a facut o c i i l Z t o r i e p el trecu ?n biblioteca Sturdza de la $cheia. Daruit Academlei Romine, unde .for- meaza astiizi no 449, el a fost tiparit, in fototipie $i transcriere, de d. I. Bianu 2.

Cartea e intreagli: ea cuprinde Psalmii toti ; apoi, dupS patru rinduri In criptografie sau intr'un alfabet oriental, vin deosebite cfntliri din Biblie, - Exod, XV, Deuteronom, XXXII, Regi, I, 11, Avacum, 111, Isaia, XXVI, Iona, 11, Daniil, 111, Luca, I. La urma de tot, se d5 o lamurire a legii, tradus5 dupa un text catolic: in ea se insista mai mult asupra dog- mei c5 TatSl, Fiul $i Duhul Sfint sint un singur Dumnezeu: cderept-acea nu 3 tstari, nii- 3 fii, nii: 3 duhure intru acea S[vSn]tZ Troiti: niE-unul nu este mai vechiiii $i niE mai po- niu, nii- mai mare, nit mai mic ; ce aceale 3 [o] brazi de vkaci sus uru $i [sealmerea*.

2 . 0 copie ceva mai tarzie decit cea d'intaiu, pastrat2 intr'un manuscript ce se afl3 astazi la Academia Romin5 supt no 693 $i care a venit acolo de la manastirea Voronef din Bucovina, intemeiatii la inceputul Domniei lui Stefan-cel-Mare. Si aceasta poate sii fi venit din Ardeal, de $i aici nu dovede~te slova : va fi fost adus2 de un calugar ce era din pPrtile acelea ; clici pan2 astazi manastirile de la munte adapostesc o multime de cdugtiri venifi de dincolo. Originalul slavon a fost adaus in fafa, ceia ce dovede~te o epocti mai tarzie. Deosebirile Intre acest text $i a1 Scheianei au fost aratate de d. Ovidiu Den- susianu, fn Studz i de fil'ol'ogie ~ v / r ~ i n d , I, Bucurevti, 1895.

3 . 0 copie intocmai ca acestea, pe care o tipgri la Rra~ov diaconul Coresi ?n I 570, apoi in I 57 j , puindu-i, data aceasta, in fafa textul slavon. Coresi modernisa ortografia $i inlocui unele cuvinte: dar el nu recurse la original, ci indrepti dupa parerea sa. El lass la o parte marturisirra de credintli catolica? pe care nu o putea Pnglidui nici Pntr'un chip. D. B. P. Wasdesi a dat pentru Academie o reproducere a acestei tiplirituri 3.

\ Din Vrchiul 7Pstnvtrnt nu s-radus nimic. Aceasta se poate crede mai curind decit ca vechiul manuscript husitic s'ar fi pierdut cu totul. Trebuie s2 se tie sama $i de aceia c=i Husitii cari cintaa Psaltirea $i se inflaczrau cetind Testame~itul Nou, n'aveafi aceiavi iubire pentru Vechiul Testament. Cind Co- resi a inceput in a doua jumatate a veacului al XVI-lea tipa- rirea pe romaneyte a cartilor sfinte, el a fost silit s2 lase la o parte Pnlia: ea aparu abia mai tirzia, vitrebui tradusa - atunci pentru intiia oara - de-a-dreptrll dupa originale.

E-da?zgke,'ia s'a pastrat intr'o copie pe care a reprodus-o Coresi in r 561. Dintr'insa s'ar parea cri lipsiau citeva pagini pe care tiparitorul ar fi fost silit deci sa le traduca din noo. Com- paratia intre locurile ce par adause la I 561 $i textul primitiv pastrat intr'un manuscript1 ar ariita ce mari schimbari suferise limba in decurs de un veac $i jumstate. Astfel, in vechea t3lmScire st% tea: (Matei 13. ) a S S ochiul tZii derepti~ sabl%zr?ea$te-te, ia-lii $i-1 leap5dS de la tine : rnai bine tie s3 piara unu madulariti a1 tau, nu totii trupul aruncatU s3 fie in matca focului, $i, s5 te mana ta sriblaz~iire derepta, tae o $i o arunca dc la tine: mai bine fie sZ piar3 un rnsdularia al tau, nu tots trupul '. . .s

Coresi da in loc, in reproducerca din 1889, cu lirere latine, urm5toarele riliduri :

oDe te va smenti ocul cel direptn, scoate-l $i-1 leapada de la tine, ca mai bine easte sa pice on madular al tau, decit tot trupul tau sa fie aruncat in foc; iara, de te va straca mina ta cea dcreapta, tae-o $i o leapAda de la tine, ca mar bine easte s2 piae on madular al tau decit tot trupul t5ti sX fie aruncat in f0c.s

Dar avem a face numai cu o lips2 in exemplarul care a servit reproducerii, lipsa intregira de unul din proprietarii lui. De fapt, toata Evanghelia lui Coresi are aceia~i limba.

V. 11-1 urmator.

CoZu/r~raa Z~rt f iu ia i~u , 1b82, N. S . , 111, p. 79. Vetf*avaa,;$eZzrZ a'irzcr~r~~r~~ri Cdresi, reimprimat dupZ editia primi din

1 j60-61 de arhiereul dr. Gherasim Timug Pite:teanu, cu o prefa;H de C. Er-

biceanu ; Bocure:ti, Tip. CZrtilor Biserice.;ti, 1889.

-

X>;Iv VEACUL AL XV.LEA

Aceia~i Evarighelie romaneasci se pistreazi intr'un manuscript copiat intre 3 Iunie si 4 Iulie 1574 de pisarul ~ R a d u Gramaticul fiul lui Drighici din Manicesti, lings tirgul Rusi pe apa Vedei 9. Radu pirasise Tara.Romineasci dupP moartea lui Plitrascu-cel-Bun, pe lingli care se gisia $i diaconul Coresi, tot un fel de grlimitic l . Venind din noii in Domnie, stra~nicul Mircea Ciobanul incepu cu u n mare mice1 al boierilor $i po- pilor: atunci cred c i a fugit Coresi " si tot atunci gramaticul Radu. EL se temu s i se intoarci atita timp cit trlii Mircea si, chiar dupa moartea acestuja, el duse aceia~i frica fafa de fiul lui, Alexandru.Voda. La urmi, Radu, care statea intr'un sat bulgaresc de pe Osma, unde scrise fel de fel de carfi slavone, cistig-indu-si astfel hrana, se duse tocmai la Rodos, unde auzise c& se afl5 Pitrascu, fiul Domnului si ocrotitorului sP~i de odinioarfi. Aici acest P5itra$cu, care nu e altul decit viitorul Petru-Vod% Cercel 3, ii didu sarcina de a scrie dupfi un (c izvoda - deci dupa un manuscript - Evan- ghelia pe romineste, ceia ce el facu in citeva siptlmini. De- pirtat de multli vreme din far& Radu nu putea cunoaste tipiritura din I 561 a lui Coresi, iar Patrascu, un si mai vechifi fugar, inca mai pufin. De alminteri, e drept c i ti- pliritura lui Coresi $i manuscriptul lui Radu sint identice pan2 in cele mai mici am5nunte4.

Fap.tr/c iiposioLi/o~,. Apostolul, cum zicea poporul, sa~ i Praxiul, dup3 numirea carturarilor, cuprinzind un indemn citre rgspindirea invifliturii adevarate a lui Dumnezeii $i l i - muriri asupra cuprinsului Evangheliilor, a trebuit s5i fie pre- facut de Husifi in limba vulgari. Apostolul a fost tradus in intregime. El nu se pastreazi ins3 astizi decit in doui forme, fragmentare : una manuscripti, alta tipirita.

Manuscriptul e scris in Moldova, pe hirtia cu semn si- lesian pe care e scrisi $i Psaltirea de la Scheia: scrierea nu

Nerva I-Iodo:, i!i Pr.?'trus Stz~rzu, pp. 240-1.

V . cartea mea .Site ~i pt-eo;i din Ardeni, Bucuresti, Carol ( ; ~ b l , 1902, pp. 21-2. V. Istoria l t ~ l .7filtnY Vitt~aztd, 111 Cunvo~.birr Ziterare pe 1902, cap. I. V. ,i Gastcr. i r ~ A~s i i i v io , ;~!ot t~~/~:ci~~o. XIT. p. 201 si urrn.

M I ~ C A R E A HUSITA XXV

s'a fiicut in miinastirea Voronetului, unde a fost gasit de d. Crefu, cu prilejul serbgrilor din 1871 pentru Stefan-cel-Mare, ca $i cum strZmo$ul ar fi riispliitit pietatea urma$ilor prin acest dar; dar scrisoarea e viidit moldoveneascii, din vremea lui Petru Rare5 saii a urma~ilor SHY. Cuvintele nu sint deosebite $i se piistreaz5 vechia liter5 = r pentru cii transcrii- torul a tinut s H se departeze foarte pufin de original, a carui limbs a pastrat-o neatinsii, cum n'a facut copistul dupa care s'a scris Psaltirea de la Scheia.

La inceput paginile sint smulse pe intinderea a Veptespre- zece capitole din Apostol. Apoi vin Faptele Apostolilor propriu zise. fn loc s5 urmeze dupa dinskle cartile Sfintului Pavel ciitre Romani, Corinteni, Coloseni, se trece deocamdatii asupra lor, pentru a d a intaiti acartile s5bornice~ti) ale altor apostoli. Din ele se invir5 cele douii d'intiiiii $i parte din a treja: restul e rupt ; Apocalipsul lipsia.

Din acest text a dat o edifie d. I. G. Sbiera l, in 1585. La o dat5 care se fixeazii ca 1563 2, Caresi a tip5rit un

Praxiu, din care s'a pHstrat un singur exemplar, cu lipsuri, la inceput $i la sflrvit, care intrec jumiitate din intinderea ce a avut volumul. Aii fost nimicite mai toate foile ce cu- prindeaii Faptele Apostolilor $i parte din acarfile siibornice~ti 3 ,

$i aii r5mas aproape in intregime numai Scrisorile Sflntului Pavel. Astfel fiind, nu se poate face decit in mica parte com- paratia intre aSa numitul tcodice voronefian,, $i partea cores- punzatoare din publicatia lui Coresi; dac5 se va descoperi ins3 vre-odat5 - ceia ce e mai probabil decit descoperirea unui ma. nuscript complet - un volum intreg din Apostolui de la << I 563 z , se va putea iccredinfa oricine c5 peste tot diaconul n'a f5cut decit s3 lucreze in slove de tipar un Praxiu intru citva ca acela de la Voronet3. 0 dovadii despre aceasta e inc5 de acum

Corr'icrie Yorone;eaealz, CernPu\T. Cf. Cretu, i n h'ev. p. ist., arch. ~i fiioiogid, an. 111, vol. 11. p. 145 b i u rm. ; I. Bogdan, in Convorbi?-Tiiterare, pe 1886-7, p. 7 7 ~i urm.

Bianu si I-Iodos, Bi(liiografia ro7ntineascd verhe, p. 52. 3 V. C r e ~ u , in Revis fa j e ~ r f r u isforie, archeoioLp.ie : ~ i f i io io~ie , 111, p.

NX\:I VLACUL AL XV-LEA

pomenirea in Biblia de la 1648 a ctintorsurei celei de m u l t ~ pentru o vorb5 care se afla tocmai la ace1 loc $i in manuscriptul de la Voronef I .

0. la ta cu Sfinta Scriptura s ' a i~ tradus anumite rugaciuni, trebuincioase preotului in fiecare zi, precum $i Tatal nostru, Crez~l . Tatal Nostru era cuprins in Evanghelii ; Crezul -a trebuit sz fie tZlm3cit deosebit. Cind, in 1564, Coresi dadu la lumin5, impreuna cu Tilcul Evangheliilor, $i un Molitvenic, el cuprinse intr'insul un Crez care e de sigur din vremea celor d'intaiu traduceri, dar din carc editorul scoase pe j5liogue. Cit despre rugzciunile din aceastz carte, ele sint vzdit mai nous, din a doua jumztate a veacului a1 XVI-lea 2 .

Xcela~i cleric maramuresean sau ardelean din preajma Ma- ramure$ului, acela~i cunoscAtor de slavone~te, care a dat limbii noastre carfile sfinte, a inzestrat pe cetitorii din popor, adeca pe urhilii preotin din sate, cu o literatura bogomilica.

Firevte ca aceasta n'a fost niciodats tiparitg, precum nu s'a tiparit nici Povestea Duminecii sau a Vinerii - carti i a r a ~ i apocrife -, nici unele fragmente de Cazanie, ca predica asupra Tatalui Nostru, sau anume cuvintare a Sfintului Ioan Crisostom, care se preficura $i ele in romaneste tot supt neobositul lui condeiu de carturar - sau, cum zicea el insusi, de acartulariu ,, - sirgu~tor.

Ni le-a pastrat ins& far2 alegere, amestecind printre ele, cu o deplina neinfelegere, si Cacechismul lui Luther, gasit de copist intr'o bro~urica rom3neascZ tipsrita la 1544, un preot rlr Id hlshaciu, un sat de spre Mure? in Scaunul secuiesc apu- Sean al Arie~ului, - Grigore, care a trait pe vremea luptelor lui Mihai Viteazul, far5 sa se inc5lzeasca de loc de isprAvile lui $i urmind s2 dateze copiile sale dupa ((Batfir Jicmon Craiu,, precum :i de cifiva contimporani ai sai, de prin aceleasi locuri.

V. Sbiera, f. c., pp. 3 jz-; ; cl. Cretu, I. c., pp. I j j-6. V. klodos, in P r i ~ z o s . S l r ~ ~ J z a , p. 2 ; j :i urm. Crezul Catechismului din

1544, pgstrat Pntr'o copie (Hasdrii, C ~ ~ v e ~ t e i l e ? ~ 62itr&zi, 11, pp. 103-4 ; cl. Hodos, f. c., p. 235, nota ;), e mai noii.

fntre aceste buczfi, @site deosebit prin frl de fel de copii rnai vechl sail mai nous, dintr'o parte sau din alta a Komini~nii d e peste Carpafi, fie ele imbracate incg in haina ciudat5 a limbii maramuresene cu 12 schimbat Pn + intre doui vocale saa des- fricute de dlnsa si inffifiyindu-se in graiul obivnuit, - sint v,idite deosebiri. Unele trebuie s i para, deci, mai nous, altele mai vechi. Legenda Duminecii $i predicile trec in ceia ce priveste caracterul anticvat innaintea tuturor celorlalte, $i mai ales innaintea povestirilor bogomilice. Ilar intrebuinfarea exclusivi a perfectului simplu, lipsa lui pr-e inaintea oribirui nume de acusativ, anumite urme de rotacism - un S Z L Y ~ pentru su?z(t,

in legentla Sfintei Vineri-, anumite forme vechi, anumite cuvinte care vin din alt timp, anumite notiuni culturale care fac parte din ciclul cunovtintelor traducitorului maramurevean- ardelean din veacul a1 XV1""', a r a t j c5 si la Znceputill acestei scrisori romznesti a fost ace la~i initiator al intrebuintgrii graiulul nostru i n literaturri, - fie $i in astfel de literaturg.

Manuscriptul mlhicean reproduce apoi felul de a se scrie cuvintele far3 despartire care se intimpinri in textele cele mai vechi; el dZ astfel icoana paieograiici a acestoral.

L i ~ ~ b n in care sint scrise cgrfile sfinte sail povestirile de propagandri bogomilici din veacul a1 XV"", se deosebeste usor si fAr4 putin@ de in~elnre de limba literari a epocelor

' Cf Hdadeii, i. c , p. 342 (CBldtoria h l a i c~ i Uomnului la l a d ) : e ? i i u - decii pi episcupii, ; ihbi., p. 346 : . febur iye~ peatru fete ; uhiimii. -- haidcrn,

p. ; jo ; a i . u c r r , p. 3 5 0 ; ~ g i n t ~ , idid. ; cvoinicix pentru ostai'i, p. 352 ; vocativul '1)oamne despuiatoare~ ($i ultirnul cuvirlt c, cum sc \,a vedea indats, par-

ticular lirnhii vechiului..{traducHtor); arni?ei r n e i ~ , p. 3 56 ; v1111rle s z r prorociin;

p. .; j S ; a~iudecs-se-vorn ; idid.; asilele cerului., p. 362; ade:tit~sau, p. 362 ; cluziii pd i?ds = trup, p. 364 ; ue voi tn g roap l rn?ip~r.ref,r*, p. 364 ; a i n v i ? u ~ . p. 364 ; eictiepescu*, p. 4 1 6 ; a s c t i ~ , in ioc d e r s i n t e t i ~ , p. 4 1 ;; rdzi:r, p. 420 ; apliri:u*, t pe r i t i l o r~ , p. 421 ; rome. it, <,CugetPri in oara m o t . t ~ i ~ , p. 4 3 1 ;

*iuto;tes, i 6 id ; .cureis = alergaiii, p. 452 ; =hi t l i a r~?ugure~ , p . 4 j 2 ; cglasure

d e cinyoi, p. 452 ; < l e aducu de u i~rtc~rew, p. 4 53 ; a voru hi ic i~~a. , p. 454 ; ~ S c a u r ~ u l u de i u d e ~ u . , p. 455; ecetcri, , p. 4 6 4 ; ~he[i i i loru, , p. 464. /;rricz,-j/r

s int intru citva c a i n Evanghelia veche ; v. pp. 4 9 5 - 6

Ma~~usc r ip tu l a fost, cum se vede din celc spuse, tipirit d e d. Hasdeii,

i l l Lirvel/t< den Btif~Znini, IT, 1 S7c..

XXvIII FEACUL AL XI-LEA

urmgtoare. E sigur cH ea a inriurit simtitor felul de a scrie romilne~te pan3 departe In veacul al XVII1'", cg a impus fntru citva un stil $i o ortografie.

Caracterele ei sint urmiltoarele : fn ceia ce privevte fonetica, aceste texte aveaii in forma

lor de la inceput /z intre douil vocale prefHcut in 7, - sau nr, ca in binve, minve. Aceasta e o particularitate de graid care stilpine~te pan5 foarte tirziu in Maramurev, $i deci $i in pgrtile ardelene muntoase vecine cu aceastil cetilfuie, In care $i limbs, $i datini ail trebuit sri se pristreze mai indelung $i ma7 credincios. DovadH usmatoarea scrisoare maramureseans din vremea lui Mihai Viteazul si in care rotacismul e incil neatins, dupz aproape dou3. veacuri de la traducerea husita a ciirtilor sfinte :

aCire iaste pan Pogan Jurjii, Span ot Maramore?, i pan aToma, jurat ot tij, scriem inchinsciure $i slujbi, pan Orbau ubirov i pan Simion pHrcalabii ot Bistrita. Dup' acia, d e cia'tii cctremes omul vostru la noi, de rilndul ace~ti i o~t i i , cia au ttrecutu prim Maramurq, vH dam a $ti cii aU fost a lui Cor- une$ o mie de omiiri iigirnifi In ban[i] ; de alt3 laturs, acmu tnu $tiin, c2 au fost doi omiiri a no~ t r i in Tara Lea~iasca, <ce i-aii dzis c8 nu e acolo nece o veaste ria. De' icia inra- ccinte, pe ce vrem $ti si ce vrem audzi, noi vH vrem da $ti, aca somsidzilor (ungure~te : szornszCd, vecin) no~tri . Derept xacia $i acmu avetn o m acolo: de ne va aduce vr'o viaste, ccv5 vrem da a $ti, $i iarH vri rugam, ce vretii audzi din Rlol- ccdua, c'am infeles c2 aveti3 omeari in Moldua, ce viaste v2 uvorii aduce, ne rugzm sri ne datU a $ti, aii de rilii, ati de birel>.

Aceiasi schimbare se vede la Rominii din tMunfii Apu- s e n i ~ , la Moti $i la Rominii din Istria S, ins5 dirltre Moti nu vorbesc astazi tofi in acest chip, ci numai acei din comu- nele Albacului-Xradei, LHpu~ului $i Sc5ri$oarei, - a$a incit Horea, care era Nicolae Ursu din Albac, iese sH fi vorbit in graiil rotacisant. Aceasta razz restrinsg a rotacismului in

Docunrentele Bist?,l;tei, I , pp. 1-2, no 11; cf. no I $:p . 2, no I r i ; p. 24.

no XXXI : cu lorme ca: cgicea, s g i u z i ~ . V. Teofil Frilicu si Gli. Candrra, A'otuiis?)~u! la Alfo,ti;i Istrirtri, I3ucure:ti,

1886, p. 27 pi urm.

M I ~ C A R E A HUSITX XXIX

unghiul sud-vestic ardelean $i numarul foarte 111ic. probabil totdeauna mic, a1 Rominilor is~rieni ar dovedi c3 rotacismul, in care unii air voit s2 vada un fenomen general, a fost margenit la anumite regiuni apusene, tonte dr i ~ ~ u ~ t e I . Satul Mahaciu, unde scria popa Grigore, nu e insa cu adevarat intre Moti, de $i n'avem nici o altd dovada ca acest preot ar fi venit el insusi din mijlocul Mofilor decit odata forma iiri=cine, intr'o notifa a lui. In cuprinsul vechii Dacii, afar2 de citeva forme $i focare riizlete, rotacismul se tine de Ma- ramures, unde el dainuie~te ca stapin pan3 foarte t2rziii.

Tradusc in Maramure?, cZrtile din veacul a1 XV-lea se in- fatiyeazz ins2 intr'o form2 foarte inult deosebita de aceia a rri- va~ului pe care, pentru putinta unei comparatii uyoare, 1-am dat inai sus. i n ceia ce priveste tot sunetele deocamdata, sint atitea fenomene care pe la 1600 disparusers din vorba maramure~eanz. 6' final se auzia inc3 foarte bine, si in redactia de la inceput rl se gasia, de, sigur, la sfirsitul fiecrirui cuvint. E innainte dtt grupa nt nu trecuse i n 2, si se zicea czlvezte, v~orrne?tte, cum se ce t e~ te numai foarte sar, n ~ a i mult ca un archaism ortografic, in cele rnai vechi documente din vremile urm2- toare. Ca si in unele nurl~e pastrate prin docu~nente slavone rnoldovenesti din veacul al XV-lea - precum Di8iacLe *, L !11>1iat se pastreaz3 inc5: asa se gasesc forme ca :-of? $i

~Ltn, - verbul n zritn fiind acela care psstreaza mai totdeauna acest L disparent, y i care-1 pastra, de sigur, fAr2 escepfie, in originalele pierdute ale acestor vechi monumente de limbs. Din cuvinte ca sp~(.hin, z^?~t&?zi, pouizi, - acesta pentru czpoi - se descopere $i pastrarea, foarte rar ce e dreptul, a lui ?L

muiat innaintea lui i. L d , nd se mai aflZ pentru Le, ze. D nu trece totdeauna in 2 la plural, ci se zice: pulrrdire; am arlat un cas si pentru t netrecut la plural in t .

111 afar2 de aceste particularitafi, se pot ingira altele, pas-

' Evident cL nu caut s?i pon in 1egiturL pe 3Iaramure:eui pe Iitrieni,

iBcind din ace>tia din urmL o colot~ic a celor tl'intZiC. ' Derliusianu, Histoirr dt ILZ Ian,yz~e 7-o11~?!7illi, 1, k'arij, Lerous, 1901,

pp. 394-5.

? I N S VEACUL AL XV-LEA

trate ~i nlai tiirzii~, care arata c5 1iml)a vechilor traduceri era cea rnaramure~anS. Aya, in loc d e j, se scrie B : kude- critorie, gudec. fn multe dintre copiile ce avem, litcra r; pentru sunetrll dz, caracteristic $i astrizr pentru graiul moldoveliesc. s p a pierdut, dar in izvodul cel vechifi statea pretutindeni dzi, dric. dzez7. Une ori, cum se vede $i in scrisori maramureyene tarzii, ds se confunda cu k : .<rice pentru dsice.

1n morfologie - adec5 informele gramaticale -, cea mai mare bogitfie d e ele!nente vechi o dab verbele. Regula ge- nesala e ca se intrebui 1teazZ numai perefecte simple,-pe cind la 1500 nu se inti~npinri decit perfectul cornpus. ,%ceste pcrfecte simple ofera ~nul te forme disp;irute: feci77, d z i ~ u , etc. Viitorul se alc,ituieste cu auxiliarul n voi in forma d e n zlren. Conjuncfia condifionalului e totdearma sri, - ]at. .ri. in proposifiile conditionale, figureaza un imperfect al con- junctivului, care flexioneaz2 re, 7.2 7 ' 6 7.e~~7, ret, re; sn'ccic~tnrc, d. ex., $i a$a ~ n a i d e p a ~ tc. Parzicipiul tsecut slujeste in cea lilai IargZ 1113surZ ca substantiv : a$a ~ L ) L ' S ~ I L S Z L / pentru ?i'~z~-klu/, - $i acesta un substantiv verbal, y. a. Unele participii trecute care se aflg apoi numai ill situafia substantival3 aveau inca pe atunci tot rostul lor ver!,al : ass j n j t pentru facut. Formele incoative cu PSC nu se ad i , againcic cetim : sr-/ rczpci, pentru cs2-1 rapeasca),.

La substantive e s2 se observe vocativul singular nearti- culat, cu e : olrzr, D;~eae, scurt si energic ; vocativul plural egal cu nominativul : frn,?i dvnyi, in locul noului vocativ aselnenea cu genetivu1,-dativ : f7,n;i/o7,.

Se gasesc o suniX d e cuvinte ce nu sint cunoscute de aiurea, citeva din izvor slavonl, cele mai multe ins2 din vechea mostenire

I A /i~<ilzlii-=a face s e m n ; tr s,i6/ci;ni, s/ ihln?nd; iuiio.rfr pclltru drqyoste;

;.ai,ito7-1C, onjiic peruru legaturi, curcle ; r~/oviii/i,tb, n rr/ouZi. ( r yo tooi ; clcvet-

niri , p,.iot/zeci, /zii!i~iin=nadPjduia, n:ronri(i; n perti, pc.rtdtz/ri==a z ibov i , z'ihar? ;

r,iteu;fe=dobitocc+ ; c/rnetc=clcvet~ri ; $rislun~;te ; ttr?.=povar.i ; o s~r// t td= a f i c u su f le tu l ; co7*ab/zici, d b/lr,rrodf~7,i, t?.?n(i=cvi~>tre>,, ill Iiiblia de la 1648 ;

nrio,td, friguri ; n f ri/Zstsli, porin(9ie; a sr I ^n~r /od~ i , ;n;,i.rtilr=znvrstrlic ; zovist.

z a v i ~ t ~ e ; cr uri/osti; LZ h/i()i=a se riieta; st/.ir.rte, c h i n u r i ; a'r?fii/zo,fr=

violetit ; $ o t i i ~ b / ~ / i o/~/.<r:il-d, ,11.it1h.i;:=(lesf5tfiri; ~ ~ r ~ r ~ , y i r i / . r ~ r n ~ ~ i t - a r ~ ; o sd rt,-g4vti;

Iatina, cuvinte care S U I ~ Z frumos $i sint o adevaratZ podoabj pentru frasa, cuvinte clare, pline de infeles, potrivite pentru a trezi icoana innaintea ochilor. Cuvintele acestea, fie slavone, fie latine, apar in orice text din aceasta vreme, de la acest scriitor, pe care-1 credem unic. $i numai aici. A$a pu- teln insenina : Dzeei pentru : Dumnezeil ; Dur~znend,-ae--zeifZ ('ap?,eapnri, a amagi e slavon) ; buc2 pentru gum, ziua Cz?nsecilo?- pentru Rusalii ; n cure, pentru a alerga. cu participiul CZL?,S ; ~ i l z f u l pentru ueul~z: ?~~'cJtu?-d pentru : c~~~?~umn?~ t , ; ~leiinf pentru c2- pitail peste o mie, ca sufnf pentru cel peste o suta; gez~ue =,rriu?*e, giu?zel'=giz~?,t>lu, pentru tinar ; ?zzo?~drn-nominare- pentru a ceti : ~(numZra ~hiemonu cartia,~ ; (~IL 's ,~~Is , des$uzfori~7, pentru Tinut $i capetenie d e Tinut, care se numeste si f z - ?Uit0?, sao c(fi.rietor~ ; a ura'i?l?,a-ordinare-a apropia ; vz~zli =vixi, trZiiu; /ucon?,r, . !~R~L.~NIIL~, a rzufn=a visli, (E innoin : ~?znrgzkr=term ; lnfurr=parte ; ~/~ntrzlc=pinzele, V L . I I ~ ~ L S . zasul corabiei, n?wn, nisip, - dar $i ccn5sipu),; li?z.g~d pentru bolnav ; opu=nevoie : ce era spre opu ; scf,i$tu?- oric ice scrisoare : ccnece scriptura de ti.rre n'amu preimitu de la ludei)) ; spz~nere=expunere; n se z^ncdri=a se inc3lzi : cin- Zrea~tefi-vac ; ng.r7c, ogor ; nsc~tllfd?~7i?~t : strat=pat ; n ill-

poi a=imputare ; a l ~ i ~ ~ z o ~ ' ~ ~ c l = ~ l e r ~ ~ z o s i ~ z n : Inpse?., ?~zesea?*&nfe, mesrrrrir, dar si I ILZS~I : n st. delc~?~cn=a se depZrta ; a2,c.z- dt?,aful, dorinta ; Idrg(i~?zint, (7 d e j ~ t i ~ ~ s e , a se cobori ; crfr?.i =chitare ; fsat pentru a~ternut , lacas ; aeard.zr=viriditr, pentru orice verdeturi ; 2risfz/ ; hc~cz~~e=buciume, n td?rzjdrta= tyntparzarc : i~~veftz?*r, ~ ~ ' L ~ I ~ L ~ L ' ~ z ~ ? ' E , n i?mo/hz, tz{?zuL pentru tunef, in~n&rtn = mama -- poate de la i~~?~zcit?za, z"n71zdvin.

a ricdi = a rjclii ; v p/.~i//zc2/ztii=r~ I t~cuk ; a f r i~?di ; ci/tddse/r ; z<s//'i =gur i :

a oml-dzi ; izt~acfeun, LZ stt-iistzci=a c h i ~ t i ~ i ; (7 zefl-rti, ( r oiostZ//~pi, (7 prnsf'rti ; f i+ td ;

zfuc; s f e d ; .r/oate, a .,hoz,e/il h i ? / z z ~ d , c z /ccfu/z;, *o<yt?tatd, ;,irzz~-b~c~??, /zc?pru~fi?, a zZ.rtu/~~pi - zristi//@ je zice i n & ; zZpodze - piistrat i n tuponimic ; 111oj-

dun!, doiostoinicir, ,;rat/ine, rietifi - sa zice irlcl la h a p \ - ; u z2prelrti, c r hiti2.r-

tui, povoitvznie, u t r / /~e f i=a clldi, puu'/z[l;ie, ~ ~ ~ ? r z l ~ - u s t e , siarhZ, u u,:~or//, pl.,,r. lef, nendwidifol-r, u pi~~~dlzlli, /~iZ;ioiii, stebfe - de lemnc ; /I n.Z/zifni{e, dl-ZghicZ, n Z e ~ ~ ~ n i c , ~~~ihzr, v~ita~*/zic? pu~~e~;ficuLZ, f~- i f~z : , h1.?601./e, C?~IIZI''~, z<,yoi/~~ic< a t rzc -

fufui, vihor;t. Alte vorbe ca acestea, adunate din Ajr~sfofui i u i Coresi de d. Gr. Cretu, i n Rev. p. z~ t . . arch. gi .,/id., 111 I, p. 42.

XXXII VEACUL AL XV-LEA

aflindu-se $i munzdtzia, dar far2 PZ schimbat in Y ; necioa pentru zPpad3, vipt=uictus, hrana; auo=uva, strugure; se- cer&ciu7ze, di'ego~i=boale, team&, bote>::e pentru actul bn- tezului, aibind, dt: la rzib, in loc de avlnd; uinvescu, oricine; vargure, fete; de~erlie, sum, sunet; ~Zposdtoare, moarte, etc.

Cu totul deosebitoare pentru stilul vechiului traducator sint citeva cuvinte, de Intrebuintare mai deas4 ~ a u mai rara, care nu se aflZ decit la dinsul, adecii In copiile de macuscripte ~nai vechi decit I 5 0 0 $i io tipiiriturile lui Coresi dupZ astfel

de cbpii. A$a rutesu, pentru iamqi, e pentru iar, si acelayi e repetat: e, e, pentru afirmafia : da, c2iz -- $i astazi e, ie sung in loc de rt'n in vorba Kominilor din Nordul Ardea-

lului $i din Maramure~ - ; iuo pentru ~uzde, ca pentru cinri? I ,

~~eqchit, ~le,rchi{ed, pentru ((citvas, apufin ,, anitel,); acicin, tzcniil (dar $i acunzuj.

Unele cuvinte aii la dinsul un infeles special : gj eat2 inse.amnZ greutate : ugreafa capuluiu ; nu se zice $ ~ ~ ' Z ' ? Z ~ E S C ,

ci tnltiizrsc, nici pdvi?z,tf, ci tZti?zi; ~/zni-tor irlseamnP martir, yost e gura, a uci& e pentru ((a bate., cum $i astZzi se zice in Moldova $i in A rdeal ; t inz~t e $i i rabdare~, a se s2- rlrta,, s d v i ~ t n ~ e e < a se sa luta~, asalutare*; n ivz se afla pcntru ca da la iveala,>, drnc inseamna duvman - dupZ crezul bogomilic ; peLi,tG e trup, peliie~ti, t rupe~ti , inzpedi,tat, intrupat - $i azi se zice (cdrac impelifat)) -; cZ~,nz?q'urr - azi cz"~wzoj, in Moldova, bucata de pine, - pentru pomene ; fcricat e fericjt.

Supt influenfa originalului slav, de la care s'au luat adiec- tive in r2a?lzn, acusative in n $i, ici si colo, nonsensuri, s'aCi construit o srlma de cuvinte compuse, din care mai nici unul n'a rSzbZtut ~i n'a ramas in limbs: i~~x~i7~tu-tnl~to?* pentru aargintariii)), in Riblia ai-deleana de la 1648 si <czlatariil~ in aceia munteana de la J 688, omu-iubirr, ,f~rn'-jrze?ztede, cel f2rZ-de-minte, $Anzn'ntu-nAscufi, nascufi din pamint, deage- cnldcdtoriul, ftirri fundud, abisul, Desusud, cel de sus, nzoarte- pu?*t&o?,iii, $ i cite mai multe.

I U, ex. w:i io era rn8rgd.\du .;i apropiindu-me clatrla D ~ I ~ ~ s c u D .

Nu lipsesc nici ungurisme caracteristice, in cavinte sau in sufixe : hitlelz~ig - hitlenseg, a bdsddz~i, a vorbi adec5, - de la beszed, vorba ; f i ~ g l u , legat, - fogoly, - f'carte dese ori in Codicele Voronefean; feleleat, ung, felrlet, rdspuns. Unele vorbe rom5nejti chiar aU infafi~area lo1 din Ardeal : p a i n j h a , a ~ h ~ t ~ t , pentru a #ti, c ~ l c a u ~ z t ~ ~ e , pentru $ireclicurr, neamij, pentru ales, sculnp.

Scriitorul avea oarecare cunostinti de Iatinevte - ceia ce arat2 iar2si cSi era Ungurean; odat2 el scrie pe margine nota: ccnd estre] 12tinia~te acestu cuvZntu,, l , not5 pe care copivtii au introdus-o in textul sfint ca o parte integranta din acesta. El vtia ins2 ungurevte, $i de aceia s'au putut culege o suing de intorsdturi de frasa luate din iimba ma- ghiarz" si, cercetind cu luare aminte, s'ar mai g2si $i altele.

in alegereri cuvintei~~r prit: care se exprimri nofiunile de cultur5 $i de viata social2 din Scriptur2 se vede ccrcul s5- tesc, feranesc, conservativ $i innapoiat in care tr2ia tradu- c2torul. El $tie de snlz~, sail c!i' f satu - tnai zice caaKsZ pentra coizps~i -, dz cast., ale c5r:)r stilplni se zic cdsdtori - i n veacr~l a1 XVIII-iea orinduielile de bir.nuinesc pe gospodar. in Moldova : cccZsariu,,. El are muinre- mult mai rar fomeaie, iarS$i form2 ardeleanz; odata $i boermsz, form5 ardeleanii, ha t2 de la Savi, -- feciori, saG feii, $i feate, $i rude, sr-

r i~m/e. Casa, a1 crirei p5zitor la uvd se zice zqnrizi, cuprinde s z ~ ~ n t z ~ l , ndeca patul, scnzuze, masa safi tnbln. Cei mai bo- gat7 aU in fafa un co~~r~znzic - in traducerile din 1648 $i 1688 ale Bibliei: ~ ( c e r d a c ~ , ccfoivor,, -, la care se suie, nu pe usc5rix saU cctrepte),, ci pe spite. Irod are la palatul s5u tinrt'e. Vinul se fine in cela~~i2i. Se iea, de sigur, cprinzi, $i cind; la prilejuri de botejunr saU nuntd se daii uspeie, de usjetitol-iwl bucuros de oaspeti, saU rudele $i cur7oscufii se aduna la przznuirea trist2 a unui cu/ndndori, -cuvintul e

' Codzcele Pbrone,tcan, p. 152, r. I de SUS.

Cretu, I. c. p. 45 ; d. Hasde t observa in Cuvtnte, 11, p. 7 7 , c5 se aduc modificzri individuale la sintaxa slavonz.

intrebnintat si in intelesul de jertfa adusa idolilor, la ctd- n ze t r~ i ~i firt$ciz~ni. Se cint5 din bucire - bucir~rne, din ce- tere, dar ~nai ales ti in cil~zpo[rie. Agl - I[ / ogorul - se lucreaza cu //11';7-:1/ ti(> bni . se1/~6?ztiturzle st: cor- s;>i.e ~ e ' c e ~ ~ ~ r i z ~ ~ i e n rZspi3tiioare Pamintul mostenit se z1(.2 <7czrltF, ace[ ce il are e i)zo;steal~. Uneltele casei sirlt : C O ~ L ~ ~ J L * ( Z , caldarea de al*n77ze, in care se va fi Licind mti~niiliga de lneiil, sticlcl'e, b l i d e l ~ , soLni/a. Le;s/~zilzt~~/ c alcatuit diil cCmtz;ri rnai mult ; 61-z"rzeL't. sint pline de

ar&r~ i : in plcioare se poartZ iri//'.?~?i< cari trebuie s3 fie opinci legate c-il onjd!'c., cureie ; numele de ccSciulZ:, saii spal5riej) I J ' ~ gasit loc in traducere. Oatnenii bogati se irnbracj in fire si in ca~~zhri - acamocatou, X T . ~ . ~ J Y Z : / . , stof5 ar ie;~tala ,-- dar aceia nu staa prin fsatr . Femeile lucreaza cli I; pi11z3 bi ~;zz" re~ t~rg / / r i . , stel.- gare de sters pe mini, la spalatul din toate zilele saii la o L'riutorrri.. Moara se chia~na r!pl:,/n satzlLzd. Sjtenii ail tocitoare.

La btisearecti i se zice ~i ~ f i ~ z t z ~ t o n r e , vre-un rleoiogism eretic - ; $ ? ' P / L ~ I L ! , j ~ f l i ~ , se nutneste $i ~ f e n t j t o ~ ; cria ce rnai inseanln;i ~ L V * I I Z P C ~ ~ ~ O Y . 17Lri(lTicii sint numai oalneni puternici, dar st. $tie de piscz~pi s i e$isc11pZ, cari s'nt ratolici - acesta e sensul cuvintului piscz~p in Aloldova - $ i carora feranii sint totusi silifi, innainte si dup3 rascoala de la 1 4 3 7 , a li da dijma. Dar, i r 1 afar5 de Scriptz!7,k $i de r7~,yi', o ~ ~ ? i l alearga $i la n'escP~zt&tori, cum s i n t .;i i-v*acii, ~neclicii. Xdunarea sate- nilor se chiam5 ,-bop.. La ea se fac <<~~udca,iP, de rnai marii satulu~ cari sInt gzudecii ' - de fapt, cei tnai vechi stapini- tori din Rominime, pc cari viafa organisat5 din Prinnipate-i gZse$te ir, decadere -; ei ascult2, la k i u n t o c l ~ ~ i t 2 iri r i a - decdtoa~e - Hiblia de la 1648 are ((scaunul giudecritii),,- ca giz~decritori, pe oamenii ce se pz"resc, $i-i pun la gloaba sail in ~eri,rri, i n inchisoare. z z Ir;rr$turii, <in prinsoare~ se va zice mai pe urma, tmz7zzfk. Aici se mai aflii si bdtrinii $i m a i 77znrii. Pir?tul st3 fn tre f t x f e , ca sa i se vada v ina .

' V. d. ex: ~ G i u d e c i i oamerilor ad~irarz-se cu Dzeul lu A v r a a m u ~ (;5'cirezana,

p. 147). rOamini:or ?I giudecilor., efrnpZratii p'imintului $i toti oamini, gudeci >i toate zodetele p3mZntului~ (p. 478) eVl2dicii d e Edorn $i giu-

decii d e Moavun ('pentru edomnii . . . si bnieriir'). OdatZ am gZsit boiari, d e sigur. o interpolatie; a l t j d a t i : yiztp&tiasil. E yi cuvintnl j~trz'e.

Judecata se zice : leage, iar cercetarea intrebatzrl Legii. Se poate ~i t+dzgiz~deca cineva, dupa o pirl noua. Ca despuietori- dis- positores -- mai mici, peste cJeespuus7~ri, se vPd pitwilcbii de casd $i vdtakii. Carte ~t i i i numai clt?7llarii, cari pot numdra sctp$tz~ri - nominare scripturas -, pentru c3 aii urmat z'nvn- @turi: odata sc gase~te $i diaci, poate un adaus mai tarziii.

Scriitorul cunoa~te dom7zi, cari aii pamlntul, voevozf, ca ace1 Voevod maramurevean, Bogdan, care a trecut prin pa- surile munfilor $i a intemeiat, cu vre-o trei ~ferturi de veac i n urmH, Moldova. La rdzboiR se merge, nu supt sutaji saii ntiiaji - care sint cuvinte fabricate pentru nevoile tilcului - precum gkiemou v ) e simpla reproducere a unui cuvint neinteles de traducator -, ci supt acevti voevozi: tabrira se chiama gloat5 - celelalte Biblii aii, una : a ~ i -

reag)), alta c(polcs - ; sint cddraji , sdgelritol-i ; la un loc, toti luptatorii se chiam2 voizici. Pgzeyte straja. Arm5 e $i spata.

Din loc In loc st& cite o cetate, ai carei locuitori se chiam2 crtd,terni, cite un tlrg, unde staii tirgari, - nu ctirgoveti~, cum s'a zis mai tHrziii - ; cuvintele ungure~ti cc oravs, torS$an~ lipsesc. Ida tirg $i cetate sint oameni bogati, ndroci/i : ei aii avere rji daa bani cu aslam, camat&. Ei aii je?,bi, cari-i slu- jesc. Mai mare decit toti e ChesariuL, fmpdratul- e vremea lui Sigismund, regele-imparat -, la vzstiariz~l caruia se daii banii, $o~in@', $ol,z?iciorii, filearii, argintul in de obste, ca dajde, caci el zeciuzajte dupa obiciuite. Numai oamenii lui hotHresc cine e ccdostoinic morfii,, vrednic de moarte.

Din lucrurile mai depzrtate, tilcuitorul $tie marea, g-ei~unea, unde nut& cu veafztre curdbiile, lunt),ile, indreptate cu cil*mui- toare, cu ~tasul $i finute la innPlfimea potrivitH cu cdfrqe. Uarele cu tarul, povara marfilor, merg, peptru rregot, i11 multe locuri, adeca in multe laturf, la multe liwzbi styiiue, oprindu-se acolo unde ckrmariul, circiumarul, da vin de au6, pastrat in foale, $i vipt pentru calf. Ranii $i-i duc in sumi, sommi, cpungileu obi~nuite In R&sZrit l . Saracii merg pe jos numal cu punga si tnistra, adec2 traista.

' V. ale mele Notes r# Z?r#?+ai#s, I, Socotelile o ra~ulu i Caffa, in Crimeia, p. 17 :i nota 2

X a ~ I VEACUL AL XV-LEA

Lunile se zic in forma popular2 : P7,ie?,e, Brumar. Serb5- torile aii vechi nuine latine: Cinsecile pentru Rzrsnlii.

Orinduirea cuvintelor nu e de sigur cea obi~nuitti, fie $i in cele mai vechi documente de limb2 curenta a veacului a1 XVI-lea. Ca sti se vadii aceasta mai bine, voiii da unul dupa altul rtivavul muntean din 1 5 2 1 , cea mai veche scrisoare ro- m2neascti ce se cunoavte, $i locuri rnai alese si rnai frumoase din traducerile secolului a1 XV-lea.

.(il4Y,~,po~~S u n n r , ~ r u u r o 1 ~ 1 8 u ~ u c r u r o r u 8 [cztre Hang$ Beng- <(ner]. H ~ A K daU $tire domnie tale 3n lucrul Turcilor cum amii ccauzit eu cti !mp2ratul aU e$it den Sofiia, $i aimintrea nu e, c$i se-aii dus in sus pre Duntire; UndK SS $tii domniia ta ( ( ~ 2 an venit un om de la Nicopoe $i mie me-au spus c2 aii uvazut cu ochii loi (sicj c2 aii trecut ceale corabii ce ~ t i i $i adomniia ta pre Duntire in sus ; unnli sZ $tii cti bag5 den ,(tote ora$e!e cate 50 de omin[i], s5 fie in ajutor in corabii; ~ ~ I I I A K s5 ~ t i i cumu se-aii prinsu nevte rnevter den Tarigrad <cum vorii treace aceale corabii la locul cela strimtul ce ~ t i i a$i domniia ta. HndK spur domnie tale de lucrul lu Mahametbeg, <cum amii auzit de boiari ce s5ntii megiiav $i de genere-miii aNegre curnu i-aii dat impriratul slobozie lu Mahametbeg, cum, xpr& [ ~ t e r s ; ~ C U Z ] io i va f i voia pren Teara-Rumtineasca, iara celii s2 treaca. M ~ A K , s2 $tii domniia ta c2 are fritz mare $i <:Biistirabu de ace1 lotru de Mahametbeg, rnai vtirtos de dom- -

gniele vostre. NndK spui domnietaie ca rnai lnarele miu, de ce- uamu infeles $i eii, eu spui domnie tale; iar3 domniia ta e ~ t i ui"nfe1eptii; ~i aceaste cuvinte s5 fii domniia ta la tine, s3 nu (.$tie umin[~] mulfi. Si domniele vostre sii v2 paziti cum stiti rnai bine.,,

IatZ acum locuri din vechile carfi: ((0 n5plrc2 diin caldura egi $i mucica m$.hra lui. Deci

deca viidzura varvarii spandzur5ndu varpele de m5.tra lui, gr2iia urulu cZtr5 alaltu : totu ucigtitoriu iaste omulu acesta, cela ce m2ntui noi de mare: os2nda a vib nu 111 12~5. E elu scutura ~a rpe l e 2n focu, $i nu chinui nemic5 reii.,,

((Rfidicti-se $i tremuratu fu pami'ntul $i urziturile p5duriloru

smentira-se $i se radicars, cii maniP-se spre inse Dumne- dzeii. ))

c(Dr mere glumia-se, ~edzandu in u$i, $i de mere canta, bendu viru.,)

Lamurirea deosebirii, ce nu se poate tsgadui, e aceasta: intaii~ ca avem a face cu o traducere dupri un text greii. Aceasta traducere e fscuta intr'o limb2 cu totul neprev3-

*A

tit2 pentru a exprima lucruri mai innalte $i inai ginga~e. In sfirgit, traducatorul nu $tia bine slavone~te si era a$a de grabit, incit uita intr'un loc sa traducg pe N A bulgarescul cu La. Construcfii particulare slavone aii rzmas, precum e complimentul drept pus in dativ.

Far2 nici-o pregatire deosebita ins5 si f5r5 nici-o in- $tiintare, oricine vede c5 aceast5 limb5 se deosebe~te mai ales prin lipsa luipvt. de la acusativ, chiar dap5 sz~bsta7ctiveZe verbale, prin punerea con~plimentului innaintea verbului, ceia ce e cu totul neroin3nesc - d. e. cn'are unde capul inchina., aa se toti mintui,,, - desparfindu se pentru aceasta pan3 si verbul de pronumele s5ii reflexiv ; intrebuintarea permanent3 a lui de, si in loc de dez, di~t - cum se vede $i nlai tirziii -, $i in I O C de desp+~: ccnece scripturs de tinre n'am primitu de la Iudei,, adsugirea deas5 a unui -,ri expletiv: ci?ztyi, etc. $i, in sfir~it, obicriul de a pune complimentul pronominal in urma verbulu~: ~ t iu-o , ridzi-Ji, innadind chiar mai inulte din aceste complimente dup5 verb.

Sistemul ortografic care se vede a fi fost urmat in vechile texte biblice - $i care se poate infelege destul de bine dupa cele dou5 copii moldovene~ti din veacul a1 XVI-lea - e foarte pufin fixat $i consecvent. Aceasta ~i era de a~ tep ta t cind se g inde~te cineva ca pPna atunci limba rom2neascS nu fusese scrisa cu slove chirilice decit in cele citeva cuvinte ce se g5sesc presiirate in slavona documentelor sail a cro- nicelor, - acestea din Moldova numai.

in cuvintele de care e vorba, normele urmate in docu- mentele moldovene~ti si in cele muntene nu sint tocmai acelea$ A $i i, s~inetul inchis $i cel lnai inchis, nu se deose-

XXXVlII VEACUL AL XV.LEA

Sesc prin caractere particulare. Si cind se gindevte cineva la faptul c5 astazi, dupa atitea relafii zilnice vi atitea influenfe literare unificatoare, intr'o parte a Rominimii se pronunfa a' acolo unde aiurea se aude z^ - pan& pz"!zri, ro??zdnesc, YO-

wzinesc -, cind tine seamz cZ sunetul lntunecat de la sfirvitul cuvintelor, care e d pretutindeni aiurea, se apropie, dar nu se contopevte, pentru Rominii din hloldova de i, atunci va infelege lesne de ce s'a intsrziat atita vreme cu osebirea prin scris a acestor douii sunete intunecate. A si z^ se exprima in Tara-Rom5neasc2 prin h $i K, f2ra nici o norm2 alta decit aplecarea cutarui pisar pentru una sati alta din aceste buchi destul de urite; in Moldova pan5 in a doua jumatate a veacului a1 XV-lea, ,K e necunoscut, ~i pentru amindoug vocalele umbrite se intrebuinfeaza h, dar un inceput de deslu~ire, un progres fat3 de fara vecinii stZ intr'aceia c2, dac& h poate sluji $i pentru i, acesta-~i are ca-

' racterul deosebit, care iiu poate s2 insemne ~i pe d : anume ruteanul h ~ , care pentru Munteni, ca $i pentrt~ vecinii lor de peste DunZre, nu e alta decit i. Ce e dreptul insit, si la acevtia h innainte de dou% consoane, sail, in silaba finals, $i In- naintea uneia singure, are valoarea statornica de z^. S i intr'una $i in cealalta din pjrfile libere ale Rominirnii h infati- veazh totdeauna pe z^ in grupele z"r, i L intre doug consoane, cind atunci el se scrie, ca la Slavii Dunarii: ph, AI, me- tatetic.

Pentru diftongul ea-ia - cgci deosebirea lntre m si fa

e $i mai grea de perceput $i de ariitat declt deosebirea dintre ri $i z" in anumite casuri -, hluntenii $i Moldovenii aii datinele lor proprii, care se datoresc aceluiavi fapt c2: la cei d'int2iti influenfa slavong a venit numai de peste Dunsre, pe clnd la ceilaltK ea pornevte, $i intr'o masura foarte mare, $i de la Kuteni. Deci sunetul de e deschis. diftongat, care se scrie in Tara-Romaneasca *, apare in Moldova $i in haina mai greoaie a lui A $i chiar - de $i rare ori - a lui ra.

in Moldova, se aud dou3 feluri de z , dupii cum z vine din d latinul saii e luat lmpreuna cu un cuvint slavonesc : cel

YISCAREA HUSITA SSSIS

d'intsiil sun5 /I'z $i se irlseamna cu I;; in Tara-Romineasca, lipsind sunetul, lipse7te $i litera l .

Si intr'o tara $i in alta, N serveste pentru I , I ramiind pentru anumite finale si pentru casul de dublare a lui i ; o e represintat prin 0 , w avind rostul sZU la inceputul cuvintelor $i in unele monosilabe ; forma S a lui u e preferat5 formei 04', care se intimpin5 numai foarte rar. Pentru iu intreg sau scurtat in desinenle : it?, slujeste litera cornpus5 to.

Legaturile de slove, ca aceia care unevte t cu r intr'o ele- gant5 litera lungareat:, nu sint necunoscute.

Xlaramure$ul dsduse la jurnatatea secolului al XIV-lea pe cel d'intaiu Dornn a1 Molclovei neatirnate : cancelai.ia nou!ui stspinitor va fi fost intjiil latins, ca ~i rnoneda lui 9 cind principatul inchegat in parrile de catre Baia innaiilta spre Nor- dul si KZs3ritul strabjtut inc5 de mult de influent? ruseyti, actele dt- int5rire si de cirmaire incepurri a se agterne ?n sla- voneTte, care ramase litnba Statului, preculn era lirnha Bi- sericii. Pisarji furs luafi de la Ruteni sau de la Romiilii din jos. Dup5 obiceiu ~i dup5 desfsyurarea fireasca a lucrurilor, un meSter la slove irlvfitZ pe altul, $i astfel scrii:orii lui VodS ajunserz a fi din neamul lui.

ins2 pe la 1400 leg5turile Moldovei celci nouZ c7.: vechiul Maramurey trebuie sa fi fost foarte dese : familiile

mai eraU inc5 impsrtite intre o tar2 si cealalt5: pe la sfir- ~ i t u l veacului al XV-lea incs, Voevodul Ardcalului, Ma. ramureyeanul Bartolomei Dragffy, din nearnu1 l u i Sas-Vodii, innaintayul yi dusmanul lui Bogdan cel d'ifitaiu j, e numit de cronica 05-ia'.i a ferii. ?rz~/L'nl, ser~tiujz'e- C C M ~ T Y M - cu Stefan-

l'ir~g aci, s'a I ~ ~ i r e b u i n f a i i tud iu l d-l:ii I . 13ogdsr;. Dr ! (a r-i12c :i rind azi

i n ~ f i ' " u ~ ~ u t a t (i'oltri/zil aljirdrtr~L ciiiriLir, i r ~ I",-iiius .St/~~,iiz!i, 2. 585 si urm. Lu- cnlri!e d-lui Ille B?irhulescu : tcsa sa din Agram, despre allabetul cirilic si publicatia sa recenti : Fonet ir .~ oZjzd:t~rZzri cirilic ilz tc.rt~,/e ?-or/~;/zt., Bucurr:ti,

1904, 11" pot ti judecate destul d c aspru in ceia ce priveste dcsordinea rs- puncrii f i caracterul c i ~ ~ d a : a1 urlor conjecturi prirl care autorul cautg s5 aparz

ca un spirit original.

* V. In .lAri~,y/~z~vr .Et~,//:o/ofi 'cz~ti/~ art. San .

' V. Scite +,i prcoti , p. I;; :i urn.

XI, VEACUL A L S P - L E A

cel-Mare l . Felul d e a se scrle in Moldova pXtrunse rji in Rla- ramul-e~;, uncle, iarasi, I$iserlca era siavon2, fiindc2 astfel era I3iserica int regi~ 1iomi:~iini incunjurStoare.

D ~ l p a grafia inoldoveneasci, se scrie deci in testele h!l- site d ~i i cu I\, fsra a recurge ins2 la combinafia rutean2

pentru z*, in deoscbi; pentru en-irz, s e gasesc d e o po- trivX cele trci semne -k, gi I,!, - aceste douZ din urmg, speciale Moitlovei.

Ins2 scriitorul SP foloserjte d e dous litere dintre care Mol- dova n'a c u ~ o s c u t nici-odata pe una, iar pe a doua nu se poate d:~vcdi panii ac:irn cg ar fi intrebuinfat-o. Pe ling2 p sc irlai intiii~ejie pciltr:i 1- semnul 6 ; copistul din veacul a1 X VI- lea al Codiccil~i l % r o ~ : ~ ~ t ~ ' i z ~ ~ , aceia ni i'sn/tirt.i de / a .Fc/rein il reproduc stiilgaciu: s 'ar putea ca in original sa nu fi fost pcn?ru Y decit aceastz notafie ciudat2: ea arat5 sri nu fie alt ceva decit u viciare a lui 7. latin, a$a cum s e scria in evul media. iZ do:la liter2 e .$. care exists ~i peste Dun2rr. cn o vnriar:t5 a !ui ;h : d e sigur cS .I, a fost ales pentru a represi12ta un su:lrt $ovaitor, 7 1 gutural, pe care Kotninii din alte pZrfi il pronur:tX si intreg, clar : cind gasim bu.brul, odtne.briior, lL.bgZ, IZ.b;;.edzi, sa.bbate, aceasta nu inseamna

~ n c,'l a fost vre-odaiz : ( I nlaramures o proi~unfie c a : IZing2, laingedzi, saimhilte, buinrul, oameinrilor, care e pz atit d e ciudatz, pe cit de neexplicabil2, ci cumni cZ in : 13ngX, Irin- gedzi, sZnb2t3, bunrul, oamenrilor, 1: era foarte uinbrit, prin vocala illtunecat2 ce preceda, sau prin r ce urmeazg, asa incit pentru acest fel de IL - frl frat~tuzeste hnn, son - .b se punea ca o notafic col~sur;ai;ticli. Data pe ling2 aceste exemple sint $i altele ca ,behisera, .pblaiU, motivul este slabiciunea vocalei intunecatc ia inceputul cuvintuiui, slabiciune a>a d e mare, i'ncit vocala dispare cu tctul atuuci cind cuvintul precedent s e termina cu o vocala, sau se confunds cu vocala tot intu- necata prin care s'ar mictui ace1 cuvint - scJ ':ztz~zdc, sd ' ~ z t i z d z ; scriitorul sitnfia deci la i n c e ~ u t u l uuor cuvinte c a : z^?zc/zise1-<, inbZnz~i numai o nasal3 sl5bit2, rji o represinta si aici tot cu .b.

U I ~ C A R E A I~USITB S L I

In vechile texte, celelalte litere se fnf.%fi$eaza apoi ca in norma valabilz pentru amindoug terile dungrene. 0 deosebire ar fi numai aplecarea batstoare la ochi pentru oy, care alterneazz cu 6 . Aceasts aplecare se pSstreazZ de aici innainte fn pgrtile ardelene, unde, pe un timp cind 7~ se scria cit lnai espeditiv la noi, se ajungea $i pan2 la ooy pentru acest sunet !

71304. vo!. vii.ebooks.unibuc.ro/classica/iorgastudii7/cap1.pdf · capitolul i literatura...

Documents