C U P R I N S:

I.INTRODUCERE...............................................................................................................2

II.TRECEREA DE LA PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE LA PEDAGOGIA.....3

PENTRU COMPETENTE:.................................................................................................3

Etapele dezvoltarii pedagogiei.........................................................................................6

III.PEDAGOGIA TRADITIONALA-PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE.............7

Orientarile pedagogiei traditionale..................................................................................7

IV.PEDAGOGIA CONTEMPORANA-PEDAGOGIA PENTRU COMPETENTE..........8

Constructia pedagogiei contemporane.............................................................................8

V.EDUCATIA VIITORULUI...........................................................................................10

VI.CONCLUZII.................................................................................................................14

1

I.INTRODUCERE

Teoriile pedagogice ale secolului XX au deschis drumul inovatiilor in metodologia

instruirii. Modernizarea si adapatarea invatamantului la realitatile sociale au fost

imperative care au polarizat demersurile teoretice si experimentale. Pornind de la dialogul

cu pedagogia europeana si americana, teoreticienii romani, Stefan Barsanescu, Constantin

Narly sau Dimitrie Gusti, au demonstrat raportarea educatiei si instructiei la realitatile

romanesti. In acest context, s-a nascut o abordare echilibrata intre invatamantul fascinat

de teorii si abstactizari, in care profesorul reprezinta autoritatea suprema si educatia

practica si activa care ofera elevilor libertate deplina de actiune.

Tendintele contemporane de globalizare, au dus la modificarea paradigmei

educationale prin deplasarea centrului de greutate dinspre invatarea conformista spre cea

inovatoare. In noul context, accentul cade pe cultivarea receptivitatii , care permite

elevilor sa conexeze rapid si eficient informatiile noi, facilitarea accesului rapid la sursele

de informare, preocuparea pentru performantele individuale , stimularea creativitatii si a

muncii in echipa. Sistemul educational bazat, in exclusivitate, pe cultivarea gandirii

convergente si insusirea cunostiintelor percepute ca sisteme inchise, tinde sa fie inlocuit

cu un invatamant centrat pe : spirit competitiv, stimularea capacitatilor moral-volitive, a

imaginatiei, a creativitatii. Astfel, sistemul valorizarii fixe care eticheteaza si

stigmatizeaza tinde sa fie inlocuit cu o evaluare flexibila cu rol auxiliar, descriptiv si

subordonat.

Pe terenul metodologiei stiintelor socio-umane, analiza constrastanta si-a demonstrat

validitatea, astfel utilizarea acestei metode in cercetarea pedagogica presupune

comparatia intre formatia expertului si formatia debutantului.

Pedagogia contemporana utilizeaza analiza contrastanta , deoarece si in educatie

polarizarile sunt accentuate si multiple. In prezent sunt contrapuse in dezbatere pedagogii

aflate in decalaj unele fata de celalalte, astfel:

Pedagogia comeniana-Pedagogiile alternative;

Pedagogia pentru timpul trecut- Pedagogia viitorului;

Pedagogia pentru cunostiinte – Pedagogia pentru competente.

2

Studiul constrastelor in pedagogie duce la formularea unei concluzii evidente :

pedagogia acum si in viitor este si va fi o pedagogie pentru competente. Competentele

se dezvolta pe doua dimensiuni complementare: in plan teoretic si in plan operational-

creator.Dinamica accentuata la nivelele conceptual, strategic si al metodologiei

stiintelor , confera domeniului educatiei un loc bine precizat in strategiile dezvoltarii

nationale si globale. Este vorba de schimbari de optica, de mentalitate si de practica. Se

depun eforturi sistematice , in vederea asigurarii unei legaturi solide si stabile intre

scoala, pe de o parte si comunitate, pe de alta parte, intre educatie si viata reala.

Integrarea socio-economica a educatiei a devenit o prioritate in toate statele lumii,

vorbindu-se despre o societate creativa.

Pedagogia contemporana, pedagogia pentru competente, incorporeaza rezultate ale

unor cautari, evaluari si aplicatii mai recente in sistemele educationale. Sunt propuse spre

reflectie in practica scolii : invatarea in profunzime, predarea interactiva, curriculum-ul

transdisciplinar, formarea competentelor, pedagogia cu o noua structura si abordare, cu

proiectii in pregatirea omului pentru mileniul III.

II.TRECEREA DE LA PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE LA PEDAGOGIA

PENTRU COMPETENTE:

La inceputul sec.al XX-lea, legitimie in spatiul euroepean erau: Pedagogia activa,

Pedagogia experimentala, Pedagogia interactiva. Pedagogia experimentala, dezvoltata in

tara noastra in deceniile trei-patru, a cautat solutii pentru a lega sistemul de invatamant de

practica si realitatea sociala. Personalitati ca, P.P.Negulescu, Vladimir Ghidionescu,

Ghoerghe Comicescu sau Florian Stefanescu-Goanga, au desfasurat in aceasta directie o

activitate laborioasa, concretizata prin infiintarea in anii 1921-1925 a Institutului si

laboratorului de psihologie experimentala si aplicata din Cluj. Pentru implementarea

pedagogiei sovietice a fost infiintat Institutul de Stiinte Pedagogice , care a functionat in

perioada 1952-1981. Dupa 1989, in pedagogia romaneasca s-au facut eforturi

considerabile pentru anularea, pe de o parte, a ravagiilor provocate de sistemul comunist,

3

iar pe de alta parte pentru alinierea la progresele educationale teoretice si practice

mondiale.

Au fost anuntate reforme pedagogice, noile tehnologii primeau receptari supra-

dimensionale ale propriilor functii si valente, fiind definite revolutii pedagogice. Cu toate

acestea, noile pedagogii au intrat, fiecare, in prorpiul con de umbra. Fireste, tehnologia si

pedagogia se afla intr-o relatie cauzala circulara, dezvoltandu-se prin reciprocitate si

complementaritate.

Pedagogia comeniana si invatamantul pe clase a dominat sistemele educationale

europene mai bine de 300 de ani (din a doua jumatate a sec.XVII-lea si pana la sfarsitul

sec.al XX-lea). Pedagogiile alternative, au fost suspectate de indepartare fata de sistemul

comenian, iar majoritatea lor s-au dovedit, in timp, incompatibile cu ceea ce era consacrat

ca traditie educationala valoaroasa in conceptia organizarii invatamantului pe calse si pe

lectii.

In prezent, educatia isi croieste orizont pe coordonate ale pedagogiei interactive si ale

pedagogiei pentru competente. Acestea au construit sisteme educationale mai flexibile

si cu putere de adaptare, sub presiunea a trei factori importanti in educatia

contemporana:

Posibilitatile de dezvoltare personala ale copiilor, tinerilor si adultilor;

Cerintele educationale specifice diversitatii populatiei scolare;

Proritatile comunitatii.

In educatie, au fost restructurate trei dimensiuni menite sa asigure flexibilitatea si

adaptarea scolii la noile realitati:

1. Reconsiderarea rolului elevului din perspectiva pedagogiei interactive ( elevul, in

sens generic, devine subiect al educatiei).

2. Decalajul intre aparitia noilor tehnologii si utilizarea lor in educatie (se comprime,

dispare chiar.De exemplu: calculatorul electronic, invatarea distribuita in avans-

Advanced Distributed Learning-ADL).

3. Noile modele organizationale scolare( trecerea de la organizarea scolara ierarhica ,

structura functionala in educatia traditionala, la organizari in matrice, in retele , in

proiecte, guvernate de un curriculum atent proiectat).

4

O privire de ansamblu asupra evolutiei pedagogiei , din sec.XVII pana in sec.XXI,

justifica delimitarea ei dihotomica in: pedagogie traditionala si pedagogie moderna.

TENDINTE IN EDUCATIE: ELEVI, TEHNOLOGII SI MODELE

ORGANIZATIONALE SCOLARE

Rolul elevului Dinamica tehnologiilor Modele organizationale

Obiect al predarii

Subiect al invatarii

Materiale tiparite

Inregistrari A/V

Audioconferinte

Videoconferinte

Circuit TV

Multimedia

Sisteme integrate

ADL-calse virtuale

Organizare verticala:

-ierarhica:

Organizare orizontala:- in matrice;- in retea;- in proiecte.

Figura 2.1: Elevi, tehnologii si modele organizationale scolare

Caracteristicile specifice , atasate acestei dihotomii sunt:

pedagogia timpului trecut si pedagogia timpului viitor;

pedagogia memoriei, a amintirilor si pedagogia gandirii ciritice si a rezolvarii de

probleme;

pedagogia structurilor de conservare, de mentinere si pedagogia structurilor de

schimbare, de dezvoltare, de anticipare;

pedagogia mileniului doi si pedagogia mileniului trei;

pedagogia pentru cunostiinte si pedagogia pentru competente;

pedagogia invatarii la suprafata si pedagogia invatarii in profunzime;

pedagogia uceniciei artizanale si pedagogia uceniciei cognitive.1

1 Vasile Chis, Pedagogia contemporana.Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005.

5

Pedagogia moderna este ancorata in prezent si orientata sre viitor( educatie

prospectiva), se observa tendinta de prospectare si reconstructie a structurilor de invatare,

si o preocupare pentru formarea competentelor.

Pedagogia traditionala este focalizata pe trecut( educatie de mentinere), era

caracterizata de tendinta de conservare si reproducere a structurilor de invatare, fiind

preocupata pentru transmiterea si insusirea cunostiintelor.

Etapele dezvoltarii pedagogiei marcheaza trecerea de la teoria cu aspiratii spre

experimentare practica, la practica insotita de reflectie teoretica si de fundamentare

stintifica. Integrarea si acumularea cunoasterii si a parcticii, a teoriei si a strategiei s-a

realizat in secvente succesive, cu complexitate crescanda graduala. Principalele momente

in dezvoltarea diacronica a pedagogiei , de la aparitia sa, pana in prezent, este redata in

urmatoarea figura:

Figura 2.2:Etapele dezvoltarii pedagogiei

Pedagogia asculatarii:discursive, expozitiva, magistrala

Strategii ale expunerii (cunostiinte)

Pedagogia actiunii: experimentala, operationala, activa Strategii

experimentale:Cunostiinte si capacitati

Pedagogia interactiva:Discursive, expozitiva, activizanta, cooperanta, interactiva

Strategii ale interactiunii:

COMPETENTE

6

III.PEDAGOGIA TRADITIONALA-PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE

Pedagogia traditionala, calsica este o pedagogie a ascultarii, a discursului magistral, a

strategiilor expozitive. Este o pedagogie pentru cunostiinte, cu aspiratii la predarea si

invatarea informatiei totale , gata prelucrata si structurata de manual, in lectie, de catre

profesor.

Orientarile pedagogiei traditionale sunt definite de urmatoarele caracteristici:

Practici asimilationiste si sufocare informationala si culturala:subiectii invatarii

erau considerati capabili sa inregistreze, sa pastreze in memorie si sa reproduca cu

fidelitate cat mai multe cunostiinte.

Practici opresive, educatie prin constrangere si pedeapsa:se considera ca tinerii

nu constientizeaza suficient ce este bine si ce este rau in viata, nu pot sa-si

autoregleze dorintele, nevoile, comportamentul; intr-o asemenea viziune, rolul

elevului este sa asculte, sa fie docil, sa se abtina in a gandi pe cont propriu, sa faca

exact si numai ce i se cere.

Practici pasive, educatie centrata pe profesor, magistro-centrista : menirea

elevului este sa urmareasca expunerea profesorului, „ discursul magistral”;

profesorul este actorul principal, autoritatea profesorala este de prim rang, iar

pedagogia centrata pe profesor este singura optiune legitima.

In concluzie, insuficientele pedagogiei traditionale sunt urmatoarele: supraincarcarea

memeoriei, opresiune si autoritate excesiva, predare centrata pe materia de studiu si pe

predilectiile de expunere-conferentiere ale profesorului.

IV.PEDAGOGIA CONTEMPORANA-PEDAGOGIA PENTRU COMPETENTE

Sunt in analiza, acum, natura si continutul experientelor de invatare, relatiile profesor-

elev, relatiile profesor-profesor, relatiile elev-elev, dar mai ales conexiunile necesare intre

scoala, educatie si experientele reale de viata. Aceasta integrare tridimensionala : actiune

pedagogica- relatii interpersonale si viata reala defineste pedagogia interactiva. Sinteza

7

in pedagogia noua este data de : managementul educational, teoria curriculum-ului,

teoria instruirii si teoria evaluarii.

Si in tara noastra, scoala unica si curriculum-ul comun si obligatoriu au trecut in istoria

pedagogiei. Noile metode educationale asuma dinamism, flexibilitate, adaptare la nevoile

de pregatire individuale si comunitare.Scoala, privita ca unitate de sine statatoare, in

izolare fata de comunitate, isi inceteaza existenta. Locul ii este luat de scoala inovatoare,

de retele de institutii educationale conectate la programe comune de experimentare a

predarii, invatarii, gestionarii si promovarii calitatii.. Scoala moderna cauta sa identifice

si sa dezvolte structuri de invatare alternative, adaptabile si eficiente in contexte formale,

nonformale si informale, active pe durata intregii vieti sociale si profesionale. Fenomenul

educational integreaza toate sursele si experientele , influenetele educative coroborate cu

cadrele nonformale si informale, inclusiv autoeducatia.

Constructia pedagogiei contemporane incorporeaza urmatoarele dimensiuni:

Pedagogia experientelor interactive si a invatarii in profunzime:

Scoala contemporana se defineste prin atribute, ca: descentralizare/autonomie,

accesibilitate, creativitate, flexibilitate, calitate si performanta. Ea urmareste identificarea

cailor optime pentru proiectarea unor experiente de invatare si predare benefice. In acest

orizont , se concentreaza reforma pedagogica majora a macrosistemului educational, a

tuturor componenetelor sale structurale si functionale.

Se ofera o noua perspectiva asupra formelor de predare si invatare, in stare sa

motiveze copiii, tinerii si oamenii maturi pentru studiu: predare si invatare cooperanta,

lectii bazate pe experienta de viata si pe confruntari de opinii, atitudini si modele

actionale. Sunt puse in evidenta astfel arii curriculare in stare sa satisfaca nevoi si

posibilitati de pregatire personala sistematica, cum ar fi: invatarea pentru invatare,

invatarea relatiilor interpersonale, invatarea comunicarii, invatarea cooperarii, invatarea

bunelor practici ca si cetatean european, invatarea pentru confruntarea eficienta cu

dinamica situatiilor de viata.

La aceste provocari, aspiratia de a stapani tehnologiile moderne de informare si

comunicare (TIC) obliga scoala sa incorporeze noi experiente de invatare: invatarea

asistata de calculator si invatarea avansat distribuita (Computer Assisted Learning and

Advanced Distributed Learning, CAL, ADL).

8

Reconstructia spatiului scolar, reconsiderarea designului scolii si al relatiilor interpersonale in mediul scolar

Designul scolii, in numeroase institutii, acum in mileniul trei se aseamana mai mult

cu trecutul. Cu toate acestea , este de notat ca mobilierul s-a schimbat total in numeroase

scoli, dar in ciuda noilor resurse si al libertatii organizatorice a cadrului didactic, elevii

sunt toti asezati unul in spatele celuilalt, fapt ce reflecta obedienta, teama de a comunica,

conformismul, sufocarea personalitatii, frustrarea copilului aflat in campul psihologic al

diversilor stimuli.

Mediul de invatare interactiva nu poate fi instalat in designul scolii traditionale. Este

necesar sa se asigure o atmosfera educativa constructiva, pozitiva, stimulativa pentru

elevi, in care sunt valorificate oportunitatile de ascultare activa si acceptare a opiniilor

celorlalti, de comunicare si cooperare, de schimb si experienta.

Noua pedagogie instrumenteaza proiectul social, economic, politic, cultural Strategiile nationale si globale au conturat paradigmele dezvoltarii: economia bazata pe

cunostiinte, societatea educationala, educatiile ca servicii comunitare. Unul din

instrumentele de prim plan al proiectului pedagogic il reprezinta curriculum-ul ( corpus

articulat de experiente de invatare propus elevilor, studentilor si adultilor spre buna lor

pregatire, pentru o insertie profesionala si sociala optima2).Curriculum-ul si dimensiunile

sale teoretice si practice capata forta de a re-proiecta si prospecta activitatea educationala

in mod global, total. Cercetarea si practica scolara atesta rolul de operator pedagogic

principal al curriculum-ului. Deci, reforma unui sistem educational se decide pe terenul

acestuia.

Proiectarea si implementarea eficienta a curriculum-ului devine o problema de

instrumentare pedagogica: metodologica-tehnologica si de creativitate pedagogica, de

asezare a sistemului educational in parametri functionali noi. Plasat in interfata dintre

tehnologie si metodologie este de presupus ca profesorul, cu personalitatea, competenta si

creativitatea sa, va fi motivat sa asume proiecte educationale de conceptie si actiune

efective.

2 Vasile Chis, Pedagogia contemporana.Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005.

9

V.EDUCATIA VIITORULUI

Principii larg mediatizate astazi, ca de exemplu: economia bazata pe cunostiinte, era

cunoasterii (knowledge age), educatia globala, invatare pe parcursul intregii vieti

(lifelong leraning), educatie inclusiva, sanse egale, parteneriat in educatie, scoala

experimentala si comunitate experimentala, reprezinta provocari la itinerarii esentiale

pentru reforma comprehensiva a invatamantului.

Exista numeroase scenarii cu privire la scoala viitorului.Majoritatea lor graviteaza in

jurul noului curriculum si a reformei in predare-invatare, care ar incorpora competente

generale si specifice, precum si abilitati de baza necesare tuturor elevilor, in variate

domenii: cunostiinte despre sine, ca subiect angajat in diverse sarcini, cunostiinte despre

altii si capacitati de interactiune, capacitati de invatare, a invata cum se invata,

predispozitia de a invata continuu, pe durata intregii vieti, responsabilitate ca memebru al

comunitatii/societatii, sanatate mintala si fizica, gandire critica, creativitate si

productivitate, participare activa la viata economica si sociala.

Prin utilizarea noilor strategii de predare-invatare, scolile sunt chemate sa fie mai mult

pro-active decat re-active , sa pregateasca structurile de actiune in viitor, in loc sa se

focalizeze asupra rezolvarii situatiilor trecute sau curente.Eficienta educatiei s-a dobandit

acolo unde au fost promovate abordari multiple, flexibile, iar diversitatea pedagogiilor

continua sa se instaleze tot mai adanc.

Caracteristici ale educatiei in trecut Caracteristici ale educatiei in viitor

Focalizare pe programe de studiu Focalizare pe performante

Organizare pe criterii de timp/orar Organizare in functie de obiective/rezultate

Invatare extinsa, cuprinzatoare Invatare intensa, in adancime

Centrare pe obiecte de studiu, teme,

cunostiinte

Centrare pe procesul invatarii, pe

competente si abilitati de invatare

Invatare prin memorare si reproducere Invatare prin rezolvare de probleme,

gandire critica

Monitorizare pe baza esecurilor,

insucceselor scolare

Monitorizare prin performante ridicate,

succes

10

Proiectare si management prin sine, scoala

izolata de comunitate

Proiectare si management in parteneriat,

scoala ca servicii pentru comunitate

Studiu programt in secvente de timp de

activitati scolare(semestru, ani, cicluri)

Studiu in orice timp si in orice loc, la

optiunea beneficiarilor

Educatie centrata pe profesor Educatie centrata pe elevi/adulti

Investitii in manuale si carti Investitii in resurse(centre de resurse)

Ritm uniform de invatare Ritmuri si stiluri de invatare variate

Educatie in scoli, in cladiri destinate

special elevilor

Educatii in locatii cu acces multiplu pentru

diversi utilizatori

Activitati scolare pe clase, grupuri

largi(invatamant frontal)

Activitati instructiv - educative

personalizate, individualizate

Elevul sa se adapteze la caracteristicile

mediului scolar

Scoala sa se adpateze la caracteristicile

elevului

Educatie de segregare, pe nivele de

performanta scolara

Educatie inclusiva, integrata;educatie

pentru toti.

Figura 5.1 : Sinteza caracteristicilor educatiei

In urma intercatiunii scolii cu structurile social-economice, se desprind o serie de

tendinte cuprinzatoare:

Programele de asigurare a calitatii in educatie si evaluarea institutionala vor instala competitia in scoli, cu impact pedagogic pozitiv.

Diversificarea ofertei scolare, atarctivitatea programelor si optiunea elevilor/ familiei,

calitatea predarii, accesul absolventilor pe piata fortei de munca plaseaza unitatile de

invatamant intr-o competie directa, cu privire la recrutarea elevilor, profesorilor si pentru

asigurarea resurselor financiare. Dexcentralizarea pedagogica, administrativa si financiara

a scolilor va ascuti concurenta intre ele.

Intensificarea competiei ingreuneaza planificarea, organizarea si realizarea activitatilor scolare.

Estimarea numarului de elevi pentru inmatriculare in noul an scolar, a necesarului de

personal didcatic si administrativ in noile state de functiuni ale scolii, devin operatii

complicate, in absenta unor baze de date care sa furnizeze informatii precise. Efectivele

11

de elevi si necesarul de personal devin parametri influentati direct de calitatea pregatirii

elevilor si de performanta profesorilor. Intre performanta scolii si cerintele pietei se

instaleaza o relatie circulara, la fel ca in orice segment al pietei concurentiale.

Functionarea scolii in viitor va fi conditionata de deschiderea larga spre diversificarea serviciilor educationale

Scoala viitorului este aceea care asigura programe educationale flexibile, adaptate la

diversitatea cerintelor si capacitatilor de invatare.Este de remarcat tendinta educatiei

inclusive, de integrare a copiilor si tinerilor care apartin unor grupuri defavorizate sau a

celor cu diverse nevoi educationale speciale( copiii cu dizabilitati), fapt ce reprezinta o

importanta componenta de dezvoltare a resurselor: dezvoltarea competentelor pedagogice

prin confruntarea directa cu diveristatea dificultatilor de invatare.

Masurarea adecvata si completa a eficientei unitatilor scolare, evidenta bunelor practici (school accountability)

Scoala traditionala, construita dupa modelul uni-formei asuma o dimensiune

atotcuprinzatoare, o educatie standard pentru toti. Acum scoala completeaza standardele

de proces, curriculum si experiente de invatare cu standarde de evaluare si atestare a

competentelor.

Instalarea in scoli a unui sistem cuprinzator de evidenta a rezultatelor procesului de

invatamant, a unui mecanism de contabilitate, devine important pentru decizii pertinente

in sistem. De exemplu, in numeroase sisteme educationale nationale sunt difuzate, spre

beneficiari, clasamente ale performantelor unitatilor scolare. Scolile sunt clasificate si

comparate in functie de costuri, programe si rezultatele programelor de educatie.

Educatia ca servicii pentru comunitate Contractele au trecut din sfera afacerilor si in sfera serviciilor educationale. Scolile au

concurenti seriosi, chiar in domeniul lor de activitate. Numeroase organizatii non-profit,

lanseaza contracte educationale, inclusiv in invatamantul pre-primar, primar si gimnazial.

Scolile particulare au o cautare din ce in ce mai extinsa din partea elevilor, pe temeiul

eficientei.

In viitor, scoala se va concentra mai mult pe castigarea contractelor educationale;

acestea nu vor fi oferite pur si simplu scolilor de stat, dar nici celor din sectorul

privat.Consiliile scolilor si directiunile acesotora vor trebui sa se dedice mai mult

negocierii contractelor si alternativelor educationale, asigurarii calitatii procesului

instructiv- educativ, marketingului educational.

12

Profesionalizarea in cariera pedagogica Cerea de profesori bine calificati, pe piata invatamantului, este in crestere. Se

creeaza un decalaj intre competentele pedagogice necesare bunei functionari a scolii

in viitor si oferta aspirantilor la cariera didactica. Pe acest temei, se poate spune ca

certificarea si acreditarea profesorilor va inceta sa fie in reponsabilitatea exclusiva a

Ministerului Educatiei, dar competentele profesionalizarii in cariera se situeaza in

grila de concepte ale pedagogiei moderne.

VI.CONCLUZII:

Interesul pedagogiei pentru competente se inscrie in noua grila de abordari si concepte,

care aduce cu sine totodata si schimbarile majore in educatia contemporana.

Competentele sunt utilizate in limbajul curent al pedagogiei, astfel se vorbeste despre:

competente in formarea profesorilor, competente in predare, competente in activitatile

comunitare. Una dintre aspiratii, este ca noile abordari in educatie sa rezolve nevoile

scolare si socio-economice variate, cum ar fi : relevanta pregatirii, accesul pe piata

internationala a educatiei si carierei profesionale, combatibilitatea programelor de

pregatire si a rezultatelor obtinute, recunoasterea studiilor in strainatate.

Preocuparea educatiei contemporane pentru formarea competentelor, in raport

transmiterea de cunostiinte , este motivata de schimbarile majore petrecute pe piata

angajatorilor, respectiv a celor aspiranti la calificari:

13

Conceptul pedagogiei clasice:elevii se adapteaza la professor.-scoala traditionala, de tip uni-forma;-Scoala conservatoire;-Scoala pentru elevul modal.

Competente nucleu:- de transmitere;- de repetitie;- de persuasiune.

Conceptul pedagogiei moderne:profesorul sa se adapteze la elevi.- Scoala in schimbare;- Scoala pentru toti;- Scoala inclusive.

Competente nucelu: -interactivitate;-sociabilitate; -comunicare;-strategii altenative.

- Invatarea pe parcursul intregii vieti;

- Realizarea programelor de studiu pe canale alternative, inclusiv prin

Internet;

- Nevoia de accelerare a invatarii, pentru calificari rapide si flexibile,

pentru recalificari/reconversii, perfectionari;

- Competitia pe piata calificarilor si pe piata muncii;

- Rolul comptentelor in dezvoltarea individului si a comunitatii din care

acesta face parte;

- Cerintele acreditarii si recunoasterii internationale a programelor de

studiu;

- Competentele sunt necesare pentru asigurarea insertiei profesionale si

sociale a fiecarei persoane, in societatea contemporana.

Sistemele educationale au obligatia sa asigure dezvoltarea competentelor pentru toti

membrii societatii , procupandu-se nu numai de educatia copiilor si a tinerilor, ci si de

cea a adultilor, a parintilor, a diferitelor grupuri profesionale. Educatia pentru competente

este o provocare in toate segmentele sistemului educational: gradinita, scoala primara si

secundara, invatamantul superior, educatia pe parcursul intregii vieti. Competentele sunt

criterii de evaluare si indicatori de succes in toate domeniile de activitate, ele fiind

rezultatul unui program de pregatire, descriu ce poate face in final o persoana, nu

programul de pregatire pe care l-a parcurs. „ Pedagogia pentru competente ar marca

apusul uceniciei romantice”.3

3 Vasile Chis, Pedagogia contemporana.Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005.

14

B I B L I O G R A F I E:

VASILE CHIS, Pedagogia contemporana. Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, cluj-Napoca, 2005.

DENIZIA GAL, Educatia si mizele ei sociale, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2002

MARIANA PINTILIE, Metode moderne de invatare-evaluar in invatamantul preuniversitar , Ed.Facil, Cluj-Napoca, 2000

CHRISTIANE PERREGAUX, MICHELINE REY, Educatia interculturala, Ed.Polirom, Iasi, 1999

MIHAI SUCIU , Reforma continuturilor invatamantului, Ed. Polirom, Iasi, 1999

15