57862857 cursuri i vii pt master antropologie lingvistica

48
CURS 1. INTRODUCERE, note de lectură ANTROPOLOGIA CULTURALA. ANTROPOLOGIA LINGVISTICA. OBIECTUL DE STUDIU AL ANTROPOLOGIEI LINGVISTICE Domeniul de cercetare al relaţiei dintre limbă, gândire, şi cultură este cunoscut sub numele de lingvistică antropologică. Limbajul devine strategie de înţelegere mai profundă a lumii. Module de receptare : 1. limbă- cultură. Antropologia lingvistică este un domeniu interdisciplinar al limbii, al culturii şi al comunicării, care nu poate fi limitat la un anumit punct de vedere teoretic. Studiul limbii este asociat deopotrivă, problemelor privind comportamentul uman şi cogniţia. Premisa antropologiei lingvistice este că distincţia între limbă şi cultură/ cunoaştere nu este aproape niciodată clară. Sunt domenii care intră într-o sinergie constantă - o sinergie care defineşte condiţia umană. Scopul domeniului este de a forma competenţe, de a oferi instrumentele teoretice, de analiză şi metodologice, necesare pentru a întreprinde cercetări avansate într-o zonă de limbă, cultură şi de comunicare, de a oferi modele sociale de înţelegere. 2. limbă-gândire. Limbă, gândire şi realitate este al doilea modul teoretic si experimental care propune o abordare a tematicii din perspectiva relaţiei triunghiulare limbă, cultură şi gândire. Acest modul se referă şi la problema diversitaţii lingvistice, a dezvoltării multilingvismului, la sociolingvistică. LINGVISTICĂ ŞI ANTROPOLOGIE Influenta lingvisticii structurale asupra antropologiei de la mijlocul secolului al XX-lea a făcut să se dea uitării faptul că, în secolul al XIX-lea, studiile asupra limbajului se inspirau din ştiinţele naturale, dominante pe atunci datorită lui Darwin. Gramatica comparată, codificată de A. Schleicher în 1861, trebuia să fie pentru genealogia limbilor ceea ce fusese anatomia comparată pentru evoluţia speciilor. Limba era un organism viu, care se cerea descris pentru a i se explica originea, dezvoltarea si moartea. In epocă, evolutionismul impregna conceptul de „limbă-mamă” din lingvistică si cel de „matriarhat” din antropologie. O primă modificare se va face simţită începînd cu 1870, o dată cu interesul manifestat faţă de limbile vii şi faţă de dialectologie: acum se descoperă comunitatea de locutori si, din entitate organică, limba devine o instituţie socială, iar elementele ei trebuie analizate ca substanţe independente. Lingviştii se vor plasa de aici înainte în mod firesc, sub patronajul sociologiei si al antropologiei. Schimbarea radicală i se datorează lui F. de Saussure. Afirmînd că limba este un sistem de relaţii interdependente - explicabil fără a fi necesar recursul la date extralingvistice - cu elemente valorizate prin raporturi mutuale, Saussure construieşte un obiect dotat cu o coerentă internă si cu autonomie externă. Lingvistica fondată astfel ca ştiinţă, este eliberată de ştiinţele conexe: sociologie, etnologie, psihologie, fiziologie. Acum, lingvistica şi antropologia se raportează la modelul ştiinţelor fizice: „Nu se poate ca fonologia să nu joace, pentru ştiinţele sociale, acelaşi rol novator ca şi fizica nucleară, de exemplu, pentru ansamblul ştiinţelor exacte”, scrie Levi- Strauss în 1945 (1958: 39), înainte de a deschide analizei structurale domeniul relaţiilor de rudenie. Chiar în lingvistică, succesorii lui Saussure vor aplica această analiză la toate sectoarele limbajului, susceptibile de a ţine de ea : fonologia (Troubetzkoy, Jakobson), sintaxa (Hjelmslev, Martinet), semantica formală (Hjelmslev, Greimas, Pottier), schimbările sistemelor lingvistice (Martinet, Haudricourt, Benveniste), patologia limbajului (Jakobson) etc. Dar structuralismul, considerînd limba în primul rînd un cod, un produs al spiritului uman, si mai puţin o producţie a locutorilor, amână studiul cuvîntului, al sensului construit în situaţia discursivă. Ceea ce în Europa nu însemna decît o delimitare operatorie şi „provizorie”, după Saussure, devine dogmă în Statele Unite: distributionalismul lui Bloomfield exclude în mod radical din

Upload: manuelaruthrosca

Post on 29-Sep-2015

25 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Cursuri I Vii Pt Master Antropologie Lingvistica

TRANSCRIPT

  • CURS 1. INTRODUCERE, note de lectur

    ANTROPOLOGIA CULTURALA. ANTROPOLOGIA LINGVISTICA. OBIECTUL DE STUDIU AL ANTROPOLOGIEI LINGVISTICEDomeniul de cercetare al relaiei dintre limb, gndire, i cultur este cunoscut sub numele de lingvistic antropologic. Limbajul devine strategie de nelegere mai profund a lumii. Module de receptare : 1. limb- cultur. Antropologia lingvistic este un domeniu interdisciplinar al limbii, al culturii i al comunicrii, care nu poate fi limitat la un anumit punct de vedere teoretic. Studiul limbii este asociat deopotriv, problemelor privind comportamentul uman i cogniia. Premisa antropologiei lingvistice este c distincia ntre limb i cultur/ cunoatere nu este aproape niciodat clar. Sunt domenii care intr ntr-o sinergie constant - o sinergie care definete condiia uman. Scopul domeniului este de a forma competene, de a oferi instrumentele teoretice, de analiz i metodologice, necesare pentru a ntreprinde cercetri avansate ntr-o zon de limb, cultur i de comunicare, de a oferi modele sociale de nelegere. 2. limb-gndire. Limb, gndire i realitate este al doilea modul teoretic si experimental care propune o abordare a tematicii din perspectiva relaiei triunghiulare limb, cultur i gndire. Acest modul se refer i la problema diversitaii lingvistice, a dezvoltrii multilingvismului, la sociolingvistic.

    LINGVISTIC I ANTROPOLOGIEInfluenta lingvisticii structurale asupra antropologiei de la mijlocul secolului al XX-lea a fcut s se dea uitrii faptul c, n secolul al XIX-lea, studiile asupra limbajului se inspirau din tiinele naturale, dominante pe atunci datorit lui Darwin. Gramatica comparat, codificat de A. Schleicher n 1861, trebuia s fie pentru genealogia limbilor ceea ce fusese anatomia comparat pentru evoluia speciilor. Limba era un organism viu, care se cerea descris pentru a i se explica originea, dezvoltarea si moartea. In epoc, evolutionismul impregna conceptul de limb-mam din lingvistic si cel de matriarhat din antropologie. O prim modificare se va face simit ncepnd cu 1870, o dat cu interesul manifestat fa de limbile vii i fa de dialectologie: acum se descoper comunitatea de locutori si, din entitate organic, limba devine o instituie social, iar elementele ei trebuie analizate ca substane independente. Lingvitii se vor plasa de aici nainte n mod firesc, sub patronajul sociologiei si al antropologiei.Schimbarea radical i se datoreaz lui F. de Saussure. Afirmnd c limba este un sistem de relaii interdependente - explicabil fr a fi necesar recursul la date extralingvistice - cu elemente valorizate prin raporturi mutuale, Saussure construiete un obiect dotat cu o coerent intern si cu autonomie extern. Lingvistica fondat astfel ca tiin, este eliberat de tiinele conexe: sociologie, etnologie, psihologie, fiziologie. Acum, lingvistica i antropologia se raporteaz la modelul tiinelor fizice: Nu se poate ca fonologia s nu joace, pentru tiinele sociale, acelai rol novator ca i fizica nuclear, de exemplu, pentru ansamblul tiinelor exacte, scrie Levi-Strauss n 1945 (1958: 39), nainte de a deschide analizei structurale domeniul relaiilor de rudenie. Chiar n lingvistic, succesorii lui Saussure vor aplica aceast analiz la toate sectoarele limbajului, susceptibile de a ine de ea : fonologia (Troubetzkoy, Jakobson), sintaxa (Hjelmslev, Martinet), semantica formal (Hjelmslev, Greimas, Pottier), schimbrile sistemelor lingvistice (Martinet, Haudricourt, Benveniste), patologia limbajului (Jakobson) etc. Dar structuralismul, considernd limba n primul rnd un cod, un produs al spiritului uman, si mai puin o producie a locutorilor, amn studiul cuvntului, al sensului construit n situaia discursiv. Ceea ce n Europa nu nsemna dect o delimitare operatorie i provizorie, dup Saussure, devine dogm n Statele Unite: distributionalismul lui Bloomfield exclude n mod radical din

  • lingvistic problema sensului si o deschide pe aceea a raporturilor dintre limb si societate. Dac aceast metod se generalizeaz, scria Benveniste (1966: 1-12), m tem c lingvistica nu va ajunge niciodat din urm celelalte tiine ale omului si ale culturii. Ct despre gramatica generativ a lui N. Chomsky, aceasta se opune structuralismului n esen, considernd limba ca pe un ansamblu de reguli de producere a frazei. Poziia teoretic apropie lingvistica mai mult de psihologie (mai ales prin conceptele de competent si de performant) dect de antropologie.Ipoteza Sapir Whorf. Reacia la aceast ntoarcere a lingvisticii americane spre forme (Bloomfield) sau spre reguli (Chomsky) se va traduce n Statele Unite prin dezvoltarea unei noi discipline, antropologia lingvistic, cum a numit-o D. Hymes (1964) care, pe urmele lui F. Boas si E. Sapir si ale ipotezei Sapir - Whorf, pune urmtoarele ntrebri: poate o limb s influeneze gndirea? Un mod de expresie particular poate modifica viziunea unui popor asupra lumii? De aici vor aprea numeroase lucrri, preocupate de investigarea n vocabulare bine definite (termeni de rudenie, vocabulare ale culorilor, botanicii sau zoologiei) a unei organizri taxonomice, sau de efectuarea unei analize componentiale n vederea decelrii structurilor. Paralel se dezvolt, tot n Statele Unite, sociolingvistica (Labov), studiu al condiionrilor sociale ale variaiei limbilor, urmnd o tradiie de cercetare consolidat n Frana, nc de la A. Meillet si M. Cohen. In acelai timp, lingvistica pur si schimb perspectivele concentrndu-se, de la Benveniste ncoace, pe subiecii vorbitori si pe strategiile lor discursive si ocupndu-se de problema procesului de construire a sensului. Aceast lingvistic a enunrii prezint destule analogii cu antropologia cognitiv, care studiaz strategiile aplicate de subieci pentru a construi reprezentrile identitii, instituiilor si cunoaterii lor. Pe lng aceast convergent a unui model aplicat la dou discipline distincte, lingvitii si antropologii se strduiesc s construiasc ansamblul relaiilor existente ntre practicile de limb i practicile culturale, n obiectul unei discipline proprii, etno-lingvistica, nc eterogen. Aceasta acoper demersuri diferite:1.lingvistica exotic mprumut metodele sale din etnografie, dar fr a se interesa a priori de faptele de cultur; 2.totui, pornind de la anchetele lor lingvistice, Boas i mai apoi Sapir vor afirma importana legturii dintre limb i cultur, contribuind astfel la dezbaterea asupra relativismului cultural;3. semantica va fi neleas fie ca explicare a ordinii trite sau a raiunilor neintentionale ale sensului (G. Calame-Griaule, H. Claudot, M.-P. Ferry), fie ca efect al sensului produs printr-o situaie discursiv. Punctele de plecare snt foarte diverse: lexicografia, analiza discursului, literatura oral, taxonomiile (Berlin si Kay, Tornay pentru numele de culori, de exemplu).4.studiul raporturilor dintre structura limbii si structura social (N. Marr, Haudricourt, Benveniste), al locului limbilor n cadrul culturilor (M. Houis), al reprezentrilor pe care si le fac locutorii cu referire la propria lor limb (Journal des Africanistes, 1987).Y. Monino considera c este dificil de prevzut dac aceast fuziune, care promite cercetri la grania dintre lingvistic si antropologie va duce la simpla delimitare a unui teritoriu suplimentar n tiinele umane sau chiar la depirea principiului de separare dintre cele dou discipline, relevnd aciunea funciei simbolice. Istoricul constituirii antropologiei culturale. coli i direcii n definirea antropologiei culturale exist cel puin dou accepiuni: :1. o accepiune ontologic pune n sarcina antropologului cultural n principal, studiul naturii umane, identificarea acelor constante i esene general-umane, comune ntregii umaniti. Viziunea ontologic privete fiina uman n tripla ei calitate de fiin biologic, social i cultural.(omul rezultatul unei evoluii biologice). Omul s-a deprins treptat, a depit existena pur biologic, stabilind relaii de cooperare cu semenii si. Oamenii i-au creat instituii, au constituit societatea uman, au deprins n timp, capaciti i obinuine care constituie cultura ce

  • st n mare msur, la baza comportamentului i aciunilor umane. Omul ca fiin biologic, social i cultural i duce existena ca parte component a unui ecosistem.2. accepiune epistemologic are n vedere diversificarea cercetrilor efectuate de-a lungul vremii i constituirea unor ramuri specializate ale antropologiei culturale, a diferitelor coli antropologice. Din aceast perspectiv epistemologic, antropologia cultural ar avea rolul unei prezentri n rezumat a marilor probleme ridicate de principalele ramuri ale antropologiei (un fel de sintez cu caracter introductiv pentru cei doritori s se iniieze n domeniul vast al antropologiei).1. Studii nord-amerindiene. Lingvistica antropologica este cunoscut i sub denumirea de antropologie lingvistica. Iniial, principala preocupare a lingvisticii antropologice a fost limbile nescrise n America i nregistrarea acestora n scopul de a fi conservate, n condiiile n care numrul de vorbitori a nceput s scad drastic. n acelai context, limbile strine au fost vzute ca o parte vital a culturii, aa nct cunotinele de limb s permita neleagerea complet a culturii analizate. n termenul de antropologie, americanii grupeaz, n mod tradiional, lingvistica, antropologia biologic, preistoria, etnologia si antropologia social si cultural. Emergenta refleciei antropologice a fost favorizat n Statele Unite de prezenta unei populaii indigene care a trezit, mai ales de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, interesul unor amatori luminai. Astfel, Thomas Jefferson, care se sprijinea pe propriile sale observaii pentru a respinge teza lui Buffon despre degenerescenta lui homo americanus, a jucat un rol de prim-plan n dezvoltarea cercetrilor (arheologice, lingvistice, etnografice) asupra indienilor. Devenit preedinte al Statelor Unite, Jefferson le-a ncredinat lui W. Clarck si M. Lewis conducerea unei expediii care avea ca misiune atingerea coastei Pacificului i, printre altele, culegerea de informaii despre populaiile indiene ntlnite; n opoziie cu evolutionismul lui Morgan. F. Boas, principalul printe fondator al antropologiei americane contemporane, introduce, la sfrsitul secolului al XIX-lea, noiunea de cultur, care, pentru a reda caracterele specifice ale fiecrei societi, o va nlocui pe cea de ras, inseparabil de referina la un nivel determinat al evoluiei omului. Pentru Boas, a crui oper este dedicat n mare parte indienilor de pe Coasta de nord-vest, antropologia, pornind de la materialele culese pe teren, trebuie s studieze fiecare cultur cu particularitile sale, semnificaia instituiilor sociale variind de la o cultur la alta. Pn la moartea sa (1942), Boas a format mai multe generaii de antropologi,dintr-o perspectiv antievoluionist, n principal la Universitatea Columbia (New York); doctrina sa, lipsit de orice dogmatism, a permis apariia unor curente de gndire foarte diverse printre elevii si, majoritatea acestora nscriindu-se, totui, n direcia antropologiei culturale. Excelent cunosctor al antropologiei germane, cellalt maestru al studiilor nord-amerindiene, Kroeber, utilizeaz noiunea de arie cultural pentru a defini un palier de integrare a culturilor indiene n interiorul grupurilor de societi particulare, care mprtesc un anumit numr de trsturi culturale comune, cu unele variante locale. Grija lui Kroeber de a da un statut ontologic si istoric culturii l face s vad n ea un fel de superorganism care nglobeaz i modeleaz diversitatea realitilor sociale. Kroeber uit de relaia permanent dintre individ i cultur ; culturalismul american, si mai ales scoala numit Culture and personality, va face eforturi pentru a da individului sau, mai precis, personalitii sale un statut antropologic. Opera lui E. Sapir, care privete att lingvistica, ct si antropologia, ocup n aceast privin un loc de frunte n istoria culturalismului, aceasta si din pricina interesului pe care l manifest autorul su pentru psihanaliz.2. coala sau curentul culturalist a reunit mai muli antropologi de prim rang. Utiliznd n contexte culturale determinate opoziia dintre caracterele apolinic si dionisiac, R. Benedict ncearc s identifice culturile prin tipul de personalitate pe care l construiesc. Firesc, reflecia lui Benedict avea s se extind la noiunea de caracter naional, pe care acesta a studiat-o plecnd de la analiza standardelor culturale interiorizate n cursul formrii tnrului japonez. mprtind alturi de Benedict ideea potrivit creia specificitatea unei culturi poate fi examinat prin intermediul anumitor caracteristici psihologice (agresivitate, blndete etc.) care s-ar manifesta n atitudinile si comportamentele indivizilor, M. Mead acord un loc important n lucrrile sale despre Melanezia, rolului educaiei n formarea personalitii, precum si normelor relative referitoare la sex si la vrst. Mead a dat analizelor sale o semnificaie generalizatoare, ceea ce l-a condus la investigarea societii americane medii, devenind astfel figura cea mai cunoscut a antropologiei americane. Aportul psihanalizei n antropologie devine esenial cnd psihiatrul si psihanalistul A. Kardiner, n strns colaborare cu R. Linton, un antropolog care a lucrat mai ales n Insulele Marchize, introduce concepia unei personaliti de baz specifice fiecrei culturi. Un culturalism mai direct psihologist este cel ilustrat de G. Devereux. Autor al unei celebre

  • lucrri despre ritualul neo-guineean naven, preocupat de utilizarea antropologiei n stabilirea unor diagnostice asupra societii (apropiindu-se prin aceasta de Mead), dar si asupra individului, G. Bateson se ndeprteaz de psihologismul propriu-zis n abordarea sistemic a faptelor de interaciune, propunnd introducerea unei dimensiuni antropologice n terapeutica psihiatric. Nu putem s nu remarcm luarea n considerare a relaiilor dintre personalitate i cultur din antropologie, dezvoltarea unui gen literar antropologic care, dei nu le este specific, este bine reprezentat n Statele Unite: povestea vieii, fie c e vorba de o autobiografie (al crei model rmne Sun Chief a lui D.C. Talayesva, indian hupi), fie c e vorba de povestiri ncruciate (croises), precum cele ale lui O. Lewis.Sprijinul dat de antropologi (dintre care, mai ales, Bateson si Mead) cauzei americane n timpul celui de-al doilea rzboi mondial a contribuit la transformarea antropologiei, ntr-o oarecare msur, ntr-o tiin social aplicat. Dup ce s-a dedicat analizei societii americane, n msura n care aceasta este purttoarea unor valori umaniste care o opun societilor totalitare, dup rzboi, antropologia a investigat criza mondial si, mai trziu, a cercetat rolul pe care putea s-l joace ea nsi n lupta mpotriva subdezvoltrii din lumea a treia.3. 1940-1970. Problema aculturatiei i a schimbrii culturale. Perioada cuprins ntre 1940 si 1970 se caracterizeaz prin interesul fat de problemele schimbrii culturale si ale aculturatiei, examinate la nceput, chiar n cadrul societii americane, asa cum arat lucrrile lui R. Redfield despre lumea rural, sau cele ale lui M.J. Herskovits despre negrii americani. Tot n aceast perioad, mai ales pe la sfrsitul anilor 60, se dezvolt o criz legat de atitudinea antropologilor fat de ceea ce era numit pe atunci imperialismul american. Aceste dezbateri vor duce la constituirea unei antropologii critice care va cdea repede n uitare, cel puin n Statele Unite. Totui, aceste dezbateri au avut drept consecin dezvoltarea unei reflecii asupra eticii disciplinei.Eterogenitatea antropologiei americane nu putea s nu fie accentuat prin dezbaterile de dup rzboi, precum si prin tendina din ce n ce mai accentuat de a se ocupa de toate aspectele vieii sociale si culturale ale lumii americane contemporane. Totui, pe urmele lui M. Sahlins (antagonismul ntre raiunea practic si raiunea cultural, 1976), au fost distinse n interiorul acesteia, dou mari curente care se opun n privina concepiei asupra culturii: primul cuprinde abordrile totalizante neoevoluioniste, socio-biologice si economice, pe cnd cealalalt este reprezentat de partizanii unei antropologii care vizeaz, aproape n exclusivitate, reprezentrile si fenomenele cognitive.Evolutionismul a reaprut dup rzboi, ntr-un moment n care antropologii, criticnd particularismul istoricist, au procedat la reluarea abordrii genetice a societilor. 4. Antropologia economic. Si antropologia economic, printre ai crei primi reprezentani s-a numrat Herskovits, s-a aventurat pe calea sistematismului, considernd c n economiile primitive, la fel ca si n economiile moderne, oamenii maximizeaz randamentul resurselor lor, potrivit unei logici a utilitii marginale. Aceast tez, numit formalist, a fost puternic combtut de K. Polany si de elevii si, care propuneau o abordare substantivist a economiei, adic bazat pe studierea diverselor instituii care, n fiecare societate, servesc drept cadru schimburilor si circulaiei bunurilor.

    5. Antropologia cognitiv. Antropologia cognitiv si diferitele abordri antropologice ale sistemelor simbolice au ca trstur comun faptul c susin existenta unei relaii necesare ntre limb, cultur si gndire. Dezvoltarea cercetrilor de acest fel datoreaz mult unui impuls nscut n urma generalizrii - operate de lingvistul K. Pike - opoziiei dintre punctul de vedere emic (emic), cel al indigenului, si etic (etic), cel al cercettorului, cunoscut fiind inversarea de sens pe care o propune C. Levi-Strauss (1983). Punctul de vedere emic joac un rol fundamental, n abordrile cognitive ce vizeaz redarea viziunii indigenului asupra universului cruia i aparine. Etnostiintele aparin cmpului antropologiei cognitive, fie si doar pentru c aceasta s-a constituit, ntr-o mare msur, plecnd de la luarea n considerare a caracterului de sistem al tiinelor care se raporteaz la lumea natural; n aceast privin, lucrrile lui H. Conklin au fost deschiztoare de drumuri.6. Anii 80. Antropologia nord-american a anilor 80 se caracterizeaz mai puin prin existenta unor scoli teoretice bine identificate, ct printr-o extraordinar abunden a cercetrilor. Este dificil de determinat ceea ce i-ar putea da astzi unitate si le-ar putea permite viitorilor istorici ai disciplinei s mai evoce o tradiie antropologic american. Cel mult, putem s artm c exist n Statele Unite anumite curente de gndire care, dup

  • exemplul antropologiei interpretative, de dezvoltarea creia e legat mai ales numele lui C. Geertz, ridic noi probleme, promoveaz orientri de lucru originale si, n acest fel, manifest prezenta unei identiti intelectuale speciale n peisajul antropologic contemporan.Domeniul de cercetare al antropologiei lingvisticeAntropologia lingvistic se ocup pe lng descrierea idiomurilor, i de influenta limbii asupra comportamentului i a comunitii care o utilizeaz. Conform ipotezei Sapir-Whorf limba are o puternic influen asupra percepiei lumii. Prin urmare, antropologia lingvistic ar face fa problemelor privind modul n care popoare ce au aceeai cultur vorbesc limbi diferite, i popoare care aparin unor culturi diferite, au o singur limb. De asemenea, ar putea contribui la gsirea unui mod sistematic de a studia limbi anterior nescrise, ntr-un mod care s reflecte toate particularitile lingvistice i fenomenele fonetice.Aceste ntreprinderi ar putea s conduc la conservarea limbilor pe cale de dispariie, fiind de asemenea, importante din punct de vedere al culturii. Pentru a gsi un mod adecvat de a scrie ntr-o limb care a fost doar vorbit, lingvitii trebuie s caute modelele fonetice, s ofere modaliti de a simboliza suntele n discurs, aa nct vorbitorii nativi s le recunoasc. Dup ce aceste aspecte i-au gsit rezolvarea, se poate realiza analiza morfemelor i a sintaxei. Lingvistica antropologic pornete de la premisa c schimbarea culturii comunitilor este reflectat n limb.Studiul limbii trebuie s fie sincronic i diacronic, se investigheaz diferitele dialecte, in dezvoltarea lor istoric. Limbajul copiilor este necesar s fie investigat de ctre antropologi, ca si modul n care achiziionarea de competenele lingvistice este perceput de ctre comunitate.Dac n anumite culturi, prinii nu interfereaz prin preocuprile lor cu procesul de educaie al copiilor, n altele, accentul cade pe predarea ngrijit a limbii. Antropologia lingvistic are n vedere, printre altele i noiunile: limba, sincronie i diacronie, sintagmatic i nivelurile paradigmaticului, universal-particular n limb, limba ca fenomen cultural, relativitate in limb, gramatic i cultur, analiza discursului, ideologie lingvistic, limba i sex, limb i politee, limba i politica, limba i clasele sociale, limba i tradiia.

    Ipoteza Sapir-Whorfcoala etimologist a lui Edward Sapir are ca ipoteza ideea ca modelele limbii ar determina modul de nelegere a realitii i a lumii. Potrivit ipotezei Sapir-Whorf limba este un sistem nchis de simboluri, ce determin modul de gndire i de comportament al individului, behaviorismul. n concepia lui Sapir, limba definete modul n care o persoana se comport. El considera c ntre limba i gndurile pe care le avem exist o relaie de interdependen; oamenii se afl n imposibilitatea de a gndi n mod liber, din cauza restriciilor impuse de vocabular, de societate, de cultur. Exemplificator este romanul lui Orwell 1984: nouvorb este un limbaj creeat pentru a schimba modul n care oamenii gndesc. Dar, din moment ce omul trebuie s gndeasc la lucruri ale cror denumiri nu sunt n vocabularul su, el rmane captiv. Sapir era adeptul determinismului lingvistic, direcie pe care o va dezvolta unul dintre studenii si, Benjamin Whorf.Crturarul susine ipoteza relativitii lingvistice care prevede c diferenele n limb se datoreaz/ reflect punctele de vedere diferite ale vorbitorilor. Un argument pe care l aduce n acest sens este cu privire la limba Hopi. El a studiat un vorbitor Hopi care a trit n New York City, lng Whorf. A observant c Hopi nu includ referiri la trecut, prezent sau viitor n gramaticile lor; folosesc dou timpuri care exprim: ideea a ceea ce s-a manifestat i idea a ceea ce a devenit manifestat. Manifestat include tot ceea ce este i ce a fost, fizic. A deveni manifestat include ceva care nu este fizic, nu are nici o origine cert i nu poate fi perceput cu simturile. Verbele sunt ntotdeauna exprimate n termeni, de aceste dou timpuri.

  • n concluzie, potrivit ipotezei Whorf, imaginea pe care ne-o formm asupra realitii depinde esenialmente, de limba pe care o vorbim. n lb.romn este marcat distincia dintre comunicare i comunicaie;n lb. englez sau francez nu exista paronime care s marcheze aceast distincie; n lb. englez se folosete acelai termen pentru comunicare / comunicaie = communication. Morris numeste drumurile means of communication, referindu-se la calitatea lor de ci de comunicaie, noiune diferit de cea de mijloc / cale de comunicare; n lb.romn distincia este clar: marfa se transport pe o cale de comunicaie drum, ap, aer;- tirea se transmite pe o cale de comunicare ziar, radio, tv, internet; aerul poate fi i o cale de comunicaie servete transportului de mrfuri i pasageri dar i o cale de comunicare servete difuzrii n spaiu, a cuvintelor pe care le rostim;Distincia aceasta este important pentru c atrage atenia asupra erorii de a discuta despre transmiterea mesajelor, adic despre comunicare, n termenii metaforei transportului.- din acest punct de vedere, cuvintele nu si conin sensurile, acestea exist doar n mintea celor care le utilizeaz;ExagerriAceast ipotez argumenteaz ideea conform creia, limba pe care-o vorbim ne influenteaz modul n care gndim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaz vorbitorilor perceptia asupra lumii. (oare este vorba de "limitare" ?). Altfel spus, experienta colectiv a ascendenilor notri din ultimele sute de ani, mediul n care-au trit, cultura lor, toate i-au pus amprenta asupra limbii pe care-o vorbim. La rndul ei, limba cu care ne natem, ne formeaz s gndim dintr-o anume perspectiv. Astfel, limba nu mai este instrumentul nostru de comunicare, cel prin care/cu ajutorul cruia (re)descoperim lumea i dm nume conceptelor/lucrurilor ci, ntr-un fel, ne limiteaz. Aceast teorie a mai fost folosit pentru a argumenta faptul c, prin tradiie, n Japonia, atitudinea oamenilor faa de sinucidere este extrem de tolerant. Concluziile au fost trase studiind lexicul limbii japoneze n contrast cu cel al limbii engleze sau al limbilor europene, cercetatorii reuind s enumere o list lung de cuvinte i expresii japoneze cu o astfel de ncrctur semantic, fa de puinele astfel de cuvinte din celelalte limbi. Se considera c limba a fost cea care a modelat mentalitatea vorbitorilor ei. Iat doar o singur nedumerire : in ce mod e diferit influena unei limbi nvaate mai trziu in via, asupra personalitii, comparativ cu limba matern.CURS II Valoarea antropocentica a vocabularului (cu aplicatie pe prile corpului omenesc in vocabularul panlatin FUNDAMENTE TEORETICEBOAS FRANZ

    Nscut la Minden (Westfalia) n 1858, Franz Boas a studiat matematica si fizica n diverse universiti germane. Dup ce si-a susinut teza de doctorat despre variaiile culorii apei (1881),' interesat de geografie si curios s vad lumea, el a plecat n nordul Canadei, unde plnuia s studieze influenta mediului asupra modului de viat si a gndirii indigenilor. n 1883-1884, a parcurs Baffin Island si a trit alturi de eschimoi, convingndu-se printre ei c istoria, limba si cultura joac un rol mai important dect condiiile naturale.

    La ntoarcerea n Germania, a fost numit docent la Universitatea din Berlin. A cunoscut opera lui F. Ratzel si a lucrat la Museum fur Volkerkunde pe lng A. Bastian. Un grup de indieni bella coola, adus la Berlin n 1885, i-a trezit interesul pentru culturile de pe Coasta de nord-vest, unde a ajuns n 1886, cu mijloace puse la dispoziie de muzeu. Primirea care i-a fost fcut la New York dup aceast prim expediie(urmat de multe altele ntre 1888 si 1931) l-a ndemnat pe Boas s se stabileasc n Statele Unite si s dobndeasc cetenia american. A predat la Clark University, a colaborat la partea etnografic a Expoziiei universale de la Chicago (1892), apoi la

  • organizarea American Museum of Natural History de la New York. Universitatea Columbia i ncredineaz n 1896 un curs de antropologie fizic si n 1899 devine profesor de antropologie.

    Cariera sa universitar care nu avea s se mai ntrerup nu l-a mpiedicat pe Boas s exercite si funcia de conservator la American Museum of Natural History. A conceput i a amenajat galeriile etnografice, a elaborat programul tiinific al Jesup North Pacific Expedition; a prsit muzeul n 1905. Pn la ieirea sa la pensie n 1937, a format, practic, ntreaga etnologie american, ai crei cei mai ilutri reprezentani au fost, ntr-un moment sau altul, elevii si. n 1912, Boas a contribuit la ntemeierea n Mexic a colii Internaionale de Arheologie i de Etnologie; lui i se datoreaz prima strati-grafie a culturilor din valea Mexicului. Intre 1919 si 1922 a lucrat la indienii pueblos. Boas a murit la New York n 1942.

    Editor a numeroase lucrri, animator al unor proiecte colective, Boas este autorul unei opere imense (bibliografia apud Kroeber, 1943), care acoper toate domeniile antropologiei.

    Antropologie fizic. Prima publicaie a lui Boas dateaz din 1888, iar ultima din 1941. Interesul su pentru problemele antropologiei fizice nu a sczut niciodat. n primele sale studii, el a ncercat s demonstreze c ritmul de cretere al copiilor depinde nu de factorii ereditari, ci de condiiile exterioare. Mai apoi a studiat n acelai spirit diferenele fizice dintre grupurile de amerindieni i fecunditatea diferenial a indienilor de ras presupus pur, respectiv metisat; ntre 1908 i 1910 i-a extins ancheta la descendenii imigranilor. mpotriva antropologiei tradiionale, Boas a stabi-lit c tipurile pretins rasiale nu snt stabile si c un caracter socotit imuabil, asemenea indicelui cefalic, se transform n funcie de modul de viat.

    n mod mai general, Boas a demonstrat imposibilitatea definirii unui tip biologic sau rasial prin intermediul unei medii. n acest domeniu, la fel ca si n toate celelalte, Boas refuz clasificrile arbitrare si speculaiile pseudo-istorice. Pentru el, cercetrile trebuie realizate pe o baz empiric si descriptiv. Pentru fiecare caz n parte, e necesar s aflm ce s-a ntmplat cu adevrat n condiii de izolare geografic sau de contact, de consangvinitate sau de metisaj, toate acestea trebuind a fi determinate cu precizie. Boas ajunge astfel la o critic radical a noiunii de ras si a opoziiei primitiv - civilizat.

    Lingvistic. Cnd Boas si-a adunat ntr-un volum articolele pe care le considera cele mai semnificative, el a intitulat aceast culegere Race, Language and Culture (1940), dorind s indice prin aceasta faptul c limba si cultura joac un rol tot att de important n diferentele dintre popoare ca si ereditatea biologic. Boas a fost unul dintre primii care au neles c stpnirea limbii este un mijloc esenial al anchetei etnologice si c fiecare limb posed o structur proprie care trebuie degajat fr a fi introdus n tiparul fabricat dup modelul limbilor indo-europene. Lui i se datoreaz o duzin de gramatici ale unor limbi puin cunoscute sau chiar niciodat studiate.

    A tradus mii de pagini de texte indigene culese de el nsui, de elevii si sau de colaboratorii indieni pe care i formase potrivit metodelor sale. De la Boas provine esenialul a ceea ce tim despre limbile din nord-vestul Americii de Nord, de la populaiile chinook din valea fluviului Columbia pn la populaiile kwakiutl si tsimshian din Columbia Britanic, si tot el a nceput studierea lingvistic a indienilor pueblos. Boas a fost si un precursor, subliniind rolul care revine, n producerea limbajului, activitii incontiente a spiritului. Studierea limbii aprea astfel ca o paradigm pentru studierea tuturor celorlalte sisteme simbolice ale cror principii de organizare scap, n mod obinuit, contiinei subiecilor care vorbesc sau gndesc. Etnologie. Dup exemplul lui L. White (1963), a devenit ceva obinuit s i se reproeze lui Boas lipsa spiritului de sistem, antipatia pentru generalizri si simul critic hipertrofiat. ns opera sa titanic merit s fie tratat cu mai mult respect, cu att mai mult cu ct criticile ignor originalitatea si fecunditatea unei gndiri care, n momentul apogeului su, sttea la baza ntregii antropologii americane.

    Format n spiritul tiinelor fizice si naturale, Boas a fost n primul rnd un observator minuios al tuturor aspectelor vieii indigene. Totui, descrierea a ceea ce el numea creaiile culturale ale unui popor nu reprezint dect un prim pas, pentru c ele trebuie s fie si nelese. Boas a recuzat cele dou mari scoli de gndire din vremea sa, evolutionismul si difuzionismul, pentru c, spre deosebire de prima scoal, el nu crede c recurenta uneltelor sau a obiceiurilor n spatii si perioade ndeprtate ar putea s rezulte n urma aciunii, peste tot identice, a legilor universale ale spiritului omenesc, iar n raport cu cea de a doua scoal, respinge reconstruciile pseudo-istorice. Mai modest, el ncearc s reconstituie contactele demonstrabile sau plauzibile pentru perioade recente si arii limitate.

    Alturi de cauzele istorice, Boas caut s determine si procesele psihice care au permis fiecrui popor s realizeze o sintez original. Fiecare cultur are un stil care se exprim prin

  • intermediul unor categorii gramaticale si prin art si care poate fi definit printr-un anumit tip de echilibru ntre obiceiuri, credine si teme mitice, chiar dac acestea nu au fost elaborate n acel spaiu si au fost mprumutate de la popoare vecine.

    n sfrsit, motorul secret a ceea ce constituie pentru Boas geniul propriu al unui popor se bazeaz, n ultim instan, pe experienele individuale. Ancheta etnologic are ca scop ultim cunoaterea si nelegerea vieii individului asa cum este modelat ea de ctre viata social, precum si a modului n care societatea nsi se modific sub aciunea indivizilor care o compun.

    'Aceast logic intern a gndirii lui Boas (de a crei explicare s-a ngrijit prea puin) ne permite s regsim numeroasele nuane ale antropologiei americane asa cum s-a dezvoltat ea n prima jumtate a acestui secol, de la erudiia scrupuloas a lui J.R. Swanton si empirismul critic al lui R. Lowie, pn la cutarea de ctre R. Benedict a unui model (pattern) distinct, n funcie de care s-ar configura fiecare cultur, sau la interesul artat de M. Mead raporturilor dintre cultur si personalitate, fr s uitm nici eforturile lui A. Kroeber de a conserva n opera sa unitatea acestor diferite idei.

    C. LEVI-STRAUS

    PROBLEMATIZARE ........limbajul poate fi considerat ca un fundament, destinat s capete structuri mai complexe uneori, dar de acelai tip cu ale sale, care corespund culturii privite suib diferite aspecte.(Strauss, p.84).Implicaiile subiective ale limbajului neles ca o condiie sine qua non a culturii sunt la fel de importante.Deosebirile dintre cultur i lingvistic au luat uneori forma unor polemici. Lingvistii au fost preocupai de invazia noiunilor abstracte ale culturii n domeniul limbii, situaie n msur s izoleze lingvistica n cadrul celorlalte discipline umaniste. Lingvitii, mai cu seam structuralitii, sunt preocupai de problema specificului disciplinei proprii:,,Ce studiaz ei la drept vorbind?Care este acel fapt lingvistic care pare s se desprind de cultur, de viaa social, de istorie i chiar de oamenii care vorbesc? Dac lingvitii au inut s se ntruneasc cu antropologii n sperana unei apropieri de ei, nu este oare tocmai fiinc sper s regseasc, datorit nou, acea percepere concret a fenomenelor de care metoda lor pare ase ndeprta?(Strauss, p.85).Sub aspectul metodei, lingvistica ofer antropologiei metode riguroase a cror eficacitate poate fi verificat.Legatura dintre limb i cultur este asigurat de spiritul uman. Limba i cultura s-au dezvoltat de-a lungul a ctorva milenii, n spiritul oamenilor, chiar dac au existat i cazuri de adopie a unei limbi strine cnd comunitatea vorbea o alt limb. Relaia dintre limb i cultur implic numai anumite nivele la care s gsim corelaii, precum i numai anumite obiective comune. S-au ncercat corelaii la nivelul comportamentelor .Problema a fost greit pus, fiindc aceste corelaii se situeaz pe planuri diferite de ,, categoriile incontiente ale gndirii. Atitudinile sociale, comportamentul in de observaia empiric,nu aparin aceluiai nivel ca structurile lingvistice, ci unui nivel mult mai superficial.Nu pot fi identificate legturi ntre atitudine i sistemul fonetic , sau ntre atitudine i sintax. Ideile lui Whorf au fost invocate.Sistemul hopi studiat de Whorf folosete trei tipuri de dimensiuni temporale:unul corespunde descendenei materne: este un timp cronologic, liniar, n care,, se succed n ordine termenii bunic, mam, fiic, nepoat. Este vorba deci de un continuu genealogic.Ori, coninuturile n care se desfoar celelalte descendene au proprieti diferite.n descendena mamei tatlui, indivizi care aparin ctorva generaii snt denumii cu acelai termen: astfel o femeie este ntotdeauna o ,, sor a tatlui, indiferent dac e vorba de o mam, de fiica ei saui de fiica acestei fiice.Continuul este un cadru vid, nuntrul cruia nu se ntmpl nimic i nu se produce nimic.Linia matern se desfoar ntr-un al treilea tip de continuu, n care, generaie dup generaie, indivizii alterneaz ntre dou clase: aceea a ,, verilor primarii aceea a nepoilor. Aceste trei dimensiuni se regsesc n sistemul de nrudire zuni, ns sub o

  • form atenuat i s-ar putea spune chiar prematur.(Strauss, p.91). Acest sistem aparine familiei lingvistice a gradelor de rudenie.Lingvistul se ocup de diversele modaliti pe care noiunea de timp le poate lua ntr-o anumit limb. Strauss se ntreba dac aceste modaliti temporale care se manifest n planul limbii i n planul nrudirii, nu pot fi comparate?

    APLICATIE

    Valoarea antropocentica a vocabularului (cu aplicatie pe prile corpului omenesc in vocabularul panlatin Cel mai important factor n organizarea ierarhic a vocabularului prin intermediul relaiei de hiponimie l constituie structurile culturale n care opereaz limba respectiv, servind ca principal mijloc de comunicare. A devenit un truism faptul c termenii care se refer la artefacte nu pot fi definii dect n relaie cu scopul sau funcia normal a obiectelor la care se refer acetia: de exemplu, coal:,,o cldire unde sunt educai copiii, cas: ,,o cldire unde locuiesc oamenii. Dar aceasta se poate spune despre vocabular n ansamblu, care nu este numai antropocentric (adic organizat conform cu interesele i valorile general umane), ci i ,,cultural determinat (reflectnd instituiile specifice i practicile diferitelor culturi). Parte din ceea ce am numit nonizomorfismul semantic al diferitelor culturi [] se explic prin faptul c limbile individuale variaz considerabil privind extensiunea unor termeni aproximativ echivaleni. Este adesea posibil s identificm (n termenii sferelor lor de aplicare []) hiponimele unui termen dintr-o limb cu uniti lexicale din alt limb, far a putea gsi un echivalent pentru termenul supraordonat. Pentru a ilustra acest fenomen, s considerm cuvntul grec dmiourgs. Printre hiponimele lui dmiourgs (care se traduce de obicei prin ,,meteugar, ,,artizan) gsim un mare numr de termeni, incluznd pe tektn, iatrs, aults, skutotmos, kybernts. Pentru fiecare din ele exist n englez sau n romn un echivalent satisfctor n scopul traducerii operelor autorilor clasici: ,,carpenter / ,,dulgher, ,,tmplar; ,,doctor / ,,doctor; ,,flute-player / ,,flautist; ,,shoemaker / ,,cizmar; ,,helmsman / ,,crmaci. Dar, nu exist n englez sau n romn un cuvnt care s fie supraordonat echivalenelor de traducere ale cuvntului dmiourgs, fr a fi, n acelai timp, supraordonat altor cuvinte care nu sunt echivalente de traducere ale lui dmiourgs. Distincia dintre arte, meteuguri (negustorie, profesiile legate de teologie, medicin, drept .a.m.d.) nu este pertinent pentru sensul lui dmiourgs. Oricine avea o ocupaie recunoscut n cultura respectiv i care cerea cunotine specializate i o (anumit) pregtire era un dmiourgs. nelesul acestui cuvnt l putem descrie numai prin intermediul hiponimelor sale i al relaiilor de sens pe care le are cu alte cuvinte din greac (n particular cu verbul epstasthai, ,,know / ,,a ti, ca rezultat al unei pregtiri). De fapt, traducerea multora din hiponimele lui se sprijin implicit pe decizia de a trata anumite clase de oameni i activitile lor ,,profesionale ca fiind cultural echivalente. Identificm sfera de aplicare a cuvntului romnesc doctor cu a grecescului iatrs, n virtutea deciziei noastre de a considera echivalent funcia cultural sau social a celor denumii prin aceste cuvinte, dar aceast decizie implic recunoaterea faptului c multe dintre activitile caracteristice unui ,,doctor sau ,,iatris sunt cultural determinate i irelevante pentru ceea ce considerm c este funcia lor cultural invariant. Orice traducere dintr-o limb n alta implic decizii de acest gen. Din punct de vedere metodologic este corect principiul conform cruia sensul nu rmne invariant n traducere, aa nct nu exist sinonimie ntre cuvintele diferitelor limbi, ci numai un grad de echivalen mai mare sau mai mic n ceea ce privete ,,sfera de aplicare a cuvintelor. i, n momentul de fa, teoria semantic nu poate face altceva dect s apeleze la vorbitorul bilingv pentru a emite

  • judeci intuitive de echivalen n aria ,,suprapunerii culturale []. Problematica antropologiei lingvistice este deosebit de complex. Meninndu-se ntr-un plan foarte general de analiz, Claude Levi-Strauss invoca mai multe niveluri de analiz: raportul dintre o limb i o cultur determinat (,, Pentru a studia o cultur este oare necesar cunoaterea limbii? n ce msur i pn la ce punct? i, invers,cunoaterea limbii implic oare i pe aceea a culturii sau, cel puin, a unora dintre aspectele ei?Strauss Levi Claude, p.83); raportul dintre limbaj i cultur, n general. (Civilizaia moderna abuzeaz de limbaj, dar atitudinea nu este universal. Culturile arhaice foloseau limbajul cu msur, chiar cu anumite limite, impuse de situaia de comunicare.).Raportul dintre lingvistic i antropologie este cel de-al treilea aspect, fiind cel mai complex. n primul rnd, limbajul ar putea fi conceput ca un produs al culturii: limba utilizat de o comunitate uman, la un moment dat reflect cultura general a acelei comuniti. Dintr-o alt perspectiv, limbajul este o component a culturii, alturi de obiceiuri, tradiii, credine etc. Strauss considera c limbajul ar putea fi tratat ca o ,,condiie a culturii sub dublu aspect: sincronic i diacronic, n sensul c individul i nsuete cultura comunitii sale cu ajutorul limbajului.Copilul i desavrete educaia prin vorbire: cuvntul l cldete spiritual, prin cuvnt mama l dojenete.Limbajul este apoi din perspectiv obiectiv- o condiie a culturii ,, n msura n care aceasta din urm are o arhitectur similar limbajului.i n una i n cealalt se construiesc cu ajutorul unor opoziii i corelaii, altfel spus, al unor relaii logice. Termenii care se refer la corpul omenesc ne conduc, cel putin din perspectiva succesiunii ,,strilor de limb, de la un denominator semantic matricial la realizri variabile, dispersate n cmpul culturii, al mentaliilor i al comportamentului. Implicaiile subiective ale limbajului corpului, neles ca o condiie sine qua non a culturii sunt asigurate, nainte de toate, de spiritul uman. Dintre cuvintele care denumeau prile corpului omenesc - n antichitatea greco-latin - lum n considerare lat. manus i gr. v. , cuvinte de o nsemntate deosebit prin semantic i vitalitate, pentru limbile romanice din Occident i Orient (limba romn). Desemneaz deopotriv noiuni aparinnd lexicului comun, biologiei, moralei, armatei, autoritii, mentalitilor etc, care sunt legate pe de o parte de valorile materiale, iar pe de alt parte, de complexa dimensiune a culturii latine i neolatine. Informaiile asupra semanticii acestor termeni sunt bogate i au izvoare dintre cele mai variate. Manus, us era un substantiv propriu-zis, de declinarea a IV, numrabil, compatibil cu opoziia gramatical de numr singular/ plural i aparinea vocabularului fundamental. Dei n limba latin substantivele de declinarea a IV erau de regul, de genul masculin, manus este de genul feminin, asemenea lui domus, -us (cas). Se definea prin urmtoarele proprieti semantice: parte a corpului / bipoziional /care este specific omului /pentru a fi folosit. Proprietile distribuionale ale substantivului sunt legate semantic, de contextele de conceptualizare. ntr-un context prototipic este bivalent ( lat. manus dextra, lat. manus sinistra). O valoare de reciprocitate definea unitile lexico-semantice latine: n mod simetric, manum lavat (Seneca) - este sintagma reciprocitii, pe care o regsim n sfera moralei si a psihologiei, dar mai cu seam a mentalitilor, n majoritatea limbilor romanice (rom. o mn spal pe alta; it. una mano lava l'altra; fr. une main lave l'autre; sp. una mano lava a la otra; port. uma mo lava a outra).Mergnd pe linia studiilor realizate de Claude Levi- Strauss cercetarea noastr nu aprofundeaz formele lingvistice numai dup criteriul dispersabilitii sau al evoluiei, n diacronie, i nici matricea etimologic a cmpurilor lexico-semantice; nu are n vedere definirea culturii n sine. Ceea ce ne preocup nu este sensul entitilor lingvistice independente, ci valoarea lor n cmpul formrii culturii i al mentalitilor, ntr-un sistem de relaii ordonat de ,,un denominator semantic( Angela Bidu-Vrnceanu) matricial. Cu toate c lingvistii au fost preocupai de invazia noiunilor abstracte ale culturii n domeniul limbii - situaie n msur s izoleze lingvistica n cadrul celorlalte discipline umaniste - credem c antropologiei lingvistice i revine sarcina de a cerceta implicaiile obiective i

  • subiective ale limbajului ntr-o anumit cultur i/sau mentalitate. Abordat dintr-o perspectiv obiectiv, limbajul era considerat de Strauss o condiie a culturii n msura n care aceasta din urm are o arhitectur similar limbajului. i una i cealalt ,,se construiesc cu ajutorul unor opoziii i corelaii (Strauss, p.84), al unor relaii logice; devenind fundament, ,,denominatorul semantic matricial dezvolt semnificaii dintre cele mai variate - revendicate de caracteristicile referentului - a cror inserie se realizeaz n cmpul culturii i al mentalitilor. naintea lui Strauss, Boas a subliniat rolul care revine, n producerea limbajului, activitii incontiente a spiritului. Studierea limbii era conceput ca o paradigm pentru studierea tuturor celorlalte sisteme simbolice. Aa cum s-a mai spus, studiul structurilor mentale incontiente poate fi realizat prin limbaj, prin instituii- n antropologie, tot aa cum limbajul poate fi studiat prin raportare la cmpul culturii n care se reflect i pe care o reflect (pe lng formele materiale), fie i numai parial. Studiul sistemic al unor ,,denominatori semanticimatriciali devine mult mai prolific n limbile i culturile nrudite: noiunea de instrument, noiunea de reciprocitate - n cazul lui manus, relaia logic la nivelul mentalittii latine cu domus, asocierea cu principiul feminin de guvernare a lumii, caracterul simbolic etc, pe de o parte, realizrile, metamorfozele, semnificaiile - n limbile neolatine, pe de alt parte. Acest tip de consubstanialitate sistemic, denominator semantic matricial- limb-cultur, este meninut n subsidiar, prin cteva caracteristici fundamentale. Prima ar fi aceea teoretizat de antropologia modern - cu aplicaie la domeniul culturii transmisibilitatea. Este o caracteristic explicitat prin dezvoltarea unor serii de cuvinte, expresii, termeni, nelese ca operatori- sincronic i diacronic repartizati - n arii diferite de mentalitate i cultur. Pentru a merge mai departe n nelegerea relaiei sistemice trebuie s stabilim modul n care se dezvolt aceast corelaie i s determinm diferenele: n ceea ce privete coninutul culturii, realizrile tehnice au o important mai mic dect determinrile de ordin intelectual, ,,cultura aprnd ca un soi de capital spiritual al crui depozitar este societatea si, n lumea modern, al crui paznic este statul(M. Izard, p.184). Caracteristicile multiple ale ,,denominatorului semantic matricial se dezvolt ntr-o pluralitate de realizri colaterale, n planul expresiei i al culturii, nc din limba indo-european. Ceea ce pare a reprezenta denominator identic, lexem identic n plan lingvistic, nu este n fapt, identic n dou ocurene diferite si nici n dou compartimente diferite ale culturii: manus din sintagmele,, per manus tractus, servatur (Caesar) - ,,fiind tras de mn este salvat i ,,traditae per manus religiones(Titus Livius) -,,credine transmise din tat n fiuare nu numai coduri stilistice diferite. Manus apare n dou contexte care nu au acelai referent, nu ilustreaz acelai concept i nu conserv aceeai semnificaie. Unul aparine sferei manifestrii fiinei umane, iar altul, domeniului mentalitilor. i exermplele ar putea continua: manus dextra i manus sinistra au caracteristica ,,ambivalent n lexicul comun.Ceea ce face din formele date acel ,,ceva identic este dobndit prin legtura semantic cu un designatum unic la nivelul Nomina Anatomica, n limbajul medical. Nu vom merge nici pe direcia explorat deja, de Rene Guenon a simbolisticii religioase a minii. Mna este implicat n diverse activiti umane, fapt ce a dus la numrul impresionant de expresii din lexicul panlatin. Devenind fundament, ,,denominatorul semantic matricial dezvolt semnificaii dintre cele mai variate. Indiferent dac avem n vedere sfera culturii, a comportamentului, a manifestrii sau a mentalitilor, ntre limb i cultur se stabilesc relaii logice, bazate pe o dialectic a corelaiei i a opoziiei. n tradiia limbilor din Extremul Orient, mna implic ideea de activitate concret sau abstract, obiectiv sau subiectiv - caracteristic pe care o regsim n limba latin i n mentalitatea romanic: lat.,, portus manu facti(Cicero) -,, porturi create de mna omului; ,,mea manu scriptae litterae (Cicero)-,,scrisoare scris cu mna

  • mea; n limba romn: cu propiile mini, lucru de mn, broderie de mn; n limba spaniol : ,,que hacer con sus manos a face cu propria mn ; n limba francez : ,, voir avec leurs mains - a face cu propria mn etc.Sunt deosebit de productive expresiile idiomatice care sugereaz ntr- o manier dihotomic-ideea c mna servete la munc dar i la refuzul activitii: a pune minile la treab(a ncepe s munceti), a pune mna, a-i face mna(a exersa, a se specializa), dar, i a sta cu minile-n sn, cu minile ncruciate, cu minile la spate,cu minile susetc. Expresia ,,manum non vertere (Cicero)- ,,a nu se sinchisi a supravieuit n mentalitatea neolatin, propunnd nsa o remodelare a formei: ,,a nu mica un deget, tot aa cum ,,manus adhibere vectigalibus (Cicero) cu semnificaia de ,, a fura poate fi regsit doar n limba romn, n expresia - ,,a pune mna pe ceva.Mna este nceput i sfrit al manifestrii, dac avem n vedere espresii ca : a trage prima mn, a lsa din mn cu neles curent de a ncepe, respectiv a termina o treab. Pe lng numeroase alte mrturii de invocare indirect a sacrului, mna proteciei este o reprezentare universal a mentalitatii religioase, fiind n toate situaiile corelat cu originile divine ale fiinei, fie ca vorbim despre religia musulman sau despre crestinism: n Maghreb ea poart numele de "mna Fatimei" (fiica Profetului i mama tuturor credincioilor), ba chiar de Keff Maryam (mna Mariei); n cretinism:,,i-a pus Dumnezeu mna n cap, ,,aici a fost mna lui Dumnezeu. Expresiile produc mutaiile necesare n plan semantic, iar la nivelul mentalitii colective omul deveine martorul implicrii voinei divine n viaa semenilor si. n limba romn ne aflm n prezena unei ncrcturi semantice autonome, n spatele creia ,,mn nu dezvolt noiunea sau conceptul, ci calitatea uman implicit, nsuirea-diagnostic la mivelul mentalitilor: mn de maestru(foarte abil), o mn de om(foarte mic), a avea mn uoar (a fi priceput), a lua cu o mn i a da cu alta (a fi cheltuitor), a avea mn larg (a fi generos).O valoare puternic marcat, la nivelul dimensiunii morale este ironia defectelor umane: ,,a avea mn lung, ,,a fi mn spart, n contrast cu apologia calitilor : ,,mn de fier, ,,o mn de ajutor, ,, a fi mna dreaptetc. Domeniul psihologiei, al comportamentului este polimorf, binar organizat:,,a bga mna-n foc-,,a garanta pentru ceva/ cineva, contrastiv cu ,,a scoate castanele din foc cu mna altuia. ,,Mna poate semnifica libertatea, n expresii ca: a avea mn liber, dar poate arta i limitarea libertii: legat de mini i de picioare, cu minile legate. Poate fi creatoare de valori spirituale - cluzete ( a duce de mn- a ndruma) i educ (a-i pune stiloul n mn). Expresii ca: srut mna sunt omniprezente n relaiile interumane, mna fiind executoare de gesturi simbolice. La acelai nivel, construciile pot exprima prietenia sau dragostea: rom.a se ine de mn, a strnge mna cuiva, a sta ,,mn-n mn. Mna devine cod al unor gesturi expresive: rom. a face cu mna, a-i da mna(a colabora, a ncheia o afacere, a se mpca), a ntinde mna(gest de prietenie, gest prin care iti oferi ajutorul sau i ceri scuze), tot aa cum poate stpni i divide; ,,mna poate avea un impact creator i unul distructiv, de natur transtemporal i transidiomatic: lat.,,... quos manu fecimus (Seneca)- ... pe care ni le-am fcut singuri; ,,manum sibi letum parare(Vergilius)- a se sinucide; rom.cu puca n mn, rom.a ridica mna asupra cuiva.Nici perioada modern a istoriei mentalitilor nu a abandonat valoarea formativ-comportamental i cultural a acestui denominator matricial: ,,a pune mna pe bec ( a grei).Comparaia dintre diferitele sfere ale unei culturi, dintre dou culturi sau dou mentaliti nu mobilizeaz utilizarea exhaustiv i de pondere egal a unui ansamblu de trsturi distinctive. Capitalul spiritual al unui denominator matricial este sistemic specializat, prin relaii ntre diferitele domenii ale culturii, variaz ca intensitate i sens de la un idiom la altul sau chiar la nivelul manifestrii sincronice a relaiei limb-cultur sau limb-mentalitate. Tot aa, anumite

  • trsturi distinctive pot fi funcionale numai n unele etape de evoluie, disprnd n altele. n perioada Republicii, lat. manus desemna un ,,corp privilegiat de armat, alctuind o cohors praetoria, n slujba direct a unui comandant de rang pretorian (Enciclopedia...467), semnificaie ce nu a supravieuit n urmtoarele etape ale istoriei romane. Iat cteva contexte: ,,cum manu haudquamquam contemnenda (Titus Livius), unde manu are sensul de fore militare (...cu fore militare mari); ,,magna manus conducta(Caesar) - unde manus desemneaz trup de mercenari (...o mare trup de mercenari). Nu numai istoria proprie a formelor lingvistice din vocabularul unui idiom, legile fonetice determin dispariia unora dintre realizrile secundare ale denominatorului semantic matricial, ci i relaiile pe care acesta le stabilete cu sferele culturii, cu evoluia formelor de civilizaie, n subsidiar. Domeniul socialului, al formelor de organizare administrativ, politic cunoate cele mai spectaculoase modificri i este cel mai expus relativitii de coninut i expresie, la nivelul relaiei limb-cultur: dintre acetia, termenii cu referent n armata roman (de tipul manus) sau greac (phalanx, angis), n comunitatea greco-latin, n general (la Suetonius lat. manus avea accepiunea de client :,, magna manus clientium- n traducere:..un lung alai de clieni) reprezint doar cteva exemple. S-ar prea c ne aflm faa unui ,,relativism cultural a crui idee a fost dezvoltat de ctre Levi-Strauss n Race et histoire (1952) i completat mai trziu n articolul Race et culture (1971, n 1983).Ca i n cultur, nivelul formelor de organizare este conjugat unui relativism al anumitor caracteristici semantice ale denominatorului matricial. Este un relativism pe care nu ar trebui ns, s-l absolutizm, dat fiind faptul c nici cultura, nici limbile i nici denominatorul matricial nu sunt entiti nchise, ci supuse evoluiei, metamorfozelor permanente. O semnificaie dispare spre a se nate alta, ntr-o microstructur cultural novatoare. De la ,,denominotatorul semantic iniial (,,os mic care formeaz scheletul unui deget), limba greac veche a dezvoltat prin metaforizare, n Grecia antic, accepiunea de falang - ,,forma ie de lupt constituit dintr-o unitate compact de pedestra i narma i cu lnci. n Spania franchist, falang ( provenit prin intermediul limbii latine cf. phalanga, angis) avea semnificaia de,, grupare politic i paramilitar de orientare fascist. n societatea modern, falanga (
  • ntre limbile vorbite n Romania Occidental i limba romn din inutul carpato-danubian: la baza expresiei sp. ,, algo entre manosst mprejurarea subiectiv de ,,a se ntmpla ceva, a crei reprezentare este legata referenial de o dimensiune att de concret i de termeni exaci ca manos, spre deosebire de echivalentul romnesc ,, A pune ceva la cale ce individualizeaza o alt forma mentis. n absena unei reprezentri concrete a situaiei, intervine sensul nedefinit al pronumelui compus ceva, care se ncarc de o valoare profund ermetic, nedeterminat. Nici digitus nu a rmas strin valorilor culturale i spirituale, comportamentului. Metafora ,,attingere caelum digito se fundamenta n mentalitatea latin pe corespondena obiectiv-subiectiv, material-spiritual: omul societaii antice atingea starea de absolut fericire sau de mistic nlare, n mprejurarea concret de a atinge cerul cu degetele Dinamica dezvoltrii personalitii nu este numai rezultatul unor motivaii, al evolutiei exclusiv endogene, ci i al unei permanente interaciuni sistemice ntre limb-cultur-mentalitate. C. Levi-Strauss, n prefaa sa la antologia de eseuri a lui Mauss (1951), pledeaz pentru o semnificaie nc mai general a conceptului de mana. El i definete nelesurile ca tinnd de'o form a gndirii universale si permanente si fcnd oficiul de simboluri culturale fundamentale, n msura n care acestea snt vide ; mana conine semantic o valoare simbolic zero, dup modelul fonemului zero din fonologie. La fel ca truc sau machin din limba francez (rom. fam. asta, chestie, cutare), mana nu nseamn nimic si poate, deci, semnifica orice. Interpretarea lui Levi-Strauss este dus mai departe de P. Boyer (1986), care analizeaz mana ca pe un tip particular al conceptelor vide abstracte, ale cror proprieti tin totui de lumea natural. termenul mana era folosit foarte rar sub form de substantiv; substantivul mana nu se referea nici la o putere supranatural, nici la sacralitatea cpeteniilor, ci la condiiile si la auspiciile n special meteorologice. Mana era folosit cel mai adesea n forma unui verb de stare marcnd eficacitatea, autenticitatea, mplinirea: Hocart observ c mana, dup o rugciune, evoc un amin. Or, dup 130 de ani de utilizare biblic si antropologic, mana a ajuns s nsemne puterea lui Dumnezeu i sacralitatea cpeteniilor.

    CURS III

    VALOAREA CULTURALA A VOCABULARULUI

    Uniti terminologice i conceptualizare in vocabularul panlatin si in limba engleza(cu aplicatie pe matricea lingvistica ; terminologia medicala

    Terminologia: abordare sociosemiotic. Pe lng limbajul comun, definit ca act de creativitate spontan, obiectiv, motivat ( n limba englez, donothing nseamn pierde-var, literal face nimic;coninutul semantic al germ. maiblaume (floare de mai) este lcrimioar), vorbitorul ia act de existena unor paradigme lexico-semantice pe care le utilizeaz doar anumite categorii sociolingvistice. Spre deosebire de prima categorie, savantul selecteaz contient, planificat, subiectiv i motivat o unitate terminologic sau o unitate semnificativ, formal i semantic analizabil n dou sau mai mult de dou monemei pe care Martinet o numea sintem. Sunt uniti pe care utilizatorul nu le creeaz n momentul actului verbal, ci le nsuete ca elemente funcionale ale unui limbaj specializat ntr-un domeniu sau altul. Dac lexicul comun este o creaie colectiv, limbajele specializate sunt creaii convenionale a cror paternitate, dat de apariie sunt identificabile (psihiatrul vienez Viktor E. Frankl, de exemplu, propune n anul 1930, termenul de logoterapie; n 1902, Pearson propune termenul de biometrie). Potrivit lucrrilor de referin aprute n ultima perioadii, limba este un perpetuum mobile care i certific

  • funcionalitatea la nivelul a cel puin trei dimensiuni: dimensiunea semantic (sau semasiologic), dimensiunea sintactic i dimensiunea pragmatic. Dimensiunea semantic reprezint prin axa semn-referent, legtura indispensabil dintre semn i referent (o limba este format dintr-un anumit numr de obiecte exterioare, pe care spiritul le utilizeaz ca semneiii), dar i relaia dintre ,,sensul semnelor. Aceast din urm orientare are n vedere att relaiile paradigmatice sau invariantele semantice n limb (), virtualitatea lexico-semantic, pus n eviden de analiza semic, ct i relaiile sintagmatice privind actualizarea discursiv (reguli de combinare n context, n vorbire ale sensului cuvintelor, importante pentru nsi interpretarea lui).iv Dimensiunea sintactic este actualizat n asocierea componentelor lexicale ale enunului, pe baza afinitilor semantico-referenialev i a relaiilor sintactice. Nivelul pragmatic este orientat spre funcia deictic a cuvntului (prin deixis se desemneaz ansamblul modalitilor de expresie care asigur ancorarea mesajului lingvistic (enun) n situaia de comunicare n care este produsvi). Dintr-o perspectiv sociosemiotic, ncadrm terminologia datorit capacitatii de a exprima raportul naturalvii dintre lucruri n semantica axei cuvnt-obiect (n concepia lui E. Nidaviii semnul lingvistic ,,se leag de lumea real a referenilor). Din semantic, terminologia a preluat modul de abordare a termenului prin raportare la teoria saussurean a semnului lingvistic: semnificat, semnificant i referent (nc din 1986, Eugenio Coeriu includea limbajele specializate n obiectul de studiu al semiologiei). Termenul este un semn lingvistic arbitrar n sine, alctuit din form extern (semnificant) i coninut noional (semnificat). Ferdinand de Saussure asocia semnele cu conceptele pe care oamenii le au despre ele. La nivelul terminologiei, ,,obiectul denumit i ,,corpul fonetic prin intermediul cruia se realizeaz denumirea ,,se asociaz numai prin imaginile lor, ntre corpul fonetic i obiect nefiind un raport cauzal, ci unul uzual, de deprindere social consacrat istoricix. Spre deosebire de cuvnt - unde accentul cade pe semnificant - n cazul termenilor interesul se ndreapt spre semnificat.Pentru crearea termenilor este imperios necesar identificarea coninutului semantic, unul de ordin conceptual. Interdependena dintre termenii anatomie, cervical, investigaie, patologie, viroz, virus (semnificant) i coninutul medical este o interdependen ntre termeni i concepte. Fiecare dintre aceste uniti terminologicese realizeaz sause manifestn variante specifice, primind determinri contextuale i situaionale. Intrnd n structuri complexe (sintagmatice), printr-un proces contient, termenii pot deveni marcatori semantici i structurali sau pot accepta modificri de semnificaie prin extindere semantic, restricie ori substituie: anatomie patologic, anatomopatolog, neuroanatomie, cervico-oro-facial, enteroviroz, poliovirus, s.a.m.d. Trsturile ce definesc conceptele se regsesc n elementele denominative, aa nct ncrctura conceptual a termenilor medicali este transparent i asigur accesibilitatea utilizatorilor. Fiecare afix, fiecare subunitate a termenilor compleci ilustreaz o caracteristic de natur conceptual. n cazul termenului anatomie patologic, fr a se folosi o explicaie suplimentar, utilizatorul tie c obiectul su de investigaie este ramura biologiei morfologice care studiaz modificrile de ordin macroscopic i microscopic intervenite la nivelul organelor i esuturilor, ca urmare a unei stri patologice, sau pe cele care cauzeaz diferite stri patologice. Unitatea minim a terminologiei este unitatea terminologicx, a crei natur cognitiv se refer la nume (substantiv), calitate (adjectiv) i rareori, la aciune (verb). Conceptul desemnat este decompozabil n uniti specifice-numite trsturi conceptuale. Sunt uniti ncorporate n elemente denominative, diferite de la un idiom la altul, n funcie de matricea lexico-semantic. Mecanismele de creare a termenilor se nscriu n matricile lexicale general valabile ale limbii romne: derivarea (progresiv / regresiv / afixal), compunerea (tematic, termeni compui aglutinai sau juxtapui, derivarea frazeologic), calcul (lexical, semantic), mprumutul,

  • abrevierea, sigla, terminologizarea. Pentru actualizarea unitilor conceptuale, limbajul medical folosea termeni aparinnd superstratului cultural latin, precum i tipare lexico-semantice devenite ,,universale, nc de la nceputul secolului al XIX-lea, pe care le regsim n traducerile (dup model maghiar i german) din Transilvania: rom. anorganic< fr.anorganique, rom. contamina< fr.contaminer; rom.contagios< fr. contagieux; rom. curativ < fr.curatif; rom. epidemie
  • Ante- (
  • contraorificiu. i la nivelul acestei paradigme limbajul medical cunoate o serie de uniti neanalizabile: contracaie, contradicie, contractil. Derivatele cu supra- (lat. super) i sur-sunt variabile n funcie de tiparul lexico-semantic: (1) uniti terminologice excerptate din vocabularul general i adaptate limbajului tiinific: supraponderal;(2) uniti terminologice formate dup model francez vs. englez sau mprumutate: supradozare (
  • tensiune, hipo- aciditate, hipo- talamus. Aceast serie stabilete un raport de opoziie cu subclasa termenilor n care regsim pe axa sintagmatic intern, prefixul hiper- : hiper-tensiune, hiper-aciditate etc, dar i cu seria cuvintelor savante care au pierdut cuvntul baz: hipoxie, hipoglos i au neutralizat relaiile sintagmatice interne. Notele lor comune sunt de alt natur: att semnul hipoglicemie ct i hipoxie pot stabili relaii sintagmatice exterioare prin care s consolideze unitatea cognitiv (la nivel referenial), uneori printr-o form redundant din punct de vedere lingvistic (cf. Hipoglicemia este nivelul sczut al glucozei. Sufer de hipoglicemie.). Orice mutaie semantic ilustreaz rolul referenilor - la nivel gnoseologic i influena raporturilor asociative asupra constituirii semnificaiilor reale ale semnelor - la nivel lingvistic. Compusele savante din limbajul medical francez au fost clasificate (dup tradiia lingvisticii lui Martinet) n sinteme i tememe, acestea din urm reprezentnd unitatea minimal semnificativ a sintemului.Termenii medicali formai prin afixoidare sunt considerai sinteme alctuite din tememe (prefixoide i sufixoide) a cror proprietate este de a motiva semnificaia complexului: n cazul unitii terminologicemediastin(lat. mediastinum) utilizatorul tie c termenul este o sintez topografic i anatomo-clinic, semantic asigurat de prefixoidul media (mediu,intermediar< fr.mdio-,cf. lat. medius) i forma acronimic stin, fr a fi necesar, ca definiie suplimentar expresia:quod per medium stat ce a fundamentat conceptul. Mediastinul este situat n mijloc n torace, cuprinde toate elementele anatomice incluse n spaiul delimitat de pleurele mediastinale, de la apertura toracic superioar la diafragm. Mecanismele i regulile de utilizare sau de autocombinare a subunitilor (tema si afixoide) compuselor tematice sunt stabile, n terminologia neolatin. Tradiia a ncetenit cteva trsaturi specifice, diferite n funcie de etimonul grecesc vs. latin: vocala i- (interfix) este funcional n prefixoidele cu etimon latin: calci-calciu, calcar (
  • prefixoidele i sufixoidele - teme la origine - definesc materia ntr-o manier abstract, structureaz sistemul lingvistic, clasific. A se compara: rom. angiocardiografie cu cardioangiografie, engl. angiocardiography, unde angio-(angi (o)- elem.,,vas anatomic(sangvin, limfatic) ,,canal(
  • i Martinet 1979 : 233ii Gramatica limbii romne I- II 2005iii Saussure 1998 : 212iv Bidu-Vrnceanu; Forscu 2005: 28v Gramatica limbii romne II 2005: 15vi Ibidem: 635vii Saussure 1998: 214viii Nida 2004ix Bidu- Vrnceanu, Forscu 2007:17x Rey 1979: 78xi Stoichioiu-Ichim 2001: 8xii Coteanu 2007 xiii Iordan; Robu 1978: 299Surse:

    Duizabo, Daniella, Dicionar medical englez- romn/romn-englez,Polirom,Iai, 2007 Guu Gheorghe, Dicionar latin- romn,ediia a II a revzut i adugit Humanitas, Bucureti,2003 Nastase,Corneliu; Nastase,Viorica, Dicionar englez-romn de medicin i biologie, Editura Nasticor, 2006 Qurin Serge, Dictionnaire des difficults du franais medical,Editeur:Edisem/Maloine, 2007 Bibliografia: Bidu-Vrnceanu et al.2001: Bidu-Vrnceanu,Angela; Clrau, Cristina; Ruxndoiu, Liliana Ionescu; Manca, Mihaela, Dindelegan, Gabriela Pan :Dicionar general de tiine ale limbii, Bucureti, 1977: ediia a II a, sub titlul Dicionar de tiine ale limbii, Bucureti Coteanu 2007: Ion Coteanu, Formarea cuvintelor n limba romn, volum editat de Narcisa Forscu, Angela Bidu-Vrnceanu, Editura Universitii Bucureti Grui 2007: G. Gruita, Moda lingvistic : norma, uzul i abuzul , Paralela 45Iordan; Robu 1978: Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba romn contemporan, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti Martinet, A.1979: Martinet, A., Grammaire fonctionnele du franais; Editions Denoel, Paris Nida 2004: E. Nida, Traducerea sensurilor, Institutul European, studiu introductiv, traducere Rodica Dimitriu Prouvost.;Sablaiyrolles 2003: Prouvost, J.; Sablaiyrolles, Y, Les nologismes, Paris, PUF Rey 1979: Rey, A., La terminologie: noms et notions, Paris: Le Robert Saussure, Ferdinand de 1998: Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistic general, Polirom, Iai, traducere Irina I.Tarabac Stoichioiu- Ichim 2001: Adriana Stoichitoiu-Ichim, Vocabularul limbii romne actuale, All Educational, Bucureti Tagliavini 1977: Carlo Tagliavini, Originile limbilor neolatine, versiune ngrijit i coordonat de Alexandru Niculescu; traducere: Anca Giurescu, Mihaela Crstea-Romacanu, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti

    CURS IV

    MULTICULTURALITATE SI PLURILINGVISM N TERMINOLOGIA ECONOMIC INTERNAIONAL

    In studiul metamorfozelor multiple ale limbajului economic, cercetarea noastra are in vedere cateva particulariti ale relaiei termen concept, privite din doua perspective: a. sub aspect teoretic un concept economic este universal si unificator, in pragmatica domeniului se realizeaza, in mod diferit, in functie de cel putin doua variabile: diferentele de forma si de continut, pe de o parte si trasaturile particulare ale realitatii extralingvistice, pe de alta parte. Etimologia multipla, tipologia terminologica precum si caracterul plurilingv fac imposibila o observare a tuturor aspectelor. La dificultatile enuntate contribuie diacronic si sincronic, atat cantitatea imensa de elemente conceptuale si lingvistice, cat si formarea limbajului specializat pe principiul interdisciplinaritatii. Rdcinile limbajului economic european se afla in scrierile despre economie ale filozofilor greci. Xenofon (430-354 . Ch) in cartea sa Economicul utilizeaza termenul, fara ca in momentul adaptarii acestuia sa se cunoasca ceva in legatura cu disciplina care se va consacra abia peste

  • doua milenii. Greaca veche si latina reprezinta intr-o mare masura limbile furnizoare de termeni generali din limbajul economic europen. Faptul se datoreaza suprematiei absolute pe care grecii au exercitat-o in calitate de ntemeietori, asupra domeniului stiintelor, al filozofiei, care cuprindea in nuce reflectii privitoare la comportamentul lui homo oeconomicus. Romanii le-au transmis Europei, prin intermediul limbii latine - pana in perioada modernitatii. Diacronic si sincronic, terminologia economica europeana actualizeaz cel puin patru straturi lexicale: (I) Excerptnd datele oferite de textele de specialitate, de sursele lexicografice se observa ca sferele lexico - semantice ale terminologiei economice romneti sunt, cu excepiile cuvenite, o reflectare a cvasiuniversalitii terminologiei europene de surs romanica. La baza piramidei exist un ansamblu de rdcini i morfeme (prefixe, sufixe, prefixoide i sufixoide) latine i greceti, de procedee (derivare, compunere, calc lingvistic) precis delimitate i cu utilizare internaional. De exemplu, utilizarea radacinilor clasice, limitarea campului obiectual - notional al lexicului comun, imprumuturile au reprezentat sursa terminologiei eterogene a mercantilismului european ( doctrina ce a dezvoltat conceptul c puterea unei naiuni poate fi mrit dac exporturile sunt superioare importurilor) ce a marcat doctrinar, secolele al XV-lea si al XVIII-lea. A. Smith, de pilda, un celebru cunoscator si vorbitor al limbii latine, recomanda utilizarea - la nivel lexico-semantic, a cuvintelor familiare, a mprumuturilor lexicale caracterizate prin transparenta de semnificatie. (1) Radacini, afixe i afixoide cu sensuri/ forme nealterate: economie este un compus savant de origine greaca, alcatuit din si ()-, , intrat in limbajul european prin filiera latina. In lexicul comun al limbii grecesti, o, , avea sensuri multiple: ,,casa, locuinta, mediu ambiant; ,, sala, aula; ,,reziden; ,,bunuri, proprietate , avere, patrie, iar ()- insemna ,,obicei, fel; ordin; drept, lege. Acceptiunea de mod de organizare a proprietatii private, conferita de Xenofon termenului este nuantata de Aristotel, pentru care oikonomia insemna ,,arta gospodaririi, si ,,arta comertului.Termenul oeconomia (fr. conomie; sp. economia; it. economia; rom. economie; engl. economy;) a supravietuit in limba latina cu o acceptiune empirica, la Quintilian, in urma cu aproape doua milenii. Pentru actualizarea unitilor conceptuale, in limbajul Scolii mercantile occidentale se foloseau termeni aparinnd superstratului cultural latin - tipare lexico-semantice devenite ,,universale, pe care le regsim n termeni ca: fiziocratie (cf.< gr. , care inseamna natura si gr. , - , - autoritate, putere, adica puterea naturii), mercantil, hegemonism. Pentru prima data, teza aristotelica a primatului politicului fata de economie este inversata.(2) Prefixele care indica negatia sunt foarte putine numeric si apar cu precadere, in terminologia romanica. Grecescul anti- profund diferit sub aspect semantic de lat. ante - se dovedete foarte putin productiv i apare - n domeniul economic - n termeni mprumutai. Influena englez si franceza dovedete o sensibil expansiune la nivelul anumitor paradigme lexico-semantice: anti-: rom. antiinflastionist ( > fr. anti- inflationniste; sp. antiinflacionista ) Ante- ( engl. antedate; fr. antidate). Latinescul contra ,, impotriva se intalneste in formatii imprumutate ca atare sau calchiate dupa franceza: rom. contravaloare (> fr. contrevaleur). Prefixul are foarte putine derivative in terminologia economica romaneasca rom. contrabanda (fr. contrebandier; sp. contrabandista); Foarte apropiat de prepozitii, prefixul delocutiv de- (des-) este cel mai productiv dintre formantii seriei. Punctul de plecare in limbajul economic este un infinitiv lung. Apare, de regula, in calcuri si in imprumuturi savante, dar si in formatiuni romanesti : rom. decodificare (fr. decodage, sp. descodificacion, engl. decoding ); deducere ( > fr.dduction, engl. deduction): deducerea dobanzii, deducerea fiscal, deducerea taxelor pe profit; delega, demonetizare (> fr. dmonetisation; sp. demonetizacion, engl. demonetization);

  • denominalizare (> fr. denominalisation): depopula (> engl. depopulate); deposeda (dpossder); descentralizare ( > fr. dcentralisation; sp. descentralizacion; engl. decentralization ), devalorizare (> fr. devalorisation; sp. devaluacion), dezavantaj (> fr. dsavantage; engl. disadvantage). (3) Unele dintre prefixele care indica pozitia sau directia au devenit mult mai stabile in secolul XIX si XX, in imprumuturile savante din domeniul economic : ab-: absorbtie (> fr. absorbtion; engl. absorption); ad-: adjudecare (> fr. adjudication; engl. adjudication); dia -: (> fr. diagramme; sp. diagrama; engl. diagram). Prefixul trans- apare frecvent in unitatile terminologice din subdomeniul tranzactiilor: transparenta financiara ( > fr. transports ariens; engl. air transport). Ex-(e-) ambivalent, n limba latin formant si prepozitie - era mult mai apropiat de clasa semantic a prepoziiilor cerute de ablativ i exprima raporturi variate (locativ, temporal) i sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Terminologia economica l-a conservat ca formant de o mic productivitate, cu sensul ,,n afar, n exterior: exteritorial ( fr. exterritorial). Particula ex- apare n mprumuturi savante, neanalizabile, ale cror cuvinte de baz, existente ab initio s-au pierdut n formaiunile neolatine: expunere de fapte > fr. exposition des faites); expunere indirecta la risc > fr. exposition indirecte au risque). Factorul de organizare lexical a formaiunilor luate in considerare este condiionat de semantica lui ex- n raport cu termenul - baz latin. Paradigma greco-latina este concurata de imprumuturi rebarbative de tipul: engl. ex quai (conditie de livrare Incoterms); fr. ex quay; engl./ fr. ex ship (vanzatorul are obligatia de a tine marfurile la bordul navei); ex works; ex-right. (II) termeni interdisciplinari preluai din alte limbaje. Pentru Maria Theresa Cabr terminologia s - a impus ca o stiinta interdisciplinara de mare complexitate, in care sunt valorificate instrumente specifice lingvisticii, stiintelor comunicarii, stiintei, in general. Consubstantialitatea dimensiunii epistemologice si culturale - la nivelul obiectului cunoaterii i al metodelor utilizate in stiintele socio-umane - nu au ramas fara consecinte asupra structurii expresiei lingvistice a unitatilor terminologice.[Cabr, 1999, 48]. Asa de pilda, conceptul ,,politica usilor deschise asociaza un model de politica in societatea contemporana ce insumeaza si o atitudine de natura subiectiva, pe care limbajul stiintelor exacte a eliminat-o/ minimalizat-o prin formalizarea expresiei.Din chiar perioada formarii sale, limbajul economiei s-a impus ca un sistem terminologic interdisciplinar situat la intersectia a doua domenii epistemologice - cel al tiinelor sociale i cel al tiinelor exacte. Antoine de Monchretien, propunea chiar denumirea de Economie politica. Fortele si optiunea ideologica influenteaza alegerea tematicii de cercetare in domeniu fie ca avem in vedere perioada premoderna, fie ca facem referiri la etapa moderna si postmoderna a domeniului economic. 1. Terminologia economica a secolelor al XV- lea si al XVIII-lea se caracterizeaza printr - o mare putere de absorbtie a ideologicului si a sociologiei. Realismul si spiritul laic in materie de ideologie isi gaseste expresia lingvistica in concepte ca: gandire mercantila, etatism, hegemonism, colonizare, fiziocratism, burghezie, fiziocratie, politica protectionista, instructia etc.2. Termenii - blitz ai globalizarii. In economia contemporana ideologicul este mentinut prin filiere multiple si o terminologie adecvata viziunii holistice: national (< fr.national; sp. nacional; engl. national; cf. lat natio-onis;) si derivatele acestuia: nationalitate (< fr. nationalit; sp. nacionalidad; engl. nationality), nationalizare (< fr. nationalizasion; sp. nacionalizacion; engl. nationalization); etatizare. Paradigma compuselor cu euro- deosebit de productiv in limbajul economic al secolului XXI - dac judecm dup criteriul ocurenei i al dispersiei - nsumeaz termeni motivai prin varietatea registrelor semantice i tematice de regula izomorfi - si impune un nou tipar lingvistic de interdisciplinaritate. Tipologia acestor termeni- blitz ai globalizarii, creata dupa model greco-latin prezint interes n ceea ce privete ocurena factorilor socioculturali n limb ( n cea mai firav

  • manifestare de activitate intelectual, n limb, scria Antonio Gramsci, este cuprins o concepie despre lume: limba conine elementele unei concepii despre via i cultur- cf. Gramsci 2001 n Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman 2001: 47-53): eurobonuri (< fr. eurobonus; sp. eurobonus; engl. eurobonds); eurocard (
  • situatiile formele plurilingve au putut fi neutralizate : raport (< fr. rapport; sp. indice, coeficiente; cf. lat. ratio-is mentinut in engl. ratio) este doar un exemplu- centru (< fr.centre; engl. centre; sp. centro; cf. lat. centrum); centru comercial (< fr. centre

    commercial; engl. shopping centre; sp. centro comercial); centru de cost(engl. cost centre; centre du cout; centro de coste); centru de evaluare (engl. assessement centre; fr. centre d`valuation; sp. centro de evaluacion);

    - (a)formula (< lat. formula, ae ) si derivatele acestuia: (a) formula o plangere, formular de comanda, formulare grup;

    - incompatibilitate (engl. incompatibility; fr. incompatibilit; sp. incompatibilidad);- indicator si unitatile terminologice aferente (< fr. indicateur; engl. indicator; sp. indicador; cf. lat.

    indico, are);- ordin (< fr. ordre; engl. order; sp. orden; cf. lat. ordo,- inis) si unitatile terminologice formate in

    limba romana, prin calc lingvistic dupa limbile franceza/ engleza: ordin de bursa (< fr. ordre de bourse ), ordin de incasare (engl. collection order; fr. ordre de recette ), ordin de piata (< fr. ordre au mieux; engl. market order), ordin de plata, ordin de plata international, ordin de transfer in cont, ordin legat;

    - ordine (cf. lat. ordo,- inis): ordine neonorate, ordine-nepereche; - regul (< fr. rgle; cf. lat. regula, ae): regula exceptiilor (< fr. rgle des exceptions; engl. rule of

    exceptions; sp. regla de las excepciones);- valoare (< fr. valeur; cf. lat. valere), cel mai productiv termen a creat peste 50 de unitati

    terminologice in limbajul economic international. Structural, termenii matematici enumerati constituie o sintagm nominal, n care diferite substantive se combin cu substantivul/ adjectivul. 5. Termeni comuni cu medicina Lipsa de performanta a domeniului, starile de recesiune sunt echivalente simptomatologiei medicale, gasindu-si expresia lingvistica in paradigme de diagnostic economic si social, prin deplasare semantic: colaps economic, criz economic, fractura preurilor, infuzie de capital, injecie de capital, puseuri, contracii, simptom al crizei, sindrom al instabilitii, tensiune ntre resurse i nevoi, terapie economic, terapie oc. Termenii utilizati in sport fundamenteaza paradigmele strategiilor economice - domeniu marcat de un animism sui generis prin dialectica proceselor si competitie: arbitru, joc jocul economic, jocul actorilor economici, jocul cererii i al ofertei, teoria jocurilor, joc n sum nul, regulile jocului economic.(III) Termeni de ,,cultura generala (Ghetie 1978: 121) cu etimon multiplu, de sursa latina, slava, greaca, maghiara cu precadere, in cultura romn, de pana in secolul al XVIII- lea. nvturile lui Neagoe Basarb ctre fiul su Teodosie cuprinde pe langa sfaturi morale, religioase si invataturi privitoare la legi, demnitati, la exercitarea puterii domnesti sau la organizarea institutiilor si a tarii, anticipand vocabularul managementului actual: pentru functia de mare dregator se folosea un termen de origine sarbeasca, vlastelin, pe care il regasim si in documentele de epoca ; pentru functiile mai mici erau utilizate expresii lingvistice precum praviteli (dregatori) si pravitelstva (dregatorie), san (functie, demnitate, rang), sanovniki (demnitari, functionari). Persoanele din randul carora Neagoe Basarab recomanda sa se recruteze dregatorii, erau numite constant siromahi, termen utilizat de 5 ori in textul slavon. Toti acesti termeni sunt monosemantici, trasatura ce le asigura un caracter specializat. Datorita caracterului plurivoc al Invataturilor, pentru unitatile selectate nu exista o motivare extralingvistica pronuntata asa cum se intampla in terminologia economica actuala. Este unul dintre motivele pentru care terminologia ce desemna aparatul administrativ domnesc, utilizata in secolul al XVI-lea a disparut chiar in perioada finala a acestei epoci, sau cel tarziu la inceputul secolului al XVII. In acest punct se impune si o alta distinctie de natura epistemologica dintre stiinta managementului empirica, bazata exclusiv pe experienta si logica, ce nu antreneaza in mod obligatoriu un corpus de

  • termeni specializati pe care o regasim in Invataturile lui Neagoe Basarab si managemerntul stiintific, de dupa 1900, teoretizat de Taylor, Gantt. In Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir descoperim numeroase unitati terminologice de origine turca ce apartin limbajului administrativ, cu semnificanti complet neadaptai specificului limbii romane. Conceptele de conducator si functiile de conducere ale statului isi gaseau expresia lingvistica in turcismele sau formele mixte etimologic (sultana valida - sultanului): sultan, chehaia, tefterdar, reis-effendi etcin termeni ce denumesc slujitorii imparatului: vizir, capuchehaiele, mehtupci-effendi (primul logofat al vizirului), czlar-agasi (mai marele eunucilor), hase-agasi (sol), madenkalfasi (mai mare peste mine), ischimne- agasi (insotitorul Domnului), capugi-baa. Pe langa terminologia domeniului management, imprumutul strain se manifesta la Dimitrie Cantemir si in vocabularul empiric al afacerilor . Termeni ca: tribut, pesches (darul sultanului oferit cu ocazia Bairamului sau a Pastelui), galbeni (haraci),vistierie sunt doar cateva exemple. Nominarea unor notiuni si fenomene privind taxele se realiza prin unitati terminologice de tipul: mucarerul mare si hiuc-firmamul sau mucarerul mic. Spre deosebire de elementele slave de conceptualizare ale secolului al XVI-lea - a caror tendinta era spre concizie, modelul turc impune structuri, in care conceptualizarea se realizeaza prin unitati complexe. Termeni (astazi arhaici) de origine latina apar in numar mai redus: a noiunea de a conduce fundamentala dupa 1900 in domeniul managementului - era redat in operele cronicarilor moldoveni, de forme lingvistice ca: a inrea (< lat. teno, -ere), a despunre (< lat. punire), dux (< lat. dux), acestea fiind concurate de turcisme, elemente neogrecesti, bulgare, polone: a chivernisi (< ngr. kivrnisa) cu varianta a schivernisi, precum i a isprvnici (< bg. izpravnik), a htmni (< pol. hatman) etc. Citim in Letopisetul lui Miron Costin: Ne voiesc cu osndie s chiverniseac rile sale. Pentru conducere, administrare, Grigore Ureche utiliza chivernisire, isprvnicie, schiverniseal (Tocmit-au boierii mari un sfat, de chiverniseala rii i a pmnturilor Moldovei(Gr.Ureche). Temenul chiverniseal este ntlnit i cu sensul economisire,agoniseal,subzisten. Pentru noiunea de ef, conductor erau cunoscuti termenii: purttoriul, socotitoriul (din sursa popular), iar pentru adjunct, lociitor namstnic (< sl. namstnik), caimacam (< tc. kazmakam). Unul dintre cele mai active fenomene lingvistice intalnite in glosarele cronicarilor, ca i, de altfel, n cele ale lui D. Cantemir, este coexistena imprumuturilor de termeni de diferite origini. In Transilvania, relaiile economice cu Ungaria au contribuit la inserarea n limba romn a termenilor de origine maghiara: vam (< ung. vm); vame (< ung. vmos) etc. Comertul cu grecii si turcii a avut consecinte lexico - semantice: catastif (< ngr. katstihon - registru, condic), mzd (< tc. plat), pein (< tc. pein - numerar) etc. Tot prin intermediul grecilor ptrund italienismele: spier (< it. speziaria negustor de mirodenii, azi farmacist sau droghist); pia (< it. piazza) etc. Foarte rari sunt termenii economici de origine slava; denumesc notiuni abstracte din domeniul demnitatilor, cum ar fi blagorodnic (nobil). Dosoftei desemna in secolul al XVIII-lea unul dintre cele patru concepte fundamentale ce definesc domeniul managementului, prin slavonescul promilenie, nlocuit in limbajul economic actual cu neologismul romanic prevedere (< lat. cl. praevidere; engl. provision; fr. clause, disposition; sp. clausula, prevision). Despre o totalitate de termeni organizati intr-un sistem pentru a exprima notiunile proprii sociolectului economic, in cultura romaneasca nu se poate vorbi decat la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea, odata cu patrunderea fie pe cale directa fie prin filiera neogreaca si rusa - a imprumuturilor romanice. Termenii si unitatile terminologice utilizate in vocabularul economic de pana in sec. al XVIII-lea sunt astazi abandonate.(IV)Terminologia economica de surs englez/ american se impune ca un fenomen cu extindere masiv in secolele XX XXI, la nivelul tuturor subdomeniilor noi ale economiei (manegement, marketing, limbajul afacerilor), prin termeni izomorfi, neadaptati sistemului limbilor romanice, in general: antidumping, dumping, broker, clearing, dispatching. Limba englez are o dubl origine, saxon i romanic, motiv pentru care anglicizarea termenilor economici cu etimon latin a reprezentat un proces benefic pentru,,armonia limbajului ( lat. abrogare >engl. abrogation; lat. absorbere > engl.

  • to absorb; lat. acutus > engl. acute). Unitatile terminologice de origine latin sunt foarte uor adoptate de limba englez, nu ca atare, ci prin anglicizare. mprumuturile englezeti de acest tip se caracterizeaz prin vechime, au pe lng un comportament asemntor cuvintelor romneti o circulaie foarte mare. . Judecat dupa criteriul lingvistico- semasiologic, inventarul actual al terminologiei economice este fundamentat la modul ideal,