Sistemul Bancar

Compartamentul si Vulnerabilitatilea Bancilor Sistemele financiare sunt expuse la o varietete de riscuri si magnitudinea expunerii fata de aceste riscuri depinde de caracteristicile portofoliului fiecarei institutii bancare in parte, importanta lor sistemica, conexiunile cu alte institutii si piete, precum si de marimea si natura acestor riscuri. De regula, un portofolio individual este vulnerabil la socurile riscului creditar, riscului lichiditati si riscurile de piata (rata dobinzii, cursul valutar, preturilre la actiuni, si preturile la resursele naturale), precum si riscul de concentrare a portofoliului si riscul de necorelare a activelor si pasivelor.

Socurile riscurilor de piata si cele creditare pot afecta portofoliul institutiilor financaiare atit direct―prin schimbarea valorii activelor financiare care sunt reevaluate la pretul de piata (mark-to-market); sau indirect―pin schimbarile in pozitia financiara a debitorilor (imprumutatorilor) ce in consecinta reduce calitatea portofoliului de credite.

Soculile deponentilor sau a increderii investitorilor pot crea probleme de lichiditate si pot afecta balanta institutiilor financiare. Prin urmare aceste socuri sunt reflectate in profitabilitatea si suficienta capitalului institutiilor financiare.

Vulnerabilitatea sistemului financiar creste atunci cand socurile afecteaza portofoliile care nu sunt lichide, acoperite (asigurate, protejate prin operatiuni de hedging) ori nu sunt diversificate suficient, sau atunci cand nu este suficient capital pentru a le absorbi. Asigurarea sistemica cu lichiditate si dezvoltarea pietii interbancare de semenea afecteaza capacitatea sistemului financiar de a absorbi socurile.

Inca la inceputul anilor 2000 un sir de cercetari in domeniul financiar au fost dedicate studierii caracteristicii institutiior financiare (in special banci) si a comportamentului lor ce poate duce la majorarea probabilitatii declansarii crizelor financiare. Astfel, o analiza profunda a Programelor de Evaluare a Sislemului Financiar (FSAP) a indicat ca in mai multe tari calitatea portofoliulu de credite este cea mai mare sursa de vulnerabilitate in perioadele de stres financiar. Desi riscurile de piata, de concentrare a portofoliului, necorelarii activelor si pasivelor sunt factori de risc importanti, calitatea portofoliulu de credite (riscul creditar) este o sursa sporita de vulnerabilitatea in special in tarile cu un sistem financiar mai putin sofisticat. Prabusirea solvabilitatii imptumutatorilor (debitorilor) in aceste tari este principalul canal prin care socurile afecteaza profilul de risc al institutiilor financiare. Rezultatele acestor analize sustin necesitatea de a scoate in evidenta, in procesul de selectare a Indicatorilor de Stabilitate Financiara, indicii de calitate a portofoliului de credite.

Comportamentul bancilor pote de fapt amplifica crizele financiare in special prin activitati prociclice. Efectele prociclice pot fi transmise prin trei canale: i) capital; ii) credite; si iii) provizioane. In timpul recesiunilor (crizelor economice) bancile sunt susceptibile la pierderi mai mari de la activitatea de creditare si in consecinta la un nivel redus al capitaului in comparatie cu perioadele cand economia este in crestere. Mai mut ca atat, profitul nedistribuit, care contribue la Capitalui de Gradul 1, de asemenea tinde sa scada in perioadele crizelor economice si sa creasca in timpul bumurilor economice.

Definirea notiunii de "prociclice"

O conditie de corelatie pozitiva intre valoarea unui bun, serviciu sau un indicator economic si starea generala a economiei. Cu alte cuvinte, valoarea de bun, serviciu sau indicator tinde sa se deplaseze in aceeasi directie ca si economia; in crestere atunci cand economia creste si scade atunci cand scade economia.

Cateva exemple de indicatori economici prociclici sunt PIB, forta de munca si costul marginal. Cele mai multe bunuri de consum, de asemenea, sunt considerate prociclice deoarece consumatorii tind sa cumpere bunuri mai discretionare atunci cand economia este in forma buna.

Indicatorii economici pot avea una dintre cele trei relatii diferite ale economiei: i) prociclic;

ii) counteraciclic (indicator si economia se misca in directii opuse); sau iii) aciclic (indicatorul nu are nici o legatura cu starea de sanatate a economiei).

Dovada a comportamentului prociclic este si schimbarea volumului de credite oferite in timpul crizelor financiare ―cresterea perceptiei de risc in perioadele declinului economic si de regula o micsorare a capitalului conduc la micsorarea ofertei de credite. Pe de alta parte, bancile tind sa relaxeze standardele de acordare a creditelor in perioadele de crestere economica. Dovezile empirice arata ca un factor complicat in acest sens este chiar si raspunsul de reglamentare (inasprirea reglamentarii bancare, a normelor prudentiale). De exemplu, in timpul primejdiilor bancare (crizelor) autoritatile de supraveghere a institutiilor financiare de regula inaspresc normele prudentiale cre in sine pot avea efecte prociclice ―desi din punct de vedere a politicilor aceste actiuni sunt indreptate spre consolidarea sustenabiltatii sistemului bancar.

Sistemul de formare a provizioanelor (trecerea la pierderi) in baza factorilor ex - post de asemeni pote amplifica crizele financiare. In timpul expansiunilor, rata defaulturilor de regula scade, si bancile bazinduse in special pe criterii de natura ex-post raspund prin reducerea provizioanelor, arata profituri mai mari si distribue dividende mai mari. In timpul contractarilor economice (declinului) si ratele defaulturilor cresc, bancile se pomenesc in situatia in care sunt necesare provizioane (trecerea la pierderi) mai mari, care reduc capitalul, puterea financiara, precum si

capaciatea de a acorda credite― in consecinta pot contribui la extinderea in timp a declinului economic. Desi evidenta empirica a acestor efecte este relativ mica, formarea provizoanelor pote intr-adevar oferi stimul ca bancile sa se angajeze in activitati prociclice.

Totodata, disponibilitatea creditelor in valuta straina de asemenea influenteaza evaluarea riscurilor. De regula, bancile transfera riscurile valutare catre clienti (imprumutatori) care se angajaza sa deserveasca obligatiunile financiare (datoria) in valuta straina indiferent de valuta in care obtin veniturile. In cazul Republicii Moldova, banciale obisnuiesc sa lege chiar si deservirea creditelor in Lei de echivalentul in valuta straina (caracteristic in special pentru creditele de lunga durata, si ale caror sursa de finantare sunt liniile de credit externe). Aceste expuneri combina riscul creditar si cel valutar. Daca imprumutatorul nu-si acopera (pring hedging) obligatiunea el ramine expus la riscul valutar care se transforma in risc creditar pentru banca.

Riscul expunerii catre contraparte rezulta si din faptul ca valoarea de piata a gajului in valuta nationala pentru acoperirea imprumutului scade. In acest caz, imprumutatorul (debitorul) nu se confrunta direct cu riscul valutar, insa banca este expusa riscului creditar in cazul adversitatilor specifice ale companiei sau industriei atunci cand gajul nu mai acopera valoarea imprumutului.

Un exemplu elocvent in acest sens a fost experienta considerabila a populatiei din unile tari ale Europei Centrale si de Nord Est (Ungaria, Polonia, tatile Baltice) catre creditele ipotecare, in special denominate in Franci Elvetieni (CHF). Disponinilitatea creditelor in valuta straina la rate foarte joase in combinatie cu facilitai fiscale (prin deducerea dobinzilor achitate din venitul impozabil) a dus la o crestere (intr-o masura distorsionanta) a cererii de imibil locativ si in consecita la cresterea exajerata a preturilor. Odata cu declansarea crizei financiare globale a scazut brusc oferta de credite, a incetinit activitatea economica si in consecinta a scazut cererea pe piata imobilului care la rindul sau a condus la scaderea preturilor la imobil. In urma altor factori (shocuri) a suferit balanta externa a multor dintre aceste tari care a fost insotita de deprecierea considerabila a valutelor nationale.

Prin urmare, multi cetateni sau pomenit cu datorii enorme in valuta straina, preturi saczute la imobil pe cand venuturile au ramas in valuta nationala si cu o putere de cumparare mult mai joasa (fata de valuta starina) ca rezultat al deprecierii. In acelasi timp, odata cu scaderea preturilor la imobil (inclusiv in valuta nationala) si pe fondalul deprecierilor masive valoarea de piata a gajului nu mai acopera valoarea imprumutului (in valuta straina) cu o margina considerabila. In consecinta: i) bancile sunt obligate sa faca provizioane (treceri la pierderi) mai mari, astefel reducand profiturile si capitalul si acorda mai putine credite; ii) imprumutatorii la rindul lor sunt obligati de catre banca sa achite diferenta intre pretulu de piata (redus) al gajului si valoarea credituluiin caz contrar — sunt supusi procesului de faliment). Socul dat este amplificat prin faptul ca bancile nu mai acorda credite ipotecare iar ofectra de imobil, inclusiv in resultatul procedurilor de falinent creste considerabil in comparatie cu crerea astfel punand o presiune si mai mare asupra preturilor.

Deoarece aceiasi factori ai cererii adesea sustin activitatea economica autoctona si preturile la active, nu este neobisnuit ca tarile sa suporte ambele efecte simultan (declin economic si scaderea preturilor la active).

Pe de alta parte, volatilitatea bazei deponentilor (si a creditorilor institutiilor financiare) depinde de tipul deponentilor, acoperirea de asigurare, si durata depozitelor, liniilor de credit. Bancile ce depind de o baza ingusta si volatila de finantare sunt mai predespuse la socurile de lichiditate. De exemplu, depozitele persoanelor fizice sunt o sursa mai sigura de finantare decat depozitele investitorilor institutionali sau corporativi. Concentrarea depozitelor (mai putine depozite si in sume mai mari) de asemenea pot fi indicatori ai volatilitatii. Asigurarea depoziteleor (prin schemele de garantare a creditelor) mareste stabilitatea depozitelor pe care le acopera, in acelasi timp, schemele de asigurare care nu sunt credibile nu au acelasi efect. Pe plan extern, finantarea externa (prin liniile de credit comerciale), si depozitele nerezidentilor (fie in valuta locala sau straina) pot deveni foarte volatile in situatiile de criza si fac sistemele financiare vulnerabile la socurile externe sau la evenimente adverse in economia nationala. In ceia ce pricveste durata depozitelor, cu cat mai lunga este durata pina la scadenta cu atit mai stabila este considerata finantarea. Totodata, in tarile in care bancile sunt obligate sa onoreze retragerea depozitelor inainte de termen cu penalitati minime, termenul pina la scadenta poate fi mai putin relevant in determinarea stablitati finantarii.

In ultima instanta, proprietatile de lichiditate a activelor si a pasivelor depind de infrastructura lichiditatii si in consecinta de lichiditatea sistemica. Componentele unei infrastructuri balansate a lichiditatii in mare masura sunt de natura institutionala―incluzind si drepturile legale ale contractelor si divulgarea informatiei.

Capacitatea bancilor de a gestiona lichiditaea pe tenmen scurt de asemenea este in dependenta directa de aranjamentele monetare, aspectele instrumentelor bancii centrale, sistemul se plati si operatiunile monetare de piata. De exemplu, costurile inalte a tranzactiilor ce rezulta din proiectarea rigida a instrumentelor si a normelor de tranzactionare pot discuraja jucatorii pietei si contribui la voatilitatea preturilor. In unile cazuri regulamentele valutare ―precum sunt restrictiile la operatiunile de capital si restrictiile (prudentiale) privind pozitia valutara deschisa―pot limita accesul la lichditati in valuta straina. De exemplu, limitele excesiv de restrinse a pozitiei nete in valuta straina pot limita capacitatea bancilor de a gestiona lichiditatea prin operatiuni de schimb valutar. Restrictiile la folosirea derivativelor valutare pot discuraja dezvoltarea macanismelor de acoperire (hedging) care sunt importante penru imbunatatirea gestionarii lichiditatii si a altor riscuri.

Angajarea bancilor in operatiuni extrabilantiere de asemenea are implicari asupra riscurilor financiare sistemice. De exemplu, tranzactia swap1, care reprezinta doua operatuni valutare simultan este, un instrument de credit in care fiecare parte este in acelasi timp creditor si debitor.

Indicatorii BancariVarietatea riscurior la care sunt expuse bancile comerciale justifica examinarea aspectelor operatiunilor bancare care sunt caracterizate conform cadrului CAMELS. Aceasta implica analiza a sase grupuri de indicatori a stabilitatii bancare enumerati in temele precedente:

i) Suficienta capitalului; ii) calitatea activelor; iii) soliditatea managementului; iv) venituri;

v) lichiditate; vi) senzitivitatea la riscurile pietei.

C - Suficienta Capitalului (Capital Adequacy)

A - Calitatea activelor (Assets Quality)

M - Soliditatea Managementului (Management Soundness)

E - Venituri (Earnings)

L - Lichiditate (Liquidity)

S - Senzitivitatea la riscurile pietei (Sensitivity to Market Risks)

Desi implicit acesti indicatori se refera in primul rind la informatia consolidata a conturilor bancare la nivel national, este important de mentionat faptul ca bancile cu activitate internationala trebui sa includa si informatia privind situatia financiara a filialeleor din strainatate. In acest context, analistii trebi sa tina cont de posibilile diferente nationale in tratarea (calcularea) provizioanelor (trecerile la pierderi), evaluarea activelor si a pasivelor, recunoastearea veniturilor si a cheltuielelor, amanarea chistigurilor si a pierderilor. Atentie cuvenita trebui acordata si standardelor de contabilitate folosite in fiecare tara iar consolidarea trebui sa fie facuta folosind standardele de contabilitate internationale.

Suficienta capitalului

Suficienta si disponibilitatea capitalului determina in cele din urma robustetea sistemului fianncaiar la socurile care afecteaza bilanturile lor. Cel mai raspindit indicator al sufficientei de

1 tranzactia swap valutar - tranzactie valutara care cuprinde simultan doua operatiuni de schimb valutar cu aceeasi contraparte, si anume operatiunea de cumparare (vinzare) la vedere (tranzactia spot) si concomitent operatiunea de vinzare (cumparare) la termen (tranzactia forward) a sumelor identice ale unei valute straine contra monedei nationale si cu aplicarea cursurilor valutare spot si forward (diferenta fiind exprimata in puncte swap) care sint determinate la data incheierii tranzactiei swap valutar;

capital este coificientul capitalului normativ ponderat la risc. Metodologia initiala de calculare a acestui indicator a fost convenita de catre Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancara in 1988.

La ce serveste coificientul minim de capital ?

Asigura o rezerva pentru acoperirea pierderilor ce rezilta atat din expunerile bilantiere cat si cele extrabilantiere.

Demonstreaza ca proprietarii bancii sunt gata sa-si expuna riscului resursele proprii.

Asigura resurse disponibile imediat fara careva costuri aferente (tranzactionale sau de lichidare).

Prevede finantarea si extinderea normala a businesului. Asigura un nivel de egalitate solicitind aplicarea standardului pentru toate bancile

cu activitate internationala. Incurajaza creditarea mai putin riscanta.

Coificientul initial, atat cat si cel stabilit prin amendamentele urmatoare presupunea mentinerea de catre toate bancile active international membre a Bancii pentru Reglamentari Internationale a unui coificient al capitalului ponderat la risc egal sau mai mare de 8 procente (aplicabil pentru tarile membre a Bancii Reglamentarilor Internationale). Acest coificient este un construct analitic cu difinitii complexe a numaratorului (capital) si numitorului (activele ponderate la risc) si nu poate fi dedus din rapoartele financiare.

Capitalul ponderat larisc=Captal Normativ Total ×100Activele ponderate la risc

Adesea coificientul simplu al capitalului catre active, adica fara diverentierea ponderata a riscului, complimenteaza aceasta masura.

Capitalul Normativ Total include:Capitalul de gradul intiiCapitalul de gradul doiMinus:Cotele de participare in capitalul altor banci, care detin licenta Bancii Nationale a Moldovei.In calculul capitalului normativ total se includ actiunile bancii aflate in circulatie.

Capitalul de gradul intii este componenta de baza a capitalului normativ total, care include:a) Actiuni ordinare;b) Actiuni preferentiale cu dividende nefixate si actiuni preferentiale cu dividende fixatenecumulative emise cu termen nelimitat;c) Surplus de capital (mijloace banesti obtinute de la comercializarea actiunilor pestevaloarea nominala (fixata), incluse în punctele a) si b);d) Profitul nedistribuit si rezervele obtinute sau majorate ca rezultat al distribuirii profitului;e) Minus marimea calculata dar nerezervata a reducerilor pentru pierderi la active si angajamente conditionale;f) Minus suma totala a imobilizarilor necorporale nete.

Capitalul de gradul doi este componenta suplimentara a capitalului normativ total si include:1) Actiuni preferentiale cumulative si partial cumulative cu scadenta nefixata.2) Surplusul de capital atribuit actiunilor preferentiale cumulative si partial cumulativeinclusiv actiunilor preferentiale convertibile în actiuni ordinare sau în alte clase de actiunipreferentiale.3) Datoriile subordonate cu scadenta nefixata, cu conditia ca corespund urmatoarelor cerinte:a) sunt neasigurate si complet achitate;b) nu sunt recuperabile la cererea detinatorului;c) rambursarea datoriei este solicitata de catre detinator peste un termen nu mai mic de 5 anide la data aparitiei acesteia si cu conditia obtinerii permisiunii prealabile de la Banca Nationala,eliberata în conditiile art.7(2) din Legea institutiilor financiare;d) pot fi disponibile pentru a acoperi pierderile fara ca banca sa fie nevoita sa înceteze

Capitalul minim necesar – suma minima a capitalului de gradul I pe care banca trebuie sa odetina si sa o mentina, pentru a efectua activitati financiare, desfasurate in conformitate cu art.26 din Legea institutiilor financiare.Capitalul social – suma valorii nominale (fixate) a actiunilor plasate.

Activele ponderate la risc sunt activele bancii si unele conturi conditionale (ce reprezinta un risc pentru banca) care se clasifica in categorii cu anumite ponderi ale riscului. Ponderea riscului atribuita unui anumit activ sau unui cont conditional determina procentul activului dat care se sumeaza cu toate celelalte active ponderate la risc pentru a determina suma totala a activelor ponderate la risc ale bancii. Asupra conturilor extrabilantiere (care reprezinta un risc pentru banca), anterior aplicarii ponderii riscului se aplica factorul de transformare creditara si apoi fiecare categorie transformata este atribuita unei categorii de ponderare la risc în conformitate cu tipul activelor sau cu tipul partenerului cu care se efectueaza tranzactia.

Clasificarea activelor si angajamentelor conditionale se aplica de catre banci pentru calcularea marimii reducerilor pentru pierderi. 1) la urmatoarele active:a) conturi „Nostro” în banci (inclusiv mijloacele ce reprezinta rezerve pentru decontari cusistemele internationale de plati);b) plasari în banci (inclusiv mijloacele ce reprezinta rezerve pentru decontari cu sistemeleinternationale de plati.), cu exceptia plasarilor si creditelor overnight care nu au depasit termenul

de rambursare de o zi;c) valori mobiliare pastrate pîna la scadenta;d) cote de participare la capital;e) credite (inclusiv plasarile si creditele overnight care au depasit termenul de rambursarede o zi, factoringul, cambiile, cambiile scontate, cardurile de credit, overdrafturile temporarepermise, finantarea tranzactiilor comerciale, acordurile REPO, plasarile-garantii în banci,datoriile debitoare privind leasingul financiar si alte substituente directe de credit (active cuproprietati asemanatoare creditelor la care evaluarea gradului de risc se efectueaza similarcreditelor));f) datorii debitoare pe investitii capitale si imobilizari necorporale;g) datorii debitoare aferente decontarilor documentare;h) datorii debitoare aferente decontarilor cu persoane fizice si juridice;i) active (bunuri) transmise în posesiune/achizitionate în schimbul rambursarii datoriei;j) dobînzi si alte sume calculate si reflectate în evidenta contabila a bancii care urmeazasa fie primite;2) la urmatoarele angajamente conditionale2 ale bancii de acordare si investire pe viitor amijloacelor banesti (cu exceptia celor care conform prevederilor contractelor încheiate întreclient si banca pot fi anulate/revocate neconditionat de catre banca) (în continuare - angajamentconditional):a) obligatii de procurare a valorilor mobiliare/cotelor de participare la capital;b) acreditive si garantii emise (cu exceptia acreditivelor si garantiilor acoperite cumijloace banesti);c) obligatii de acordare pe viitor a creditelor;d) trate acceptate;e) cambii vîndute cu andosamentul bancii;f) datorii contingente.

Conform Regulamentelor Bancii Nationale a Moldovei (BNM) bancile sunt obligate sa clasifice activele si angajamentele conditionale cel putin trimestrial la ultima data a perioadei gestionare, în corespundere cu prezentul Regulament si cu politica si procedurile proprii, elaborate de fiecare banca în corespundere cu acesta. Activele noi se clasifica la momentul constatarii ca activ (aparitiei activului) în bilantul bancii, iar angajamentele conditionale noi - la momentul încheierii contractului în baza caruia apar sau vor aparea obligatiunile bancii înregistrate în evidenta contabila la conturile extrabilantiere.

Reducerile pentru pierderi la active si la angajamentele conditionale calculate nu se reflecta în evidenta contabila prin conturile de venit sau cheltuieli.

CLASIFICAREA ACTIVELOR SI ANGAJAMENTELORCONDITIONALE

2 Operaţiunile şi tranzacţiile executate de catre Banca în numele clienţilor săi sau din nume propriu, care la momentul executarii nu pot fi reflectate nici ca active, nici ca obligaţiuni în bilanţulcontabil, dar care pot influenţa considerabil gradul de risc la care este supusă Banca deoarece elesunt în marea majoritate irevocabile şi nu pot fi retrase fără riscul de a suporta penalităţi sau cheltuielisuplimentare se considera ca angajamente conditionale si se reflecta la conturi extrabilantiere.

La evaluarea activelor si angajamentelor conditionale banca trebui sa tina cont cel putin deurmatoarele:a) situatia financiara curenta a contrapartii evaluata din punctul de vedere al capacitatii deonorare a angajamentelor;b) respectarea conditiilor contractualec) capacitatea de plata a contrapartii bazata pe evolutia istorica financiara si estimarileviitoare ale fluxului mijloacelor banesti;d) valoarea curenta de comercializare a obiectului gajului si gradul de lichiditate aacestuia pe piata Republicii Moldova;e) mediul de afacere al contrapartii, starea sectorului economic în care activeaza si pozitiaîn cadrul acestui sector;f) istoria de credit privind respectarea de catre contraparte a obligatiilor asumate princontractele de credit;g) respectarea business-planului sau argumentarii tehnico-economice (inclusiv cumodificarile si completarile ulterioare);h) situatia financiara si capacitatea de plata a garantului sau a asiguratorului;i) alti factori care pot afecta respectarea de catre contraparte a conditiilor contractuale.

În cazul angajamentului conditional, dupa determinarea valorii acestuia i se aplica factorul de transformare creditoare în conformitate cu cerintele actelor normative ale Bancii Nationale a Moldovei aferente raportarii privind evaluarea suficientei capitalului ponderat la risc.

Activele si angajamentele conditionale se evalueaza si se includ în una din categoriile expuse mai jos:

Nu se supun clasificarii urmatoarele active:a) mijloacele banesti datorate de Banca Nationala;b) mijloacele banesti înregistrate în conturile „Nostro” si plasarile în bancile dinstrainatate care au ratingul nu mai mic de categoria A-/A3 atribuit de catre cel putin una dinagentiile Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch-IBCA, cu conditia ca bancile în cauza sîntconcomitent rezidente ale tarilor cu ratingurile mentionate. În cazul în care ratingul atribuit uneibanci/tari difera de la o agentie la alta, se ia în consideratie ratingul agentiei care a atribuitratingul cel mai mic;c) valorile mobiliare pastrate pîna la scadenta; emise de Ministerul Finantelor alRepublicii Moldova sau cele emise de Banca Nationala (Certificatele Bancii Nationale) sau celeemise de Guvernul unei tari-membre a Organizatiei de Colaborare Economica si Dezvoltare(www.oecd.org) care are ratingul nu mai mic de categoria A-/A3 atribuit de catre cel putin unadin agentiile Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch-IBCA;d) creantele aferente decontarilor cu bugetul.

Activ/angajament conditional standard.Activul/angajamentul conditional se considera standard în cazul în care: a) nu are plati expirate;b) sînt respectate toate conditiile contractuale, inclusiv cerintele de constituire a garantiei;c) nu a fost renegociat;d) situatia financiara a contrapartii si fluxurile mijloacelor banesti viitoare estimate atesta

o înalta capacitate de executare a angajamentelor acesteia si executarea obligatiunilor curente siviitoare;e) banca dispune de informatii actualizate privind situatia financiara a contrapartii (celputin trimestrial) si privind sursele de rambursare a datoriilor, precum si alte documente aferenteactivitatii contrapartii;f) nu este nici un motiv de a considera ca banca în prezent sau pe viitor va fi expusariscului pierderii.

Activ/angajament conditional supravegheat.Activul/angajamentul conditional se va considera supravegheat, în cazul în carecapacitatea de plata a contrapartii este una buna, gradul de lichiditate a obiectului gajului(constituit) are caracteristici stabile, banca a primit toate informatiile si datele necesare evaluariisituatiei financiare, dar persista, cel putin, unul din urmatorii factori:a) exista probleme potentiale legate de situatia financiara a contrapartii, iar în cazulcreditului si de garantarea acestuia;b) exista probleme potentiale privind executarea obligatiunilor contrapartii din cauzafluxurilor mijloacelor banesti neregulate (cu exceptia celor cu caracter sezonier) si dificil decontrolat, desi bonitatea lor nu s-a deteriorat;c) activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevazute în contract;d) recuperarea platilor se face cu întîrziere de la 31 pîna la 90 de zile;e) a avut loc cel putin o modificare ale termenelor de achitare a platilor prestabiliteconform contractului;f) nu se respecta îndeplinirea business-planului sau a argumentarii tehnico-economice(inclusiv cu modificarile si completarile ulterioare).

Activ/angajament conditional substandard.Activul/angajamentul conditional se considera substandard în cazul în care, banca arecertitudinea privind deservirea si rambursarea activului, dar exista riscul pierderilor mai înaltdecît cel obisnuit si persista, cel putin, unul din urmatorii factori:a) situatia financiara a contrapartii se înrautateste;b) garantia (daca aceasta exista) este insuficienta sau se înrautateste;c) banca nu a primit informatii actualizate suficiente privind situatia financiara acontrapartii (cel putin trimestrial), sursele de rambursare a datoriilor, precum si alte documenteaferente activitatii contrapartii;d) fluxurile mijloacelor banesti ale contrapartii sînt estimate a fi insuficiente pentruexecutarea regulata a obligatiunilor;e) recuperarea platilor se face cu întîrziere de la 91 pîna la 180 de zile.

Activ/angajament conditional dubios (îndoielnic).Activul/angajamentul conditional se considera dubios (îndoielnic) în cazul în care existaun risc înalt al pierderilor provocat de, cel putin, unul din urmatorii factori:a) exista probleme, inclusiv legate de situatia financiara si mediul de afaceri alcontrapartii, precum si de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor, care pun la îndoiala siscad probabilitatea satisfacerii creantelor actuale/viitoare ale bancii aferenteactivului/angajamentului conditional în volum deplin în baza circumstantelor, conditiilor create;b) probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar exista anumiti factori importanti,

concreti si bine argumentati care în curînd se vor realiza si care pot contribui la satisfacerea totala sau partiala a creantelor actuale/viitoare ale bancii aferente activului/angajamentului conditional;c) recuperarea platilor se face cu întîrziere de la 181 pîna la 360 de zile;d) a fost intentat proces de insolvabilitate a contrapartii pe parcursul relatiilor contractualeaferente acestui activ/angajament conditional;e) activul face obiectul unui litigiu în instanta de judecata.Clasificarea acestui activ/angajament conditional în categoria “compromis (pierderi)” seamîna pîna la o determinare mai precisa a starii activului/angajamentului conditional dat.

Activ/angajament conditional compromis (pierderi).Activul/angajamentul conditional se considera compromis (pierderi), în cazul în care lamomentul clasificarii nu pot fi satisfacute creantele actuale/viitoare ale bancii aferente acestuia,nu exista argumente în favoarea faptului ca activul poate fi recuperat sau persista, cel putin, unuldin urmatorii factori:a) contrapartea se afla în proces de lichidare (cu exceptia bancilor în proces de lichidaredin Republica Moldova si a contrapartilor a caror datorii sînt garantate cu imobil);b) obiectul gajului lipseste;c) recuperarea platilor se face cu întîrziere de 361 de zile si mai mult;d) alti factori care constituie motive pentru a considera ferm ca recuperarea activului nueste posibila.

Activele/angajamentele conditionale clasificate ca substandard, dubios si compromissînt considerate neperformante.

În cazul în care contrapartea dispune de mai multe active/angajamente conditionaleacordate de aceeasi banca si oricare dintre acestea sînt clasificate ca neperformante, toatedatoriile contrapartii urmeaza a fi clasificate în aceeasi categorie de active/angajamenteconditionale neperformante.

În cazul în care satisfacerea creantelor bancii aferente anumitor active/angajamenteconditionale evaluate poate fi influentata si de circumstantele si conditiileexistente într-o tara straina ca urmare a evaluarii activelor/angajamentelor conditionalerespective, acestea se includ în una din urmatoarele categorii:Standard – în cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din agentiileinternationale de rating Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch-IBCA ratingul de la AAA/Aaa pînala A-/A3 inclusiv.Supravegheat – în cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din agentiileinternationale de rating Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch-IBCA ratingul de la BBB+/Baa1pîna la BBB-/Baa3 inclusiv.Substandard – în cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din agentiileinternationale de rating Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch-IBCA ratingul de la BB+/Ba1 pînala BB-/Ba3 inclusiv.Dubios (îndoielnic) – în cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din companiileinternationale de rating Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch-IBCA ratingul de la B+/B1 pîna laCCC-/Caa3/C inclusiv.

Compromis (pierderi) – în cazul tarilor carora le este atribuit de catre una dinagentiile internationale de rating Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch-IBCA ratingul de laCC/Ca/ DDD pîna la R/C/D inclusiv.

REZERVAREA NECESARA A MIJLOACELOR CALCULATE PRIVIND REDUCERILE PENTRU PIERDERI LA ACTIVE SI LA ANGAJAMENTELE CONDITIONALE

Suma necesara a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la active/angajamenteconditionale se calculeaza în urmatoarele marimi de la suma activelor/angajamentelorconditionale din fiecare categorie de clasificare:

1) Standard 2%2) Supravegheate 5%3) Substandard 30%4) Dubioase (îndoielnice) 60%5) Compromise (pierderi) 100%

Exemplu: 1

Evaluarea activelor ponderate la risc (in MDL):

Tipul de Active: Valoarea de bilant Ponderata Riscului Rezultatul

Hirtii de Valoare 10000000 0 0Certificate BNM 20000000 0 0

Depozite 40000000 10% 36000000

Creditet Ipotecare 20000000 50% 10000000

Crdite de consum 20000000 100% 20000000

Total 110000000 — 66000000

Sa admitem ca:

a) Valoarea capitalului de gradul I este: 7000000

b) Valoarea capitalului de gradul II este: 3500000

Capitalul Noramativ Total = a + b = 10500000

Capitalul ponderat larisc=Captal Normativ Total ×100Activele ponderate la risc

Capitalul ponderat larisc=10500000 ×10066000000

=15.91 %

2. Coificientului simplu al capitalului

Capitalul catre active= CNT ×100Total Active

Capitalul catre active=10500000 ×100110000000

=9.55 %