singurã? -E deprinsã� � Spune, cãci nimeni nu te strînge sã mã însoþeºti. Îmi place tovãrãºitã. � Grãieºti cu pãcat, boierule. Oftã. Iaca, mã uitam la cîinii ãºtia mititei, ºi-odatã minghi prin inimã. Radu Andronic cãscã ochii mari. Crezu cã n-a auzit bine. � Sã te fi cinstit mama cu rachiu în loc de agheasmã? � Sînt neprihãnit, logofete. � Atunci? Ce smintealã þi-aus cãþelandrii, mãi creºtine? � Cãutam cum zburdãlnicesc ºi amar a prins a mã munci cugetul Simion al meu. Trebuie sã ºtii, logofete, cã rigoarea ceia de cîine nu-mi slãbeºte pasul o clipitã. Merg la moarã, la coasã sau la tîrg. Simion dupã mine. Pînã ºi în sfinta bisericã mosul. � Socoteai cumva sã-l deprinzi cu credinþa ºalvaragiilor? � Domnia ta ºuguieºte. Aflã,u-te, cã nici în crivat nu mã lasã singur, cînd mi-e lumea mai dragã îl simt covrig la picioe. Nu s-a þinut dupã noi, anþãrþ, pînã în împãrãþia turcului? Radu Andronic începu sãrîdã. �douã zile? � Dumnezeu a umplut punga boierului cu aur ºi a þãranului cu milã. Se vede treaba cã mîntuise galbenii� � Pãi bine bre, Machidoane, chibzuiai sã-l luãm la Paris? � Nu chibzueu, el netotul� Cu douã zile înainte de a mã urni din Chipriana, a simþit cã urzesc gînd de cã. Nu-i mai intra nimeni în voie, nu mai mînca, ºi tot cu ochii dupã mine. Mã ruºinam sã-l ierd. Pînã la urmã, l-a cetluit Smãrãndiþa în lanþ. M-am uitat la el din uliþã. Încremenise ii nãpãdiþi de lacrimi. � Sã nu-mi spui cã plîngea! � Mai dihai ca un prunc, logofete! Mi-a t inima, ticãlosul. Oftã ºi se îndepãrtã cîþiva paºi. Boier Andronic sãltã din umeri apoi lã colbul ogrãzii ºi cercetã încã o datã potcoavele bidiviului. *** Podul ªerban Vodã se afla de mulþimea tîrgoveþilor holbaþi la alaiul strãlucitor al baronului von Blaremberg. Caleaºca strãjuitã de oºtenii nemþi ºi fustaºii lui Vodã înainta129

la pas, croindu-ºi drum poticnit. Soarele amiezii aprindea fulgere în bumbii ºi ceaprazãria auritã a imperialilor spre care pruncii, cãþãraþi pe umerii nevestelor rãmase în privereptau braþele scoþînd þipete mici ºi ascuþite. Cîþiva gurãcascã fîlfiirã marame ºi baronul clãtinînd capul cu bunãvoinþã. Filip D�Antin, cãlare, învãluit în mantie viºinie, lipea ziduilor. Cînd întîmpinã ochiul lui von Blaremberg, purtã bastonaºul la tîmplã. Zîmbirã amîndoi e, franþuzul dezmierdã coama armãsarului. Aþa avusese multe noduri, dar în cele din urmã pîn se þesuse potrivit dorinþei. Mulþumit pe de-a-ntregul, contele de Saint-Lo îºi vîrî adînc pnii în pîntecele calului. Armãsarul nechezã ridicîndu-se buestru pe picioarele de-ndãrãt. Înse spatele mulþimii ºi retezînd podul apucã drumul Craiovei. Franþuzul mîna iuteº adunat pes grumajii calului. Mantia viºinie aninatã de umeri flutura rãmas-bun cetãþii de scaun a Valahiei. *** Ocãri ºi strigãte de spaimã îl smulserã pe Machidon gîndurilor. Se rãsuci nedume apoi ochii îi crescurã talgere nevenindu-i sã le facã încredinþare. O cotarlã albã, cît un e, trecutã prin ploaie cu clãbuci ºi leºie, dãduse iama prin bujorii jupînesei Irina. Petalele zburau în vãzduh fluturi purpurii. Zarva sperie cãþelandrii care se jucau în tihnã, asmuþpotãile megieºilor, alungã somnul pãsãrilor. Ferind pietrele ºi sudalmele slugilor, dulãul arga zmeu spre slujitorul logofãtului. Fãcu roatã curtea ºi i se tupilã cu gîfîit la picioareCoada lãþoasã, colbuitã ºi nãpãditã de ciulini, vîntura aprig în vreme ce ochii cercetau cu spravã spre chipul stãpînului. De grumaji îi atîrnau zdreanþã verigile unui lanþ rupt. Þãranod în gît, îl cuprinse în braþe ºi limba lui Simion, zãlud de bucurie, începu a-i spãla harnajii. Logofãtul Andronic îi dezmierdã creºtetul apoi sãri în ºa. � Pesemne cã aºa-i scris îne holbeze Parisul la doi valahi ºi un cîine din Chipriana. Jupîneasa Irina, uitînd sã-ºi tînie bujorii, rãmase cu ochii130

dupã drumeþi, pînã ce pierirã astupaþi de zidurile Dudescului. Ferind copitele armãsarilor, mion zburda fluturîndu-ºi coada cu canaf de scaieþi. Þinurã întinsoarea pînã la marginea Buclor. Aici, dinaintea ultimei case, o ghimirlie de vãlãtuci cu acoperiº de stuf ºi geamuri albastre, oprirã închinîndu-se pentru drum fãrã primejdie. Un moºneag, cu bãrbia rezematã ag, stîlpea ulucile ºtirbe. Le dãdu bineþe, dar vorbele îºi rãtãcirã drumul în caierul bãrbiu chipeºi ºi plini de vlagã, dupã cum tot chipeº i se pãruse ºi strãinul cu mantie viºinie� hii toropit de cãldurã. Tinereþea e cilibie. Gîndul moºneagului se întoarse înapoi, sãri zãpveacului ºi lepãdînd toiagul poposi în anii bucuroºi ai celuilalt mare Basarab, Vodã Matei. Grobianã vreme, moº Pahomie! zice ucenicul cercetînd noaptea prin ochiul ferestrei. Vai de vieþiºoara bietului cãlãtor! � De, mãi Niculãiþã� Ploaia cositã de rãsuflarea muntelui , lipeºte frunza viþei de vie aciuatã sub streaºinã. Conacul îºi înalþã þiglele ude cãtre poi. O bucurie tainicã îmi cuprinde trupul. În chilie miroase a cald, a tihnã domoalã, oloiul din candelã ºi busuiocul rînduite la icoanã nãscocesc mireasma cãmeºilor curate, sub saltemã aºteaptã un arºin de cîrnaþ ardelenesc ºi-o azimã� Ucenicul a însãnãtoºit focul din sobã acum mucãreºte luminãrile. Cat la el º-odatã mi se frînge inima. N-a mestecat, sãrmanul, deo frunzã de curechi murat spre chindie, aºa cum povãþuiesc sfinþii pãrinþi în zilele de postgãciune. � Foame mare, Niculãiþã! � Eh, amu dacã s-a cãlãtorit ziua, se cheamã cã am dobîndi necuratului. Noapte bunã, moº Pahomie! � Noapte bunã. Ucenicul trece în chilioara lui. Nu închide bine uºa cã mã ºi rãped sã-i dau ascultare pîntecelui. Of, nevrednicul de mine! Trajde cã bunul Dumnezeu cunoaºte beteºugurile care mã cearcã pe dinãuntru ºi m-o osîndi cu mãsa aceea�131

Adaug la rãbojul pãcatelor încã unul ºi-mi îndulcesc ceaiul muºcînd din zahãr dupã obiceiul r ºi-l sorb din farfurioarã. Urgia zgîlþîie ferestruica, ploaia zugrãveºte cu degete ude pe iclã pîrîiaºe subþiratice. Vorba lui Niculãiþã, vai de bietul cãlãtor! Doamne ajutã! De-amu,itorule, vom purcede la drum cãtre inima Franciei dimpreunã cu oamenii lui Vodã. De la bun început se cere sã-þi fac înºtiinþare cã osteneala umbletului e cu dobîndã întreitã. Pã domnia ta, cã se cãlãtorea ca pe vremea noastrã? Te sui adicã în tren ºi neamþul îndeamnã ccului sã alerge cu zece mii de stînjeni27 într-un ceas, de nu vezi înaintea ochilor! Trebuie sã ºtii cã asemenea nãscociri sataniceºti nu s-au pomenit în acele vremi. Bieþii creºtice sã facã ºi ei, bolteau cãruþa cu coviltir, înhãmau ºase harmãsari, bãteau în lemn sã alun Dumnezeu cu mila! ªi dã-i hurducãialã pe acele drumuri nãpãstuite de colb, ºi dã-i opinteal roata înfundatã în glod pînã la butuc pe drumuri vãtãmate de ploaie. Dar se maifrînge osia, se mai betegeºtepomoºtina, dar se rupe lamba!� Vezi darã, de ce umblã vorba cã sudalmele cele spurcate le-au nãscocit harabagiii. Mai cu huo, mai cu hãis, cãruþa noastrã ajunge, sã zicem, sub streaºinã codrului. Aici altã bucurie. Trebuie date bineþe tîlharilor, ciotcã de pistoale ºi flinte, date punga ºi caii ºi veºmintele� Socoteºti, domnia ta, cã o singurã oarã ns pe uliþele tîrgului boierii ºi cucoanele dumnealor numai în izmenuþe ºi cãmeºuici? Ai sã-i, frate cetitorule, cã logofãtul ºi Ilie Machidon umblau cãlare. Ei, iaca, ne-am procopsit! Nu vorbi, rogu-te, cu pãcat. De potcoave prãpãdite, auzit-ai? Chingi de ºa rupte, pomenit-ai? La vreun rateº te-ai oprit sã ospãtezi? De cînd e lumea ºi pãmîntul mangosiþii degii boteazã vinul ºi necinstesc bucatele gãtind în oloi rînced. ªi-apoi þine-þipîntecele de Machidoane! Opreºte din fîntînã în fîntînã sã stingi pojarul dinãuntru, logofete!� Sã nãdãjd cu noroace în drumurile slujitorilor valahi ºi avînd îngãduinþa domniei tale, frate cetitorule, sã pornim ºi noi moºnegeºte pe urmele dumnealor.27

Aproximativ 14 km. 132

CAPITOLUL VII � PE DRUMURILE ÎMPÃRÃÞIILOR Cînd logofãtul Radu Andronic ºi slujitorul sãu fãcla Veneþia, clopotele Campanellei bãteau de zece ori. Noaptea zvîrlise pe cer Crai-nou, sprinten, alcãtuind pojghiþã de sticlã lãptoasã palatelor din marmurã. Ici-colo, fanare culorituri arãbeºti scoteau braþe lungi din zidurile caselor. În lucoarea lor, podurile îºi sãau spinãrile mlãdioase, laguna zvonea necontenit clipocindu-i lui Ilie Machidon, om de ºes, tainicã primejdie. Simþea apa vie, vrãjmaºã, mereu la pîndã. Pe unda ei lunecau lotcngi, sulege, cu nasul în vînt asemenea papucilor de cadînã. Le cîrmeau stînd în picioare bãrovaci, în ilice neguroase ºi cãmeºi albe. Gardinile largi ale pãlãriilor le ascundeau ochii. Cîntau fãrã istov, necruþînd vlaga glasului, iar dinþii le sclipeau lamã de stilet pe chipule noptatice. În cafasuri, se vedeau muieri gãtite ca în duminica Floriilor, cu un ochi la þesãtura din poalã, iar cu celãlalt la uliþa apei. Sub ferestrele nãpãdite de roze sîng, cete de patru-cinci bãrbaþi, învãluiþi în mantii, muchelefi ºi aromaþi, zbîrnîiau din diblstenindu-ºi gîtlejul dupã mãsura celor din bãrci. Drept rãsplatã, primeau boboc de floare orrãvãºel azvîrlit iute de degete subþirele, împodobite cu ghiuluri scumpe. Nu dormea o singurfereastrã în toatã Veneþia. Oamenii se preumblau fãrã grabã cu popas la fiece colþ de casã, ind cum sã-ºi gîtuie vremea. � Dupã socotelile mele, glãsui Ilie Machidon, pe-aici crîºmele uie sã stea înºirate mãtãnii. Logofãtul îl cercetã zîmbind. � ªi care ar fi, rogu-te, acele Cînd iazul e la doi paºi, scoþi cu uºurinþã vinul de unde cîntã broasca. � Dovedeºti judecatidoane. Chibzuiam sã-þi rãsplãtesc truda drumului cu un cofãiel-douã, dar teamã mi-e cã n-ai ierþi îndemnul la asemenea lucrare. � Nu-þi fã griji, boierule, m-am deprins sã tot iert� �uitat cã baþi zece ani de însurãtoare. � ªi doisprezece, de cînd cãlãtoresc sub poruncile do133

tale. Radu Andronic rîse mulþumit de rãspuns. � Cum þi se pare tîrgul? � Umblã la noi o vorbse Machidon cercetînd împrejurimile: Gãina megieºului e totdeauna curcã� Caut la creºtinii i care stau de caraulã ºi mã întreb ce spaimã îi încearcã. Tãtarilor le-au tãiat moldovenii dar foc sã tot dea Dumnezeu, cã apã de stins pojarul e destulã. � La cîte ceasuri vã culcaþi priana? � N-avem ceasornic în sat, logofete, care sã ne vesteascã osteneala ºi de aceea þinem seama gãinilor. Poate cu pildã mai procopsitã, izbuteam a rãmîne holbaþi pînã la dezlegarerilor. Dupã multe ocoliºuri prin ulicioare strimte ºi învîrtite, slujitorul se încumetã iar:unoºti tîrgul, logofete, ori umblãm dupã coada prepeliþei? Sã întrebãm vreun balaoacheº din poate so îndura sã ne îndrume. Radu Andronic îi scrutã chipul tras, cu umbre sub ochi. Goneau de paisprezece ceasuri ºi Machidon îºi simþea spinarea acãriþã. � Ai cam ostenit, împãrata sfîntul! Pînã sã mã prãval, mai apuci domnia ta sãþi aprinzi ciubucul. Proaspeþi ca roua, buni de înfruntat drum îndelungat, sînt ºi iºti cai. Barem bietul Simion, de-atîta vioiciune ºi-a prãpãdit coada în þãrînã. Logofãtul se uitã la cîine, pãºea domol cu capul în pãmînt imba îi spînzura cîrpã. Descãlecarã în faþa unei osterii. Deasupra porþii, în bãtaia vîntulubotfor strãlucitor dupã numele crîºmei: La ciubota de aur. Înainte de a întîmpina nãvala arg, boier Andronic grãi cãtre slujitor: � Sã fii cu luare-aminte la arme ºi chimir, cãci talienii sînt sprinteni de mînã. Încolo se dovedesc cugete pioase, cu dragoste de semeni. � Te pomeneºti cã-s neamuri cu finu-meu Dobricã din Chipriana. � Vameºul? � Vãmuieºte el, ce-i dr dar numai la drumul mare. Aflã darã cã Dobricã aista a despuiat un neguþãtor în miez de iar134

pînã la izmana. Marama însã tot i-a lãsat-o, sã aibã cu ce-ºi ºterge nasul. Hangiul îi întîmtemenele. Hodorogi ceva cãtre slujitorii ce luaserã caii, apoi începu a mãcina pe nerãsuflate speriind urechile lui Machidon. Þãranul se uita hãbãuc la gura largã în care vorbele se buluceau dîndu-ºi coate, hãituite parcã de vrãjmaº ascuns în gîtlejul creºtinului. Simion dae meselor lungi cu ochiul lãcrãmînd spre blidele de cositor, umplute cu maþe de cocã ºi vîrfte cu cîrnaþi. Douã slujnice rotofeie ºi stãpîna, þunþurlie, toatã numai gropiþe ºi cîrlionþbãrdacele drumeþilor turnînd vin limpede, zmeuriu ori ca untdelemnul, din cãni înalte cu capac de argint. Radu Andronic ceru douã odãi, hîrdaie cu apã datã în undã ºi cina. Urcarã tr dintîiului cat. Un slujitor le desluºea drumul pãzind în cãuºul palmei flacãra luminãrii. Ciezul nopþii, logofãtul îºi fuma ciubucul într-un jilþ înalt cu braþe ºi urechi de catifea. ereastra deschisã, vîntul cuminte aducea rãsuflarea lagunei - zid, lemne ºi buruianã putrezite de apã - crenelurile palatelor zimþuiau cu horbotã de argint zarea. Din depãrtare venea zvon de vîsle, viersul vrãjit al gondolierilor, în sfeºnicul de pe gheridon stãruia flacãra unei singure luminãri. Liniºtea încremenitã a odãii îmbia la somn. Un zîmbet adie pe ul logofãtului. Se miºca clanþa uºii. Cineva o apãsa cãtinel, ferind zgomotul. �Nu te încredorul cãmãrii�, îl povãþuise boier Costache. Nici mãcar nu se ostenise sã-l tragã� Apoi uºa s desluºind în prag trupul subþire varga al lui Filip D�Antin. Radu Andronic îl cercetã iute. N-avea arme. � Pofteºte înãuntru, Saint-Lo, rîse încetiºor, ºi du-þi gîndul pînã la capãt. , se vede treaba, ºi îmi cer cuvenita iertare, spuse franþuzul înaintînd. Logofãtul rîse dinou. Nu intri în cãmara ta ca în bisericã, cu paºi de pisicã luînd aminte sã nu strici liniºt altfel, franþuzul nu se opintea spre a-l încredinþa de minciunã. Pe135

chipul prãvalnic uimirea n-avea vlagã. � A! logofãtul Andronic! � Nu te aºteptai sã mã întîlbunã seamã! Sã înþeleg oare cã vinul ºi muierile Valahiei ºi-au vlãguit farmecele? � Pricepi conte. � Poate cã þinerea de minte nu mã ajutã, dar nu ºtiu sã-mi fi împãrtãºit la Bucureºte. � Voroava ne-a fost scurtã, cãci trudeam amîndoi la ospãþul clucerului. De altfel hotãrîrm luat-o a doua zi. Moºnegii noºtri povãþuiesc ca voinþa ºi fapta sã meargã într-o glãsuire.dintr-un neam de înþelepþi, rînji D�Antin. Ai ºi altã învãþãturã sã-mi aduci? � Da. Cînd baþ lotri, bine e sã nu le deprinzi nãravul. Contele de Saint-Lo zîmbi, ºi ochiul teafãr scapãrfulger verde pe obrazul sulemenit. Radu Andronic îi arãtã perechea jilþului în care se afla tolãnit. � Teamã mi-e sã nu te ostenesc. Ai înfruntat drum greu. � Nu mai anevoios decît adomniei tale, surise logofãtul. Iar la Veneþia, spune un cuvînt vechi, doar bãtrînii dorm. Tinerii se culcã. Franþuzul se lãsã pe braþul jilþului rezemînd un cot de fereastrã. În jur plutea aromã de ambrã ºi tuberoze. Luna îºi azvîrlea lumina pe degetele lungi catifelii, ghiulurile îndesate îi astupau încheieturile. � Eºti stup de pilde, logofete. Cea despre deprinderea nãravurilor mi-a plãcut în chip deosebit. Îþi voi încredinþa ºi eu una, culeasã pe le Dîmboviþei. � Sã înþeleg oare cã pentru asemenea treburi cinsteºte domnia ta uliþele Bucui? � Înþelegi degrabã� Acea zicalã povãþuieºte sã asculþi povaþa popii, dar sã nu faci ca elispreþuiesc nãravul tîlha-rilor. Înainte de a pãrãsi cetatea de scaun m-au sãrãcit de straiem a fost cu putinþã? Domnia ta mînuieºte spada cu rar meºteºug, iar mintea nu þi-era pãienjee vinars. Filip D�Antin îºi arãtã dinþii. Din pricina chipului ghilosit ºi a buzelor înviorau roºu de Spania semãna cu un pehlivan.136

Un pehlivan primejdios. � De unde ºti, logofete, cum mã slujesc de spadã? Radu Andronic stinse luleaua. În ochii negri încreþiþi de rîs scãpãrau lumini jucãuºe. � E lesne de prepui oricine te priveºte. Dintîi, þi-o mãrturiseºte boiul sprinten. Anii þi-au înspicat tîmpla, n-au vãtãmat tinereþea trupului. Cînd spada prinde ruginã, pîntecele sporeºte. ªi-apoi nu tefi încumetat sã porþi comoarã de giu-vaiericale, la orice ceas, aþîþînd ochii ºi hangerele lr, ºtiindu-te fãrã vlagã. De aceea mã uimeºte cã pumnalele tîlharilor te-au biruit. � Nu cu m-au înfruntat, ci cu viclenie. Logofãtul clãtinã capul: � Iar domnia ta n-ai deprinderea vicleºugurilor. Te ascult cu pãrere de rãu, asemenea isprãvi nu fac cinste Valahiei, iar Mãria Sa vegheazã cu strãºnicie ca avutul ºi fãptura strãinilor sã nu fie vãtãmate. Sîrgul reºte cînd acei strãini se dovedesc prieteni. Or, domnia ta ai dovedit-o cu prisosinþã. Rãsuflã cu obidã: Ne-ai prins la strîmtoare, conte. Dacã în tîrgul Bucureºtilor s-ar fi aciuat ºtã sãmînþã de oameni, puteam pune fapta pe seama lor spre a ne spãla obrazul. Gîndul la negui greci ºi armeni buluciþi în cetatea de scaun a Þãrii Româneºti, ca babele la poarta raiulu stîrni zîmbetul franþuzului. � Ai ridicat jalbã? întrebã Radu Andronic. -Nu. � Pricep, te zu treburile. � Dimpotrivã, zãbovesc cu bucurie ori de cîte ori se iveºte prilejul, cãci drumurile mele nu sînt poruncite. � Am bãgat de seamã. Cînd risipeºti cinci zile ca sã ajungi laeneþia, e la mintea cocoºului cã nimic nu te goneºte� Îl zãdãra pe franþuz. Pentru a cuprindci zile drumul din Bucureºti în lagunã, D�Antin trebuise sã rãmînã cãlare optsprezece ceasurzi. Contele de Saint-Lo îi cãutã privirea. � Ai ochiul limpede, logofete, iar cei care ºi-au încruciºat spada cu a domniei tale zvonesc prin iad cã n-ai potrivnic pe mãsurã. � Cãlãtomult� � Un asemenea novac, urmã franþuzul dezmierdînd braþul jeþului, poate dobîndi averi fãdacã-ºi dã silinþa.137

Radu Andronic îl cercetã printre gene apoi îºi aprinse luleaua. � N-am ucenicit printre lotri ºi nu le stãpînesc meºteºugul. � Cunoºti în schimb�vicleºugurile umbletului de tainã. � de Saint-Lo are nevoie de un slujitor? � Regele Soare. � Bag de seamã cã pofteºti sã ajung la sapã de lemn. Vistieria lui Ludovic geme de slãbiciune. � Pofteºti sã cred cã te-ai vinde necredincioºilor, spre pildã, numai pentru cã au vistieriile pline? � Nimeni nu trãieºte de douã ori, rosti Radu Andronic, lepãdînd fumul pe nãri, iar averile fãrã seamãn de care pomeai nu se dobîndesc prin credinþã. Se cercetarã în tãcere. Filip D�Antin desluºi ºiretenia loi. � M-aº bucura sã cred cã ºuguieºti. � Te-au supãrat vorbele mele, senior D�Antin? Aº fi n n-au izvodit din gînd rãu, ori spre a te umili. Domnia ta cunoºti nãravul valahilor de a gãsi mereu prilej de ºagã. Îmi cer cuvenita iertãciune ºi te poftesc a deºerta dimpreunã oafã de vin. Înºira molatic, cu zîmbet în ochi, cuvinte de prisos care nu lecuiesc rana. Cuvinte nãscocite de canoanele creºterii alese ce te deprind cu vorbirea mieroasã, strai strãveziu gîndului neobrãzat. Contele se ridicã sprinten din jilþ. κi þinea ciuda bine ascub sulimanul obrajilor. � Sînt prea ostenit cãci, dupã cum ai bãgat de seamã, nu mai am vlaga tinereþii, iar mîine în zori încalec. Vom bea carafa cu alt prilej. � Nãdãjduiesc sã-l gãsrise Radu Andronic. Ochiul verde al franþuzului sticli: � Eu sînt încredinþat. Logofãtul îl pînã în prag. Aici D�Antin pãru sã-ºi aducã aminte de ceva ºi scoase din clapca cingãtorii ergament rãsuriu, micã ºi rotundã cît oul, cu marginile aurite. � De cînd am pãrãsit Valahia acelaºi gînd. Tîlharii m-au despuiat pismuindu-mi veºmintele. Aci se aflã numele meºterului din Paris care-mi taie hainele. Poate ai bunãtatea, logofete, s-o înmînezi poftalnicilor, odatã întors la Bucureºti.138

Boier Andronic azvîrli pe mescioarã fîºia de pergament, îºi lepãdã rîzînd halatul, trase pe pchenul ºi ieºi din cãmarã. Cu ultimele sale cuvinte hainitul voise sã-i înfãþiºeze cã a ghi veºmintelor prãdate ºi pe cel care poruncise isprava. În dreptul uºii lui D�Antin, îºi dresasul cu zgomot, rãspunse apãsat bineþelor unui cãlãtor închipuit, ºi coborî în circiumã. Zãbgheaua geluitã cale de-o cupã de basamac, secatã din patru înghiþituri, dupã care urcã pisic treptele celor douã caturi pãtrunzînd în podul hanului. Cãlca cu luare-aminte printre bodroanþe ºi lemne vechi, saltele betegite, paturi ºi mescioare ºchioape, lighene nãpãdite de ruginã, ºi sumedenie de alte boscîrþe lipsite de trebuinþã. Înainta þinînd seama ferestruiciipãianjenii statorniciserã pînzã groasã. Ajuns în dreptul ei se lãsã pe pîntece lîngã o sobã atã într-un maldãr de paie ºi lipi ochiul de crãpãtura bîrnelor. κi recunoscu cãmara, halatlas lepãdat la întîmplare, luleaua cu gãvanul scobit în ambrã. Cu urechea ciulitã, Filip D�A, conte de Saint-Lo, meºterea cu un briceag asupra sunducului persian, cercînd zadarnic sã-i vinã de hac încuietorii rînduite de un lãcãtuº din Lipsea. Radu Andronic, cuprins dveselie, se întoarse în circiumã ºi ceru încã o cupã de vinars. A doua zi, pe rãcoare, dinai geamurilor oblonite ale muºteriilor care-ºi mai mãcinau somnul, Filip D�Antin se afla gata sã încalece. Cerca chingile ºeii cînd i se înfãþiºã Ilie Machidon cu o teºcherea micã înpartea logofãtului. Ca totdeauna cînd se simþea încolþit, franþuzul îºi purtã mai întîi degese la grimeaua de pe ochi. Slujitorul n-avea poruncã sã aºtepte rãspuns, cãci pierise. Nu-mi plac datorinþele, conte, scria logofãtul, ºi cum nu þes aceeaºi încredere plinã de nãdejdiitor, dupã pilda domniei tale, pentru a aºtepta altã rãscruce de drumuri unde sã ne întîmpi încerc sã te rãsplãtesc acum în chip neînsemnat. Pentru mãrinimia de a fi dezvãluit tîlharilahi139

numele meºterului croitor, primeºte, rogu-te, cheile din punguþã. Sînt ale sunducului persian. Nu þi-am desluºit, ºi-mi pare rãu, monseniore, cã rãte-zului nemþesc nu-i vine de hac sletul. Þi-aº fi scutit osteneala. Sluga domniei tale, Radu Andronic, logofãt. *** Tîrgul Lyonului, va istorisi Ilie Machidon mai tîrziu, dupã ce aveau sã se întoarcã în Valahia, îilãcuse cel mai mult. Aici, printre casele din bîrne cu acoperãmînt plumbuit, ori din þigle ghiordii, cu volburã de adormitele ºi glicinã la fereºti, ºi bãnci vechi dinaintea porþilornde jupînesele îºi ostoiau, dupã asfinþit, dogoarea obrajilor deºertînd bãrdace cu zeamã recere, ori sporovãiau sub umbrare de viþã strîngîndu-ºi mereu nodul maramelor, slujitorul se simþise mai aproape de Valahia. Pe uliþa mare, strãjuitã de ulmi, treceau cãlãreþi, se strecuu anevoie, printre orãtãnii slobode, cãruþe ºi glasuri ascuþite, negustorii ocoleau stivele de lemne vîrfuite ºi cîini uliþarnici care picoteau la soare. La catedrala cu ziduri cenuºii ºi turnuri suliþã, înalte de pieptãnau bãrbile sfinþilor, privirea slujitorului nu zãbopã cum nu luã aminte nici la regele dãltuit în piatrã din Piaþa mare. Cît despre franþuºte, a rãmîneau cu mult în urma veneþienelor ºi a nemþoaicelor. Placã cui vrea - ºi mai cu seamã lui, ai cãrui ochi cãutau fãrã astîmpãr la fustele unduioase, înveºmîntate cîte trei-patru osurile lungi de un deget cu nãri lipite, dinþii despicaþi de strungãreaþã, pãrul fumuriu cum griul uscat de secetã. În dughene se afla vavilon de trenþe ºi bucate. Cãscînd ochii la tapiseriile de Flandra, din Auvergne ºi Bergam, la sticlãriile din Orleans, faianþele din Nevers ºi Rouen ºi oglinzile din Saint-Gobain, holbîndu-se la crivaturile înalte, perdeluite, cu podoabã de pene ºi panglici, Machidon gãsi o bucatã de mãtase neagrã, lucioasã, ch-disitã cu pãuni de aur. Îi dãdu tîrcoale un ceas pînã ce-ºi luã inima în dinþi ºi o ceru ned s-o ducã Smãrãndiþei. Nu-i vorbã, gemea Valahia de atlasuri ºi brocarturi, ºi zaramfi-ruri catifeluri, ºi adamascuri, dar asemenea þesãturã minunatã izvoditã de mîini vrãjite nu-i fu dat sã140

vadã. Ciudat i se pãru slujitorului cã jupînul nu voia sã-i reteze atîþia coþi cît îi porunca pe de-a-ntregul, ori cale bunã. Îndãrãpnic neguþãtorul, dar ºi Machidon þinea catîr în ogrpildã. Dupã ochiul ºi socotinþele sale, cinci coþi ajungeau pentru rochia Smãrãndiþei. Rãmas jupînului ºi numãrã în palmã treizeci de livre ºi ºaptesprezece soli. Cînd, bucuros peste mfãºurã þesãtura dinaintea logofãtului, acesta începu a rîde cu lacrimi þinîndu-se de ziduri,cã mãtasea e adusã din îndepãrtata Chinã ºi îndeplineºte slujbã de despãrþitoare în iataceleele ei se ascund isprãvile ce nu se �cuvin a fi sãvîrºite în priveala altora, ºi de aceea nestorul nu se învoise a scurta bucata. Pleoºtit, Machidon întrebã: � Cum spune domnia ta cã se cheamã aceastã despãrþitoare? � Paravan, rosti desluºit logofãtul, sughiþînd din pricina rParavan� Tot astfel dondãnise ºi mãmularul cela blestemat� îºi rîndui musteaþa zîmbind: ªtii Vasile Tãtãraº cînd ºi-a prãpãdit cuºma în apele Milcovului ºi n-a mai putut-o ajunge? � Îmc-o sã aflu. � �De-amu fie de sufletul lui tataia, cã tot nu m-am spetit cu pomenile cînd o murit. �Þi-o dãruiesc darã domniei tale, chibzuind cã soacrã-mea va pricepe lesne, pe cealaltã lume, gîndul meu bun. Logofãtul îl împinse de umeri spre uºã poruncindu-i hodinã. Pesteru ceasuri aveau sã se porneascã iar la drum. Într-o zi ºi-o noapte, urgisind armãsarii, socotea sã ajungã la Paris. Cînd Radu Andronic încuie obloanele, pieri de la fereastra casei de peste drum ºi ochiul lui Filip D�Antin. O datã cu zorile, Ilie Machidon strînse în pripã calabalîcul, griji de cai, apoi la porunca logofãtului se întoarse în crîºmã, cãci cuvra sã astîmperi glasul pîntecelui înainte de a te încumeta la drum anevoios. Se aflau singuri la ceasul acela timpuriu. O slugã, cu ochii încleiaþi de somn, picotea pe bãncuþã tresãrd sub dezmierdarea muºtelor, alta ºtergea în dorul lelii pocalele141

cositorite ºi le rînduia cetãþuie pe marginea tejghelei. Aromã îmbietoare venea dinspre cuhnii ºi Simion, poftalnic, se zbuciuma sub masã priponit între ciubotele stãpînului. Cînd tipsia încãrcatã de bucate poposi dinaintea drumeþilor, izbuti sã se smulgã ºi sãltînd pe labe smã de marginea mesei fãrã a cuteza însã altã necuviinþã. Era înalt acum cît Machidon, ai fi e scãunaº poftit sã se îndestuleze, doar cã-i lipseau blidele. Radu Andronic îi zbîrli creºt ºi urechile lãþoase, apoi se rãsuci spre hangiu: � Cu multã cinste ne îndatorezi, jupîne. Þcurtat noaptea spre a ne ospãta cu mîna domniei tale ºi dupã soiul merindei chibzuiesc cã somnul nu þi-a lipit geana. Asemenea vipt nu gãseºti nici în hanurile vestite decît la prînzul cel bun. Pe talger se aflau douã prepeliþe grase, bine rumenite, iepure mãrunþit ºi apoi pãturit în aluat ce prinsese coajã ruginie la flacãra cuptorului, o zeamã aurie de gãinã ºciozvîrtã de urs dreasã cu usturoi ºi pãtrunjel. Hangiul se închinã purtînd mîinile la piepti spus asearã, monseniore, cã porneºti la drum lung ºi doreºti sã fii trezit înainte ca luceul dimineþii sã piarã de pe cer. La astfel de drum se cer bucate calde care sã aþîþe vlaga. ag nãdejde cã în viitor domnia ta nu va ocoli hanul nostru. Se îndepãrtã dupã pilda racului,u spinarea încovoiatã ºi temeneli dese. În vremea aceasta, Simion, sãgetat parcã de bondari, schelãlãia înfundat ºi se învîrtea de colo-colo fãrã astîmpãr. Acum zgrepþãna masa, acum o urca primele trepte ale scãrii ºi se întorcea în goana mare. Machidon îi zvîrli o aºchie dearne, dar cotarla o fãcu mototol în rumeguºul duºumelei. Þãranul, mînios, nu-l mai luã în setoarse la bucate. � Vinovat îi stãpînul, nu dobitocul, mormãi înciudat. L-am cãutat de pãducamu îmi zvîrle el cuºma în þãrînã. Logofãtul cerceta cîinele cu luare-aminte. Nu rostise o vidon, temîndu-l supãrat din pricina marazurilor lui Simion, cercã sã-i abatã gîndul apucînd copan de prepeliþã. Radu Andronic îi prinse mîna. � Ce-i cu Simion? � Nu ºtiu, logofete. Cî-o prinde durerea de ceafã ºi142

pentru þîfha potãii, o însemna cã-s chivernisit de-a binelea ºi mi-am isprãvit grijile. � CiCîinele-i lacom, ºi cu gîndul mereu la pîntece. � De-amu, o chibzui flãmînd, ce sã-i fac? Îlta înnegurat, încerca sã-i citeascã nebunia. Boier Andronic apropie tipsia ºi trase îndelung aroma bucatelor. Simion tãbãrî asupra lui lovit de streche ºi înfipse colþii în umãrul dula Trãgea cu nãdejde vrînd sã-l scoale cu orice chip de la masã. Palma slujitorului þîºni scatspre botul cîinelui. � Lasã-l! porunci logofãtul. Merindele-s stricate de otravã! Machidon tresãri. Pricepuse. Vorbi fãrã credinþã: � Nu merindele-s stricate, boierule, ci capul lui prost de þãran. Otrava are miros� � Hm, pe mulþi i-a rãpus arsenicul în Francia din aceeaºi inã. Simion i-a simþit aroma. Jupîne! Ochii logofãtului aprindeau flacãrã. Strigã a doua oarlie Machidon simþi suliþi în urechi. Încercã sã-l domoleascã cu vorbe de ºagã. � Dacã domniae cã pîntecele dulãului va avea de pãtimit, povaþa mea cea bunã ar fi sã guºti dintîi� Hangii cu un ºtergar alb pe braþ. Vãzu merindele neatinse, ºi cãutã spre obrazul întunecat al boiului. � Nu-þi sînt pe gust bucatele, monseniore? Andronic îºi dezveli dinþii în rînjet drãcecate cu adevãrat gustoase sînt cele pe care le cinsteºte dintîi crîºmarul, doborît de ispitãadevãr rãsºtiut în breasla hangiilor. � Dovedeºte-l, fãcîndu-þi tain ºi prînzind alãturi de ulãm în cuhnii, monseniore, iar la masa domniei tale nu îndrãznesc a mã aºeza, cãci cunosc cpînã unde mi se cuvine. � Poþi rãmîne în picioare. � Iertare, monseniore, sînt prea sãtul ºi sãnãtos din pricina unui vechi beteºug� Machidon se uitã la Simion. Sta rezemat în coadã prind cu luare-aminte cînd la hangiu, cînd la logofãt. � O îmbucãturã nu te va rãpune, rosti RAndronic. Pofteºte! Luã tipsia ºi i-o ridicã pînã în dreptul bãrbiei. Jupînul se143

dãdu înapoi. Mai zîmbea, dar în priviri i se desluºea spaima. � Am priceput! Nu vã place vîn. Dar pot aduce, domniilor voastre, alt soi de cãrnuri. Logofãtul trînti talgerele de pãmînt. Dintr-un pas fu lîngã hangiu. Îl prinse de grumaji, iar cu mîna cealaltã îi trecu ditea ochilor stiletul. � Mãnînci, ori te deschid! Vorbise fãrã sã-ºi descleºteze dinþii. Cîrcclãtinã din cap cît îi îngãduia strînsoarea boierului. Logofãtul îl þinea sub stãpînire cu prã ºi jungherul. � Cine te-a tocmit sã ne otrãveºti bucatele? Simþind ascuþiºul în pielea gr, hangiul bolborosi: � Iertare, monseniore� Iertare� � Cine?! � Sînt negustor cinstit ºi sil am fost sã închei tîrgul. N-aº fi primit nici pentru de zece ori o sutã de ludovici. � Cine? scrîºni logofãtul îndesind strînsoarea. Ochii hangiului bulbucaþi cãutau drum sã iasã din Suflã gîtuit: � Chiorul cu faþa sulemenitã. � Franþuzul ne-a citit cãrãrile, logofete, deºi un singur ochi, spuse Ilie Machidon, îndemnînd calul lîngã armãsarul lui Radu Andronic. � Cî te simþi cu musca pe cuºmã, prepuielile nasc pui de jivinã la fiecare ceas. Filip D�Antin a luat pilda tîlharilor de pe drumurile mãrii. Gura celui ce þi-a vãzut chipul numai jungherul, otrava ºi apa o închid. � Teamã mi-e cã n-o sã aduc spor trupului mistuind bucatele franþuzilor. De-amu, oi zice ºi eu ca Sucitu din Chipriana, cînd ºi-a prãpãdit desaga: mulþesc, Doamne, cam scãpat de cea greutate� � Pînã una alta, sã-i aduci mulþumitã lui Simion, s logofãtul. Machidon întinse mîna sã-l mîngîie. Cîinele îi ocoli dezmierdarea ºi se îndepãrtmã. Pe drum alergã doar pe lîngã logofãt. Nu întoarse o singurã privire cãtre stãpînã-su. Siierta obrazul ocãrit fãrã pricinã, iar Machidon, mîhnit, o ºtia.

144

*** Lyon, Mâcon, Chalon-sur-Saone, Auxerre, Fontainebleau� Copitele cailor bãteau drumul cel mare al Franciei strãbãtînd sate ºi sihlã albãstrie ce-i amintea logofãtului codrii mdoveni iscaþi pe valea Trotuºului. Lãsaserã în urmã rãdvane strãlucitoare cu cîte doisprezecvii, ori cãlãreþi muchelefi cu atîta prisos de odoare la pãlãriile cu gardini largi ºi pe pitul nãpãdit de horbotã, panglicã ºi bumbi, încît dacã mai socoteai zgãrdiþele de aur ce le îenunchele, spada, cãtãrãmile încãlþeilor, mulþimea de copci ºi odoare, pãrea de mirare cã ar cad rãpuºi sub greutate. Cãruþe proaste, încãrcate cu zdrenþe, vîrfuite de cîte un prunc cuul în gurã, catîrul ori mîrþoaga ºchioapã ce opinteau în ham alãturi de stãpîn, fereau caleaerfe-goºilor navea grabã, pãrea pornitã pe drumul acela poruncit blestemaþilor de soartã care nu duce nicãieri. Pentru a da rãgaz dobitoacelor sã rãsufle, logofãtul Radu Andronic ºi slujitorul fãceau popas în tîrguri cenuºii, cu case rãsãrite din lemn ºi piatrã, cu ulicioare , întortocheate. Castele trufaºe, iscate pe cîte un gorgan pleºuv, ridicau stavilã privirii, þinînd sub stãpînire tîrgurile. Flamuri înguste, roºii, verzi ori albastre, crestate prec limba ºarpelui, muºcau vãzduhul vestind de departe cã stãpînul întors de la vînãtoare, ori i ce cumetrie în vecini, ori rãfuialã cu supuºii, se aflã în bãtãturã. Ciudate i se pãrurã îeme lui Machidon þarina pãcurie fãrã fir de iarbã, satele mute, copacii vîrtoºi cu frunza nelþitã în Florar. � Tot mã întreb, logofete, oare cu ce nãpastã grea sã-i fi obijduit cerul p creºtini? Ce molimã cumplitã sã fi rãpus buruianã ºi dobitoace? Miriºtea-i seacã, nu vãd fibã, oricît mi-am aþintit urechea n-am auzit glas de cocoº - sã numi zici, rogu-te, cã fac zeamã din cei de tinichea cãþãraþi în vîrful casei -neam de cîine nu ne-a întîmpinat, nu zãresri altã orãtanie. Cã foamete aprigã stãpîneºte meleagul, asta pricep ºi eu, dar ce blestem a a pricinuito? Logofãtul þinea buzele strînse sub musteâþa subþire albitã de pulberea drumul, ochii cercetau cu înfrigurare zarea. Rãspunsul zãbovi ºi slujitorul crezu cã nu vorbise îndeajuns de145

tare, ori cã gînduri mohorîte astupaserã urechile boierului. � Molima aceasta se cheamã o vistierie goalã, Machidoane. Ludovic a secat-o bãtînd rãzboaie ce au sporit hotarul Franciei ºi i-au înãlþat steaua pe bolta Evropei unde þara Bourbonului se socoteºte azi cea dintîiA istovit-o ridicînd lãcaºe neasemuite spre slava Celui Veºnic, dar ºi a sa, cãci numele sãua rãmîne viitoriei cu zestre bogatã de palate, castele ºi tot ce poate rodi mai de preþ din mintea ºi mîinile fãpturii omeneºti. Nici un principe vreodatã, în afarã de stirpea florennilor Medici, n-a oblãduit cu atîta sîrguinþã stihuitorii, cioplitorii de slovã ºi piatrã, mi argintari, aurari ºi ai penelului. Dar o datã cu acestea, a pierit gãina cu care bunicãsãu, al patrulea Henric, se fudulea cã fierbe în oala celui mai sãrman dintre supuºii sãiOsîndiþi la foame, calicii au ajuns a stîrpi iarba, scurmã þarinã spre a gãsi mana pãmîntulu frunzele copacilor, ºi nu-i încearcã sila sã se îndestuleze cu carne scîrnavã de cloþan, cîne ori pisicã. Slujitorul se închinã, alungind piaza rea. κi amintea cã prunc fiind, pe vremea celuilalt domn, ªerban Vodã, foamete cumplitã se abãtuse asupra Chiprianei. Atunci auzise dintîia oarã de mana pãmîntului, un soi de lut gras. Muierile scoteau din el o zeamã pãcurie ce-þi umfla pîntecele dovleac. Cei ortomani dosiserã în tainiþele unde altãdatã palbenii cîþiva pumni de mazãre uscatã. Rodeau trei boabe în zi ºi zãceau pe vatrã cruþîndu-ºa de a ieºi în ogradã. Dar nici atunci nu se spurcaserã creºtinii din Chipriana cu stîrvuri de dobitoace netrebnice. κi rosti gîndul cu glas tare. Radu Andronic clãtinã capul fãrã zîm � Pesemne n-aþi fost lihniþi îndeajuns. � Pesemne� Foametea îºi arãtase colþii cu patruzeci urmã poposind în Normandia, Anjou, Mâine, Touraine, Blesois ºi Auvergne. Þãranii îºi lepãdarele nãvãlind lãcuste asupra tîrgurilor. Montauban scria la 1695 cã în þinutul sãu mor zilnitru sute de oameni, intendentul din Limousin numãra 70 de mii de suflete care-ºi îndopau pîntecele cu castane putrede. Copiii rãscoleau pãmîntul cu beþiºoare ascuþite în cãutareaunilor� Ilie Machidon oftã îndreptîndu-se în ºa.146

Strãbãteau codru de stejari bãtrîni. Cununile împreunate boltã lepãdau umbrã groasã, strãpuno de suliþele aurii ale dimineþii. Tropotul cailor acoperea ciripitul pãsãrilor, dar urechea slujitorului desluºea la rãstimpuri rîsul ciocîrliei scãpate din laþurile înfometaþilormion zãbovea adulmecînd ciuperci cu chivere roºii, ori pintenul voinicului, rãsãrit din rãcoarea muºchiului catifeliu, gonea apoi cu urechile cãzute pe ceafã sã prindã din urmã cãlãraºpri dintr-o datã zvon de glasuri ºi spade încruciºate. Logofãtul descãleca, îi fãcu semn slurului sã stãpîneascã armãsarii ºi, pãrãsind poteca, se afundã în frunziº. Cãlca fãrã multã lietul celor ce se înfruntau era mare ºi le-ar fi fost peste putinþã sã-i audã paºii. Paisprece zdrahoni din steagurile de pedestraºi ale Mãriei Sale Ludovic sîrguiau sã rãpunã un bãrbasprinten, învãluit în mantie vineþie, care le þinea piept cu iscusite lovituri de spadã. Pedestraºii încercau cu vicleºug sã-i abatã ochiul fluturîndu-ºi lampioanele, pãlãrii negre cu ile întoarse, chenãruite în terþei galben ºi alb. Prin straiele desbumbate li se vedea pieptul nãpãdit de rapãn; tãlpile ciubotelor largi, rãsfrînte, îºi þineau zilele prinse cu capesîrmã ºi sfoarã. Logofãtul pãrãsise Francia de ºase ani, dar în ãst rãstimp oºtenii nu-ºi uiile. În zadar ostenise marchizul de Louvois, dregãtor de seamã al Bourbonului, sã dea tipar ºi rînduialã nouã armiei. Steagurile se întregeau ºi acum din calicii arcãniþi cu ºireteri de-a sila, din pungaºi ºi datornici trimiºi la temniþã, ucigaºi, vînturã-lume, ori hainiie-ºi îndopau chimirul din sarea ºi tutunul trecute peste hotar fãrã îngãduinþa stãpînirii. Sevoiaºã -cinci bani pe zi pentru oºteanul de rînd - ºi-o sporeau asudînd la înãlþarea cetãþiel mai ades din furtiºaguri mãrunte, în satele silite a-i gãzdui, ori tîlhãrind la drumul mare. Oºtenii luau pildã de la cãpeteniile lor. Mareºalul de Villars nu se ruºina a porunci dãri grele de rãzboi pãstrînd în teºchereaua senioriei sale o parte dintre ele. Celor ce-i ºriciserã cã mareºalul face ruºfeturi, Ludovic le-o curmase scurt: �Da, dar le face ºi pe ale mele� � � Punga, monseniore! strigã oºteanul ºi drumul e al domniei tale.147

Bãrbatul în strai vineþiu începuse a da semne de ostenealã, încerca sã-ºi þinã spatele sloboe o clipã capul, purtînd rãspuns spadei vrãjmaºe, venite lãturiº, ºi logofãtul desluºi cu uimeaua neagrã care despica de-a curmeziºul obrazul strãinului. Oºtenii trudeau sã-l rãpunã peilip D�Antin, conte de Saint-Lo. � Franþuzul trebuie izbãvit, Machidoane, ºopti Radu Andronic, altminteri nu vom afla niciodatã ce diavolii a pus la cale cu nemþii în Transilvania. Slujitorul îºi fãcu semnul crucii, stupi în palmã ºi apucã cu nãdejde ciomagul. Simion eli dinþii, boierul trase armele din teacã. Se repezirã vultureºte din trei pãrþi. Spada ºi ngherul logofãtului vãtãmau încheieturile oºtenilor-cumaºi, rãsuciþi spre a-i pune stavilã, u scîntei întîlnind fierul potrivnicilor. Moartea de om nu-ºi gãsea cinstire în cugetul boierului. Pe buze, îi stãruia zîmbetul cel rãu iscat în asemenea lucrãri. Patru ascuþiºuri cãutptul logofãtului. Radu Andronic le înfruntã bãrbãþia cu lovituri deprinse sub podurile Romei, fãrã pereche în vicleºug. Patru mîini însîngerate lepãdarã sãbiile. De cealaltã parte, Ili desluºea vrãjmaºilor ºtiinþa bacilor din Þara Vrancei. Ciomagul fãcut roatã frîngea oþelul or subþiratice, aºa cum frîngi osul de gãinã, poposind pe grumaji ºi ºale. Rãcnetele celor azdruncinau atunci pãdurea, gonindu-i vietãþile spre cotloane umbrite. O bubã zgîlþînatã din cãscã ochii cît strãchinioarele cercînd sã desluºeascã strã-vezimea albastrã a codrului. Scvodite de ascuþiºul spadelor alunecau fãrã a-i rãni privirea oarbã, deprinsã a destrãma vãlutatice. � Spor la coasã, Machidoane! strigã, rîzînd, Radu Andronic. � Mulþumesc de vorbã bunerule! O rugãminte aº avea, dacã domnia ta îngãduie. Lasã mie buruienile rãmase sã le aduc îcãci gustul jungherului îl ºtiu. Simion îºi fãcea slujba printre oºtenii cu flinte. Îndatã c sãlta pocnitoarea la ochi, dulãul zbura cãtre el înfigîndu-i colþii în ceafã. Filip D�Antinde vrãjmaºi, rãmase în privealã. Ochiul teafãr mãsura cu deosebitã uimire fãptura logofãtulue haina. Cãmaºa albã nãscocea pete fugare printre veºmintele cîrja-liilor, spada ºi jungheruseau giulgiu subþire148

cu repeziciunea þintarului lovit de streche. Semãna cu un diavol. Haita oºtenilor tîlhari se subþiase. Ilie Machidon înainta spre Saint-Lo cu spatele învîrtind bîta. Gîndul cel ºugl þãranului era sã miruiascã mãcar o datã ºezutul franþuzului, chipurile din nepricepere. Cîla se nãpusti fulger spre ºalele contelui, Filip D�Antin feri, vestind: � Stinge-þi pornirea, slujitorule! Vrãjmaºii s-au risipit! Saint-Lo îºi încopcie mãnuºa de amandinã ºi porunciachidon în valahã: � Scuturã-mi colbul! Plugarul roºi de mînie pînã la rãdãcina sprîncenelorlintit. Ochii logofãtului scãpãrarã flacãrã, buzele i se despicarã în rînjet hain. � Îndrãzneche, conte! � De ce? întrebã D�Antin cu zîmbet uºurel. M-ai îndatorat în-mînîndu-mi cheile i, þi-ai dovedit apoi dragul ce mi-l porþi, scoþîndu-mã teafãr de sub stãpînirea junghereloraºe. Cu asemenea poliþe am îndrãznit a te socoti prieten. Iar slugile prietenilor mei sînt ºi ale mele. Rîdea mînzeºte, zgîndãrindu-l anume. Radu Andronic îl cercetã scurt, apoi scaprul, aprinse luleaua ºi slobozi fumul zîmbind. � Prieten!� Doamne, cum le desluºeºti tu pe toate! Acum pricep rostul bucatelor poruncite hangiului. � Care hangiu? Logofãtul cãutã cãtre slujitor. � Vezi, Machidoane? Fãptura aleasã prea lesne îºi uitã milosteniile, dar aceasta nu-i o pricinã care sã ne sece nouã mulþumitã. Hangiul din Lyon, conte, cãruia i-ai umplut buzunãrile cu aur spre a ne pune dinainte merinde cu cheltuialã. Cînd risipeºti o sutã de livre se cheamã cã datornicul þi-e prieten ºi nu de soi oarecare. � Nu-þi pricep vorba, dar mã legãn cu nãdejdea cã urmînd împreunã drumul mi le-oi descîlci pe toate cu rîndul. Boier ndronic rãmase stanã. � Alungã asemenea gînd, monseniore. De astã datã ochiul franþuzului secu adevãrat. � Ce anume te împiedicã? � Chipul domniei tale! Nu-mi place! Iar tovãrãºia mi-a149

plãcea ºi mai puþin. Machidon strecurã cãutãturã iute cãtre Filip D�Antin. Franþuzul, albit man, încercã sã surîdã. O vãpaie roºie îi fulgerã privirea. � E bine, logofete� Preþuiesc oaziºuri în vorbã. Îngãduie doar o întrebare. Socotindu-mã vrãjmaº, de ce mi-ai izbãvit zileleRadu Andronic sãri fulg în ºa fãrã a atinge scãriþa. Saint-Lo îi prinse calul de dîrlogi. Sî vedea clocotind în vinele întunecate. � Aºtept rãspuns. � Am chibzuit cã nu þi-a sunat încã Aºadarã, te mai îngãdui. Filip D�Antin scãpã dîrlogii ºi începu sã rîdã. � Mã îngãdui?! � Ne Radu Andronic ºi dãdu pinteni calului. De patru nopþi ploaia ciobanului asupreºte conacul. Ceasurile se tîrîie moºnegeºte, gheboºate de apã ºi osemintele frunzelor biruite în luni Brumãrel. Sprijin focul cu vreascuri uscate, dar joaca flãcãrilor nu izbuteºte izbîndã asupra urîtului strecurat hoþeºte în chilioara mea. Îmi simt încheieturile posomorite, le aud jelitul. Trag oghealul pe umeri ºi mã aplec fãrã bucurie asupra cãrþii pãrintelui Ilarie. Drul oamenilor Mãriei Sale prin acel tîrg al Parisului, mai bogat în stricãciuni decît Sodoma ºi Gomora luate laolaltã, îmi vatãmã cugetul. Mã gîndesc la domnia ta, frate cetitorule, cale te afli în urma lor, ºi-þi tem fiecare pas. Valahii ºi-au pãstrat trupul neprihãnit de ispite spurcate, trudind sãnãtos în ceasurile de dragoste, în case ºi pe uliþe au rãsãdit fãrãoarea de sulcinã a curãþeniei. Mi se face darã inima purice ºtiind cã muierile lor te vor trage de mînecã la tot felul de isprãvi scîrbavnice, cã vei vedea cum preacurvesc la umbra ºanrilor, ori cã spurcã hudiþele sub privirea cãlãtorului. Ascultã ruga nevrednicului Pahomie, cetitorule, ºifereºte-þi încãlþãrile, dar mai vîrtos cugetul de glodul acelor stricãciuni caecinsteºti la întoarcere uliþele Bucureºtilor.

150

CAPITOLUL VIII � TÎRGUL BLESTEMAT Intrarã în Paris la prima scaldã a dimineþii. Lumina cenuº poposi dintîi pe bolta de la Domul Invalizilor, dezbrãcã de negurã calul ºi trupul de bronz al lui Henric, pe Podul cel Nou, se strecurã adînc pe poarta Sfintei Ana, de la Notre-Dame, desluºind subþioara scobitã în piatrã a Sfîntului Marcel ce rãpunea balaurul. Staile celor douãzeci ºi opt de rãsbunici ai Mîntuitorului, rigile Iudeei ºi ale lui Israel, stãpîneau catul dintîi al catedralei, cãutînd cu blîndeþe asupra tîrgoveþilor. Deºi Sfîntul mna la cumpãtare �cãci lãcaºul cu zidurile acoperite de aur îºi lasã credincioºii fãrã izmende Sully, feciorul unei strîngãtoare de vreascuri, ajuns canonic, aºezã la 1163 prima piatrã a catedralei fãrã seamãn în mãreþie ºi numãrul de pungi secãtuite. Zorile îºi înfipserãdin cioburi ce se afla deasupra porþii judecãþii din veac, alcãtuind nimb fãrã asemuire Fecioarei, dupã care, pãstrînd cuviinþa, vestirã rãsãritul dintîi palatelor de pe uliþele Saint-s, SaintMartin, Saint-Antoine ºi Saint-Denis ºi numai dupã aceea ciocãnirã în ferestruicile ghimirliilor din chirpici ºi lemn tencuite cu ghips, ale miºeilor. Cei mai harnici tîrgoveþi se dovedeau neguþãtorii de rachiuri, îºi statorniciserã polobocul de holercã la rãscrde uliþi, abia prididind sã umple cupele secate dintr-o înghiþiturã de meºteºugarii zoriþi sslujbã. Brutarii din Gonesse ºi zarzavagiii picoteau pe capra cãruþelor, cu hamurile slãbite în poala pestelcilor de piele, încredinþîndu-se cu totul cailor care mînau singuri spre pieþele ºi halele din parohia SaintEustache. Deschideau rar un ochi spre a nu se trezi împresuraþi de turmele de boi, vaci ºi oi pe care le aºteptau securile mãcelarilor. Cînd ochiul toropit de somn nu veghea, se isca halima mare. Un ceas, pe puþin, îi lua neguþãtorului sã se descurce din oastea de dobitoace. Suduia, privind cruciº de mînie, maica netotului ºi Joia lui grasã, poala Fecioarei ºi ibovnica preotului din satul celui nãtîng. Ciobanul fluiera în vremea asta fãrã habar, în hazul jupîneselor pornite la tîrguialã ºi aecilor cu cãlimãri de corn la brîu care se desfãtau ca la panoramã. Cînd lumina aurie ºi plie rãcoare151

cãdea tremurînd pe dalele cheiurilor Gesvres, La Pelletier, Conþi ºi Quatre-Nations, se ivirã cu huiet, din pricina roþilor cu verigi de fier, primele rãdvane. Machidon însã cerceta cu mirare mare scaunele purtate de calici, unde-ºi odihneau trupurile groase feþele subþiri. Aceeaºi buimãcealã, se vede treaba, îl încercase ºi pe doftorul englez Lister, dupã cum însuºi domnia sa mãrturisea, asemenea cãlãtorie necinstea obrazul Parisului. Privirea þãranului din Chipriana fugi apoi la racla cu douã roþi - vinegretã - la care opintea înhãmat un creºtin cu trup firatic, poreclit �catîr botezat�. Îi dãdea ajutor împingînd lãdea trenþãroasã, ori pruncul ºtirb, cu privire ostenitã. Picioarele goale intrau pînã la glez în glodul negru. Þãranul îºi fãcu o cruce îndesatã. � Spune-mi, rogu-te, logofete, eºti încam apucat strîmb drumul? � De ce? � Dupã învãþãtura pãrintelui Sofronie din Chipriana, aºa slui cu corniþe. � Þine-þi inima, împãrate, cãci ãsta-i abia începutul. Tîrgul se însufleþisea. O datã cu obloanele ridicate dinapoia drugilor grei de fier ce fereau deopotrivã ferestrele avuþilor ºi calicilor, se ivirã în uliþe pruncii. Desculþi, cu cãme-ºuicile ferfe în privealã pîntecele, viermuiau sugînd din beþiºoare lungi de sfeclã dulce printre neguþãtare trãgeau norocul de poale încã din primele ceasuri ale dimineþii. Pentru a le pricepe strãdaniile rãcnite cu toatã vlaga gîtiþei, Machidon le cerceta tejghelele ºi tarabele purtate pe umeri: gogoºi ºi plãcinte, sau talpã de pus la ciubote. Negustorul era însoþit de un meºter care te slujea fãrã zãbavã, te descãlþa ºi, cît ai înghiþi o bîrdacã de zeamã din aguaraba megieºã, îþi dregea încãlþãrile. Se mai aflau de vînzare blãni de iepure ºi miþã, prunstropite de brumã, din Tours, unt galben din Vannes, mere roºii smãlþuite, a cãror coajã fusese lustruitã cu postav aspm, cîrnaþi graºi ºi hribi albi, ca omãtul, butii mari cu brînzã ge Brie, piersici aurii din Corbeil, frunze ºi coji de nucã pentru cãnitul pletelor ºi musteþiîor cãrunte. Deprins cu hãrmãlaia din Tîrgul Stambulului, Ilie Machidon152

nu þinea seama larmei, pîndind paºii lui Simion care se strecura anevoie printre picioarele tîrgoveþilor. Se putea lesne rãtãci în halimaua de coºuri cu marfã, potãi uliþarnice, ecaþi de lucrãtori în straie din piele ºi pînzã surie, cãlugãri ºi grãmãtici, trenþãroºi puºrocului. Jupanii, þanþoºi, cu bãrbia ºi nasul în vînt, pãºeau mãsurat spre curþile unde vremceasuri aveau sã împartã dreptatea. Bãietani de 7-8 ani le þineau cu amîndouã mîinile coada a veºmîntului, spre a nu o tîrî în glod. Aveau poruncã asprã sã nu se holbeze în lãturi. Hazei n-avea pereche cînd, din pricina vreunei minunãþii, pruncii înþepeneau uitîndu-ºi slujba.rcãnit ºi neºtiind ce se petrece în spate, dregãtorul se împiedica ori, opintindu-se prea tare, îºi lãsa bucata de veºmînt în mîna bãietanului. Desfrînate tinere - cele sãrite de 25 deeau ceasurile crude ale dimineþii - încercau sã-i ademeneascã vîrîndu-le sub nas umerii calzi, aromiþi cu mosc, le prindeau mîna cu de-a sila, spre a-i face sã-ºi întoarcã ochii la obrajii trecuþi prin fãinã de Veneþia, a cãror albeaþã o sporeau �muºtele� � bulzuri cît gãmãlirã - aciuate pe bãrbie, ori în puful auriu de lîngã ureche. � Nu te holba, Simioane! porunci Ilie Machidon, rãsucinduse spre cîine. Ia pildã de la mine ºi mai vîrtos pilda logofãtului. Amarnic mã mai mustrã cugetul c-am îngãduit sã ne urmeze rigoarea asta de dulãu. Domnia ta ii cum îi þãranul, deprinde repede� În Piaþa Dauphine fãcurã popas. Logofãtul descãleca ºi pl de dîrlogi începu a trece prin sita ochilor mulþimea de pierde-varã, oºteni ºi podãrese, îfãrã dor de ºcoalã, paji, teleleice, borfaºi ºi coþcari. Se îmbulzeau sã vadã drãcãriile pãpau nãscocirile celor bogaþi de gurã, cumpãrau te miri ce mãrunþiºuri sau flecãreau cu ochii rologiul Samari-tainei, cugetînd cum sã rostuiascã pînã spre amiezi cei cîþiva gologani pent o ciorbã de varzã ºi o mãsurã de holercã. Spre mirarea lui Machidon, mulþi tîrîie-brîu îi fne logofãtului. Boierul rîdea cu ei, le zicea pe nume ºi împãrþea gologanii. � Sãnãtos, Char gãsit-o pe Lucienne, moº Luc? Unchiaºul tresãri. Ochii clociþi clipirã mãrunt în lumina153

soarelui apoi, recunoscîndu-l pe Radu Andronic, zîmbi ºtirb. � Te-ai întors, monseniore? N-am gãsit-o� Blestematul acela de grenadir o ascunde bine. Dar tot le vin de hac! Nu-l cunosc ei pe moº Luc! Nu-l cunosc defel! ªi în fundul iadului îi gãsesc! Logofãtul îi azv o teºcherea micã. � Sînt încredinþat. κi fãcurã vad spre statuia rigãi Henric al IV-lea. Ion îºi lepãdase privirea la terfegoºii intraþi în voroavã cu logofãtul. � Cum se cunoaºte boumai cu obraze alese poartã prieteºug� Sub copitele calului de bronz, lîngã rindeaua unui teslar, logofãtul îl zãri pe Toine, un potlogar ciumpav care þipa ca din gurã de ºarpe rîndudu-ºi fãrã încetare marfa: besactele mici, cît o acãriþã, pocale, uleiuri, parfumuri ºi dreseacuri vrãjitoreºti ce fãgãduiesc scut pentru glonþ ºi deochi de oºtean ºi cal roib, apã des vraci pentru dobîndirea frumuseþii ºi a vieþii îndelungate. Un gavanos cu zeamã sinilie sorbitã vreme de ºase sãptã-mîni împreunã cu o lingurã de cenuºã, la ceasul cînd bat tunurile vgele Soare ºia deºertat pîntecele, îþi schimba ochii negri ori alunii în albaºtri. Toanta ab aºtepta zorile, îºi cerceta cu inima purice ochii în mirazã ºi dãdea buzna mînioasã în piaþsemenea ispravã i se trãgea tîlharului braþul betegit. Cel mai adesea însã, Toine grijea sorocul ºi îºi statornicea pentru o vreme negustoria la altã rãscruce a Parisului, lîngã Bastil ori Saint-Germain. Pe care o simþea mai neghioabã o aºtepta, încre-dinþînd-o cã privirea înse a-i bate cãtre albastru dacã o cercetezi cu luare-aminte. Încã un gavanos ºi îngerii vor rãtãci drumul spre cer, bezmeticind în apele ochilor ei azurii. Dar poate cã printre neamuri sau megieºi se aflã vreo muiere pe care o cheamã Mathilda. Trebuia sã i-o spunã din vreme ºi sã nu-i caute cu nedreptate pricinã. Oriºicine ºtie cã asemenea nume e cu deochi ºi ungã rodul farmecelor ºi leacului oricît de iscusit. Logofãtul îl cercetã zîmbind o bucatã deme. Cînd îi întîmpinã privirea, ciumpavul scoase un chiot de bucurie, sãri zvîrlugã peste ta cu uleiuri ºi-i apucã mîinile. � Seniorul valah! Binecuvîntatã zi!154

� Te vãd teafãr, Toine! � Sã mã fi vãzut domnia ta ieri! � Cum merge negustoria? � Vorba gasr, monseniore, biniºor spre prost. Cum sã meargã?! Muºterii-s nãtîngi, dar ºi norocul meu leeamãnã. Logofãtul strecurã privire lãturiºã ºi îºi apropie buzele de urechea cioflingarului.rbã cu tine Toine. Tot la Trei Clopote stai? � Pînã cumpãr palatul ducelui de Guise� Cînd sãaºtept, seniore? � Disearã, dupã zece ceasuri. Întrebã în treacãt: Tabarin mai trãieºte? ToiTabarin era gardian la temniþa Bastiliei. � Dacã nu l-a împins cumva necuratul sã-mi încerce doftoriile pentru îndreptarea ochilor cruciºi, poþi fi încredinþat. Sãi dau de veste? Radu Andronic îi fãcu cu ochiul ºi se îndepãrtã. Îl gãsi pe Machidon dinaintea unei tarabe cu mov bemeveci. Neguþãtorul îºi prãpãdea puterile, fãlindu-ºi marfa: nãdragi strimþi ostãºeºti, aa genunchi cu bumbi ºi panglici, fesfesele ºi fireturi, ori dimpotrivã, fãrã podoabe pentru minþile aºezate, berneveci de soi din atlas pentru zaiafeturi alese, din piele ºi canavãþ, din postavul flamanzilor, ori al þesãtorilor de la Alep. Negustorul rãscolea mormanul fãrã sã-ºi cruþe osteneala, fluturînd pînzãria, trãgea vîrtos de craci încredinþînd muºtesãturii, îi poftea sã-i încerce urmîndu-i pilda. Ilie Machidon îl cercetã cu zîmbet, chibzuiavan se mai înghesuiau dracii la gura lui. Simþindu-l pe Radu Andronic alãturi, îl rugã sã-i desluºeascã vorbele. � Ce necaz îl munceºte pe aista, logofete, cã-mi þiuie urechile de atîelanie? � Încredinþeazã tîrgoveþii cã marfã ca a lui nu se întîmplã în tot Parisul. Aºa-i el vinde în pagubã ºi cu biruinþã mare pentru muºterii. Face ºi o prinsoare. De izbuteºti sã dci nãdragii smuîgîndu-i de craci, îi dã de pomanã. O muiere roºcovanã, sub un cortel de horbe ivi în capul pieþei. Zãrind-o, logofãtul începu a-i face semne ºi îi ieºi în întîm-pinare.i îi crescuserã dintîi ochii, scoase un þipãt nedesluºit, apoi îi picã în braþe. Slujitorul, tîlc,155

se întoarse la iþarii neguþãtorului. Creºtinul îºi încerca norocul acum cu alþi gurã-cascã. iarã clãbuci, mîinile opinteau la crãcii nãdragilor. Un gînd nãstruºnic rãsãri în mintea sl. Rîzînd întrascuns, scoase cosoraºul din chimir ºi-l piti în palmã. Pîndi ochii neguþãtorulcercetau într-altã parte ºi crestã iute cusãtura. Se prefãcu apoi ademenit de prinsoare înced de mîntuialã un nãdrag floriu. Neguþãtorul bucuros, îi înghesui marfa dinainte, poftea oamii la privealã. Machidon trase cu nãdejde de bernevecii crestaþi ºi se pomeni cu cîte un crac în fiece mînã. Piaþa Dauphine se umplu atunci de hohotele tîrgoveþilor. Jupînul rãmase dstanã de buimãcealã, azvîrli nãdragii în capul plugarului ºi bolborosind vorbe ce nu aduceau dezmierdare îi fãcu vînt de umeri. Ilie Machidon, urmat de cîine, se îndepãrtã rîzînd. Dibureo zece paºi un trenþãros ce stîlpea zidul Samaritainei ºi îi lepãdã cîteva pãrãluþe dimpre *** La unsprezece ceasuri dimineaþa, soarele poposea în crivatul cu polog al contesei Henriette-Anne de Motteville. Aurul luminii opintea sã ridice pleoapele ostenite, umãr la umãr cu ceasornicul de pe gheridonul din lemn aromitor de santal care slobozea unul din cîntecele lui sieur Lully. Contesa asculta zvonul vesel al clopoþeilor întinzîndu-ºi mãdularele subþirele în aºternutul de horbotã, apoi sãltîndu-se în capul oasineþe celui de-al treisprezecelea Ludovic. Statuia rigãi veghea de la patruzeci de paºi numãraþi ferestrele contesei spre a primi în fiece dimineaþã sãrutãrile trimise din vîrfetelor firave. Pe Regele Soare îl veselea din cale afarã preþuirea Henriettei de Motteville pentru pãrintele sãu ºi fusese cel dintîi care fãcuse haz la Versailles cînd curtenii ºoptiserã cuvintele contesei: �Henric al IV-lea cu prostimea stau pe Podul cel Nou, Ludovic al XVI-lea cu oamenii de neam în Place Royale, fecioru-sãu - buzele bãtrînei pufneau a dispreþ - cu birarii ºi sãmãdãii lui în Place des Victoires�. Cãci aici fusese înãlþatzece ani în urmã statuia ultimului Ludovic. Hotãrît, contesa n-avea sã priceapã în veac învole Regelui Soare cu oamenii de proastã seminþie, chiar dacã ele156

aduceau ruºfeturi grase. La urma urmei, dacã chibzuiai drept, maicã-sa, bãlana aceea cu minte de vrãbiuþã, dovedise gusturi la fel de proaste. Cînd te cheamã Ana de Austria ºi ai fost soaþã lui Ludovic al XIQ-lea, nu primeºti în crivatul tãu pe Mazarin, un socotitor italian de stirpe îndoielnicã� Henriette-Anne de Motteville îºi alungã gîndurile. Ziua se arãtaa frumoasã pentru a-i aduce stricãciune. Trandafirii rozalbi ai covorului înfloreau sub dezmierdarea soarelui, un hulub îºi primenea penele în frasinul dinaintea ferestrei - îl vedea bine prin miraza veneþianã ºi se bucura, cãci turtureaua vesteºte zi bunã -pîntecn-o mai nãcãjea, dovadã cã ultimul leac din sînge de viperã, rãºinã, miere ºi pãr ars de clodevãrat tãmãduitor. Aroma lui Florar îi stîmi gustul pentru o preumblare în rãdvanul roºu delitera spre Bois de Boulogne. Contesa zgîlþîi veselã clopoþelul de argint ºi slujnica se ivi într-aceeaºi clipã purtînd tipsia prînzului cel mic. Ciuguli cu poftã din oaia cu sos ºi usroi, culese cîteva fire de sparanghel, duse la buze degetul muiat în miere de Narbonna, sorbi cîteva linguri din zeama de ceapã ºi broaºte, meºteri cocoloaºe din brînza de Gruye ºi, înghiþindu-le unul cîte unul, fãcu semn slujnicii sã ridice blidele. Rãmase pe marginecrivatului bãlãngãnindu-ºi picioarele. Purta colþuni de lînã albã, moale, cãci temea cu deosjunghiul ºi guturaiul. � Ce s-a mai întîmplat, Madeleine? Ai veºti de soi, þi-o citesc pe vîul nasului. Chicoti, ºi zulufii suri îi jucarã pe umeri. Slujnica, o muiere sprintenã din Touraine, cu privirea vicleanã, îºi coborî pleoapele, întrebarea contesei era aidoma în fiece dimineaþã. � Nu-i un ceas de cînd prinþesa palatinã a trecut cu rãdvanul luînd calea Fonebleaului. � Ah! Nemþoaica n-are somn deloc. N-o lasã sã doarmã cîmaþii cu varzã ºi gîndul ce 28, �bãtrîna maimuþã�, mai rãsuflã. Amîndouã niºte neghioabe� Altceva, Madeleine? � Contel datornic bancherului Bernard 5 mii de scuzi.Francoise d�Aubigne, marchizã de Maintenon, vãduva poetului Scarron, soþia morganaticã a lui Ludovic dupã moartea Mariei Tereza, spaniola. 15728

� Iar? Sînt sãtulã de el ºi Mazarinetele29 lui� Vorbeºte-mi despre cineva de soi. De pildã, leine de Scudery. Mi-ar plãcea sã arãt la fel de chipeºã. ªtii cîþi ani a împlinit? � Nouãze ºi trei, Madeleine! Ei? � E mînioasã foc cã suta de scoici se plãteºte trei livre, iar pereea de potîrnichi roºii douã livre ºi opt soli. Jupîneasa noastrã l-a întîlnit pe bucãtarul laþa Quinze-Vingts. Doamna contesã s-ajurat cã nu va mai pune gura nici pe nisetru, cãci regele, de bunã seamã, s-a betegit la cap prepuind cã ea îºi va uºura punga de douãzeci de si pentru a mînca un peºte. Bãtrîna îºi izbi palmele înveselitã straºnic. � Ah, zgîrcita! Vãdteafãrã de vreme ce ia aminte la preþul broaºtelor. Sã faci bine sã-l trimiþi pe Julien cu upaneraº de roze ºi gînduri de sãnãtate în uliþa Poseaux. � Doamna de Scudery nu iubeºte rozeine, atunci umple-l cu alt zarzavat. Noi am primit flori, Madeleine? � Bineînþeles. Crini roºii din grãdina contelui de Pontchartrain. � Vrea sã-mi arate cã nu-ºi uitã prietenii,eºi Ludovic a fost destul de gogoman ca sã-l cocoaþe cancelar. Atît? � Grãdinarul marchizului de Dangeau, urmã slujnica, a venit în zori cu un copac de liliac alb ºi poruncã sã-l rãsãdscã sub ferestrele trapezei noastre. Doamna contesã va vedea singurã isprava. Henriette-Anne de Motteville începu sã rîdã. � Bietul marchiz! Cînd eºti îndeajuns de norocoasã ca soate chipeºe, se nãscocesc chiar la ºaptezeci de ani copaci înfloriþi peste noapte înadins pentru tine. Mai sînt veºti, Madeleine, cãci abia aºtept sã-þi istorisesc visul meu. � Prinþearcourt a cîºtigat douã mii de scuzi la pharaon. � Femeia aceasta are degete îndemînatice� Aisprãvit, Madeleine? � Cea din urmã veste ne-a adus-o însuºi grãdinarul marchizului. Ducesa de Gesvres a primit din punga cãmãtarului Bernard douãzeci ºi cinci de mii de scuzi,29

Poreclã datã nepoatelor lui Mazarin. 158

�pourboire� pentru birul pe fanarele Parisului. � Nu mã mirã deloc. Ducesa e croitã pe potriva pãrinþilor, negustori sadea. Hm, Boisfranc!� Dar ciuleºte bine urechile, Madeleine! Am visat� Contesa se preumbla prin odaie. Boiul subþiratic, învãluit în pînzã gingaºã, þesutã aluneca pe cleºtarul mirazelor din Saint-Gobain. Ocoli cu dibãcie mescioarele aurii încãrcate cu sticlãrie din Orleans, ºi poposi lîngã o zeiþã pãgînã, dãltuitã în argint de mCellini cu mai bine de o sutã cincizeci de ani în urmã. � Am visat� Ochii împîcliþi clipeau rare, în vreme ce degetele dezmierdau potirul din mîna zeiþei. Am visat un bãrbat cãlare pe bidiviu alb. Slujnica îºi dosi cãscatul. Tipsia cu blide atîrna greu, iar contesa visa în fiece noapte. � Mã asculþi? Nu i-am desluºit chipul, dar ce mi s-a pãrut cu deosebire ciudat e cã stãtea strîmb în ºa. ªi totuºi semãna a gentilom. Cunoºti tu pe cineva cãlãrind în plãcea sã ghiceºti cãci eu nu mã mai pot bizui pe þinerea mea de minte. � Sînt încredinþatã va desluºi pînã la amiazã, spuse fãrã credinþã slujnica. E vineri, zi prielnicã rãstãlmãcir! Atunci, îmi voi struni rãbdarea încã un ceasdouã. Grijeºte de rochia cireºie cu pene ºi cii. Poftesc o plimbare în pãdure� Sã nu uit! Porunceºte-i lui Julien luminãri de 22 de parale ºi sã se schimbe neguþãtorul. Escrocul îmbinã ceara albã cu seu ca sã-mi vateme ochii. Sluj fãcu închinãciune ºi pãrãsi camera. Contesa de Motteville se proþãpi dinaintea mirazei. κiricul degetelor în pocalul cu unsoare de Cordoba ºi începu sã-ºi frece creþurile chipului hîuit. �Gentilom pe bidiviu alb, cãlãrind strîmb� Cine sã fie?� *** � Încaltea nu-mi pare rãu it pe deºelate, zi ºi noapte din Valahia pînã în tîrgul ista, spuse Ilie Machidon, cercetîndl pe logofãt printre gene. Înotãm frumos prin glod ºi alte celea, spre a numãra calicii ºi vturã-lume la ceasul cînd musca îºi cautã adãpost în ochi, iar sudoarea curge159

Milcov. Prepuiesc cã e taman slujba pentru care ne-a mînat Mãria Sa încoace� � Ai auzit de vorba ceea ce se numeºte rãbdare, împãrate? � Domnia ta ºuguieºte sau uitã cã eu sînt þãran. o o mie ºapte sute de leaturi de cînd rãbdãm� Se îndepãrtaserã de Place Dauphine ºi, acum, tle drum prin ulicioare pipernicite, boier Andronic pãrea sã umble dupã frunza frãsinelului. Fãcea popas dinaintea unor cãsoaie fãþuite, desluºindu-i slujitorului cine-i procopsitul care le stãpînea, ducele de Guise, de Lauzun, ori de Guiche, conþi, paraconþi, cavaleri ºi alþii asemenea, rãmînea la privealã dinaintea zidurilor neguroase de mãnãstire. Se învpoi pe Cours-la-Reine, uliþã largã cu pãdure de ulmi scornitã anume pentru hãlãduiala avuþilcu un soi de piaþã la mijloc unde zeci de rãdvane se puteau învîrti ºi rãsuci fãrã a-ºi aduc. Bãrbaþi muchelefi dãdeau bineþe oricãrei carete sãhindu-ºi pãlãria ghiftuitã de pene - n-aidon în toatã ograda pãnã-raie cît creºtea aici pe o singurã cuºmã - neguþãtori de acadele, a soli, duceau de colo-colo rãvaºele dulci. Muierile, ghilosite ca sfîntul altar în duminica Paºtelui, le primeau în vîrful mãnuºilor, îºi zvîrleau ochii pe ele, apoi le strecurau bet tainic în horbota sinilor. � De, fãcu slujitorul, ºtiu cã aiºtia au mîntuit cu aratul, i grija secerii n-o hîþînã nici pe domnia ta, cãci, har Domnului, sîntem în Florar. � Ai luatrinderi noi, împãrate, rîse Radu Andronic. Nu te ºtiam grãind în deºert. � Aºa o fi! De cîndt ca izmana cea udã de alþii, deprind toate celea� � Tragem în gazdã la cucoanã de neam marenu se cuvine a poposi la casele dumneaei înainte de amiezi. Spre a întîmpina nãvala celor cu proastã creºtere, porþile rãmîn închise, iar dulãii vegheazã zidurile. Ai priceput? Ilichidon clãtinã capul, fâcînd buze de harap. � Cum sã nu? Aflã, domnia ta, cã asemenea învãþã vãru-meu Gheorghiþã. De cîte ori îl poftesc sã-mi cinsteascã bãtãtura zice: Aº veni pe la vmi-e ruºine de cîini� Ce nu pricep e altceva. De ce nu ne oploºim la vreun han ca tot drumeþul, ºi cãdem popic pe capul creºtinilor?160

� Franþujii socotesc rateºul gazdã pentru cei de proastã seminþie, iar noi avem a bate la porþi înalte. Al doilea, jupîneasa -contesã de Motteville - e muiere cu rubedenii ºi prietenii de soi la Curtea lui Ludovic ºi va depune multã rîvnã spre a ne sãri în ajutor. Slujitorul îi strecurã cãutãturã lãturiºã. � Chibzuieºte bine, logofete� Mi-e cã doi þãrani ca mine ºicinã de sfialã. � De-acuma, se prefãcu a ofta Radu Andronic, m-am deprins cu pocinoagele celor din Chipriana. Om adãuga la rãboj ºi om socoti la urmã. � Voia domniei tale, boierule� Dacã îngãdui mai pun o întrebare ºi apoi tac, cãci multe cuvinte de laudã am sã-þi aducram poartã rîvna jupînesei? Ochi negri, ori alt soi de pãcate? � Gîndul contesei, rîse logof, pentru asemenea blãstãmãþii a ostenit de mult. E muiere în asfinþitul vieþii. L-a cunoscutcîndva pe tata. � Deci tot ochi negri, descîlci iute Machidon. Acum ori odinioarã, tot un drac, chiar dacã a nãpîrîit. � Pesemne þi-o fi fãcut boier Costache mãrturisenie, spuse Randronic. Mie nu mi-a deºertat isprãvile inimii. � Lesne de priceput. Cine dãscãleºte raþa a uti pe baltã? Hei, Simioane, pe unde hãimãneºti? Cîinele, luînd pilda celor de-o seamã cu ela tîrgoveþilor, sãltase laba dinapoi rezemînd statuia din inima pieþei. Slujitorul suspinã cu amãrãciune, mormãind: � Nu ºtiu cum î-oi descotorosi de asemenea deprinderi, logofete, cãcstatuie spre a-i fi de folosinþã, la ceasul nevoilor, nu cred sã ne ridice Mãria Sa Vodã în Chipriana� Radu Andronic retezã de-a curmeziºul Place Royale ºi opri lîngã clopotul de sticlce streºinea porþile Palatului Motteville. Sub herbul contesei, un dragon cu cununã de ghinde, se desluºea numele încrustat cu buchii de aur pe marmura pîclie. Douã ceasuri petrecuse Henriette-Anne dinaintea mirazei. Ajutatã de patru slujnice isprãvise dãrãcitul anevoios al pãrului, înãlþat pe caturi din sîrmã ºi petice de postav. Din creºtet cãdeau înalã bine chibzuitã panglici, pene ºi zulufi cumpãraþi în dugheana negustoresei Martin. Venise apoi rîndul obrajilor, împrospãtaþi cu lapte virginal ºi161

nectar de Nissa. Pomãda din Florintia ºi ceara de Madrid alcãtuirã tencuialã de nãdejde pulberii de orez grecesc ºi roºului de Spania. Contesa ºovãi înainte de a statornici bolzul de tafta cumpãrat la Perla muºtelor, din uliþa Saint-Denis. II hotãrî în colþul ochiului ºi poi aromele. Slujnicele se îndesarã cu clondiraºele tîrguite la jupîn Guilleri din uliþa Tablettiere, deºertînd pe umerii ºi braþele contesei apã de tuberoze ºi ambrã, scorþiºoarã, ceruzn. Cercetîndu-se în miraza cu douã uºi, bãtrîna ceru Madeleinei sã-i îndrepte un fir de sprinã ºi deschise besacteaua cu odoare. Alese colan greu de mãrgean, asemenea cerceilor, ºi unsprezece brãþãri de aur menite sã-i încolãceascã braþele pînã în dreptul coatelor pentru privirii pielea încreþitã de vreme. Tot atîtea ghiuluri, ºi din aceeaºi pricinã, îndesã în dnodate de gutã. Trecuse astfel al cincilea ceas ºi contesa îngãdui rãgaz slujnicelor sã-ºi tgã sufletul. Prinse putere ºi domnia ei, deºertînd un pocal cu rachiu de mãrar din Ile de France, dupã care-ºi îndestulã nara cu mahorcã. Oftã mulþumitã ºi porunci straiele. Peste cãMadeleine îi rîndui douã fuste de tafta vîrtoasã. Beþigaºe din fildeº ºi lemn, þesute între u pîntecele vlãguit al bãtrînei. Veni rîndul rochiei zmeurii. Pe poalele din brocart, slujnicele aninarã mãnunchiuri de aur ºi argint. Henriette-Anne de Motteville începu a se preumbla prin încãpere cu ochii lipiþi de oglindã. O nemulþumea coada rochiei cãci mãsura abiaoi arºini ºi jumãtate. Prostul de Ludovic îngãduia 17 arºini doar reginei, 13 prinþeselor dege, vreo 4 duceselor. Nãpãstuirea înfierbînta dimineaþã de dimineaþã obrajii contesei ºi rosrbe grele despre slobozenia calicã ce-o dãruia Bourbonul supuºilor sãi. Cînd straiul era nou, mînia nu i-o ostoia decît laptele de busuioc dres cu mosc pe care Madeleine grijea sã-i stea la îndemînã pentru a-l plimba sub nasul stãpînei. Trecea cu asemenea prilej un ceas bun pînã cînd Henriette se hotãra sã porunceascã vînturarul. Avea sumedenie, zugrãvite lori, poame, coºari, maimuþe, pagode, ori te miri ce alte nãzbîtii. Mãnuºile cu horbotã de a ºi arãmite cu ambrã îi þineau culoarea. Mercure galant, gazeta domnului de Vise, povãþuise cinci ani în urmã jupînesele ca �straiul162

degetelor� sã fie croit în Francia, din piele de Spania ºi cusut în Englitera. � Sînteþi taripeºã! se linguºi vicleanã o slujnicã tinericã, pripãºitã de puþinã vreme la casele conteseiandafir� � Scuturat! i-o retezã Henriette. La ºaptezeci de ani nici bunul Dumnezeu nu-mi poate porunci sã mai fiu frumoasã. Mãscuþa, Madeleine, ºi grijeºte ca altã datã sã nu-mi inice neghioabã în iatac! Madeleine strecurã toantei cãutãturã apãsatã, apoi dibui în puiul me petic de catifea neagrã cu douã borte lunguieþe. În preumblãrile cu caleaºca, la pãdure, orpe Coursla-Reine, jupînesele þineau pe ochi mãscuþã spre a aþîþa dorinþa cãlãreþilor de a le. Slujnica n-avu vreme s-o aºeze pe chipul contesei. Bãtrîna azvîrlise privirea pe fereastrã ºi dintr-o datã îºi purtã fãrã grai palmele la pieptul sãrac. Gura cãscatã cerºea picurerile se îmbulzirã nepricepînd ce se petrece. Doar Madeleine, ascu-þindu-ºi privirea, desluºi tulburarea stãpînei. Se simþea la fel de uimitã. Doi cãlãreþi ºi un cîine tãiau PlaceRoyurmeziºul, îndreptîndu-se spre porþile lor. Iar unul dintre ei se afla strîmb în ºa� � Valahsti sugrumatã contesa. Apoi ceru Madeleinei laptele de busuioc. Îl întîmpinã în sala cea mare a primului cat, aºezatã pe un crivat îngust ºi lungãreþ, cu speteazã înaltã, cãci picioareai slujeau. Spre a dobîndi vlagã, Henriette-Anne de Motteville poruncise încã douã cupe de basamac, aþîþînd roºul obrajilor sub suliman. Întinse mîinile ºi Radu Andronic i le prinse nchind. Depuse sãrutare cuviincioasã din vîrful buzelor pe fiecare. Contesa ºi le smulse fãrã prea mare grabã, rîzînd cu tulburare. � Altfel s-ar cuveni sã-l primesc pe feciorul borului Constantin Andronic, dar bãtrîneþea îºi are poruncile ei. � Doamna contesã de Mottevil a ºtiut sã ocoleascã asemenea pacoste� � Cunoºti istoria cu trunchiul ºi aºchia. Ej bine, eoit cu totul pe potriva pãrintelui domniei tale. Ai fagure pe limbã, iar mierea nu-þi lipseºte nici din priviri. Nu, nu rosti o singurã163

vorbã! Dintîi poftesc veºti din Valahia� Madeleine! Covorul nare trebuinþã de îndreptare, iade porþelanuri sã îngrijeºti în lipsa oaspeþilor. Porunceºte vizitiului sã deshame, cãci mi-t pofta de pãdure. Slujnica pieri pe uºa albã cu dichisuri de aur ºi Henriette îºi strînse plele spre a îngãdui loc alãturea logofãtului. Chipurile lor se iþeau acuma în miraza aninatãre douã sfeºnice. Soarele de amiazã pãtrundea prin borþile rotunde aflate deasupra uºilor, cora parizienii le spuneau �ochiul boului�. Pe zidul din stînga spînzura un chilim gobelins, chindisit în þesãtoria statornicitã de domnul Colbert. Închipuia o vînãtoare de cerbi ºivindu-l, logofãtul îºi zise cã numãrul purtãtorilor de coame întrecea cãlãreþii ºi ogarii so Nimic nu se schimbase de cînd pãºise ultima datã în salonul contesei. Capul ºi umerii lui Ludovic al XHI-lea cioplite în alabastru se aflau tot pe mescioara de marmurã, ceasornicului îi lipsea aceeaºi bucãþicã de smalþ, acolo unde acele se îmbinau. Simþi, ca ºi altãdaþa lemnului moale în urechile scoicilor ce împodobeau jeþurile. Istorisi pe îndelete cum o duce cu sãnãtatea boier Costache, nãscocind tot felul de isprãvi care nu mai intrau de mult în socotelile bãtrînului. Contesa îl asculta privindu-l cu luare-aminte. � Te-ai fãcut bãrbat, logofete! Cînd ai plecat din casa mea, acum cinci ani, erai un copilandru� Ochii ºi dinþii sînt ai lui Constantin. Celelalte� De unde ai celelalte daruri? Ah! Hotãrît, n-am sã-þi dau prilejul sã-mi cunoºti nepoatele! Vreau sã le tihneascã somnul. � Voi fi nemînMi le amintesc zburdãlnicind prin grãdina doamnei contese. Angelique, Mãrie, Athenais, Charlotte� Deºi fetiþe, biruiserã încã de pe atunci o oaste de inimi. � În zadar apeºi, rîs de Motteville. Nu sînt deprinsã sã rostesc de douã ori o vorbã. Am spus nu, ºi nici prin minte nu-mi trece sã mã rãzgândesc. Au capete de vrãbiuþã. Un bãrbat ca domnia ta izbuteºte lee rãsuceascã ân jurul degetului cel mic cît ai întoarce privirea. � Nu pentru asemenea isprã am bãtut drumul Parisului, spuse Radu Andronic. Bãtrâna îºi rotunji ochii mici de buhã ºi ii palmele164

înciudatã de braþele jilþului. � Voi, Andronicii, cu slujbele voastre o sã-mi veniþi într-o i de hac. Speram un popas de cel puþin doi ani. Ai fi alungat zilele sãrace în bucurii din casele unei sãrmane bãtrâne. Tocmai poruncisem slugilor sã îngrijeascã odãile domniei te. Aripa dreaptã a palatului are priveliºte neasemuitã. � Cer iertãciune doamnei contese� � ºaptezeci de ani iert fãrã odihnã. Cît ai de gînd sã zãboveºti? Logofãtul îºi plecã priviregi de atlas. � Cinci, poate ºase zile. Slujba domneascã mã mînã. � Slujba domneascã! pufni Hette-Anne. Bag de seamã cã valahii nu cunosc mai mult de douã cuvinte. Nici principele Brancovan nu-ºi primeneºte deprinderile. Þine gonaci la Curte, nu dregãtori. � Dacã doamna contesã îngãduie, i-aº aminti cã tata a avut cinstea sã o cunoascã în treburile sale neguþãtiesc ca la spartul verii� � Fãrã fãgãduieli, i-o curmã bãtrîna. La ºaptezeci de ani nai vrem, mã miram cã nu mã iscodeºti asupra Charlottei. � Mi-aþi poruncit sã n-o fac ºi mã supun, rRadu Andronic surîzînd. Nãdãjduiesc în schimb cã pot îndrãzni sã aflu cîte ceva despre marchBarbezieux30. � E un prost, spuse iute contesa. N-a moºtenit nimic de la tatã-sãu, Louvois, în afarã de ifose ºi nasul bîrligat. Ludovic i-a dat dregãtoria pe vremea cînd se afla stãpînit de farmecele Francoisei. Se întrerupse rãsucindu-ºi tot trupul spre boier: Ascultã! Ce treburi ai cu marchizul? Logofãtul cãutã rãspuns fãrã însemnãtate, care sã n-o aprindã peBãtrîna nu era nãtîngã ºi avea inimã pentru Valahia. Trecuse prin Bucureºti în celãlalt veacopas silit de o vãtãmãturã a piciorului. Se afla în drum spre Stambul, unde frate-sãu, trimis al Bourbonului pe lîngã padiºah, o poftise sã petreacã o varã. Cu acel prilej îl cunoscusee stolnic, pe Brîncoveanu, care încã nu suise treptele domniei, pe pãrintele Fãrcã-ºanului º alþi boieri de seamã.30

Louis le Tellier, marchiz de Barbezieux, ministru de Rãzboi. 165

Cu Costache Andronic se mai vãzuse de douã ori la Paris, cãci drumurile omului le poruncesc treburile, inima ºi soarta. Prins la strîmtoare, logofãtul n-ar fi ºtiut sã dezlege potecile lui boier Costache în Francia. E adevãrat, doamna de Motteville trãgea în cîrcã un spor de zece ani faþã de pãrintele sãu, dar iar era adevãrat cã franþuºca fusese muiere dibacu mijloc mlãdios ºi cu haz pe care anii îl vlãguiserã, dar þinerea de minte a celor ce o cunoscuserã îl pomenea ºi azi. Mai intra la socotealã ºi jupîneasa Irina, treazã veºnic în inierului Costache, aºa cã scarmene ºi desluºeascã cine o putea zilele duse. Slujba logofãtului era însã cu primejdie ºi silea la tainã. Or, ºtiut este cã limba muierii n-o cetluiesc ºaptlacãte nemþeºti. Contesa îi simþi ºovãiala. Surîse depunîndu-ºi degetele firave pe umãrul bou te ispitesc. Rãposatul conte avea vorba lui: decît nimic mai bine o minciunã. Eu gîndesc altfel. Sãltã cintezoi ºi strãbãtu odaia de la un cap la celãlalt. Poalele rochiei de atlas dezmierdau þesãtura covorului. � Cum pot ajunge la marchiz? întrebã încet Radu Andronic. Tocmai la aceasta chibzuiam. Multe cãrãri duc spre acelaºi loc, dar nu toate-s pietruite. � Galbenii ºi muierile au fost dintotdeauna cãlãuze sigure, surîse logofãtul. Bãtrîna sãii. Se oprise dinaintea capului retezat al lui Ludovic. Trãgea nasul de alabastru prins între degetele încîrligate. � Hm, pufni, galbenii ºi muierile! Asta o aflãm din scutece ºi clipã de clipã sub cel de al paisprezecelea Bourbon. Dar cîþi galbeni ºi care muieri anume trebuie sã-i primeascã? � Mã bizui pe iscusinþa ºi poveþele doamnei contese. � Fã-o cu slã, logofete. Vãd rar Versaillesul ºi nici regele nu se înghesuie cu invitaþiile. O fi avut el supuºi statornici în simþãminte, dar ale mele sînt fãrã pereche, cãci lam duºmãnit dint ºi o ºtie. Radu Andronic încercã s-o abatã din calea aducerilor aminte. Cã nu-l iubea pe Regele Soare ºi cã doar silitã de dregãtoria contelui se abãtea din an în paºte la Curte, o ºtreg Parisul. Dar bãtrîna îi þinea ºi rãbojul fãrãdelegilor. Dacã începea sã le numere, n-ar umãtatea spre asfinþit.166

� Aflu cu mirare cã multe case mari ºi-au hîrbuit blazonul. Doamna de Motteville îºi înfipsenile în pãr. Dãdu însã de ace, pînzã ºi sîrmã, ºi le trase friptã, cu un strigãt uºurel pe c seama mîniei. � Pricina tot Ludovic se cheamã! A nãscocit petrecerile spre ruina celor avuþi. Averile mari s-au istovit pe straie, odoare, echipaje ºi jocuri de cãrþi. Spre a nu li se scoroji blazonul, nobilii noºtri sînt siliþi la însoþiri de proastã seminþie. Banchul Samuel Bernard face tot ce pofteºte din Ludovic, pentru cã are o avere de 60 de milioane. Iar regele dã pilda. Sîngele nãvãlise în obrajii contesei învineþindu-i, mîinile îirau de nemulþumire. Cînd de Gesvres ajunge sã-ºi însoare fiul cu odrasla unui Boisfranc oarecare, iar un Cosse, un Cosse!, duce la bisericã, pe burgheza Bechameil, nu-þi pare rãu cã moartea începe sã dea tîrcoale casei tale. Auzind þipetele bãtrînei, Madeleine crãpãDoamna contesã a cerut laptele de busuioc? � N-a fost nici o clipitã vorba despre laptele acela afurisit. Ieºi! Slujnica îºi trase capul, strecurînd privire grea ºi apãsatã logofui. � O neobrãzatã! se stropºi Henriette-Anne, ºtergînd zîmbetul de pe buzele boierului. Sinrul ei necaz e cã nu s-a nãscocit ceva care sã întreacã în repeziciune degetele cînd trebuie dez-bumbe rochia dinaintea unui bãrbat. Logofãtul îºi drese glasul. Rosti cu gîndul la ale lui: � Pe fiul ducelui de Gesvres l-am avut tovar㺠în ºcoliþa din Strasbourg. � Bunã învãt, nu pot tãgãdui. A luat zestre 700 de mii de livre. Acesta-i preþul unui fecior de neam! ªi cînd te gîndeºti cã Isus a fost vîndut pentru cîþiva arginþi. Dacã Iuda era senior fnu mai ieºeau pãgînii atît de lesne la socotealã� Vrei ºi alte preþuri? Ei bine, am sã þi le costã douã mii de livre dacã ai poftã sã ajungi valetul regelui, ºase sute de livre dacã eºean ºi þi s-a urît sã veghezi Alsacia, tot douã mii de livre de tînjeºti dupã cãpitãnia unei. Douã mii de scuzi a numãrat ducesa de Lude spre a fi poftitã la serbãrile lui Marly. Iar acestea sînt pourboire-uri mãrunte. Celelalte ajung la un milion, da, da, atît a primit Filip, fratele regelui, pentru învîrtelile armurierilor. Oftã: Se vînd de toate la Paris, logofete, iar tîrgul cel mare nu se aflã la poarta167

Saint-Michel, ori la Saint-Nicolas-des-Champs, ci în pârul muierilor. Contesa mai zburãtãci o vreme prin cãmarã. Dãdea din braþe asemenea unei pãunite bãtrîne, rozîndu-ºi supãrrepezi ºi încîlcite. Cînd osteni, îºi dãdu drumul în jeþ fãrã a mai lua aminte la orînduiala atlas. � În Valahia, spuse logofãtul, am fost povãþuit sã încerc a pãtrunde la ducesa de Ar ibovnica lui Barbezieux. � Burgheza aceasta se crede neasemuitã, ºi-a nãscocit strãmoºi, aºie de os regesc, ºi tînjeºte din toatã inima sã-ºi facã un salon. Cînd ºtii cã bunicã-su eraardier care lustruia ceaprazãria în casa unchiului meu, baronul de Rouvroy, nu poþi sã nu te prãpãdeºti de rîs. Logofãtul se prefãcu mîhnit peste mãsurã de asemenea întîmplare. κitrebarea printre suspinele bãtrînei: � Doamna contesã o vede uneori? Henriette-Anne de Motteville sãri din jilþ. � Unde þi-e mintea, logofete? Cînd doresc sã vãd pe cineva caut chiri mai de soi decît al cumetrei Denis, cãci muierea aceasta îºi primeneºte numele o datã cu ibovnicii ºi mult mai des decît aºternutul. De altfel, urmã cu voce mai cumpãnitã, Barbezieux, ca toþi bãrbaþii fãrã vlagã, nu-ºi ia hotãrîrile în iatacul muierii. Ducesa n-are nici o upra lui. Bãtrîna sporovãia gaiþã. Dupã toate semnele, socoti logofãtul, contesa nu mai sta riveala Parisului ca altãdatã. Vârstnicã acum, se mulþumea sã spurce isprãvi cu nimic mai stice decît cele sãvîrºite în tinereþea ei. Pe Ludovic îl cuminþiserã anii ºi marchiza de Mainar Curtea nu mai semãna cu Sodoma cc înspãimîntase Evropa cu treizeci de ani în urmã. La vremea aceea prinþi, dregãtori ºi cancelari se cutremuraserã ori fãcuserã haz, dupã înþelepciuncãruia, de ticãloºiile Versaillesului. În timp ce spaniola Mãria Tereza cãuta întunericul calei pentru a-ºi ascunde obrajii dogoriþi de ocarã ºi inima vãtãmatã, Bourbonul se desfãta înele a douã ibovnice. La Valliere ºi contesa de Montespan, iar mai ales izmenita aceea cu zulufi înflãcãraþi de Fontanges îl urmau pretutindeni pînã ºi în sfînta bisericã de la ain. Plozii, legiuiþi ºi nelegiuiþi, viermuiau pretutindeni, chiar ºi în cãmãrile reginei,168

ºi nu se afla muiere la Curte sã nu pizmuiascã noroacele teleleicilor. Nobilii cei mari - Rohan, Treville, Guiche, Guise nu trebuiau minaþi cu gîrbaciul spre a trãi dupã acelaºi tipar. Curtea mustea la vremea aceea de sforãrii, uneltiri, rãvaºele de dor ºi leacurile aþîþãtoare ale spiþerului Voisin, iar petrecerile eretice se þineau lanþ. La aceste petreri, Bourbonul, fudul nevoie mare de trupul sãu bine croit, se ivea aproape despuiat în straie romane, cu coif bãtut în adamante. Frate-sãu, Filip, alt zãlud, îi þinea umbra cun vînturar turcesc, ducele de Enghien cãlãuzea indienii, iar Conde cel nãsos se afla, Doamne apãrã-mã!, în fruntea seniorilor în-veºmîntaþi în bodroanþe otomane. ªi cine putea oarafetul acela de pominã �bucuriile ostrovului vrãjit�?! 600 de oaspeþi petrecuserã atunci, ºae zile încheiate. Comedianþii lui jupîn Moliere înfãþiºaserã Prinþesa din Elida, Tartujfe ºiilitã, meºterul Vigarini grijise de jocurile iscusite de ape ºi artificii, marchizul de La Valliere, fratele ibovnicei, norocos la prinsoarea inelelor, cîºtigase o spadã, un chimir bãtut în adamante ºi cîte ºi mai cîte! Numai cu prilejul acelei petreceri, istorisea mereu boier Costache ce se afla atuncea la Paris, un neguþãtor vînduse horbotã pentru 80 de mii de livre. Cumetriile regelui de la Vincennes ºi Fontainebleau nu osteneau decît dupã trei zile. În cea dintîi, oaspeþii îmbrãcau straie de tîrg, în cea de-a doua vîr-a treia se iveau mãscuþele ºi veºmintele mãsluite. Pe Craiul Soare, de n-ar fi fost bãrbat rãsãrit, l-ai fi putut încurca luîndu-l drept þigan din þara spaniolului, Montespanca stîrn mînia cerului, în zdrenþe de podãreasã, culeasã pe malul Nilului, contesei de Motteville, ochioasã ºi nurlie, i se desluºea buricul între ilicul mãrgeluit ºi ºalvarii strãvezii. Toatestea le depãna boier Costache cu ferealã de urechile jupînesei Irina. Radu Andronic fãcea haz ascuns de nemulþumirea cuviincioasã pe care o dovedea acum contesa. Doamna de Motteville, mai domolitã, îºi saturã cea de a doua narã cu mahorcã. Începu a-ºi rãsuci inele cu buzele fãcute pungã: � Am chibzuit, logofete. Nu-mi place sã trag de poale gogomanii care-l slujesc pe Ludovic, dar îmi calc pe inimã. -Voi întocmi douã scrisori, una pentru marchiz, cealaltã pentru169

sorã-sa, contesa de la Riviere, care mi-e finã. Dacã tinerii nu ºi-au pierdut de tot recunoºtinþa, îþi pot îngãdui cã vei fi primit de Barbezieux. Nu, nu-mi mulþumi� κi lãsã totuºui, care i-o purtã la buze, surîzînd cum ºtia dumnealui cã-i stã mai bine. � M-am bizuit mulpe bunãvoinþa ºi iscuseala doamnei contese, fãrã a mã teme o clipã cã nu voi gãsi dezlegare rilor mele. Henriette-Anne trase uºor de urechea boierului, apoi îl certã cu degetul. � Nu-mi umbla cu zaharicale! Poruncesc îndatã prînzul ºi cît se moºmondesc slugile, ai sã-mi ioriseºti despre Valahia. Stolnicul Cantacuzene mai trãieºte? O fãpturã straºnic de ursuzã. Edestul de mare ca sã-þi pot spune cã a fost singurul bãrbat din tîrgul Bucureºtiului care nu mi-a fãcut ochi dulci. *** Cumãtrã Michaud, muiere aprigã cercatã de ani ºi necazuri, þineaanul Trei Clopote, rateº deschis calicilor îndeajuns de procopsiþi spre a-i putea lepãda doi soli în fiece noapte, pe o uliþã desfundatã de la marginea Parisului ce se chema SaintSauveur. Pentru blestemãþiile ºi fãrãdelegile petrecute aici, uliþa dobîndise ºi al doileme: Curtea Miracolelor. Zece asemenea curþi se mai aflau în cuprinsul tîrgului. Pentru a te încumeta sã calci aceste locuri, îþi era de trebuinþã îndrãznealã þeapãnã, ori dor de rivat de iarbã verde sub candela cea veºnicã a stelelor. In curþile minunilor se înghesuiau toþi miºeii, hoþii ºi desfrînatele, trenþãroºii ºi betegii. Oºtenii fugiþi de sub porunca reau miluialã cu flinta în mînã ºi hangere în priviri. Vãtãmaþi ori prefãcuþi, cu rãni deschala slobodã, ori înfãºurate în trenþe murdare, leproºi, rîioºi ºi ciungi pe dinafarã sau pe au în turme fãrã fricã de Dumnezeu, dar cu spaimã nãprasnicã de Marele Coesre. Cãpetenia îi eîngãduind crîcnet, îºi avea tain din agoniseala amãrîþilor, le împrumuta dupã plac muierile care se desfrînau la margine de uliþã pentru doi dinari. Toþi aceºtia se socoteau norocoºi cãci izbutiserã sã scape170

de bolniþele lui Ludovic. Stãpînirea încercase fãrã istov sã primeneascã vãzduhul Parisului oarea lor. Cu douã veacuri în urmã, milogii erau trimiºi la galere, Henric al IlI-lea îi smintea în case de nebuni, cel de al IV-lea le rãdea scãfirliile. Netrebnicii temeau bolniþele ultimului Bourbon, adevãrate temniþe de unde numai Dumnezeu te slobozea înaintea Judecãþii de Apoi. La Salpetriere, muierile zãceau cîte ºase într-un culcuº de paie, primeaun veºmînt de lînã, saboþi, o zeamã lungã, pîine ºi apã. Pentru munca sãvîrºitã sub porunca au simbrie. Traiul bãrbaþilor la bolniþele Bicâtre, Hotel-Dieu, Châtelet sau For-l�Eveque nu se dovedea mai bun. Hoþi, ucigaºi, vînturã-lume noptatici ºi milogi orbeau din pricina cãmãlor neguroase. Îi rãpuneau pecinginea, osîndele grele, apa de pe ziduri ºi cloþanii hulpavi. Toate acestea i le desluºi logofãtul lui Machidon, care se crucise dinaintea straielor terfegoase poruncite de Radu Andronic. Slujitorul zãri printre trenþe pielea boierului însemnatã de cuþit. O crestãturã veche se desluºea la vintre. Machidon o cunoºtea, sese ranã primejdioasã pricinuitã de o spadã scurtã, tãtãrascã. Aceeaºi spadã ruginea acum îi deal din tîrgul pãgînesc al Ienichioiului, alãturi de þeasta gãunoasã a vrãjmaºului. � Miloveþilor, îºi urmã boierul învãþãtura, e tare sãracã, aºa cã netrebnicii îi îndeamnã la faptunîndu-le beregata sub stãpînirea hangerului. Pentru a-l sili pe franþuz sã-ºi lepede teºcheaua, trebuie mai întîi sã-i deschizi pîntecele. � Îmi creºte inima cît o pîine moldoveneascãujitorul, cînd vãd cã dovedeºti atîta bãrbãþie, logofete. Era Ia noi în sat unul Poalelungi umbla cu cãmeºa desfãcutã spre a-i citi oamenii rãnile dobîndite în bãtãlia cea mare cu tãt-e capul doldora de istoriile chiprienilor, Machidoane. Ia-o pe scurtãturã, cãci timpul ne e mãsurat! � Într-o zi rea, urmã slujitorul, focurile iscate de strãji pe dealuri au vestit nãvala paginilor. Sãtenii au prins degrabã sãºi ascutã coasele spre a-i primi cum se cuvine. Ce crezi domnia ta cã a fãcut vãru-meu, Poalelungi? � ªi ãsta þi-e vãr? întrebã logou-l dintr-o171