37 ion iancu vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/37.pdf · 2 nr. 36 decembrie 2010...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale37

Anul 4decembrie

2010Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Cu ocazia Sărbătorilor Creştine de iarnă, urămcolaboratorilor şi cititorilor noştri, oriunde vor fi ei,

Crăciun Fericit, un An Nou bun şi La Mulţi Ani!

2

nr. 36 � decembrie 2010

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca revistei

Climate literare

Doamnei Veronica Strujan, din New York,şi tuturor celor apropiaţi domniei sale,cititori ai revistei noastre, le urăm un

creştin şi românesc Crăciun Fericit,sănătate, noroc şi împliniri, împreună cu

tradiţionalul La Mulţi Ani.Climate literare

3


Ion IancuVale

Vocea crainicului ros-tea ultimele cuvinte aledizertaţiei despre mi-crobi: „...de aceea tre-buie să fim extrem deprecauţi, microbii invizi-bili şi inumerabili plu-tesc în aer, în apă, segăsesc pe alimente, pelucruri, ei sunt pretutin-deni unde sunt oameni,plante, pretutindeniunde este viaţă, aşa că...”

Policarp Resteu,funcţionar la Căile Fe-rate, răsuci butonul ra-dioului ce-i răneatimpanul. Gestul fiindcam brutal, aparatulcăzu de pe măsuţă. Asta-l înfurie şi mai rău. Îitrase un şut de-i împră-ştie măruntaiele pepodea. Se aplecă să-i ri-dice carcasa golită, darse răzgândi zicându-şi:„Să ştii că şi pe ăsta suntmicrobi!”. Îl împinse dinnou cu piciorul şi ozbughi afară rumegândîn minte: „Trebuie, tre-buie, trebuie să aduc pecineva să şteargă, săspele tot. De când mi-aplecat nevasta, aparta-mentul ăsta a fost inva-dat de microbi.”

Căută o femeie, oaduse acasă, îi explicăamănunţit ce avea defăcut, după care intră înbaie să se spele. Văzunişte muşte ce bâzâiauîntre pereţii albi. „Şiăştia sunt purtători, aşazicea ăla la aparat!”. Aţâ-ţat, înşfăcă un prosop şiîncepu o vânătoare tur-bată în spaţiul strâmt albăii. Câteva se refugia-seră deasupra rezervoru-lui WC-ului. Hotărât, sesui pe cadă, învârti şter-

garul şi, poc!... alunecăîn cadă cât era de lung.Se ridică după un timp,ameţit şi icnind. Se priviîn oglindă. Pe frunteavea o rană sângerândă.Ieşi în goană din aparta-ment urmărit de privireauluită a femeii. Ajunse lacirca sanitară. Acolo, osoră tinerică, ascul-tându-i bâlbâiala neinte-ligibilă, se apropie să-ifacă toaleta plăgii. Poli-carp sări, îi puse felceri-ţei palma în piept şi-oîntrebă precipitat: „V-aţispălat pe mâini? Să nupuneţi aşa mâna pemine!” Fata îl privi intri-gată şi, punându-i ner-vozitatea pe seamadurerii, vru să-şi conti-nue treaba. „Să nu pu-neţi mâna pe mine pânănu vă dezinfectaţi, acum,în faţa mea! Toţi sunteţisaturaţi de microbi!”,continuă amploiatul, îm-brâncind-o pe biata fatăcare se retrase încet, cugândul să anunţe medi-cul de gardă. „Ăsta-inebun!”, îşi zise ea. Poli-carp intui primejdia şi ozbughi din cabinet. Ră-tăci un timp pe străzi,urmărit de privirile sus-picioase ale trecătorilorşi, simţindu-şi stomaculhărţuit de foame, intrăîntr-un restaurant. Co-mandă ceva de mâncare,iar când ospătarul adusetacâmul şi pâinea, îi stu-die avid mâinile. „Dum-neata îţi speli mâinileînainte de a servi la

masă?” Chelnerul îl privinedumerit, continuândsă aşeze masa. Eroulnostru îi împinse cât colomâinile de pe faţa demasă, ţipând furios:„Pleacă! Du-te şi te spalăimediat, altfel nu-şi per-mit să mă serveşti!” Ve-cinii de la celelalte mesepriveau curioşi scena.Chelnerul îşi ieşi din fireşi-l împunse cu arătăto-rul în piept. „Ieşi afară,beţivule! Vii aici în starede ebrietate şi mai faci şiscandal! Acum chemsectoristul!” Speriat, Po-licarp Resteu plecă ne-mâncat.

Alergă, alergă... darfoamea nedându-i pace,intră într-un magazinalimentar de unde cum-pără pâine, salam,brânză şi cu pachetul subbraţ ieşi din magazin. Numerse mult şi-l fulgerăun gând: „Pâine, salam,brânză – astea sunt fă-cute de muncitori, oa-meni simpli care nu preafac caz de igienă”.Aruncă pachetul într-uncoş de gunoi şi, ameţit defoame şi de gândurilenegre ce-i roiau prinminte, se îndreptă cupaşi nesiguri spre casă.Aici plăti femeii care îşiterminase treaba şi se în-tinse în pat, gemândobosit. Foamea îl chinuiaacerb. Se sculă, se dusela frigider, îi privi scepticinteriorul şi-i trânti la locuşa, gata s-o rupă din ba-lamale. Se aşeză din nou

în pat, cu lacrimi în ochi.„O, Doamne! Totul esteincert, murdar, infec-tat... Ce să mă fac? Ce sămă fac, Doamne?” Chi-nuit, epuizat, adormiimediat.

Se trezi după miezulnopţii, lac de sudoare şidârdâind. Visase. Sefăcea că microbii – careîn visul lui luaseră formede monştri hidoşi, im-enşi – dansau în jurul luicântând: „Eu sunt viru-sul dizenteriei şi am să-şifac praf intestinele!” „Eu,al hepatitei şi am să-şidistrug ficatul!” „Eu, altuberculozei şi am să-şigăuresc plămânii!”... Po-licarp sări din pat. Foa-mea cruntă ce-l chinuiadădu în sete. „O să fierbnişte apă şi o s-o răcescîn frigider... Dar în ce?Vasele spălate de femeiaaceea precis sunt plinede microbii de pe mâi-nile ei de ţărancă igno-rantă”. Pregăti aragazulşi puse pe el o oală mare,plină cu apă. Când ovăzu clocotind, aproapeopărindu-se vărsă apapeste vasele îngrămăditeîn chiuvetă. Mai răs-turnă peste ele şi o cutie

EDITORIAL�� Text despre

năpraznica fobie a luiPolicarp Resteu

Continuare înpagina 9

În loc de editorial

4


Poezie

De vorbă cu iarna Ion Minulescu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...Era-mbrăcată ca şi-acum un an,Cu aceeaşi albă rochie de bal,Păstrată vara sus, pe Caraiman...

Călătoream spre ţara unde crescSmochine, portocale şi lămâi...Eram într-un compartiment de clasa I,Cu geamul mat, pietrificat de ger,Şi canapeaua roşie de pluş,Sub care fredona-n calorifer,Sensibil ca o coardă sub arcuş,Un vag susur de samovar rusesc...

Şi-am coborât în gară, pe peron,Să schimb cu Iarna câteva cuvinte...Venea din Nord,Venea din Rosmersholm -Din patria lui Ibsen şi Björnson,De-acolo unde,-n loc de soareŞi căldură,Înfriguraţii cer... Literatură...Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bineDecât în ţara unde cresc smo-chine,Curmale, portocale şi lămâi,Şi din compartimentul meu de clasa IM-am coborât ca un copil cuminteŞi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti...

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,Ce mare eşti,Ce bună eşti,Ce caldă eşti!...

O, brad frumos... Radu Gyr

O, brad frumos, ce sfant pareaiîn alta sarbatoare.Mă vad copil cu par balaisi ochii de cicoare.Revad un scump si drag caminsi chipul mamei sfinte,imagini de Craciun seninmi-apar si azi în minte.

Un brad cu daruri si luminiîn amintiri s-arata.In vis zambeste ca un crin

copilul de-altadata.Intregul cer era deschisdeasupra fruntii mele.Azi strang doar pulbere de vissi numai scrum din stele.

Copil balai, Craciun si brads-au stins în alte zile.Azi, numai lacrimi cadpe-ngalbenite file ...Azi nu mai vine Mos Craciuncu barba-i jucause,ci doar tristetile mi-adunsă-mi planga langa use...

In bezna temnitei mă frangsub grele lespezi mute,si-mpovarat de doruri plangpe amintiri pierdute.Omatul spulberat de vantse cerne prin zabrelesi-mi pare temnita mormantal tineretii mele...

ColindătoriiGeorge Coşbuc

Cad fulgii mari, încet zburândSi-n casă arde focul,Iar noi pe lângă mama stând,De mult uitarăm jocul.Demult şi patul ne-paştepta,Dar cine să se culce?Rugată, mama repetaCu glasul rar şi dulce

Cum sta pe paie-n frig HristosIn ieslea cea săracă,Si boul cum sufla milos,Căldură ca să-i facă,Drăguţ un miel cum I-au adusPăstorii de la stânăSi îngerii albi cântau pe sus,Cu flori de măr în mână.

Si-auzi ! Răsar cântări acum,Frânturi dintr-o colindă,Si vin mereu,s-opresc în drum,Se-aud acum în tindă-Noi stăm cu ochii pironiţiSi fără de suflare:Sunt îngerii din cer veniţi,Cu Leroi, Domnul mare !

Ei cântă-nălţător si rarCântări de biruinţă,Apoi se întoirc şi plâng amarDe-a Iudei necredinţă,De spini, de-postaşi, şi c-a murit..Dar s-a deschis mormântul

Poezia de Crăciun în literatura clasică

5


Poezie

Si El acum e-n cer suitSi judecă pământul.

Si pănă nu tăceau la prag,Noi nu vorbeam niciunul-Sărac ne-a fost, dar cald şi dragIn casă-ne Crăciunul.Si în târziu ne biruiaPe vatra caldă somnul,Si-n vis vedeam tot flori de mărSi-n faşă, mic, pe Domnul.

MagiiNichifor Crainic

V-ati faurit un vis de-acele Ce-au fost aievea-n Cannan, Stravechi talmacitori de stele Sub cerul din Iran.

intinderea scanteietoare Palea-n adancuri ca un fum, Cand calauza de valvoare V-a luminat a drum.

Si-a fost ca zile dupa zile Pe crestet steaua va lucea. in pas molatic de camile Calatoreati cu ea.

Pareau picati pe cer curmalii Umbrind roare de fantani; in golul mort urlau sacalii,

Dar voi, trei magi batrani, Sporind din semnul peste fire Taria cugetului slab, Treceati paraginile-asire Si haosul arab.

Treceati cu ochii-n steaua care, Cu vraji in minunatu-I chip, Tara trei umbre legendare Pe drumuri de nisip?

O, magi, pe curgerea de veacuri, Tremuratorul strop de foc Ni-arata cai fara conacuri Spre tainicul noroc.

Si de-am crezut intr-o minune, Dureri-potop nenumarat- Legenda voastra nu le spune, Dar noi le-am indurat.

Si, peste maguri de ruine, Acelasi crez vizionar

Anima marile destine De-acelasi strop de jar.

Pe frunti cu magica lucoare, Strabatem neguri si valtori, Spre zarea vesnic schimbatoare Statornici calatori.

Treptat se face cant obida, Iar indoielile-temeiu: Ne-mbraca steaua cu hlamida Cerescului poleiu.

Si-n fulgerarea-I diafana, Prin vremi, o, magi, va stravedem- Cutezatoare caravana Sosind la Betleem.

Nasterea MantuitoruluiIon Creanga

În Betleem colo-n orasDormeau visând locuitorii

Iar lânga turma, pe imasStateau de paza, treji, pastorii.Si-n miez de noapte dulce cântDin cer cu stele-a rasunatSe rumenise cerul sfântPastorii s-au cutremurat.Din slavi un înger coborî:„Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus„Plecati, si-n staul veti gasiPe Craiul stelelor de sus!”Pastorii veseli, în orasSpre staul cu pasi iuti porniraSi-un prunc atât de dragalasAcolo-n paie ei gasira.Nici leagan moale, nici vreun patDoar fân mirositor pe jos,Pe fân, în iesle sta culcatMicutul prunc: Iisus Christos.El, Fiul domnului si CraiAl stelelor de farmec plineDe-atunci cu drag, la voi, din RaiCu fiecare iarna vine!…

Craciunul copiilorOctavian Goga

Dragi copii din tara asta,Va mirati voi cum se poateMos Craciun din ceriu de-acoloDe le stie toate-toate…Uite cum, va spune badea…Iarna-n noapte, pe zapada,El trimite câte-un îngerLa fereastra sa va vada…Îngerii se uita-n casa,Vad si spun - iar Mosul areColo-n ceriu la el, în tinda,Pe genunchi o carte mare…Cu condei de-argint el scrieCe copil si ce purtare…Si de-acolo stie Mosul,Ca-i siret el, lucru mare.

6


Mari prozatori

Mircea HoriaSimionescu

Scosei maşinal dinbuzunar carnetul de în-semnări şi, oprin-du-măo clipă în faţa unui mala-xor nichelat, notai învăzul dră¬guţei mele că-lăuze: „Trecut Achero-nul. în faţă, ca nişte cutiide bomboane, cercurileinfernului. Categorii:Desfrânaţii, Lacomii,Nenorociţii care n-aufost niciodată vii, Zgârci-ţii şi Risipitorii, Mânio-şii, Epicurienii..."

- Să nu glumim,interveni vestala care ci-tise peste umărul

meu însemnările, şisă ne facem datoria...

Dar eu notai, în conti-nuare: „Tiranii, Sinuci-gaşii, Nelegiuiţii,Sodomiţii, Pezevenghii,Falsificatorii, Alchimi-ştii..."

Călăuza traversă unculoar, trăgându-mădupă ea, hotărâtă să-şiimpună până la sfârşitvoinţa. Notez: „Raze desoare fil¬trate prin feres-tre înalte. Femei albe, cubraţe frumoase. Rafturi,borcane. Univers al sti-clei chinuite. Retorte, ţe-vărie - felurită şifantastică."

Aici trăiesc şi se în-

mulţesc seminţiile celemai de jos ale universu-lui - spuse deodată bunamea călăuză (care conti-nua s,i mă tragă cu vioi-ciune de haină).

Citeam undeva că...- Citeşte mai bine

ce scrie pe aceste eti-chete...

lată sub un capactransparent o delicatăreţea de tulpini scu-moase şi, mai încolo, opâslă verzuie, umedă,sclipitoare. Sub unpahar, seminţe de meinăpădite de mustăţi.

Culturi microbiene...Nu mă putui abţine şidădui frâu imaginaţiei,pe care o port întot-deauna cu mine, în oriceîmprejurare:

A, părinţii acestui mi-crob au fost persoanemult călătorite. I lllimuldomiciliu: nasul borcă-nat al unui şofer! A fostsuficient un strănut, caun imperativ răstit, şi aajuns una cu trupulnevă¬zut al vântului... L-aţi cules din aer, nu?

Fireşte...E ceva să te ştii fiul

unuia care a trăit cei maifrumoşi ani -pardon,cele mai gingaşe ore, însângele unui viceami-ral... Ti¬pul o fi având şicâţiva fraţi...

în condiţii prielnice,printr-o diviziune uimi-toare, specia se înmul-ţeşte fantastic...

- Cunosc pro-blema...

- Atunci, să trecemîn sala mare a incubatoa-relor...

- De fapt, nu mă

îndoiesc că şi viitorulacestor progenituri va j fimăreţ..., continuai.Omenirea e cuprinsă dintimp în timp de j admi-rabile epidemii...

- Cum vorbeşti!...- Decisive... Şi to-

tuşi, ce viaţă şi asta: sătrăieşti azi înintesti¬nele unei milio-nare, mâine în creierulunui papuaş, şi să nu facii puţină distincţie...Poate că sunt microbicare preferă un anu- Ime mediu, de pildă limfasaturată de titluri a unuibibliotecar... I Atmosferaplanetei e o băltoacăavând în soluţie toatesubstan- I ţele necesarevieţii.

- N-am diplomăde filozof... Sunt doar ocercetătoare la în- I ce-putul carierei...

- îmi pare rău...După cum ai observat şidumneata, respi-1 rămacelaşi aer...

Ne oprirăm în faţaunor mari ceainice subpresiune. Aici, după alteoperaţiuni pe care nu măangajez să le descriu, seselecţionează şi se mace-rează culturile.

- Avem în faţă unviitor vaccin. Culturilesunt realizate în bulionglucozat 2%o, incubatela 37° timp de 30 de zile,pentru stafilococ...

- Bacii piocianicnu aveţi, vă rog?...

- Avem, desigur...Dar ai notat procesul?

De fapt eu urmăreamlumea mea, pentru că,zău, nu e ni¬mic de pi-păit şi de văzut într-un

laborator de seruri şivaccinuri, iar călăuza, înloc să mă afunde în ne-cunoscut, îmi arăta pro-zaic nişte borcane cumaterii indiferente. Ba,ţinea cu tot dinadinsul sămă tragă adesea de gulerdin visarea în care alune-cam.

- Ai vorbit desprefemei urâte... Nu mi learăţi?

- Este singuranoastră figură de stil.Urâte sunt culturile cumiros greu, înţepător.

Decepţie. Femeia astatânără n-are fantezie.Mă aşteptam să-mi vor-bească cu entuziasmdespre frumoasele ste-luţe ale bo¬lilor tropi-cale, despre războiniciicuirasaţi ai lui Koch. N-avea de¬cât să fie uma-nitaristă şi să militeze înrăzboiul contra lor, dar...

încercai terenul: Aveţisentimente alese, stranii,rafinate, voi, cei ce lu-craţi In laboratoare. Oseară de dragoste întreborcanele astea în caresunt închise decenii desuferinţă, oceane demoarte, tre¬buie să fiesublimă... Cea mai fru-moasă impresie din ulti-mii ani ini-a fost oferităde doi foarte tineri în-drăgostiţi care se săru-tau, l.irna trecută,într-un cimitir.

Aici, trei borcane cubacilul febrei tifoide...

- Dacă am fi scrii-tori, am spune că avemîn faţă istoria scurtă aunor biografii dramatice.

Va urma

Mircea HoriaSimionescu

Dicţionar onomastic (11)

TheodorCodreanu

După aprecierea luiBloom, un scriitor poatefi „canonizat" (deci in-clus şi într-o „istorie ca-nonică", precum cea a luiManolescu) abia dupădouă generaţii de lamoarte: „Canonicitateapoate fi testată la douăgeneraţii după moarteascriitorului"12. Or, puz-deria de scriitori şi descriitoraşi „canonizaţi"de autorul Istoriei cri-tice... arată de la sine ceînseamnă să lucrezi ladouă mâini care se agre-sează una pe alta. Conse-cinţa? Istoria mano -lesciană, deşi pretindecontrariul, nu este nici-cum canonică, în sensulcriticului american, iarnumeroasele excluderide pe lista lui nu mai aumotivaţie „canonică",încât cartea îi devine, cutot cu privilegiaţi, unainflaţionară. Vreau săsubliniez răspicat că o is-torie canonică nu poateavea dimensiuni maimari decât ale cărţii luiHarold Bloom, care aco-peră o arie mult maimare de valori decât a luiManolescu. Impresia dehibrid, de aceea, estefoarte jenantă. Faptul îlplasează pe Nicolae Ma-

nolescu, în pofida inten-ţiei, direct în ceea ceBloom numeşte ŞcoalaResentimentului, care,prin „deschiderea" pro-dusă în canon conduce ladistrugerea acestuia. Mătem că strădania autoruluinostru de a construi im-aginea canonului literatu-rii române înseamnătocmai o lovitură dată ca-nonului naţional (ceea cevoi dovedi în capitolele vii-toare), de pe poziţiile ideo-logiei resenti mentare apostmodernităţii.

Ironia face că armoni-zarea mâinilor esche-riene în scrierea uneiistorii literare trimite lao gândire de tip proto-cronist, dar fără vreo dis-pută ideologică sterilă cusincronismul, cum bineprocedează istoria luiBloom. A înţelege cano-nul - atrage atenţia criti-cul american - ca „fiindîn slujba vreunei ideolo-gii înseamnă... a nu-1 în-ţelege deloc. Or, dinvremea comunismului,Nicolae Manolescu a fostcondiţionat să se postezeca adversar tocmai alprotocronismului, ală-turi de Gogu Rădulescu,în postura de ideologcare, acum, pretinde căviza ideologia oficială,împotriva căreia ar fifrânt multe săgeţi. Doarn-o să ne închipuim căGogu Rădulescu, ata-când teoria lui EdgarPapu (fără a-i permiteacestuia dreptul elemen-tar la replică!), atacaideologia Partidului!?

Observaţia e valabilă şipentru ceilalţi angrenaţiîn dispută, într-o clarăincomprehensiune faţăde schiţa conceptuluicultural oferit de autorulFeţelor lui Ianus. în ac-tuala istorie, d-1 Mano-lescu păstrează intactăvechea idiosincrasie,construind despre proto-cronism o imagine ideo-logică total compro-miţătoare, asimilându-ldoctrinei ceauşiste a na-ţional - comunismului.In cartea mea, A douaschimbare la faţă(2008), am dezbătut pelarg problema protocro-nismului, într-un capitolspecial, subliniind, cred,suficient de limpede, cese poate întâmpla cu unconcept cultural atuncicând încape în malaxo-rul ideologiilor. încă di-nainte de 1989 amîncercat să arunc o lu-mină asupra ingratei si-tuaţii, dar intervenţiamea în discuţiile dinjurul proto - cronismuluişi sincronismului a fostcenzurată, articolul fiindvalorificat abia după1989. Demonstram căspiritul teoriei lui

Iklgar Papu era dena-turat, cu stridenţă, atâtdinspre susţinători (uniiînclinaţi să reducă proto-cronismul doar la „prio-rităţi" româneşti, însensul unui orgoliu na-ţional), cât mai ales dins-pre adepţii sincro-nismului unilateral, pri-zonieri ai unui ciudatcomplex de sorginte ru-

sească, de pe vremea luiPetru cel Mare, acela alaculturaţiei occidentale.Or, marea surpriză e că,dacă nu denaturăm gân-direa lui Edgar Papu, im-aginea mâinilor esche -riene, adoptată cu atâtaentuziasm de NicolaeManolescu, se găseşteintactă şi nuanţată însintagma feţele lui lanus,care dă titlul uneia din-tre cele mai importantecărţi ale creatorului con-ceptului de proto - cro-nism. Paradoxul e căabia Edgar Papu, pe ur-mele lui Kogălniceanu,Eminescu, Blaga, MirceaEliade, încerca, după1950, să reintroducă onormă occidentală (ca-non occidental) în mie-zul culturii româneşti.Sincronismul unilateralsusţinut cu atâta ardoarede adepţii lui Eugen Lo-vinescu (prin denatura-rea teoriei sincronis-mului, cu ignorareaprincipiului diferenţie-rii) este cu totul străinmentalităţii occidentale,care a fost dintotdeaunaprotocronică, în sensulfeţelor lui lanus din gân-direa lui Edgar Papu,gândire pe care o desco-peră şi dl. Manolescu înrevelaţia din faţa gravu-rii lui Escher. Eu am pro-bat cândva, ceea ce l-asupărat foarte tare, că dl.Manolescu este un pro-tocronist pur sânge careîşi neagă cu vehemenţă...protocronismul.

Va urma

7


Eseu

Istoria „Canonică” a literaturii române

Istoria literaturii la două mâini (4)

8


Eseu

Adrian Marino

Trebuie, totuşi, să-miasum până la capăt acestmare eşec şi să-l conver-tesc în „stilul" meu. Darcu preţul unor eforturifoarte greu de descris.Un cataclism ireparabil,pe care nici nu pot să-laccept moral, nici să-lîndrept practic. Ceau-şescu a învins postum.Ţara este într-adevăr co-munizată. A observat-ofoarte repede şi StelianTănase, înaintea mea, înŞocuri şi crize (1993),care reuneşte articoledin perioada 1990-l991.Urmează doar să înţelegşi să-mi explic aceastădeplorabilă situaţie.

La prima vedere - şisociologic şi statistic vor-bind - o astfel de reali-tate era inevitabilă. Ademonstrat-o foarte bineAlina Mungiu în carteasa, excelentă, Româniidupă '89. Istoria uneineînţelegeri (1995).Când mai bine de 55%din populaţia ţării s-anăscut sub comunism,nu are alte repere şi ter-meni de comparaţie (oproporţie care creştemereu) este firesc să fii,să te „naşti comunist".Că intervine şi psiholo-gia „deprinderii" nu mai

am, iarăşi, nici o îndo-ială. Vorba lui Mâine deBiran: De l'influence del'habitudv sur la facultede penser (1802). îmipropuneam să adâncescacest gen de studii şi prinF. Ravaisson-Mollien, cua sa analiză L'Habitude(1839), dar n-am mai„apucat". Referinţelemele sunt, după cum seobservă, „vechi". Nusunt, vai!... „postmo-dern". La aceasta seadaugă o serie de defectesau „reflexe" naţionale:tradiţia „capului plecat",conformismul servil, re-semnarea şi lipsa de spe-ranţă, constrângereaunui sistem fără ieşire.După cum observăaceeaşi acută cercetă-toare (într-un alt text,22, supliment, 8 iunie1991): „O sclavie unanimacceptată devine supor-tabilă. O sclavie cu disi-denţi, o sclavie cuopozanţi oslo, însâ, insu-portabilă". Natura slu-garnica a poporuluiromân a alimentat„mitul situaţiei ireversi-bile", de care am amintitde atâtea ori. Am trăit,istoric vorbind, sub oserie de dominaţii ex-trem de dure (turceşti,ungureşti, ruseşti etc).Ceea ce ne-a băgat „fricaîn oase". Iar sistemul to-talitar represiv n-a făcutdecât să intensifice, înproporţii monstruoase,această spaimă ances-trală, instinctuală, a con-servării individuale,acerbe şi cu orice preţ.La noi societatea nuapreciază, în general, re-

zistenţa morală, vertica-litatea, independenţa despirit O reacţie în genulSolidarităţii poloneze(observaţie care a făcut-o şi Adam Michnik) n-afost, nu este şi nu va fi -probabil niciodată - po-sibilă. Am capitulat demult, încă din protoisto-rie...

Comunismul a specu-lat şi o altă latură nega-tivă, în primul rând asufletului uman: ten-dinţa spre egalizare şi ni-velare, spre populism şisuprimare a ierarhizări-lor valorice. „Bătutul peburtă" devine general.Invidia şi egoismul hidospredomină. Un exemplurecent: într-un sat de-vastat de ape s-au adus oserie de ajutoare. S-a de-monstrat, cu creionul înmână, că dacă s-ar îm-părţi în mod egal în-treaga cheresteadisponibilă, ar reveni fie-cărui locuitor doar... treiscânduri. S-a propusatunci să fie reparate, înprimul rând, 14 case,cele mai avariate. „Satul"a refuzat indignataceastă soluţie. Şi prac-tică şi de bun-simţ. „Sămoară şi capra vecinu-lui." Pe această mentali-tate egalitaristă sebazează şi teza conformcăreia „toţi am fost vino-vaţi". Deci „nimeni nueste vinovat". Ieşirea dincutumă şi normă, dindresajul socialist şi men-tal distruge individuali-tatea şi aboleşte reflexiapersonală. în astfel decondiţii, spiritul criticdevine o adevărată cala-

mitate.Dar nu numai atât:

„cultul personalităţii" luiCeauşescu n-ar fi fostposibil fără mentalitateaprofund paternalistă apoporului român, înstructu¬rile sale rurale,adânci. în trecut ne plân-geam la „Poartă", la Sul-tan, Horia pleca la Viena,la „împărat" etc. Ceau-şescu devine şeful su-prem, care „dă",„rezolvă", decide pentrutoţi şi în toate proble-mele. O concepţie caretransferată Statului, de-vine a Statului paterna-list, care „dă" sau esteobligat „să dea" tuturor„ceva". Statul-stăpân,Statul-patron, Statul-proprietar, Statul-admi-nistrator în accepţiacomunistă a termenuluietc. A sta la „cozi" devinetot ce poate fi mai firesc.Este un reflex naţional.Statul trebuie să asiguretuturor un salariu, fie câtde mic, de mizerie. Darsigur, care să ne elibe-reze de griji şi răspun-dere. Să ne scutească deriscuri şi surprize neplă-cute. De eforturi şi iniţia-tive personale.

În acest mod se înţe-lege la noi „protecţia so-cială". O concepţie cumnu se poate mai potrivitălenei şi parazitismului,sinecurilor, „ciupelilor"şi furtişagurilor de totfelul. A munci cât maipuţin şi a te mulţumidoar „cu ce se poate". Deunde şi preocupareaprioritară - şi în imensamajoritate a cazurilor ex-clusivă - a satisfacţiilorpur materiale, elemen-tare, de simplă subzis-tenţă, la limita de jos aexistenţei. Va urma

Altă Românie (4)

„Ce domestic jucăm/în marele spectacol/ aldurerii,/ eu în rolul prin-cipal,/ ascultând fasci-nat/ craniul zilei/ şigolurile ei care măcheamă/ de fiecare datăcu alt/ nume/ şi tu,/ tre-când pe sub alge,/eşuând/ pe malul funda-lului suav.” Corneliu Ge-orgescu scrie acestepoezii într-un stil ludic,improvizaţia fiindu-imereu eruptivă, dând defapt perspective de ordinplastic iar procesul logical elaborîrii este, real-mente, geometric, rele-vându-ne un orizont

arhitectural gotic.„De ziua ta/ voi şopti

cuvântul floare/ pânăcând/ vor albi de furie/florile/ De ziua ta/ voişopti cuvântul inimă/ iardincolo-de-lucruri/ vatresări întunericul./ Deziua ta/ voi şopti cuvân-tul credinţă/ şi pe oaselelui/ vor apărea altare/ şipe inima cuvântului/credinţă/ de ziua ta/ vacreşte o floare”. (pag. 74)

Uşor redundant acestpoem îmi relevă faptulcă poetul Corneliu Geor-gescu posedă toate mij-loacele de exprimaredisponibile întru contu-rarea unor viziuni pro-prii. În fine, autoruldeţine ştiinţa sacralizăriisentimentelor şi printr-oatitudinală meditaţieeste ferit să cadă într-uneros corosiv, evitândbeatitudinea compromi-ţătoare şi convenţiona-lismul derizoriu.

„Robii cară un altar/păsări conduc nedumeri-rea/ peste ape,/ cuvin-tele îşi tocesc credinţa/ şipe Pământ nu mai suntdecât mesteceni./Dormi,/ se vor dezlegalimbile sclavilor;/ vainouă, până când vorsclipi porţile/ în ceaţă”.(pag. 36)

Observăm lesne căautorul acestor – poezii– are slăbiciune pentruformele exterioare aleversului preconceput.Dar concentrează mesa-jul în mod centripet şientazic, realizând o poe-zie de concepţie ontolo-gică.

„Prin praful amurgu-lui/ parc-am văzut ostea,/ mică,/ vopsită înalb de nea./ Mai aveapuţin de luminat,/ plă-pândă/ ca o mască aunui/ cuvânt uitat./ Pesub praguri/ au trecutarmurile însinguraţilor/

şi au făcut cerc în jurulsău,/ stea bufniţă,/ că-zută din hău./ Cu oasede lemn,/ scorojită,/parc-am văzut o stea/Nici măcar nu pot să-miaprind/ ţigarea cu ea.”(pag. 86)

O melancolie blândă,delicată în subsidiar, unloc potrivit amintirilor acăror – rechemare –umple consolator pre-zentul relevant.

„Ai plecat/ în căuta-rea cuvântului/ unic/ şiliniştea mea se surpă/seara,/ când cărăbuşidau ocol bucătăriilor/ şistelele/ se joacă de-a v-aţi-ascunselea/ cu copiii;eu caut/ cuvântulumbră/ care te-ar puteaaduce înapoi./ Vezi tu,/ etoamnă,/ e linişte./ Aiplecat/ când aburesc ste-lele/ şi salcâmii/ se sub-ţiază/ pe calea vântului./Eu întind mese mari/ pecâmpiile roz/ şi veşnicfugăritul mistreţ/ nu semai clinteşte/ de la căpă-tâiul meu.” (pag. 6)

9


Cronică

Fulguraţiide Victor Sterom

de detergent şi cu ocârpă curată începu săfrece crătiţi, lingurioale... Nu ierta nimic!Terminând cu vasele,veni rândul lenjeriei.Goli şifonierul, sertareletoate, trase carpetele depe pereţi, adună covoa-rele şi, dezbrăcându-sepână la piele, grămăditotul în mijlocul casei.

Dădu drumul la robi-nete şi începu să aruncesodă şi apă fiartă pestetot acest talmeş-balmeş.

Zorile, spărgând tur-bata noapte, îl găsiră peneobositul Policarp spă-lând, frecând, răstur-nând... Vecinii treziţi dezgomot, văzând apa cenăvălea pe sub uşa învă-luită în aburi a amploia-

tului, intrară peste el şiîncercară să-l liniş-tească. Dar el nu vedea,nu auzea – gol puşcă,spăla întruna. Cinevadădu un telefon. Nudupă mult timp, se auzisirena Salvării. Câţivainşi îl luară, mai mult pesus, învelit într-un cear-şaf şi se îndreptară spreambulanţă. Ud, murdar,

opărit, cu privirea rătă-cită, purtând încă înmâini o cârpă şi o bu-cată de săpun, fu împinsîn maşina ce demarăimediat. Un timp veciniiputură urmări duba cese îndepărta şi pe alcărei geam pe jumătatevopsit se vedea o mânăfrecând-l cu o cârpă dezor.

Text despre năpraznica fobie...Continuare din pagina 3

Omul e un mesteacănrăzleţit de pădurea lui,tocmai spre a o cuprindeşi înţelege mai cu temei,spre a-i cântări zbatereaşi respirul sub vântul în-semnătăţii dintotdeaunaînspre oricând. Mestea-cănul nu rătăceşte deteama securii ce l-ar îm-puţina dintr-o nevoie, ci,în frunzele lui , ochiilumii îi adună, văzul şiumbletul atât de nece-sare întocmirii altei pă-duri, cât să nu sece zareaşi departele de câtă uscă-ciune le-ar cuprinde.

Florentin Popescueste, de bună seamă,unul dintre importanţiiscriitori contemporani,pentru ale cărui merite şirealizări în crângul lite-raturii române, depunmărturie o seamă denume tot aşa , cinstindu-i valoarea şi, fireşte, du-rabilitatea operei înperspectivă. În rămânereaşezăm şi monumentalabibliografie a autorului, „scrijelind pe nisipurileUniversului”, apărută laeditura Rawex COMS înanul 2010, mărturie des-pre om, operă şi extraor-

dinara-i forţă de cuprin-dere a fenomenului lite-rar românesc şi nunumai. La 65 de ani cât aîmplinit Florentin Po-pescu, nu-i de fel puţin oasemenea întocmire înistoria ăstui neam, darnici prea mult, gân-dindu-ne la încă tinere-ţea autorului şi la câte vamai împlini de aici în-colo. De la copilul Flo-rentin Popescu, purtândîn suflet şi lacrimă zareasatului Lera apaţinătorcomunei Chiojdu, jude-ţul Buzău, şi până la căr-turarul de mai târziu,încap studii, prietenii şidascăli ce i-au marcatdestinul şi viaţa, dându-iaura de excepţie la carene raportăm azi. Suntamintite aici, mari numede profesori din gimna-ziu, liceu şi de la Faculta-tea de Limba şiLiteratura Română dinBucureşti, Ion Moldo-veanu, Traian Cristescu,Silvestru Sânpetru, Al.Piru,Romul Munteanu,Mihai Pop, precum şi aleunor tineri colegi oriprieteni, ce vor însemnala rându-le noi pagini în

marea literatură: Gheor-ghe Pituţ, Marius Ro-bescu, Octavian Stoica,Daniel Turcea, AdrianPăunescu, George Ţăr-nea şi alţii.” Scrijelind penisipurile Universului” eo poartă a intrării în mi-racolele lumii literare,prin care Florentin Po-pescu a trecut odată cusufletul în palme, şi, des-igur, rugându-se, dacăţinem seama de multa-isensibilitate, dublată deo dârzenie pe măsuracelui ce ştie unde voieştesă-şi aştearnă numele.Încep să apară cărţile,mai întâi cele de versuri,subliniindu-i firea şi si-nele prin profundă me-ditaţie şi blând-învăluitoare metafore,apoi cele de proză , eseuşi reportaj, ca să ajungăla monografii şi readuce-rea în lumina contempo-raneităţii a mari numedin temelia culturii na-ţionale, cum ar fi VasileVoiculescu, Al. Odo-bescu, Macedonski şialţii. Scriitor prolific, ne-obosit şi dotat cu o marecapacitate de a antama lameandrele literaturii ac-tuale, Florentin Popescutrece prin sita lecturiiaproape tot ce se tipă-reşte, „ scrijelind” şi pen-tru alţii pe nisipurileUniversului, atunci căndeste cazul, şi Universulrabdă. De aici, şi până laa trece în istorie şi dic-ţionare, nu mai e mult.Apar diplome de exce-lenţă şi merit, numirile

în conducerea unor juriila importante Festivaluride Literatură Naţionaleşi Internaţionale, tradu-ceri, recunoaştere una-nimă din partea Bresleiscriitoriceşti, o operă deinvidiat, demnă de hăr-nicia şi talentul unuiomcare nu glumeşte cu pos-teritatea lui, toate asteaşi încă multe altele, într-o carte de referinţă cumeste „ Scrijelind pe nisi-purile Universului”, lu-crare esenţială pentruorice istoric literar. Cumodestia-i arhiştiută şicu o tenacitate prover-bială pentru cei ce-l cu-nosc îndeaproape,Florentin Popescu esteimportant, atât pentrumarea-i bunăvoinţă şi ri-sipire în contul străda-niei celorlalţi, cât şipentru atenţia cu care seadună întru rămânerealui, în această „Carte aBinelui” deocamdată.Mâinele poimâinele, totlui îi aparţin. Ave!

10


Cronică

de MihaiAntonescu

Consemnăriprieteneşti

Cartea bineluiîntru rămânere

11


Poezie

Mâna mea…catifelată.

de Valeri Toderici

Mâna mea…catifelată,Telescopic,se întinde,

Nu ştiu cum,dar… cealaltăPe la mijloc, te cuprinde.

Cu emoţie, fierbinte;Nu ştiu ce te-am întrebatAi răspuns…fără cuvinte:

Cu un zâmbet… şi-un oftat.

Şi-apoi mi-am adus aminte,Că atunci când erai fată

Tot aşa…fără cuvinteTe-am cuprins, întâia dată!

Eu vorbeam,eu aprobam;Te uitai furiş, la mine,

Eu din nou te cuprindeam Şi simţeam…că-ţi face bine!

Aveai ochii de… şopârlă:Expresivi, pătrunzători;

Văzând că te uiţi la mine,Te luam de …subţiori!

Te strângeam,parcă de frică:Să nu pleci de lângă mine;

Erai foarte …subţirică…Să te stâng…şi-acuma-mi vine!

Te strângeam,te sărutam;Mă uitam apoi la tineEu orice te întrebam,Te uitai sfios la mine!

Tu te întrebai pe tine?!Dacă eu nu mă prefac;

Aşteptai să vezi mai bine:Ce urmaeză să-ţi mai fac!

Făceam tumbe ca şi clovnul!Nu ştiam ce să-ţi mai fac,Eram măscărici,bufonul;

Numai ca să-ţi fiu pe plac!

Făceam glume, spuneam bancuriTe-aş fi stâns…te-aş fi lăsat;Săream sus ca şi pe arcuri;Pentru-n simplu sărutat!

Te strângeam cu mâna,roată:Pe la mijloc,pe sub sâni,Tu,mă-ndepărtai, îndată

Şi-apoi mă ţineai de mâini!

Îmi spuneai: să stau cuminte,Să nu mă mai zvârcolesc,

Să-ţi spun bancuri:ca-nainte,Dar să nu te pipăiesc!

Ce să-ţi fac,aşa mi-e firea:Nu pot sta, nu pot tăcea,

Când îţi întâlnesc privirea,Nici eu nu-ştiu ce aş vrea.

Mi-am dat toată energiaSă te fac să îmi zâmbeşti

Mi-am pus toată strategia,Ca-n final...să mă iubeşti!

Eu consider că iubireaFără, cât de cât, umor

Este ca şi fericireaObţinută prea uşor.

Dacă n-ai muncit la eaŞi n-ai fost participantParcă este-a altcuiva,

Nu-i nimic interesant!

Deaceia, vin la tine,Să te fac să râzi mereu,

Să mă strângi...ca-aşa-i mai bineŞi să-mi faci ...ce-ţi fac şi eu!

Dorul de ArdealFlorin Vârlan Neamţu

De către Apuseni un dor m-ajungeŞi mi se face sete de Ardeal

De Iancu mi se face dor, când ninge,De umbra lui trecând voievodal.

A nins în Transilvania azi-noapteŞi au plecat ciobanii de la stâniMai miroase-n urma lor a lapteŞi-a vară prăvălită în fântâni.

De clopotul din Alba mi se faceUn dor nebun când ninge în ArdealŞi moţii merg să doarmă somn de pace

Căci a trecut Măria-Sa pe cal.

Au nins peste păduri dureri înceteŞi-a roată amiroase prin goruni

Când Dumnezeu coboară pe la vetreSă spună despre Iancu rugăciuni.

12


In memoriam, Mihail I. Vlad

Nicolae Nicoară-Horia

Acum cinci ani a plecat dintrenoi, pe durutele sale poteci, şi arămas cu mâna întinsă în afaranopţii , a plecat badea nostru Câr-ţan, cum ne plăcea să-i zicem ade-seori, a plecat cel ce căra peumerii săi gârboviţi, merindepeste Carpaţi şi dincolo de frunta-riile Ţării, în zările acelea unde,încă, se mai vorbeşte în sfântanoastră Limbă Română.

A adormit pe patul singurătăţiisale, în a doua Zi Sfântă de Cră-ciun, cu Colindul neterminat pebuze, a adormit , înfriguratul deel, gândind la Eminescu şi la Ni-chita, ascultând corul cetelor deîngeri, îngeri pe care nu i-a dis-preţuit niciodată...

Când l-am văzut ultima oară,aici la Arad, pe 30 octombrie2006, la Biblioteca Judeţeană„A.D.Xenopol”, alături de fraţiinoştri din Uzdin -Serbia- poeţiiVasile Barbu şi Ionel Stoiţ, invita-ţii acţiunii noastre de atunci-Limba română fără frontiere,poetul Mihail I. Vlad, părea un omobosit, dar nu înfrânt...

Purta, asemenea Crăişoruluinostru din Munţi, o povară grea însuflet, o taină nedezlegată cu carea luat drumul Şiriei, al Oradiei,unde avea prieteni dragi, cu careurma să se întâlnească pentru ul-tima dată, grăbit să se reîntoarcăacasă, la Târgoviştea lui, unde voiasă organizeze cel dintâi festival,”Măreţia frigului...” dedicat poetu-

lui necuvintelor.Nu ştiu dacă şi-a dus până la

capăt visul dorit, dar la ceasulcând mâna mea scrie aceste cu-vinte, trupul lui se odihneşte în ţă-râna sărată a satului său drag-Bărbuleşti.

Fie-i memoria binecuvântată!

A plecat dintre noi...

Liviu GabrielSimionescu

Cu puţin timp în urmă m-amîntâlnit cu un cunoscut cu care amrememorat momente aventuroasede pe vremea când eram flăcăi, azifiind amândoi cărunţi, cărunţi.Normal că am pomenit şi omuldatorită căruia ne-am cunoscut,marele suflet al Târgoviştei, alprovinciilor istorice ale ţării apoi,şi după Revoluţie, şi a diasporei:Mihail I. Vlad. Ştii că a avut casaascultată de securitate? Ştiam.Dar asta nu mi-a diminuat admi-raţia, respectul şi dragostea. Pen-tru că l-am iubit pe omul ăsta maimult chiar decât pe propiul meufrate. În spatele “piticului” puţincrăcănat care te stropea când vor-bea, era un suflet de o nobleţerară, jovial şi amabil, gata să-şirupă picioarele pentru un strop decultură în plus. De fapt prietenianoastră începută în ’70 a fost cutotul deosebită – cum a fost ca-racterizată de un alt prieten,

N.I.Vale – în primul rând datorităsufletului său. Că avea microfoaneîn casă cu ştirea lui, mi-a spus fărăsă-mi spună. Odată, când începu-sem să-mi dau drumul la gură„contra partidului” în garsonieralui, m-a luat pe sus să-l însoţesc lafarmacie ca să cumpere nişte as-pirine, deşi pe masă avea o bandăîntreagă de aspirine. Afară pedrum, mi-a cerut să fiu atent căpereţii au urechi, mai ales în gar-soniera lui. N-a fost de alte expli-caţii, am înţeles; şi am înşeles şide ce acceptase. Căci dacă n-ar fifost de acord, băieţii de la Secu’ totar fi plantat microfoanele şi atunciar fi fost mai rău, că dacă cinevaar fi riscat să se exprime mai“penal” , nu l-ar fi putut proteja.În plus, a putut avea acces la niştefonduri de la Comitetul de Culturăpe care nu i-a tocat pentru el, cipentru sute de tinere talente depeste tot. Un compromise cu Sis-temul în urma căruia s-a născutFestivalul Concurs de Poezie“Moştenirea Văcăreştilor”. Şi cred

că a meritat. Şi tot datorită lui aapărut Festivalul Internaţional„Eminescu - Voievod al PoezieiRomâneşti“. Şi tot datorită lui, re-vista de cultură “Târgoviştea”. Da-torită lui am avut doi ani dedomiciliu forţat în Maramureş şiîi mulţumesc că prin asta s-a evi-tat contrafacerea unui dosar dedrept comun în urma căruia ar fiurmat o detenţie cine ştie cât delungă pentru gura mea bogată. Înloc de pedeapsă a fost o recom-pensă de vis. Fără el, mulţi am fifost mult mai săraci spiritual, amfi trăit mai palid,mai puţin intens.Eu îi mulţumesc că a existat şi m-a onorat cu prietenia lui. Mi-e dorde el şi cred că nu numai mie.Cred că încă la câteva sute dinRegat, din Ardeal, din Basarabiaşi Bucovina, din Banatul Sârbescunde o comunitate de români deacolo s-au simţit mândri să-l de-clare cetăţean de onoare al urbeilor, şi chiar dincolo de ocean. Demulte ori, mă uit pe fereastră şi-mi spun în gând: Mi-e dor de tine,Vlăduţ, îţi mulţumesc că mi-aifost prieten, şi-ţi mulţumesc că aiexistat.

Amintiri despre VladM

iha

il I

. V

lad

13


In memoriam, Mihail I. Vlad

Vai, cum se duc...Nicolae Nicoară-Horia

Vai, cum se duc, se duc pe rând poeţii,

Aici, cât stau, doar linişte vă cer

Şi-s obosiţi ca roua dimineţii

Când dă năvală soarele din cer!...

Boala lor o ştie doar Înaltul-

Lumina picurată în poem

Şi tot mai supărat rămâne Satul

Şi tot mai singuri fără ei suntem...

Ei poartă semnul timpului pe frunte,

Acestui timp de-a pururea flămând

Vai, cum se duc spre zări necunoscute,

Chemaţi, de cine, aşteptaţi de când?!

* * *

Sonet deaducere aminteacrostih

Grigore Grigore

Cam trecură câţiva ani de când

Ai plecat aşa cum ai trăit

Nimeni n-a ştiut ce ai de gând

Tu în jurul tău te-ai învârtit

Pentru tine totul era clar

E eternitate tot ce-ai scris

Numai un cuvânt al tău bizar

Te urca pe trepte în Paradis

Rănile pe care le-ascundeai

Umbrele din care evadai

Visele în care sângerai

Lacrimile pe care le beai

Ah când de strigat te tot stigai

De-auzit de ce nu te-auzeai.

Mircea Drăgănescu

Nu există cuvânt prin caresă-mi exprim durerea şi regre-tul pentru pierderea bunuluiprieten Mihail I. Vlad, anima-tor cultural, patriot înflăcărat,om de cultură, poet sensibil.Încă din anii comunismului,prietenul meu Camelian Propi-naţiu, care lucrase vremelnic laCasa de cultură din Titu îmimărturisea că a cunoscut unpoet autentic, un om care deatunci trăia exclusiv pentru li-teratură, lucru subversiv şi deneacceptat pentru ideologia deatunci. Peste ani am avut privi-legiul de al cunoaşte şi de ai de-veni prieten. De o generozitateextremă, încuraja pe toţi ceicare încercau să se apropie defrumos prin poezie sau prinorice altă formă de artă, deşi demulte ori făcea rabat la calita-tea acestora. Era apropiat faţăde cei defavorizaţi de soartă,pentru că el însuşi nu fusese unrăsfăţat al acesteia. În aparta-mentul lui de la etajul patru în-tâlneai întotdeauna personagiiciudate; fete fără adăpost saubăieţi cu probleme. Era altruistşi gata oricând să-şi ajuteaproapele. Înainte de a se

stinge, având o premoniţie aumbrei care se apropia necru-ţătoare a poposit în Titu pentrua-şi lua rămas bun. L-am con-dus la gară, pentru ca peste câ-teva zile să aflu că flacăranumită Mihail I. Vlad s-astins...., pentru că flacără eraVlăduţul omniprezent în toatezările românităţii. Atunci amvărsat o lacrimă şi am scris...

VlăduţVlăduţ a muritoraşul-cetate a gunoaielorse îndepărtează pustiu

Vlăduţ nu mai estesă îl populezecu fantasmele sale:festivalul Nichita Stănescu,festivalul Mihai Eminescuadunând români de pretutindenidin Basarabia din Banatul sârbesc...

Vlăduţ cu paşii lui legănaţimarinar pe apele visuluinu mai este....iar noi înotători bezmeticinu îl mai găsimprintre ruinelecetăţii Târgovişte scufundateAtlantidă a românităţiicare se pierde într-o Europă

anostă...

Atunci am vărsato lacrimă

Libertateape umeri

Mihail I. Vlad

S-a rupt o ceaţă, iubire.Pământul se întoarceîn cântec.Seva e sunet,

Iubirea e pâine,Noi doiZaleleAcelaşi lanţ.

În ţara ViselorSe intră cu

LIBERTATEA peUMERI.

14


Poezie

A TE, MUSA..Tienimi la mano,partecipe e muta..chi suscita il mio pianto?Ignota e sublime,sposa che disdegni facili pianti,non abbandonarmi;ti sento, faro ammaliante,luce accecante,e sull'erta rivami porti lontano..

TIE, MUSA..Tine-ma de mana,partasa si muta..cine starneste plansul meu?Necunoscuta si sublima,mireasa ce dispretuiestilamentarile usoare,nu ma abandona;te simt, far farmecatoar,lumina orbitoare,si in urcusul maluluima duci departe...

*Sono ortica tra le messiove un peso languidonon mi cinge;sono sabbia sul selciatoche un carro solca al cavalcare;pelle ruvida al ritornodove il sole è fiele e punisce le miemembra;ma penso a quella pietra svellersial contrastoper il troppo ostro,per il grande astro.

*Sunt urzica dintr-o recoltace durerea lanceda nu o cuprinde;

sunt nisip pe dalelepe care un car il brazdeazain trecerea sa;piele aspra la intoarcereunde soarele este fieresi pedepseste membrele mele;dar ma gandesc la acea piatrasmulgandu-se contrastului,din cauza vantului,pentru marele astru.

TRAMONTOSemplice come un abbandono,allettante come un richiamo,musa di canti vespertini,nobile certezza,elementare transitorietà,spiga di grano a maggio,rosa purpurea,fiore di loto,risonanza armonica di celesti crinifulvo-crèmisi...Il cielo si spegne,la terra giacenel sapore arcigno di fine giornatae tu,cullata dall'incanto,sogni, amica mia.

APUSSimplu ca un abandon,ademenitor ca o chemare,musa cantecelor de vecernie,nobila certitudine,elementara vremelnicie,spic de grau in mai,trandafir purpuriu, floare de lotus,rezonanta armonioasa a celestuluipar de calblond-carmaz...Cerul se stinge,pamantul zacein aspra savoare a sfarsitului de zisi tu, leganata de vraja,visezi, amica mea.

*Assorta, dai gigli raccolta,quale ardire ti contempla?Il silenzio trova voce

dove anima di pietra ti sotterra.Sarà pace o forse guerra?Sarà fato come sparonella nebbia?Ma il silenzio ti seducee l'orbita devia,già soppesa e immacolata,da quei gigli sollevata.E diventi primavera..

Absorbita,dintre crini culeasa,ce ardoare te contempla?Tacerea gaseste voceunde suflet de piatra te ingroapa.O fi pace sau poate razboi?O fi ca si cum as trage in ceata?Dar tacerea te seducesi orbita deviaza,deja inaltata si imaculata,din acei crini ridicata.Si devii primavara..

*Forse una virgolanel libro del tempo,un entusiasmo sfiorato da poco,riposto in quell'angolosegreto di strada..Forse la luna,la strada, le lucidai colli vivaciche chiamano piano..Forse pensarci, il contrastoche dal passato chiamacome un' eco..e sperare, ancora e sempre.

*Poate o virgula in cartea timpului,un entuziasm atins de putin,repus in acel colt secret de strada..Poate luna, strada, luminilede pe colinele viicare cheama incet..Poate a gandi la acestea,contrastulcare din trecut cheamaca un ecou..si tot a spera, mereu.

Poeme de Luca Cipolla - Italia- în traducerea autorului -

15


Eseu

Mircea Cotârţă

„Să călătoreşti, estefoarte folositor, călătorindîţi dezvoţi imaginaţia. Înrest, totul în viaţă nu estedecât dezamăgiri şi obo-seli“. Cuvintele îi apaţin luiCelin, dar la fel de bine ar fiputut fi rostite şi de MarcoPolo. Transcrierea faimoa-selor sale relatări, de cătrecolegul său de celulă, tipă-rirea lor, la sfârşitul secolu-lui al XIII-lea, efectiv aînfierbântat imaginaţia oc-cidentalilor, alimentând tipde secole, imaginarul co-lectiv inconştient. Cartea afost cunoscută sub diferitetitluri: “Le devisement dumonde” (“devisement” în-semna, în franceza veche,“descriere”), “Cartea minu-năţiilor” sau “Il Milione”(în versiunea toscană). Înscurt timp, cartea a ajunsun fel de best-seller al Evu-lui Mediu, la concurenţă cu“Legenda aurită“ a lui Jac-ques de Voragine. CristoforColumb, după cum se ştie,când a plecat în a treia că-lătorie spre “Indii”, luasecu el “Descrierea lumii” pecare o adnotase cu multăscrupulozitate.

Totuşi, Marco Polo nu afost primul European caresă fi călătorit în ExtremulOrient, descriindu-l. Înain-tea lui, franciscanii Jean duPlan Carpin şi Guillaumede Rubrouck se întorseserădin teritoriile stăpânite şicontrolate de mongoli (tar-tari sau tatari, cum le spu-neau la vremea respectivă,occidentalii) cu o fasci-nantă relatare a peripeţiilorprin care trecuseră. Daraceste mărturisiri, scrise înlatină, se adresau uneielite. Marco Polo a avutidea genială de a folosilimba comună de comuni-care, folosită de toţi, în se-colul al XIII-lea: franceza.

De fapt acesta a şi fost mo-tivul pentru care l-a ales ca“negru” pe Rustichello dePise, cel pe care Istoria l-adat uitării, dar al căruinume ar fi trebuit, în modlogic, să figureze pe copertalucrării. Căci “Descrierealumii” este o carte scrisă lapatru mâini, produsul uneiimprobabile întâlniri…dintr-o închisoare din Ge-nova. În 1298, Marco Polostătea în celula sa cu Rusti-chello de Pise, scriitor pro-fesionist şi francofon, autorde compilaţii arthuriene.Marco povestea, Rusti-chello scria. Fondul şiforma. Din această colabo-rare a ieşit un text straniu(unde “eu” alterna cu “el”),cu un stil inclasabil şi nova-tor. Cartea se adresa “tutu-ror care vor să ştie totuldespre diferitele rase deoameni, despre varietateadiferitelor regiuni ale lumiişi vor să fie informaţi des-pre viaţa şi obiceiurile aces-tor oameni, deci luaţiaceastă carte şi citiţi-o voi,punându-i şi pe alţii s-o ci-tească“, după cum se spu-nea în prologul lucrării.Marco Polo era, înainte detoate, un negociator inter-naţional, un VRP de lux, acărui familie se ocupa cuvânzarea de pietre pre-ţioase şi alte rare alimente.Asia îl pasiona şi-l ispiteaprin bogăţia infinită a pro-duselor locale: mirodenii,ţesături, diamante etc. Darcircumstanţele şi tempera-mental său l-au transfor-mat într-un extraordinarambassador. Cănd a plecatîmpreună cu tatăl şi un-

chiul său, în 1271, cei treiaveau o misiune précisă: săducă marelui han Kubilai,împăratul mongolilor, uleide la Sfântul Mormânt. ÎnCathai (denumirea medie-vală a Chinei), va sta şapte-sprezece ani în serviciulhanului, fiind atât om deîncredere al acestuia, cât şiadministrator itinerant.

Dar ce a mai rămas as-tăzi din ceea ce el a făcut,din tot ceea ce a văzut?Pentru a şti, trebuie să por-nim pe urmele sale, să re-facem traseul străbătut deel, în urmă cu şapte secole.Vom constata că suntemconstrânşi să mergem pedrumul urmat de el, celcare i-a purtat paşii spreChina. Dar, spre deosebirede el, nu se mai poate călă-torii cu galera, nu se maipoate străbate pe jos pu-stiurile sau, tot pe jos, să setreacă peste Pamir, să sesufere de foame sau desete. Acum, cel curios să re-facă drumul străbătut deMarco Polo, se mulţumeştecu etapele cele mai impor-tante sau simbolice ale tri-bulaţiilor sale. Totuşi,trebuie făcută o precizare:din motive obiective de in-securitate, călătorul carevrea să meargă pe urmelesale, evită Afganistanul ac-tual, înlocuindu-l cu Uzbe-kistanul pe care Marco nul-a străbătut, dar pe îl men-ţionează (oraşele Buhara şISamarkand), deoarece esteuna dintre axele impor-tante pe drumul mătăsii.

În 1271, văzut din larg,Pământul Sfânt este în-ainte de toate, cenuşiu,

unde Saint-Jean-d’Acreeste ultimul bastion creş-tin, la poalele dealurilorGalileei şi ale munteluiCarmel. Din cauza recon-chistei musulmane, portulcruciaţilor, construit pânăîn largul apelor adânci,unde se îmbarcau şi debar-cau europenii, a fost pro-movat la rang de capitală aregatului latin al Ierusali-mului. A fost o greşeală,din punct de vedere strate-gic. Căci de pe vremea luiSaladin, cetăţile deţinutede creştinătate au căzutuna după alta, iar teritoriulregatului s-a micşorat pre-cum o piele de şagri. DarAcra (Akko, în evreieşte) arezistat, protejată de forti-ficaţiile sale, considerateindestructibile, dar şi defervoarea religioasă care-iînsufleţea pe cruciaţi.

Acest oraş franc, în pre-zent, zace la treizeci de pi-cioare, sub pământ. Acum,Saint-Jean-d’Acre este osuprapunere de mii de filearheologice unde succesiviiocupanţi (asirieni, egipteni,greci, latini, bizantini, cru-ciaţi, otomani) au construitpeste vestigiile predeceso-rilor. Actuala sa fizionomiearhitecturală şi topograficădatează din secolul alXVIII-lea, de pe vremea lu-crărilor efectuate de paşael-Jazzar, supranumit “Că-lăul”. Acest guvernator-constructor a dat numelesău marii moschei, în stilturcesc, ridicată pe ruinelecatedralei Sfintei Cruci. Fo-losind pietrele cioplite alezidurilor garnizoanei tem-plierilor, acest pasă a înăl-ţat şi completat fortifi -caţiile oraşului, ceea ce i-apermis să reziste cu vitejieasediului generalului Bo-naparte, în 1799, fortifica-ţiile fiind şi acum admiratedin larg, de turiştii care trecprin dreptul lor cu bărcilecu motor.

Minunata viaţăa lui Marco (IV)

16


Eseu

Corin Bianu

În ciuda promisiuni-lor de răsplată îmbelşu-gată, urgiile răului sevădesc pe faţă, într-atâtîncât lefegiii se adunămai anevoie decât tre-buie!... Ca să răspundărepede nevoilor asupri-toare, Măria sa Mavro-gheni hotărî să aridice deîndată o oştire a ţării!Ţara nu mai are oamenide-ai ei sub arme! Îi vareveni Măriei sale acestmerit, al înfiripării uneioştiri neaoşe! Ţăranii şiceilalţi din norod ur-mează a fi cătanele, iarfiii boierilor, căpitani. Aîncropit şi steagurile for-maţiilor, în numele Sfin-ţilor Mihail şi Gavril, alSfântului Gheorghe,adică acei sfinţi ce şi-audobândit gloria, cu spa-dele lor în slujba Crucii,dar şi cu al celorlalţisfinţi de nădejde, pre-cum Dumitru, cel cu pre-ţăluirea recoltelor, amuncii oamenilor depeste an şi tot aşa...Toate vor face a răsunacât de curând Carpaţii,ca mai dedemult, pe vre-mea viteazului domnitorMihai Bravu!

De-te sfoară-n ţară căare nevoie de ostaşi pen-tru biruinţa Crucii! Şi

mai văzu Măria Sa cumse porni năvală de opin-cari din sate, ca şi calfe şiucenici de la oraşe, mâ-naţi de vitejia seculară aneamului românesc şi dedorinţa de mărire grab-nică! Iar în fruntea lorcine-i era?! Feciorii deboieri, unii căftăniţi deMăria Sa, toţi plătiţi cubani peşin, galbeni luci-tori-dulce sunători!

Instruirea începu dinchiar clipa înrolării! Maiîntâi alinierea în cete şipâlcuri, pâlc pe româ-neşte, în loc de buluc,precum zic stăpâniiturci! Dar gura lumii nudoarme! Ea strigă pizmacelor ce nu văd cu ochibuni înfiriparea oştiriineaoş-româneşti!...

Într-o dimineaţă de-vreme, Turnavitu se în-făţişă la Vodă cu un peticde hârtie, dezlipit de peunul din zidurile Curţiidomneşti! Ii spuse mo-horât, dar cu tot respec-tul datorat, că i-oadusese prietenul SavaBimbaşa, care plecaseapoi repede la instrucţie!

...Şi ce-mi scrie pehârtea?! /Păi scria mărescria, / Tot ce gloata cle-vetea!/ De oştire că-mizicea...

Aşa ni-s de nevoiaşi,/Cerşetori, iar nu ostaşi/La trei-patru un pistol/Fără cremene şi gol/ Cuciomege cei mai mulţi/Prea puţini îi vezi cupusci/ Are unii câte-un

cal/ Dar de slab nu arehal/ Cum şi alţii câte-oiapă / De nu face cât oceapă!...

Dumitrăchiţă, om desuflet al Măriei sale, îşispusese că trebuie să-llase mai întâi pe domni-tor să dea pe gât cana decafea aburindă şi bine afăcut că Vodă se şi scu-lase, întărâtat peste mă-sură! Încălecase şiplecase spre locul deadunare a oştirii, unde,porunci a se suna aduna-rea! Şi văzându-şi oşte-nii, aliniaţi după tipic, seminună încă o dată însinea sa voievodală deorbirea oamenilor dinziua de azi!

Frumos aliniaţi perânduri-rânduri, decătre veteranii lefegii că-rora le fuseseră încredin-ţaţi pentru instrucţie,tipicul fusese împlinit pede-a-ntregul! În primalinie, primul rând de oş-teni, lungă, cât vede cuochii: unul cu sabie sauiatagan, apoi unul cu pis-tol sau puşcă, al treileacu lance, suliţă saucoasă, furcă ori ceva ase-mănător şi încă unul – alpatrulea, cu buzduganori ghioagă (nu ciomag!)sau topor!

Da, aşa vine: la trei-patru, un pistol! Şi tot lafel până la capăt, iar rân-dul din spate, aidoma!Linia cât o vrei de lungăşi rândurile, cât poţi facepâlcul de numeros! Ai

necuratului clevetitori,gura lumii n-o astupădecât pământul! Păi cumcleveteşte foiţa aia otră-vită, ai înţelege că oşteniiromâni se adună trei-patru la un pistol şi aş-teaptă să moară ăl de-lmânuieşte, ca să-l preiaal doilea şi tot aşa! Laaceastă revelaţie, îşisimţi gândul voievodalcum se scurge repede detot pe tiparul răgnetuluide război! Se sumeţi înşa, drept şi de neclintit,cu mustaţa mare şi zbur-lită în bătaia vântului! Îşidădu giugiumanul desamur pe ceafă, îşi mân-gâie barba într-un gestde neaşteptată mânie şi-şi jucă bidiviul din pin-teni! Aşa cum se află înfaţa oştirii de care emândru, călare pe tabla-başa, calul arăpesc dă-ruit de sultan,încremenit şi el acum peiarba bătătorită de călcă-turi, le pare oştenilor săio statuie cu albastrulsenin al cerului în spate,toţi îl privesc cu admira-ţiune, dar Măria sa iz-bucni mânios:

- Ostaşi ai mei, lei-pa-ralei, cine sunteţi voi?!Sunteţi au nu, vitejii vi-tejilor, fala neamului şi-a ţării?!

- Ura! Ura! Să tră-iască, să trăiască/ PentruŢara Românească!

- Cine să trăiască, cinesă trăiască?!

- Vodă Mavrogheni sătrăiască! Şi să ne învite-jească!

- Aşa vă vreau copiiimei!

Pe când oştenii strigăîncă de mama focului,Vodă îşi simţi din nouinima crescândîn pieptu-i vite-

Oastea luiMavrogheni

Fragment din volumul„Văcăreştii la amiază“ - vol. II

�

17


Eveniment

jesc, ceea ce nu-lîmpiedică însă aobserva, cu o

umbră de mare tristeţe,că asta este doar princi-palul, adunarea tutu-rora, înarmarea şiinstruirea, dar oşteniiMăriei sale sunt încălţaţitot cu opincile de-acasă,de-asupra iţarilor nu le-a putut croi nici măcarcâte o scurteică, toate lafel, ca ale galeongiilor,dar sfârşi gândul cu nă-dejdea, că vor izbuti ei săşi le facă rost singuri, dinprăzile de război!

Nu poate totuşi să-şiscoată din minte ce i-amai povestit BimbaşaSava, înainte de a desfă-şura oştirea! Mai mulţidintre flăcăi i-au tot spusce vântură gura gloatei,dar de scris fiţuica aiamurdară şi apoi, de pus

pe zidul palatului, astanumai careva dintre bo-ieri a îndrăznit! Cât des-pre versificare, n-arputea fi străin de ea, niciparşivu-ăla de Enăchiţă,cu poezelele lui! Un ne-recunoscător! I-a tipăritcărţulia aia de învăţăturalimbii române, cu banidin vistieria domneascăşi cu efigia sa, a Mărieisale Mavrogheni Vodă,iar el, velitul boier, totnerecunoscător se arată,de o vreme – aproapefăţiş! Vrea oare doar să-idea de înţeles că nupoate fi cumpărat, orivoieşte mult mai multe,anume a-i arăta că i seîmpotriveşte, laolaltă cutoţi ceilalţi boieri?! Vavedea Măria sa, cât decurând! Lanţul se totstrânge pe ţăruş!

Până una alta, le-a

arătat tuturor acelor ve-liţi că n-o fi el os boie-resc, dar nici os de prostnu este! Le-a dovedit căştie istorie din destul,cum nu mulţi dintre eicunosc! Deunăzi, când fuînfruntat în Divanuldomnesc, că românilornu le trebuie oaste de-alor, că e destulă şi sigurăaceea plătită de împără-ţie, c-o fi, c-o păţi, s-aţinut tare, dar n-a vrutnimeni să-i dea ascul-tare, tot în felul lor, par-şiv; boier Filipescu roagăsă fie lăsat de-o parte şisă-i fie cu iertăciune, că ebătrân, Creţulescu, că ebolnav, mai că l-a lovitdamblaua şi abia semişcă, Ghica ăl mijlociu,neam cu Luxandra, cumcă are treburi multe lamoşia lui de la Gherganişi tot aşa!... Bine le-a

făcut, altceva nu meritănici unul dintre ei! I-ascos îndată afară dinDivan şi i-a dus buluc lagrajdurile domneşti,unde în faţa tuturor veli-ţilor înlemniţi nu doarde uimire, a poruncit, ai-doma imperatorului Ca-ligulla în antichitate, săi se îmbrace armărsarulcu caftan boieresc şi le-aglăsuit aspru:

- Iată, l-am făcut spă-tar şi căpitan de oşti peviteazul meu murg! Mer-geţi la treburile voastre,că se poate şi fără voi! –dar ăla a fost răspunsulîn vorbe, urmează a-iface să simtă răspunsu-idomnesc şi în fapte!Aman de ce urmează acădea peste căpăţânilelor îndărătnice!

Dragoş Manuela-Elena

În data de 23 noiembrie 2010la Şcoala „Prof. Paul Bănică” dinTârgovişte a avut loc o acţiune înparteneriat cu Casa Corpului Di-dactic Dâmboviţa.

Activitatea cutema „Toamna - atreia fiica a anului”,coordonată de bi-bliotecarii Săvu-lescu Cătălina şiDragoş Manuela-Elena, în colaborarecu învăţătorii IoniţăSofia, Radu An-dreea, Ştefan Mar-cela, Zegheru Maria.

La activitate aumai participat direc-

torul Şcolii „Prof. Paul Bănică”,profesor Badea Nela, cadrele di-dactice şi elevii şcolii.

Într-o sală decorată în culoriletoamnei, elevii clasei a III-a B şicei ai clasei a III-a C au prezentatun program atractiv ce a cuprins

un montaj literar-artistic, cu ver-suri scrise de autori români şi in-terpretarea unor melodii cuversuri referitoare la anotimpultoamna.

Către final elevii împreună cudoamna bibliotecar Săvulescu Că-tălina au prezentat o serie de ghi-citori ale căror răspunsuri erauscrise pe frunze.

A fost realizată expoziţia de co-laje ale elevilor şcolii. Vernisajulexpoziţiei de colaje realizate deelevii Şcolii „Prof. Paul Bănică”poate fi admirată la sediul CaseiCorpului Didactic Dâmboviţa.

Cu aceasta ocazie au avut locdouă concursuri: concursul de re-citări, concursul de colaje. Diplo-mele au fost oferite de CasaCorpului Didactic Dâmboviţa.

Parteneriat educaţional

Şcoala „Prof. Paul Bănică” Târgovişte şiCasa Corpului Didactic Dâmboviţa

�

18


Proză

Ana Hâncu

Atât să ştiu bine, doaraşa cum vor dori ei, o săfie!

Normal că eram dis-perată. Maşina dată, baninu mai veneau, şomajulmeu nu ne-ajungea nicide mâncare.Dar... nu m-am speriat! Speram cuardoare, într-o miracu-loasă rezolvare.

La tribunal, o fostăcolegă de liceu - ca preşe-dintă - m-a sfătuit ce tre-buia să fac.Am scris oplângere contra şoferuluipentru inducere îneroare prin contract şinerespectarea clauzelor.Contractul trebuia rezi-liat şi ea cerea deja se-chestru pe maşină. Nicieu, nici Felix nu maiaveam voie să folosimmaşina până se rezolvapetiţia mea şi dacă el erade acord cu rezilierea,totul se rezolva amiabil.

Am întrebat-o - dejagândind s-o fac - ce se în-tâmpla, dacă găseam peundeva maşina lăsată deFelix, şi eu o luam, cădoar păstrasem dublurade chei, era la mine.

- „Faci închisoare!Stai cuminte! Odată datcu semnătură, luarea cuforţa, înapoi a bunuluirespectiv se considerăfurt, e caz penal. Încalci

condiţiille din contract.Aşteaptă să iasă deciziade sechestru pe obiectulcontractului. Dacă şofe-rul este de acord cu rezi-lierea, numai aşa ţi-orecuperezi legal.

Simplu de spus, darimposibil de făcut. Felixera de negăsit, ca şi ma-şina. Ieşisem de la birou,cu gândurile răvăşite degriji, eram aproape deplatoul halelor centrale,socotind ce bani mai amşi ce puteam să cumpărde mâncare pentru adoua zi. Afară era cald,soare şi speram, nici eunu ştiu la ce, parcă plu-team...

Deodată! Înlemnescsurprinsă, mi se părea cănu văd bine, că visez!Maşina mea, verzuie capăşunea, sta liniştită pemargine de drum! Gea-mul dinspre volan, lăsatde tot, portiera descu-iată. Felix, probabil înse-tat de-atât şofat, era lacârciuma de romi, cu su-curi colorate şi ciudate cagust – din câte se vorbea- că eu nu avusesem cu-riozitatea să le fac saf-tea.Nu l-am văzut, nu măvedea.Săr iute în maşină.La bord nu văd nimic,decât documentele maşi-nii. Mai privesc odatăafară, cu teama de a nu fivăzută de nemernic, puncheia în contact – biatade ea, porneşte – şi de-marez în forţă! Tremurtoată: încă nu cred că eposibil, că minunea seîntâmplă, că sunt dinnou cu mâna pe volanulmaşinii mele, date unuigolan, ce-şi bate joc de

mine, de naivitatea mea,de nenorocul soartei!

Creierii îmi fierb înspectru larg de luat deci-zii: unde o duc, pe cestradă s-apuc, poate căm-a văzut, deja mă ur-măreşte? Oglinda retro-vizoare nu-mi dăsemnal de alarmă. Şofezcu prevederea de a nuintra în culpă cu poliţia,îmi concentrez la maximintuiţia, unde să duc ma-şina în păstrare, cât timpva trece până îşi dăseama idiotul, că acumaeu am “hamul”. Ah, călu-ţul mă ascultă, merge“strună”! Sunt toată asu-dată, dar nu mă las bă-tută şi-i “dau bice”.Osă-ţi arăt eu cine-i maitare, măi “amice”!

- Doamne, cât curaj,Maman! Erai bună de fil-mat!Parcă te şi văd - e-nfirea ta să fii tot timpulagitată - cu sufletul lagură, sfârâindu-ţi creie-rii, şofând ca un pilot decurse! Biata de tine, ce-aimai pătimit! Chiar nu îţiera teamă?

- N-o simţeam. Spe-ranţa şi surpriza că o gă-sisem, parcă pregătită sămi-o iau, îmi dădea aripi.Poate că-n sinea meachiar fredonam, de bucu-rie îmi venea să cânt.

Gândeam: urmăritănu sunt, Felix probabilîncă se ospătează, ce măbucur!. De-ar sta maimult în crâşmă, de nu m-ar denunţa! Mă opresc încurtea unei foste fabricide pâine, ferită de traficşi priviri, să dau un tele-fon acasă. Copila mă aş-tepta să vin de la birou,

îngrijorată. Ştia prin cetreceam - necazul cu şo-ferul - i-am spus atât câtmai puteam de calm, săse înarmeze cu răbdare,curaj şi diplomaţie, aşacum ştiam eu că poate easă fie şi draga mamei aînţeles ce trebuia să facă,dacă în timp ce eu aler-gam să ascund maşina,poliţia m-ar căuta acasă.Intuiam că Felix va daalarma, că bănuia cine afost făptaşul. Doar îi dis-păruse obiectul muncii!Normal că avea răspun-deri, aşa cum prevedeacontractul. Acum, el tre-buia să caute maşina.

Mi-am anunţat o prie-tenă din orăşelul înveci-nat, să fie pregătită, căi-o duc în custodie. Amprevenit-o că trebuia as-cunsă, până la rezolvarealegală a litigiului ivit.Ştiapovestea, mă aştepta cu-prinsă de indignare:

- Să vină la mine, jigo-dia! Să îndrăznească sămi-o ceară! Noi, ştimbine cât v-aţi străduit săo aveţi, cât de greu aţireuşit să o plătiţi. Cu ratela bancă, altele pentrucasă, program prelungitla muncă, sacrificii...Câtăneruşinare, să fure de lao văduvă, ce luptă ca oleoaică să îşi hrăneascăpuii. Drăguţa mea, adu-o la noi, va sta în garaj, anoastră poate sta încurte.

- Vai, Maman chiarnu-ţi era teamă de ţigan?Spui că te ameninţase cuinjurii.

Va urma

Soacra mea trăsnită

19


Eseu

Sebastian Drăgan

ziua întâiNici nu ştie cât o iu-

besc. Zău. Habar n’are.În schimb, n’o să aflu ni-ciodată cât mă iubeşte şiasta mă doare. E ca undrog nenorocit care îmidă dependenţă, după cemă izbeşte cu tâmpla deculori, de sunete ţesuteîntre Chopin şi Ravel,între Lizst şi Haendel.Acum o privesc cum vinespre mine, sub dezinvol-tura jucată îi simt emo-ţia, reuşeşte să o ascundăde ochii lumii, dar ochiiei, ochii ireali de frumoşio trădează, precum neli-niştea din privirile nudu-rilor lui Modigliani (chiar, aţi văzut că toatefemeile pictate de Modi-gliani au mai întâi ochimari şi negri, musainegri şi abia pe urmăsâni, şolduri cambrate şisexe?). Nu se dezminte.Dacă mă simte că vreausă o îmbrăţişez cu sufle-tul, fuge. O zbugheşte şimi-e teamă că o pierd.Îmi iau faţa de indife-rent, de golan plictisit,nu ştiu cât îmi iese, vădcă bate în retragere, cău-tătura i se schimbă, pa-rează şi îşi ascunde, fărăsucces, curiozitatea, căl-dura, inima. Schimbămcâteva vorbe, dar totulpână când în nări îi simtmirosul, a piele tăvălitaprin ambră şi clorofilă,nu mai pot decât să orespir, adică să o tragadânc, în mine, şi să o ţinacolo definitiv. Pot ?Reuşesc, dacă-mi ţin ră-suflarea. O să vadă asta .O să vadă şi nu va mai finevoie de nici un cuvântîntre noi. Doar muzica.

Continui să cred că la în-ceput a fost muzica şimuzica era de la Dumne-zeu şi Dumnezeu eramuzica. Auzi? Se cântăpe trei note. Mi-re-la.

ziua a doua(martie, 3, 2010 )

Azi a turbat vântul aînălţare la cer şi pare c-au luat-o razna bidiviiSfântului Ilie. Îmi facsingur cafeaua, nu vreausa împart momentul,mereu pândesc clocoti-rea apei, răbufnireaaproape revoluţionara amoleculelor şi zgomotulfierberii, bolborosireaniciodată aceeaşi, se re-verberează în ibricul dearamă. Sting repede „re-voluţia” din ibric cu oploaie fină şi catifelatăde aromă .E ceva întreciocolată amară, aluneprăjite şi rom. A, mai areşi-un iz de Mireille, ca oboare proaspătă deverde şi abanos, că doarmâinile ei au desfofolitstaniolul. Ea tace. Îi simtprivirea atârnând de col-ţul mesei , ca un faldproteguitor. Când nusunt atent, dar numaiatunci, tresar şi o audcum mă mângâie cu iri-şii , ca şi cum fiecare ce-lulă şi-ar întindedegetele spre mine, pe

mine, în mine. Doamne,e atât de plăcut încât aşvrea să întind clipa pânăse rupe-n bucăţi! Dacămă întorc să o privescsau numai îmi furişezochii flămânzi, fie şi pen-tru o fracţiune de se-cundă, înspre ea, roşeştesub pleoape şi în obraji,colţul stâng al gurii se ri-dică în zâmbet şi uşoor,foarte uşor, îşi apleacăvăpaia , ca o reverenţă.

Suntem stingheri. Nuştiu de ce. De fiecaredată când suntem îm-preună e parcă pentruprima dată. Îmi vine s-omuşc de ureche, de lobulmoale, desenat ca-nPieta lui Michelangelo.Ştie.

Zâmbetul i se trans-formă într-un surâs largşi-atunci aş săruta-mes-teca-frânge de nebunlocul ăla unde i se unescbuzele, în două virajeameţitoare, ca-n „acul depăr” de la Maranello. Neaşezăm faţă-n faţă. Ca-feaua e doar pretextulde-a ne jupui, fiecare pefiecare, de gânduri ne-rostite. Nici măcar nu neatingem, dar aurele ni seîntrepătrund şi fac dra-goste aşa de firesc, ca-ntemplul indian din Kha-juraho, fără mirare, ca şicum s-ar recunoaşte, ca

si cum s-ar revedea dupăo despărţire de-o mie deani. Ne iubim îndelungcu ochii şi nu transpirămdecât dorinţă.

ziua a treia(martie, 4, 2010)

Dacă n-aş respira-ocând nu e lângă mine,m-aş aglutina într-omasă amorfă de frustrărişi nevolnicii primare.Nu-mi mai place nimic.Nici să beau apă, nici sămerg, nici sa mănânc,nici măcar să mai visezfără de ea. Asta e dra-goste? Senzaţia de locuratemporal… nebunie tem-porară ? Dar la mine epermanentă, cu lungi -prelungi puseuri de acu-tizare. Sau e mai mult ?Obsesie? Trebuie că astae…Ah, obsesie compul-sivă…de n-ar afla, de n-ar vedea cum mă topesc,idioţeşte, când îşi stre-coară făptura lângă mineşi o văd pe de-a-ntregul,despuiată de suflet,goală şi pură, ca şi cumm-aş vedea pe mine în-sumi, netrebnicul, şiapoi, după ce plec saupleacă, cum stau ore înşir la „vorbe” cu ea…saucu mine? Nu ştiu…şi nicinu vreau să aflu. Îmi tre-buie, aşa cum îmi trebuiecăldura ei, flacăra aia de-voratoare şi umedă (cumpoate sa fie o arsurăumedă… uite că sepoate!). Ascult cum sedeşiră ceasornicul dintrenoi, ce sentiment al in-utilităţii şi futilităţii, tim-pul. Nu-l pot cuprinde cuea, n-am nici o şansă, oluăm mereu de la capăt,mereu de la capătca-n GroundhogDay (Ziua cârti-ţei) a lui Harold

Jurnalul

de laora 6

�

20


Eseu

Anton Gagiu

Avăzut cineva vreo crizantemă neagră? Nu,pentru că aceasta nu există. În toamnaaceasta însă amirosind a rod mănat, a tri-

steţe, a sărăcie şi a mult tupeu colorat în purpura ne-pasării, crizantema s-a colorat în negru. Nici macarnu e un negru de abanos, strălucitor, cu reflexe decorb tânăr, ci unul de noapte mohorâtă, stropită deo ploaie măruntă, un negru care ustură, înţeapă,muşcă, stropeşte acid fiecare privire ce încearcătimid s-o mângâie. Aş putea întreba pe cel care a co-lorat în negru crizantema, de ce a făcut-o? Îl ştiu, îlcunosc, l-am văzut de mai multe ori strângând mâinişi apoi ucigând crizanteme, îi cunosc şi ucenicii, ci-racii, ghizii către sărăcie, durere şi suferinţă. El ştieca a colorat în negru crizantema, dar nu-i pasă, mur-

murul clătinat al mâinii lui aminteşte de boala ba-trânilor ce uită sa încalţe pantofii când pleaca deacasă, glasul, gesturile, privirea sunt nepăsarea în-săşi, iar vorbele... o... vorbele sunt doar avortoni cenu apucă să pornească în lume. Dar nu ştiu de ce-ipomenesc eu de crizantemă, fie ea şi neagră? Pentrucă florile pentru el sunt doar obiecte de decor, iarbăfără viaţă pe care-şi şterge picioarele la intrarea înpalat, iar crizantema? Nici măcar nu ştie că există,aşa cum nu ştie că există suferinţa şi durerea celormulţi strigate în pieţele prin care nepasători trec peîntuneric în maşini opace, cei care prin simpla sem-natură omoară destine. Nimic nu e întâmplător înanotimpul crizante melor. Fiecare urmă de noroi depe pantofii celor care se cred trimişii Domnului pepământ, e semn că odată şi odată vor da socoteală,iar proba aceasta îi va conduce în faţa instanţei mo-rale. Instanţa morală există întotdeauna, ea aducecu rabdare la picioarele ei pe toţi cei care pângăresccrizantemele şi odata cu ele pe toţi aceia care le iu-besc. Noi cei oropsiţi ai sorţii, mulţi, aflaţi pretutin-deni, rămânem cu crizantemele noastre, voi ceinepasători la durere şi suferinţă rămâneţi cu aro-ganţa voastră fie ea şi colorată în purpură, niciodatănu veţi avea parte de crizanteme.

Ramis, însă unpic altfel decât înfilm, răsturnat :

nimic nu se repetă cândsunt cu Mireille, ci totulpare un perpetuu conti-nuu început, dar flacăradogoare , pojarul acestanumit dragoste mă de-vastează şi mă recom-pune iar şi iar. Mi-e bineşi mi-e frică că-mi e atâtde bine cu ea. Când gân-desc asta, se uită la mine.Şi-mi pipăie gândul cuochii. Râde cu sufletul,că-n ea e la fel.

ziua a patra(martie, 5, 2010)

Mireille mă răsfaţă.Se dezbracă încet-încet,covârşită de emoţie, n-oprivesc direct, aerul de-vine aproape material,greu, sufocant şi totuşidulce, răspândeşte dis-cret miros de bergamotăşi patchouli, n-o privesc

făţiş pentru că simt c-aşrupe vraja, sunt gâtuit defrumuseţea ei, mă împie-treşte, nu vreau să măvadă aşa uimit-robit, in-spir-expir, o văd cu altreilea ochi, apoi mă în-torc spre ea, beat de fe-ricire, bate din pleoapeca un fluture spre lumină(îmi vine în minte flutu-rele Karner blue, ireal,parcă scoborât de peumerii lui Dumnezeu) :şi-a dat jos, cu mişcărinemaivăzute, derulatedintr-un film cu încetini-torul, bluza, inspir-expir,îi văd sânii per-fecţi, sfi-dând orice elipsă sausferă euclidiană, uşorcambraţi, ca doi armă-sari sălbatici ridicaţi pepicioarele din spate - aşai se întăresc sfârcurileciocolatii, Doamne! iarinspir-expir, inspiradânc şi rămân aşa, su-focat. Fără grai. Îi văd

trupul modelat ca într-osculptură necunoscută,coapsele magnifice şi ge-nunchii regeşti cerşescmângâieri, mijlocul sub-ţire trebuie frânt, apuc sămă gândesc, într-unflash mental, ce norocossunt şi că ar crăpa de in-vidie Michelangelo şi Ca-ravaggio, Botticelli şiTizian, Velazquez şiGiorgione, numai săvadă, numai să ştie… iarMireille, conştientă de

frumuseţea ei obraznică,puternică, mă îngenun-che. Cad firesc la picioa-rele ei , ca în templulunei zeităţi păgâne. Ştiucă e ea, zeiţa hindusăAditi ( Aditi este totul:este suma, începutul,sfârşitul şi în acelaşitimp contrariile). Aş ră-mâne aşa, îi cuprindgambele cu mâinile-amândouă şi-o strâng înmine, dar mă ia în braţe.Ne topim.

Crizantemaneagră

�

21


Poezie

ZmeulGeorge Peagu

L-am făcut dintr-o hârtieMare, albă creponată,Galbenă şi vişinie,Ca o zebră. Să se vadăSus, pe cer, pe la chindie.

Cred că l-aţi văzut vreodatăCum se-ndoaie;Cum se-noadăCoada lui învolburată...

Iar în colţ, pe o stinghie,I-am pus bec ţi baterie,Ca să vadă ce-i pe sus...Şi să nu se tamponezeCu vreun nor care aleargăUndeva, înspre Apus.

Chiar şi-un cântec i-am făcutCe-l îngân pe lângă vânt.Tot îl iau de la-nceputŞi-l repet, ca pe-un descântCare sună cum urmează:-„ Urcă zmeule, sfârlează,Cât mai sus pe bolta clarăŞi de-acolo priveghează

Ce mai e la noi prin ţară!Că ţi-am dat lumini şi foc,Sus pe cer, să ai noroc.Urcă sus până la stele,Luminează printre ele!”

Cum stăteam aşa, spre searăŞi tot îl trăgeam de sfoară,A venit atunci, IonelSă se laude şi el,Că al lui e mult mai mareŞi că urcă pân la soare.

Vrea să-mi facă în necazCând mă prinde pe izlaz:-„ Hi, hi, hi! Ce, ăsta-i zmeu?!Păi să-l fi văzut pe-al meu!...Doamne, cât era de mare!Nici nu s-a mai pomenit.Zău, să ştii că nu glumesc!Şi când mă gândesc la el,Cum sălta de la pământŞi cum se lupta în vânt,Mă şi tem să n-ameţesc-Drept să-ţi spun că iar mi-e frică.Zmeul nu avea răbdare,Se lupta cu-nverşunareŞi norocul meu a fost,Că m-am prins de un copacŞi de-acesta l-am legat.

Dar, deodată mi l-a smulsŞi l-a luat cu el pe sus.Zău! Să vezi minune mare,Că s-a agăţat de soare...Ce zici tu de-aşa minune?Haide, ai curaj şi spune!

- Ce să zic?Nu zic nimic...Că povestea-i minunată...N-am mai auzit vreodată.Doar atât: că-i gogonată....Dă-le-ncolo de pisici!Mie-mi zici?

VÂRTEJ ŞOPTITORTIMPULUICobor în mine,Iau de mânăLumea cuvintelorŞi încerc să fiuVârtej şoptitorTimpului.

ÎNSEMNÎnsemn clipa aceastaCu lacrima meaŞi simtCe dureroasă rămâneAmintirea…

DE PLICTISEALĂMă mişc între ceva şiceva,Eu, punct perpendicularPe axa lumii.Beau în fiecare noapteCâte o steaŞi-mi înnod aripile Cu gânduri.

CĂDEREA SPRENICIUNDECădeam mereuÎntre jos şi sus.Începusem să ameţescDe atâta cădereSpre niciunde.Veşnicia îmi transpiraseÎn palme.

DINCOLO DE NOIDincolo de uitare,E nelinişte.Dincolo de durere,E boală.

Dincolo de boală,E fiinţa.Dincolo de noi,Suntem noi

CUVÂNT ROTITM-am ascuns În umbra unei idei.Nimic mai frumosCa acest joc !Sunt un cuvântCare se roteşte.Nimic mai bunDecât zborulCuvântului !

SEMNÎngenunchezi În iarba cuvintelorŞi genunchiiÎţi prind rădăcini.În clipa următoareDevii semn.

P o e m e d eBetrice Silvia Sorescu

AutobiografieM-am născut pe strada anului 1942,

bombardată de oameni cu ochii roşii,îmbrăcaţi în verde,

când vara scotea la porţi moşii,aruncându-şi mantaua soldăţească şi ploi,

luna iunie aducea în ferestre visele femeilorşi dor,

mergând nicăieri, aşteptând în pridvor…Mama mi-a pus în straiţă în loc de pâine

visul zilei de mâine,pe care l-am trăit într-o singură noapte,

când ursitoarele jucau pe un lătrat de câinepe strada unde şcoala intrase în vacanţă

şi paznicul plecase cu carteladupă pâine,

legând poarta cu o speranţă…Jucării confecţionam din zdrenţe de vise,

ciorapul piciorului desculţ îl făceam minge,în curtea şcolii cădeau iubiri ucise,

pe dealuri contempla saniacum în sufletele noastre ninge

cu cântece ruseşti, Tania.

Se asfaltează cerulAzi deschizând fereastra spre cerul meu de hârtie

Pe care desenase Dumnezeu stele,Albastru devenise negru şi utilaje o mie

Vărsau asfalt peste Calea Lactee a viselor mele.Am închis imediat geamul de gânduri şi frică

Şi mi-am desenat un alt cer de constelaţii,Cu altă lumină, alte înţelesuri, să nu zică

Dumnezeu că printre heruvimi mi-am făcut relaţii…

Rugăciunea zileiE o primăvară cu muguri adormiţi în copaci

ca ochii dimineţii cu care euprivindu-te în miezul clipei te fac să taci,

s-asculţi rugăciunea zilei către Dumnezeu.O oră blândă dă ocol prin împrejur,

te aspiră dintr-un cer de vise,când cucul îşi lasă cântecul său surclocit să fie în cuibul clipelor ucise.

Anotimpul acesta-i o cameră sigilată,o lume vibrând într-un fluier de os,

doar ploaia de mult aşteptatăte înveşniceşte-ntr-un bărbat frumos.

Abatere de la firescUn verb ce-a încăput într-un Cuvânt

Se roagă în silabe la mormântul unui sfântŞi o rimă rebelă ieşită din lege

Se-aşează rubin pe coroana unui rege;Iese icoana din cerul unei rostiri –

Fraza încheie clipa din sfinţiri.Poetul – verbul unei abateri de la firesc –

Poartă sub aripi visul îngeresc,El este şi ploaie, secetă şi duh

Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh.

Al doisprezecelea ceasVremea urcă în imponderabil,

Păsările sub zborul cărora moleculele de aer morPoartă tăcerea între particule,

Doar mişcarea browniană în dezordinea eiOrdonează apa de ploaieDin paharul de pe masă.

Cântecul mierliţei pune miere în levitaţiaFulgului de păpădie

Dus mai departe în interiorul zileiCum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului

Pe cadranul numerotat de cinevaCe n-a ştiut să numere

Decât până la al doisprezecelea ceas.

22


Poezie

PrefaţăSuita de poeme din aceasta carte, unele aduse

din volumele anterioare, degajă o stare elegiacă:sunetul poetului vine sentimental şi trist, iar mur-murul lumii se aude elegiac. Un plânset al lumiisfâşiate, cu natura sa cu tot, se revarsă şi se reflectăîn starea şi poetului. Fiecare pare a-şi deveni parteconsolatoare celeilalte: cuvântul – lumii, de undetrena de metafore întinsă peste rănile acesteia, şilumea – cuvântului, de unde materia lirică încăr-cată de situaţii dureroase, insesizabil de mici darcare fac covorul vieţii, tot mai acoperite de colbulzilnic şi pe care nimeni nu le mai percepe, ele de-venindu-ne un modus vivendi. Cândva, cuaproape un veac şi jumătate în urmă, s-a solicitato linişte interioară pentru a auzi cum creşte iarba,surioara naturală a omului; puţin mai târziu, omuls-a minunat de puterea şi forţa ei de a veni rege-nerator; dar în ultimul timp, neputincioasă, s-a re-tras în propria-i ofilire, ca semn de pregătirepentru jertfirea fără sens. Ce poate face fratele-cu-vânt?! Să orchestreze o sonată pentru creştereaierbii, sperând să lege între ele părţile despărţite,şi nu atât de deosebite, într-o curgere şi vieţuireunitară. Gestul poetului Al. Florin Ţene are cevadin candoarea copilei care, într-o zi de sărbătoare,se îmbracă cu iia şi fota din lada de zestre a buni-cii, iar versurile, din lacrima întinsă pe faţa bătrâ-nei.

Dumitru VELEA

Poeme din volumulSonată pentru creşterea ierbii

de Al. Florin Ţene

23


Poezie

Scrisoaredeschisă

Niculina Bacriu

Nu vă faceţi griji pentru mine.Nu mă întrebaţi despreStarea mea actuală de spirit.Nu mă întoarceţiDin drumul spre nemurireCu cuvinte mincinoase.Voi ştiţi de câtă dragosteSunt capabilă.Voi ştiţi căDacă ar trebui să se găseascăUn sinonim la numele meuAcela ar fi Iubire...

Deci,Nu vă bateţi capulSă născociţi cuvinte.Oricum,Cine vorbeşte minte!

Nu mă-ntrebaţi nimic!

Aşteptaţi să ardPână la ultima picătură din mine.Toţi convinşi căVoi zbura curândCătre voi.

Nu vă faceţi griji pentru mine.Nu mă judecaţi prea aspruPentru starea mea.Ascultaţi numaiLa miezul nopţiiTăcereace sălăşuieşte-n întuneric.Adunaţi toate stelele la un loc.Strângeţi fiecare frunză Doborâtă la pământDe acest anotimp.Ascultaţi durereaDin glasul copiilor părăsiţiPrindeţi ploaia de mânecăŞi luaţi-o la întrebări,Acuzaţi-o de melancolie!Întrebaţi pământul pe care umblaţiDacăNu cumva îl doare atingerea Paşilor voştri.

Trageţi de păr ziua

Pentru neobrăzareaDe a vă fi trezit din visare...Atunci când vă amintiţiDe mineRugaţi-vă la DumnezeuSă plouă cu Iubire,Rugaţi-vă la DumnezeuSă plouă cu Lumină...

În fine,Nu vă faceţi griji pentru mine.Fiţi convinşi că din propria-mi iubireVoi zbura către voi.

Gânduri nespuseGânduri nespuse,doar uneori în taină şoptiteLa ceas târziu de noapte,doar vântul le ştiePurtându-le în zări îndepărtateDându-mi speranţăcă ţi le va spune.

Frânturi din visemă macină ziuaÎnchipuindu-mi scenece nu au fost Dar aş vrea să fie.Sperând că într-o zio să fim împreună.

Pe stradă adesea te confundÎncercând să te atingStrigându-te,

speriindu-i pe cei din jurCrezându-mă nebun.

ÎndrăznindO, Doamne … câte mi-ai dat.Aşa de mic sunt, că abia le duc.Mi-ai umplut desaga vieţiiCu bucurii, necazuri şi nevoiO port mereu cu mineTârând-o,Prin labirintul vieţiiCa muritor,Spălând-o mereu cu lacrimiDin izvorul sufletului dor.

Sunt prea păcătos…Dar îndrăznescîn neruşinarea meaSă te rog.

Lasă-mi mintea limpedeDoamne,Chiar dacă ar fi să merg târâşSă pot să las amintiriPe drumurile ce dorescsă le străbat

Râzând.Iar când o fi să-mi eilumina ochilorPunând capăt vieţii melede muribundTe rog, DoamneSă-mi laşi imagineanevestei ce mi-ai dat-oC-o iubesc nespus de mult.

Copii ţi las în seama ta DoamneSă le dai harCum mi-ai dat şi mieŞi să-i nu laşi să plângăCum am plâns eu.

Atâta-s cer,Când o fi să mă chemi la TineOra ceasului doar Tu o şti.

Dă poruncă, DoamneSă fie scris în cartea vieţii meleSă nu se uite.Mai am ceva de umblat prin lumeApoi să mă chemi la tine.

Poeme deCostel Iftinchi

24


Eseu

MOTTO :„Poporul care con-

ştientizează procesul is-toric prin care trece, aretoate drepturile să se le-gitimeze în istoria uni-versală“. V. Pârvan

„Nu pot altfel“. Lut-her

AlexandruManafu Târgovişte

Clasa politică, „cea maiincompetentă, mai la-comă şi mai arogantă dinistoria României", lipsităde expertiză, avidă de că-pătuială şi sigură de impu-nitate, s-a aruncat asupraresurselor ţării cu un sin-gur gând: să-şi umple bu-zunarele, să seîmbogăţească. Lupii, hie-nele şi şacalii moderni autrecut la un jaf sistematical Ţării.

După 20 de ani, indus-tria românească este lichi-dată, fabricile - care aumai rezistat - sunt în pro-prietatea străinilor, agri-cultura este completdistrusă, rareori cu pro-ducţii peste limita de sub-zistenţă, sistemul desănătate este în colapsdupă nenumărate experi-mente, învăţământul esteîn criză profundă, iar peplan internaţional, indivi-

dualitatea României numai există.

Criza economică aacestei perioade, declan-şată de economia occiden-tală, a ajuns şi la noi, înpofida declaraţiilor plinede speranţă ale politicieni-lor incompetenţi şi nu afăcut decât să agraveze re-lele care au precedat-o.Guvernanţii, aroganţi şiincompetenţi, nu au ştiutşi nu s-au preocupat săatenueze efectele şoculuicrizei.

Când marea masă apopulaţiei - „Româniaprofundă" - se chinuie îndificultăţi şi deznădejde,clasa politică prosperă cuneruşinare, politica fiindmijlocul cel mai sigur deîmbogăţire în România.

S-a indus astfel o starede lehamite, de resemnaregenerală, de pasivitate,care a permis clasei poli-tice să-şi bată joc, nepe-depsită, de ţară. Lipsitătotalmente de spirit civic,societatea românească nua fost capabilă să tragă larăspundere „hoţii, hienele,lupii şi şacalii" clasei poli-tice, sau măcar să tempe-reze setea de înavuţire aacesteia.

In aceste condiţii, spe-ranţe, destine, energii şivieţi româneşti se irosescpe meleaguri străine, înspecial, din cauza „dispre-ţului suveran" cu care sunttrataţi românii de nouaclasă politică, apărutădupă '89.

în fapt, reprezintă ocontribuţie la distrugereafiinţei naţionale româ-

neşti, la erodarea identită-ţii naţionale, la ieşirea dinistorie.

Astăzi, mai mult ca ori-când, românii au nevoiede o idee-forţă, de un idealmobilizator al energiilornaţiilor, de un proiect deamploare pentru a ieşi dinacest colaps economic, dinaceastă situaţie de colonie.

În loc să profităm deşansa oferită, am rămas laperiferia Europei şi nu seîntrevede nici cea maimică posibilitate de ieşiredin această situaţie.

Oamenii nu judecămeritele democraţiei înfuncţie de calitatea princi-piilor sale declarate, ci înfuncţie de rezultate. Şi punîntrebări.

Cine guvernează as-tăzi? Democraţia saubanul? Demnitatea, soli-daritatea, plăcerea de atrăi sau viaţa fără faţăumană?

În situaţia în care vomcontinua să mergem peacest drum, stabilit de ceiputernici ai momentului,străin de interesul naţio-nal, de interesul colectivi-tăţii româneşti, vomdeveni sclavi ai unei socie-tăţi fără valori spirituale,fără valori morale, o socie-tate slăbită şi, în care sin-gura evidenţăatot cuprinzătoare estebanul.

O societate sclavagistăîn care cuvintele de ordinesunt rata, creditul, împru-mutul, dobânda, sigu-ranţa locului de muncă,frica şi disperarea pentruincertitudinea zilei de

mâine.în acest sens, merită

adus în atenţie ce ni sepregăteşte de guvernulmondial, doctrină lansatăîn 1954, la sesiunea gru-pului Bildeberg, înscrisăîn Manualul Tehnic deŞtiinţă Operativă TM-SW7905.1.

„Este imposibil”, în-cepe manualul, „să discuţiingineria socială sau auto-matizarea societăţii, adicăingineria de automatizaresocială (armele tăcute) pescară naţională sau mon-dială, fără să vorbeşti descop: acesta este controlulsocial şi distrugerea devieţi umane, cu alte cu-vinte, sclavia şi genocidul.Acest manual trebuie as-cuns de ochii publicului,căci astfel publicul ar pri-cepe că este o declaraţieformală de război intern".

Pentru a obţine o eco-nomie lipsită de neprevă-zut, trebuie să existe uncontrol total asupra clase-lor de jos din societate,care să fie instruite şi an-gajate în realizarea unorsarcini de durată, înce-pând de la o vârstă fra-gedă, înainte de a ajungela vârsta la care să punăîntrebări. Pentru a-i faceomogeni, unitatea familieitrebuie să fie dezintegratăîn clasele de jos, obligândpărinţii să se ocupe de al-tceva şi înfiinţând creşe destat pentru copii.

Va urma

Gânduri şi reflecţii de final (3)din volumul „Cavaleria română“, editura CIEA, Bucureşti, 2010

25


Teatru

Gheorghe Palel

CORUL VORBIT AL SCLA-VELOR ELENE: Cînd la altarajunse Ifigenia, cînd la altar,/în-suşi măritul Agamemnon, tatălei,/însuşi măritul,/Izbi în gîtultînăr cu toporul,/izbi în gîtultînăr,/Şi sîngele sări-mprejurscîntei/şi sîngele sări-mprejur,/Şi-un nor de ceaţă co-bori în juru-i/şi-un nor deceaţă,/Şi lacrimi mari curgeau peobrajii lui/şi lacrimi mari,/Şiceaţa cînd se răspîndi văzură/şiceaţa cînd se răspîndi,/Un cerb petreptele altarului/un cerb,/Pe Ifi-genia a scăpat-o Ariemis/pe Ifige-nia,/De cuminţenia eiîndrăgostindu-se/de cuminţe-nia,/Şi Agamemnon beat era debucurie/şi Agamemnon,/Soţieisale Clitemnestra lăudîndu-i-se/soţiei sale,/Bine am făcut, bineam făcut femeie,/bine amfăcut,/Fiica noastră e acumzeiţă/fiica noastră,/Ia-ţi prunculşi te-ntoarce-n grabă-n Argos/ia-ţi pruncul,/Că vîntu-i bun, co-boară peste mare/că vîntu-ibun,/Şi flota noastră pleacă în-spre Troia/şi flota noastră/Deunde ne-om întoarce cu victo-ria/de unde ne-om întoarce...

CORUL VORBIT AL CO-RABIERILOR DIN AHAIA:Plecăm că vîntul ne coboară-npînze/plecăm,/Veniţi că mareacalmă ne aşteaptă/veniţi,/Drumbun avem spre zidurile care/Necheamă pentru marea bătălie/necheamă,/Veniţi, veniţi, plecăm!Ce veselie,/Veniţi!/Sînt zeii azi cutoţi de partea noastră!

CORUL VORBIT AL SCLA-

VELOR ELENE: Corăbiilepoartă pînze albe de vîntul bun în-tinse. Marea albastră vi s-a supusacum ca o amantă din cele iubi-toare şi cu care nu veţi avea fur-tuni, nici neplăcere, vi-e drumullarg deschis, frumoasă marea văduce spre victorie înainte! Plecaţipoate spre a muri la Troia. Vîntbun v-a dat iar Artemis Mult lău-data soră a lui Apollo, Ce-a luat-odintre noi pe Ifigenia. S-a-nduplecat! Plecaţi, vi-e caleadreaptă, Plecaţi, plecaţi! Victoriav-aşteaptă...

(Impresionat, pe valurile al-bastre şi domolite, cele o miedouă sute de corăbii de război, cupînzele albe umflate de vîntulprielnic pornesc majestuos cătreteatrul marii bătălii ce se va în-tîmpla în tragedia fără de sea-măn a Troiei peste care vremeaşi-a scuturat cenuşa arderilor în-tîmplate şi pulberea de aur a cîn-tecelor nemuritorului Homer.)

CÂNTUL ALPATRULEA

în cortul lui Agamemnon,ajuns la Troia, înainte de în-

ceperea asediului.

Scena ICHALCHAS. AGAMEMNON,

PROTESYLAS, ARIS, CRISEISA.

CHALCHAS: Fiindcă iar îmicereţi profeţia, voinţa zeilor, esteaceasta şi să o ştiţi: Cel care-nlupta împotriva Troiei va puneprimul, piciorul pe ţarina duşma-nelor meleaguri, va muri!

AGAMEMNON: Din cauzaacestei prevestiri nu mai voieştenimeni să înceapă şi fiecare pealtul îl îndeamnă! Eu am să fiuacela ce voi pune primul, piciorulpe pămîntul blestemat!

PROTKSYLAS: Mă lasăacum pe mine, prea slăvite! Tu aifăcut atîtea pentru gloria acesteilupte, care o voi începe! Cu toatecă abia o zi trecu de când mă în-surai cu Laodania soţia mea, fărăasemănare în frumuseţea-i ade-menitoare. Iar de va fi ca moarteasă mă fure, să-l rogi pe Thanatossă-mi dea favoarea de-a mă maiîntîlni numai o dată cu scumpamea soţie, Laodania.

AGAMEMNON: Oracoluldoar veşti întristătoare ne preves-teşte zi de zi. Vezi bine! Dar dacăasta este voia celor ce cîrmuiescîntreaga omenire ne vom supunefericiţi, slăvidu-i. Dar n-ai sămori! Sunt profeţii în care nici uncuvînt nu se-adevereşte.

CHALCHAS: Ce bine ar fi !Numai aşa să fie. Când profeţiilenu-s dintre acelea care vorbesc defericire şi iubire, pe fiecare îl su-pără când află că moartea îl aş-teaptă. Protesylas, tu vei muri.Măritul Agamemnon . te-mbărbă-tează-n felul său, dar uită că pro-feţia de la zei e dată.

(Oracolul Chalchas se ridică,se înclină şi iese din cort.)

PROTESYLAS: Săgeţile-s lamine. Ca să înfăptui proorocirealui cum se cuvine, plec să aruncprima săgeată-n aer spre zidurileTroiei înrăite. De-o fi să mor, slă-vite Agamemnon în grijă s-o aveţipe Laodania.

AGAMEMNON: O vom avea.Dar vei rămîne-n viaţă. Oracolulacesta minte straşnic.

PROTESYLAS: De n-o minţi,eu nu am nici o vină. De cităvreme-s rege în Phylaca La toţi le-am amintit că vitejia nu ştie ce în-seamnă frica morţii şi frică n-am.Mă duc s-arunc săgeata! (pleacăgrăbit.)

(Agamemnon se plimbă cîtevamomente singur prin cort)

Va urma

Agamemnon (8)

26


Eseu

Ştefan Petra

Aici, moartea se diso-ciază net de perechea sa,dragostea. Ea nu e doarpresentiment şi nicimăcar reală, ca înainte.Ea depăşeşte acest prag,devenind ireală, prinprofunzimea dusă la ex-trem a extraordinarelorei reverberaţii. Parcă aicirăsună cu sporită vigoareşi frumuseţe versurilepoetului exprimând dua-litatea, îngemănarea vie-ţii şi morţii, apământului şi cerului:„Tierra de luz / cielo detierra”.

Poemul porneşte de laun fapt real – şi el de ex-cepţie – un toreador declasă, preocupat totodatăde literatură şi cultură îngeneral, ca puţini dintagma sa, revine înarenă, după o carierăfantastică, neputând su-porta despărţirea de ea,acea lipsă a voluptăţiiprimejdiei, a „gustuluimorţii” de care era de-adreptul îndrăgostit. Şimoare. „Toreadorul care-şi înspăimântă publiculprin curaj e un toreadorautentic ... în schimb, to-readorul muşcat (străbă-tut( de duh îi conferăpublicului o lecţie de mu-zică pitagoriană” în opi-nia lui Lorca. Un astfelde toreador – autentic şiplin de duh, era şi eroulbocit.

Refrenul cunoscutredă atmosfera dinpreajma morţii toreado-rului: „La orele cinci spre

seară/ Ay, ce crud al seriicinci !/ Cinci pe ceasuriletoate !/ Cinci pe umbraînserării !”. Chinul mor-ţii generează groaza şi re-fuzul acceptării realităţii:„O, negru taur de chin !/Nu./Nu vreau să-l văd”.„Trupul prezent evocă pecel dispărut – chipul,pieptul, tot, iar „sufletulabsent” desemnează dis-pariţia în neant a Omuluişi trecerea lui în legendă:„Nici muta amintire nute mai învie,/ căci aimurit şi moartea ţi-e ne-agră veşnicie./ ... Nu tecunoaşte nimeni, dar eupe mai departe / cânta-voi frumuseţea şi chipultău”.

Eliberată de senti-mental şi îmbogăţită prinmetafizică, cu o deose-bită paletă a sensibilită-ţii, în consonanţă cuarmonia spaniolă,„Bocet...” intră maies-tuos în universul liricmondial.

Tema morţii, oricât arfi de puternică în poezialui Federico, nu e încătotul.

Spre surpriza gene-rală, în urma unei lungicălătorii în SUA şi Cuba(1929-1930), apare unnou volum de versuri„Poetul la New York”,măsură deplină a mariicapacităţi de autodepă-şire pe plan tematic, multdiferită, nu însă ruptă, decreaţia sa anterioară.Discontinuitatea nu eînsă absolută. Firul sub-ţire lorquian continuă.

Aplecat asupra sufle-tului, a chipului interioral omului, a emoţiilor,mergând până la dramăşi tragedie, într-o ma-nieră pe deplin şi pro-fund umanistă, printr-oviziune proprie asupraproblemelor vieţii şi amorţii, Lorca refuză civi-lizaţia tehnicistă, dezu-manizantă, alienată şialienantă prin însăşiesenţa ei, care-i apare înfaţă în marea metropolăamericană. El este unuldintre primii poeţi care-şi dau seama de aceastărealitate. Chiar dacă nureuşeşte să înţeleagăsemnificaţiile, implicitpozitive, ale tehnicii, faptpentru care refuzul său etotal, mergând până laură: „Urăsc umbra păsă-rii / de pe obrazul alb,/conflictul dintre luminăşi vânt/ din salonul deaer condiţionat”, iar con-traponderea e ...natura,Andaluzia şi omul: „Iu-besc albastrul pustiului,/nehotărâtele gesturi bo-vine,/ înşelătoarea lună-a dansului andaluz,/dans curb al apei lângăţărmuri” (Negri.Măsuraşi paradisul negrilor).„Dar nu vreau lumea,nici visul, nici glasuldivin,/ vreau libertateamea, iubirea meaumană...” (Poeme pentrulacul Edem Mills).

Spiritul alienării e ex-primat în cuvinte dure,în poezii ca: „Peisajulmulţimii ce vomită”,„Oraşul fără vis”, ori în

versurile: „Denunţ în-treaga lume / care ignorăcealaltă jumătate/...Nu.Nu este infernul.Estrada./ Nu. Nu estemoartea. Este magazinulde fructe” (Întoarcere înoraş –New York).

Simbol al acestei de-dublări, mergând până laincompatibilitate în ochiilui garcia Lorca, suntnegri, cei aduşi dinAfrica, ce-şi păstreazăpuritatea şi asupra că-rora se îndreaptă în-treaga lui simpatie.„Masca ! Priviţi masca !/Din africa la New York asosit ! – doar ei sunt ca-pabili de dans în aceastălume absurdă – Mascava dansa printre coloa-nele de sânge şi cifre,/printre furtuni de aur şigeamăt de şomeri,/ ur-lând, obscură noapte,după timpul fără lu-mină,/ o, sălbatică Ame-rică de Nord ! impudică,sălbatică / întinsă pefrontierele zăpezii”(Stzrăzi şi vise). Doar eiînţeleg adevărata durere:„Adevărata durere, ceacare mai păstrează lu-crurile treze,/ e o micăarsură fără de sfârşit,/ înochii inocenţi din altelumi” (Peisaj orb la NewYork).

Va urma

Federico Garcia Lorca – poet alAndaluziei, dragostei şi a morţii (6)

Ştefan Petra

27


Eseu

Dimitrie GramaCopenhaga

Dar de ce este nevoiede încercare şi iertareaunui păcat pe care înfond nu l-am creat noi?Necunoscând care estepăcatul, care este şansafiinţei umane să scape deel, unde se ascunde pro-misiunea blagoslovirii şirevelaţia cunoaşterii„adevărului”? Cine aredreptate: Abraham, IsusCristos, Mohamed sauBrahma? Citind cărţilescrise de om, deoarecesunt scrise de om, cutoate că muslimii pre-tind că Koranul este scrisde Allah, trebuie să le daidreptate la toţi sau tre-buie să-i renegi pe toţi.Aceleaşi forme de imagi-naţii spiritual-construc-tive caracterizează toate

aceste povestiri umane.Dumnezeu nu vorbeşteîn textele noastre, oricâtde fuduli ne-am crede.Ar însemna că Dumne-zeu să fie un oarecarezeu, uitat de grecii sauegiptenii antici, un zeucare s-a trezit mai târziuşi are toanele lui si, caretoane pot fi înţelese maibine cu ajutorul unor in-termediari auto-numiţi.Budha, a ales un altdrum spre un fel demântuire absurdă înfelul ei. Budha caută sal-varea prin anihalareapersonalităţii (a selfu-lui), dar se pune întreba-rea ce mai poate fi oaresalvat atunci când numai exişti?! Când prinintermediul meditaţieisau fachirismului, aiajuns la condiţia non-

existenţei, ti se promite„nirvana” cu posibilita-tea ei de eliminare a su-ferinţei umane prinintermediul „morţii to-tale”. Pur şi simplu nu temai reîncarnezi, nu temai renaşti! Asta pro-mite Budha. Daca toatăfauna actuală ar urmaînvăţătura budistă,lumea aşa cum este eaacum nu ar mai fi posi-bilă. Ar dispare deoarecenu ar mai exista renaş-tere. Probabil că budiştiimă vor combate spu-nând că atunci, cândva,toţi vom fi în nirvana,toţi fără suferinţă, fărăpersonalitate proprie.Noi toţi vom fi atuncidoar „unul” şi mort. Re-ligiile monoteiste, dez-voltând iluzia unuisingur adevăr, care poatefi cunoscut de om prinintermediul unor ritualesau manipulaţii de na-tură umană, au pus ba-zele îndoielii, anecredinţei. Au creatateismul, care acum aautorizat „stiinta” ca su-rogat religios. Pentru caştiinţa este noua institu-ţie unde se produc „mi-nuni”, unde omul cautăadevăr şi salvare. Ştiinţapromite acum o viaţăfără suferinţă şi prelun-gită, cine ştie poateeternă. „Daca susţineţifinanciar descoperirilenoastre genetice, noisuntem siguri că în cu-rând vom elimina genulîmbătrânirii şi deci vomelimina moartea”. Vă

pare cunoscută aceastafrază? Cineva a spus că„cei care cu dispreţ re-jectă natura lor animală,nu vor deveni mai umanici doar nişte caricaturiale umanităţii”. De ceadaug aici aceasta frază,este doar pentru a-miaminti eu însămi, cinesunt şi să nu uit să spuncă acest eseu nu repre-zintă o lecţie nici de filo-zofie şi nici de conduităumană. Eu, jumătatemaşină, sunt complet in-diferent la exerciţiile degândire ale confraţilorumani, acceptând fiecareteorie din miliardele deteorii posibile. Estevorba de aventuri sinap-tice, care sunt necesarefuncţiilor cerebrale. Eujumătate om, sunt revol-tat de ipocrizia umanacare îmbracă toate man-tele posibile în ambiţiade parvenire materială,morală şi spirituală. Co-tidianul mistic, este acelloc unde nu există reguli,nu există rang, undeîntr-o toamna târzie tepoţi plimba şi avea oconversaţie serioasă cuun fluture sau cu Dum-nezeu. Acea conversaţienu poate fi expusă altora,este strict personală, darpoate lăsa o amintirevagă a unei trăiri deose-bite şi pe care încercisă-l împărtăşeşti altora.

O punte între cotidianulmistic şi omul-maşină

DurereaIon Iancu Vale

este sămânţa vieţii ce pântecu-o refuzăcând visul de-a fi mamă mocneşte viu în spuzăe pomul ce rodind îşi etalează falaşi un topor stupid îi curmă verticalaeste reproşul vitei, mugind tânguitorcând o ucide setea şi n-o duci la izvore zâmbetul ce-ngheaţă nedumerit pe gurăcând celui ce-i faci bine te minte şi te furăe gânguritul alb al pruncului ce sugepe care un părinte îl leapădă şi fugee perna îmbibată cu plânsul de fecioarăce în zadar aşteaptă iubitul într-o searăe scârţâitul porţii ce omenesc scânceştecând pe pribeag în casă, stăpânul nu-l primeştee deseori poetul ce tainic germinândcu silnicii mărunte se năruie luptânde Ţara mai ales ce sacru te alarmăşi-n crudă nepăsare nu te transformi în armă.

28


Cronică

Sanije Gashi

Post scriptumCartea lui Sanije

Gashi, tradusă în limbaromână de Ana&ŞerbanTabacu, este tulbură-toare, având în vedereautenticitatea faptelorconsemnate, caracterulinedit al acesteia fiindu-i conferit de structurarealucrării pe mărturiile fe-meilor kosovare, mame,soţii sau surori ale victi-melor holocaustuluisârb. Conform traducă-torilor „Declaraţiile su-p r a v i e ţ u i t o r i l o r ,consemnate ca atare înprocesele intentate cri-minalilor de război decătre Tribunalul PenalInternaţional de la Hagapentru fosta – Jugosla-vie, îţi provoacă un sen-timent de repulsie şi derevoltă faţă de fărădele-gile comise de militarii şiparamilitarii sârbi, atâtla ordinul unor căpeteniidegenerate, cât şi dinproprie iniţiativă, din sa-dica plăcere de a ucide şide a chinui. Şi toate asteaîn numele unei cauze, pecât de nejustificată, peatât de degradantă - epu-rarea pe criterii etnice şireligioase a unei popula-

ţii nevinovate. Am tra-dus cartea lui SanijeGashi cu sentimentulîmplinirii unei datoriimorale, considerând cădosarul crimelor de răz-boi, întocmit de jurna-lista kosovară pe bazarelatărilor martoriloroculari, reprezintă undocument valoros, cetrebuie adus la cunoş-tinţa opiniei publice ro-mâneşti şi nu numai,pentru ca ororile războ-iului din Kosovo, din anii1998-1999, să nu se mairepete niciodată şi nică-ieri pe această planetă.”

Conform opinieinoastre, apariţia acestuialbum de trista amintire,combate propagandasârba din presa română,precum şi atitudinea an-tiamericană a preşedin-telui Băsescu privindindependenţa kosovară.De ce oare? Fiindcă re-cunoaşterea celui maitănâr stat din lume dinpartea administraţieipresidenţiale şi minis-trului nostru de externe,nu reprezintă nici-unatac împotrivă siguranţeinaţionale, ci dimpotrivă:întâreşte relaţiile ro-mâno-euroamericane, fi-indcă, virgulă, Kosovanu este HarCovasna Ro-mâniei ci Basarabia Al-baniei. Românii nu euexercitat genocid împo-trivă ungurilor din Ar-deal, precum au operat

sârbii Măcelarului dinBalcani (Miloşevici) îm-potrivă confraţilor noştrialbanezi, albanezii koso-vari fiind mândria Balca-nilor şi daco-dardaniinoştri, despre care Bog-dan Petriceicu Haşdeuafirma în ConferinţaAcademiei, în mai 1901:„Albanesii dară, nu suntrude cu noi Românii, cifraţi, fraţi buni din ace-leaş sânge dacic”. (BakiYmeri)

Clipele cele maicritice ale ţării Pe 6 februarie 1999,

la Rambuillet, în Franţa,au început convorbirilede pace pentru kosovo,intermediate de miniştriide externe, francez (Hu-bert Vedrin) şi englez(Robin Cook), cu partici-parea celor trei media-tori: SUA, UE şi Rusia.Întrucât în principiu ac-ceptase acordul, parteaalbaneză a cerut o amâ-nare de două săptămânipentru a obţine şi apro-barea populaţiei din Ko-sovo. Pe 15 martie 1999,la Paris, partea albanezăa semnat planul de pacepentru Kosovo, propusde grupul de contact, darpartea sârbă a refuzat săsemneze. Acesta a fostmomentul când Ociden-tul a înţeles că forţa erasingura modalitate ca-pabilă să oprească maşi-năria sârbă, care, în

timpul negocierilor de laRambouillet a trimis înKosovo peste 40 de miide soldaţi cu mijloacegrele de luptă.

Momente cheiepentru istoria

KosoveiPreşedintele Clinton a

apărut în momentelecheie pentru Kosovo. Înprimul rând el a apropiatNATO şi Europa într-untot unitar, pentru a-iapăra pe albanezi deameninţarea cu transfor-marea într-un popor fărăţară, care să-şi poarte ră-nile exterminării şi geno-cidului de care au avutparte în Kosovo, în me-moria generaţiilor caretrăiesc în ţări străine. Ela trimis armata SUA,forţele sale aeriene şi abombardat Serbia pânăce aceasta a fost obligatăsă semneze capitulareaşi să-şi retragă armata şiforţele poliţieneşti dinKosovo. A doua sa apa-riţie a fost încurajatoareîn momentele cele maigrele ale acestui popor,când, în taberele de refu-giaţi din Macedonia, îm-preună cu soţia sa,Hillary, a fost garantulfaptului că albanezii sevor întoarce din acele ta-bere în ţara lor, în Ko-sovo. Tot încurajatoare afost şi vizita sa în Ko-sovo, imediat după răz-boi, când le-a strânsmâinile oamenilor aces-tei ţări, dornici să-i urezebun-venit şi să-i aducămulţumiri acestui mareom, Preşedintele State-lor Unite ale Americii

Va urma

Istoria groazeio carte vie (2)

Sanije Gashi

29


Poezie

Emanuel GojduEmil Perşa

Românul Emanuil Gojdu vine la Budapesta să intre în tipografiaCulturii universale să tipărească cărţi şi reviste în limba română.Se aşează la Masa Libertăţii sub fereastra deschisă în Grădina cu Trandafiri, să privească Curcubeul Lumii de Mâine,Ce luminează feeric Transilvania între Tisa şi Carpaţi pe un drum albastru,Când razele de soare coboară pe Dunărea bătrână. Ascultă Orologiul deAramă ce anunţă Ora Străluminată în Patria Română, sub cerul Eternităţii legiunilor de moţi conduse spre victorii de prefectulGeneral Avram Iancu în Revoluţia din 1848 din Munţii Apuseni se duce subUn cireş înflorit să-i scrie Testamentul pe Hârtia unui Astru.

Avocatul Emanuil Gojdu, prefect în comitatul Caraş-Severin vine la Adamclisi să revadă monumental lui triumfal, Tropaeum Traiani;Construit de împăratul Traian în antichitate.Când soarele răsare în cerul istoriei voievozilor români într-unPalat medieval să privească două tablouri romane unde-s pictate

Columna lui Traian şi altarul Patriei, o alegorie în Marmora albăUnde se afla cripta cu osemintele Eroului Necunoscut.Priveşte urna cu cenuşă a vieţii în Dacia Romană sub luminaCoborâtă pe Platoul Dobrogean Moesia Inferior unde clopotulIstoriei între Tomis şi Roma azi încă bate.Deschide atlasul Regelui DecebalSă descopere forul lui Traian şiPodul lui Apolodor din DamascSă respire aerul latin coborât pe situl arheologic de la SarmisegetuzaŞi pe flacăra de veghe aprinsă de regale Burebista în trecut.

Deputatul Emanuil Gojdu intră în palatal ParlamentuluiSă urce la Tribuna Renaşterii Popoarelor ce trăiesc în Europa,Să le vorbească domnilor deputaţi maghiari şi români despreViitor lângă flori.Are în ochi Speranţă şi Adevăr când vine pe terasa cu crini roşiiSă se aşeze pe scaunul dreptăţii să citească o Carte de Aur,De lângă un cactus înflorit priveşte panorama cu clădiri istoriceSub oglinda vrăjită de focurile aprinse pe insula MargaretaÎn sărbători,În zori călătoreşte în trăsura roşie pe care-i pictat un vultur alb peDrumul asfaltat cu piatra din CarpaţiSă coboare la Oradea Mare, unde s-a născut sub cerul unui tezaur.

Filantropul Emanuil Gojdu intră în biblioteca naţională construităÎn cetatea Bihorului în sala fundaţiei sale înfiinţată de el.Se gândeşte la românii ce trăiesc în ardeal să-i moştenească marea sa avereÎn bani (coroane) şi curtea interioară cu clădiri.Pe raftul cu cărţi tipărite în evul mediu, hărţi şi manuscrise se află o Orhidee să lumineze Aleea cu Stejari înverzită lângă un castel,Se duce spre vitrina istoriei poporului daco-roman scrisă de RomulusŞi Remus la Roma să aprindă candela albastră a învierii sa-l luminezePe crucea cu spini pe Isus Christos pe dealul Golgota în aerulCu arhangheli şi cu îngeri coborât din cer pe pământ în străluciri.

LaMulţiAni!

Emil Perşa

30


Eseu

Vavila Popovici,SUA

În plan material să-răcia este o problemă deviață care trebuie anali-zată și pentru care tre-buie căutate soluții. Eapoate atinge orice ființăde pe acest glob, atât pecei cu venituri mici, câtși pe cei cu venituri mari.Precum o boală, sărăciane sperie, ne întristeazăîn prima fază, apoi doaredin ce în ce mai tare,după care ne poate ducela disperare, revoltăsau… tristă resemnare.În oricare situație s-arajunge, omul este neferi-cit și din această cauză eltrebuie să nu stea „cumâinile în sân”, ci să în-cerce să scape de sărăcie,pe căi cinstite. „Căci cău-tăm să lucrăm cinstit, nunumai înaintea Domnu-lui, ci şi înaintea oameni-lor”(2 Corinteni 8:21).Problema este că singurnu poți ieși din sărăcie,decât ajutat de semeni șirău este când societateaîngrădește efortul tău dea scăpa de sărăcie. Oricâtar fi vremurile de vi-trege, oamenii trebuieajutați, protejaţi şi res-pectaţi.

Sărăcia a existat,există și va exista, peransamblu, cât va filumea. Ea este cea careaccentuează sau slăbeșteinegalitatea dintre oa-meni; poate acoperi oparte din viața unui omsau viața sa întreagă.Poate din această cauzăomul este dator, în viațacare i se dăruiește, sălupte pentru înlăturareaei. Astăzi, sărăcia estemai bine cunoscută, pre-zentă fiind pe glob în di-

ferite țări, chiar în marileorașe de pe diverse con-tinente. Este prezentă pestrăzi, în case, alături demarile hoteluri și restau-rante de lux, de băncile acăror clădiri sfidează olume întreagă prin as-pectul lor, dar și prin su-mele colosale de bani pecare le găzduiesc. Din-totdeauna, de la naștereastatelor în istoria lumii,din vremuri ancestralechiar, din vremea cetăți-lor, a imperiilor antice, asuveranilor atotputerniciși a conducătorilor pă-gâni sau creștini, ni sespune, bogăția a fost mo-dalitatea de manifestarea puterii, stimulul pen-tru care oamenii s-auluptat de secole și poatea avut partea sa bună,progresul de multe oridepinzând de acest sti-mul. Unii susțin căaceasta a demonstratfundamentul egoist șiegocentric al naturiiumane, întrecând uneorilimita umanului.

Este trist că sărăcia aatins mizeria în unelepărți ale lumii, căci nueste o rușine să fi săracdar este o mare rușine săajungi să trăiești în mi-zerie. Extrapolând, secunosc destule cazuri șila oamenii cu funcții în-alte, pregătire intelec-tuală, care vrând să

eludeze mizeria econo-mică, au ales calea mize-riei morale. Dostoievskispunea că nu sărăcia, cimizeria este un viciu, în-trucât „în sărăcie maipăstrăm încă noblețeasentimentelor înnăscute,ele neputând fi păstrateîn mizerie”.

Ioan Gură de Aurafirma: „Sărăcia sau bo-găția nu pot învinge dra-gostea, dar dragosteapoate învinge și sărăciași bogăția.” În sărăciedragostea, comuniuneaajută ca traiul tău să fiedecent, după cum în bo-găție lipsa dragosteiduce la orgoliu, lăcomieși egoism. Ori, am ajunsastăzi în situația din țaranoastră, dar nu numai,când oamenii nu-și potplăti întreținerea, cândnu pot oferi copiilorhrana, îmbrăcăminteanecesară; foarte mulțibătrâni trăiesc din grijacopiilor, chiar și atuncicând nici aceștia nu sepot bucura de un trai de-cent. S-au înmulțit ce-rșetorii, s-au înmulțitbolile, s-a amplificat foa-metea. Unii oameni fugde sărăcie pentru că iu-besc libertatea, pentru cănu doresc continua de-pendență a lor de per-soane sau lucruri -sclavie - și fug folosindtoate mijloacele posibile:unii doresc să ajungă în

țări mai bogate, prefe-rând să trăiască într-unsoi de semi-sclavie, alțiiîncearcă tot felul demunci care să le oferebanii necesari supra-viețuirii, alții își con-sumă energiilerăzvrătindu-se, de celemai multe ori în zadar.Întrebarea este cine îiapără de cei puternici,egoiști și lacomi? Ame-nințate fiindu-ne condi-țiile de existență, trebuietotuși găsite soluții de în-depărtare a destinuluifără speranță pentruunii, și de înțelegere și li-mitare a lăcomiei pentrualții, căci „un om săraceste ca un străin în pro-pria ţară” afirma cineva.

Ascultăm diferite sce-narii despre sfârșitullumii; oameni cu studiiînalte, de teamă ca mize-ria economică să nu setransforme în mizeriemorală, ne aduc în fațădiferite scenarii ale sfâ-rșitului lumii, ca o fatali-tate. Cât adevăr și câtne-adevăr există în toateaceste scenarii? Nuputem cântări cu exacti-tate! Cert este că Iisus avorbit (Matei 24) și des-pre faptul că vor avea locmodificări ale soarelui,lunii, stelelor.Poate oameniide știință din

Sărăcia îi vasmeri pe unii?Nimeni nu poate scăpa omul de tristețe

atâta timp cât lipsa, grija, neputința, îmbătrânirea, boala și moartea îi dau târcoale.

P. Țuțea

�

31


Poezie

acest punct și-aupornit cercetă-rile? Biblia,

această carte sfântă, con-ține multe elemente pro-fetice legate de sfârșitullumii. Cum vor arătavremurile către sfârșit?„Să ştii că în zilele dinurmă vor fi vremurigrele, căci oamenii vor fiiubitori de sine, iubitoride bani, lăudăroşi,mândri, defăimători, ne-ascultători de părinţi,nemulţumitori, fără ev-lavie, fără dragoste fi-rească, neînduplecaţi,vorbitori de rău, neînfrâ-naţi, neîmblânziţi, neiu-bitori de bine, trădători,obraznici, îngâmfaţi, iu-bitori mai mult de plă-ceri decât iubitori deDumnezeu” (2 Timotei3:1-4). Cât de aproapesau de departe suntem

de aceste vremuri, nuputem spune cu certitu-dine, fiindcă timpul nune aparține în totalitate,ni se dă doar o fărâmădin el de la naștere șipână la moarte, iar noisuntem datori să lucrămpentru îmbunătățirea șiînfrumusețarea lui pe totparcursul vieții noastre.Să lăsăm știința să cerce-teze, noi să credem înspusele lui Matei: „Des-pre ziua aceea şi despreceasul acela, nu ştie ni-meni: nici îngerii din ce-ruri, nici Fiul, ci numaiTatăl.”

Această situație deinechitate existentă înprezent, reprezentatăprintr-o diferență din ceîn ce mai accentuatăîntre polii avuției și sără-ciei, este reală și ea aatins, se pare, cote ma-

xime.Sărăcia însemnă con-

strângere; ea ne forțeazăsă ne concentrăm atențiaasupra aspectelor mate-riale ale vieții, asuprafaptului că ne e frig, căne e foame, că nu avemposibilitatea de a neodihni cât trebuie, că nune putem permite bucu-ria de a ne cumpăra cedorim și ceea ce este maitragic, ne duce în situațiade a ne lipsi de viața spi-rituală. Ne aduce înminte continuu, ca unrefren, cuvântul econo-misire, dar și această în-deletnicire are o limită aumanului.

Promisiunile politi-cienilor nu ne mai încăl-zesc, realitatea este preaaproape de noi și ne-aatins cu aripa sa vlăgui-toare. Moralitatea omu-

lui a început să tremureprecum o creangă de sal-cie în bătaia vântului.Bucuriile mărunte alezilei, râsul, iubirea începsă se înstrăineze de noi.Criza ne afectează pe toţiîntr-o măsură mai maresau mai mică. Ea poate fio încercare pentru noitoți, pentru cei bogați șipentru cei săraci. Oarecei bogați se vor smeri,vor înțelege pe ceilalțisă-i miluiască? Suferințaoamenilor trebuie au-zită! Egoismul nu nepoate duce decât la de-zastru. De civilizația ma-terială la care s-a ajuns,ar trebui să se bucuretoți oamenii; să benefi-cieze de ea, fiindcă a fostfăcută spre folosul tutu-ror. Numai în acest cazbinele moral pe care ni-ldorim, va putea însoți bi-nele material.

FRÂNTURIFrenetice gânduri se zbat

La îngânarea zilei de mâine.

Obloane trase cu gândul – Că albul zilei de mâine zăresc.

Luna dusă la baza tăceriiEvlavie arsă în timpul durerii.

Călcatul moale pe iarbă:Iar sus – se scutură toamna.

DE-AŞ ŞTI…De-aş şti ce soartă ne-a legat

Între a fi şi a nu fi –Prea multe punţi ursitePe care viaţa le-a unit.Şi niciodată, niciunde

Viaţa pe rânduială le-a legat.

De-aş repeta…?Poate că da, poate că nu…

Doar sucul vietii dateNu-ţi dă dreptul niciodată

De-a răsufla adânc:- Fără a-l bea.

CÂNTEC NAIVTrăiri ascunse-n noaptea

Viselor pierdute-n zori.

Pierdute-n ulba sortiiLa marginea sânilor tăi goi…

Pierdute toate-n hăul Speranţelor din ochiul tău.

Se varsă totul în uitare;Cum de-as putea avea

Un vis, o sărutare?

VORBE DE DUHAm să le spun păsărilor

Să zboare peste sărutul meu.

Am să-i poruncesc soareluiSă încălzească inima ta.

Am să le vorbesc apelorSă curgă precum suspinul meu.

Am să le vorbesc brazilorAsemeni lui Deceneu.

Am să le vorbesc tuturor;- Găsiţi-o căci mie tare dor!

ROPOTULPâraie calde curg din noi

În rostogoale lungi uşoare – Din ochii care ard aprinşi de dorDin clipa care a apus…mai ieri.

Si astăzi… după atâta vremeDin ochii care ard aprinşi în noi

Se văd scântei mistuitoareŞi lacrimile nu mai curg puhoi.

Şi corpul pare c-a împietritDe atâtea rostogoale[…]

Si stană, parcă, el a devenit – Iar clipa pare c-a venit acum: în toate.

Poeme deConstatin

Nicolae

�

32


Eseu

PiloţiiorbiMircea Eliade

Imoralitatea claseiconducătoare românesti,care detine “puterea” po-litică de la 1918 încoace,nu este cea mai gravăcrimă a ei. Că s-a furat caîn codru, că s-a distrusburghezia natională înfolosul elementelor alo-gene, că s-a năpăstuit tă-rănimea, că s-a introduspoliticianismul în admi-nistratie si învătământ,că s-au desnationalizatprofesiunile libere –toate aceste crime împo-triva sigurantei statuluisi toate aceste atentatecontra fiintei neamuluinostru, ar putea – dupămarea victorie finală –să fie iertate. Memoriageneratiilor viitoare vapăstra, cum se cuvine,eforturile si eroismulanilor cumpliti 1916-1918 – lăsând să se as-tearnă uitarea asupra în-tunecatei epoci care aurmat unirii tuturor ro-mânilor.

Dar cred că este ocrimă care nu va putea finiciodată uitată: acestiaproape douăzeci de anicare s-au scurs de launire. Ani pe care nunumai că i-am pierdut(si când vom mai aveaînaintea noastră o epocăsigură de pace atât de în-delungată?!) – dar i-amfolosit cu statornică vo-luptate la surparea lentăa statului românesc mo-dern. Clasa noastră con-

ducătoare, care a avutfrânele destinului româ-nesc de la întregire în-coace, s-a făcut vinovatăde cea mai gravă trădarecare poate înfiera o elităpolitică în fata contem-poranilor si în fata isto-riei: pierdereainstinctului statal, totalaincapacitate politică. Nue vorba de o simplă găi-nărie politicianistă, deun milion sau o sută demilioane furate, de co-ruptie, bacsisuri, dema-gogie si santaje. Esteceva infinit mai grav,care poate primejdui în-săsi existenta istorică aneamului românesc: oa-menii care ne-au condussi ne conduc nu mai văd.

Într-una din cele maitragice, mai furtunoasesi mai primejdioaseepoci pe care le-a cunos-cut mult încercata Eu-ropă – luntrea statuluinstru este condusă deniste piloti orbi. Acum,când se pregătestemarea luptă după care seva sti cine merită să su-pravietuiască si cine îsimerită soarta de rob –elita noastră conducă-toare îsi continuă micilesau marile afaceri, micilesau marile bătălii electo-rale, micile sau marilereforme moarte.

Nici nu mai găsesticuvinte de revoltă. Cri-tica, insulta, ameninta-rea – toate acestea suntzadarnice. Oamenii ace-stia sunt invalizi: nu maivăd, nu mai aud, nu maisimt. Instinctul de căpe-tenie al elitelor politice,instinctul statal, s-astins.

Istoria cunoaste uneleexemple tragice de stateînfloritoare si puternice

care au pierit în maiputin de o sută de anifără ca nimeni să înte-leagă de ce. Oameniierau tot atât de cumse-cade, soldatii tot atât deviteji, femeile tot atât deroditoare, holdele totatât de bogate. Nu s-a în-tâmplat nici un cata-clism între timp. Sideodată, statele acesteapier, dispar din istorie.În câteva sute de anidupă aceea, cetăteniifostelor state glorioaseîsi pierd limba, credin-tele, obiceiurile – si suntînghititi de popoare ve-cine.

Luntrea condusă depilotii orbi se lovise destânca finală. Nimeni n-a înteles ce se întâmplă,dregătorii făceau poli-tică, negutătorii îsi ve-deau de afaceri, tineriide dragoste si tăranii deogorul lor. Numai istoriastia că nu va mai ducemultă vreme povaraacestui stârv în descom-punere, neamul acestacare are toate însusirileîn afară de cea capitală:instinctul statal.

Crima elitelor condu-cătoare românesti con-stă în pierderea acestuiinstinct si în înfiorătoa-rea lor inconstientă, înîncăpătânarea cu care îsiapără “puterea”. Au fostelite românesti care s-ausacrificat de bună voie,si-au semnat cu mânalor actul de deces numaipentru a nu se împotriviistoriei, numai pentru anu se pune în calea desti-nului acestui neam.Clasa conducătorilornostri politici, departe dea dovedi această resem-nare, într-un ceas atât detragic pentru istoria

lumii – face tot ce-i stă înputintă ca să-si prelun-gească puterea. Ei nugândesc la altceva decâtla milioanele pe care lemai pot agonisi, la ambi-tiile pe care si le mai potsatisface, la orgiile pecare le mai pot repeta. Sinu în aceste câteva mi-liarde risipite si câtevamii de constiinte ucisestă marea lor crimă, ci înfaptul că măcar acum,când încă mai este timp,nu înteleg să se resem-neze. […]

Pilotii orbi! Clasaaceasta conducătoare,mai mult sau mai putinromânească, politiciani-zată până în măduva oa-selor – care asteaptă pursi simplu să treacă ziua,să vină noaptea, să audăun cântec nou, să joaceun joc nou, să rezolvealte hârtii, să facă altelegi. Acelasi si acelasilucru, ca si când am trăiîntr-o societate pe ac-tiuni, ca si când am aveaînaintea noastră o sutăde ani de pace, ca si cândvecinii nostri ne-ar fifrati, iar restul Europeiunchi si nasi.[....]

Sunt unii, buni “pa-trioti”, care sebat cu pumnul

�

33


***

în piept si-tiamintesc că ro-mânul în veci nu

piere, că au trecut pe aicineamuri barbare etc. Ui-tând, săracii că în EvulMediu românii se hră-neau cu grâu si peste sinu cunosteau nici pela-gra, nici sifilisul, nici al-coolismul. Uitând căblestemul a început săapese neamul nostruodată cu introducereasecarei ( la sfârsitul Evu-lui Mediu ), care a luatpretutindeni locul grâu-lui. Au venit apoi fana-riotii care au introdusporumbul – slăbind con-siderabil rezistenta tăra-nilor. Blestemele s-autinut apoi lant. Mălaiul aadus pelagra, austrieciiîn Ardeal si “cultura” înPricipate au adus sifili-sul. Pilotii orbi au inter-venit si aici, cu imensalor putere politică si ad-ministrativă.

Toată Muntenia si

Moldova de jos se hră-neau iarna cu pestesărat; cărutele începeausă colinde Bărăganul în-dată ce se culegea po-rumbul si pestele acelasărat, uscat cum era, al-cătuia totusi o hranăsubstantială. Pilotii orbiau creat, însă, trustulpestelui. Nu e atât degrav faptul că la Brăilacostă 60-100 lei kilogra-mul de peste (în loc săcoste 5 lei), că putrezescvagoane întregi cu pesteca să nu scadă pretul, căîn loc să se recolteze 80de vagoane pe zi din la-curile din jurul Brăilei serecoltează numai 5 va-goane si se vinde numaiunul (restul putrezeste),grav e că tăranul nu maimănâncă, de vreo 10 ani,peste sărat. Si acum,când populatia de pemalul Dunării e seceratăde malarie, guvernulcheltuieste (vorba vine)zeci de milioane cu me-

dicamente, uitând că unneam nu se regenereazăcu chinină si aspirină, ciprintr-o hrană substan-tială.

Nu mai vorbiti, deci,de cele sapte inimi înpieptul de aramă al ro-mânului. Sărmanulromân, luptă ca să-sipăstreze măcar o inimăobosită care bate tot mairar si to mai stins. Ade-vărul e acesta: neamulromânesc nu mai are re-zistenta sa legendară deacum câteva veacuri.......

…Dar pilotii orbi stausurâzători la cârmă, ca sicând nimic nu s-ar în-tâmpla. Si acesti oameni,conducători ai unuipopor glorios, sunt oa-meni cumsecade, suntuneori oameni de bună-credintă, si cu bună-vointă; numai că, asaorbi cum sunt, lipsiti desingurul instinct carecontează în ceasul defată – instinctul statal –

nu văd suvoaiele slavescurgându- se din sat însat, cucerind pas cu pastot mai mult pământ ro-mânesc; nu aud vaieteleclaselor care se sting,burghezia si meseriilecare dispar lăsând loculaltor neamuri… Nu simtcă s-au schimbat unelelucruri în această tară,care pe alocuri nici numai pare românească.

Că pilotii orbi s-aufăcut sau nu unelte înmâna străinilor – putininteresează deocamdată.Singurul lucru care inte-resează este faptul cănici un om politicromân, de la 1918 în-coace, n-a stiut si nu stiece înseamnă un stat. Siasta e destul ca să începisă plângi.

[Vremea,Nr. 505, 19

Septembrie 1937,p. 3]

�

Imagineaa III-aVictoria Duţu

Leşin şi visez o scară pecare trebuie să urc. Simtcă dacă o pot urca, ajungla prima imagine şi voiputea schimba aceastătrăire a dezastrului şi afoamei. O scară pe care euo văd cu multe trepte şi euchiar urc pe ea, urc. Darcine îmi dă putere să urc,cine? Fiecare bucată deură pe care o rup şi o las săcadă în jos, în neant, acestefort al rupturii, mă înalţăpe o noua treapta. Euparcă aş fi încadrată într-un paralelipiped de piatrăşi piatra aceasta gri şi

murdară înseamnă ura.Dacă dau jos câte o bucată

din acest trup diform înlumea visului, în realitatea

minţii înseamnă că amurcat o treaptă. Da, da, amurcat încă o treaptă!

Nu mai sunt în deşert,sunt într-o altă realitate,într-o altă existenţă a min-ţii. Ura prin acest trup depiatră mi-a prins copilăriaprizonieră. Nu există uşi,nu există lacăte, doar cuputerea minţii trebuie săfărâm acest înveliş caremă îmbătrâneşte, care măîmpiedică să vreau să urcscara copilăriei şi să mă-nânc până la urmă mânca-rea care mi-a fost dăruită.Dar oare când voi ajungeacolo? Şi această imaginede chin al urcuşului estecontinuată cu o altă im-agine.

Va urma

Fragment din volumul „Ilinca“

Cinci imaginiale conştinţei (II)

34


Eseu

Nicolae Steinhardt

Când un om reuşeştesă facă ceva ce i-a solici-tat mult efort, în el în-cepe să lucreze trufia.Cel ce slăbeşte, se uită cudispreţ la graşi, iar cel ces-a lăsat de fumat răsu-ceşte nasul dispreţuitorcând altul se bălăceşte,încă, în viciul său. Dacăunul îşi reprimă cu sîrgsexualitatea, se uită cudispreţ şi cu trufie cătrepăcătosul, care se căz-neşte să scape de păcat,dar instinctul i-o ia în-ainte! Ceea ce reuşim, nepoate spurca mai cevadecât păcatul însuşi.Ceea ce obţinem se poatesă ne dea peste cap repe-rele emoţionale în aşamanieră încît ne umplesufletul de venin.

Banii care vin sprenoi ne pot face aroganţişi zgârciţi, cum succesul

ne poate răsturna în abi-sul înfricoşător al pati-milor sufleteşti. Drumulcătre iubire se îngus-tează când ne uităm spreceilalţi de la înălţimeavulturilor aflaţi în zbor.Blîndeţea inimii se usucăpe vrejii de dispreţ, deură şi de trufie, dacă su-fletul nu este pregătit săprimească reuşita sa cumodestia şi graţia uneiflori. Tot ce reuşim pen-tru noi şi ne aduce ener-gie este menit a seîntoarce către aceia ce sezbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu suntconcepuţi pentru dis-preţ, ci pentru a exprimacu ei chipul iubirii ce secăzneşte să iasă din su-fletele noastre. Succeselenu ne sunt date spre a neînfoia în pene, ca înmantiile statuilor, ci

pentru a le transforma îndragoste, în dezvoltare şiîn dăruire pentru cei dinjur.

Dacă reprimi foameaîn timp ce posteşti, foa-mea se va face tot maimare. Mintea ta o să vi-seze mâncăruri gustoaseşi alese, mintea o săsimtă mirosurile celemai apetisante chiar şi însomn, pentru ca, în ziuaurmătoare, înnebunităde frustrare, să compen-seze lipsa ei printr-undispreţ sfidător faţă decel ce nu posteşte.Atunci, postul devineprilej de trufie, de expri-mare a orgoliului şi a iz-bânzii trufaşe asuprapoftelor. Dar, dincolo deorice, trufia rămâne tru-fie, iar sentimentul frus-trării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă,nu te agăţa de nereuşi-tele altuia, pentru a nutrezi în tine viermele celaprig al orgoliului şi pa-tima înfumurării. Reu-şita este energia iubirii şia capacităţii tale de ac-ceptare a vieţii, dar ea nurămâne nemişcată, nueste ca un munte sau caun ocean. Îngâmfarea şitrufia reuşitei te coboară,încetul cu încetul de pesoclul tău, căci ele des-enează pe cerul vieţii taleevenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şitaci! Lasă-te de fumat,bucură-te şi taci! Curăţăograda ta, bucură-te decurăţenie şi lasă gunoiulvecinului acolo unde ve-cinul însuşi l-a pus. Căciîntre vecin şi gunoiul dincurte există o relaţie as-

cunsă, nişte emoţii pecare nu le cunoşti, senti-mente pe care nu le veibănui vreodată şi cauzece vor rămîne , poate,pentru totdeauna as-cunse minţii şi inimiitale.

Între omul gras şigrăsimea sa există o rela-ţie ascunsă. O înţelegere.Un secret. Un sentimentneînţeles. O emoţie ne-consumată. O dragosterespinsă. Grăsimea esteprofesorul grasului. Vi-ciul este profesorul vicio-sului. Şi, în viaţa noastrănu există profesori maiseveri decât viciile şi in-capacităţle noastre.

Acum stiu, stiu caorice ura, orice aver-siune, orice tinere deminte a raului, oricelipsa de mila, orice lipsade intelegere, buna-vointa, simpatie, oricepurtare cu oamenii carenu e la nivelul gratiei sigingasiei unui menuet deMozart... este un pacat sio spurcăciune; nu numaiomorul, ranirea, lovirea,jefuirea, injuratura,alungarea, dar orice vul-garitate, desconsidera-rea,orice cautatura rea,orice dispret, orice readispozitie este de la dia-vol si strica totul. Acumstiu, am aflat si eu...

Acum stiu, am aflat si eu...

PoeziaNicolae Nicoară Horia

Niciun balsam în lume ca Poezia nu-i!Când e mâhnit poetul şi veşnicia-l doareŞtergându-i de pe frunte broboana de sudoareEa stă mereu de veghe la supărarea lui...

Eu am văzut cu ochii minunea asta vieŞi am simţit cu duhul acest cuvânt divin,Aşa cum simte pâinea când e muiată-n vin,Ori clopotul ce bate înalt a liturghie...

Atunci când ea mă strigă îndrăgostit pe nume,Ca să îi pot răspunde, doar linişte vă cerŞi mă-nfioară gândul de jos şi până-n Cer,Iar trupul mi se umple de bucurii antume...

Nimic mai sfânt în lume ca Poezia nu-i!Când e bolnav poetul e lacrimă şi doare,Ştergându-i de pe suflet povara de sudoareEa stă mereu alături de suferinţa lui...

35


Culte

Al vostru Arhipăstorşi către Dumnezeu rugător, pentru

binele vostru sufletesc şi trupesc,

† NIFONArhiepiscop şi Mitropolit

Iubiţi creştini şi slujitori aialtarelor noastre străbune,

Din an în an, în această sfântăzi de 25 decembrie, sărbătorim celmai mare eveniment ce s-a petre-cut vreodată pe pământ: Naştereadupă trup a Domnului nostruIisus Hristos.

Potrivit făgăduinţei făcute stră-moşilor noştri, la „plinirea vremii”(Galateni 4, 4), Fiul lui DumnezeuS-a întrupat „de la Duhul Sfânt şidin Fecioara Maria” în oraşul Bet-leem din Ţara Sfântă.

În colindele străbune – acestenestemate cântece de Crăciun înversuri şi melodii de mare frumu-seţe – se cântă: „Astăzi S-a năs-cut, Cel făr’de-nceput”, adică Celveşnic, „Cel de o fiinţă cu Tatăl”,„Fiul cel din vecie”. În mărturisireade credinţă cuprinsă în colinde seafirmă că pe acest Fiu din vecie,„Tatăl mi L-a trimis mie”. A fosttrimis, deci, pentru fiecare din noi,să ne ridice la mântuire, să ne în-veţe despre Tatăl, despre Sine caFiu şi despre Duhul Sfânt, să ne în-veţe ce şi cum să credem, cum tre-buie să trăim ca să fim fericiţi înviaţa aceasta şi cum să dobândimÎmpărăţia cerurilor. Fiind trimisde Tatăl, ştim că învăţătura Lui

este adevărată. „Tu ai cuvintelevieţii celei veşnice” (Ioan 6, 68) aurecunoscut apostolii şi El Însuşi Şi-a descoperit adevărata identitateatunci când a spus: „Eu şi TatălMeu una suntem” Ioan 10, 30).

De aceea, încredinţarea pe caretrebuie să ne-o reînnoim cu prile-jul acestei mari sărbători este căCel născut în Betleem a fost cuadevărat Fiul lui Dumnezeu. Întă-rindu-ne şi reînnoindu-ne aceastăcredinţă, ne vom putea bucura de-plin de darurile Naşterii Domnu-lui, pentru o viaţă plină decredinţă, iubire, lumină şi spe-ranţă.

Iubiţii meifii sufleteşti,

Prin Naşterea Domnului ni s-adescoperit Fiul lui Dumnezeu –izvorul vieţii noastre. El ne-a datun îndrumar pentru a trăi, cu-prins în Sfânta Scriptură a NouluiTestament. Tot ce ne-a învăţatMântuitorul vine de la Dumnzeu-Tatăl, precum Însuşi mărturiseşte(Ioan 10, 30), pentru că El şi Tatăluna sunt. De aceea, sunt pe caleagreşită cei care zic: „eu cred înDumnezeu, cred într-o forţă supe-rioară, cred la modul general, abs-tract”. Astfel de gânduri confuzeau mulţi din semenii noştri nău-ciţi de epoca actuală a seculariză-rii şi valorilor relative nemân -tuitoare. Acestora, Iisus le dăavertismentul sever şi categoric:„cel ce nu ascultă de Fiul nu va

vedea viaţa, ci mânia lui Dumne-zeu rămâne peste el” (Ioan 3, 36).Sfântul Apostol Petru ne previneşi el: „Şi întru nimeni altul nu estemântuirea, căci nu este sub cernici un alt nume, dat între oa-meni, în care trebuie să ne mân-tuim noi” (Faptele Apostolilor 4,12). Fără Domnul Hristos nuputem găsi drumul vieţii şi adevă-rului spre cele ce nu se pot aflaprin puterea minţii omeneşti, spretainele vieţii şi ale morţii.

Sfântul Apostol Pavel, mareleînvăţat şi filosof, şi-a format pro-pria concepţie despre viaţă numaidupă întâlnirea cu Mântuitorul şipe aceasta a propovăduit-o în epistolele şi călăto-riile sale misionare. De

Pastorală De Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului

Naşterea Domnului,praznicul vieţii şi al familiei

Iubitului cler, Cinului monahal şi tuturorcreştinilor din arhiepiscopia Târgoviştei, Har,

pace şi ajutor de la Dumnezeu, iar de la noi,arhierească binecuvântare şi

părintească îmbrăţişare

„Întru aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său Cel Unul-Născut,L-a trimis în lume,ca prin El viaţă sa avem”

(I Ioan 4, 9)

�

36


***

aceea, acest mare apostolşi extraordinar gânditorface din Domnul Hristos

premiza oricărei orientări în pro-blemele sufletului, ale vieţii şi aledestinului spiritual al oamenilor:„Nimeni nu poate pune altă teme-lie, decât cea pusă, care este IisusHristos” (I Corinteni 3, 11).

Să ne reamintim, de asemenea,la acest mare praznic al Crăciunu-lui, că Fiul a venit să ni-L desco-pere şi pe Duhul Sfânt, pe care ElÎl numeşte „Mângâietorul” şi„Duhul Adevărului” (Ioan 15, 26),Acela care ne luminează minteaspre toată înţelegerea, spre gândi-rea şi simţirea cea dreaptă. El este„Domnul de viaţă făcătorul”. Des-pre El, Mântuitorul spune: „Duhuleste cel ce dă viaţă” (Ioan 6, 63).Dumnezeu este „Izvorul vieţii”(Psalmul 35, 9). Desigur că şi Mân-tuitorul spune că a venit în lumepentru ca lumea „viaţă să aibă şidin belşug să aibă” (Ioan 10, 10).

Aşadar, viaţa vine de la Dum-nzeu şi, de aceea, avem îndatori-rea să promovăm acest adevărprin cinstirea şi apărarea vieţii cape darul cel mai de preţ al luiDumnezeu. Nimeni nu are vreundrept asupra vieţii, nici măcar asu-pra vieţii sale, căci nu el şi-a dat-o.Cu atât mai mult, nimeni nu arevreun drept asupra vieţii altora,afară de Dumnzeu care a dat-o.

Dreptmăritoricreştini,

Sfântul Apostol şi EvanghelistIoan, cunoscut şi ca apostolul iubi-rii, ne descrie, aşa de frumos, strălu-cirea acestui praznic al Naşterii: „ŞiCuvântul S-a făcut trup şi S-a sălă-şluit între noi şi am văzut slava Lui,slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl,plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14).Aşadar, Cuvântul lui Dumnezeu, Celveşnic şi necuprins de marginilelumii, Se naşte într-o iesle modestă,ca să dea sens vieţii noastre pămân-teşti şi să ne facă vrednici de viaţacea veşnică.

Fiul lui Dumnezeu a venit înlume ca să ni se arate prin El iubi-

rea lui Dumnezeu şi, ca prin El,prin puterea şi învăţătura Lui, săavem viaţă plină de iubire şi sensautentic şi deplin. Despre aceastane încredinţează Sfântul Evanghe-list Ioan, care spune că Dumnzeu atrimis în lume pe Fiul Său CelUnul-Născut, „ca oricine crede înEl să nu piară, ci să aibă viaţă veş-nică” (Ioan 3, 16); şi, în alt loc,Mântuitorul zice: „Adevărat, ade-vărat zic vouă: Cel ce crede în Mineare viaţă veşnică” (Ioan 6, 47).

Venirea Fiului lui Dumnezeu înlume s-a săvârşit în chip senin şiuman, în chip de Prunc nevinovat.Dumnezeu S-a arătat şi a petrecutca oamenii, fiind ca şi noi, în afarăde păcat, ca noi să-L cunoaştem peDumnezeu şi să fim, prin har,întru asemănare cu El.

Privind, mai ales în aceste zile,icoana care ne înfăţişează Naşte-rea Pruncului Sfânt, preamărimpe Dumnzeu-Tatăl, Care, din nes-fârşita iubire de oameni, a trimisîn lume pe Fiul Său; ne închinămîmpreună cu păstorii, cu magii şicu tot neamul creştinesc Pruncu-lui dumnzeiesc, Mântuitoruluinostru, Care a venit să ne aratecalea vieţii adevărate. Lăudăm pePreacurata Maică, pentru curăţe-nia vieţii ei şi o cinstim mai pre-sus decât pe heruvimi şi serafimi,pentru că a născut pe Mântuitorulsufletelor noastre. Avem, astfel, înaceastă icoană chipul PreacurateiFecioare Maria, al Prunculuidumnezeiesc, al Tatălui ceresc,precum şi chipul dreptului Iosif,ocrotitorul Pruncului Sfânt demânia lui Irod.

Contemplând icoana Naşterii,deci, Crăciunul este, mai multdecât alte sărbători, sărbătoareafamiliei creştine, sărbătoare de lacare se revarsă atâta lumină şi căl-dură pentru familie şi atâtea învă-ţături preţioase pentru membriiei. Dar sărbătoarea Crăciunuluieste o sărbătoare a familiei şi pen-tru că ea este ziua în care s-a ară-tat iubirea lui Dumnzeu, esărbătoarea vieţii creştine. „Întruaceasta s-a arătat dragostea lui

Dumnezeu către noi, că pe FiulSău Cel Unul-Născut L-a trimis înlume, ca prin El viaţă să avem” (IIoan 4, 9).

După învăţătura creştină, fa-milia este aşezământ rânduit şibine- cuvântat de Dumnezeu, caiubirea dintre oameni să aibă unsălaş ocrotit de harul lui Dumnzeuşi să protejeze viaţa. Familia, deci,este cea mai de seamă instituţiecare stă la temelia vieţii.

Ieslea din Betleem, în care S-anăscut ca Prunc Fiul lui Dumne-zeu, şi Crucea de pe Golgota, pecare a fost răstignit, sunt ca douăîndrumătoare ale iubirii familiale:iubirea din care izvorăşte viaţa şiiubirea care se împlineşte prinjertfă. Căci adevărata familie creş-tină se întemeiază pe iubire şi seîntreţine prin iubire jertfelnică.

Cât de însemnată este familiadupă învăţătura creştină, vedemşi din faptul că Domnul Hristos asăvârşit cea dintâi minune la actulde întemeiere a unei familii, lanunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11).

A rânduit Dumnezeu familia casă apere pe om de confuzie, dedistrugere şi de moarte şi să-l aso-cieze în lucrarea de continuă crea-ţie a vieţii prin împlinireastatornică a iubirii. Fără familie setulbură şi se pierde fluviul şi sen-sul vieţii.

De la praznicul Naşterii Dom-nului nostru Iisus Hristos putemînvăţa care este rostul familieicreştine şi care sunt îndatoririlemembrilor săi. Chipul PreacurateiMaici este modelul desăvârşit almamei creştine. La ea, mamelecreştine află pildă de iubire apruncilor, de fidelitate şi dăruirepentru creşterea lor cu trupul, cuînţelepciunea şi cu harul lui Dum-nezeu. Ea este nedespărţită deharul dumnezeiesc de la PeşteraBetleemului până la Jertfa de peCruce.

Însăşi întruparea Fiului luiDumnezeu în chip deprunc vine să ne arate cămenirea familiei este de a

�

�

37


***

fi creatoare de viaţă. Deaceea, Biserica noastră do-reşte ca familiile neamului

nostru să fie nişte izvoare de viaţăşi de creştere în înţelepciune a co-piilor. Pruncii şi tinerii nu trebuielăsaţi pradă tulburărilor vieţii în so-cietate datorită înţelegerii greşite alibertăţii privită fără responsabili-tate în punerea în practică a princi-piilor de educaţie religios-spiritualăşi morală.

Sfânta noastră Biserică Orto-doxă Română, prin Sfântul Sinod,a luat hotărârea binecuvântată caanul viitor să fie dedicat studiuluişi aprofundării învăţăturii despreSfântul Botez şi Sfânta Taină aCununiei – care binecuvinteazăviaţa şi familia prin pruncii carevin pe lume, prin milostivirea şidarul lui Dumnezeu. Familia,această instituţie sacră a umanită-ţii, trebuie apărată de manifestări,concepţii şi comportamente care-i ameninţă stabilitatea şi menireaei sfântă de perpetuare a vieţii.

Programul „Hristos împărtăşit co-piilor”, iniţiat şi promovat de Pa-triarhia Română pe plan naţional,este o activitate educaţional-creş-tină menită să contribuie la con-solidarea familiei, printransmiterea valorilor creştine, ti-nerilor noştri.

Iubiţi fiiduhovniceşti,

Cuprinşi de bucuria sărbătoriide Crăciun şi a colindelor stră-bune, vă îndemn pe toţi să priviţi,cu speranţă sfântă, viaţa, ca dar allui Dumnezeu; să vă reînnoiţi priniubire sufletele în raport cu familiaşi cu semenii pentru a dobândiharul regenerării noastre spiri-tuale. Sfânta noastră Biserică re-prezintă un tezaur de valorispirituale, culturale şi naţionale,care contribuie la creşterea duhov-nicească a societăţii, dar şi la depă-şirea crizei morale a lumii în caretrăim. Manifestările de răutate şi

violenţă sunt generate de egoismulşi mentalităţile nepurificate desfânta învăţătură a Mântuitorului,propovăduită de Biserică.

Să mulţumim lui Dumnzeupentru toate binefacerile revăr-sate, în anul care se încheie, asu-pra noastră a tuturor, preoţi şicredincioşi din Sfânta noastră Ar-hiepiscopie, şi să-L rugăm să neocrotească şi în anul ce vine pen-tru a ne bucura de roade materialeşi spirituale bineplăcute Mântui-torului, Cel ce S-a născut pentrunoi şi pentru mântuirea noastră.

Fie ca armoniile colindelorstrămoşeşti să vă înnobileze sufle-tele şi inimile pentru a primi pePruncul Iisus cu Evanghelia şidragostea Sa, pentru binecuvânta-rea familiilor şi a celor dragi.

Vă îmbrăţişez pe toţi, iubiţipreoţi şi credincioşi, tineri şi vâr-stnici, şi să petreceţi sfintele săr-bători ale Naşterii Domnului,Anului Nou şi Bobotezei, în sănă-tate, pace şi bucurii.

�

Cu ocazia SfintelorSărbători ale Crăciunului,

Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa

urează creatorilor,oamenilor de cultură şi

tuturor locuitorilor judeţuluisănătate, fericire,

un An Nou plin de realizărişi un călduros

La Mulţi Ani.

38


Culte

EpiscopatulCatolic din

România

Episcopii catolici dinRomânia, întruniţi în se-siunea de toamnă a Con-ferinţei episcopale , laLugoj, având în vederesituaţia actuală a ţării,doresc să vă transmităun mesaj pastoral.

Caritas enim Christiurgent nos ( 2cor 5,14),căci dragostea Domnuluinostru Isus Cristos ne în-deamnă pe noi, ca Bise-rică (instituţie divino-umană ce trebuie să seîngrijească de binele su-fletesc al credincioşilorcatolici şi nu numai), săîmpărtăşim problemeledificile ale timpurilor ac-tuale şi să reflectăm asu-pra modalităţilor în caream putea veni în spriji-nul pastoral al celor careau de suferit de pe urmaactualei perioade decriză economică şi poli-tică pe care o traverseazăRomânia.

Aşa cum a subliniat înrepetate rânduri în ul-tima vreme Sfântul Pă-rinte Benedict alXVI-lea, criza prin care

trecem este în primulrând una de ordin moral.De aceea, orice putere,dacă nu este bazată pe oresponsabilitate moralăşi nu este motivată de unprofund respect al per-soanei, înseamnă distru-gerea umanului în sensabsolut.

Suntem cu toţii con-ştienţi de efectele crizeişi simţim urmările dra-matice ale măsurilor deausteritate. Acestea auafectat la noi mai ales pelucrătorii din sectorulpublic, pe cei care îieducă pe copii pe cei careîngrijesc bolnavii, pe ceicare asigură liniştea pu-blică, dar şi persoaneleîn vârstă şi în general fa-miliile vulnerabile, adicăpe acelea cu veniturimici. Aceste soluţii decriză sunt propuse în nu-mele solidarităţii, solida-ritate care nu ţine seamade dialogul şi de consen-sul social, care nu res-pectă transparenţadeciziilor şi a actului deguvernare, care doreşterestrângerea dreptului laliberă exprimare, şi careastfel nu poate fi decât” ovorbă goală care amă-geşte” ( Ef 5,6). Conse-cinţele le putem vedea cutoţii în viaţa de fiecare zi,iar ele se agravează de lao lună la alta: acutizareasărăciei, precaritatea lo-curilor de muncă, degra-darea actului medical şial celui educativ, creşte-

rea migraţiei forţei demuncă cu urmări deza-struoase în planul dezbi-nării familiei, abandonulşcolar, consumul de dro-guri, pierderea gustuluişi a respectului pentrudarul cel mai de preţfăcut de Dumnezeuomului: viaţa.

De aceea dorim săreafirmăm cu puteredemnitatea persoaneiumane şi necesitatearăsplătirii muncii cu unsalariu corespunzător cepermite un nivel de traidecent şi oferă condiţiilenecesare creşterii, edu-cării şi formării tinereigeneraţii . Reamintim şisubliniem faptul că per-soanele cu dizabilităţi,cele în vârstă, bolnavii,săracii, orfanii, migranţiişi alte categorii de per-soane ce necesită asis-tenţă social-caritativă,sunt cetăţeni cu dreptulla o viaţă decentă, iarmăsura grijii faţă deacestea reflectă de faptnivelul de civilizaţie alunei naţiuni.

Dorim de asemeneasă subliniem că întregulcontext actual, oricât dedificil ar părea, trebuiesă constituie pentru noicreştinii o ocazie de întă-rire în credinţă şi spe-ranţă în iubirea luiCristos, o invitaţie la anu ne închide sufletele înegoismul propriilor pro-bleme şi necesităţi, cidimpotrivă, întorcându-

ne spre Cristos, prin con-vertire şi rugăciune, săregăsim acele valoricreştine care, punându-ne împreună, ne ajută săputem răspunde unorprobleme ale semenilornoştri. Astfel, încurajămapostolatul ordinelor şicongregaţiilor călugă-reşti, asociaţiile Caritasdiecezane, asociaţiilepersoanelor cu dizabili-tăţi, asociaţiile pentruviaţă, educarea şi catehi-zarea tinerei generaţii ladiferite niveluri.

„Veniţi la mine toţicei osteniţi şi împovăraţişi Eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28).

Cristos Domnul necheamă şi astăzi să neapropiem cu încrederede El, mai cu seamăatunci când suntem obo-siţi sau în dificultate şine promite că, dacă vomşti să învăţăm blândeţeaşi smerenia Lui, vomgăsi odihna sufletelornoastre. Noi, Păstorii Bi-sericii Catolice din Ro-mânia, împărtăşinddificultăţile credincioşi-lor noştri, vă asigurămde rugăciunile noastrepentru fiecare dintre voidar şi pentru cei care ac-tualmente au fost rân-duiţi la cârma ţării,pentru ca Domnul să-ilumineze şi să-i respon-sabilizeze asupra misiu-nii de care vor trebui şi eisă dea socoteală la tim-pul potrivit.

„Harul Domnuluinostru Isus Cristos şidragostea lui Dumnezeuşi împărtăşirea SfântuluiDuh să fie cu voi toţi!”(2Cor 13,13).

Prin Biserica „Sf.Francisc de Assisi“

din Târgovişte

„Biserica Catolicăcere salvarea

demnităţii umane”

Sf. Franciscde Assisi

39


Antologia „Climate literare“

Ion Iancu Vale pag. 3, 27Ion Minulescu 4Radu Gyr 4George Coşbuc 4Nichifor Crainic 5Ion Creangă 5Octavian Goga 5Mircea Horia Simionescu 6Theodor Codreanu 7Adrian Marino 8Victor Sterom 9Mihai Antonescu 10Florin Vârlan-Neamţu 11Valeri Toderici 11Nicolae Nicoară Horia 12, 13, 34Liviu Gabriel Simionescu 12Mircea Drăgănescu 13Mihail I. Vlad 13Grigore Grigore 13Luca Cipolla 14Mircea Cotârţă 15Corin Bianu 16Dragoş Manuela-Elena 17

Ana Hâncu 18Sebastian Drăgan 19Anton Gagiu 20Beatrice Silvia Sorescu 21George Peagu 21Al. Florin Ţene 22Niculina Bacriu 23Costel Iftinchi 23Alexandru Manafu 24Gheorghe Palel 25Ştefan Petra 26Dimitrie Grama 27Sanije Gashi 28Emil Perşa 29Vavila Popovici 30Constantin Nicolae 31Mircea Eliade 32Victoria Duţu 33Nicolae Steinhardt 34† Nifon 35Episcopatul Catolic 38Radu Mihai Crişan 40

În acest număr au semnat...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Tehnoredactare:

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti); - Alte ţări: Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Serbia,S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Colegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Florea Turiac

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prinCentrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa

S-au împlinit cinci ani de apariţie neîntreruptă apublicaţiei noastre. Cu această ocazie se vor editadouă antologii „Climate literare“, una de poezie, iarcealaltă de proză. Se preconizează ca în paginile an-tologiilor respective să fie inserate producţii propriiale tuturor autorilor care au publicat până în pre-zent în revistă. Specificăm că se pot folosi materialedeja apărute, sau altele mai noi, în funcţie de pre-

ferinţa fiecăruia.În consecinţă, facem, pentru început un apel, ca

cei care doresc să se regăsească într-una dintreaceste antologii, să ne transmită un acord de parti-cipare.

Vom reveni cu amănunte.Redacţia

Antologii „Climate literare“

40


Gardă la cuvânt

Radu Mihai CrişanToate libertăţile în-

scrise în Constituţianoastră le iubim şi lesprijinim; departe de-aurmări răsturnarea lor,le-am apăra, din contra,împotriva acelor ce arvoi să se atingă de ele”.

„Aceea ce nu voim(;)sunt(;) despotismul şiopresiunea prin mul-ţime, radicalismul şi de-magogia.

Este incapacitateaerijată în titlu de merit,prostia şi neştiinţa bre-vetate ca titluri de reco-mandare.

Ceea ce combatemeste(;) împresurareaatribuţiunilor reciproceale puterilor statului pre-cum sunt stabilite deConstituţie”.

„Dacă acei care pro-clamă liberalismul lor auprincipii mai liberaledecât aceste[a] atunci re-cunoaştem că suntemrămaşi înapoi, dar toto-dată mărturisim că, decâte ori se vor face încer-cări de a păşi peste limi-tele libertăţilor şiaşezămintelor constitu-ţionale, noi ne vom facereacţionari, în adevăra-tul şi binefăcătorul înţe-les al cuvântului”.

„Ceea ce se numeştereacţiune în alte ţări e

atât de departe de noi şipentru că elementeleunei reacţiuni lipsesc –din nefericire(;)”: „o no-bilime ereditară şi isto-rică, bogată şi puternicăprin maiorate, adică prindreptul de moştenire alcelui dintâi născut; o di-nastie asemenea istorică,răsărită din acea nobi-lime şi identificându-seoarecum cu ea; în fineprerogative politice ere-ditare, de es[emplu] unSenat compus numai sauaproape [numai] din pri-vilegiaţi. Această clasăprivilegiată ar trebui sălupte sau pentru mănţi-nerea drepturilor ei faţăde tendinţele de uzurpa-ţiune fie din partea altorclase, fie din partea Co-roanei (din partea şefuluistatului n.n.), sau ar tre-bui să tindă a recâştigaprerogative pierdute.

Deie-ni-se voie aspune că toate aceste pre-mise(;) nu există la noi.

Clasa privilegiată demai nainte ajunsese unfel de nobilime de servi-ciu mai mult decât dinnaştere, iar despre eredi-tate nu era nici vorbă.Se-nţelege că existau fa-milii influente şi bogatecari mănţineau un fel deereditate de facto a pre-rogativelor în familie,dar acea ereditate nuexista de jure(;).

Cauza pentru care bo-

ierimea în ţările noastren-a ajuns niciodată laacea formă strictă şi nes-trămutată a instituţieidin alte ţări, a fost veş-nica neaşezare a lucruri-lor de la noi din ţară,veşnicele schimbări dedomnie cari se făceau înurma influenţelor po-lone, ungare şi turceşti,căci câteştrei marile pu-teri vecine căutau să ab-soarbă pe socoteala lorpatria noastră, iaraceasta căuta să parezetendinţele lor prin alege-rea unui Domn cât sepoate de plăcut vecinuluiaceluia care pentru mo-ment era mai puternic.Nu tăgăduim că aceastaera o politică de slăbi-ciune, dar, bună-rea cumera, a prezervat ţara delucrul cel mai rău dintoate, de căderea pemâini străine, şi tot poli-tica aceasta a fost cauzaneaşezării dinăuntru,cauza pentru care nu s-acristalizat din fierbereavieţii istorice un miezstatornic al unei nobiliminaţionale care să aibăvoinţa şi puterea de-a re-zista tuturor încercărilornecoapte şi costisitoarede înnoire şi de pospă-ială apuseană”.

Egala îndreptăţire a600.000 de lipitori şiprecupeţi este(;) o ce-stiune de moarte şi viaţă,şi poporul nostru cred c-

ar prefera moartea re-pede prin sabie decâtmoartea lentă prin vitriol.

Concedem că întreaceşti 600.000 va fi unulla sută care să producăceva prin sine şi să ţie laţară şi la popor, dar cândîn ţară avem 700.000 delucrători cari produc, ţă-ranii, nu-nţelegem ală-turi cu aceştia 600.000de speculanţi ai produc-telor, încât fiecare evreusă trăiască din precupe-ţirea muncii unui singurţăran român. Drepturiledumnealor civile şi pu-blice nu-nsemneazădecât dreptul de a es-ploata poporul nostru înbună voie. Plece 99 deprocente în America, casă-şi câştige acolo prinmuncă productivă pâi-nea de toate zilele şiatunci cu cei ce vor ră-mânea ne vom împăcauşor, dar pân-atunci sămai fie încă şeptealianţe, ca cea univer-sală, care să conspire cuuşile închise în contranaţiei româneşti, noivom şti să li arătăm tot-deauna lungul nasului,căci nu ne spăriem nicide înjurăturile presei ji-doveşti, nici de declama-ţiile oratorilor idealiştipe câtă vreme e vorba deexistenţa poporului nos-tru.

Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive,iată răul organic, în contra căruia o organizare bună

trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (10)

37 ion iancu vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/37.pdf · 2 nr. 36 decembrie 2010...

Documents