5 cum platim impozitul

Totul despre

PFA

EXPERTCD

Cum pl`tim impozitul?

�� Cote de impozit

�� Contribuabili

�� Plata impozitului

�� Pl`titor, debitor, contribuabil

�� Major`ri de \ntårziere

�� Compensarea [i restituirea impozitului pe venit

RENTROP & STRATONGrup de Editur` [i Consultan]` \n Afaceri

www.rs.ro

Produs recomandat de «Consilier – Taxe [i Impozite pentru Contabili»

Totul despre PFA

© RENTROP & STRATON

Autor: Dani Cucu, consultant fiscal, expert contabil

Justinian Cucu, consultant Global Tax Management

Manager Centru de Profit: Irina Profir

Manager Produs: Maria Ungureanu

Director Crea]ie-Produc]ie: Cristina Straton

Lucrare editat` de: RENTROP & STRATON

Grup de Editur` [i Consultan]` \n Afaceri

Pre[edinte: George Straton

Director General: Florin C#mpeanu

Director Economic: Mariana Ne]oiu

Serviciul Clien]i:tel.: 021.209.45.45; fax: 021.408.28.99

e-mail: [email protected]

Pute]i consulta [i celelalte lucr`ri editate deRENTROP & STRATON la adresa: www.rs.ro

© RENTROP & STRATONToate drepturile rezervate. Nicio parte din acest material nu poate fi reprodus`, arhivat` sau transmis` sub nicio form` [i prinniciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, \nregistrare audio sau video, f`r` permisiunea \n scris din parteaeditorului.Informa]iile din acest material au fost ob]inute din surse pe care le consider`m de \ncredere. Scopul acestei lucr`ri este s` v`ofere o privire de ansamblu asupra celor mai noi modific`ri legislative [i a implica]iilor acestora \n activitatea dumneavoastr`. Au-torii sau editorii nu sunt responsabili pentru nicio pierdere ocazionat` vreunei persoane fizice sau juridice care ac]ioneaz` sause ab]ine de la ac]iuni ca urmare a citirii materialelor publicate \n aceast` lucrare.

PFA001

Totul despre PFA =====================================================================

Produs recomandat de Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili Pentru solutii complete si consultanta gratuita in domeniul fiscalitatii,

accesati http://www.fisc.ro =====================================================================

========================================================================================================== © Copyright 2009 RENTROP&STRATON – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri Page 1 of 22

Capitolul 5 - Cum platim impozitul?

Cote de impozit ..........................................................................................................................2

Cote pentru plăţi anticipate .................................................................................................2

Cota pentru impozitul anual pe venit .................................................................................2

Contribuabili .............................................................................................................................3

Plata impozitului .......................................................................................................................5

Plăţile anticipate şi plata impozitului anual .......................................................................5

Obligaţii fiscale .....................................................................................................................7

Termene de plată şi de declarare ........................................................................................7

Suspendarea obligaţiei de plată...........................................................................................9

Modul de efectuare a plăţii ................................................................................................10

Rectificarea erorilor la plată .............................................................................................10

Plătitor, debitor, contribuabil .................................................................................................12

1. Contribuabilul.................................................................................................................13

2. Debitorul..........................................................................................................................13

3. Plătitorul........................................................................................................................155

Majorări de întârziere .............................................................................................................16

Compensarea şi restituirea impozitului pe venit....................................................................18

Compensarea obligaţiilor fiscale .......................................................................................18

Etapele derulării procedurii compensării ........................................................................19

Restituirea ...........................................................................................................................21

Totul despre PFA =====================================================================




Cote de impozit Cote pentru plăţi anticipate Din cuprinsul Titlului III - Impozit pe venit al Codului fiscal rezultă o serie de obligaţii privind calculul, reţinerea la sursă şi plata impozitului, în sarcina plătitorilor anumitor venituri ale persoanelor fizice. Impozitul calculat şi reţinut la sursă de către plătitorii acestora reprezintă plată anticipată în contul impozitului pe venitul anual determinat pe fiecare sursă de venit. Cotele de impozit a căror calcul, reţinere şi virare cad în sarcina plătitorilor de venituri sunt următoarele: - pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, 10% aplicat la venitul brut, potrivit art. 52

alin. (2) lit. a); impozitul reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual pe venit, persoana fizică datorând de fapt 16% aplicată la venitul net;

- pentru veniturile din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat

comercial, 10% aplicat la venitul brut, potrivit art. 52 alin. (2) lit. a); impozitul reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual pe venit, persoana fizică datorând de fapt 16% aplicată la venitul net;

- pentru veniturile din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit

Codului civil, 10% aplicat la venitul brut, potrivit art. 52 alin. (2) lit. a); impozitul reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual pe venit, persoana fizică datorând de fapt 16% aplicată la venitul net;

- pentru veniturile primite de persoanele fizice din activităţi desfăşurate pe baza contractelor/ con-

venţiilor civile, încheiate potrivit Codului civil, altele decât cele care sunt impozitate prin reţi-nere la sursă cu cota de 10% şi conform opţiunii exercitate de către persoana fizică de fi impozi-tate cu o cotă de 16%, impozitul fiind final;

- pentru veniturile primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite

bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale, 16% aplicat la venitul brut, potrivit art. 78 alin. (1) lit. c), impozitul fiind final;

- pentru diferite avantaje primite de persoane fizice în afara unei relaţii contractuale de muncă (tichete

cadou, prime de asigurare ş.a.), 16% aplicat la venitul brut, potrivit art. 78, impozitul fiind final. Cota pentru impozitul anual pe venit Indiferent de impozitul reţinut în cursul anului cu titlu de plăţi anticipate cota de impozit pentru determinarea impozitului pe venit, este de 16%. Aplicarea cotei se realizează prin procedura emiterii deciziei de impunere anuala în condiţiile prevăzute de Ordinulministrului finanţelor publice nr. 1019/2006 privind deciziile de impunere anuală.

Totul despre PFA =====================================================================




Contribuabili Subiect al impozitului pe venit este persoana fizică care realizează venituri provenind din activităţi independente, definite conform art. 46 din Codul fiscal, din salarii, definite conform art. 55 din Codul fiscal, din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 61 din Codul fiscal, din investiţii, definite conform art. 65 din Codul fiscal, din pensii, definite conform art. 68 din Codul fiscal, din activităţi agricole, definite conform art. 71 din Codul fiscal, din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 75 din Codul fiscal, din transferul proprietăţilor imobiliare, definite conform art. 771 din Codul fiscal, din alte surse, definite conform art. 78 din Codul fiscal. Persoană fizică este supusă impozitului pe venit când dobândeşte: - capacitate de folosinţă, înţelegând prin aceasta capacitatea persoanei fizice de a avea drepturi şi

obligaţii; capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează cu moartea acesteia; prin urmare persoana fizică poate deveni contribuabil de la naştere, dacă obţine venituri supuse impozitului, obligaţiile fiind preluate de părinţi sau de tutore;

- capacitate de exerciţiu, prin care se înţelege capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile ce-i revin, săvârşind acte juridice; drepturile copilului vor fi recunos-cute, de la concepţie, dacă se naşte viu, însă capacitatea deplină de exerciţiu o va dobândi de la data când persoana devine majoră, respectiv la vârsta de optsprezece ani; minorul care se căsă-toreşte, dobândeşte, prin aceasta, capacitate deplină de exerciţiu. Minorul, care a împlinit vârsta de patrusprezece ani, are capacitate de exerciţiu restrânsă, actele juridice ale minorului cu capa-citate restrânsa încheindu-se cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui; de asemenea, minorul care a împlinit şaisprezece ani poate să desfăşoare muncă salarială, prin încheierea unui contract de muncă

Se supun impozitării, din punct de vedere al rezidenţei, în condiţiile Codului fiscal, urmă-toarele categorii de persoane fizice: a) persoane fizice rezidente: Persoana fizică rezidentă este orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre urmă-toarele condiţii:

- are domiciliul în România; - are centrul intereselor vitale ale persoanei amplasat în România; - este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183

de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;

- este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.

Nu este persoană fizică rezidentă un cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi inter guvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor acestora. b) persoane fizice nerezidente care:

- desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în Româ-nia; impozitul se aplică asupra venitului net atribuibil sediului permanent;

Totul despre PFA =====================================================================




- desfăşoară activităţi dependente în România; impozitul se aplică asupra venitului salarial net din activitatea independentă;

- obţin alte venituri prevăzute în cuprinsul Codului fiscal supuse impozitului pe venit. Din punct de vedere la modului de determinare a impozitului pe venit, Titlul III al Codului fiscal grupează contribuabilii persoane fizice în două mari grupe: a) contribuabili persoane fizice supuşi impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice

sursă, atât din România, cât şi din afara României; acesta este cazul: - persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obţinute din orice

sursă, atât din România, cât şi din afara României - persoanelor fizice, începând cu al patrulea an fiscal, respectiv 2007, care timp de 3 ani

consecutiv (începând cu anul 2004) au îndeplinit condiţiile de rezidenţă următoare:

a) au avut centrul intereselor vitale amplasat în România; b) au fost prezente în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în

total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;

b) contribuabili persoane fizice supuşi impozitului pe venit pentru veniturile din România; Acesta

este cazul: - persoanelor fizice rezidente, altele decât cele menţionate mai sus, numai pentru venitu-rile

obţinute din România, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse din categoriile de venituri; - persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate independentă prin intermediul unui

sediu permanent în România, pentru venitul net atribuibil sediului permanent; - persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară activitate dependentă în România, pentru venit

salarial net din această activitate dependentă; - persoanelor fizice nerezidente, care obţin alte veniturile ce corespund categoriei respec-tive

de venit. Tratamentul asocierilor fără personalitate juridică dintre o persoană fizică şi o persoană juridică este dispersat în cuprinsul textului Codului fiscal. Construcţia legislativă cuprinsă în Codul fiscal are în vedere în fond două soluţii: - dacă asocierea este realizată cu o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit venitul persoanei

fizice va fi supus impozitului pe profit şi nu impozitului pe venit. În acest caz toate obligaţiile declarative şi de plată revin persoanei juridice. Impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română. Iata de ce regasim în cuprinsul art. 13 din Codul fiscal, “persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică” obligate la plata impozitului pe profit.

- dacă asocierea se realizează cu o persoană juridică plătitoare de impozit pe veniturile micro-întreprinderii venitul astfel realizat de persoana fizică este supus impozitului pe venit iar plăţile făcute de către persoana juridică sunt plăţi anticipate în contul impozitului. Venitul va fi înca-drat din sursa activităţilor independente, persoana fizică având obligaţia de a depune declaraţia specială.

Totul despre PFA =====================================================================




Plata impozitului Plăţile anticipate şi plata impozitului anual Codul fiscal obligă persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă. Urmare a depunerii unei declaraţii privind veniturile şi cheltuielile estimate sau pe baza veniturilor din anul precedent, administraţia fiscală stabileşte un impozit în sarcina persoanei fizice, impozit care de fapt reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Administraţia fiscală stabileşte astfel plăţile anticipate pe fiecare sursă de venit, prin emite-rea unei decizii care se comunică contribuabililor. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată de mai sus, contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru: - 15 martie; - 15 iunie; - 15 septembrie; - 15 decembrie. Pentru stabilirea plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16%, organul fiscal luând ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul net din declaraţia privind venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. Impozitul pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual datorat este calculat de organul fiscal, pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil/câştigul net anual din anul fiscal respectiv. Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere. Potrivit ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1019/2006 privind deciziile de impunere anuală, organul fiscal emite până la data de 30 septembrie a anului următor celui pentru care se face impunerea, deciziile de impunere anuală pe baza datelor din declaraţiile speciale privind venitul realizat şi a celorlalte informaţii aflate la dispoziţia sa.

Totul despre PFA =====================================================================




Diferenţele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează şi nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare. Având în vedere că termenul de plată se calculează de la data comunicării şi nu emiterii deciziei de impunere este deosebit de important de stabilit data comunicării deciziei. Procedura de comunicare a actelor administrative a avut lipsuri chiar dinaintea elaborării codului de procedură fiscală pentru cazurile în care un contribuabil refuză cu rea credinţă să îi fie comunicat un act administrativ. Este cunoscut exemplul prin care se putea amâna plata diferenţelor de impozit pe venit prin evitarea primirii scrisorii recomandate prin care era comunicată decizia de impunere. Modificările ulterioare ale codului de procedură fiscală şi prevederile Ordinului preşe-dintelui ANAF nr. 94/2006 vine cu soluţii care însă permit administraţiei fiscale să îşi exercite în mod abuziv dreptul de a prezuma comunicat un act administrativ fiscal prin procedura afişării. Şi în anii anteriori au fost semnalate mii de cazuri în care deciziile de impunere ale persoanelor fizice erau transmise prin scrisori simple fără confirmare de primire sau afişări ale deciziilor de impunere la avizier, pretinzându-se îndeplinită procedura de comunicare a actelor administrative. Procedura a fost gândită ca un sprijin pentru administraţia fiscală în raport cu acei contribuabili care speculând prevederile legale evită împlinirea procedurii de comunicare a actelor administrativ-fiscale amânând pe o perioadă îndelungată data plăţii diferenţelor de obligaţii fiscale din deciziile de impunere. Formularea cuprinsă însă în cuprinsul ordinului preşedintelui ANAF privind comunicarea unui act administrativ fiscal ridică o problemă importantă. Este vorba de termenul limitat în care anunţul privind comunicarea unui act administrativ este publicat pe pagina de internet a ANAF. Potrivit pct. 2 din Instrucţiunile de completare cuprinse în Anexa 2 a Ordinului preşedintelui ANAF nr. 94/2006 se prevede contrar dispoziţiilor cuprinse în textul Codului de procedură fiscală faptul că anunţul se păstrează numai pe o perioadă de 15 zile. Dacă în ceea ce priveşte afişarea formei scrise a anunţului la sediul organului fiscal este de înţeles o anumită limitare în timp este însă anormală eliminarea anunţului după numai 15 zile de la data postării pe internet a acestuia. Termenul de 15 zile prevăzut de Codul de procedură fiscală nu este un termen de afişare ci termenul după care se consideră comunicat un act administrativ fiscal care a făcut obiectul acestei procedurii de comunicare. Nerămânerea în evidenţe pe site a anunţului o perioadă mult mai mare face loc abuzului administraţiei fiscale radicalizând ficţiunea luării la cunoştinţă despre act a contribuabilului. Aceasta deoarece exceptând acei contribuabili care în mod deliberat încearcă amânarea comunicării actului pentru aceia care nu sunt prezenţi la adresa la care se comunică mai întâi o decizie de impunere sau un alt act administrativ nu au nici un indiciu despre iniţierea vreunei proceduri alternative de comunicare a acestora. Într-o atare situaţie administraţia fiscală mai are la îndemână soluţia chemării tuturor contribuabililor la sediul său. Nici controlul asupra datei la care administraţia fiscală emite deciziile de impunere nu există cu adevărat pentru a crea contribuabililor (în special persoane fizice) un orizont de timp în care să se deplaseze la sediul organului fiscal pentru a intra în posesia deciziei de impunere. An de an, administraţia fiscală întârzie comunicarea deciziilor de impunere şi în special a celor care generează obligaţia acesteia de a restitui sume de bani contribuabililor chiar dacă există termene auto impuse prin ordin al ministrului finanţelor. Brusc însă riscul neemiterii la termen se mută pe umărul contribuabilului care trebuie să urmărească modul în care administraţia fiscală îşi îndeplineşte obligaţia de comunicare a deciziilor de

Totul despre PFA =====================================================================




impunere. Deosebit de important este şi faptul că prevederile cuprinse în ordinul citat soluţionează un aspect criticat prevăzut de art. 44 din Codul de procedură fiscală. Acesta constă în faptul că din cuprinsul acestuia lipseşte prevederea potrivit căreia procedura de comunicare prin publicitate se aplică doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare (inclusiv prin poştă) nu au fost posibile. Textul ordinului preşedintelui ANAF conţine tocmai această precizare ce lipseşte din codul de procedură fiscală.

Obligaţii fiscale

Obligaţiile pe care PFA ca de altfel orice alt contribuabil le are faţă de bugetul general consolidat se consemnează în înscrisuri denumite titluri de creanţă. În majoritatea cazurilor titlul de creanţă este reprezentat de declaraţiile fiscale. Principalele obligaţii se înscriu în decizia de plăţi anticipate, decizia de impunere anuală şi declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat, în temeiul acesteia, în cazul în care nu este efectuată plata, urmând a fi declanşate măsurile de executare silită.

Pe lângă aceste documente, în cazul diferenţelor de obligaţii fiscale de organele de inspecţie fiscală, documentul prin care sunt evidenţiate obligaţiile de plată astfel determinate este Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală. Alte titluri de creanţă ce mai pot fi menţionate sunt procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, hotărârile judecătoreşti, decizia de impunere pentru calculul majorărilor de întârziere.

Termene de plată şi de declarare

Între termenele de declarare a obligaţiilor fiscale şi termenele de plată a acestora există o legătură stânsă. Din acest motiv prevederile art. 111 alin. (7) şi alin. (8) din Codul de procedură fiscală reglementează în comun cele două operaţiuni. În mod expres este de subliniat alin. (8) al articolului menţionat mai sus care subliniază obligaţia de declarare a impozitelor şi contribuţiilor aferente veniturilor din salarii până la termenul de plată. Pentru celelelate obligaţii fiscale termenele de declarare se corelează cu termenele de plată astfel cum sunt stabilite în mod detaliat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 80/2007. Regula generală stabileşte faptul că obligaţiile fiscale sunt scadente la termenele prevăzute de actele normative prin care se stabilesc. În cazul în care în aceste reglementări nu sunt stabilite termenele de plată, aceste termene se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice. Termenul general de plată este 25 a fiecărei luni. Acest termen de plată este aplicabil inclusiv în cazul tuturor contribuţiilor sociale, potrivit art. 111 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, respectiv de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale. De la regula generală menţionată mai sus au fost stabilite excepţii pentru majoritatea obligaţiilor fiscale. Un rol important este reprezentat de excepţiile intrate în vigoare de la 1 ianuarie 2007 pentru anumite categorii de contribuabili în ceea ce priveşte declararea şi plata impozitului pe veniturile din salarii şi a contribuţiilor aferente.

Totul despre PFA =====================================================================




Vom prezenta în continuare situaţia termenelor de declarare şi plată pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice şi pentru contribuţiile sociale: I. Obligaţia de declarare şi plată lunară, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă, pentru obligaţiile de plată reprezentând: - impozitul pe venitul persoanelor fizice în care este cuprins printre altele: impozit pe veniturile din

salarii, cu excepţia situaţiei în care persoana care obligaţia de declarare şi plată trimestrială sau anuală, impozit pe veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, impozit pe veniturile din profesii libere, impozit pe veniturile din activităţi desfăşurate în baza contractelor/conven-ţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice;

- contribuţii sociale datorate de angajator cu excepţia situaţiei în care persoana care obligaţia de declarare şi plată trimestrială sau anuală;

- contribuţii sociale reţinute de la asiguraţi cu excepţia situaţiei în care persoana are obligaţia de declarare şi plată trimestrială sau anuală;

- contribuţia angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale cu excepţia situaţiei în care persoana care obligaţia de declarare şi plată trimestrială sau anuală;

- vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;

- contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate din activităţi publicitare la produsele din tutun şi băuturi alcoolice;

- contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate pentru produsele din tutun şi pentru băuturi alcoolice.

II. Obligaţia de declarare şi plată trimestrială, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimes-trul următor pentru impozitul şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii, datorate de către contri-buabilii care sunt plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderii, asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, precum şi de către persoanele fizice care au calitatea de angajator; III. Obligaţia de declarare şi plată semestrială până la data de 25 inclusiv ianuarie a anului următor pentru impozitul şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii, datorate de către asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice. Definirea asociaţiilor şi fundaţiilor se realizează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările ulterioare.

Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat se depune la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contri-buţii. În cazul sediului secundar înregistrat ca plătitor de impozit pe veniturile din salarii, declaraţia privind impozitul pe veniturile din salarii, corespunzător activităţii sediului secundar, se depune la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală este înregistrat sediul secundar. Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat se depune la registratura organului fiscal competent sau la poştă prin scrisoare recomandată. Declaraţia poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă. În ceea ce priveşte procedura depunerii declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat este de subliniat aplicarea prevederilor Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.210/2006 privind depunerea declaraţiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, cu modificările şi completările ulterioare.

Totul despre PFA =====================================================================




Pentru declararea unei obligaţii de plată, pentru aceeaşi perioadă de raportare, nu se pot utiliza simultan mai multe metode de depunere a declaraţiilor fiscale. În cazul în care pentru aceeaşi obligaţie de plată şi aceeaşi perioadă de raportare mai multe căi de transmitere a declaraţiei fiscale, va fi înregistrată numai prima declaraţie depusă. Eventualele corecţii asupra informaţiilor cuprinse în aceasta se realizează prin depunerea unei declaraţii fiscale rectificative. Calculul termenelor de plată sau de declarare, în cazul în care nu se prevede altfel, în legislaţia fiscală se realizează potrivit art. 68 din Codul de procedură fiscală în condiţiile dreptului comun - Codul de procedură civilă. Astfel, dacă termenul de plată a obligaţiei bugetare expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen, dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare. În acest context, este de subliniat şi o modificare pozitivă pentru contribuabili ce a devenit aplicabilă începând cu obligaţiile fiscale a căror scadenţă este ulterioară datei de 7 septembrie 2006. Aceasta vizează circumstanţele care înlătură răspunderea în executarea obligaţiilor fiscale - cazul de forţă majoră şi cazul fortuit. Potrivit art. 71 din Codul de procedură fiscală, termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situaţia în care îndeplinirea acestor obligaţii a fost împiedicată de ivirea unui caz de forţă majoră sau a unui caz fortuit. În aceste condiţii obligaţiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de majorări de întârziere sau aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea cazului de forţă majoră sau a cazului fortuit. Cazul fortuit şi forţa majoră sunt consideraţi termeni apropiaţi ca semnificaţie. Astfel, cazul fortuit rezultă dintr-un fapt natural, pe când forţa majoră constituie un obstacol de neînfrânt şi inevitabil şi provoacă imposibilitatea absolută de executare a obligaţiei deoarece este neprevizibilă. Este de remarcat de asemenea pozitiv faptul că prevederea este aplicabilă şi în materia contravenţiilor în condiţiile în care potrivit prevederilor cuprinse în Ordonanţa nr. 2/2001 cauzele care înlătură răspunderea contravenţională, inclusiv cazul fortuit şi forţa majoră, nu pot fi ridicate decât în faţa instanţei. Diferenţele de obligaţii bugetare stabilite în urma inspecţiei fiscale, precum şi majorările de întârziere stabilite prin decizii de impunere se plătesc în funcţie de data comunicării acestor decizii: - dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de

5 a lunii următoare; - dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data

de 20 a lunii următoare. Pentru a putea mări intervalul în care aveţi posibilitatea de a face contestaţie sau puteţi plăti fără să fie începută executarea silită, încercaţi prelungirea termenului la care aţi luat la cunoştinţă de conţinutul deciziilor de impunere. Refuzaţi semnarea raportului încheiat în urma inspecţiei şi evitaţi comunicarea prin poştă a deciziei de impunere. Puteţi câştiga în acest mod timp preţios pentru a putea pregati procedura de contestare şi pentru limitarea consecinţelor executării silite.

Suspendarea obligaţiei de plată

Posibilitatea suspendării obligaţiei de plată ori a întregului act administrativ a fost eliminată din

Totul despre PFA =====================================================================




cuprinsul Codului de procedură fiscală începând 23 iunie 2006. Ea rămâne posibilă numai în baza deciziei instanţei de contencios administrativ dar condiţionată de obligaţia depunerii unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate. Necesitatea solicitării suspendării este determinată de faptul că potrivit art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală exercitarea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a sumelor cuprinse în actul contestat. Aceasta deoarece potrivit art. 65 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal, în timp ce organul fiscal are ca obligaţie numai motivarea deciziei de impunere. Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu formularea contestaţiei la organul fiscal se poate cere instanţei de contencios să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond. O suspendare obţinută în acest stadiu va fi valabilă până când instanţa se va pronunţa asupra eventualei soluţii de respingere a contestaţiei de către organul fiscal. Având în vedere situaţia din practică în care multe soluţii adoptate de organele de control sunt nelegale şi că de cele mai multe ori măsurile de executare silită sunt demarate imediat fără a ţine cont de contestaţiile formulate, recomandăm sesizare instanţei de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a actului atacat solicitând exonerarea de la plata cauţiunii. Nivelul acesteia este stabilit în sistem maximal instanţa fiind suverană în a aprecia inclusiv că nu se justifică constituirea vreunei cauţiuni.

Modul de efectuare a plăţii Plata obligaţiilor fiscale se face în numerar, prin decontare bancară, mandat poştal sau prin anularea de timbre mobile. În funcţie de modul de plată, data efectuării acesteia este diferită. Data plăţii este data înscrisă pe chitanţa eliberată de trezorerie în cazul plăţilor în numerar. Data plăţii în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului; Vă sfătuim să revedeţi contractele de cont curent încheiate cu băncile la care aveţi deschise conturi şi să negociaţi cu ele includerea în contracte a unor clauze privind răspunderea pentru plata de penalităţi în cazul întârzierii decontării sumelor. În cazul în care nu este posibil faceţi plata cu cel puţin 2 zile înaintea expirării termenului de plată pentru evitarea oricărori întârzieri şi plata de majorări de întârziere.

Rectificarea erorilor la plată Procedurile complicate de efectuare a plăţii obligaţiilor fiscale generate şi de organe compe-tente, multitudinea conturilor şi a tipurilor de obligaţii fiscale, determină în mod firesc apariţia de erori. Avem în vedere erori de completare a documentelor de plată dar şi erorile de procesare a acestora de către unităţile de Trezorerie. În fapt ne referim la situaţiile în care plata se efectuează către bugetul consolidat dar nu respectă destinaţia legală.

Totul despre PFA =====================================================================




Consecinţele acestor erori constau în calcularea de către organele fiscale a majorărilor de întârziere de la data la care expiră termenul de plată a obligaţiei fiscale datorate şi până la data la care suma achitată ajunge în contul bugetar corespunzător acesteia. Tema rectificărilor apărute în modul de efectuare a plăţii a devenit actuală în special de la data de 22 iunie 2006 când au intrat în vigoare modificările aduse Codului de procedură fiscală prin Legea nr. 158/2006. Prin această modificare, au fost ridicate bariere nelegale în calea rectificării erorilor oricând ar fi acestea descoperite în interiorul termenului de prescripţie. Astfel, potrivit art. 114 din Codul de procedură fiscală îndreptarea erorilor se poate face în continuare de organul fiscal sesizat de către plătitorul în cauză, fără ca acesta să datoreze majorări de întârziere, dacă se demonstrează că a fost debitat contului plătitorului şi a fost creditat unu cont bugetar, oricare ar fi acesta. Soluţia este neschimbată fiind prezentă anterior în Decizia nr. 4 emise de către Comisia centrală fiscala încă din anul 2004. Ceea ce aduce în plus modificarea efectuată de Legea nr. 158/2006 este impunerea unui termen arbitrar de numai 1 an în care corecţia plăţilor poate fi făcută fără majorări de întârziere. Mai mult, termenul este unul de decădere ceea ce semnifică imposibilitatea prelungirii lui din motive mai presus de voinţa plătitorului. Limitarea termenului este o măsură injustă ce reprezintă o sancţiune care nu are caracter contravenţional. Aşadar, problema rectificării erorilor apărute cu ocazia plăţii obligaţiilor fiscale este strâns legată de procedura compensării. În fapt, legătura se referă la modul de calcul al majorărilor de întârziere în cazul unei obligaţii stinse prin compensare. Potrivit art. 116 din Codul de procedură fiscală compensarea se face de organul fiscal la cererea expresă a contribuabilului, înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia sau din oficiu, ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce. În baza art.122 din Codul de procedură fiscală în cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel: - pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de

compensare; - pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite

debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire; - pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operaţiei de compensare de către

unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent. În formularea actuală a Codului de procedură fiscală compensarea din oficiu este doar o opţiune şi nu o obligaţie esenţială a organului fiscal. Inexistenţa obligaţiei exprese determină menţinerea unor erori cu privire la plată dincolo de termenul de 1 an. Criticabilă este şi soluţia de a calcula majorări de întârziere până la data înregistrării operaţiunii de compensare şi nu de la data la care se putea efectua compensarea dar nici organul fiscal şi nici contribuabilul nu a cerut-o. În cuprinsul prevederilor legale care reglementau modul de efectuare a plăţii era subliniată condiţia care asigura valabilitatea plăţii şi anume debitarea contului plătitorului şi creditarea contului bugetar corespunzător. Concomitent, însă majorările de întârziere nu erau calculate când organul fiscal şi contribuabilul dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor. Pentru a suplini această lipsă de reglementare a Codului de procedură fiscală şi pentru a elimina situaţiile în care bugetul pretindea majorări pentru o sumă pe care a încasat-o deja Decizia Comisiei centrale fiscale nr. 1/2006 la pct. 3 din cuprinsul acesteia a prevăzut procedura şi consecinţele rectificării erorilor din documentele de plată. Astfel, în situaţia în care, ulterior efectuării plăţii obligaţiilor fiscale, la

Totul despre PFA =====================================================================




termenul şi în cuantumul stabilit de reglementările legale în materie, contribuabilii constată erori în documentele de plată, pot solicita organului fiscal competent corec-tarea erorilor. În acest caz plata este considerată efectuată la data debitării contului contri-buabilului, cu condiţia creditării unui cont bugetar. În contextul celor de mai sus este de subliniat un fapt deosebit de important şi anume că în cazul erorilor referitoare la plăţile efectuate de către contribuabili care sunt datorate organelor fiscale nu este aplicabil termenul arbitrar de 1 an. În acest caz, în cererea de rectificare a erorii de prelucrare a unui ordin de plată întocmit corect vom invoca prevederile art. 48 din Codul de procedură fiscală care nu conţine un termen explicit pentru efectuarea îndreptării erorilor materiale. Desigur că îndreptarea erorii materiale este limitată la nivelul termenului de prescripţie de 5 ani calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul. După împlinirea acestuia nici una dintre părţi nu va fi afectată de neefectuarea corecţiei.În acelaşi timp se impune verificarea cu atenţie a plăţilor efectuate în cadrul termenului de 1 an pentru a evita calcularea sau acumularea de majorări de întârziere Pentru situaţiile în care au fost depistate erori după împlinirea unui an de la data efectuării plăţilor eronate recomandăm să fie contestată decizia de impunere prin care vor fi stabilite majorările de întârziere. Deşi complexă, dificil de susţinut şi de lungă durată, în faţa instanţei de contencios administrativ se va ridica excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei care sancţionează cu decăderea neefectuarea rectificărilor erorilor în cadrul termenului de 1 an, invocând argumentele prezentate mai sus în raport de prevederile constituţionale. În cazul în care constataţi erori în efectuarea plăţii sumelor datorate în sensul dublării plăţilor, veţi solicita băncii prin intermediul căreia a fost iniţiată plata să iniţieze procedurile de rectificare. Sunt vizate plăţile efectuate prin Sistemul electronic de plăţi, care urmare a unei erori informatice se dublează. Pentru recuperarea sumelor cererea de restituire este efectuată de bancă în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 860/2006. În cazul în care se constată atât existenţa sumelor plătite în plus de instituţia de credit, cât şi existenţa unor obligaţii fiscale restante înregistrate de către contribuabilii pentru care s-au dispus plăţile multiplicate, organul fiscal, în conformitate cu prevederile legale, va întocmi şi va transmite unităţii proprii de trezorerie şi contabilitate publică notele de compensare a obligaţiilor fiscale restante cu sumele plătite în plus, respectiv referatul prin care va dispune restituirea sumelor rezultate în urma efectuării operaţiunilor de compensare.

Plătitor, debitor, contribuabil Administrarea principalelor venituri ale bugetului general consolidat se realizează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. În lista amplă de venituri ale bugetului consolidat administrate de către ANAF se află nu mai puţin de 79 de obligaţii fiscale, majoritate dintre acestea putând fi datorate şi de către PFA în funcţie de tipul de activitate desfăşurată (dacă PFA are calitatea de angajator, de plătitor de TVA sau accize, dacă efectueză operaţiuni vamale, etc.). Îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi procedura administrării este departe de a fi simplă detaşându-se în special procedurile greoaie de efectuare şi confirmare a plăţii creează dificultăţi importante plătitorilor de impozite, taxe şi contribuţii sociale. Contribuabilii şi plătitorii sunt definiţi în mod direct în textul actelor normative care reglementează obligaţiile fiscale (Codul fiscal, reglementările privind contribuţiile sociale): Alături de aceştia în

Totul despre PFA =====================================================================




cuprinsul Codului de procedură fiscală sunt stabilite şi alte persoane implicate în raporturile fiscale respectiv plătitorii sau debitorii obligaţiilor fiscale. Termeni speciali se regăsesc în sfera taxei pe valoarea adăugată unde se regăsesc persoanele impozabile şi persoanele obligate la plata taxei. Utilizarea acestei multitudini de termeni care privesc în fapt aceleaşi entităţi impune necesitatea realizării unor clarificării terminologice.

1. Contribuabilul

Contribuabilul este subiectul obligaţiei fiscale, respectiv al impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale. Contribuabilul este persoana fizică, definită de art. 13, respectiv art. 39 din Codul fiscal, care obţine venitul impozabil. Au de asemenea calitatea de contribuabil persoanele definite de: - Art. 24-28 din Lege nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei

de muncă cu modificările ulterioare; - Art. 18 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu

modificările ulterioare; - Art. 256 – 261 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările ulterioare. Din punctul de vedere al obligaţiei de plată, specific contribuabililor persoane fizice este faptul că, deşi ei suportă obligaţiile fiscale, prevederile legale nu stabilesc întotdeauna şi obligaţia de plată în sarcina lor ea fiind transferată angajatorului. O altă situaţie specială este generată de dispoziţiile potrivit cărora, deşi venitul nu este realizat, persistă obligaţia de plată a contribuţiei. Această obligaţie este transferată plătitorului de venituri ― angajatorul. În această categorie se înscriu atât impozitul pe veniturile din salarii şi asimilate, cât şi contribuţiile sociale. Această derogare de la principiul impozitării veniturilor efectiv încasate este realizată prin modul de formulare a prevederilor privind termenul de plată – „25 a lunii următoare celei pentru care se face plata”, comparativ cu sistemul de reţinere la sursă a impozitului pentru celelalte venituri pentru care formularea este „25 a lunii următoare celei în care se face plata”. Aşadar, dacă o PFA stabileşte ca plata salariilor să se efectueze pe data de 5 a lunii următoare celei pentru care se face plata, va avea obligaţia în calitate de angajator să calculeze şi să reţină impozitul pe salarii şi contribuţiile sociale aferente unei luni pe data de 5 ale lunii următoare; PFA va trebui să vireze impozitul pe salarii şi contribuţiile sociale aferente la bugetul de stat până pe data de 25 a acestei luni, indiferent dacă salariile sunt sau nu plătite la data prestabilită.

2. Debitorul Persoana obligată potrivit dispoziţiilor legale să facă plata obligaţiilor fiscale are calitatea de debitor. Diferenţa dintre cele două noţiuni: contribuabil şi debitor este că sfera debitorilor poate fi cu mult mai mare. Extinderea sferei debitorilor este realizată de către Codul de procedură fiscală care adaugă şi alte persoane alături de debitorul iniţial sau în locul acestuia. Măsura este impusă de către administraţia fiscală cu scopul de a-şi asigura posibilităţi extinse de colectare a obligaţiilor fiscale.

Totul despre PFA =====================================================================




Diferenţa fundamentală dintre contribuabil şi debitor este că, dacă primul are numai obligaţia de a suporta obligaţiile fiscale, diminuându-şi astfel venitul, cel de-al doilea este cel constrâns, prin mijloacele prevăzute de Codul de procedură fiscală, să plătească sumele datorate. Alături de debitori pot dobândi această calitate şi alte persoane (prevăzute expres de art. 27 din Codul de procedură fiscală ori de alte dispoziţii legale): - moştenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat. În cazul în care debitorul decedat are bunuri, organele fiscale, în scopul acoperirii obligaţiilor fiscale ale acestuia, vor proceda la executarea silită asupra bunurilor debitorului comunicând înştiinţarea de plată şi o somaţie colectivă moştenitorilor. În cazul în care moştenitorii nu acceptă succesiunea, bunurile debitorului vor intra în proprietatea statului în temeiul art. 477 din Codul civil.

Pentru a nu fi obligaţi să plătească sumele datorate de către debitorul defunct, moştenitorii pot accepta succesiunea sub beneficiu de inventar. În acest mod se va crea distincţia dintre patrimoniul moştenitorului şi al debitorului defunct, fără a exista pericolul de a plăti din sume proprii obligaţiile acestuia.

- angajatorii pentru obligaţiile fiscale reţinute de la salariat;

- persoana care se obligă să facă plata obligaţiilor fiscale ale debitorului, printr-un angajament de

plată, precum şi cele care, pe baza unui contract de garanţie, se obligă să plătească obligaţiile fiscale ale debitorului garantat. În cazul în care aceste documente au fost transmise organelor fiscale şi sunt încheiate în formă autentică, persoana poate fi supusă măsurilor de executare silită;

- persoana care exercită ocrotirea părintească, tutorele sau curatorul debitorului, precum şi cea care

are obligaţia de a reţine şi de a vărsa impozite şi contribuţii;

- persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în cadrul procedurii insolvenţei; În cazul în care judecătorul sindic a dispus angajarea răspunderii persoanelor, organele de executare ale ANAF vor începe procedura de executare silită împotriva acestora.

- persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-

un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată, care vor fi: contractul de ipoteca pentru bunuri imobile( teren şi/sau construcţii) şi contractul de gaj pentru bunuri mobile.

- alte persoane în condiţiile Codului de procedură fiscală.

În această categorie este de menţionat obligaţia de efectuare a plăţii de către sediile secundare ale PFA dar numai pentru impozitul pe veniturile din salarii astfel cum este prevăzut de art. 26 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Totul despre PFA =====================================================================




3. Plătitorul

Alături de cele două categorii menţionate mai sus, cea de contribuabil şi cea de debitor, în ceea ce priveşte plata obligaţiilor fiscale mai poate exista o a treia categorie: plătitorul obligaţiei fiscale. Sfera plătitorilor este cea mai vastă, depăşind-o pe cea a debitorilor, putând cuprinde persoane fizice şi persoane juridice, române sau străine. Prevederile art. 26 din Codul de procedură fiscală nu conţin referiri exprese asupra posibilităţii plăţii obligaţiilor de către alte persoane obligate să plătească în temeiul unor obligaţii izvorâte din raporturile din convenţii ale plătitorilor. Alineatul 1 al art. 26 menţionează doar persoanele care au aceste obligaţii de plată ce au ca izvor legea. Cu toate acestea, Codul de procedură nu împiedică efectuarea plăţii obligaţiilor fiscale de către alte persoane. În acest sens ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură fiscală prin Legea nr. 158/2006 această posibilitate a primit şi o reglementare clară însă în sfera modului de efectuare a plăţii şi nu în cadrul definiţiei plătitorului. Astfel, dispoziţiile art. 114 alin. (2) din Codul de procedură fiscală fac expres trimitere la prevederea din codul civil referitoare la regulile generale privind capacitatea altor persoane de a face plata în numele debitorului. Potrivit art. 1.093 din Codul civil: „Obligaţia poate fi achitată de orice persoana interesată, precum de un coobligat sau de un fidejusor. Obligaţia poate fi achitată chiar de o persoană neinteresată; această persoană trebuie însă să lucreze în numele şi pentru achitarea debitorului, sau de lucrează în numele ei propriu, sa nu se subroge în drepturile creditorului”. În sfera plătitorilor intră şi o categorie distinctă prevăzută de alin. (2) al art. 26 din Codul de procedură fiscală, reprezentată de entităţi fără personalitate juridică. În această categorie se înscriu în temeiul acestei dispoziţii legale subunităţile persoanelor juridice cu sediul în România, care au sedii secundare. Astfel au obligaţia de a efectua plata impozitului pe venitul din salarii sucursalele şi punctele de lucru. Astfel art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale stabileşte obligaţia plătitorilor de impozite şi taxe care au organizate puncte de lucru stabile cu minimum 5 angajaţi ca pentru respectivul punct de lucru sunt obligaţi să solicite înregistrarea fiscală a acestora, ca plătitor de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află punctul de lucru. Plata impozitului pe veniturile din salarii aferente salariaţilor din cadrul punctelor de lucru se va face la unităţile trezoreriei pe raza cărora acestea funcţionează, pe ordinul de plată menţionându-se atât codul de înregistrare fiscală al punctului de lucru cât şi cel al PFA care l-a înfiinţat. Plata obligaţiei fiscale de către o altă persoană poate fi făcută în unul din următoarele moduri: - voluntar (o persoană, alta decât debitorul, plăteşte obligaţiile acestuia fără ca între cei doi să existe o

înţelegere în acest sens şi fără ca dispoziţiile legale să prevadă această obligaţie); - în baza unui mandat acordat de către debitor (plata efectuată de către un reprezentant al acestuia); plata

impozitului este făcută de o altă persoană decât debitorul, acesta din urmă dând mandat (împuternicind) plătitorului să plătească; mandatul (împuternicirea) nu este necesar să fie exprimat în formă scrisă, fiind suficientă numai împuternicirea verbală în acest sens;

- în baza unui contract (convenţie) încheiat cu debitorul (debitorul persoanei obligate să plăteas-că). Părţile dintr-un contract convin ca îndeplinirea obligaţiei de către partea care are calitatea de debitor în

Totul despre PFA =====================================================================




cadrul contractului să îşi îndeplinească această obligaţie prin plata sumelor nu către creditorul său, ci către buget ― ca impozite, taxe sau contribuţii datorate de către creditor.

În concluzie, plata obligaţiilor fiscale poate fi făcută de către orice persoană, fie că are cali-tatea de debitor, plătitor ori este un terţ faţă de aceştia, cu condiţia precizării în documentul de plată a destinaţiei precise a plăţii.

Majorări de întârziere În cazul în care nu efectuaţi plata obligaţiilor fiscale la termen, potrivit dispoziţiilor art. 119 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, veţi datora majorări de întârziere. Majorările de întârziere se calculează de la expirarea scadenţei contribuţiei pentru care sunt datorate şi, ca regulă generală, până la data plăţii. Data plăţii majorărilor de întârziere, funcţie de momentul la care a fost efectuată plata reprezintă cel mai frecvent mod de stopare a calculului al acestora. Alături de acest mod de stingere a obligaţiilor, Codul de procedură fiscală reglementează şi alte procedee şi prevederi legale care conduc la încetarea calculului majorărilor de întârziere.

Modul de calcul al majorărilor de întârziere este de regulă liniar, pe zile calendaristice începând cu ziua lucrătoare imediat următoare celei în care expiră termenul de plată şi până la data îndeplinirii condiţiilor de încetare a calculului. Determinarea cuantumului dobânzilor se realizează utilizând următoarea formulă: Majorări de întârziere la data t = Suma datorată x nr. de zile întârziere (de la scadenţă până la data t) x cota majorărilor de întârziere (0,1%) Având în vedere că majorările de întârziere se stabilesc de către organele fiscale pe baza decizie de calcul al accesoriilor considerăm că în prezent nu trebuie achitate din proprie iniţiativă de către societate. În cazul în care se doreşte achitatea oricăror obligaţii ce ar putea fi datorate de societate puteţi solicita organului fiscal emiterea unei decizii de impunere care să consemneze cuantumul şi modul de calcul. Numai pe baza acesteia majorările de întârziere vor putea fi înregistrate în evidenţa proprie a societăţii ca obligaţii fiscale în timp ce pe baza aceluiaşi document majorările considerate nedatorate pot fi contestate.

Accesoriile obligaţiilor fiscale au suferit transformări importante în timp atât din punct de vedere al structurii cât şi al nivelului. Vă prezentăm mai jos evoluţia accesoriilor obligaţiilor fiscale pe perioada termenului general de prescripţie în materia stabilirii diferenţelor de obligaţii faţă de bugetul consolidat:

Cotă majorări de întârziere Perioada Temei legal 0,3% 6 mai 1999 - 1 aug 2000 H.G. 354/1999 0,15% 1 aug 2000 - 29 oct 2001 H.G. 564/2000 0,1% 29 oct 2001 - 31 aug 2002 H.G. 1043/2001 0,07% 1 sept 2002 -31 dec 2002 H.G. 874/2002

Totul despre PFA =====================================================================




Cota dobânzi/penalităţi de întârziere

0,06% majorare 1 ian 2003 – 6 feb 2004 H.G. 1513/2002 0,5% penalitate 1 ian 2003 – 15 iulie 2005 Cod procedura fiscală 0,06% majorare 6 feb 2004 – 31 august 2005 H.G. 67/2004 0,6% penalitate 15 iulie 2005 – 31 decembrie 2005 Cod procedura fiscală 0,05% majorare 1 septembrie 2005 – 31 decembrie

2005 H.G. 784/2005

Cota majorări de întârziere 0,1% 1 ianuarie 2006 - Codul de procedură

fiscală Conform art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale. Având în vedere obiectivul majorărilor de întârziere de a descuraja neplata obligaţiilor fiscale în raport cu alte obligaţii de plată ale contribuabilului nu sunt de anticipat creşteri ale nivelului majorării de întârziere. Având în vedere faptul că unei cote de 0,1% pe zi îi corespunde un nivel de 36,5% pe an se poate constata faptul că majorările de întârziere sunt cu mult mai mari decât cele mai penalizatoare dobânzi practicate pe piaţă. În cazul în care organele de control abilitate constată, în urma inspecţiei fiscale, diferenţe de obligaţii fiscale, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei la care s-a constatat diferenţa. Exemplu La data de 10 martie la PFA „AB”, organele fiscale stabilesc în urma inspecţiei că obliga-ţia fiscală reprezentând impozit pe salarii este de 2000 lei şi nu de 1700 lei cât a fost achitat la 25 ianuarie 2009. În consecinţă, societatea va datora pentru diferenţa de 300 lei dobândă începând cu 26 ianuarie. Majorarea de întârziere datorată la 10 martie 2009 este în valoare de 13,5 lei, aceasta fiind calculată astfel: 300 lei diferenţa de plată x 45 zile calendaristice x 0,1% cota majorării de întârziere.

Codul de procedură fiscală stabileşte o serie de excepţii şi reguli speciale privind calculul dobânzilor şi al penalităţilor de întârziere: - nu se calculează majorări de întârziere pentru amenzi, cheltuieli de executare, sume confiscate şi

majorări de întârziere; - pentru obligaţiile fiscale stinse prin executare silită, majorările se calculează până la data întocmirii

procesului-verbal de distribuire a sumelor realizate prin executare silită inclusiv; - pentru obligaţiile fiscale ale debitorului declarat insolvabil, majorările se calculează până la data

trecerii în evidenţa separată; - pentru obligaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevăzute de actele normative speciale

(de exemplu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2001), data stingerii este data la care se efectuează compensarea prevăzută în actul normativ care o reglementează sau în normele metodologice de aplicare a acestuia (data închiderii procedurilor de compensare şi nu data iniţierii procedurii).

Totul despre PFA =====================================================================




Prevederi speciale privind calculul majorărilor de întârziere sunt cuprinse la art. 122 din Codul de procedură fiscală în cazul stingerii obligaţiilor fiscale prin compensare. Astfel, majorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, respectiv: - pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de

compensare; - pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite

debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire; - pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operaţiei de compensare de către

unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent. O prevedere specială este aplicabilă în cazul impozitului pe venit. Dat fiind caracterul de impozit anual al acestuia calculul majorărilor de întârziere are în vedere obligaţiile de plată trimestriale dar şi rectificarea sumelor pentru care se calculează în funcţie de cuantumul impozitului determinat pe baza declaraţiei anuale. În acest caz majorările de întârziere după expirarea ultimului termen de plată trimestrial se vor calcula la nivelul impozitului anual. Eventualele majorări calculate pe baze obligaţiilor de plată trimestriale se vor ajusta corespunzător, retroactiv. O dispoziţie care are un caracter special de real interes pentru persoanele care pot ajunge în astfel de situaţii este cea prevăzută de art. 185 alin. (4) potrivit căreia regimul accesoriilor pentru creanţele transmise spre încasare autorităţilor române este cel aplicabil în România. Această prevedere dezavantajează persoanele vizate deoarece în România începând cu 1 ianuarie 2006 nivelul majorărilor de întârziere este de 0,1% pe zi de întârziere ceea ce determină un nivel de 36,5% pe an. Nivelul acestor majorări este cu mult mai mare faţă de nivelul existent spre exemplu în Franţa unde acesta se situează în prezent la 0,4% pe lună respectiv 4,8% pe an. Diferenţa este uriaşă chiar luând în calcul inflaţia în condiţiile în care recuperarea creanţelor şi restituirea acestora se face în lei.

Compensarea şi restituirea impozitului pe venit

Compensarea obligaţiilor fiscale

Compensarea este procedura de stingere a obligaţiilor bugetare ce se aplică în situaţia în care în calitate de contribuabil, indiferent de forma de organizare aveţi obligaţii de plată la buget şi în acelaşi timp sume de restituit. Compensarea este reglementată de art. 116 din Codul de procedură fiscală. Având în vedere faptul că procedura compensării intervine în toate cazurile în care este solicitată restituirea sumelor de la buget şi reprezintă un mijloc frecvent de încetare a calculului majorărilor de întârziere, impor-tanţa condiţiilor în care se realizează aceasta este deosebit de mare. Operaţiunea de compensare intervine ori de câte ori atât contribuabilul cât şi administraţia fiscală pentru bugetul general consolidat dobândesc calitatea de debitor şi de creditor. În urma compensării obligaţiile reciproce se sting până la nivelul celei mai mici obligaţii, diferenţa reprezentând: - obligaţie de restituire a sumelor necompensate de către organul fiscal;

Totul despre PFA =====================================================================




- obligaţie de plată a contribuabilului pentru sumele ce nu au fost stinse prin compensare. Competenţa pentru efectuarea procedurii de compensare o are organul fiscal pe raza căruia se află domiciliul fiscal al contribuabilului potrivit regulilor de determinare a acestuia prevăzute la art. 31 din Codul de procedură fiscală. Astfel, ca regulă competenţa în efectuarea operaţiunii de compensare revine organului fiscal în raza căruia se află sediul social al PFA. Pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii liberale organul fiscal competent este cel de la sediul activităţii sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală. Art. 34 din Codul de procedură fiscală reglementează competenţa organelor fiscale în cazul sediilor secundare. Astfel, competenţa teritorială pentru administrarea obligaţiilor fiscale aferente sediilor secundare aparţine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul secundar. În raport cu prevederile cuprinse la pct. 34.1. din Normele de aplicare ale Codului de procedură fiscală care detaliază semnificaţia administrării obligaţiilor fiscale la nivelul sediului secundar are loc conturarea unei proceduri speciale de compensare parţială la nivelul acestuia.

Operaţiunea de compensare în cazul persoanelor care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul României se realizează la nivelul organului fiscal în a cărui rază teritorială se obţin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere. În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României printr-un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se realizează, în întregime sau cu preponderenţă, cifra de afaceri. Compensarea şi restituirea se află într-o strânsă legătură deoarece pentru a iniţia procedura compensării este necesar să determinaţi mai întâi suma ce poate fi restituită şi, spre deosebire de procedura restituirii societatea să nu înregistreze obligaţii fiscale neachitate.

Etapele derulării procedurii compensării 1. Determinaţi sumele susceptibile de restituire şi oportunitatea utilizării acestora pentru stingerea obligaţiilor restante. 2. Depuneţi cererea de compensare la organul fiscal care are competenţa să o soluţioneze. Determi-narea organului fiscal competent să soluţioneze cererea de compensare se realizează potrivit regu-lilor menţionate mai sus. Regula generală stabileşte competenţa în materie de com-pensare în sarcina organului fiscal pe raza căruia se află domiciliul fiscal al contribuabilului. Cererea trebuie depusă în cadrul termenului legal de prescripţie de 5 ani calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare. Exemplu PFA „ABC” constată că o plată a fost efectuată nejustificat către bugetul de stat la data de 12 noiembrie 2009. Termenul de prescripţie începe să curgă de la 1 ianuarie 2010, astfel că dreptul de a cere compensarea sumei se prescrie la data 1 ianuarie 2015. Totodată, aplicând prevederile art. 101 alin. (5) din Codul de procedură civilă, termenul sfârşindu-se într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

Totul despre PFA =====================================================================




Deosebit de importantă este data depunerii cererii de compensare din perspectiva datei până la care se calculează majorări de întârziere: Începând cu data de 30 mai 2003, data până la care se calculează accesorii este data depunerii cererii de compensare, acest termen se menţinându-se şi în prezent. Astfel, data depunerii cererii de compensare reprezintă data până la care se calculează majorările de întârziere pentru sumele neachitate ce vor fi stinse prin compensare, indiferent de momentul la care are loc soluţionarea cererii ori întocmirea notei de compensare. Cu privire la necesitatea depunerii cererii de compensare în raport cu dreptul administraţiei fiscale de a efectua compensarea din oficiu sunt necesare menţiuni suplimentare. Compensarea din oficiu se poate realiza se realizează numai dacă organul fiscal doreşte acest lucru şi evident numai dacă şi constată existenţa condiţiilor pentru compensare. Prevederile legale nu conţin nici o referire a textului la situaţia în care organul fiscal nu constată existenţa creanţelor reciproce sau când, deşi poate face compensarea, aceasta nu se realizează. Aceasta în condiţiile în care compensarea poate fi extrem de importantă pentru majorările de întârziere calculate în sarcina contribuabililor care pe fond nu mai datorează alte sume bugetului consolidat. 3. Anexaţi documentele necesare soluţionării cererii de compensare. Cererea de compensare trebuie să cuprindă elementele de identificare a solicitantului, precum şi suma şi natura creanţelor fiscale ce fac obiectul compensării. Cererea de compensare va fi însoţită de documente care dovedesc dreptul la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor: - copii legalizate de pe hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile; - copii de pe deciziile de soluţionare a contestaţiilor, rămase definitive ; - copii de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale; - copii de pe orice documente din care să rezulte că suma plătită nu reprezintă obligaţie fiscală. 4. Cererea de compensare este soluţionată. Organul fiscal întocmeşte nota de compensare, o înregistrează în evidenţa fiscală şi v-o comunică. Termenul de soluţionare a compensării este de 45 de zile dacă organul fiscal consideră că deţine toate informaţiile necesare efectuării operaţiunii (potrivit art. 70 din Codul de procedură fiscală). În cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare, termenul de 45 de zile se prelungeşte cu intervalul cuprins între data solicitării informaţiilor de către organul fiscal şi data înregistrării răspunsurilor formulate. Rezultatul compensării la cerere sau din oficiu va fi consemnat într-o notă de compensare care va fi comunicată contribuabilului în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii. Termenul de comunicare a notei de compensare de către organul fiscal este în mod expres aplicabil numai în cazul compensării efectuate la cerere sau în cadrul procedurii de restituire. În aceste condiţii, termenul de informare cu privire la o compensare din oficiu efectuată de către organul fiscal din proprie iniţiativă nu este stabilit, rămânând exclusiv la latitudinea acestuia. Sumele supuse procedurii de compensare vor fi utilizate pentru stingerea obligaţiilor fiscale mai întâi ale bugetului la care a apărut suma de compensat iar mai apoi celorlalte bugete în mod proporţional. În cazul în care organul fiscal nu finalizează procedura compensării în termenul de 45 de zile de la data depunerii cererii, puteţi beneficia de plata de dobânzi de la buget la nivelul celor datorate bugetului

Totul despre PFA =====================================================================




de stat pentru neplata la termen a obligaţiilor fiscale, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a organului fiscal. Vă recomandăm ca imediat după expirarea termenului legal de încheiere a procedurii compensării să solicitaţi plata de dobânzi în temeiul art. 124 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Data de la care sunt datorate dobânzile este data depunerii cererii de compensare. Atenţie! În cazul în care organul fiscal demonstrează că a solicitat informaţii relevante pentru luarea deciziei de aprobare a cererii de compensare, data de la care se calculează dobânzile se prorogă până la data obţinerii acestora. Nu acceptaţi necondiţionat amânarea efectuării compensării peste termenul de 45 de zile şi refuzul plăţii de dobânzi pe baza solicitării unor informaţii suplimentare; informaţiile solicitate trebuie să fie relevante! Pentru plata dobânzilor datorate de organul fiscal este necesară solicitarea expresă de plată a acestora. Nu aşteptaţi să obţineţi plata de dobânzi pentru întârzierea efectuării compensării. O astfel de solicitare are rolul de a impulsiona organul fiscal de a soluţiona cererea. În practică plata de dobânzi a fost efectuată numai după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost constatată răspunderea organului fiscal în condiţiile art. 124 din Codul de procedură fiscală.

Restituirea Operaţiunea de restituire este reglementată de art. 117 din Codul de procedură fiscală şi intervine pentru sumele: - plătite fără existenţa unui titlu de creanţă; - plătite în plus faţă de obligaţia fiscală; - plătite ca urmare a unei erori de calcul; - plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; - de rambursat de la bugetul de stat; - stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; - rămase după efectuarea distribuirii sumelor realizate în cadrul procedurii executării silite; - rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul

hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.

Procedura de restituire urmează etapele descrise în cazul compensării, cu următoarele men-ţiuni: - organul fiscal competent să efectueze restituirea - organul fiscal pe raza căruia se află domiciliul fiscal

al solicitantului sau cel competent pentru celelalte cazuri speciale: mari contribuabili, contribuabili mijlocii şi persoane nerezidente;

- termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea este acelaşi ca şi în cazul compensării: 5 ani calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire;

- termenul de soluţionare a cererii de restituire este de 45 de zile, cu posibilitatea prelungirii acestuia pentru solicitarea de informaţii suplimentare;

- se menţine dreptul e a solicita dobânzi în cazul întârzierii restituirii. Cererea de restituire va fi însoţită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă, precum şi de copii legalizate de pe

Totul despre PFA =====================================================================




hotărârile definitive şi irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicţionale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea. Pentru creanţele fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentând venituri la bugetul de stat şi bugetele contribuţiilor sociale încasate de instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, pe cererea de restituire, depusă la organul fiscal competent unde este înregistrat ca plătitor contribuabilul respectiv, vor trebui menţionate, în mod obligatoriu, confirmarea instituţiei publice privind numărul şi data documentului de plată cu care s-a virat suma respectivă la buget, precum şi confirmarea unităţii de trezorerie şi contabilitate publică la care aceasta a fost virată. Restituirea se efectuează în baza referatului aprobat de conducerea organului fiscal numai în următoarele cazuri: - nu aveţi alte obligaţii fiscale restante din anul curent sau din anii precedenţi; - după compensare mai rămân sume plătite în plus şi nu solicitaţi compensarea acestor sume cu obligaţii

bugetare viitoare; După aprobarea restituirii, organul fiscal dispune restituirea sumelor respective trezoreriei teritoriale. Restituirea se finalizează prin transferul sumelor cuvenite în contul bancar indicat în cererea de restituire sau se realizează în numerar la trezoreria locală pentru persoanele fizice. Nota de restituire se întocmeşte în trei exemplare pentru a fi transmisă după cum urmează: - 1 exemplar la organul fiscal cu atribuţii de colectare pentru a opra restituirea în evidenţa pe plătitori; - 1 exemplar la unitatea de trezorerie şi contabilitate publică în vederea efectuării plăţii sumelor

restituite ; - 1 exemplar beneficiarului restituirii. Persoanele fizice beneficiază de un regim special în materia restituirii. Astfel potrivit art. 117 din Codul de procedură fiscală sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere. Diferenţele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rămâne în evidenţa fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma cumulată a acestora depăşeşte limita menţionată. Sumele mai mici de 5 lei se vor putea restitui numai la cererea expresă a persoanei fizice în cauză.

5 cum platim impozitul

Documents