Nina Canault

Cum pHtim pentrugregelile strdmogilor

lncongtientul familial

. Prefali de

Anne Ancelin Schtitzenberger

Traducere din limba f rancezd

de Cristina Livid Vasilescu

phil.obio

Cum pldtim pentru gregelile strdmogilor

Le psychisme d I'epreuae des gindratiorzs (lucrare colectivd

condusd de Serge Tisseron), Dunod" 1995.

Nicolas Rand qi Maria Torok, Questions d Freud, Les Belles

Lettres / Archimbau d, L995.

jacqueline L6ger, Un autisme qui se dit. Fant6mes m6lanco-

liques, L' Harmaftan, 1997 .

Texte adunate de Tobie Nathary ,,L'enfartt artc|tre", Nott'aelle reoue d'ethnopsychintrie, nr.4, La Pens6e sauvage, 1985.

Viviane Forrester, Van Gogh ou I'entercement dans les bl6s,

Seuil,1983.Dialogue, revistd trimestriald editatd de AFCCC 44, rue

Danton, 94270-Le Kremlin-Bic6tre. Tel 01 4670 88 44:,,A quoinous servent nos enfants", m. 125;,,Construite la parent6:

l'alchimie farniliaLe", nr. 126;,,L'adoption: une nouvelle nais-

sarrce?", nr. 133; ,,Couple et secrets de famille", nr.134.

Despre gtiinliBemard d'Espagnat, A Ia recherche du rdel. Le regard d'un

physicien, Agora Press Pocket, L99'1..

Bernard d'Espagnat fur colaborare cu litietrre Kleiru Re-

gards sur ln matiire, Fayard,1993.Olivier Costa de Beauregard, Le temps deploy6. Pass6-futu-

railleurs, na. I-e Rocher, 1.988.

Marcel Odier, L'esprit de la nouaelle science, Iid. L'Aged'homme,1990.

R6gis gi Brigitte Dutheil, L'homme sup erlumineux, Ed. Sand,

1990.

R6gis qi Brigitte Dutheil La mddecine superlumineuse, Ed.Sand, L992.

Jean-Marie PeLt, De I'uniaers d l'itre, Fayard, L996.

Jean-Marie Pelt, Les langages secrets de la nature. Fayard,

1997.

Guprins

Prefald.

f .intdlnire cu un psihanalist neobignuit ..... lb2. Fantoma 9i manifestdrile ei ... 45

3. Psihogenealogia ....... 63

4. Sindromul aniversar ... Tg

5.Copilulgisecretullui.... .,...936.Feminin-matern ....... 111

7. Gregelile talilor ....... 129

Concluzie. .. 147

Bibliografie ....... 1S1

152 153

intdlnire cu un psihanalist neobignuit

CAnd l-am intAlnit pe Didier Dumas, eram departe de a-miimagina cd fantomele pot face obiectul unei cercetiri riguroa-rt'. Am descoperit cu uimire ci ele ocupau/ in activitatea sa

clinicd de zi cu zi, un loc la fel de tangibil precum cel al para-zifilor in munca virusologilor. Psihanalistul le urmireqte evo-lufia pentru ci ele joach un rol la fel de important ca cel almicrobilor in apari,tia bolilor.

Am dat din intAmplare, in biblioteca din cartierul meu,peste L'Ange et Ie Fantbmes. Cartea redi munca depusd deirutor in cei zece ani petrecufi intr-un spital de zi, in preaj-rna copiilor psihotici, si care a constat in a descifra" in isto-ria tabloului genealogic, originea traumelor ce continuau si-ilr6ntuie. Plini de cazuri clinice pe cAt de frumoase, pe atAt deinspdimAntitoare, cartea prezinti efectele oculte produse del'antome, uneori pAnd la apatra generafie.

inci de la prima noastri i:rtAlnire, Didier Dumas mi-a mir-lurisit: ,,Lucrul cu copiii psihotici depiqea toate instrumenteleItrrretice de care dispuneam atunci." Am stabilit sd ne intAl-nim pentru a-l intervieva despre rolul genealogiei in terapie.Scopul meu era sd. rcalizez un dosar referitor la cercetarea

I Dldier Dumas, lAnge et le Fontdme, lntroduction d la clinique de l'impen-sd gdndalogique (,,lngerul gi fantoma. lntroducere in genealogie"), prefali deI rangoise Dolto, Editions de Minuit, 1985. (n.a.)

15

Cum pldtim pentru gregelile strdmoqilor

in psihanalizi pentru pagina Sciences a jurnalului Libdration.

Eram cu atAt mai curioasd cu cAt, urmAnd eu insdmi o terapie

pe parcursul a treisprezece ani, cu o frecvenld de trei gedinfe

pe siptdmAnS, consideram cd psihanalista mea era un speci-

alist ,,modern", fiind formatd in gcoala gi in gAndirea lacani-

enee. De altfel, md mulfumeau pe deplin rezultatele acestui

proces terapeutic indelungaf care imi permisese si mi simt

mai bine in pielea mea gi sd intru intr-un dialog durabil cu

ceea ce socoteam eu a fi pdrlile cele mai incongtiente ale fiin-

fei mele.Altfel spus, nu eram intru toful receptivd la ceea ce urma

s[ aflu la aceasti primd intAlnire din martie 199L. Concepfia

mea despre psihanalizd era legatd de terapia pe care o ficu-sem. $i pentru a in{elege lucrurile despre care imi vorbea el,

trebuia sd recunosc limitele procesului terapeutic pe care ilparcursesem. in timp ce-l ascultam povestindu-mi despre

munca lui cu copiii psihotici gi cu familiile lor, am inceput sidescopdr, trepta! ceva ce propria mea psihanalisti pdrea sd fiignorat total.

Privilegiul pe care gi-l aroga Didier Dumas md deruta: ba

se sprijinea pe teoria freudian5, ba se detaga de ea dupi bu-

nul plac. Mi incurca qi modul lui de a vorbi despre terapia

pe care o urmase. O incepuse la vArsta de unsprezece ani qi,

de atunci, avusese nu mai pulin de cinci psihanaliqti diferifi.Prin urmare, verificase ?:rdelung eficacitatea teoriei freudiene,

dar qi limitele acesteia, atAt in cadrul terapiei personale, cAt qi

in practica lui clinici. Toate acestea din cavza povegtii sale

de viafi pe care aveam sd o aflu mult mai tdrziu qi care pi-rea extrasi dintr-o nuveld a lui Kafka. Avusese un tatd fdri?:rdoial5 prea t6nir pentru a-gi putea dori copii, o mami care

e Jacque Lacan - psihanalist 5i psihiatru francez, supranumit ,,cel mai contro-

versat psihanalist dupi Freud" (n-red.)

intAlnire cu un psihanalist neobignuit

iEi alesese drept al doilea so! un fost deportat... gi cu asta amspus totul sau aproape totul. Cel de-al doilea sof e fascinat detropilul de patru ani care triiegte aldturi de el. $i-l insuqegte.ii schimbd numele gi-l face martor qi confident al nenorociriisale. Biiefelul se vede confruntat cu o enigmd pe care Sfinxulinsuqi ar fi considerat-o pe gustul sdu. Cum sX ingrijegti un tatibAntuit de ceea ce a trdit in lagire? Didier Dumas a trebuit siamAne indelung r5spunsul la aceastd enigmS, in lipsa unor in-strumente de gAndire. Terapia lui a inceput la unsprezece ani,iar la vremea aceea niciun psiholog nu era capabil si-i rezolveproblemele ce implicau traiul cu acest tatd nebun. ,,Cdnd fta-versezi perioada oedipiand alituri de un deportat iubindu-l qi

irvAndu-l drept unic sprijin in fala unei traume fird nume, rigtisi ajungi ca ef bAntuit de fantomalagdrelo{', mi-a destiinuitl)idier Dumas. ,,Numai Frangoise Doltolo ar fi putut ajuta unpugti ca mine! Dar am inleles lucrul acesta mult mai tdrziu, cupufin timp inainte de moartea ei, atunci cAnd am devenit prie-lcni." Agadar, la vremea aceea, nimeni nu gtia ce inseamnd sd

lii bAntuit. Totugi, Didier Dumas persevereazd, trecAnd de larun psihanalist la altul gi ajungAnd, in finaf si scrie propria te-orie pe baza cdreia se va tratal1. De unde gi interesul lui pentrut'cle mai vulnerabile suflete: copiii psihotici.

in generaf psihanaligtii se tem de clienfii in fa{a cdrora se

simt dezarmafi. Didier Dumas pirea si se deosebeasci de co-Icgii lui mai ales datoritd muncii sale cu cei mici. Experienfat'r"r copiii psihotici, ce rezona cu propria sa experienf5, il con-tlusese la limitele nafurii omenegti: acegti copii, considerali ingcneral debill au adesea aptitudini comparabile cu ale ma-rilor mistici. Sunt cLarvdzdtori, telepafi, i:rleleg limbajul ani-rrralelor sau sunt capabili si se autoanestezieze.Iatd, pe scur!

r" Medic pediatru gi psihanalist francez, renumitd pentru cerceterile cu privirel,r perioada copilSriei. (n.red.)

'r Didier Dumas, Hantise et clinique de lAutre,lid. Aubier, 1989. {n.a.)

17

Cum plStim pentru greqelile strdmogilor

ceea ce il determina pe Didier Dumas sd considere teoria ana-

liticd clasicl,ba ca pe o vechiturd, prdfuit5., ba ca pe obazd a

propriilor cdutdri. Cel mai derutant pentru mine era atunci

cAnd vorbea despre psihozi.imi spunea de exemplu c5, lucrAnd cu Alicg o adolescenti

psihotici de paisprezece ani, il,,vizuse pe diavol". Credeam

ci era vorba despre o simpli metaford. Dar nu! Internati de la

o vArsti foarte fragedd, aceasti fetifdigiindura menstruafia ca

pe o boali monstruoasi. De indatd ce ii venea ciclul, igi smul-

gea hainele de pe ea gi se ded4 pe loc, la o masturbate dez'

ldnfuitd, in care corpuf secreliile qi sAngele nu mai erau deCAt

dureri. El insuqi nu qtia ce si faci. Alice nu putea si pronunle

decAt cAteva cuvinte. Didier Dumas nu infelegea nimic din

ceea ce incerca ea sd exprime. PAni in ziua in care, cizAnd la

pdmAnt, fatai-a spus: ,,E roqu, domnule Dumas, fi-mi ceva!"

Diavolul de care suferea Alice se rezuma la o negare totald a

feminitdfii, transmisi de la bunici la mama ei 9i apoi la e4

deci de-a lungul a trei generafii.Daci ne gAndim bine, da, Alice i-l inf[liqase chiar pe dia-

vol. Cici ce altceva este diavolul in cultura noastrd, in care

patriarhatul s-a clddit pe aservirea femeii, daci nu numele dat

fricii ancestrale provocate de ceea ce este femeiesc? Or, iatd

ce anume incerca sd simbolizeze Alice pentru ,,domnul Du-

fi:ras", prin expresivitatea corpului ei suferindl'. Aqa iqi ficea

ea terapia.Nu trebuie si uitdm cd, adesea, copiii psihotici nu vorbesc

sau, irr cel mai bun caz, dispun de un limbaj rudimentar, ca

acela allui Alice. Ceea ce nu-i impiedici insd ca, atunci cAnd

vin la un psihanalist, sd doreasci si urmeze o terapie qi si-gi

exprime suferinfa cu,,resursele de care dispun"' ,,Amtealizat

12 Este ceea ce Frangoise Dolto a numit,,imaginea incongtienti a corpului"; vezi

mai departe capitolul 6 9i interviul psihanalistului Willy Barral. (n.a.)

18 19

intAlnire cu un psihanalist neobignuit

atunci cd era ca un copil de optsprezece luni care ar avea men-struatie", a adiugat Didier Dumas cu emofie.

Acegti zece ani de munci intr-un spital de copii constitu-iau, se pare/ o experien!5 care il proiectase fdrd menajamentedincolo de reperele senzoriale qi conceptuale pe care le pose-ddm de reguli pentru a ne orienta in viala de zi cu zi. $i, as-

cultAndu-l, imi spuneam ci trebuie si existe o diferenfi intreceea ce scrisese referitor la acest subiect - o mdrfurie menitdsI fie ingeleasd de toati lumea - qi experienf a ,,extra"-ordinaripe care o triise datoriti acestor copii gi care fusese hotirAtoa-re in tumura luatd de vocafia sa de psihanalist.

De ce ii d[dea vArsta de optsprezece luni lui Alice? Pentrucd, la aceastd vArsti, copilul este incd un bebelug el abia ince*pe sd vorbeascd, iar modalitatea de exprimare de care dispu-ne este tocmai aceea a corpului...

,,Copiii acegtia au fost ca nigte mari inv5{itori pentrumine", mi-a declarat el in mai multe rAnduri. ,,CtJ ei, nu maiputeam ocoli fapful cd nu aveam instrumente teoretice pentrua-i ajuta. Datoritd lor am inleles cdbaza viefii psihice este cao <piele>> alcdtuiti din senzafii din moment ce, adesea, ea este

singura pe care o posedi aceqti copii gi de care se pot folosiea sd comunice cu un psihanalist. Ei sunt cei care m-au de-tcrminat sd studiea in acupuncturX gi taoism, modul in caresenzatia este gAnditd gi teoretizati. Tofi sufereau de traumeuncestrale, adici de b6ntuire, cum ii spunem noi, de <boalastrimogilor>, potrivit denumirii pe care o regdsim in majorita-tca culturilor tradi,tionale. Prin urmare, copiii psihotici se aflila originea interesului meu pentru sfudierea "bolii strdmogi-Ioro, a acelor zone ale psihismului uman lipsite de cuvinte,in care sdldgluiesc fantomele familiale. Copiii psihotici par sX

aibd drept misiune repararea fdri incetare a trecutului genea-krgic al familiei lor. Ei sunt exploratori fdri seamin ai incon-

;tientului transgenerafional. "

Cum pldtim pentru gregelile strdmogilor

Aqa il considera, de exemplu, pe Jean-Michel un adoles-

cent de nouisprezece ani, autist din nagtere. Jean-Michel era

ticut ca un mormAnt gi se incipifAna si nu priveascd nici-odatd pe cineva in ochi..Tofi copiii care se dezvolti normal au

o privire profund5, o privire grditoare. Care mam[ n-a simlitdesfitarea de a-gi cufunda privirea in acest ocean de inocenfi!Doamna Lebois n-a cunoscut niciodatd o asemenea bucurie

cu fiul ei cel mare, Jean-Michel. CAt despre psihanalistul lui,acesta se intreba cum si procedeze cu un bdiat care se miqca

precum un pegte, care nu scotea o vorbi qi innegrea in intregi-me, in chip de deserL colile albe ce i se dddeau. Didier Dumas

se gribegte s6, precizeze: ,,Dupi cinci minute de discutii cu

mama lui, o "femeie sfAnt6", mX cuprindea o irezistibili ne-

voie de a dormi. I\4i s-a intAmplat de mai multe ori sd adorm

dupd ce o primeam. Md cufundam intr-un somn plin de vise

qi md trezeam la ora urmitoarei intAlniri programate. Mi-autrebuit ani ca sd infeleg ce anume se petrecea acolo. Era ca qi

cum o instanfd incongtientd din interiorul meu mi obliga sis-

tematic si transform in vise lucrurile despre care imi vorbea

femeia aceea. Cel mai ciudat e cd fenomenul cu care mi con-

fruntam prefigura ceea ce avea si-mi permitd sd infeleg isto-

ria genealogicd a lui Jean-Michel. Aceasta mi s-a infiligat prinintermediul unui vis pe care mi l-a povestit fratele lui."

Asaltat de tot felul de fenomene mentale greu de inleles,

Didier Dumas nu se di betut. incearci si deslugeascd visele

pe care aceastd mamd i le provoac5, ceea ce-l obligd s[ se pre-

ocupe de telepatie. ,,Atdtatimp cAt o traumi nu este asumatS,

ea rdmAne veqnic vie. O traumd mentald este un eveniment pe

care structurile noastre psihice nu reugesc si-l asimileze. Uneveniment monstruos, inspiimAntitor. Ceva ce nu poate fi re-

dat in cuvinte, despre care nu se poate vorbi; este frica, groa-

za sau ruginea! $r, atunci cAnd ruginea de a fi fost implicafi inacel eveniment traumatizantne interzice si vorbim despre el,

intAlnire cu un psihanalist neobignuit

il inchidem trtr-o explicafie mincinoasi. Astfel, evenimentulrt spectiv, ingropat intr-o minciuni, se transmite de la incon-ptientul pdrinfilor la cel al copilului, creAnd ceea ce psihanali-za contemporand numegte o <fantomdo."

Acestea fiind zise, Didier Dumas imi relateazi povestea si-ttuciderii celor doi strdbunici matemi ai lui Jean-Michel, cares-iru spAnzurat cAnd s-au intors din rizboiul de la 1914. Vd-zfind cd sunt consternatd de aceastd saga familiali demni debnsmele fantastice ale lui Lovecraft sau Ewers, imi explicd:,,Lleea ce menfine vie o traumi - adicd o fantomi care poateli transmisd descenden{ilor - este faptul ci a fost interpretatdgregit. O istorie transmisd cu o explicafie mincinoasd face ra-vagii in inconstientul descendentilor."

intr-o zi, aqadar, Lug fratele lui Jean-Michel, vine sd-i

llovesteascd un vis avut cu o noapte inainte, in care auzisetloui vrdjitoare vorbindu-i despre timp gi despre moarte. Vi-strl lui Luc il indeamnd pe Didier Dumas sd se intereseze deecle doud stribunici materne ale bdiefilor, pe care le asociazdr'tr cele ,,doud vrdjitoare" din vis. Aga descoperi psihanalis-Iul trauma aflati la originea autismului de care suferea Jean-Michel. Pentru asta, a trebuit sd se intoarcd in timp, pAnd lair patra generafie pe linia maternd. Cei doi strdbunici ai luif t'an-Michel purtau acelagi nume de familie, neavAnd insd ni-t'io leghturd de rudenie. La revenireadinrdzboiul de La1914,tti doi bdrbafi s-au sinucis, amAndoi, prin spAnzurare. Pentrutkramna Lebois, mama lui Jean-Michel, pe care Didier Dumaso preseazi cu intrebdri, nu existd ait motiv decAt acela care i-aIrrst prezentat in familie: din casza,,siriciei proletare". ,,Ca

ryi cum soldafii fuseserd cru{afi de sdrdcie qi de foame in tran-soc!", ii rispunde psihanalistul. Adevdrata explicafie este cuIotul alta, una teribil de deranjanti pentru doamna Lebois,t'irre gi-a considerat intotdeauna bunicile ca fiind nigte femei,rrlmirabile. intorqi acas5, dupd ce au supraviefuit unui rdzboi

Cum pldtim pentru greselile stramogilor

atroce, cei doi birbafi descoperi cd nu mai existi loc pentru

ei in propriul c[min. AmAndoi se numesc Leroux. Soliile lor

sunt surori gi, pe durata rizboiului, au socotit cd e mai comod

sd locuiasci impreuni pentru a infrunta greutifile de zi cu zi'

PurtAnd acelagi nume, Leroux, ele s-au ttezTt ,,cesetorite" una

cu alta, unite prin acelagi refuz de a accepta realitatea dur6'

Nu mai aveau nevoie de birbat. intorqi epuizafl din rdzboi,

sofii lor au devenit o povari. 9L ca din intAmplare, amAndoi

s-au sinucis.La generafia urmitoare, sinuciderea aPare in rAndul fiice-

lor acestor bhrbafi; mascati in spatele unei explicafii minci-

noase, fantoma celor doi bunici acfioneazi. Mai multe femei

din familie se sinucid, aruncAndu-se in fAntAnS. Toate aceste

morli sunt provocate de faptul ci le-a lipsit un bdrbat care fie

le-a abandonat, fie a comis greqeli Pe care nu i le-au putut ier-

ta. Ula dintre ele se cdsitoreqte cu vdrul ei primar, parcd pen-

tru a se proteja de ravagiile acestei teribile fantome. Aduce pe

lume o tat6, pe mama lui Jean-Michel. Totul pare si reintre i:r

ordine, numai ci, la generalia urmitoare, primul copil al aces-

tei femei refuzd, inci de la naqtere, si-gi priveasci mama irochi. E un autist: jean-Michel. ,,Autismul, in acest caz, estere-

zultatul unui .,incest genealogic>>", comenteazd cercetitorul'

,,Interdicfia incestului este o lege universald, indiferent de

lari gi de culturi. Ea garanteaz\' capacitatea unei fiinle ome'

negti de a transmite urmagilor sdi mijloacele care asiguri con-

tinuitatea, inlocuirea. Incestul picileqte legile viefii' dAndu-i

de inleles copilului ci-qi va putea trdi viala alituri de pdrinfii

luf cd nu-i va pdrisi niciodati. Incestul il face pe copil sd crea-

d6, aqadar, cd moartea nu existi. Astfel copilul nu mai simte

nevoia s5-gi creeze instrumentele mentale care ii vor permite

si trdiascd fird pirinfii lui gi sd poat[ sd-i inlocuiasci' Or, ce

este un autist? Cineva care, de la bun incepuf este deposedat

de capacitatea de a accede la vArsta adult[' Copilului autist

intAlnire cu un psihanalist neobignuit

cste imposibil sd-gi priveascd mama in ochi! Este ceea ce i s-aintAmplat lui ]ean-Michel incd de la naqtere. $i eu n-am inlelesnimic pAnd in ziuain care, mergAnd inapoi in timp, cu patrugenerafii ilr urmd, am dat peste o intAmplare care contraziceIcgile cursului viefii. Cele doud strdbunici care poartd acelaginume pun in practicd credinfa potrivit cireia femeile n-au ne-voie de bdrbali pentru a fi mame: iatd o negare a sexualitd,tii

iii a rolului tatilui in construcfia mental5 a copilului! Din acelrnoment, aceastd negare intrd in acliune ,si se transmite dinrnamd in fiicd, pentru a nu afecta imaginea <femeilor sfinteoirr spatele cdreia se ascunde homosexualitatea incestuoasd aeclor doui surori, a celor doui stribunici. in loc sd plAngdrnoartea solilor lor gi sd se gAndeascd la motivele sinucideriirrcestora, ele au justificat-o prin sdricia proletard. Ceea ce con-stituia cea mai siguri metodd de a le interzice copiilor si gtierlc ce au murit tafii 1or. Agadar, la vremea aceea, am numitlcest fapt un <incest genealogic>. L-aq fi putut numl, la fel debi ne, <partenogenezi genealogicd>! "

Povestea lui Jean-Michel pare atAt de incredibili incAt,irtunci cAnd o descoperim inL'Ange et la Fant6me, ne intrebdmtlacd este vorba despre realitate sau ficfiune. Ne-ar plicea sdt'redem cd este vorba de o patologie care nu ne privegte, carerru-i priveste pe oamenii normali. ,,Dimpotriv5, treaba asta neprivegte pe toti!", afirmd Didier Dumas. ,,Oamenilor care nuirrfeleg rolul psihoticilor in lume le rdspund ci ei se afld aicil)cntru a ne invdfa ceea ce nu cunoagtem despre lucrurile pelare le transmitem la nivel mental gi spiritual. Ei au fost primii('irre m-au ficut sX vid realitatea incontestabili a transmiteri-Ior genealogice in viafa mentald a oricdrui individ. Copiii psi-lrtrtici exprimd sau povestesc lucruri pe care, a priori, nimenirru [e infelege. ins5, afunci cAnd ii ascultdm cu atentie, ne ddmri('.rma cd, de fapt, acegti copii exploreazd trecutul familial care,r lricut din ei ceea ce sunt. Este ca gi cum gi-ar petrece cea mai

Cum pldtim pentru gregelile strdmogilor

mare parte din timp circulAnd in inconqtientul mamei 1or, in

cdutarea iubirilor ei pierdute: bunicile, bunicii sau mituqile

de la care ea, sau propria ei mamd, nu gi-a putut lua niciodatd

rimas bun. $i, in acest univers-fantomi, singurul personaj de

negdsit, acela pe care nu reuqesc niciodatd sd-l descopere, este

propriul lor tati. Asta nu inseamni cd mama nu il iubeqte pe

tati. De cele mai multe ori, tafii copiilor psihotici sunt bdrbali

fideli, dar nu prea au un cuvAnt de spus in educafia copiilor'

Nici venirea pe lume a copilului n-a fost decizialor' Doar ma-

mele iau aceast[ hotdrAre. Ele considerd, dupi cum imi spu-

nea una dintre mame, cd' ,,bdtbafii triiesc pe o altd planet5"'

lgi asumi singure creqterea copilului 9i degeaba il are micuful

drept tatd pe bdrbatul cu care trliesc ele, pentru cd nu-l aude

niciodatH spun6nd ceva. Cel mai riu este cd aceqti birbali par

a fi pe deplin satisficuli de statutul lor. Este 9i motivul pentrtr

care, atunci cAnd ii intrebdm pe copiii psihotici despre tat[l1or, ei il prezintil,in unul din doud cazuti, nu ca Pe un tat6, ca

pe un pdrinte responsabil de prezen{a lor, ci ca pe un soi de

frate mai mare care o ajutd pe mamd si-qi asume greaua sar-

cini a matemitifii. Pentru aceste mame, birbalii nu existi cu

adevdrat.Autigtii denun!5, prin existenfa 1or, ticeri mincinoase' Ei

iau asupra lor, fdrd ca nimeni din familie si-gi dea seama de

asta, tot ceea ce ceilalli nu pot nici si spund, nici sd gAndeascd'

Prin mulenia lor, igi protejeazd pdrinlii de adevdruri prea du

reroase. $i daci, aga cum mi-a spus Franqoise Dolto referi

la pdrinfii lui Jean-Michel, aceqtia au consultat un psihanalis

abia cAnd copilul aimplinit gapte ani, putem conchide cd sunt

ganse mari ca ei si fi resimlit o nevoie inconqtienti, dar to-

tugi vitali ca miculul si rimAni aqa cum e' Prin urmare, din

aceasta perspectivS, psihoza este destinul unui descendent sa-

crificat, o dovad5, daci era nevoie, c[ ceea ce numesc eu canl

balism familial existi cu adevirat. $i f[rn analiza genealogiei

25

int6lnire cu un psihanalist neobignuit

trrr putem infelege nimic din aceastd dimensiune absolut in-rrrnqtientd a devoririi mentale."

Aceste discufii despre psihozd stArnesc in mine o furtundrlt'intrebiri: cum este posibil ca un strimog pe care nu l-amr'rrrroscut niciodatd si ne influen{eze totugi cursul vie{ii? Cum

lroate el si marcheze destinul descendenfilor shi, ca si cumh'-irr da sarcina de a spune sau de a face ceea ce el insugi n-a

lrrrtut realiza cAt a trdit? Atunci cAnd simptomele provin din-lr'-rr bAntuire, cel care le indurd nu le poate inlelege bazdn-tlrr-se numai pe triirile lui. in aceastd situatie, evenimenteleisloriei familiale si, mai cu seamd, acelea care au fost trecutelrrb tdcere capdtd o semnificafie crucial5. Iatd ceva ce schimbarrr mod considerabil concepfia pe care mi-o fdcusem desprepsihanalizi pe parcursul propriei mele terapii, gi asta mi tul-lrrrra profund.

Agadar, inarmath cu panoplia mea personali de imagini,,un st5ruit cu intrebdrile adesate lui Didier Dumas:

- Deci fantoma n-ar fi altceva decAt un simplu ,,nespus"i3?

- Exact! Este o lipsd de reprezentare, un gol in cuvinte,o irrsuficienfd a vorbelor pdrinfilor nogtri referitoare la sexu-

'rlitate qi la moarte, aga cum ei ingiqi - sau strdmoqii lor! - auln'lruit sd qi le asume.

- Dar de ce am numi acest fenomen o ,,farttomd"?* Se intAmpl5 ca aceastd lipsi de cuvinte sd fie expresia

urrt'i traume psihice care s-a produs in trecut pe linia descen-,lcrrfilor. Trauma este un atentat la integritatea fiinfei. Acest,rlr,ntat este cel care se transmite de la inconqtient la inconqti-r,rrt. Copilul devine ultimul depozitar al lui qi, pentru a umple,rrtirstd absen{d a cuvintelor pe care o moqtenegte, iqi creeazd

" in lb. francezi: ,,1e non-dit". Termenul desemneazd aici un eveniment, unf,rl)t resimlit ca fiind traumatizant ti care, din aceasti cauz5, este ascuns, trecut..ub ticere, neexprimat. (n.tr.)