2

Colectivul de redacţie al revistei „Primul zbor“ a Liceului de

Metrologie „Traian Vuia“, Bucureşti

Nr. 21 / 2008

Redactor-şef: Iulia STROE

Redactori: Liviu APOSTOL

Andrei-Mihăiţă MURARIU

Gheorghe Cornelius ŞOIMU

Ana-Maria TOTOROŢEA

Tehnoredactori:

Marian Silviu PĂDURARIU

Ramona Florentina ZETEA

Coordonator:

Prof. Mihai FLOAREA

3

Cuvînt de învăţătură

„Ziua îndrăgostiţilor“…

În fiecare an, primăvara, elevii liceului nostru şi, în genere, tinerii României serbează,

dimpreună cu congenerii lor de pe tot globul „Ziua îndrăgostiţilor“. E un prilej pentru mine, anul

acesta, să-mi afirm unele opinii despre acest extraordinar sentiment, catalizator al multor

evenimente – bune ori rele – din viaţa omului.

Asociată pînă la confuzie, din păcate, unor instincte fireşti, proprii lumii animale,

dragostea are în realitate prea puţine în comun cu actul sexual. Dacă n-ar fi aşa, partenerii unor

raporturi intime s-ar despărţi definitiv în clipele imediat următoare consumării contactului

trupesc. Familia ar deveni, astfel, un nonsens, fidelitatea – de asemenea…

Cînd a creat universul, potrivit Vechiului Testament, Dumnezeu a zis „Să fie lumină“.

Noi, oamenii, apăruţi abia în a cincia zi a Facerii după săvîrşirea acestei uimitoare porunci,

purtînd nu numai chip divin, ci avînd şi putinţa alegerii unei căi întru asemănarea cu Tatăl

nostru, trebuie să ne întrebăm ce fel de lumină va fi fost aceea, apărută nu numai înaintea ochilor

noştri meniţi s-o perceapă, ci chiar înaintea soarelui, a lunii şi a stelelor – „luminătorii cereşti“ e

sintagma biblică pentru aceştia – care furnizează lumina fizică, fenomen straniu, nici pură undă,

nici pur corpuscul… Lucian Blaga, deopotrivă poet şi filosof, a intuit esenţa Creaţiei divine

punînd semnul echivalenţei între LUMINA dintîi şi IUBIREA divină: Lumina ce-o simt

năvălindu-mi / în piept cînd te văd – minunato, / e poate că ultimul strop / din lumina creată în

ziua dintîi. (Lumina)

Astfel văzută, dragostea are ca sursă Întreita Persoană Divină, adăugîndu-i-se plăcerea,

ca un accesoriu fără importanţă, abia în urma copilăreştii păcăleli despre care ne relatează

aceeaşi sursă biblică şi a căderii întru cunoaşterea materialistă, dură (sudoare, lacrimi, durere) a

primilor oameni. Aşadar, componenta fizică a iubirii e secundă, ca răspuns al proastei alegeri

făcute illo tempore de Eva şi de Adam la îndemnul şarpelui întunericului visceral. Satisfacţia

aceasta după care aleargă şi astăzi cei ce nu înţeleg mai nimic din taina creaţiei este un rest, o

rămăşiţă efemeră şi derizorie a împreună-vieţuirii primordiale. Aşa cum, se ştie, au făcut

autohtonii din America, schimbînd cu europenii cuceritori aurul pe mărgelele de sticlă ordinară,

protopărinţii noştri au schimbat aurul IUBIRII divine pe mărgelele fără valoare ale sexului

satisfăcut după regulile şarpelui amăgitor…

Trecînd de la aceste înţelesuri înalte la sărbătoarea concretă, pe care o aşteptaţi cu

nerăbdare şi voi, cititorii revistei noastre, v-aş sugera să meditaţi la faptul că, din imemoriale

timpuri, fără să aştepte îndemnurile occidentalilor, românii celebrau Dragobetele în Oltenia,

Muntenia şi Dobrogea între 24-28 februarie (în unele sate între 1-20 martie). Conexe sărbătorii

vesele a îndrăgostiţilor erau venirea primăverii şi mărţişorul – tradiţii multimilenare ale spaţiului

carpato-danubian, unice în lume. În loc de a imita pe alţii, fie în bune, fie în rele, oare n-ar fi mai

potrivit să ne cunoaştem şi să ne păstrăm obiceiurile, cu nimic mai prejos, pentru a putea, astfel,

să intrăm într-un dialog fertil, de la egal la egal, cu restul cetăţenilor planetei?...

Prof. Mihai FLOAREA

4

Din viaţa liceului:

Concursul Eustory

O zi de toamnă, de şcoală. Ore, ore,

teme, teme.

O iniţiativă la ora de istorie: un

concurs numit „Eustory“. Tema generală a

concursului era: „Călătorii frontiere ieri şi azi,

întâlniri, despărţiri, regăsiri.“ Nu ne prea

interesa. Ar însemna mai multă muncă, ar fi

mai bine să facem o echipă…

Ne gândeam la ceva despre călatori

şi călătorii. Am primit indicaţia să căutăm un

subiect. Barca, trenul, avionul… Trebuie sa găsim subiectul potrivit, dar el… se ascundea de noi!

Am reuşit în cele din urmă să formăm o mică echipă: două fete, patru băieţi. Mergea greu, nu

reuşeam să ne mobilizăm, termenul se apropia. Vom renunţa?

Am verificat harta oraşului Bucureşti şi am constatat că sunt câteva străzi – puţine – cu nume de

mijloace de transport. Oare de ce se numesc aşa? Din aproape în aproape am descoperit cartea despre

Strada Birjarii Vechi apoi am început să cercetăm istoria ei şi… istoria birjei.

Cândva, pe aceste străzi circulau căruţe, birje. Birjarii erau respectaţi, dar consideraţi : „din

popor“; şi astăzi se spune în acest sens ironic: „Vorbeşti ca un birjar!“.

Am făcut un mic plan: vom aduna informaţii şi vom face o pagină web. Credem că va fi

interesant şi pentru alţi colegi. Ne gândeam chiar şi la un forum de discuţii despre întâlniri, mijloace de

transport, dar am renunţat din cauză că timpul nu era în favoarea noastră.

Am fixat pe hartă unde e strada Birjarii Vechi. Era o zonă a oraşului în care nu am fost niciodată,

nu cred că ne vom descurca singuri să ajungem. Am planificat, deci, o excursie „cercetoare“ cu doamna

profesoară imediat după trecera tezelor.

Au trecut şi tezele şi, în sfârşit, a venit ziua călătoriei. Era un frig de îngheţau pietrele dar am

pornit în căutarea străzii. Cu ajutorul trecătorilor, am reuşit să găsim strada căutată. Am făcut poze pe

care urma să le punem în jurnalul de călătorie, pentru a fi cât mai original proiectul.

A trecut şi vacanţa de Crăciun şi ne-am apucat să adunăm toate materialele aduse de fiecare

membru al grupei.

Echipa noastră se strângea tot mai des şi am stabilit clar ce face fiecare: fetele se ocupă de

jurnal, iar băieţii se ocupă de redactarea şi tehnoredactarea site-ului.

Am strâns materialul, am discutat cu doamna profesoară şi am pornit la redactarea lucrării.

În sfârşit, jurnalul este aproape gata, deşi nu

am avut timp să-l completăm în fiecare zi. Pagina web

mergea puţin mai greu, pentru că toată munca îi

revenise unui singur coleg (doar el ştia să creeze site-

ul!).

După multe retuşuri şi modificări pagina web

era gata!

5

După îndelungi zile de muncă, echipa era gata să-şi propună şi să realizeze alte proiecte!

Am ales ca lucrarea noastră să fie o pagină web pentru că aceasta este o formă eficientă de

comunicare şi suntem ecologişti, nu vrem să moară copacii, pădurile. Pentru că suntem ecologişti nu am

printat lucrarea şi am prezentat-o la nivelul şcolii din anul 2050.

Sperăm că vom câştiga!

Andrei Mihăiţă Murariu

Cl. a X-a C

Mesaje de dragoste pentru Valentine`s

Day

« Atît cît voi trăi, inima nu-mi va bate pentru

altcineva, oricît ar fi de bun, frumos, bogat,

vita nobila. Nu-mi voi schimba alegerea nicicînd»

(Poem francez)

„În adevăr şi în adorare voi fi al tău pînă la ultima

suflare”

William Shakespeare(1564-1616)

„Vreau să străbatem drumul vieţii împreună, să devenim o

singură fiinţă, pînă în clipa morţii’’

James Joyce (1882-1941)

„Să nu mai lumineze luna, stelele în veci să nu mai

licarească, dacă vreodată mă voi arăta nevrednic de aura iubirii,

dumnezeiască.”

(Anonim)

„Pe cît de minunată eşti

Pe atîta dragostea-i în mine,

Şi sece mările cereşti

Eu te voi iubi mereu pe tine.

Şi zice marea tinereţii

Şi să se topească pietre-n soare

Va curge fin nisipul vieţii

Iubirea mea-i nemuritoare.”

Robert Burns(1759-1796)

6

„Iubirea mea pentru ea e clară

Precum albia rîului ce trece liniştit

Prin turnul înalt şi mica moară

Predestinat, ca un îndrăgostit

Adînc în sine, mare în afară.”

James Russel Lowel(1819-1891)

„Iubirea noastră a inventat o limbă dincolo de cuvinte

pînă cînd o sută de cuiburi

au prins să cînte

şi răsăritul s-a întunecat.”

Frederic Lawrence Knowles(1869-1905)

„Te vreau pentru totdeauna-zile, ani, eternitate.”

Robert Schumann(1810-1865)

„Timpul zboară, soarele răsare, umbrele cad -

Să treacă toate, doar iubirea e nemuritoare.”

(De pe un cadran solar)

Iulia Stroe

Cl. a X-a C

Sursa: Helen Exley, „Iubirea e nemuritoare”, Ed. Helen Exley Com., 2006

7

Încercări literare:

Cu gîndul la tine Nu pot… nu pot

Acum e seară, Poţi oare să iubeşti Şi mîine e zi Ceva ce nu ai încă ?

Te aştept să vii Poţi oare să trăieşti

Cu ochii spre lună Clipa cea din urmă ?

Cu gîndul la tine Aş vrea să pot atinge… cu privirea

Te aştept să vii la mine Măcar o clipă zîmbetul tău

Deodată... ce aud ? S-adulmec fericirea,

În faţa mea, senin Să uit de tot ce-i rău…

Apari chiar tu, Încerc, încerc şi vreau să zbor

Iubirea mea. Încerc, încerc şi vreau să mor…

Nu pot printre stele s-ajung

Ana Maria Totoroţea Să-ţi fiu mereu aproape…

Cl. a X-a C

Ramona Zetea

Cl. a X-a C

Dragostea

Dragostea şi frumuseţea

Amândouă sunt surori

Fără ele tinereţea

E ca soarele sub nori.

De urât te poţi ascunde

Dar de dragoste n-ai unde

Că oriunde te-ai ascunde

Ea în inimă-ţi pătrunde

Iubirea e un vierme

Ce roade neîncetat

O inimă de fată

Şi-un suflet de băiat.

8

Bobocel cu

bobocel

Se transformă-n bucheţel

Şi-ntîlnire cu-ntîlnire

Se transformă în iubire.

Prietenia

Prietenii se nasc Eu mă simt ca şi cum aş cunoaşte

Orgoliile se sting în cuvinte De o viaţă întreagă

Ecou de singurătate Pe mulţi dintre cei de aici

Purtat în aerul nopţii Este o atmosferă caldă care te îmbie

Ziua îmi răspunde Şi care te face să simţi

Cu lumină din gândire Curcubeul gândurilor unind suflete.

Inimi se contopesc într-un curcubeu

Arcul unind suflete

În incandescenţă aripi se împletesc

În paginile albe

Daniela Cobrescu

Cl. a IX-a F

Ce-nseamnă...

Ce-nseamnă o privire, Ce-nseamnă să iubeşti

Un zâmbet, Tu singur să priveşti?

Un sărut? Ce este acest simplu gând,

Ce-nseamnă-o-amintire, Această simplă voce ce, iată, o aud...

O simplă alinare, Ce poate, acum şi-aici,

Un suflet rătăcit? Un simplu gest gentil,

Ori mai presus de toate În vorbe să transforme?

9

Am fost aici Te-am aşteptat atât...

Şi totul a fost aici mai bine ca acolo...

Am fost pierdut o viaţă, Un chip de înger vesel...

Nu pot să uit cum tu, M-am regăsit în tine,

Cu chip senin de înger, M-ai ajutat atâta,

În inimă-ai pătruns... M-ai readus la viaţă.

Am fost aici, uitat de toţi, Uitând de viaţa mea,

Uitând de toate Am început a te iubi pe tine

Am aşteptat să vii... Şi iată cum iubirea,

Şi ai venit în fine, Făcându-şi loc să iasă,

Mi-ai alinat cu drag, Din tristu-mi suflet negru,

Cumplit de trista viaţă... Răsună fără glas,

Un simplu „te iubesc“, Şi strigă fără sunet.

O simplă mângâiere, Ce-nseamnă să ai viaţă dacă nu poţi trăi?

Pierdută într-un cub. Iubirea este viaţa, iubind tu vei trăi.

Cezar Mihăiţă Raiciu

Cl. a XII-a D

Lecturi la zi

Patul lui Procust

Voluptate, dragoste şi deznădejde, lupta vieţii şi involuţia raţionamentului uman.

Înşelăciunea, ignorarea moralei – toate sunt specifice acestui roman tulburător şi total realist scris de

Camil Petrescu.

Voluptatea este surprinsă în toată splendoarea ei, îndeajuns de multă încât să-ţi provoace

dezgust. Poţi observa cu stupoare că până şi personajului Fred Vasilescu i s-a instalat o stare de greaţă

alături de Emilia. Până la urmă este o nevoie, o trebuinţă fiziologică de satisfăcut; dar te umple de

scârbă, făcând-o cu imoralitate de care nu îţi dai seama pe moment din pricina ispitelor sexuale.

De multe ori în viaţă apar imagini, perspective, întâmplări frustrante cărora le atribuim o

importanţă necondiţionată şi total nefolositoare, provocând o luptă continuă cu propria personalitate,

ajungând de cele mai multe ori la finaluri tragice. Spre exemplu, domnul „Gedeme“, care şi-a irosit

timpul trăgând din greu pentru o cauză inexistentă, umilindu-se în faţa unei „mizerabile“. Folosind

vorbele lui Fred Vasilescu, pot spune că „îmi aminteşte organic de toate indigestiile pe care le-am avut“,

10

observând atitudinea imorală pe care o expune acestă „târâtură“ în faţa unui om ca Ladima. Într-

adevăr, nu era un om foarte îngrijit, din cauza situaţiei lui financiare; dar era cumsecade, bun,

considerat de unii, după moartea lui, unul dintre cei mai lăudaţi (?) poeţi de azi, „un strălucit talent“.

Oare iubirea era mai complexă atunci, decât acum, sau invers? Nu! Şi atunci, la fel ca şi astăzi,

iubirea este un sentiment foarte complex, strâns legat de motivaţia erotică. Aceasta este mult

influenţată de societate. Depinzând de raţionamentul nostru, putem să devenim orbi ca liliecii sau să

devenim cârtiţe, în funcţie de demnitatea fiecăruia, pe care o dobândeşti sau nu, sau să ţinem ochii larg

deschişi, astfel constatând şi eliminând iluziile pe care le clădim cu propria noastră imaginaţie puerilă.

Acum se ivesc alte probleme, atunci nu erau atâtea „Emilii“, găseai câte una pe kilometru

pătrat, să zicem, dar astăzi nu mai ai loc de ele nici pe metrul pătrat pe care şezi frumuşel… Cum? Nu

mă credeţi? Uitaţi-vă atent în stânga sau în dreapta şi vă va fi imposibil să nu zăriţi măcar una!

Romanele de dragoste, în general, sunt tulburătoare, că altfel nu ar mai fi romane de dragoste,

ar fi doar iubiri cu finaluri fericite, comemorate după mai multă vreme. Sincer să fiu, nu ştiu cine le-ar

mai citi dacă nu ar avea final tragic; de fapt, nici nu ştiu ce oameni ar citi astfel de romane; poate doar

profesorii de română şi elevii, care, evident, sunt terorizaţi constant de astfel de romane, fiindu-le

îndesate pe gât cu piciorul.

Precizez că acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare, eventual.

Cât despre Camil Petrescu, „mare autor“, am mai citit de el doar „Ultima noapte de dragoste,

întâia noapte de război“ despre care am auzit că nu e decât o copie fidelă după „Război şi pace“ de

Tolstoi. Oare la bibliotecă găsesc „Război şi pace“? Rămâne de aflat. Până data viitoare, v-am dat şi o

temă pentru acasă. Acum poate citiţi şi voi romanul; după care puteţi să vă prezentaţi la domnul

profesor M. Floarea (la 33 A) să dezbatem acestă temă şi, de ce nu, să facem un alt articol...

Ghe. Cornelius Şoimu

Cl. a X-a C

Caracterizarea Emiliei Rãchitaru

din romanul „Patul lui Procust“ de Camil Petrescu

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), ,, Patul lui Procust“ apare în 1933, la

numai trei ani dupã ,, Ultima noaptea de dragoste întâia noapte de rãzboi“ şi

constituie, pentru literatura românã, un eveniment deosebit consolidând astfel romanul românesc

modern.

Emilia Rãchitaru este o cocotã de lux si o actritã fãrã talent care stârneşte o pasiune

mistuitoare şi inexplicabilã în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima. Vulgara actriţã deţinea

toate scrisorile de dragoste în care Ladima pusese tot sufletul sãu sensibil, toatã puritatea şi

profunzimea simţirii şi pe care le citeşte, consternat, Fred Vasilescu.

Relativismul reflectã opiniile diferite ale personajelor despre eroinã, fiecare percepând cu

subiectivism trãsãturile fizice şi morale ale acesteia. Ladima o divinizeazã, îi pare talentatã ca actriţã, o

considerã o femeie frumoasã, unoeri o crede un copil cu suflet mare, iar el iubeşte aceste nobile calitãţi.

Pentru Fred Vasilescu, Emilia este proastã, insensibilã, total lipsitã de talent ca actriţã, pe scenã

fiind ,,dezastruoasã ca o bucătăreasã pateticã“, deoarece nu se putea încadra în niciun rol, deoarece ea

nu putea întelege decat unul singur – de ,,damã de companie“.

11

Pentru Cibãnoiu, Emilia este ,,o femeie fãrã suflet, o fire netrebnicã, în carnea căreia înflorea

numai ochiul diavolului“, care l-a şi distrus pe intelectualul Ladima, acesta neavând forţa de a i se

încredinţa total lui Dumnezeu, singurul care l-ar fi putut salva.

Trãsãturile fizice contureazã o femeie a cãrei frumuseti ,,caligraficã e uneori jignitoare. Are

capul rotund de tot, cu pãrul pieptãnat, lipit, cu o frunte ca un fragment de sferă [...] aşa de limpede, de

parcã niciunul dintre milioanele ei de strãmoşi n-a încreţit-o vreodatã din cauza vreunui gând“. Ironic,

Fred Vasilescu vede în Emilia o blondã spãlãcitã şi vulgarã atât în gesturi, cât şi în vocabular.

Emilia este de o gravitate prosteascã, mereu încruntatã, dându-şi o importanţã specificã celor

sãraci cu duhul. Dragostea ei este, pentru Fred, penibil de dramaticã, de serioasã şi de calculatã, Emilia

având ,,conştiinţa valorii animalitãţii ei exploateazã totul la rece, cu rânduialã şi socoteşte; gândeşte

vulgar şi grijiliu despre sexul ei, ca un ţãran despre marfã şi hambar“.

De data aceasta, naratorul- personaj e sarcastic. Ladima vede însã în ea, femeia idealã, care

însã nu are nicio legăturã cu femeia realã. Determinatã de interes, relaţia ei cu Ladima se justificã prin

eventualele servicii pe care acesta i le-ar fi putut face, fie ca articol favoarabil scris despre ea în ziarul

,,Veacul“, fie printr-un bilet de favoare la spectacol, ori chiar prin obţinerea unui rol, graţie influenţei

pe care o avea Ladima ca gazetar asupra directorului teatrului, mai ales pe când era el însuşi un

director de temut la ziarul „Veacul“.

Fred Vasilescu chiar face o comparaţie între doamna T, pe care o considerã o fire sensibilã,

delicatã, discretã şi Emilia, pe care o crede o femeie falsã: ,,(...) Emilia, de pildã, are ceva dintr-o

unealtã prost conducãtoare de electricitate, care îţi dã totdeauna impresia unei baterii descãrcate, din

pricina proastei fabricaţii, doamna T, pare străbătutã necontenit de un fluid, care o face excesiv sexualã

chiar în gesturile inerte la celalalte femei“.

Insensibilã la sentimente puternice, iubirea Emiliei „jigneşte, cum jigneşte conversaţia ei atunci

când vorbeşte cu importanţã şi cu «radicale»“, fapt ce-l face pe criticul G. Călinescu sã o numeascã

,,bestie incultã“, afirmând totodatã cã Emilia întruchipeazã ,,femeia de toate zilele“.

Camil Petrescu, un romanciar care a realizat o literaturã intelectualã, valorificând ideea cã

actul scrisului este, în primul rând, ,,o experienţã spiritualã, o formã de confesiune destinatã sã atingã

suprema sinceritate şi sã ducã la o revelaţie existenţialã“. (Ov. S. Crohmălniceanu, „Literatura românã

între cele douã razboaie mondiale“).

Iulia Stroe

Cl. a X-a C

Bibliografie: romanul „Patul lui Procust“ de Camil Petrescu, Bucureşti, Editura Gramar, 2007; Mariana Badea,

„Limba şi literatura românã“, Bucureşti, Editura Badea şi Professional consulting, 2006.

Mic dicţionar de simboluri

12

Aurul

Considerat prin tradiţie că este cel mai pretenţios dintre metale, aurul este metalul

perfect.

În India se spune că aurul ar fi lumina minerală, este definit ca un produs al focului

solar, regal, ba chiar divin. În anumite ţări carnea zeilor era făcută din aur, cea a faraonilor

egipteni de asemenea.

Aurul-lumină reprezintă, în general, simbolul cunoaşterii, yang-ul esenţial. Aurul – spun

Brahmanele (culegerea de texte şi comentarii la Veda) – este nemurirea.

S-a descoperit în Urali o legătură între aur şi şarpele mitic: Marele Şarpe al pământului,

Marele Tartor este stăpânul aurului. Aurul aduce fericire dacă e folosit cum trebuie, adică

pentru aflarea cunoaşterii; dacă nu, el grăbeşte pieirea proprietarului.

Metal ambiguu, aurul prezintă şi dualismul originar: este o cheie ce poate deschide

multe uşi.

Pentru triburile bambara, aurul simbolizează, de asemenea, focul purificator, iluminarea.

Cuvîntul sanuya care poate fi tradus prin puritate, este construit din sanu care înseamnă aur.

În tradiţia greacă, aurul evoca soarele şi întreaga simbolistică: fecunditate, bogăţie,

dominaţie, centru al căldurii, dragoste, dăruire, cunoaştere.

Aurul a fost şi unul dintre simbolurile lui Iisus: lumina, soarele, orientul. Aşa înţelegem

de ce creştinii L-au reprezentat uneori pe Iisus Hristos cu părul blond auriu, ca pe Apollo (zeul

Soarelui) şi i-au aşezat o aureolă pe cap.

Numai că aurul e o comoară ambivalentă.

Dacă aurul-culoare şi aurul-metal pur sînt simboluri solare, aurul

monedă reprezintă un simbol al pervertirii şi exaltarii impure a

dorinţelor, materializarea celor spirituale, o degradare a nemuritorului

în muritor.

Lebăda

13

Din Grecia antică şi până în Siberia, trecând prin Asia Mică, de la popoarele slave la cele

germanice, un ansamblu impunător de mituri, tradiţii şi poeme celebrează lebăda, pasăre

imaculată, care prin albul, forţa şi graţia sa constiutuie o vie epifanie a luminii.

Există totuşi două feluri de alb, două lumini; cea a zilei, solară şi masculină; cea a nopţii,

lunară şi feminină. După cum lebăda o întruchipează pe una sau pe cealalaltă, simbolul său se

îndreaptă într-un sens diferit.

Bureaţii povestesc că un vînător a surprins odată trei femei splendide care se scăldau

într-un lac singuratic. Erau nişte lebede care îşi lepădaseră veşmîntul de pene ca să poată intra

în apă. Omul fură unul dintre aceste veşminte şi îl ascunse, din care cauză, după baie numai

două dintre femeile-lebede îşi putură lua zborul regăsindu-şi aripile. Pe cea de-a treia, vînătorul

o luă de nevastă. Ea îi dărui unsprezece fii şi şase fiice, apoi îşi îmbracă haina şi-şi luă zborul,

după ce îi spuse : ,,Voi sînteţi făpturi terestre şi veţi rămîne pe pămînt, pe cînd eu nu sînt de aici,

eu vin din cer şi acolo se cuvine să rămîn. În fiecare an, primăvara, cînd ne veţi vedea trecînd în

zbor spre miazănoapte, în fiecare toamnă, cînd vom coborî spre miazăzi, veţi serba trecerea

noastră prin ceremonii rânduite anume“.

Victor Magnien spune în lucrarea sa despre misterelede la Eleusis, că lebedele

simbolizează forţa poetului şi a poeziei. Ea va fi simbolul poetului inspirat, al preotului sfînt, al

bradului nordic etc.

La prima vedere, mitul Ledei pare să reia aceeaşi interpretare, masculină şi diurnă, a

simbolului lebedei. Cercetîndu-l mai îndeaproape, observăm totuşi că, dacă Zeus s-a

preschimbat în lebădă pentru a se putea apropia de Leda, aceasta s-a întîmplat, precizează

mitul grec, după ce ea s-a metamorfozat în gîscă spre a scăpa de el.

În Extremul Orient, lebăda este şi simbolul eleganţei, al nobleţei şi al curajului. De

aceea, potrivit spuselor lui Lizi, mongolii i-au dat împăratului Mu din dinastia Zhu să bea sînge

de lebădă. Ea este simbolul muzicii şi al cîntecului, în vreme ce gîsca sălbatică, a cărei

suspiciune este cunoscută, este simbolul prudenţei, folosită în Yijing, pentru a indica etapele

unei înaintări prudente. Iar acestă mişcare progresivă este, fireşte, susceptibilă de o

interpretare spirituală.

În textele celtice, majoritatea fapturilor de pe lumea cealaltă care, dintr-un motiv sau

altul, pătrund în zona terestră, iau înfăţişarea lebedei şi călătoresc cîte două, legate printr-un

lanţ de aur sau de argint. Pe multe opere de artă celtice, apar cate două lebede, fiecare de cîte

o parte a bărcii solare pe care o însoţesc în călătoria ei pe oceanul ceresc. Venind dinspre

miazănoapte sau înapoindu-se pe acolo, ele simbolizează stările umane pe cale să se elibereze

şi să se întoarcă spre Principiul suprem.

Lebăda face parte şi din simbolistica alchimiei. A fost întotdeauna privită de alchimişti

drept o emblemă a mercurului. Are şi culoarea şi mobilitatea acestuia, precum şi volatilitatea

prin capacitatea de zbor datorată aripilor sale. Lebada exprimă un centru mistic şi unirea

contrariilor (apa-focul), unde se regăseşte valoarea sa arhetipală de androgin. ( A se răsfoi şi

Basile Valentin, Les clefs de la Philosophie, Ed. De Minuit, Paris, 1965, p. 152).

Iulia Stroe

Cl. a X-a C

Sursă: Dicţionar de simboluri, volumele 1 şi 2. Autorii sînt: Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Bucureşti,

Ed. Artemis, 1995.

14

Români celebri DUMITRU DINTRE STELE

Generalul Prunariu – eroul unei aventuri unice, care l-a propulsat în

istorie

Singurul cosmonaut român activ a adus printre astre două sticle de

coniac ,,Drobeta“, de cinci stele

În aprilie 1977 aproape 150 de români au candidat pentru un loc de cosmonaut în cadrul

programului ,,Intercosmos“. Toţi au fost respinşi. La acel moment, se părea că România nu are

nici măcar un candidat apt pentru zborul cosmic. Totuşi, un braşovean avea să ajungă, patru ani

mai tîrziu, la bordul staţiei spaţiale Saliut 6. A rămas eroul de legendă al unui moment istoric

pentru ţara noastră şi deţinătorul unor decoraţii care, actualmente, nu-l ajută la nimic.

S-a născut la 27 septembrie 1952 într-o casă de pe Strada Ghiocelului, din Dîrste, lîngă

Braşov. Atunci cînd ruşii au lansat primul satelit artificial, l-a desenat după o poză din ziar.

Avea numai cinci ani. La şase ani, a făcut primul său ,,antrenament vestibular“, cum cu umor îi

spune : ,,M-am învîrtit prea mult cu un avion legat cu sfoară şi mi s-a făcut rău.“

Pe lîngă faptul că schiul a fost una dintre pasiunile sale, Dumitru Prunariu era fascinat de

aviaţie şi a urmat cu încăpăţînare drumul spre stele. A absolvit Facultatea de Aeronave în 1976.

La 20 martie 1978, în prezenţa cîtorva oficialităţi, a unui detaşament de pionieri şi a unui car

de reportaj TV al armatei, pe baza militară Otopeni, Dediu şi Prunariu îşi începeau aventura lor

de cosmonauţi.

Pregătirea pentru zbor se făcea în aparate construite pentru a fi lansate, cu singura diferenţă

că avea comenzile conectate la pupitru exterior. Lipsa gravitaţiei se simula pe un aparat de zbor

gol, special pregătit.

Mică enciclopedie spaţială :

15

•12 aprilie 1961, primul om care zboară în spaţiu: Iuri Gagarin;

•În 1965, ţările comuniste au hotărît să-şi dezvolte colaborarea în domeniul cercetării şi utilizării

spaţiului cosmic prin programul ,,Intercosmos“. Sovieticii ofereau infrastructură pentru lansările

în spaţiu şi specialiştii necesari;

•În Orăşelul stelar, începînd cu 1978 au fost pregătiţi cîte doi cosmonauţi candidaţi din Ungaria,

Bulgaria, Cuba, Mongolia, România şi Vietnam, zborurile făcîndu-se în ordinea alfabetului rus;

•În 1980, la zborul cosmonautului bulgar, nişte probleme tehnice provocate de un meteorit care

lovise nava au produs panică, tot programul spaţial sovietic fiind amînat pentru un an;

•Nava cu care a zburat Prunariu a fost lansată pe orbită la o altitudine de 250 kilometri de o

rachetă purtătoare Saliut şi avea o greutate de 7 tone. Viteza rachetei a fost de 7,85 km/s;

•Dumitru Dorin Prunariu a fost cel de-al 104-lea cosmonaut al lumii cu un zbor de 7 zile, 20 de

ore, 41 de minute şi 52 de secunde;

•În momentul de faţă, Agenţia Spaţială Română participă la mai mult de 20 de programe

spaţiale;

•Costul pregătirii unui om pentru a executa un zbor în spaţiu se ridică la aproape 20.000.000 $.

Ana-Maria Totoroţea

Cl. a X-a C

Sursa: ziarul « Evenimentul zilei », nr. 3185, duminică 3 noiembrie 2002, pag. 7, autor: Doru Colrez.

ESEURI

A avea sau a fi ?

Deşi am ajuns şi în anul 2008, parcă am fi tot în vremurile trecute! Printre lucrurile

schimbate s-ar număra tehnologia care a avansat; clădirile sunt din ce în ce mai luxoase, înalte

şi spaţioase.

Datorită faptului că Romania a intrat în Uniunea Europeană, probabil unii s-au gândit că

acum ar trebui să se poarte mai civilizat, să fie mai cultivaţi; dar nu pe toţi îi preocupă acestea.

Pot spune că vânătoarea de bani încă a rămas şi în timpurile noastre şi cred că va continua şi de

aici încolo. Această lăcomie după bani era simţită şi pe vremea lui Ion, personajul principal din

16

romanul Ion de Liviu Rebreanu şi este chiar de actualitate, pentru că şi pe atunci ca şi acum,

multe persoane încearca să-şi găsească pe cineva care este bogat şi se gândesc cum să profite de

acea persoană.

Mulţi dintre noi am vrea sa avem o viaţă de lux, să ne permitem orice, când vrem.

Majoritatea fetelor şi băieţilor caută adesea parteneri înstăriţi (cum menţionam şi mai

sus) deoarece vor să fie ca ei, dar să-i şi răsfeţe, fără să aibă grija banilor. Acest lucru este de

scurtă durată, de multe ori se întâlnesc cazuri de acestea în adolescenţă, dar când va veni vremea

căsătoriei, tot după acest „principiu“ o să alerge?

Dar ce s-a întâmplat cu iubirea adevărată? Atunci când se dorea ca fiecare să-şi găsească

sufletul pereche, să afle pe cineva cu care să aibă cât mai multe în comun? Mai există aşa ceva?

Oare am devenit prea materialişti?

Cam multe întrebări; dar oare ce variante de răspunsuri avem?

Astăzi, totul a devenit greu, începând de la capitolul şcoală, continuând cu serviciul,

până la neînţelegerile dintre oameni care, de multe ori, sunt cauzate de stres şi de faptul că

aproape toată viaţa muncim, învăţăm ca să ne fie bine şi nu mai avem timp de relaxare…

Relaţiile dintre oameni s-au deteriorat în timp, multe sunt bazate pe interes, şi nu pe

iubire, pe încredere şi puţini mai tânjesc să fie mereu alături de persoana dragă. Dar oare mai

sunt cazuri aşa de grave, precum se întâmplau în romanul Ion de Liviu Rebreanu, în care

personajul principal a recurs la violenţă, la înşelăciuni, la minciuni şi la şantaj pentru a se

îmbogaţi cu cât mai mult pământ?

Am mai văzut şi eu pe ici, pe colo cazuri de genul acesta: o fată îl minţea pe logodnicul

ei că-l iubeşte şi că vrea să fie toată viaţa cu el, dar aceste lucruri erau simple aparenţe, pentru că

ea urmărea a se îmbogaţi de pe urma căsătoriei (şi este destul de des întâlnit acest exemplu, din

păcate).

Aceasta e lumea actuală – o mască: la suprafaţă zâmbeşte larg şi blând, dar înăuntru are

viclenie diabolică! În minţile multora încolţesc încă numeroase idei egoiste...

Stroe Iulia

Cl. a X-a C

PERSONALITATEA

Înainte de a explica personalitatea, trebuie să definim persoana. Pentru a înţelege omul,

trebuie să acceptăm, că din punct de vedere universal, el este ca toţi ceilalţi, după normele de grup,

este o parte dintre oameni, iar prin natura sa el este unic.

Şi totuşi...

Există patru tipuri de temperamente fundamentale: colericul, sangvinicul, flegmaticul şi

melancolicul.

Colericul este neliniştit, nerăbdător, predispus la furie violentă, dar şi la afecţiuni neobişnuite,

extravertit, foarte comunicativ, orientat spre prezent şi viitor. Are o voinţă

accentuată, este pasional, are parte de reacţii bogate şi intense. Aş putea da un

17

exemplu de persoană: P.M., care este un om foarte neliniştit şi se enervează uşor. Este genul omului

care se crede stăpân peste toţi cei din jur, nu suportă să fie refuzat şi, mai ales, vrea să se facă

„înţeles“ cu vorbe şi fapte urâte. L-aş sfătui să-şi schimbe comportamentul şi să se mai informeze în

legătură cu poziţia lui, cu statutul lui în lume.

Sangvinicul este echilibrat, sociabil, dinamic, mulţumit de sine, superficial, inconstant. Poate

aştepta fără o încordare chinuitoare şi poate să renunţe fără a suferi prea mult.

Este mereu bine dispus, dar trăirile sale sunt fluctuante şi inegale. Un exemplu ar

fi F.M., care are foarte multă energie şi poate renunţa cu uşurinţă la ceva fără să

sufere. Este o persoană sociabilă, dar pentru el totul e o joacă. Nu ştie ce e

responsabilitatea. După opinia mea, ar trebui să se poarte mai matur şi să înveţe

ce înseamnă responsabilitatea.

Flegmaticul este un om lent în tot ceea ce face, deosebit de calm, tolerant,

perseverent, de regulă introvertit, puţin comunicativ şi orientat mai mult spre

trecut. Se adaptează greu şi reacţionează la fel de greu. Deşi pare

insuficient dezvoltat din punct de vedere afectiv, ajunge la sentimente

extrem de consistente şi durabile. Un exemplu ar fi T.S., care este timidă

şi introvertită. Am observat că stă mai mult „în spate”, adică nu îi place să

fie în atenţia celorlalţi. Uneori e bine să fii aşa, dar trebuie să ştie să-şi

exprime şi părerile când este nevoie. Cred că-ar fi bine Să încerce să se

facă remarcat de celilalţi, bizuindu-se pe atuurile pe care le are şi să fie mai comunicativ.

Melancolicul este sensibil, deosebit de emotiv, perseverent. Are

dificultăţi în adaptarea socială, predispoziţii spre anxietate şi depresie,

neîncredere în sine, pesimism. Este responsabil şi are simţul datoriei. Aici am

ca exemplu pe G.A., care uneori e glumeţ şi bine dispus, dar alteori e irascibil

şi nervos şi devine chiar violent dacă îl întrebi ceva. Ar trebui, poate, să fie

mai atent atunci când este nervos. Încet-încet e posibil să devină mai

temperat dacă acceptă că nu trebuie să-şi verse nervii pe oricine şi să fie mai comunicativ.

În funcţie de orientarea către lume, Carl G. Jung a împărţit oamenii în trei categorii:

extravertitul, introvertitul şi ambivertul.

Extravertitul este foarte interesat de lumea exterioară, de persoane şi obiecte, este foarte

comunicativ, sociabil, optimist şi se adaptează cu uşurinţă condiţiilor de viaţă.

Introvertitul îşi canalizează energia asupra lumii sale interioare, construindu-şi propriul său

univers; este rezervat, timid, greu de pătruns şi manifestă tendinţe de izolare şi anxietate.

Ambivertul este cel care împrumută caracteristici de la extravertit şi de la introvertit.

Să reţinem faptul că personalitatea este formată din temperament şi caracter, două noţiuni

care nu trebuie confundate. Dacă temperamentul se referă la însuşirile ereditare ale omului,

caracterul reprezintă structura morală dobîndită a personalităţii.

Personalitatea se schimbă odată cu tine, iar în timp devii, de fapt, ceea ce ţi-ai propus.

Iulia STROE

Cl. a X-a C

Bibliografie: „Terra Magazin“, nr.5 (155), mai 2007.

18

Sfaturi de viaţă

Am ales pentru acest număr următoarele sfaturi :

„Speranţa este discretă dar puternică. Îndură totul, fără sprijin.

Supravieţuieşte fără lumină. Face viaţa posibilă.“

Pam Brown*

● Ştiţi vorba aceea: speranţa moare ultima. Chiar dacă se întâmplă să

treceţi prin perioade dificile, trebuie să vă rămână speranţa că în viitor o să

fie bine şi că problemele o să se rezolve. Trebuie doar să încercaţi să

gândiţi pozitiv şi să nu vă lăsaţi umbriţi de tristeţe, depresii şi gânduri

negre.

„Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor visuri.“

Anna Eleanor Roosevelt**(1884-1962)

● Îi dau dreptate lui Eleanor Roosevelt în privinţa visurilor, deoarece,

pentru îndeplinirea unui vis, trebuie să i se găsească un loc în inimă ca el

să capete forţă şi să crească, chiar dacă la momentul respectiv pare

irealizabil. Aşa ar trebui să facă fiecare. De exemplu, am întâlnit o

persoană care nu credea că o să-şi îndeplinească visul deoarece era

înconjurată de multe probleme, dar i-am dat ca sfat să nu-şi părăsească

visul deoarece nu se ştie când va veni ziua împlinirii lui.

19

Note:

*Pam Brown s-a născut în 1948 în Victoria dar majoritatea timpului a locuit la Sydney.

Este o poetă australiancă. A lucrat la publicaţia Overland din 1997 până în 2002.

În 2004 a luat New South Wales Premier’s Literary la ediţia Dear Deliria: New şi selected Poems. În

1971, Pam Brown a publicat 40 de romane şi 4 ediţii (brosuri) de poezii şi proză incluzând: Dear Deliria,

This word. This place (1994), 50-50 (1997), Cafe sport (1979).

** Anna Eleanor Roosevelt s-a născut la 11 octombrie 1884 şi a murit la 7 noiembrie 1962. A fost o

lideră politician. S-a născut în New York. Primul dintre cele 35 de premii l-a primit la Doctor of Humane

Letters la 13 iunie 1929 şi ultimul la Doctor of Laws în iunie 1962. În iunie a fost premiată la Drepturile

umane ale Uniunii Europene.

A făcut şi un film pe nume Sunrise at Compobello cu Greer Garson în 1960. În 1961 toate volumele

biografice pe care le-a scris în anul 1937 au fost publicate în Autobiografia lui Eleanor Roosevelt în

anul 1961. A murit în 1962 în apartamentul ei din Manhattan la 78 de ani.

Iulia Stroe

Cl. a X-a C

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki

Sînteţi tocilari ?

Capacitatea de a învăţa este cea mai importantă abilitate pe care o putem dezvolta. Ai carte, ai

parte – spune o vorbă din bătrâni. Pentru a înţelege mai bine modul în care preferi să înveţi şi să

prelucrezi informaţiile, îţi propunem un chestionar cu 24 de întrebări şi trei variante de răspuns: adesea

– A, uneori – U şi rar – R. Urmăreşte cu atenţie enunţurile de mai jos şi marchează X în spaţiul

corespunzător fiecărei afirmaţii alese.

Foloseşte ceea ce afli din interpretarea rezultatelor pentru a dezvolta, cu mai mult succes,

strategiile de învăţare care se potrivesc cel mai bine cu stilul tău personal. Răspunde sincer la fiecare

enunţ.

A U R

1. Mi se mai întâmplă să mai mă joc cu creionul ţinut în buzunar. □□□

2. Decât să fac tot felul de calcule, prefer să fac grafice şi schiţe. □□□

3.Dacă scriu ceva de mai multe ori, reţin foarte uşor. □□□

4.Când sunt la şcoală, îmi face plăcere să scriu şi să iau notiţe. □□□

5. Îmi amintesc mai bine un subiect dacă ascult o lecţie care include informaţii,

20

explicaţii şi discuţii. □□□

6. Îmi place să realizez manual tot felul de lucruri. □□□

7. Când am de argumentat ceva, caut să folosec planşe,modele sau exerciţii practice □□□

8. Mi se spune că am ureche muzicală. □□□

9.Chiar şi pe timp nefavorabil înţeleg şi urmez cu uşurinţă indicaţiile de pe o hartă. □□□

10.Când am de studiat o limbă străină, cel mai bine mă descurc ascultând lecturi şi

casete. □□□

11. În cazul unor cuvinte mai dificile, reuşesc să le reţin mai bine rostindu-le cu voce

tare. □□□

12. Înţeleg mai bine o ştire dacă o citesc în ziar, decât dacă o ascult la radio. □□□

13. În timp ce învăţ simt nevoia să fac şi un alt lucru (să mănânc...). □□□

14. Cea mai bună metodă de a reţine o temă este să încerci să-ţi imaginezi subiectul. □□□

15. Învăţ mult mai uşor pronunţia unor cuvinte folosind diferite combinaţii de litere. □□□

16. Prefer să ascult o lectură de calitate, decât să citesc aceeaşi expunere în formă

scrisă. □□□

17. Mă descurc bine în desenarea unui cub mozaic sau a unor labirinturi. □□□

18. În timp ce învăţ obişnuiesc să ţin ceva în mână (un creion, pix etc.). □□□

19. Decât să citesc ştirile în ziar prefer să le ascult la radio. □□□

20. Prefer să obţin informaţiile despre un lucru interesant din surse sigure. □□□

21. Înţeleg mai bine ce am de făcut când urmez indicaţii verbale, şi nu scrise. □□□

22. În prezenţa altor persoane, mă simt destul de degajat(-ă). □□□

23. Pentru înţelegerea unui lucru, solicit explicaţii recurgând chiar la unele scheme

şi grafice. □□□

24. În prezentarea unei lecţii, prefer să văd subiectele scrise pe tablă. □□□

21

ATENŢIE !

În vederea stabilirii profilului tău, acordă pentru fiecare variantă de răspuns (bifată)

următoarele puncte: Adesea (A) = 5 ; Uneori (U) = 3 ; Rar (R) = 1. Fă suma punctelor de pe fiecare

coloană prezentată mai jos, scorul cel mai mare indicând stilul de învăţare care îţi este caracteristic.

REZOLVARE!

Preferinţă vizuală(PV) Preferinţă auditivă (PA) Preferinţă tactilă(PT)

Nr. Crt. Punct Nr. Crt. Punct Nr. Crt. Punct

2 5 1

4 8 3

9 10 6

12 11 7

14 16 13

17 19 15

20 21 18

24 23 22

Total: Total: Total:

Dacă înveţi mai ales vizual (PV), asigură-te prin toate mijloacele că ai luat în considerare materialele

necesare. Foloseşte hărţi, schiţe, notiţe şi imagini. Exersează vizualizând sau imaginându-ţi cuvinte şi

noţiuni. Notează-ţi pentru a putea revedea rapid şi ori de câte ori este nevoie. Ai puterea de a-i uimi pe

cei din jur prin cunoştinţele tale.

Dacă învăţarea se bazează pe preferinţe auditive (PA), atunci foloseşte mai ales casete (CD-uri).

Înregistrează-ţi lecturi pentru a te ajuta să-ţi completezi notiţele luate. Ascultă, ia notiţe de pe text şi

revino asupra lor în mod frecvent. Important pentru tine este şi locul pe care-l ocupi în sala de curs. Ai

şansa să înveţi lecţia din clasă, chiar dacă există riscul să pari un mic tocilar.

Dacă înveţi mai ales pe baza simţului tactil (PT), urmează cuvintele în timp ce le pronunţi. Este bine să

scrii de mai multe ori ceea ce trebuie să înveţi. Important este să ai tot timpul o ciornă pe care o poţi

folosi în scopul amintit. Asociază lecţiile cu lucruri din lumea reală sau cu evenimente. Ai în vedere şi

posibile fişe de studiu. Datorită inteligenţei tale, lucrurile sînt ca şi rezolvate .

Iulia Stroe şi Andrei-Mihăiţă Murariu

Cl. a X a C

Text preluat din cartea „Teste psihologice pentru orientarea în carieră şi autocunoaştere“ .

Din viaţa culturală a Terrei:

A amuţit cîntecul…

22

Considerat „gigantul secolului XX“, tenorul Luciano Pavarotti s-a stins din viaţă.

Luciano Pavarotti, cel mai faimos cîntăreţ de operă al generaţiei sale, a încetat din viaţă în

vila sa din oraşul natal Modena, după o lungă bătălie împotriva cancerului de pancreas. Avea 71

de ani. De la marele Caruso încoace, Pavarotti „a fost unul dintre puţinii artişti care a ajuns la

sufletele tuturor oamenilor din lume, din toate mediile sociale“, cum afirma un comunicat dat

publicităţii de Covent Garden.

Starea de sănătate a celui care a fost unul dintre cei mai cunoscuţi tenori ai lumii s-a deteriorat în

ultimul an, dar anunţul decesului lui Pavarotti, supranumit „Big Luciano“, din cauza fizicului

impozant, a suscitat o mare emoţie. Tenorul a fost vegheat pînă în ultima clipă de soţia sa, Nicoleta, şi

de cele patru fiice, Lorenza (45 ani), Cristina (43 ani), Giuliana (30 ani) şi Alice (4 ani). Starea sa s-a

agravat în noaptea de miercuri spre joi. Cu o zi înainte îşi pierduse cunoştinţa. Decesul nu a fost

anunţat imediat, dar s-a răspîndit cu viteza fulgerului pe cale neoficială. Pavarotti a fost operat de

tumoare la pancreas. După o perioadă de remisie, starea sănătăţii sale s-a deteriorat. La 8 august a fost

internat în urma unei infecţii pulmonare. La 25 august a revenit la Modena. Funeraliile au avut loc în

oraşul sau natal. Ultima apariţie publică a lui „Big Luciano“ a avut loc la ceremonia de deschidere a

Olimpiadei de Iarnă de la Torino, în februarie, anul trecut, când a interpretat „Nessun dorma“, aria din

ultimul act al operei „Turandot“ de Giacomo Puccini. Ultimul concert l-a susţinut la Taipei, în

decembrie 2005.

Dar cine a fost, de fapt, Luciano Pavarotti – mă veţi întreba. Am aflat pentru cititorii revistei

următoarele:

Luciano Pavarotti a fost „primul tenor care a democratizat opera“ s-a născut la 12 octombrie 1935, la

Modena, în familia unui brutar, fiind singurul copil la părinţi. În copilărie, a fost mai interesat de fotbal

decât de muzică şi a intrat în echipa locală. A cântat pentru prima data în cor alături de tatăl său, care

era un mare iubitor de operă şi un tenor amator talentat. La operă, a debutat la 29 aprilie 1961, în rolul

studentului Rodolfo din „Boema“ lui Giacomo Puccini. După seria de succese înregistrate în Italia, a

urmat consacrarea internaţională pe scenele teatrelor de operă din Amsterdam, Viena, Zurich şi Londra.

Marele tenor a cântat pentru prima dată în Statele Unite în 1965, la Miami, în opera „Lucia di

Lammermoor“, a compozitorului Gaetano Donizetti, alături de Joan Sutherland, ei formând ulterior un

duet consacrat. Încununarea carierei sale a fost tot în Statele Unite, în 1972, când Pavarotti a avut o

prestaţie de excepţie pe scenă, atacând cu mare uşurinţă tonurile cele mai înalte. Din acel moment, au

fost vândute în toată lumea milioane de discuri pe care erau înregistrate arii celebre din opere sau

simple canţonete din repertoriul muzicii italiene.

Faima sa a crescut şi mai mult în 1990, când a susţinut o serie de concerte cu prilejul Campionatului

Mondial de Fotbal din Italia, alături de alţi doi mari tenori ai momentului, spaniolii Placido Domingo şi

Jose Carreras. Cei trei mari tenori au început un turneu în toată lumea, care s-a bucurat de un succes

imens. În 1992, la concertul susţinut în Hyde Park în prezenţa prinţului Charles şi a prinţesei Diana, au

participat 150.000 de spectatori. La New York, audienţa a depăşit jumătate de milion, iar la Paris a

ajuns la 300.000. Pavarotti a cântat, de asemenea, alături de staruri ale muzicii pop, precum Sting,

Bono şi Bryan Adams.

În martie 2004, după punerea în scenă a operei Tosca de Puccini, a fost aclamat continuu timp de 11

minute. În acelaşi an, el a anunţat că în 2005 va începe un turneu de adio în care urma să cânte în 40 de

oraşe mari ale lumii, dar problemele de sănătate nu i-au mai permis să-şi ducă la îndeplinire acest ultim

23

proiect. Pavarotti este recunoscut drept primul tenor care a reuşit să „democratizeze" opera pentru

marele public.

În final, lansez o întrebare iubitorilor de operă: cînd a evoluat tenorul italian în România şi

împreună cu ce altă renumită cîntăreaţă?

Apostol Liviu

Cl.a XI-a D

Cum vorbesc/scriu Unii... Îmi continui rubrica fiindcă, din păcate, greşelile de exprimare abundă încă în limba vorbită şi

scrisă…

☻Un autor respectabil, cu rubrici permanente în cotidiene şi reviste, a absentat, probabil, la ora

de gramatică dedicată în şcoala generală adjectivului. Altfel cum să explicăm expresia atît de special

(Daniel Cristea Eanche, Convorbiri cu Octavian Paler, în „România literară“, nr. 19, din 18 mai 2007, p.

11), ştiut fiind faptul că adjectivul special nu admite grade de comparaţie, el însemnînd ieşit din comun,

excepţional (cf. DEX)?...

☻ Într-o epocă bezmetică din punct de vedere lexical – cînd mii de neologisme au năvălit în

limbă, graţie apetitului ieşit din comun al jurnaliştilor, cu sute de enunţuri zilnic formulate strîmb, peltic

ori dezacordat etc. etc. – citesc un articol de teorie literară în care apar bizarerii terminologice precum:

bricolează, rizomatică, tardomodernism, arta nepreciziei în cinetică, teoria haosului, estetica

informaţională etc. Iată o mostră din acest text aproape ininteligibil: „M. Horia Simionescu bricolează o

structură romanescă rizomatică, rupînd orice înţeles al literaturii mimetice şi al ideologiei

propagandistice (…)“ (Lucia Simona Dinescu, Strategii literare, în „România literară“ nr. 16 din 27

aprilie 2007, p. 10). Las pe doritori să continue… „beţia de cuvinte“ din respectiva publicaţie!...

24

☻ O reclamă dintr-o revistă cu difuzare gratuită inclusiv în liceul nostru, anume „Şapte seri“ (nr.

6/ decembrie 2003) ne propune un „Joc – incredibil de irezistibil“. Ambele adjective din sintagma citată

au valoare superlativă, aşa încît alăturarea lor produce un dublu pleonasm!

☻ În fine, redau, fără comentarii, spre analiza şi amuzamentul celor preocupaţi de puritatea

limbii noastre nişte… „perle“: • „Dar pasărea căzută“ reprezintă o metaforă care poate însemna viaţa

care dispare zborul sufletului… •În acea vreme elevii trebuiau să devină ţaranii, ţăranii să devină

proletar, proletarii – activişti, iar activişti să devină intelectuali, iar în ziua de azi elevii îşi pot face propiul

viitor cu mîna lor, nu sunt obligaţi să devină ţărani, elevii sunt obligaţi să facă zece clase… •Poezia lui

Mircea Dinescu care se intitulează „Hau-hau“ conţine confruntări etice şi civice deoarece în

text sunt nişte neadevăruri dar care autorul încearcă să le reducă cît mai mult.

Prof. Mihai Floarea

Sănătate: Dacă vor, elevii pot mânca mai sǎnǎtos!

Cel puţin aceasta se urmăreşte printr-un proiect de lege

aprobat de Senat conform căruia produsele nesănătoase

vor fi interzise la vânzare în şcoli. Ministerul Sǎnǎtaţii va

elabora o listǎ a alimentelor nerecomandate

copiilor, printre care se vor afla sucurile acidulate,

chipsurile, câteva produse de patiserie şi alte

produse care conţin aditivi şi substanţe

nesănătoase. Comercializarea acestora va fi

interzisǎ în grădiniţe, şcoli şi licee. De asemenea,

meniurile servite în cantinele din unităţile de

învǎţǎmânt vor fi avizate de către specialiştii în nutriţie, acreditaţi de Ministerul Sǎnǎtăţii.

De anul viitor va intra în vigoare această lege. Pânǎ atunci însǎ, comericianţii îşi fac

provizii cu cele mai bine vândute produse, cât mai au încǎ voie .

Am mai aflat că un domn profesor doctor Gheorghe

Mencinicopschi a analizat mai multe produse de pe piaţă. Iată

câteva exemple.

Unele din cele negative:

Viva Snacks, pernuţe cu multe calorii

Profesorul ne avertizează că, prin conţinutul foarte ridicat în glucide din care aproape

jumătate sunt zaharuri rapide, cu un index glicemic ridicat, produsul stresează

pancreasul, determinând hipersecreţia de insulină. De asemenea, din cauza

25

conţinutului ridicat de lipide, din care mai mult de jumătate sunt acizi graşi saturaţi şi

din cauza conţinutului foarte mic de colesterol, produsul predispune la apariţia

bolilor cardiovasculare.

Măgura – două straturi pufoase umplute cu E-uri

Specialistul Gheorghe Mencinicopshi explică, pornind de la eticheta produsului, că

prăjitura Măgura este un aliment dezechilibrat nutriţional, bogat în zaharoză, cu

index glicemic foarte ridicat, cu grăsimi vegetale hidrogenate periculoase pentru

sănătate şi un întreg arsenal de aditivi alimentari.

Crispy Grissini cu ulei de măsline

Doctorul spune că eticheta nutriţională a acestui produs nu este corectă şi numai

prin simplul fapt de a aduna procentele nutrienţilor rezultă că are un conţinut de

substanţă uscată de doar 15,62%. Pe ambalaj ni se spune că ar conţine o

semnificativă cantitate de ulei de măsline, ceea ce i-ar conferi o calitate superioară,

însă rezultă, după calcul, că aceasta se găseşte, de fapt, în cea mai mică proporţie în

produs.

Tableta de ciocolată Laura

Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopshi avertizeazã cã „deşi

produsul nu are etichetă nutrioţională, din compoziţie reiese că are

o densitate calorică foarte ridicată, din cauza conţinutului de

zaharuri cu index glicemic foarte ridicat, stresant pentru pancreasul

endocrin. De asemenea, conţine o mare cantitate de grăsimi

hidrogenate de tip margarină, înalt calorigenă şi periculoasă pentru

sănătate, din cauza efectului aterogen (depuneri de grăsimi pe

vasele de sînge)“.

Cu Bake Rolls rupi cîntarul

Acest produs este bogat în carbohidraţi, e dezechilibrat

nutriţional, cu index glicemic ridicat şi, probabil, cu densitate

calorică mare, facilitând luarea în

greutate.

26

Batoanele de slăbit Q-form

Acestea nu ard grăsimile. Produsul conţine grăsime vegetală hidrogenată

recunoscută a fi periculoasă pentru sănătate. Deşi se vrea un produs „care are arde

grãsimile“, batonul Q-form nu face decît să îi aducă aceluia care-l consumă multe

calorii, invers decît promite prin denumire.

Cele bune de consumat ar fi:

Brânza Almette

Profesorul spune că Almette este un produs lactat pasteurizat, cu un conţinut pe

bază de brânză proaspătă de vacă, având o valoare energetică reală. Este

recomandat copiilor, adolescenţilor, sportivilor, persoanelor active.

Dobrogea – o pâine adevărată

Acesta este un produs de panificaţie din făină neagră fortificată cu vitamine şi

minerale. De aceea, este o pâine întegrală autentică, fiind recomandată în diete.

Acest profesor afirmă: „produsul este o adevărată pâine integrală recomandată în

dietele sănătoase datorită profilului nutriţional echilibrat. Este o pâine integrală

autentică şi nu un fals obţinut din faină albă şi coloranţi“.

La acestea, adăugăm desigur, legumele şi fructele proaspete, care sunt cele mai bune

alimente fără conservanţi. Ele ar trebui consumate cât mai des cu putinţă.

Sfatul nostru este să nu consumaţi în aceeaşi zi băuturi carbogazoase, produse

de panificaţie, produse de mezelărie, pentru că acestea conţin săruri ale acidului

fosforic, care pot conduce la depăşiri ale dozelor admise de compuşi ai fosforului, cu

dezechilibrări ale balanţei calciu-fosfor şi scăderea densităţii osoase.

Iulia Stroe şi Liviu Apostol

Bibliografie: http://www.jurnalul.ro

Sport

Mari jucători români

27

Cristian Eugen Chivu (născut pe 26 octombrie 1980) este fundaş la clubul său actual Inter.

Milano şi la echipa naţională de fotbal al României, unde este un jucător foarte important. Chivu şi-a

început cariera profesionistă de fotbalist la CSM Reşiţa în 1996, unde a rămas până în 1998, cînd a

trecut la Universitatea Craiova. A fost luat în seamă de celebrul club olandez Ajax şi în 1999 a semnat

contractul pentru ei. La Ajax s-a dovedit un jucător valoros, devenind căpitan de echipă în 2001 şi

cîştigînd campionatul olandez în 2002. În 2003 a fost vîndut pentru 21.000.000$ la clubul italian AS

Roma, unde s-a stabilit şi a confirmat poziţia lui internaţională ca un fundaş de mare calitate. A fost dorit

de multe cluburi celebre din Europa, precum FC Barcelona şi Real Madrid, dar el a ales clubul italian

Internazionale Milano.

Debutul lui Chivu pentru echipa naţională a avut loc în 1999 şi deja în 2000 a fost selecţionat

pentru Campionatul European. Pînă acum, Chivu a jucat 48 meciuri pentru România şi poate fi

considerat, împreună cu Adrian Mutu, cel mai important jucător pentru echipa naţională la ora actuală. El

poartă pe tricou numărul 5, fiind căpitan şi face parte din „marele trio“ alături de Gaidos şi Mutu.

Liviu Apostol

Cl. a XI-a D

Cuprins:

Cuvînt de învăţătură: Prof. Mihai Floarea, „Ziua îndrăgostiţilor“ … 3

Din viaţa liceului : Andrei Mihăiţă Murariu, Concursul Eustory 4

Iulia Stroe, Mesaje de dragoste pentru Valentine`s Day 5

Încercări literare: Ana Maria Totoroţea, Ramona Florentina Zetea, Daniela

Cobrescu, Mihăiţă Cezar Raiciu 6-9

Lecturi la zi: Cornelius Ghe. Şoimu, Patul lui Procust 9

Iulia Stroe,Caracterizarea Emiliei Răchitaru din romanul ,,Patul

lui Procust“ de Camil Petrescu 10

Mic dicţionar de simboluri 12

Români celebri: Ana Maria Totorotea, Dumitru dintre stele 14

Eseuri: Iulia Stroe, A avea sau a fi 16

Personalitatea 17

Sfaturi de viaţă: Iulia Stroe 18

Sînteţi tocilari? Iulia Stroe, Andrei Murariu 19

Din viaţa culturală a Terrei: Liviu Apostol, A amuţit cîntecul 22

Cum vorbesc / scriu unii…: prof. Mihai Floarea 24

Sănătate: Iulia Stroe, Liviu Apostol, Dacă vor, elevii pot mînca sănătos! 25

Sport: Liviu Apostol, Mari jucători români 27

29