REFERAT PEDIATRIE

IMPORTANŢA KINETOTERAPIEI ÎN

RECUPERAREA PICIORULUI EQUIN

CONGENITAL

TĂBĂCARU( TARACHIU) RĂDIŢA

ANUL II MASTER

KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

FAC. de ED. FIZICĂ şi SPORT

PICIORUL VAR EQUIN CONGENITAL

Piciorul este o maşinărie complexă ca şi o fundamentală parte a corpului nostru. Este

un centru secundar al sistemulul nervos ce este direct conectat cu creierul şi

deasemenea este o unitate de pompare a sângelui în întregul corp. Piciorul necesita

stabilitate continua şi echilibru şi nu trebuie forţat în încălţăminte neconfortabilă altfel

funcţionarea complexului osteoarticular, sistemului muscular şi sistemului circulatoriu

vor fi afectate. Dacă încălţămintea nu se potriveşte perfect partea din faţă a piciorului

trebuie constant să suporte greutate mărită, adică cea a întregului corp. Statisticile

arată că 80% dintre picioarele oamenilor peste 20 ani suferă de noduri şi bătături.

Dealungul secolelor forma piciorului uman a fost clasificată în trei mari categorii:

picior pătrat, picior egiptean şi picior grecesc. Acestea sunt forme diferite de picioare

pentru care cercetătorii Valleverde Study Centre crează “pantofi măsurabili” potriviţi

pentru 90% din populaţie. Piciorul păşeşte pe pământ 3-4 milionane de ori pe zi şi

poarta greutatea medie totală de 14.000 tone. Într-o durată medie de viaţa acoperă o

distanţă de două ori şi jumătate în jurul pământului.

Picior egiptean Picior pătrat Picior grecesc

Piciorul uman, adaptat la staţiunea bipedă, are o dublă funcţie : primeşte greutatea

corpului şi permite derularea dinamică a pasului în timpul mersului. Aceasta

presupune în acelaşi timp rezistenţă şi supleţe. Piciorul cuprinde 26 de oase, de talie

şi structuri diferite, 31 de articulaţii şi 20 de muşchi proprii.În acelaşi timp piciorul

este în general deformat, prins între forţele mecanice ale corpului şi cele ale

încălţămintei, de multe ori departe de a fi ideală.

Studiul piciorului este întotdeauna asociat cu cel al gleznei deoarece muşchii care

mobilizează glezna au toţi o acţiune de rezistenţă asupra piciorului.

Piciorul în var equin este termenul general folosit pentru descrierea unei varietăţi

mari de poziţii neobişnuite ale piciorului. Fiecare dintre următoarele carecteristici

poate fi prezentă şi fiecare poate varia de la uşoară la severă:

- piciorul (mai ales călcâiul) este de obicei mai mic decât normalul

- piciorul e orientat în jos

- partea din faţă a piciorului e rotata înspre celălalt picior

- piciorul poate fi rotat cu totul în sus şi spre interior, astfel încât, în cazuri extreme,

partea internă a piciorului poate fi orientată în sus.

Majoritatea tipurilor de picior în var equin sunt prezente de la naştere (picior în var

equin congenital). Acest tip de picior poate apare la unul sau la ambele picioare. La

aproape jumătate din copiii afectaţi, ambele picioare sunt afectate.

Deşi piciorul în var equin este nedureros la sugar, tratamentul ar trebui instaurat

imediat. Piciorul în văr equin poate cauza probleme semnificative pe măsură ce

copilul creşte, dar cu tratament precoce, majoritatea copiilor născuţi cu picior în var

equin

Classificarea Diméglio : evaluarea adducţiei antepiciorului de la 0 la 4

Cauze

În unele cazuri, piciorul în var equin este doar rezultatul poziţiei bebeluşului când se

dezvoltă în uterul mamei (piciorul în văr equin postural).

Mai frecvent, totuşi, piciorul în văr equin este cauzat de o combinaţie de factori genetici

şi de mediu nu foarte bine cunoscuţi. Această condiţie clinică e destul de frecvenţă. Apare

la 1 din 1000 de nou născuţi şi este mai frecvenţă la băieţi decât la fete. Apariţia unui caz

de picior în văr equin în familie creşte probabilitatea de a apare şi la copiii acelei familii.

Dacă în familie există un copil cu picior în văr equin, şansele ca şi cel de-al doilea copil

să aibă această afecţiune cresc mai mult.

Piciorul în var equin prezent de la naştere poate indica şi alte probleme de sănătate,

deoarece e asociat şi cu alte maladii cum ar fi spina bifidă.Din acest motiv, atunci când

este identificat piciorul în văr equin, este important că acel copil să fie investigat şi pentru

alte probleme. Piciorul în văr equin poate fi de asemenea şi rezultatul altor boli care

afectează nervii, muşchii şi sistemul osos, cum ar fi accidentul vascular cerebralsau

traumatismul cerebral.

Simptome

Piciorul în var equin este nedureros la sugar, dar în cele din urmă cauzează

disconfort şi devine un handicap motor vizibil. Lăsat netratat, piciorul în văr equin

nu se îndreaptă de la sine. Piciorul va rămâne răsucit şi diform, iar membrul inferior

afectat poate rămâne mai scurt şi mai mic decât celalat. Aceste simptome pot fi mai

evidente şi mai problematice pe măsură ce copilul creşte. Pot apare de asemenea

probleme cu alegerea unor pantofi potriviţi şi cu participarea la joacă normală.

Tratamentul care începe la scurt timp după naştere poate ajuta la depăşirea acestor

probleme.

Diagnostic

Ecografia fetala efectuata cand fatul se dezvolta intrauterin poate uneori descoperi

piciorul in var equin. Totusi, este mai frecventa descoperirea acestei conditii clinice

de catre specialist dupa nastere, pe baza aspectului si a mobilitatii picioarelor si a

membrelor inferioare. In unele cazuri, mai ales daca piciorul in var equin este datorat

numai pozitiei intrauterine a copilului (piciorul in var equin postural), piciorul e

flexibil si poate fi miscat intr-o pozitie normala sau aproape normala.

In alte cazuri, piciorul e mai rigid sau mai teapan, iar muschii gambei sunt foarte

incordati. Radiografiile nu ajuta de obicei la confirmarea diagnosticului, deoarece

unele oase ale piciorului sau ale gleznei nu sunt complet osificate (pline de material

osos) si nu se vad bine pe radiografie.

EXAMEN CLINIC

La nastere diagnosticul clinic al piciorului varus-equin nu pune mari probleme

datorita deformarilor caracteristice ale antepiciorului asociate celor ale retropiciorului La

inspectie unele picioare sunt scurte, ingramadite si latite, cu santul supracalcanean

posterior si medio-plantar foarte profund, in timp ce alte picioare sunt mai gratioase, mai

alungite. Cand equinul astragalian este sever fata inferioara a calcaiului priveste in jos,

inauntru si in spate. Orientarea spatiala a calcaneului este conditionata de equinul tibio-

astragalian, care adauga o falsa supinatie.

Dupa principiul lui Mac Connail corectia equinului suprima aceasta falsa

supinatie a antepiciorului. Piciorul deformat, e rasucit spre inauntru, marginea sa externa

este convexa privind spre in jos, pielea este intinsa. Marginea interna este concava, pielea

este scurta. Exista numeroase santuri: unul mediotarsian lateral intern foarte marcat, care

este urmat de un sant mediotarsian plantar, unul submaleolar intern si unul subcalcanean

posterior. Marea tuberozitate a calcaneului este ascensionata.. Proeminentele osoase

anormale sunt situate deasupra piciorului (jonctiunea cervico-cefalica a astragalului si

marea apofiza a calcaneului).

Retractiile capsuloligamentare, aponevrotice si musculare sunt observate la

palpare cu cateva aderente pe fata interna.

Stabilirea gradului malformatiei se face prin descompunerea elementelor care

alcatuiesc deformarea piciorului.

Adductia piciorului pe gamba se masoara prin unghiul pe care il face axul gambei

cu axul piciorului privit din fata si poate fi de 10-80°.

Adductia antepiciorului pe retropicior se apreciaza pe fata plantara, masurand

unghiul format intre axul antepiciuorului si axul retropiciorului. Acest unghi variaza intre

0 si 40°.

Supinatia corespunde rasucirii piciorului in jurul axului antero-posterior. Piciorul

calca pe marginea sa externa, marginea interna a piciorului se ridica, iar planta are

tendinta de a privi, in sus, in supinatie, formand cu solul un unghi de 0-70°.

Equinul corespunde extensiei piciorului pe gamba. Pentru a masura marimea

unghiului de equin se apreciaza privind din profil unghiul format de axul gambei cu cel al

piciorului. Acesta poate fi de la 90º cat este normal pana la 180º.

O data cu inceperea mersului deformarile elementare se accentueaza si, in special

supinatia si adductia. Din cauza ca greutatea cade in afara piciorului, acesta se sprijina la

mers mai intai pe marginea sa externa, apoi pe fata dorsala. La acest nivel se produce cu

timpul o calozitate si poate aparea o bursa seroasa ce seamana cu un al doilea calcai..

Planta adesea scobita este orientata in sus si posterior: marginea interna a piciorului , din

cauza adductiei antepiciorului este frinta in dreptul articulatiei mnedio-tarsiene, iar cea

externa apare alungita. Datorita mersului devine vizibila rotatia gambei, cand rotula

priveste inainte, maleola externa apare mult anterior fata de cea interna.

Tratament

Tratamentul pentru piciorul in var equin incepe de obicei la scurt timp dupa nastere,

astfel ca piciorul sa creasca pentru a fi stabil si pentru a fi pozitionat pentru a sustine

greutatea si a permite efectuarea miscarilor normale.

Tratamentul non-chirurgical cum ar fi imobilizarea in aparat ghipsat sau in atele sunt

incercate initial. Piciorul sau picioarele sunt manipulate pana cand ajung intr-o

pozitie cat mai apropiata de normal si apoi imobilizate in acea pozitie pana la

tratamentul urmator.

In Statele Unite aceasta manevra e facuta mai ales prin imobilizare in aparat ghipsat,

dar in alte tari imobilizarea in atele sau cu o banda adeziva speciala sunt folosite mai

frecvent. Aceasta procedura de asezare intr-o pozitie cat mai apropiata de normal si

imobilizare se repeta la fiecare 1-2 saptamani timp de 2 pana la 4 luni, cu

normalizarea aspectului piciorului. Unii copii au un asemenea succes in folosirea

acestei metode, incat singurul tratament pe care il fac mai departe este pastrarea

piciorului in atele ce pastreaza pozitia normala pe masura ce piciorul creste.

Cele doua metode obisnuite de manipulare si de imobilizare in aparat ghipsat sunt

metoda traditionala si Ponseti (Iowa).

De obicei, directionarea spre interior a varfului piciorului este corectata mai intai.

Daca piciorul raspunde, interventiile chirurgicale majore sunt efectuate pentru a

indrepta mai mult piciorul.

In metoda Ponseti, doua probleme ale pozitiei piciorului (orientarea partii din fata a

piciorului in sus si spre interior) sunt corectate pe loc.

Daca spre sfarsitul seriilor de ghipsari, intregul picior este orientat in jos, copiii

tratati prin aceasta metoda mai au nevoie de interventii chirurgicale minore pentru a

lungi tendonul lui Ahile. Aceasta e de obicei o interventie practicata in ambulator.

Cercetari recente au aratat ca metoda Ponseti are succes la majoritatea copiilor cu

picior in var equin daca tratamentul este inceput imediat si daca instructiunile

specialistului in legatura cu tonifierea musculaturii si pastrarea pozitiei piciorului

sunt respectate, dupa ce imobilizarea in ghips s-a terminat. Un studiu arata ca 94%

din copiii tratati cu ghipsare traditionala vor avea nevoie de interventii chirurgicale

corective majore in primul an de viata, pe cand numai 3% din copiii tratati cu

ghipsare prin metoda Ponseti au nevoie de interventii chirurgicale corective majore.

Daca mai multe saptamani de manipulare si imobilizare nu au succes in pozitionarea

normala a piciorului, specialistul poate recomanda interventiile chirurgicale. Cea mai

comuna interventie chirurgicala este lungirea sau decontracturarea (reducerea

incordarii) partilor moi contractate, inclusiv a ligamentelor si a tendoanelor cum ar fi

tendonul lui Ahile si repozitionarea oaselor gleznei dupa cum e normal.

Sarme mici sunt deseori folosite pentru a pastra in pozitie oasele si sunt indepartate

dupa 4-6 saptamini. Imobilizarile in atele sau in ghips sunt folosite de obicei dupa

operatia chirurgicala penrtu a pastra piciorul in pozitia normala in timpul vindecarii.

Atat dupa tratamentul chirurgical cat si non chirurgical, copilul poarta atele pentru o

perioada de timp pentru a nu permite piciorului in var equin sa recidiveze (sa

reapara). Trebuie ca acest copil sa faca controale periodice pana cand cresterea si

dezvoltarea copilului se opreste.

Este important de observat faptul ca piciorul in var equin reapare frecvent intr-o

forma mult mai blanda, in ciuda tratamentului incununat de succes. In plus, piciorul

afectat va fi putin mai mic (cu aproximativ un numar si 1/2 de pantof sau mai putin)

si mai rigid decat celalalt picior, iar gamba va fi mai mica.

Totusi, dupa tratament, majoritatea copiilor vor fi capabili sa poarte pantofi, sa

alerge, sa mearga sa se joace. Daca copilul nu merge pana la varsta de 18 luni, ar fi

probabil nevoie de consultul unui specialist neurolog pentru a elimina alte afectiuni

care sa fie asociate cu piciorul in var equin.

TRATAMENTUL FUNCTIONAL- KINETIC

Se bazeaza pe mobilizarea activa sau pasiva frecventa si repetata cu asocierea

unor metode de contentie: imobilizarea cu fasa elastica de bumbac, sau benzi adezive

hipoalergice:

KINETOTERAPIA PASIVA

Kinetoterapia pasiva cuprinde mobilizarile ce trebuiesc efectuate de catre un

kinetoterapeut antrenat care trebuie sa intinda structurile retractate si decuaptarea

suprefetelor articulare care forteaza piciorul zdrobind structurile cartilaginoase. O grava

complicatie este crearea uni picior convex..

Daca multe picioare sunt accesibile unei metode de corectie secventiala ca aceea a

lui Ponseti cunostiintele de anatomie patologica sunt in favoarea unei corectii globale;

derotare a blocului calcaneo-pedios inainte si inapoi prin decoaptarea navicularului in

raport cu maleola tibiala, in acelasi timp cu departarea marii tuberozitati a calcaneului ,

maleolei fibulare pentru coborarea marii tuberozitati, adica a equinului posterior.

MANIPULARILE

Manipularile sau mobilizarile au ca scop asuplizarea piciorului, intinderea partilor

moi retractate. Ele trebuie sa fie prudente si nu dureroase. Pielea este fragila , iar

scheletul osos maleabil, ceea ce-l expune la leziuni de zdrobire, in principal pentru corpul

talusului , dar si pentru cartilajele de crestere ale articulatiei tibio-tarsiene. Toate

miscarile trebuiesc facute prin tractiuni lejere pentru a deschide articulatiile Chiar daca

exista diferite manevre adaptate special pentru o singura deformare, este imposibil de a o

corecta izolat, acesta fiind motivul pentru care nu exista o cronologie in corectarea pentru

corectarea uneia sau alteia dintre deformari.

Manevrele utilizate sunt:

manevra anti-cavus - consta in alinierea supinatiei antepiciorului pe cea a

retropiciorului ce utilizeaza ca si priza, priza “en berceau” (Seringe)- derotarea blocului

calcneo-pedios se face printr-o priza metatarsiana la distanta de tarsul posterior;

manevra Wisbrun - actiune directa asupra tarsului posterior

decuaptarea navicularului in raport cu talusul;

manevre de intindere a muschiului triceps;

corectarea adductiei antepiciorului;

recuperarea miscarilor de flexie dorsala si plantara;

pentru a se evita deformarea in ghiara a degetelor piciorului se practica si

mobilizarea celorlalte articulatii ale degetelor ;

stimularea musculaturii piciorului prin stimulare cutanata;

intinderea arcului intern ;

Intre sedintele de manipulare piciorul este imobilizat pentru mentinerea corectiei

obtinute. Imobilizarea se va face fie pe placheta si benzi adezive, fie cu fasa elastica de

bumbac. In aceasta etapa atelele tip Denis Browne sau Clubax sunt foarte rar folosite,

folosindu-se mai frecvent atele cruropedioase din material termoformabil (Seringe).

AVANTAJELE MOBILIZARII PASIVE :

permite obtinerea unei bune functii kinetice si a unei scheme motorii echilibrate ;

permite o buna dezvoltare a activitatii musculare evitandu-se amiotrofia locala ;

respecta dezvoltarea psihomotorie a copilului

DEZAVANTAJELE MOBILIZARII PASIVE :

in perioada neonatala cand sunt necesare doua sedinte pe zi spitalizarea copilului

devine obligatorie;

necesita kinetoterapeuti foarte bine pregatiti si cu experienta

MOBILIZAREA PASIVA CONTINUA

Recent Mėtaizeau a propus un sistem mecanic de mobilizare pasiva a

retropiciorului care poate fi orientat in trei planuri ale spatiului, pozitiile extreme in forta

fiind evitate prin mijloace de securitate.

Corectia este globala si primele rezultate sunt incurajatoare pentru reducerea

retropiciorului.

Instalarea unui picior varus-equin intr-un aparat de mobilizare continua

KINETOTERAPIA ACTIVA

Kinetoterapia activa este asigurata prin stimularea musculara a muschilor

deficitari, adica ai muschilor peronieri.

Stimularea activa a muschilor extensori ai degetelor si a peronierilor laterali

reprezinta un element de prognostic favorabil, aceasta fiind obtinuta prin zgarierea

marginii externe a piciorului cu o periuta de dinti.

Aparatul gipsat se mentine la inceput 3-4 zile urmand ca, o data cu cresterea in

varsta sa se mareasca si perioada de imobilizare, care insa nu trebuie sa depaseasca doua

saptamani pentru a nu se produce leziuni tegumentare.

In timpul imobilizarii se poate face masajul gambei si a piciorului.

Cand supinatia si equinul nu cedeaza usor, aparatul gipsat se trece peste

genunchiul pus in flexie pentru a relaxa muschiul triceps sural. Este extrem de important

ca pe tot parcursul tratamentului sa se evite orice manevra ce proneaza antepiciorul;

manevrele corectoare se vor efectua cu antepiciorul in supinatie (manevra anticavos).

MASAJUL

Se foloseste masajul gambei si al piciorului in perioadele dintre imobilizari, dar si

in primele saptamani ale tratamentului cand tegumentele sunt foarte usor maleabile si

tratamentul kinetic poate fi periculos; se efectueaza cate 2-3 sedinte / zi piciorul

aducandu-se in pozitie normala , sau chiar în hipercorectie.

METODA MIXTA

Tehnica Robert Jones, reluata de Simons si Tachdjian, consta in mobilizarea

pasiva inceputa de la nastere din 4 in 4 ore timp de 10-15 zile in conditii de spitalizare.

Perioadele de manipulare alterneaza cu cele de imobilizare gipsata in pozitie de corectie

maxima.

POSTURAREA

Dupa indepartarea ultimului ghips se realizeaza o orteza pentru glezna cu

dorsiflexie neutra, calcaiul in eversie si antepiciorul in abductie maxima.Ortezele se

folosesc pe timpul noptii si o parte a zilei timp de 2-3 luni. Tratamentul prin ortezare se

asociaza cu tratamentul recuperator in perioadele excluse de la imobilizare.

Numeroase tipuri de atele au fost propuse:

Atela Sain Germain este constituita dintr-o talpa metalica captusita cu pasla de

care este fixata o tija metalica. Tija si talpa sunt imbinate, incat formeaza, vazute din fata,

un unghi obtuz, iar din profil un unghi ascutit deschis inainte. Aceasta constructie asigura

corectia tuturor diformitatilor elementare ale piciorului stramb varus-equin. Piciorul se

fixeaza mai intai pe talpa metalica, prin infasurarea cu o banda de tifon moale, care urca

apoi pe gamba fara a prinde si tija. Cand fasa ajunge sub genunchi, numai atunci fixeaza

si partea superioara a tijii . Atela trebuie mentinuta 3-4 luni, zi si noapte, apoi numai

noaptea

Atelele Denis – Browne ce mentin piciorul in unghi drept, fara f lexie dorsala,

ceea ce limiteaza riscul iatrogen de aparitie a piciorului convex este cel mai frecvent

utilizata pe plan mondial. Se compune din doua plachete pe sistem nuca ce permite

orientarea in cele trei planuri unite intre ele printr-o bara rigida, de dimensiune reglabila.

Pe placheta se ataseaza gheata ortopedica, special conceputa pentru a putea fixa

calcaiul( sistem antiequin). Gheata are dimensiuni standard in functie de varsta. Principiu

de functionare: flexia uni membru si extensia celuilalt determina de partea flectata

dorsiflexia abductia piciorului

Avantajul atelei Denis Browne consta in faptul ca permite posturarea piciorului

sub ce unghi dorim; in plus permite corectia activa a deformarilor in timpul miscarilor

membrelor inferioare. Principalul inconvenient este ca trebuie ortezat si piciorul sanatos

in cazul varusului-equin unilateral.

Dupa obtinerea corectiei prin manipulari manuale, piciorul este fixat pe talpa

metalica cu bandaj adeziv, care trebuie sa fie petrecut margine peste margine, pentru a

preveni edemul. La inceput bara transversala este indoita in forma literei V rasturnate cu

varful in sus. In aceasta situatie picioarele sunt mentinute intr-o pozitie apropiata de

pozitia lor initiala ceea ce permite copilului sa se obisnuiasca cu aparatul. Apoi, treptat,

unghiul barei este marit pana cand dupa 8-10 zile bara devine orizontala. In fiecare

saptamana banda de leucoplast se schimba si sev mareste abductia membrului pana

ajunge la 90°.

Cu cat copilul se misca mai mult, cu atat se restabileste mai repede, echilibrul

grupelor musculare si o data cu flexia genunchilor, picioarele se deplaseaza in valgus.

Pentru a accentua valgusul piciorului bara transversala se indoaie ca un V cu varful in jos.

Atelele Clubax sunt utilizate începand cu varsta de 2-3 luni.

Gheata ortopedica este fixata pe o placheta cu nuca identica celei DB. Placheta se

articuleaza cu o tija gambiera care la randul ei se articuleaza cu o tija crurala. Tijele sunt

prinse de segmentele de membru cu benzi Velcro cu arici.

Avantajul acestei atele este ca lasa liber membrul sanatos si controleaza bine

equinul. Rotatia blocului calcaneo-pedios este mai slab controlata comparativ cu atelele

DB.

PROTEZARE PONSETI

Proteza e aplicata imediat dupa ce se scoate ultimul gips, la 3 saptamani dupa

tenotomie. Proteza consta in pantofi cu degetele libere, inalti, legati cu sireturi, atasati de

o bara.

Pentru cazurile unilaterale, proteza e setata la 75 de grade de rotatie externa a

partii cu picior stramb si 45 de grade de rotatie externa a partii normale In cazurile

bilaterale, este setat la 70 de grade de rotatie externa in ambele parti. Bara trebuie sa aiba

lungimea suficienta pentru ca calcaiele pantofilor sa fie la latimea umerilor. O eroare

comuna este sa prescrii o bara prea scurta, care ii face pe copii sa se simta incomfortabil.

O proteza ingusta e motivul comun pentru lipsa de potrivire.Bara trebuie indoita la 5-10

grade cu convexitatea departe de copil, ca sa ii tina picioarele in dorsiflexie. Proteza ar

trebui purtata permanent (zi si noapte) pentru primele trei luni dupa ce gipsul de la

tenotomie a fost inlaturat.Dupa aceea copilul trebuie sa poarte proteza 12 ore pe noapte si

2-4 ore la mijlocul zilei, pentru un total de 14-16 ore in timpul perioadei de 24 de ore.

Acest protocol continua pana cand copilul implineste 3-4 ani.

SCOPUL PROTEZARII:

La sfarsitul gipsarii, piciorul este abdus exagerat la 75°. Dupa tenotomie, ultimul

gips se lasa 3 saptamani. Protocolul Ponseti cere o proteza care sa mentina abductia.

Aceasta e o bara atasata la pantofi inalti, cu degetele libere. Acest grad de abductie a

piciorului este necesar pentru a mentine abductia calcaneului si a varfului labei piciorului

si pentru a preveni recurenta. Piciorul se va indrepta treptat spre interior, catre un punct

de rotatie externa de 10°. Tesuturile moi mediale stau intinse numai daca proteza e

folosita dupa gipsare. In proteza, genunchii sunt lasati liberi, pentru ca, copilul sa poata

da din picioare si sa intinda tendonul gastrosolear. Abductia picioarelor in proteza,

combinata cu o usoara indoide cauzeaza dorsiflexie. Aceasta ajuta la mentinerea intinsa a

muschiului gastrocnemian si a tendonului lui Achille.

IMPORTANTA PROTEZARII:

Manipularea Ponseti, combinata cu tenotomia dau de obicei rezultate excelente.

Uneori, fara o protezare, apar recurente in 80% din cazuri. E un contrast imens fata de

recurentele de 6% in cazul protezarii.

Alte tehnici: imobilizarea gipsata, orteze de aluminiu sau termoformabile,

strapping prin bandaj elastic autoadeziv.

Incaltamintea ortopedica

Dupa inceperea mersului se utilizeaza ghete ortopedice corectoare. Aceastea

trebuie sa prezinte carambul inalt, iar talpa rigida, intarita uneori cu o folie metalica la

nivelul arcului boltii. Partea anterioara a incaltamintei trebuie sa fie mai inaltata decat

calcaiul, iar marginea externa a talpii mai groasa decat cea interna.

In caz de hipotonie accentuata a peronierilor, pentru a preveni recidiva, se poate

asocia o tija metalica pe partea externa a incaltamintei , prevazuta uneori cu un arc. Dar,

incaltamintea ortopedica nu are rolul de a reduce deformarile ci doar de a mentine

reducerea lor.

BIBLIOGRAFIE

WWW.TOCILAR.RO