32043256 george banu teatrul de arta o traditie moderna

7/30/2019 32043256 George Banu Teatrul de Arta o Traditie Moderna

1/13


2/13

G IORGIO STREHLER 1

Cele patru ceti ale teatrului de art2

Giorgio Strehler a vorbit pentru ultima dat\ `n public laVieux-Colombier, teatru unde Jacques Copeau a `nceput lupta pentru

teatrul de art\ `n Fran]a. El a trasat itinerariile teatrului de art\ `n

ultima sut\ de ani, oferind, f\r\ s\ [tie, testamentul s\u artistic. Strehler

a definit atunci orizontul teatrului de art\, invocnd termenul german

intraductibil streben, a tinde c\tre, cuvnt care, printr-o simpl\

schimbare de liter\, devine sterben, a muri. Uitasem pn\ la ce punct

`n streben zace ca o funebr\ a[teptare cuvntul sterben. Destinul lui

Strehler mi l-a revelat.

G.B.

1 Giorgio Strehler (1921-1997) Regizor de teatru [i de oper\, a fondat

[i condus Piccolo Teatro din Milano.2 Am ales ortografia teatrul de art\ atunci cnd se face referire la

concept [i Teatrul de Art\ de cte ori este vorba despre denumirea uneiinstitu]ii (nota ed., A.M.).


3/13

Am fost invitat aici, la teatrul Vieux-Colombier, teatru pe carel-am cunoscut `n tinere]ea mea [i pentru restaurarea c\ruia m-am

zb\tut, ca s\ vorbesc despre Piccolo Teatro ca teatru de art\. V-a]iadunat aici de dou\ zile pentru a discuta despre aceast\ problem\,despre aceast\ realitate. Dorin]a e legitim\, la fel cum ast\zi e legitims\ te ocupi de teatrul public. Teatru de art\, teatru public problemelepar diferite. {i, totu[i, ele sunt apropiate. Este chiar de dorit, maiales ast\zi, s\ le reunim pentru a ne gndi la amndou\. E o manier\de a formula ntreb\ri despre meseria noastr\ n rela]ia sa cu prezentul[i, `n acela[i timp, de a ne pune `ntreb\ri despre public. Publicul estepersonajul principal `n teatru [i trebuie s\ ne gndim la el [i s\-linform\m c\ oamenii de teatru se gndesc la el. Publicul trebuie s\[tie c\ nu-l uit\m.

~ntruct ne apropiem de sfr[itul secolului, ne sim]im, vrnd-ne-vrnd, obliga]i s\ facem un bilan]. Toat\ lumea trece prin asta, faceun bilan] politic, social, uman Noi, bie]i oameni de teatru, trebuie,desigur, s\ vorbim despre teatru. Meseria noastr\ e legat\ de colec-tivitate, suntem cei mai sensibili la raporturile dintre arta noastr\ [isocietatea n care tr\im. To]i arti[tii stabilesc un raport cu societatea

`n care tr\iesc, dar posibilitatea de a vorbi despre via]\ a[a cum o vedemse prezint\ diferit pentru un pictor sau un muzician, care lucreaz\singuri, spre deosebire de echipa de actori [i regizor, acompania]ide un scenograf, de un light-designer care se adreseaz\ `mpreun\unui grup de persoane ce vin seara ntr-o sal\ de teatru s\ i priveasc\.Aceste dou\ grupuri comunic\ ntre ele, de aceea suntem foarte sen-

sibili la problemele colective.Cnd facem bilan]ul secolului, descoperim c\ teatrul de art\ a

fost unul dintre centrele de interes puternice din ace[ti o sut\ de ani.

T E A T R U L D E A R T


4/13

Dac\ l\s\m deoparte toate e[ecurile, toate gre[elile, toate rat\rile, pescurt, dac\ facem o selec]ie, descoperim o gr\mad\ de comori, de

pietre pre]ioase, de oameni eroici Ei apar]in cu to]ii teatrului de art\,a[a cum `l concep eu. ~ntre spectacole, piese [i arti[ti se stabile[te unschimb, iar noi trebuie s\ contribuim pentru ca el s\ continue. Aceastaeste menirea principal\ a Uniunii Teatrelor din Europa.

Voi `ncepe pur [i simplu prin a spune c\ teatrul de art\ este oproblem\ capital\ pentru noi, cei care l facem; nu [tiu dac\ e valabilpentru teatru `n general, dar, pentru noi, da. {i asta prive[te tot acestsecol teribil de dialectic, care a produs lucruri oribile [i, `n acela[itimp, a dat na[tere la lucruri extraordinare. Secolul XX a fost aldistrugerii [i al speran]ei deopotriv\. M\ bucur c\ am tr\it aceast\perioad\. Nu m\ bucur c\ am f\cut r\zboiul, dar sunt bucuros c\ am

f\cut teatru `n ace[ti ultimi cincizeci de ani Genera]ia noastr\ atrebuit s\ se confrunte cu aceste probleme, la fel ca precursorii no[triru[i, francezi, nem]i. Teatrul nu a evitat zguduirile istoriei, ale vie]iloroamenilor care au f\cut-o. Lista reu[itelor pe care le las\ n urma luila sfr[itul secolului este bogat\ `n autori, regizori A `nceput cuLivada cu vi[ini, care este o pies\ teribil\, pe care trebuie s-o juc\m

ori de cte ori putem, dar, mai ales atunci cnd suntem capabili s\ ovedem. To]i ace[ti oameni care nu `n]eleg c\ totul se schimb\ suntpu]in ridicoli, dar, `n acela[i timp, att de patetici. Angoasa lor esteenorm\. Au existat [i Pirandello, Beckett Au existat, de asemenea,actori care au schimbat totul. Nu am v\zut-o pe Eleonora Duse, nu[tiu ce timbru al vocii avea [i nu o voi [ti niciodat\. Dar [tiu doar ce

mi-a povestit Luchino Visconti `ntr-o zi: Eram copil, aveam [aptesau opt ani [i p\rin]ii mei, care m\ duceau regulat la teatru, mi-au spus`ntr-o sear\ c\ vom merge s\ o ascult\m pe Eleonora Duse. Am ajuns

INTRODUCERE


5/13

pu]in `n `ntrziere [i, cnd am intrat `n loja familiei, spectacolul`ncepuse deja. Pe scen\ era o gr\din\ [i dou\ doamne st\teau pe o

banc\. Una dintre ele ]inea `n mn\ o umbrel\ [i se juca indiferent\cu ea, vorbind `n acela[i timp pe un ton obi[nuit, cotidian nu oauzeam prea bine. L-am ntrebat atunci pe tat\l meu cnd o s\ nceap\spectacolul. Spectacolul `ncepuse deja [i copilul nu-[i d\dea seamac\ `ntre via]\ [i teatru nu era nici o diferen]\. A fost o mare lec]ie,a conchis Visconti. Eleonora Duse juca cu un adev\r teribil. ~nfelul ei, ea f\cea teatru de art\. Noi nu am cunoscut-o, dar de atunciau mai existat [i al]i actori minuna]i ce am pierdut, am pierdut, ceam avut de v\zut, am v\zut Dar mine ce vom avea de v\zut? Ceeace vom avea de v\zut depinde de ceea ce trebuie s\ facem. Suntemresponsabili de asta.

Pentru a reveni la teatrul de art\ `n secolul XX, a[ `ncepe prina comenta un articol care mi se pare magnific, scris de FranoisRegnault [i ap\rut n revistaLe Thtre en Europe, nr. 9, din 1986. Seintituleaz\Povestea celor trei cet\]i. Primul (om de teatru) a[teptatotul de la teatru, pentru cel de al doilea, teatrul nu era nimic altcevadect teatru, pentru cel de al treilea teatrul era teatru, dar mai era [i

altceva. Primul, Jacques Copeau, cel de-al doilea, Louis Jouvet, f\r\`ndoial\ c\ nu formeaz\ cu cel de-al treilea, Bertolt Brecht, nici untrio, nici un grup, [i nimeni nu i-a v\zut vreodat\ `mpreun\. Aldoilea a fost elevul primului [i cel de al treilea venea, pentru Fran]a,din alt\ parte. ~n acela[i timp, ne vom `nchipui c\ ei `ncarneaz\ artrebui spus: primul `ncarneaz\, cel de al doilea dez`ncarneaz\, cel

de al treilea demonstreaz\ trei poluri diferite, opuse, ale uneiconcep]ii despre locul teatrului n societate. Ne vom ocupa, deci, decaracterizarea celor trei poli n cetate, nu att din punct de vedere al



6/13

unor principii generale, empirice sau ra]ionale, nici din punctul devedere al dramaturgiei sau al jocului actorului, ci mai degrab\ dup\

jocul acestei geometrii variabile, locul fizic al teatrului `n cetate, `nsocietate. Pornind de la acestea, Regnault ncepe s\ vorbeasc\ pe rnddespre fiecare dintre cei trei. Repro[ul pe care i-l fac este c\ uit\ primacetate, cea a lui Stanislavski, care, din cte [tiu, nu e singur. Cu el este[i Nemirovici-Dancenko, a[a cum nici Marx nu e singur, Engels e ntot-deauna al\turi de el. Da, `n acest secol exist\ patru cet\]i `n aceast\poveste legat\ de teatrul de art\. Ele s-au n\scut pe t\rmul mult maivast, contradictoriu [i disperat, bogat `n posibilit\]i, care este teatrul.

Teatrul porne[te de la dorin]a de a se regrupa pentru a propuneun produs artistic unui anume public. De-a lungul istoriei sale,obi[nuin]ele transmise din genera]ie `n genera]ie reglau activitatea:

Mama mea juca a[a, tat\l meu juca a[a, eu am `ncercat s\ fac ca ei.Poate c\ la `nceput bunicul juca foarte bine, apoi tat\l a fost maipu]in bun [i nepotul `nc\ [i mai pu]in bun. De-a lungul timpului,acest teatru familial se deterioreaz\. E amenin]at de degradare. Atunci,ideea teatrului de art\ a `ncol]it `n mintea unui actor Stanislavskiera actor [i `n a lui Nemirovici-Dancenko, care era director de teatru,

regizor, dar nu [i actor. Ei se aliaz\ pentru a restaura teatrul, pentrua-l face mai bun dect tot ce v\d `n jur, pentru a descoperi ceva diferit.{i au o [ans\ enorm\, pe care nici un alt maestru al celorlalte cet\]i,`n afar\ poate de Brecht, nu a avut-o: au avut un scriitor, un scriitoruria[, pe Cehov.

Rela]iile nu au fost dintre cele mai comode. Autorul nu e nici-

odat\ mul]umit, pe scen\ e prea mult zgomot, e prea mult din asta,prea pu]in din cealalt\, nu se rde, nu trebuie s\ se plng\ Dar, `nacela[i timp, aceast\ colaborare agitat\ m\ tulbur\ enorm. Mi-l

INTRODUCERE


7/13

imaginez pe Stanislavski, care nPesc\ru[ul`l juca pe Trigorin, ca peun scriitor pu]in dulceag, fermec\tor, `mbr\cat `n alb, picurnd

cuvintele cu non[alan]\. La sfr[it `l `ntreab\ pe Cehov ce p\rereare: Hmmm, pe Trigorin `l v\d mai degrab\ cu pantaloni `n carouri.Fumeaz\ trabucuri [i are o gaur\ `n pantofi. Stanislavski r\mneperplex [i Cehov se `ndep\rteaz\ f\r\ s\ mai adauge nimic Autorula distrus cu aceste cteva detalii imaginea pe care Stanislavski i-ocrease lui Trigorin. I-a trebuit ceva vreme regizorului pentru a n]elegec\ Cehov voia s\-i sugereze c\ tragicul lui Trigorin vine din faptul c\nu e, `n fond, dect un personaj imperfect, pu]in vulgar, vanitos.Un scriitor pe care nimeni nu-l cite[te `n afar\ de Nina, care `lador\. V\znd gaura din pantofi, pantalonii n carouri, n]elegem c\ea se `n[al\. Se `n[al\ a[a cum te po]i `n[ela `n dragoste. Trigorin nu

este cel pe care `l crede ea oare nu ne-am leg\nat [i noi `n iluziilegate de cel sau cea pe care o iubim? Despre aceast\ eroare tragic\voia Cehov s\-i vorbeasc\ lui Stanislavski, a c\rui [ans\ a fost aceeade a fi avut un scriitor.

Copeau nu a avut un autor, el a trebuit s\ fac\ un ocol pe laclasici. Dar, slav\ Domnului, Fran]a e plin\ de scriitori. ~n locul

unui autor contemporan l-a ales pe Molire, cum ar fi putut, la felde bine, s\-l ia pe Corneille sau pe Racine. Atunci a `nceput s\ fac\teatru `mpotriva tipului de teatru din vremea aceea. Copeau a fostde o cruzime extrem\ fa]\ de teatrul-marf\. ~l revoltau cei care veneaula teatru dup\ o mas\ bun\ ca s\ rd\, s\ se amuze. Nu, cred c\ nuavea dreptate. Nu cred c\ astfel de oameni sunt `ntru totul de

dispre]uit. Ei intr\ `ntr-o sal\ de teatru ca s\ vad\ `mpreun\ cu al]ioameni cum joac\ actorii care poate joac\ prost personaje sausitua]ii care nu sunt neap\rat foarte interesante, nici foarte artistice.



8/13

Dar ei fac efortul s\ ias\ din cas\, s\ scape de acea teribil\ ma[in\riecare ne ]intuie[te `n cas\, televiziunea, pentru a intra `ntr-un spa]iu

[i pentru a spune Ah, [i prietenul meu e aici! sau, dimpotriv\, s\`ntlneasc\ pe cineva [i s\ petreac\ un moment mpreun\. E un lucruminunat. Publicul este misterul teatrului. De ce vine? De ce au alesei, spectatorii, s\ fie `n acel loc, `n seara respectiv\, s\ se cunoasc\,poate chiar s\ se iubeasc\ pu]in? Nu po]i sta al\turi de cineva ore `n[ir f\r\ s\ stabile[ti un contact cu vecinii apropia]i. Nu [tim de ce tipsunt aceste rela]ii, dar ele se creeaz\ `n mod cert. C\ci teatrul este omanier\ de a renun]a la singur\tate pentru a se reg\si `ntr-o colec-tivitate. ~nainte, mersul la teatru p\rea mai normal dect ast\zi, cndtenta]iile s-au `nmul]it ast\zi, dragostea de teatru nu vine de lasine. Spun asta ca s\ nu uit\m c\ teatrul e o no]iune mai vast\ dect

teatrul de art\. Mi-e team\ c\ Jacques Copeau uita acest lucru. Elspunea c\ trebuie s\ ie[i din teatru pentru a-l putea sluji mai bine.Nu l-am cunoscut bine pe Copeau. El m-a influen]at indirect,

prin elevii s\i. L-am `ntlnit la Floren]a, cnd aveam unsprezece ani[i el monta unul dintre cele mai interesante spectacole ale sale,Legenda di Santa Uliva. L-am v\zut cu ochii unui copil, dar asta nu

are nici o importan]\ C\uta copii ca s\ joace ngerii. ~i simt [i acumdegetele `n p\r: E prea negricios, m\ deranjeaz\. Am v\zut dup\aceea spectacolul, cei trei `ngeri purtau doar o caravel\ pentru aindica voiajul nu m\ aflam printre ei pentru c\ eram prea negricios.Dar nu l-am uitat pe Copeau. Ani mai trziu, un str\nepot de-al s\ua venit la Piccolo ca s\ fie ma[inist. ~mi f\cea pl\cere s\ [tiu c\ `n

culise se g\sea un Copeau. Familia era prezent\.Pentru Copeau, teatrul este o ma[in\ infernal\ din care trebuie

s\ ie[i. De ce? Tot pentru a face teatru. Copeau nu a fugit niciodat\

INTRODUCERE


9/13

cu adev\rat din cetatea teatrului. El a p\r\sit institu]ia pentru a faceun alt tip de teatru. Ce fel de teatru? Avea o concep]ie mistic\

despre teatru, o concep]ie foarte auster\ El credea c\ teatrul estesacru. {i ce e sacru, spunea el, nu poate fi realizat `ntr-un spectacolp\gn de bulevard. Copeau se `n[ela, pentru c\ un strop, orict demic, de sacru e prezent pn\ [i `n reprezenta]ia cea mai `ndoielnic\,cu publicul cel mai stupid Exist\ `ntotdeauna un fior, nu se poatejuca f\r\ un dram de nebunie F\r\ el nu se poate s\-]i `ncredin]eziinima oamenilor care privesc. Copeau visa un teatru cu adev\ratmistic, f\r\ `ndoial\ utopic. Nu spunea el c\ s-a `ndep\rtat de teatrupentru c\ voia s\ le cear\ actorilor ceea ce doar Dumnezeu putea s\le cear\? To]i l-au abandonat, dar lec]ia lui a fost preluat\ de un numeca Michel de Saint-Denis, care a predat `n Anglia. Numero[i sunt cei

pe care i-a influen]at. Teatrul de art\ al lui Copeau a l\sat mo[tenitori.Nu [tim ce fel de teatru voia Copeau s\ fac\ `n afara teatrului,dar [tim c\ era vorba mai degrab\ de un teatru colectiv. Deasemenea, voia un teatru de me[te[ugari. Actorii trebuia s\-[i coas\ei `n[i[i costumele, s\ sculpteze m\[tile, s\ se comporte ca membriai unei bresle de me[teri. Pentru a reu[i toate astea, el a sim]it

nevoia de a face o [coal\. Nu putea s\ conceap\ un teatru f\r\ o[coal\. Nici eu nu pot. La `nceputul anilor 50 am deschis o [coal\ pecare a trebuit s\ o `nchid cinci sau [ase ani mai trziu. Nu puteam s\repet seara trziu [i diminea]a s\ revin la [coal\. Era de nesuportat.Acum c]iva ani am deschis din nou o [coal\. De data asta mi-amf\cut programul asemenea lui Jouvet, care se acomoda cu exigen-

]ele cursurilor. Merg cnd pot [i apoi, dup\-amiaza, elevii vin larepeti]ii. Atunci le vorbesc, `i invit s\ urce pe scen\ [i fac [coal\ cuei `n plin\ activitate teatral\.



10/13

Numai astfel ne putem imagina un teatru de art\. Cu o [coal\.Altfel, el risc\ s\ devin\ estetizant, steril chiar. Iat\ motivul pentru

care Stanislavski preda. {i to]i elevii s\i au creat o [coal\. Meyerhold,Vahtangov, Tairov. L-au tr\dat cu to]ii, dar `n teoriile lor reg\sim,mai presus de orice, pecetea lui Stanislavski. {i asta gra]ie forma]iei,a [colii. Copeau a `n]eles [i el, `n felul s\u, acest lucru.

{i iat\-l pe cel de al treilea, pe Jouvet. El a fost profesorul meu.Stanislavski a fost profesorul tuturor, chiar [i al lui Brecht, crede]i-m\.Jouvet l-a p\r\sit pe Copeau, care spunea despre el: Nu caut\ dectsuccesul. Ba, chiar mai r\u, ad\uga cu un anume dispre]: Jouvet nuvrea dect succesul. El a f\cut carier\ cinematografic\, dar nu sesinchisea de cinema, v-o spun eu, care l-am cunoscut pe acest maestrudificil ca om. R\mneam a[ezat ntr-un fotoliu la Thtre de lAthne,

nu-mi cerea s\ fac nimic, nu eram asistentul lui nu-mi spunealucruri ie[ite din comun, nu aveam sentimentul de a fi `ndoctrinat.Dar ce `mi spunea acest om pe care l-am interpretat acum c]iva aniprin intermediul lec]iilor sale de teatru, cu care Brigitte Jaques af\cut un spectacol,Elvire sau pasiunea pentru teatru1? Jouvet nu aveasentimentul c\ trebuia s\ plece `n alt\ parte pentru a face teatru. Nici

s\ creeze o alt\ [coal\. Se ducea cu regularitate la Conservator, c\cicel\lalt, profesorul s\u, l-a nv\]at c\ trebuie s\ lucreze ntr-o [coal\.Dar el nu a deschis o [coal\ pentru trupa sa, pe care o formase cu

INTRODUCERE

1 ~n Fran]a, textul a fost jucat sub titlulElvire Jouvet 40, `n regia lui BrigitteJaques, n 1986, la Thtre National din Strasbourg [i la Thtre de lAthne

Louis Jouvet din Paris cu Philippe Clevenot n rolul lui Jouvet. Beno`t Jacquotfilmeaz\ spectacolul alb-negru `n 1986. Strehler l-a pus `n scen\ cu actri]aGiullia Lazarini la Piccolo Teatro, la scurt\ vreme dup\ aceea, cu ocazia des-chiderii studioului Fosatti.


11/13

timpul. Jouvet credea c\ `n teatru, dac\ ai r\bdare, sfr[e[ti prin a`nv\]a tot. Chiar s\ `mb\trne[ti sau s\ `ntiner[ti, pu]in conteaz\

vrsta. Da, `nve]iJouvet, care era pu]in mistic, a creat la rndul s\u o cetate. Era

mistica scenei, a trupei, a teatrului pur [i simplu. ~mi amintesc de ziuacnd, la Floren]a, Jouvet `[i a[tepta actorii pentru o repeti]ie cu{coala femeilor, cu care f\cea un turneu `n Italia. Jucaser\ nu mai [tiucte reprezenta]ii, dar Jouvet voia s\ repete. Era singur [i a[tepta,cnd, cu o `ntrziere de trei sferturi de or\ o or\, au sosit actorii,scuzndu-se. Am c\scat gura prin Floren]a, pentru c\ suntem pentruprima dat\ aici. Atunci, el le-a r\spuns: Ce e Floren]a? Rafael,Galeria degli Uffizi Floren]a voastr\ este aici!

Floren]a este scena Jouvet s-a `nchis `n teatru. Nu ie[ea deloc.

Era ceva sacru `n aceast\ claustrare. R\mnea `n meserie. ~ntr-o zi,mi-am luat inima `n din]i [i l-am `ntrebat: Ce crede]i desprepolitic\? Multe lucruri, mi-a r\spuns el. Dar vota]i vreodat\ pecineva? Cred c\ nu vota, nu se implica de nici o parte. Era unc\lug\r, un c\lug\r laic. Via]a sa era monahal\, nu `i era `nchinat\lui Dumnezeu, ci teatrului. {i restul, via]a [i dragostea nimic din

toate astea nu-l interesa. Teatrul era un absolut. ~n acel moment am`n]eles c\ `mi lipsea ceva. L-am p\r\sit pentru ca el s\ continue s\fac\ teatru foarte bun, cinema foarte bun, iar eu m-am `ndreptatc\tre cea de a patra cetate.

Cea de a patra cetate `i apar]ine lui Brecht. L-am `ntlnit din`ntmplare, chiar nainte s\ fi pus n scen\ vreuna dintre piesele sale.

Era la Berlin. L-am abordat foarte intimidat: Maestre Nu suntun maestru, mi-a r\spuns el, nu fac dect propuneri. Apoi am `n-ceput s\ vorbim [i a sfr[it prin a avea cu mine o rela]ie cum nu avea



12/13

cu colaboratorii s\i. Mergeam des la Berlin pentru a m\ duce la teatrul

s\u. S\ r\mn al\turi de el `n timpul repeti]iilor, s\ discut\m pu]in,

o jum\tate de or\ pe ici, pe colo. M\ `nv\]a cum s\ fiu uman cu sauf\r\ Dumnezeu, cu sau f\r\ Floren]a, cu sau f\r\ Marx. Trebuie s\

fim fiin]e umane, dar avnd `ntotdeauna idei personale, convingeri,

c\ci astfel, spunea el, putem face teatru cu adev\rat. Dac\ tu, actor

dezincarnat, cum spunea Jouvet, faci cte ceva `n via]\, abia atunci

po]i s\ te apropii de Hamlet. Dac\ intri `n lupt\, dac\ ataci [i dac\e[ti atacat, dac\ iube[ti, dac\ `n[eli, pe scurt, dac\ e[ti `n glodul vie]ii,

po]i s\ `n]elegi [i s\ spui povestea lui Hamlet. {i asta pentru c\

dispunem de propriul nostru material, pentru c\ el este o parte din

mine, o parte din fiin]ele umane din vremea noastr\ pe care o pun

`n acest rol Brecht m-a `nv\]at, de asemenea, c\ putem `n]elege

lucrurile `ntr-un anume sens [i apoi s\ ne facem autocritica, s\realiz\m c\ am f\cut o gre[eal\. ~n clipa aceea am n]eles c\ pot repeta

cu `nver[unarea lui Jouvet [i m\ pot duce, `n acela[i timp, s\ votez.

Brecht m-a f\cut s\ descop\r folosirea dialecticii nu numai n teatru,

ci [i n via]\. El m-a nv\]at ce e ndoiala, curajul de a pune sub semnul

`ntreb\rii propriile mele certitudini. Cnd m\ gndesc ast\zi la el,ce m\ doare este s\ i v\d pe unii dintre adversarii s\i prezentndu-l ca

pe un om care de]inea `ntregul adev\r.

Poate teatrul s\ schimbe lumea? ~n fiecare zi mi se pune aceast\

`ntrebare! spunea Brecht. Poate s-o schimbe, ca [i muzica sau celelalte

arte, cu un milimetru. Cine [tie, poate c\ nu schimb\ nimic, ci doar

pe sine `nsu[i. Pentru asta, artistul trebuie s\ aib\ curajul s\ fie el`nsu[i, s\-[i apere ideile. {i, `n acelea[i timp, s\ le distrug\ pentru a

putea evolua. Curajul de a-[i recunoa[te gre[eala ct\ noble]e!

INTRODUCERE


13/13

Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despremodalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.
http://www.nemira.ro/yorick/teatrul-de-arta,-o-traditie-moderna--1624

32043256 george banu teatrul de arta o traditie moderna

Documents