69943108-sistemul-bancar-din-canada.pdf

Monografie

Sistemul bancar din Canada

Îndrumător ştiinţific: Grupa FB 11: Lect. univ. drd. Bogdan Căpraru Franciug Elena Mihaela Mogîldea Dorina Polojan Anca


2009

CUPRINS

Capitolul 1. Descrierea sistemului bancar canadian.........................21.Prezentare istoric ..........................................................................................2 2. Tendinţe........................................................................................................33. Indicatori de apreciere .................................................................................54. Tipuri de instituţii.........................................................................................55.Factorii de influenţă.......................................................................................5

Capitolul 2. Banca Centrală din Canada .................................................6 1.Istoric.............................................................................................................6 2. Funcţii şi activităţi desfăsurate.....................................................................113. Instrumente...................................................................................................144. Atribuţii.........................................................................................................195.Obiective........................................................................................................196. Caracteristici definitorii................................................................................20

Capitolul 3.Prezentarea băncilor..................................................................22I. Royal Bank of Canada.................................................................................22

I.1 Istoric............................................................................................................22I.2 Acţionariat....................................................................................................23I.3 Tip de instituţie.............................................................................................23I.4 Oferta de produse şi servicii bancare............................................................24I.5 Indicatori de apreciere...................................................................................25I.6 Evoluţie.........................................................................................................26II. Bank of Montreal.........................................................................................26

I.1 Istoric............................................................................................................27I.2 Acţionariat....................................................................................................28I.3 Tip de instituţie.............................................................................................29I.4 Oferta de produse şi servicii bancare............................................................29I.5 Indicatori de apreciere...................................................................................30I.6 Evoluţie.........................................................................................................31 Bibliografie....................................................................................................33

2


Capitolul 1. Descrierea sistemului bancar canadian

1. Prezentare istoric

Sistemul bancar al unei ţări este definit prin reţeaua instituţiilor de credit rezidente în

ţara respectivă şi a relaţiilor economice în care componentele acesteia fac parte. Reţeaua

instituţiilor de credit este exprimată de tipurile de bănci care funcţionează într-o ţară, iar

relaţiile economice în care acestea fac parte sunt exprimate prin funcţiile pe care le

îndeplinesc în economie. Constituirea sistemului bancar este rezultatul unui lung proces

istoric de dezvoltare a economiei şi a relaţiilor în care intră agenţii economici. Apariţia

băncilor în lumea modernă este considerată a fi rezultatul dezvoltării comerţului în Evul

Mediu, în special prin contribuţia oraşelor autonome.

Sistemul financiar al Canadei este format din instituţii financiare, cum ar fi băncile şi

uniunile de credit; pieţele financiare, precum şi a sistemelor de plăţi.

Conform Constituţiei canadiene, banii şi sistemul bancar sunt considerate

responsabilităţi federale. În baza Legii Bancare (Bank Act) fiecare bancă comercială este

înfiinţată printr-o lege specială a Parlamentului prin acordarea unui privilegiu (charter).

De aceea băncile comerciale sunt denumite bănci privilegiate (chartered banks). Sistemul

bancar canadian este compus dintr-o bancă centrală numită Banca Canadei (Bank of

Canada) şi băncile comerciale, din care 8 bănci private canadiene şi 58 bănci străine. În anul

1867 existau douăzeci şi opt de bănci privilegiate, în următorii ani numărul acestora

a crescut ajungând la patruzeci şi unu, iar în perioada 1960-1979 s-au format noi bănci,

pentru ca spre sfârşitul anului 1991, prin fuziuni şi falimente, numărul băncilor cu

acţionari canadieni să ajungă la opt.

În prezent în Canada există 7 mari bănci : Banque Royale du Canada, Toronto Dominion

Bank, Canadian Imperial Bank of Commerce, Banque de Montréal, Banque Scotia, Banque

Nationale du Canada, Banque Laurentienne du Canada. În afară de aceste 7 bănci importante,

există încă 15 de mai mică importan ă, minore, la care se adaugă 12 bănci străine careț

operează în Canada. Băncile Canadiene îşi deşfasoară activitatea prin intermediul unei reţele

care cuprinde 8000 de breşe si aproximativ 18000 de bancomate în toată ţara. Canada

dispune de un număr mare de bancomate şi beneficiază de cel mai ridicat nivel de penetrare

a sistemelor electronice cum ar fi cardurile de debit, Internet banking si telephone banking. În

perioada 1997- 2000 numărul utilizatorilor de Internet Banking înregistraţi la principalele 6

3


bănci ale sistemului ajungeau la peste 5.8 milioane. Telephone Banking este un serviciu care

permite clienţilor să efectueze modificări asupra conturilor prin telefon înregistrând peste 9.7

milioane de utilizatori.

Dovadă a solidităţii băncilor canadiene este şi faptul că patru din cele mai mari 10

instituţii de credit nord-americane sunt din Canada: Royal Bank of Canada, Bank of Nova

Scotia, Bank of Montreal si Toronto Dominion.

Ca urmare a revizuirii Legii bancare din 1980 a devenit posibilă deschiderea de

filiale canadiene ale băncilor străine, în prezent funcţionând cincizeci şi opt de asemenea

filiale ale băncilor străine. Astfel, împrumuturile oferite de băncile străine, per total, prin

lege nu pot depăşi 16% din activele băncilor canadiene. Aşadar, băncile străine au un

impact redus asupra competiţiei. Băncile canadiene acceptă depozite de bani atât de la

firme cât şi de la menaje şi, de asemenea, ele acordă împrumuturi către public cu scopul

de a realiza profituri. Dimensiunea băncilor canadiene este foarte variabilă, începând cu

Royal Bank of Canada, cea mai mare bancă, până la una relativ mică, Canadian Western

Bank. Cea mai mare dintre băncile privilegiate controlează „partea leului” din activitatea

bancară. Aproximativ 90% din totalul activelor şi depunerilor bancare şi peste 75% din

volumul plăţilor aparţin primelor şase bănci mari. De aceea sistemul bancar canadian este un

sistem bancar concentrat, prea puţin comparabil cu sistemul bancar al Statelor Unite unde o

asemenea acoperire corespunde la peste 3000 de instituţii.

Este important de menţionat că sistemul băncilor privilegiate este suplimentat şi

de alţi intermediari financiari, instituţii bancare şi financiare specializate subsidiare

băncilor privilegiate cum ar fi trusturile, instituţiile de credit, cooperativele de

credit, băncile populare, casele de economii . Acestea atrag economii de la populaţie

sub formă de depozite la termen şi le reinvestesc adesea prin extinderi de credit

ipotecar sau cumpărând diferite instrumente financiare.

În prezent, sistemul financiar canadian încurajează şi favorizează competiţia

dintre bănci, societăţi de asigurări, trusturi şi industria instrumentelor financiare.

2. Tendinţe

Canada a devenit una dintre cele mai invidiate ţări, sistemul său bancar fiind

considerat cel mai sigur din lume, având în vedere că statul nu a fost nevoit să intervină

pentru salvarea unei astfel de instituţii. Analiştii sunt de părere că ţara va fi, la rândul ei,

afectată de criză, dar cu intârziere. Însă analiştii susţin că nu ar trebui să existe o “invidie” la

adresa Canadei, aceasta aflându-se într-o situaţie la fel de proastă ca şi Statele Unite. Rata

4


şomajului a crescut la 7,7%, mai mult de jumătate dintre şomeri fiind în regiunea Ontario,

unde se află centrul producţiei din ţară. În aceste condiţii, spun analiştii, nu este de mirare că

guvernatorul băncii centrale canadiene a renunţat la discursul despre o revenire economică

până în 2010. Canada era singura ţară care nu pusese în aplicare un plan de relansare

economică, plan destul de controversat, întrucât multe voci din guvernul canadian susţin că

are mai multe dezavantaje decât avantaje. Planul prevede revenirea la excedent în anul 2013 si

crearea deliberată a unui deficit substanţial pe termen scurt.

Nici faptul că ţara este dependentă de schimburile comerciale cu vecinul din sud nu

este un avantaj. Aproximativ 80 de procente din exporturile Canadei se îndreaptă spre Statele

Unite iar, din iulie 2008, importurile americanilor din Canada au scăzut cu 36 de procente.

Deşi au fost făcute modificări planului “Buy American” (Cumpăraţi produse americane) al

preşedintelui Obama, după ce ministrul Comerţului canadian a avertizat că va lua măsuri

legale împotriva SUA dacă sunt interzise tranzacţiile, analiştii sunt de părere că ţara va suferi

suficient doar din cauza stării precare a economiei vecinilor din sud, chiar daca nu vor exista

alte restricţii.Cu toate că economia canadiană va fi lovită, la rândul său, de criză, analiştii cred

că instituţiile de reglementare financiară, care au impus reguli mult mai dure în Canada, ar

trebui să fie o inspiraţie pentru giganţii de pe Wall Street şi din Londra.

În perioada 2002 – 2007, Canada a avut o creştere economică stabilă, cu o rată

medie anuală de creştere de 2,7%, cu excepţia anilor 2004 şi 2005 când a înregistrat o

creştere record de 3,1%. Criza economică mondială şi recesiunea din SUA au adus la o

semnificativă încetinire a economiei canadiene în anii 2008 şi 2009. O revigorare a

economiei canadiene este prevăzută începând cu anul 2010.

Rata estimată de creştere a PIB în perioada 2006-2010 este următoarea :

2006 2007 2008 2009 2010Canada 2.8 % 2.7% 0,8% 0,9% 2,5%Alberta 7.0% 4.0% 2.2% 2,3% 3,9%British

Columbia

4.4% 3.6% 1.7% 1,7% 3,5%

Ontario 1.4% 1.8% -0,9% -1,0% 1,5%Quebec 2,2% 2,0% -0,3% -0,3% 2,0%

Sursa:Bank of Canada,octombrie 2008

3. Indicatori de apreciere

Indicatorii de structură ai sistemului bancar canadian :

5


• cuprinde numărul de bănci şi de sedii bancare : 3000 de instituţii

• numărul de băncii străine : 12 băncii străine

• numărul băncilor cu capital de stat sau privat : 8 băncii private

Indicatorii de măsurare a gradului de dezvoltare a sistemului bancar

1. Gradul de intermediere bancară este dat de raportul dintre total activ agregat al

băncilor şi PIB şi este în proporţie de 80-90 %. Pe măsură ce gradul de intermediere

financiară creşte, sporeşte şi ponderea operaţiunilor intermediate de firme specializate.

2. Gradul de concentrare bancară.

Concentrarea activităţii bancare – reprezintă ponderea deţinută de principalele bănci

în totalul sistemului bancar. Gradul de concentrare se judecă în funcţie de nivelul activităţii

(atragere de depozite, distribuirea de credite) . Nivelul de concentrare din Canada a

sectorului bancar are un profil ridicat în comparaţie cu alte sisteme bancare dezvoltate.

3. Gradul de bancarizare furnizează informaţii relevante cu privire la gradul de

dezvoltare al sistemului bancar al unei ţări. Băncile Canadiene îşi desfăsoară activitatea prin

intermediul unei reţele care cuprinde 8000 de breşe şi aproximativ 18000 de bancomate în

toată ţara. Canada dispune de un număr mare de bancomate şi beneficiază de cel mai

ridicat nivel de penetrare a sistemelor electronice .

4. Tipuri de instituţii

Sistemul canadian bancar era organizat în cinci tipuri de instituţii : bănci

concesionare, instituţii de împrumut, cooperative de credit, companii de asigurări. Primele

patru instituţii erau caracterizate după principalele activităţi desfăşurate, după jurisdicţia sub

care erau încorporate: federală, provincială sau mixtă. De exemplu băncile se află sub

jurisdicţie federală, în timp ce instituţiile de împrumut şi companiile de asigurări de viaţă pot

fi incluse atât în cadrul federal cât şi provincial.

5. Factori de influenţă.

În Canada, influenţa britanică a fost reflectată de preferinţa pentru existenţa unui

număr limitat de bănci, organizate teritorial sub forma sediilor. În anii premergători

Confederaţiei, aşezările rurale de mici dimensiuni împrăştiate pe zone întinse, au favorizat

constituirea sediilor bancare. În condiţiile unei economii parţial nedezvoltate, sediile bancare

6


au putut fi constituite cu mai puţin capital şi cu mai puţin personal bancar decât ar fi fost

necesar pentru construirea de bănci independente în fiecare regiune.

Reţeaua de sedii bancare existentă s-a dovedit suficientă pentru a satisface nevoile

populaţiei timp de aproape un secol. Băncile furnizau cantitatea de bancnote din circulaţie şi

puteau satisface oricând cererile sezoniere şi neaşteptate de monedă. Totodată, acestea operau

cu problemele statului fără a depune un efort semnificativ, iar, pe parcurs, reţeaua bancară a

dezvoltat un sistem de transferuri între bănci bazat pe emiterea şi circulaţia cecurilor.

Capitolul 2. Banca Centrală din Canada

1. Istoric

Banca Canadei este banca naţională a acestei ţări. Aceasta nu este o bancă

comercială, şi prin urmare, nu oferă servicii bancare publicului dar în schimb are în vedere

politica monetară, sistemul financiar, emisiunea monetară, managementul fondurilor publice.

Banca centrală a Canadei aparţine B.R.I –ului care este o companie pe acţiuni cu

răspundere limitată ai cărei 33 de acţionari cuprind aproape toate băncile europene centrale ,

precum şi băncile ale Australiei , Japoniei şi Africii de Sud. B.R.I. a fost înfiinţată ca o bancă

a băncilor centrale dar în multe privinţe funcţionează ca o bancă comercială. Băncile centrale

depozitează o parte a resurselor lor în monedă oficială la B.R.I., care le reinvesteşte pe piaţa

eurodevizelor sau pe pieţele naţionale. B.R.I. asigură un manageriat flexibil al resurselor

încredinţate.

În 1817 era deschisă prima bancă din Canada de un mic grup de negustori din

Montreal. Începând cu acest moment industria bancară a devenit un important factor la

dezvoltarea economiei contribuind prin asigurarea de locuri de muncă cât şi prin inovarea

metodelor folosite în administrarea plasamentelor. În anul 1867 existau douăzeci şi opt

de bănci privilegiate, în următorii ani numărul acestora a crescut ajungând la patruzeci

şi unu, iar în perioada 1960-1979 s-au format noi bănci, pentru ca spre sfârşitul anului 1991,

prin fuziuni şi falimente, numărul băncilor cu acţionari canadieni să ajungă la opt.

7


Banca a fost fondată în

1934 ca o societate cu capital

privat. În 1938 a devenit o

societate de tip Crown,

aparţinând guvernului federal.

Din acel moment, Ministerul

Finanţelor a deţinut întregul

capital emis de către bancă. În

ultimă instanţă, banca este

proprietatea cetăţenilor Canadei.

În timpul celor 50 de ani ai Confederaţiei, Canada a arătat puţin interes în înfiinţarea

unei bănci centrale. Abia în 1913 Parlamentul a discutat în mod formal acest subiect, susţinut

la acea perioadă de W. F. MacLean, MP pentru South York. Planul său, care propunea

necesitatea unei bănci naţionale proprii aflate la subordinea Guvernului, a fost abandonat,

primul ministru R.L. Bordeux nevăzând ,,nici o necesitate prezentă” a unei asemenea bănci.

Până la Marea Criză din 1929, necesitatea creerii unei bănci centrale a fost redusă,

deşi economia era in decădere şi predominant rurală. Sistemul bancar dezvoltat ulterior în

Canada a fost semnificativ diferit de cel al SUA. În partea de sud a graniţei, un curent

distinctiv de cel american a încurajat dezvoltarea băncilor locale independente, iar o masă

largă a populaţiei a format comunităţi pentru a pune în practică acest curent.

La puţin timp după înfiinţarea băncii, guvernul care a urmat după Graham F. Towers,

a introdus un amendament la Legea Băncii Canadei, în vederea naţionalizării acesteia. În 1938

banca devine o instituţie de tip Crown, această formă de proprietate fiind prezentă şi astăzi.

Organizarea băncii a asimilat noi funcţii alături faţă de cele existente în alte părţi.

Operaţiunile de emisiune monetară au fost transferate de la Departamentul financiar (din

momentul înfiinţării băncii), iar birourile ce primeau masa monetară emisă devin sucursale ale

băncii. Un nou Departament de Cercetare a fost înfiinţat pentru a furniza informaţii şi pentru a

acorda ajutor în materie de dezvoltare economico-financiară, precum şi pentru a asigura

condiţii prielnice desfăşurării afacerilor. Departamentul de Relaţii Externe şi Departamentul

de Securitate au devenit funcţionale aproape imediat, în timp ce transferul „Diviziei datoriei

publice” de la Departamentul de Finanţe a fost întârziat până la amenajarea unui spaţiu optim

desfăşurării acestei activităţi.

În decursul perioadei au loc o serie de modificării ale „Legii Băncii Canadei”:

revizuirile din 1954 si 1967 au dat băncilor drepturile de a acorda împrumuturi şi ipoteci.

8


Următoarele schimbări asupra legislaţiei instituţiilor financiare din 1987 precum şi

principalele modificări suferite de Legea Bancara in 1992 au sporit competiţia permiţând

băncilor să opereze prin filiale.

Până la începutul anilor 1930 în crearea băncii o influenţă importantă a avut climatul

politic. Prezenţa criticilor existente în structura financiară a ţării a determinat preocuparea

de către prim-ministrul R.B. Bennett. Astfel el a creat o comisie pentru a studia organizarea

şi funcţionarea sistemului bancar şi monetar luând în considerare argumentele pro şi contra

înfiinţării unei instituţii centrale bancare. Argumentele pro au câştigat. Comisia Regală

condusă de Lordul Macmillan recomandă în raportul său ca o bancă centrală să fie stabilită.

Cu o săptămână după ce raportul a fost făcut public, primul-ministru a anunţat că guvernul

său va adopta recomandări. De fapt, o anexă la raport intitulată ,,Sugestii privind principalele

aspecte ale constituirii unei bănci centrale a Canadei” a devenit cadru în Legea Băncii

Canadei determinând încuviinţarea regală la 3 iulie 1934 . În martie 1935, Banca Canadei

şi-a deschis uşile sale ca o instituţie cu capital integral privat format din acţiuni oferite spre

vânzare publicului.

Istoria sediului în care îşi desfăşoară activitatea Banca Canadei

începutul anilor 1935-1938

Banca Canadei s-a înfiinţat în martie 1935 când, încetând din a-şi mai desfăşura

activitatea în încăperi închiriate, îşi mută sediul în Victoria Building, de pe Strada Ottawa’s

Wellington.

Condiţiile din Victoria Building erau vitrege şi ineficiente, iar în ianuarie 1936

guvernatorul Graham F.Towers a propus primului ministru Mackenzie King construcţia unui

nou sediu. King şi-a dat acordul şi până în mai reprezentanţii băncii au cumpărat o clădire la

vest de Strada Wellington, la preţul de 83.500 $ (aprox. 1,2 milioane $ prin raportare la anul

2004).

Reprezentanţii băncii au angajat pe S.G. Davenport din Montreal în calitate de

asistent şi consultant în arhitecturi, amenajări şi decorări interioare. Davenport, la rândul său,

a propus ca firma aparţinând lui Marani, Lawson şi Morris să fie angajată pentru a se ocupa

de construirea băncii.

Această firmă a pus la dispoziţie primele schiţe în mai 1936. Acestea au fost respinse

deoarece arătau „o clădire închisă parcă într-un interior, asemenea Băncii Angliei. Este

9


extrem de dificil de obţinut unitate într-o asemenea clădire. Partea inserată arată ca un horn,

iar întreaga clădire arată ca o oală înflorată într-o farfurie. Arhitecţii au fost mai mult sau mai

puţin de acord cu noi, şi încearcă să conceapă altceva”. (Scrisoare de la guvernatorul

I.A.O.Osborne către H.C.B.Mynors, 4 iulie 1936)

Un alt portofoliu de schiţe a fost elaborat mai târziu, în decursul aceleiaşi veri. Una

dintre acestea a fost aprobată de comitetul nou înfiinţat al băncii (compus din guvernatorul

Towers, doi adjuncţi ai guvernatorului şi secretarul băncii), iar firmei i s-a dat acceptul de a

demara construcţia clădirii. Comitetul băncii se întâlnea, între timp, pentru a lua decizii cu

privire la materiale, mobilier şi alte detalii referitoare la noul sediu.

În decembrie 1936, arhitecţii au finalizat construcţia clădirii şi au pus-o la dispoziţia

comitetului. Aceasta era o clădire din piatră de cinci etaje, în stil neo-clasic. Totodată,

prezenta o importantă zonă subterană proiectată pentru a amenaja visterii şi camere de

apărare, masive, „toate construite în pas cu ultimele tendinţe”. Această construcţie asigura

spaţiul necesar protejării unui personal de 380 de angajaţi.

Construcţia a fost începută în anul 1937. Principalul antreprenor numit a

fost Compania de Construcţii Piggot din Hamilton, Ontario, iar

subalternii au fost aleşi din Ottawa, sudul Ontario, şi Quebec. Construcţia

s-a derulat rapid, fără costuri implicate de întârziere sau depăşirea

termenului. Până pe 10 august structura a fost întărită, astfel încât primul

ministru King s-a putut alătura guvernatorului Towers la ceremonia

desfăşurată pe piatra unghiulară. Personalul a început să se mute în 1938.

1938-1969

Personalul bancar a depăşit cu rapiditate capacitatea noii clădiri. Prin 1946, personalul

era cazat în incinte închiriate din jurul Ottawa, iar directorul general al băncii a însărcinat pe

Marani şi pe Morris să dezvolte schiţele pentru renovarea băncii. Acestea nu au fost

implementate niciodată. Reprezentanţii băncii au apelat iarăşi la Marani şi Morris în 1950 în

vederea extinderii clădirii, dar aceştia au fost ignoraţi ca şi data trecută.

În 1963, conducerea băncii a anunţat organizarea unui concurs la care au fost invitaţi o

serie de arhitecţi canadieni, pentru a formula propuneri şi planuri de extindere a construcţiei.

Această acţiune a impulsionat firma Marani (acum sub denumirea de Marani, Morris şi Allan)

să-şi revizuiască schiţele, creând nişte planuri pe care conducerea băncii le-a găsit „creative şi

satisfăcătoare”. Concursul a fost anulat, iar în ianuarie 1964 oficialii băncii şi-au făcut publice

intenţiile de a începe construcţia.

10


Este interesant de remarcat că, încă din faza de planificare, s-a luat în considerare

ipoteza de a demola clădirea iniţială pentru a o reconstrui. Profesorul Eric Arthur s-a opus

acestei iniţiative, susţinând într-un memorandum din 1963 că actuala clădire ar trebui păstrată

şi înconjurată „cu o nouă structură în linie de materiale şi design iar în acest mod, banca îşi va

putea păstra identitatea.”

1969-prezent

Planurile de reconstrucţie a băncii au fost amânate

oricum. Ottawa, în 1960, a iniţiat o amplă campanie de

reconstrucţie, şi a devenit evident directorului general că

planurile de extindere vor exercita o presiune amplă industriei

constructoare. Mai târziu, în 1965, guvernatorul Louis

Rasminsky a anunţat că banca a luat decizia de „a amâna,

pentru moment, demararea construcţiei noului sediu, chiar dacă

este extrem de necesar”.

Până la reconstrucţia băncii de la sfârşitul anilor 1960 s-au elaborat noi schiţe.

Firmele Marani, acum Marani Rounthwaite & Dick, şi Arthur Erickson au fost angajate în

calitate de arhitecţi asociaţi, iar în 1969 noua schiţă a fost prezentată oficialităţilor băncii.

Aceasta a păstrat clădirea iniţială din granit, dar aceasta a fost parţial acoperită cu sticlă,

flancată de două turnuri, de asemenea din sticlă.

Construcţia a început în 1972 şi s-a derulat pe parcursul întregii decade. Clădirea a

fost terminată în 1979, iar personalul a fost mutat în totalitate în 1980. Una dintre

caracteristicile de neînţeles a fost grădina tropicală cu o piscină artificială amenajată şi închisă

de o curte. Această grădină este accesibilă publicului, fiind un spaţiu căutat pentru efectuarea

fotografiilor de nuntă din Ottawa, în special pe parcursul iernii. De asemenea, aceasta

constituie curtea din faţă a Muzeului de bancnote al băncii, care găzduieşte monede din cele

100.000 obiecte ale Colecţiei Naţionale de Monede.

După un sfert de secol, sediul central al Băncii Canadei rămâne unul dintre cele mai

distinctive şi remarcate clădiri existente. A suferit modificări minore, nesemnificative,

continuând să fie spaţiul în care Banca Canadei îşi desfăşoară activitatea în interesul

cetăţenilor canadieni.

Banca nu este un departament guvernamental şi îşi desfăşoară activităţile beneficiind

de o largă autonomie, independenţă, spre deosebire de multe alte instituţii federale. De

exemplu:

11


- guvernatorul şi adjunctul acestuia sunt aleşi de către Consiliul de Administraţie al Băncii (cu

aprobarea Cabinetului), nu de către guvernul federal;

- Ministerul Finanţelor participă la întrunirile Consiliului de Administraţie, dar nu are drept de

vot;

- banca supune aprobarea cheltuielilor efectuate Consiliului de Administraţie, pe când

departamentele guvernamentale apelează la Treasury Board;

- angajaţii băncii sunt aleşi de către reprezentanţii băncii, nu de agenţiile publice de recrutare

a forţei de muncă;

- registrele băncii sunt revizuite de controlori externi numiţi de Cabinet la recomandarea

Ministerului Finanţelor, nu de către instituţia Auditor General din Canada.

2.Funcţii şi activităţi desfăsurate

Principalele funcţii ale Băncii Canadei – banca bancherilor – pot fi împărţite în

cinci categorii. Acestea sunt:

1. Păstrarea depozitelor băncilor privilegiate (chartered banks). Băncile

privilegiate îşi păstrează rezervele – formate din depuneri de bani – la Banca Canadei. De

remarcat că rezervele în numerar reprezintă numai un mic procent din depuneri. Sistemul

bancar canadian este un sistem cu rezerve fracţionate, băncile privilegiate împrumutând

cea mai mare parte a depunerilor, ele păstrându-şi doar un mic procent pentru retragerile

zilnice de numerar. Dacă toţi deponenţii băncilor privilegiate ar dori să-şi scoată deodată

depunerile, băncile nu ar avea suficiente rezerve de numerar în vederea onorării acestei

cereri. În acest caz nedorit băncile privilegiate au posibilitatea să se împrumute de la

Banca Canadei.

2. Emisiunea monetară pentru economie. Banca Canadei are responsabilitatea să

aprovizioneze economia cu necesarul de bilete de bancă şi moneda divizionară. Moneda

divizionară reprezintă o cantitate foarte mică din totalul banilor. Bancnotele totalizează

aproximativ 21 mii de milioane dolari canadieni.

12


3. Agent fiscal pentru Guvern. Banca Canadei acţionează ca principal bancher şi

agent fiscal pentru guvernul federal. Guvernul federal colectează fonduri prin impozite şi

cheltuieşte aceste fonduri pentru diverse bunuri şi servicii, vinde şi colectează fonduri

prin impozite şi cheltuieşte aceste fonduri pentru diverse bunuri şi servicii şi, de asemenea,

vinde şi colectează plăţile la scadenţa obligaţiunilor. Banca Canadei deţine o parte din

conturile curente ale guvernului federal, ajută guvernul în colectarea plăţilor la scadenţa

obligaţiunilor.

Banca Canadei joacă rolul de agent al statului, participând la execuţia bugetului de

stat, însă, pe lângă rolul de agent fiscal îndeplineşte şi alte responsabilităţi legate de gestiunea

fondurilor publice.

-Bancher al statului şi păstrător al tezaurului naţional

Banca Canadei administrează conturile implicate în colectarea fondurilor publice şi

utilizarea acestora sub forma cheltuielilor publice. Banca are în vedere ca disponibilităţile

băneşti existente în aceste conturi să poată satisface nevoile zilnice, iar eventualul excedent îl

va plasa sub forma depozitelor la termen.

- Administrator al rezervei valutare internaţionale

Banca Canadei, de asemenea, administrează rezerva valutară a statului. Această rezervă

asigură lichidităţile generale necesare guvernului şi, totodată, este folosită pentru menţinerea

unui curs valutar stabil dolarului canadian la nivelul pieţelor valutare străine.

- Gestiunea datoriei publice

Datoria publică a statului („datorie federală”) s-a format ca urmare a măsurilor

remarcabile de securitate iniţiate de guvern, al plăţilor efectuate din contul trezoreriei publice,

şi datorită altor angajamentelor asumate la nivelul pieţei.

Banca acordă sfaturi guvernului în legătură cu administrarea eficientă a datoriei şi

vinde titlurile de stat, prin licitaţie, distribuitorilor de la nivelul pieţei financiare şi dealerilor.

Principalul obiectiv al activităţii de administrare a datoriei publice este de a furniza fonduri

stabile şi la costuri reduse guvernului federal.

4. Supravegherea şi controlul băncilor privilegiate. Operaţiunile băncilor

privilegiate sunt direct controlate de Departamentul de finanţe şi Banca Canadei. Menţinerea

sistemului bancar se realizează în funcţie de solvabilitatea fiecărei bănci privilegiate din

care este compus. Practicile bancare nejudicioase pot avea repercusiuni deosebit de

ample, ajungând până în punctul de a ameninţa structura financiară a întregii economii.

13


Câtă vreme activitatea băncilor privilegiate este investită cu un interes public ea este

supusă supravegherii şi controlului guvernamental.

5. Controlul cantităţii de bani din economie (împreună cu departamentul de

finanţe). Ultima, dar cea mai importantă funcţie a Băncii Canadei este responsabilitatea

acesteia de a regla emisiunea de bani. Sarcina majoră a băncii centrale este să dirijeze

aprovizionarea cu bani în concordanţă cu necesităţile economiei pentru a menţine

stabilitatea economică. Această sarcină impune producerea unei cantităţi de bani care să fie în

concordanţă cu nivelele permanent crescătoare ale rezultatelor economice, a forţei de

muncă şi cu un nivel relativ constant al preţurilor. În timp ce toate celelalte funcţii ale

băncii au un caracter mai mult sau mai puţin de rutină, dirijarea corectă a emisiunii

de bani impune decizii cu caracter specific. Guvernatorul şi guvernatorul adjunct al Băncii

Canadei sunt numiţi pe termen de şapte ani şi pot fi înlocuiţi din funcţie printr-o lege

emisă de Parlament. Această măsură le asigură acestora independenţă faţă de orice

presiune politică. Chiar dacă Banca Canadei s-ar angaja în tactici nepopulare din punct

de vedere politic, prin această reglementare se asigură stabilitatea pe termen lung a

economiei.

Este de menţionat că, deşi guvernatorul poate fi înlocuit numai de către Parlament,

Legea bancară acordă posibilitatea Ministerului de Finanţe de a da instrucţiuni guvernatorului

Băncii Canadei pentru schimbarea tacticilor. Această ultimă măsură poate obliga

guvernatorul Băncii Canadei să demisioneze în cazul în care justeţea activităţii sale este pusă

sub semnul întrebării.

Banca poate desfăşura următoarele activităţi

-prestarea de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării

-servicii de transfer monetar

-leasing financiar ;

-emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;

-tranzacţii în cont propriu sau în contul altor clienţi cu :instrumente de plată, valută ,

contracte futures şi options, instrumente având la baza cursul de schimb şi rata dobânzii,

valori mobiliare ;

-atragerea de depozite şi alte fonduri rambursabile

-intermediere pe piaţa interbancară ;

-păstrarea în custodie şi administrarea de valori

14


3. Instrumente

Printre instrumentele folosite de banca canadiana enumerăm:

a. Politica monetară a băncii reprezintă un ansamblu de acţiuni prin care autorităţile

monetare (banca centrală, trezoreria etc.) influenţează asupra cantităţii de monedă în

circulaţie, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de schimb valutar şi alţi indicatori economico-

monetari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a

activităţii economice, ocupare a forţei de muncă, stabilitate a preţurilor etc.). Controlul ratei

inflaţiei, unul dintre cele două obiective ale politicii monetare a Canadei, este în sarcina

Băncii şi a guvernului federal. În orice caz, organizarea şi conducerea zilnică a politicii

monetare este responsabilitatea Consiliului de Administraţie al Băncii (Bank’s Governing

Council), format din guvernator, guvernatorul adjunct superior şi alţi guvernatori adjuncţi.

Scopul declarat al politicii monetare a unei ţări este de a contribui la realizarea şi

menţinerea unei ocupări depline a resurselor de muncă precum şi asigurarea unui nivel

neinflaţionist al preţurilor. Acest lucru se realizează printr-un ansamblu de acţiuni exercitate

asupra masei monetare şi a activelor financiare. Banii reprezintă unul dintre elementele

cruciale ale unei economii. Ei sunt mult mai mult decât o componentă pasivă a sistemului

economic. Un sistem monetar bine dirijat duce la creştere economică şi ocupare deplină a

forţei de muncă. Spre deosebire de acest caz, un sistem monetar prost condus duce la

stagnarea producţiei, şomaj, inflaţie.

Legea Băncii Canadei prevede consultări periodice între guvernator şi Ministerul

Finanţelor pe subiectul politicii monetare. Dacă ar apărea un dezacord profund între

obiectivele băncii şi acţiunile guvernatorului , Ministerul Finanţelor ar putea emite o directivă

scrisă Guvernatorului, cerându-i modificări în modalitatea de exercitare a atribuţiilor. Aceasta

s-ar finaliza cu demisia guvernatorului. O asemenea directivă nu a fost emisă până în prezent.

În ceea ce priveşte poziţia băncii faţă de politica monetară, elementul principal al politicii

monetare este inflaţia prin controlul acesteia si menţinerea ei în jurul nivelului de 2 %.

Banca este preocupată de modificările ratei inflaţiei în ambele sensuri. O cerere ridicată

stimulează economia să producă peste capacităţile sale de producţie, ceea ce determină

creşterea ratei inflaţiei peste nivelul de 2 % , iar banca va creşte rata dobânzii pentru a

echilibra economia. Când cererea este scăzută, presiunile inflaţioniste se domolesc, iar banca

va acorda credite cu o rată a dobânzii scăzută pentru a stimula activitatea economică şi pentru

a absorbi fondurile pasive.

15


Îndeplinirea politicii monetare. Banca îşi îndeplineşte atribuţiile prin influenţarea ratei

dobânzii pe termen scurt. Realizează acest lucru ridicând sau scăzând ţinta privind rata

dobânzii „overnight” („rata dobânzii de peste noapte”- este rata dobânzii la care principalele

instituţii financiare se împrumută şi îşi transferă una alteia fonduri pe parcursul unei zile). În

noiembrie 2000, banca a introdus un sistem de opt date fixe când anunţă dacă va schimba sau

nu ţinta privind rata „overnight” (tabelul de mai jos).

Date Target (%) Change (%)

24 April 2007 4.25 ---

6 March 2007 4.25 ---

16 January 2007 4.25 ---

5 December 2006 4.25 ---

17 October 2006 4.25 ---

6 September 2006 4.25 ---

11 July 2006 4.25 ---

24 May 2006 4.25 +0.25

25 April 2006 4.00 +0.25

7 March 2006 3.75 +0.25

Modificările intervenite la rata dobânzii „overnight” conduc, de obicei, la schimbări şi

la nivelul altor dobânzi bancare şi, prin urmare, influenţează deciziile de cheltuire a banilor

luate de către populaţie. Aceasta, în consecinţă, determină un anumit nivel al cererii de bunuri

şi servicii.

În ceea ce priveşte avantajele folosirii politicii monetare o rată a inflaţiei scăzută,

stabilă şi previzibilă este cea mai importantă contribuţie pe care o politică monetară o poate

aduce economiei canadiene. Aceasta permite canadienilor să ia cu mai multă siguranţă decizii

referitoare la investiţii, respectiv consum. Politica monetară încurajează investiţiile pe termen

lung, contribuie la crearea de noi locuri de muncă şi creşterea produsului naţional. În

consecinţă, are loc o îmbunătăţire semnificativă a condiţiilor de viaţă . Banca din Canada nu

tipăreşte bani pentru a acoperi datoria naţională pentru ca aceasta ar reduce valoarea banilor,

ar scădea puterea de cumpărare a monedei, ar creşte rata dobânzii şi ar genera o recesiune în

plan economic. Raţionamentul este următorul: dacă banca ar tipări banii pentru a plăti datoria

publică sau pentru a finanţa programele guvernamentale, ar creşte în mod considerabil masa

monetară aflată în circulaţie; aceasta ar încuraja oamenii să cheltuiască şi să se împrumute

16


mai mult, însă cererea excedentară de bunuri şi servicii nu va putea fi acoperită de produsul şi

de capacităţile de producţie existente, ceea ce ar genera, în mod inevitabil, o inflaţie ridicată.

INDICELE CONDIŢIILOR MONETARE- UN INDICATOR AL

POLITICII MONETARE

Indicele condiţiilor monetare a fost utilizat în ultimii ani de băncile

centrale din câteva ţări inclusiv Canada ca mijloc de interpretare a

caracterului politicii monetare (restrictivitate sau laxitate) şi a efectelor

politicii monetare asupra economiei .

Indicele condiţiilor monetare furnizează o informaţie cantitativă

despre politica monetară pe baza modificărilor care au loc în nivelele

ratelor dobânzii pe termen scurt şi ale ratei de schimb.

Se poate accepta că politica monetară influenţează inflaţia în special

pe două canale: rata de schimb şi rata dobânzii. O creştere a ratelor

dobânzii sau o apreciere a ratei de schimb determină o încetinire a

activităţii economice şi slăbeşte presiunile inflaţioniste. În acelaşi sens

acţionează şi aprecierea ratei de schimb, dar nu neapărat în aceeaşi

proporţie. În mod similar, o scădere a ratelor dobânzii sau o depreciere a

ratei de schimb stimulează (cel mai probabil în proporţii diferite) economia

şi măreşte presiunile inflaţioniste. Indicele condiţiilor monetare este un

indicator care însumează modificările în ratele dobânzii pe termen scurt şi

modificările în rata de schimb, fiecare alterată cu coeficienţii α şi β .

Indicele condiţiilor monetare poate fi interpretat astfel: creşterea sa indică

înăsprirea politicii monetare şi invers.

În concluzie scopul politicii monetare este de a contribui la obţinerea unor performanţe

economice şi la ridicarea standardelor de viaţă ale canadienilor, menţinând o rată a inflaţiei

scăzută, stabilă şi previzibilă.

Indicatorul preferat al politicii monetare este rata ţintă „overnight”. Acest nivel ţintă al

dobânzii este utilizat în comparaţiile efectuate între ratele dobânzii practicate în diferite ţări,

având drept corespondent rata practicată de Banca Angliei la operaţiunile de refinanţare, rata

fondurilor federale practicate de Sistemul Federal al SUA, cât şi rata de refinanţare a Băncii

17


Centrale Europene. Ţinta ratei „overnight ” o constituie o rată medie a dobânzii pe care Banca

Centrală o doreşte a fi utilizată la nivelul pieţei comerciale între împrumuturile, ce au loc în

decursul unei zile, între instituţiile financiare. Schimbările intervenite la nivelul acestei rate

influenţează celelalte rate ale dobânzii, cum este cea practicată la creditele de consum şi la

creditele ipotecare.

Banca Centrală a Canadei şi-a modificat modalitatea de a conduce politica monetară

de-a lungul anilor. În 1994 a schimbat modul în care stabilea rata dobânzii practicată de

aceasta. Rata bancară este situată în prezent la nivelul superior al bandei de fluctuaţie. Este o

rată fixă, cu o marjă de +/- 0,25 % faţă de rata „overnight”. Rata bancară este, de asemenea,

rata la care banca va împrumuta bani „overnight” instituţiilor membre ale celui mai important

sistem de plăţi canadiene, „Sistemul de transfer al valorilor mari” („Large Value Transfer

System”).

Rata inferioară a bandei de fluctuaţie este dobânda plătită de Banca Canadei la

depozitele pe care instituţiile financiare şi le creează în conturi deschise la Banca Centrală.

Banca Canadei modifică întotdeuna atât rata „overnight”, cât şi rata bancară practicată de ea,

inclusiv banda de fluctuaţie, în acelaşi timp şi în aceeaşi mărime.

b.Emisiunea monetară

. Responsabilitatea pentru funcţiile monetare aparţine în totalitate Departamentului de

Operaţiuni Bancare. Acest departament este de asemenea responsabil cu administrarea

Muzeului de bancnote al Băncii Canadei.

Banca Canadei este autoritatea monetară ce deţine monopolul emisiunii monetare,

fiind responsabilă cu design-ul, tipărirea şi distribuţia bancnotelor. Emisiunea de bancnote

implică producerea dintr-un material special care asigură identificarea acestora, diferenţierea

de cele false, inventarierea şi transportul. Procesul de tipărire este realizat de firme din

sectorul privat („Canadian BankNote Company”, „Limited and BA International Inc.”).

Distribuţia bancnotelor se află în sarcina instituţiilor financiare, dar este supravegheată şi de

Banca Canadei.

Privind design-ul şi tipărirea , proiectarea unei serii de bancnote poate lua mai mulţi

ani şi odată ce schiţele sunt aprobate, banca încheie contracte în vederea tipăririi cu

„Compania canadiană de tipărire a bancnotelor” („Canadian BankNote Company”) şi cu

„Limited and BA International Inc.”. Bancnotele sunt tipărite câte 45 pe o foaie, apoi tăiate şi

trimise băncilor.

18


Referitor la distribuţia bancnotelor, Banca Canadei trebuie să fie pregătită pentru a

furniza instituţiilor financiare bancnotele necesare pentru satisfacerea cerinţelor cetăţenilor.

Instituţiile financiare primesc bancnote prin intermediul Sistemului Naţional de Distribuţie al

Bancnotelor („BankNote Distribution System”) şi le returnează Băncii pe acelea care sunt

deteriorate şi nu mai îndeplinesc condiţiile necesare circulaţiei. Aceste bancnote sunt

verificate şi apoi distruse. Rezultatele distrucţiei monetare sunt afişate pe site-urile special

concepute.

Activităţile enumerate anterior au ca obiectiv furnizarea de bancnote cetăţenilor

canadieni şi asigurarea unei circulaţii eficiente acestora, bancnotele constituind, de fapt,

instrumentele de bază în activităţile de retail (comerţul cu amănuntul).

Cercetările efectuate în prezent au ca obiectiv descoperirea de mijloace moderne care

să furnizeze siguranţă şi durabilitate emisiunii monetare. În Canada, reproducerea imaginilor

bancnotelor este protejată de Codul penal şi de Legea privind dreptul de autor, care acordă

Bancii Canadei prerogativa de a autoriza reproducerile, după caz.

c. Sistemul financiar al Canadei este alcătuit din instituţii financiare, cum ar fi

băncile şi cooperativele de credit, piaţa financiară, sisteme de realizare a plăţilor. Este

„canalul prin intermediul căruia economiile devin investiţii” şi cu ajutorul căruia banii şi alte

drepturi financiare sunt transferate şi, astfel, decontate datoriile. Un sistem financiar stabil

este esenţial pentru dezvoltarea economică a Canadei.

Banca îşi desfăşoară activitatea în colaborare cu alţi participanţi la nivelul pieţei

financiare, pentru a asigura eficienţă şi securitate elementelor componente ale sistemului.

Sistemul financiar al Canadei este alcătuit din:

- instituţii financiare: bănci, cooperative de credit şi alte organizaţii similare

Banca Canadei furnizează „lichidităţile zilnice” instituţiilor financiare care fac

parte din sistemul financiar. Altfel spus, le împrumută pentru a asigura realizarea plăţilor între

acestea. Ca „ un împrumutător de ultimă instanţă”, banca furnizează lichidităţile necesare

instituţiilor care se confruntă cu grave probleme generate de lipsa lichidităţilor.

Este de notat faptul că Banca Canadei nu se implică în mod direct în cadrul

acestor instituţii sau în rezolvarea contestaţiilor cetăţenilor cu privire la activitatea desfăşurată

de acestea. Aceste funcţii revin Oficiului de Supraveghere a Instituţiilor Financiare („Office

of the Surepintendent of Financial Institutions”) .

- pieţele financiare: piaţa capitalului, a titlurilor financiare, a drepturilor de creanţă, alte

derivate şi piaţa valutară. Banca Canadei participă alături de pieţele financiare canadiene în

19


activităţile de echilibrare a balanţei de plăţi externe prin vânzare-cumpărare de valută şi prin

influenţa pe care o exercită asupra ratelor dobânzii prin intermediul ratei „overnight”.

- sisteme de decontare a tranzacţiilor(de realizare a plăţilor)

Sunt instrumente prin intermediul cărora are loc transferul fondurilor dintr-un cont în

altul sau de la o instituţie financiară la alta: de exemplu când un client al unei bănci

eliberează un cec unui client al altei bănci.

Banca Canadei supraveghează activitatea desfăşurată în cadrul celor mai importante

astfel de instituţii, garantând siguranţă şi eficienţă tranzacţiilor desfăşurate în cadrul acestora.

Un sistem financiar solid şi eficient este esenţial pentru a asigura creşterea economică

a unei naţiuni, Banca Canadei fiind una dintre multe alte organizaţii locale din Canada care

susţin aceste caracteristici.

4. Atribuţii

Banca Canadei are următoarele atribuţii:

- asigură lichidităţile necesare;

- dă sfaturi guvernului federal în legătură cu dezvoltarea sistemului financiar;

- supraveghează desfăşurarea activităţii în instituţiile financiare în conformitate cu obiectivele

prevăzute;

- prestează servicii bancare acestor instituţii şi reprezentanţilor acestora;

- colaborează cu alte autorităţi în materie de stabilitate economico-financiară.

5.Obiective.

Principalul său obiectiv aşa cum a fost reglementat în Legea Băncii Canadei, este de ,, a

promova bunăstarea economică şi financiară a Canadei “.

Printre alte obiective enumerăm:

Menţinerea ratei inflaţiei în jurul valorii de 2 % ;

Având în vedere presiunile exercitate asupra capacităţilor de producţie urmare a cererii

masive din sectorul privat de bunuri şi servicii, va avea loc o creştere a preţurilor,

concomitent cu creşterea ratei inflaţiei. Dar Banca Canadei are în vedere ca în a doua

jumătate a anului să revină la capacitatea de producţie iniţială, moderând astfel rata inflaţiei şi

aducând-o la nivelul de 2 % până la sfârşitul anului.

Menţinerea ratei dobânzii „overnight” la 4,25 %, păstrarea aceleiaşi bande de

fluctuaţie şi a ratei dobânzii bancare la 4,5 %;

20


Creşterea economică a Canadei a fost în concordanţă cu aşteptările băncii, aşa cum

au fost enumerate în Raportul politicii monetare din ianuarie 2008 doar inflaţia fiind cea care

a depăşit aşteptările. Însă, după o analiză detaliată a indicatorilor economici, oficialii Băncii

Canadei au ajuns la concluzia că economia canadiană funcţionează la aceeaşi capacitate de

producţie la care funcţiona în primul sfert al anului, şi, prin urmare, nu trebuie operate

modificări asupra ratelor enumerate anterior.

Stabilirea de măsuri pentru evitarea deprecierii monedei naţionale în raport cu

celelalte valute şi urmarea unei politici monetare care să contribuie la stabilitate

economică.

Pentru susţinerea economiei naţionale, Banca Canadei are ca obiectiv punerea la

dispoziţia instituţiilor admisibile un fond de 2 miliarde $ pentru perioada 25

septembrie – 18 decembrie şi a anuntat ca va face şi alte intervenţii de lichidităţi

pe piaţa financiară, daca acest lucru este necesar.

În prezent instituţiile financiare din Canada fac mult mai bine fată situaţiei crizei actuale

sectorul construcţiilor fiind mai puternic în Canada decât în SUA şi nu au aceeasş situaţie

legată de ipoteci.

6. Caracteristici definitorii

Banca centrală a Canadei se diferenţiază de alte bănci prin modul de emitere a

biletelor de bancă.

Banca Canadei a emis şase serie de bancnote şi două bancnote comemorative.

Portrete ale foştilor miniştri canadieni şi membrii ai familiei regale au fost ilustrate pe faţa

bancnotelor, în timp ce pe spatele lor sunt prezentate figure alegorice, peisaje, industrii, păsări

canadiene şi imagini ce descriu cultura, istoria şi realizările Canadei.

Seria 2001-2004 Canadian Journey

Aceste bancnote se disting prin noi îmbunătăţiri de securitate ,de clasă

mondială ; conţin un însemn tactil de facilitate pentru a ajuta orbii şi

persoanele cu deficienţe de vedere să le identifice.

Seria 1986 Păsări din Canada .Din 1986 o nouă serie de

bancnote a fost proiectată cu elemente de securitate sporite pentru a

contracara evoluţia tehnologiei tendinţei de falsificare .

Seria 1969-1979

21

http://74.125.39.132/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://www.bankofcanada.ca/en/banknotes/general/character/2001-04.html&prev=/search%3Fq%3Dbank%2Bof%2Bcanada%26hl%3Dro&usg=ALkJrhhMwZPniOYMjRqiR4Sp-EK-yG3BTA


Principala caracteristică a acestei serii a fost utilizarea bancnotelor sub forma multicoloră.

Seria 1954

Seria de bancnote se caracteriza prin modificări semnificative de

design. .

Seria 1937

În 1937 seria de bancnote avea drept caracteristică portretul

regelui George VI înlocuindu-le pe cele ale altor membri ai familiei regale.

Seria 1935

La 11 martie 1935, Banca Canadei a emis prima sa serie de

bancnote.

Falsificarea de monedă este o infracţiune, bancnotele falsificate neavând valoare.

Deşi pierderile economice aduse societăţii prin falsificarea de monedă sunt, în general

limitate, victimele principale ale fenomenului sunt persoanele şi societăţile comerciale, care

nu sunt despăgubite dacă acceptă bancnote false. De asemenea, falsificarea de monedă poate

submina încrederea în sistemul de plăţi, publicul ezitând să accepte numerar în cadrul

tranzacţiilor.

Băncile centrale descurajează falsificarea prin conceperea şi emiterea de bancnote bine

protejate, dar şi informând publicul în vederea limitării pierderilor pe care persoanele şi

societăţile comerciale le pot suferi în urma acceptării de monedă falsă.

O alta trăsătură a băncii centrale canadiene constă în rolul cel mai important ce îi

revine în realizarea politicii monetare, valutare si de credit. În general , orice bancă centrală

are două misiuni :

conceperea şi aplicarea politicii monetare

supravegherea sistemului de plăţi

Banca centrală a Canadei este independentă datorită formei de organizare federală.

Independenţa băncilor centrale canadiene presupune avantaje: continuitatea politicilor

monetare, protecţia împotriva tentaţiilor de a relansa aceasta politică în scopuri electorale

şi furnizarea de credibilitate politicii monetare, dar prezintă şi unele inconveniente, cum ar

fi: tendinţa de a se sprijini numai pe politica monetară.

22


Regimul de ţintire a inflaţiei a fost adoptat de Canada în 1991. Ţintirea directă a

inflaţiei presupune strategia de politică monetară caracterizată prin adoptarea publică a unei

ţinte cantitative de inflaţie pentru unul sau mai multe orizonturi de timp şi asumarea explicită

a stabilităţii preţurilor ca obiectiv primordial al politicii monetare. O trăsătură importantă a

acestei strategii o reprezintă transparenţa comunicării cu publicul în ceea ce priveşte

obiectivele şi acţiunile de politică monetară, de asemenea şi perspectiva băncii centrale asupra

evoluţiei viitoare a preţurilor. Comunicarea transparentă facilitează evaluarea publică a

performanţei politicii monetare, contribuind astfel la creşterea responsabilităţii băncii centrale

a Canadei.

CAPITOLUL 3. Prezentarea băncilor

I. Royal Bank of Canada

1. Scurt istoric al activităţii băncii

Royal Bank a fost înfiinţată ca o Bancă Comercială, în Halifax, în anul 1864. În 1869,

banca a primit titlul de bancă priveligiată şi a fost încorporată, sub numele de "Banca

Comercială Halifax”.

Royal Bank se găseşte chiar pe Front Street şi este cea mai impresionantă dat fiind că

s-au folosit foiţe de aur în glazura geamurilor.

Banca a avut primul sediu în Halifax şi a fost o bancă a comercianţilor la 1864.

Activitatea sa era legată de pescuit, vânzare de lemn si comerţ cu Anglia şi Caraibe. La

început se numea Merchands Bank of Halifax. Banca se extinde mai întâi în provinciile

maritime şi apoi deschide un sediu în Bermuda. Povestea deschiderii sediului în această insulă

este foarte nostimã. Contabilul băncii Dl Duncan a fost atacat de un puseu de reumatism.

Doctorul i-a recomandat sã meargă să se trateze în Caraibe de aceea banca i-a dat însărcinarea

să deschidă un sediu astfel îmbinând utilul cu plăcutul. Filiala nu a avut mare succes de aceea

23


fost vândută în final. Duncan era de fapt un fel de manager şi avea o mare calificare obţinutã

în Scoţia. Aceastã bancă ca şi celelalte începe sã deschidă filiere în Montreal, British

Columbia, Alberta. Pe măsură ce se cucerea “wild west” se mai deschidea câte un sediu.

Abia în 1901 banca capătă numele de Royal Bank of Canada. Sediul central va fi

mutat la Montreal care era atunci centrul activităţii canadiene. Începînd cu 1899 când se

deschide un sediu în Havana, banca începe să tot adune filiale până ajunge la 121 (în 1925) în

toate insulele Caraibe până la Honduras şi Rio de Janeiro. Banca capitalizează pe nevoia de

zahăr, cacao si tutun. De asemeni au sedii în Paris, Londra si New York. S-a încercat chiar şi

în Rusia deşi era comunistă.

Banca achiziţionează alte 5 bănci de-a lungul timpului. Colapsul economic din 1930 a

lovit în credibilitatea în bănci de acea noii preşedinţi ai băncii au trebuit să lupte mult până a

readuce banca la ceea ce a fost altădată.

Urmează aceeaşi poveste ca şi la celalate bănci. După război se intră în domeniul

împrumuturilor pentru ferme şi construcţia de case. Banca se laudă că era preferată pentru

împrumuturi şi apare cartea de credit Visa iar femeile sunt promovate ca manageri şi astfel

sunt înfiinţate automatele bancare (1972).

Deşi băncile canadiene erau printre primele în anul 1986 a venit acea zguduire când

băncile au trebuit să se adapteze la noua lume financiară globală. Dobânzile foarte mari şi

recesiunea au provocat mari datorii în ţările în curs de dezvoltare.

Sunt create alianţe tehnologice cu AOL Canada Inc şi sunt din nou achizitionate

diferite corporaţii, companii de asigurări.

În 1990, şi-a scurtat numele juridic la Royal Bank of Canada. Numele său principal

este acum Royal Bank of Canada şi este utilizat în toate unităţile sale de afaceri, care sunt

cunoscute sub numele colectiv RBC grup financiar. De exemplu, RBC de operaţiuni bancare

de investiţii ce fac parte din numele RBC Capital Markets.

2. Acţionariat

Banca a fost înfiinţată, în 1864, de către un mic grup de întreprinzători comercianţi

Halifax. Aceşti negustori au fost: JW Merkel, Edward Kennz, TC Kinnear, John Duffua,

William Cunard, John Tobin, Geotge P. Mitchell,Ieremia Northup.

3.Tip de instituţie

Banca Royal din Canada este o bancă comercială. Activitatea sa era legată de pescuit,

vânzare de lemn şi comerţ cu Anglia si Caraibe şi nu numai. În 1971 a fost pe al 18-lea loc

24


printre cele mai importante bănci capitaliste din lume. Ea are peste 1300 sucursale în toată

Canada şi are birouri în peste 30 de ţări. The Royal Bank of Canada este strâns legată de

grupuri monopoliste din diferite ramuri ale economiei. Până la sfârşitul anului 1972, Banca a

avut 1.289 de filiale în Canada şi 121 ramuri reprezentative în străinătate, în special în

America Latină. După ceva timp banca intră în domeniul împrumuturilor pentru ferme şi

construcţia de case.

4. Oferta de produse şi servicii bancare

Royal Bank din Canada oferă o gamă de servicii financiare din întreaga lume. Ea

prevede activiţăţi bancare şi comerciale, servicii de administrare a averii, asigurări, corporate,

şi de prelucrare a tranzacţiei serviciilor la nivel mondial. Compania operează prin patru

segmente: Wealth Management, International Banking, Capital Markets şi segmentul de

asigurări.

∗ Segmentul The Wealth Management prevede gestionarea activelor, de servicii

imobiliare şi de încredere. Include servicii complete de brokeraj în Canada, cu peste 1400 de

consilieri de investiţii, oferind sfaturi clientilor pe bază de soluţii financiare. În plus,

compania oferă investiţii imobiliare şi de încredere la serviciile sale interne clienţilor prin mai

mult de 60 de consilieri de investiţii, şi de încredere mai mult de 125 de profesionişti din

întreaga ţară. SUA & International Wealth Management este format din retail a companiei de

brokeraj de afaceri, care este o firma de servicii complete în Statele Unite ale Americii, cu

peste 2000 de consultanţi financiari.

∗ Segmentul International Banking deţine 50% din RBC Dexia, care oferă diverse

servicii, cum ar fi Fondul de Custodie şi de Administrare a Instituţiilor. În plus, acest segment

bancar oferă o gamă largă de produse şi servicii financiare şi consultanţă pentru persoane

fizice, clienţi de afaceri şi instituţiile publice în pieţele lor respective. Compania bancară din

Statele Unite are o reţea de centre bancare în număr de 439 full-service şi peste 500 de ATM-

uri. Afacerile sale bancare din Caraibe au 127 de filiale în 17 ţări din regiune. RBC Dexia

oferă o gamă largă de servicii pentru instituţiile de investitor la nivel mondial, inlusiv custodie

la nivel global, fondul de pensii şi de administrare, sprijin de distribuţie, de creditare şi de

împrumut, servicii de reconsiliere, de monitorizare, de raportare şi de servicii de trezorerie.

∗ Segmentul RBC Capital Markets asigură servicii financiare pentru clienţi

corporativi, cum ar fi de investiţii bancare, de capital şi de finanţare a datoriilor, precum şi

servicii de administrare a trezoreriei. Acesta face parte din două întreprinderi principale:

25


Global Markets and Global Investment Banking şi Capital Markets. RBC are un set de

capabilităţi globale, care include venituri fixe, de capital, de schimb valutar, produse

structurate, la nivel de finanţare a infrastructurii, precum şi de energie şi minerit. De

asemenea, conduce propriile sale operaţiuni de tranzacţionare, alternative de activ şi de capital

privat.

∗ Segmentul de asigurări oferă o gamă largă de asigurări de viaţă, sănătate, servicii de

călătorie şi de produse de asigurare auto şi servicii de asigurări individuale şi de afaceri pentru

clienţii din Canada şi Statele Unite. Acest segment are patru linii de afaceri: Reasigurare si

Alte; viaţa si sănătatea Canadiană; de proprietate şi de accident, şi viaţa şi sănătatea SUA.

RBC oferă reasigurare pentru clienţii din întreaga lume. Aceste produse şi servicii sunt

oferite printr-o varietate de canale de distribuţie, inclusiv numărul de telefon, agenţii de

turism, şi Internet. Compania distribuie produsele prin intermediul a 17.000 de brokeri

independenţi şi de aproape 600 de consilieri de vânzări în America de Nord. Afacerile de

asigurare canadiene oferă produse de asigurare de călătorie şi are o prezenţă în beneficiile

individuale de viaţă şi de asigurare auto. În Statele Unite asigură protecţie, acumularea de

active, de pensii şi soluţii de asigurare de călătorie.

Când a devenit Royal Bank Canada cel mai mare furnizor de servicii financiare?

Royal Bank este cea mai mare bancă din Canada, pe baza bilanţului de active, in 1920.

Între 1921 şi 1940, Royal Bank întreţine relaţii de tranzacţionare în mod regulat cu Bank of

Montreal până în 1941 când a apărut în Canada ca fiind cea mai mare bancă. Mai recent,

băncile şi-au extins gama de servicii financiare oferite către clienţi. Ca urmare, analiza

comparativă a dimensiunii bancare acum încorporează alte măsuri financiare, precum

capitalizarea de piaţă şi venitul net. Indiferent de măsurare, Royal Bank rămâne prima

companie de servicii financiare din Canada.

5. Indicatorii de apreciere

∗Indicele condiţiilor monetare al Băncii Royal din Canada:

Indicele condiţiilor monetare furnizează o informaţie cantitativă despre politica

monetară pe baza modificărilor care au loc în nivelele ratelor dobânzii pe termen scurt şi ale

ratei de schimb.

Se poate spune că politica monetară influenţează inflaţia pe două canale: rata de

26


schimb şi rata dobânzii. Atât ratele de schimb valutar cât si ratele dobânzii se pot schimba

fără notificare prealabilă în orice moment. În tremen de mai puţin de 1 an, dobânda este

plătită la scadenţă, iar daca este de un an sau mai mult, dobânda se plăteşte anual.

Indicele condiţiilor monetare este un indicator care înregistrează modificările

în ratele dobânzii pe termen scurt şi modificările în rata de schimb.

∗ Indicatorii de structură ai Băncii Royal din Canada cuprinde:

• Numărul de băncii în străinătate : 121 bănci reprezentative în străinătate

• Numărul de sucursale: 1300 în toată Canada

• Numărul de sucursale cu care operează banca Royal din Canada este de 4964

• Numărul de ţări în care functionează RBC: aproximativ 25 de ţări

6. Evoluţii

Royal Bank de o lungă durătă de timp susţine o serie de cauze ce pune accent pe

educaţie, sănătate, servicii sociale, prin intermediul Fundaţiei RBC. În 2003, fundaţia a

contribuit cu mai mult de 37 milioane dolari.

Angajaţii canadieni au ridicat 7.2 milioane dolari pentru United Way, iar din anul

1999, Royal Bank a contribuit cu mai mult de 2.6 milioane dolari în numele angajaţilor care

au oferit caritate înregistrându-se un minim de 40 de ore pe an.

Din anul 1947, RBC a fost o bancă activă (şi cea mai lungă) care a susţinut echipele

olimpice ale Canadei. Eforturile olimpice şi ale amatorilor de sport sunt susţinute prin

sponsorizări, de campanii de sensibilizare, campanii de colectare de fonduri şi turnee.

În anul 2003 rezultatele sale, sunt raportate astfel la 60 812 de angajaţi obţinând 403

miliarde dolari, şi unele generatoare de 24.8 miliarde dolari în venituri pentru anul respectiv.

În ultimii ani, banca a crescut cota de venituri provenind din Statele Unite ale Americii de la

7% în 2000, la 27% în 2003.

În faţa unei schimbări şi provocări dramatice, Royal Bank şi-a menţinut spiritul

antreprenorial al fondatorilor săi Halifax. În arena socială, angajaţii continuă să participe în

comunităţile lor şi vorbesc cu responsabilitate cu privire la chestiunile care au impact asupra

americaniilor şi reflectă în industria serviciilor financiare de îngrijorare pentru furnizarea

clienţilor cu cele mai bune servicii.

Numerele cheie înregistrate pentru anul fiscal 2008 s-au încheiat în octombrie a

acestui an şi sunt clasificate în felul următor:

27


- Vânzări: $ 31,013.5

-La un an de creştere: 28,3%)

-Venitul net: $ 3,372.5

-Venituri de creştere: 41,9%

Royal Bank a întrerupt cumpărarea şi vânzarea de schiţe, cecuri de călătorie şi a altor

instrumente de plată în moneda naţională .Ea va continua să accepte instrumentele de plată în

moneda naţională pentru schimbul de dolari canadieni până la noi ordine de către Băncile

Centrale a monedei Euro. Bancnotele şi monedele Euro au fost introduse ca mijloace legale

de plată la 1 ianuarie 2002.

În august 2008, compania a finalizat achiziţia de Richardson Barr & Co, o energie de

consiliere specializată în firma a achiziţiilor şi înstrăinărilor în sectorul de explorare şi

producţie. În mai 2008, compania a finalizat achiziţia de Phillips, Hager Nord & Investment

Management Ltd. În februarie 2008, RBC BanCorporatin, o filială în totalitate de RBC, a

finalizat achiziţia de Alabama National BanCorporation.

II. Bank of Montreal

1. Scurt istoric

Banca Montreal este cea de-a cincea mare bancă din Canada de depozite. A fost

înfiinţată în anul 1792 făcând-o cea mai veche bancă din Canada . A fost bancher în Canada

pentru Guvernul Canadian de la 1863 până la construcţia băncii în Canada din 1935. A fost

de asemenea în anul 1818 prima bancă din Canada ce a avut corespondenţi în afara ţării, au

28


început cu agenţiile din Londra şi New York. În 1893 a fost numit de către guvernul canadian

agent fiscal, iar în Marea Britanie, o asemenea funcţie încă mai funcţionează. Între 1903 şi

1962, Banca Montreal cumpără active şi face afaceri cu bănci mai mici, în special în Oceanul

Atlantic.

Modificările din anii 1990, a permis băncilor să îşi extindă dincolo de afacerile

tradiţionale de servicii bancare în valori mobiliare, asigurări şi alte produse financiare Canada

a devenit cea mai mare societate de valori mobiliare. De asemenea, a intrat pe piaţa bancară

din SUA, prin achiziţionarea a două bănci din Chicago. În 1995, Banca Montreal a condus

normele străine pentru a deveni prima bancă din Canada şi de a obţine un loc pe lista New

York Stock Exchange.

În anul 1990, schimbarea Legii asupra băncilor, a permis acestora extinderea activităţii

lor şi în alte domenii decât ale activităţilor tradiţionale , cum ar fi valorile mobile de asigurare

si alte produse financiare. În acest sector, Banca Montreal a cumpărat 2 mari firme de valori

mobiliare, în acest domeniu agresiv, Nesbitt Thomson şi Burns Fry, cu care a fuzionat,

pătrunzând în acest fel cu mai multă uşurinţă în Statele Unite, la Banca din New York. În

prezent, Banca are sistem bancar electronic Mbanx, furnizând clienţilor săi servicii bancare

telefonice şi pe Internet. În prezent, aceasta bancă deţine mai mult de 1300 sucursale în

Canada, oferind servicii bancare întreprinderilor, guvernelor, particularilor ca şi unei game de

servicii comerciale şi internaţionale, instituţii financiare de mare importanţă în Canada,

înregistrând în 1997 - 1,3 miliarde dolari şi declarând un activ total de 207,8 miliarde $ SUA.

Banca Montreal îşi are sediul oficial în Montreal, aflat pe strada Saint-Jacgues. Sub

conducerea executivă Toronto, de la Montreal Place d'Armes birou băncii supervizează

economic (şi, într-o oarecare măsură, politice) legătura cu provincia Quebec. Acest lucru

reflectă în economie locul preponderent din Toronto Stock Exchange şi Bay Street Canadian.

Banca Montreal este membră a Asociaţiei Bancherilor Canadieni (CBA) şi membru cu

Canada Deposit Insurance Corporation (CDIC), o agenţie federală de asigurare a depozitelor

de la toate băncile din Canada. Este, de asemenea, un membru al:

-Interac,

-Cirrus Network pentru utilizatorii de carduri MasterCard,

- MasterCard Internaţional ,

-Air Miles.

2. Acţionariat

29


Banca Montreal este cea mai veche bancă, înfiinţată în 1792 de un grup de

comercianţi din Montreal cu denumirea de Canada Banking Company. Eşuează mai târziu

fiindcă nu poate emite bancnote dar se redeschide din nou în 1817.

Noua bancă trebuia să reglementeze nevoia de a emite bancnote. Până atunci

se foloseau un amestec de monede spaniole, franceze, germane şi mexicane. De asemeni

banca oferea împrumuturi pentru comerţ. Banca a finanţat canalul canadian, Grand Trunk

Railway şi a făcut împrumuturi pentru realizarea Canadian Pacific Railway. Această bancă a

fost folosită ca bancă centrală în timpul Confederaţiei şi a fost folosită de către guvern până

când a apărut Banca din Canada în 1935. Banca a crescut achiziţionând multe alte bănci mai

mici.

3. Tip de instituţie

Banca Montreal este o bancă comercială. Din moment ce o bancă centrală nu a existat,

Banca Montreal, împreună cu alte bănci au emis propriile sale bancnote. De asemenea, a

completat alte roluri în economie în creştere, care oferă împrumuturi comerciale, fiind un loc

sigur pentru fondurile comerciale de arhivă şi de finanţare .

Operaţiuni bancare

Banca Montreal este împărţită în trei "grupuri de clienţi", care servesc şi alte pieţe.

Fiecare client al grupurilor operează sub mai multe nume de marcă cum ar fi:

● Personale şi de grup de clienţi comerciale (retail banking), inclusiv:

▪ BMO Banca Montreal (serviciile bancare cu amănuntul în Canada), inclusiv

BMO lui Mosaik MasterCard carduri de credit; BMO Life, o companie de asigurări de

viaţă. ▪Harris Bank (serviciile bancare cu amănuntul din Statele Unite, cu

sediul in Chicago), ● Investment Banking Group (cunoscută sub numele de BMO

Capital Markets). ● Private Client Group (avere de management),

inclusiv : ▪ BMO Nesbitt Burns (full-service care

investesc în Canada), ▪ BMO Investor Line (auto-service care

investesc în Canada), ▪ Harris Investor Services (servicii de

consultanţă în Statele Unite ale Americii), ▪ BMO Harris Private Banking.

4. Oferta de produse şi servicii bancare

Banca Montreal, împreună cu filialele sale, prevede o serie de servicii bancare cu

amănuntul, avere de management, precum şi produse bancare de investiţii şi de soluţii, în

30


America de Nord şi internaţional. Compania în primul rând, oferă diverse produse bancare

personale pentru gospodării prin integrare multi-canal de vânzări şi de reţele de distribuţie;

produse şi servicii bancare comerciale, inclusiv şi de capital pe piaţa de produse şi servicii de

consultanţă financiară pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

De asemenea, oferă servicii de investiţii, credite ipotecare, credite de consum, de

afaceri, de creditare, de investiţii şi servicii de consultanţă. În plus, Banca Montreal oferă

diverse alte soluţii financiare corporative, instituţionale, şi de guvern pentru clienţii săi,

inclusiv de capital şi de finanţare a proiectului, fuziuni şi achiziţii de servicii de consultanţă,

comerciale bancare, de trezorerie şi de gestionare a riscului de piaţă, instrumente financiare

derivate, datorii şi capitaluri proprii de cercetare, şi instituţionale de vânzare şi

comercializare, precum şi o gamă largă de acordare a creditelor şi a datoriei de produse,

soluţii de management al bilanţului, şi de finanţare comercială, însă oferă şi datorii integrate,

de schimb valutar, rata dobânzii, de credit, de capital, precum şi soluţii pentru mărfuri cu

ridicata, comerţ cu amănuntul. Mai mult, ea se implică în furnizarea de finanţare şi de

gestionare a lichidităţii şi dezvoltarea de noi produse.

În Canada, compania operează ca BMO Banca Montreal şi are mai mult de 900

sucursale. De asemenea, compania susţine operaţiuni într-o zonă din Chicago, şi în alte locuri

din Statele Unite, în cazul în care aceasta funcţionează ca Harris Bank şi ca BMO Harris.

Banca înfiinţează o filială, Mbanx, care oferă consumatorilor servicii bancare cu

amănuntul pe cale electronică, prin telefon şi pe Internet.

În prezent, banca are peste 1300 de filiale atât în Canada cât şi în străinătate, şi care le

oferă servicii bancare, cu o varietate de servicii comerciale şi internaţionale. Banca a raportat

367 miliarde dolari în total active în anul 2007, fiind cea de-a doua mare instituţie financiară

din Canada.

Banca îşi desfăşoară activitatea prin sucursale, filiale şi agenţii în ţară şi străinătate

înfiinţate prin hotărârea Consiliului de Administraţie.

5. Indicatorii de apreciere

∗ Indicatorii de structură ai Băncii Montreal din Canada :

• Cuprinde numărul de filiale : peste 1000

• Numărul de sucursale: mai mult de 1300 sucursale în toată Canada.

• Numărul de sucursale cu care operează Banca Montreal are mai mult de 900

sucursale.

31


∗ Indicele condiţiilor monetare al Băncii Montreal din Canada.

Indicele condiţiilor monetare oferă informaţii despre politica monetară pe baza modificărilor

care au loc în nivelele ratelor dobânzii pe termen scurt şi ale ratei de schimb.

Cursul de schimb valutar este determinat de mai mulţi factori, inlusiv puterea celor două

monede, schimburile comerciale între cele două ţări. Ratele de schimb sunt folosite de majoritatea

băncilor canadiene. Aceşti brokeri vând valută şi atrag uşor clienţii de la bănci. Dacă sunteţi interesaţi

de tranzacţionare în valută veţi găsi uşor informaţii utile a ratelor de schimb valutare, căci sunt

publicate de către bănci şi alte grupuri pe diferite site-uri. Unele dintre cele mai populare tarife

căutate de către clienţi sunt: dolarul canadian, dolarul american şi rata de schimb Euro/dolar.

Euro/dolari şi dolarii sunt cele mai importante valute, în cazul comercializării, urmată de yenul

japonez. Cel mai bine este să se schimbe valuta la o instituţie financiară, o bancă, companie de

încredere sau o casă de schimb valutar. De asemenea, rata de schimb valutar de prin magazine,

hoteluri sau la brokerii de schimb valutar nu va fi la fel de bună ca la o bancă .

6. Evoluţii

Banca Montreal, cu sediul in Toronto, Canada, oferă servicii financiare personale, comerciale,

bancare şi de investiţii. Ca un furnizor de servicii financiare diversificate, BMO are multe afaceri -

inclusiv online banking, carduri de credit, şi ipotecare - fiecare însărcinat cu peste 30% rate de

creştere anual.

Economia americană este momentan în recesiune, susţin reprezentanţii uneia dintre cele mai

importante bănci canadiene, Banca Montreal, subliniind importanţa crizei imobiliare, a scăderii

consumului în perioada sărbătorilor şi căderile burselor.

Majoritatea băncilor canadiene prevăd o recesiune în cursul acestui an pentru vecinul

american, însă Banca Montreal este prima care îşi modifică predicţiile, estimând că economia

americană a intrat deja în recesiune.

Banca Montreal nu a constatat încă un astfel de recul al PIB-ului american timp de două

trimestre, însă susţine că economia americană a intrat în faza de contracţie, aceasta urmând a se

prelungi în urmatoarele şase luni. Produsul intern brut american va scădea cu 0,5% în primul

trimestru al anului curent şi cu 1% în al doilea trimestru, conform estimărilor băncii canadiene, care

vorbeşte despre o recesiune "modestă".

32


BMO are o mare clientelă

canadiană şi are mai multe

birouri ramificate în Chicago.

Din 2007 până în 2008, veniturile totale au

crescut cu 9,7%, costul total a crescut cu 13,9%,

iar venitul net a scăzut cu 4,8%.

Banca Montreal are

acum o valoare de peste 365 miliarde dolari

în active de angajaţi şi mai mult de 36000 de

oameni. În timp, Banca a facilitat susţinerea

de proiecte naţionale, cum ar fi construcţia

de transport continental de cale ferată şi de decontare din Canada.

Economia americană este momentan în recesiune, Banca Montreal, subliniind

importanţă crizei imobiliare, a scăderii consumului în perioada sărbătorilor şi căderile

burselor. Criza economică mondială şi recesiunea din SUA au adus la o semnificativă

încetinire a economiei canadiene în anii 2008 şi 2009.

33


Bibliografie

www.banknews.ro

www.bankofcanada.com

www.bătăiosu.wordpress.com

www.bnr.ro

www.capital.ro

www.dce.gov.ro

www.wikipedia.com

www.no-cash.ro

34

http://www.wikipedia.com/

http://www.bnr.ro/

69943108-sistemul-bancar-din-canada.pdf

Documents