brechon - traditie partide politice

8/2/2019 Brechon - Traditie Partide Politice

1/6

o LUNGA TRADqIEStudiul pnrtidelor polit ice a constituit pentrll sti intele

politice un obiect structnrant, Se poate considera ca,impreuna ell sociologia electoralii , partidele consriruiematerii canonice beneficiind de cen mai lunga traditie desrudiu. Prirnele [ucr.1(i care Ill :lugurcnzii aceasta traditicau fa st publicate la s6ir~il:uJ secoluiui al XIX-lea ~iInceputul secolului al XX- lea . Unii pihin~ fondatori caJames Bryce, parlarnentar ~iuniversitar bri tanic, sunt nziuitat i, eel putin in Franja. Majoritarea manualelor arnin-tesc, isa , ceca ce dnroreaza srudiul partidelor celor treiparinti fondarori Moisei Ostrogorski, Roberto Michels ~iMax Weber.

Parin,dJ IondetoriNIo i re i Ostrogo1:rki , personali tare rusa atipicii, care 11

urrnat I l l . Paris cursurile coli i.libere de ~tiin~epoliticesi acfecruar mni rnulrc ciililtorii de s tudiu in S tarele Uni te ~jIn Anglia, publica In )902 De1ll0l;nl!if} Ii l//'gtlIJiZl1refl pnr t i -dd ( } / ' po l i t ic e

l, Dorind s a se inspire din Tocqueville ~iMontesquieu, lucrarea este In acclasi t imp politologica ~inormativa. En subliniaza foarte bine legamrile intre apa-rijia partidelor )i i dezvoltarea dernocratiei in Anglia ~ inStatele Unite, Exrinderea dreprului de vot impune efer-tur i de rnobi lizare a alcg~tor ilo( , pe care par tidele le "or

I in o c i g i n : 1 . . i Ill: ] democratic er 1''L)rgOlnisru.ion des parris poliuqucs"(n,L)


2/6

14 Pierre Brcchon Par tidele j Jo / i l i ce 15realiza inrr-o maniera rational ii . Ele crecaza deci, in modprogresiv, "mll~im'irjj eleceorale" i folosesc din ce in cemai des profesionisti ai poliricii. Dad inaugureaza socio-logia par tidelor poli tice, Ost rogorski ramane to tusi - ellmulti giinclitori ai secolului al XIX-lea - un rcforrnatorsocial, Adept al unei filozofii l iberale, regrcti i. efecteleperverse pe care le-ar provoca pa rtidele pclitice: mani-heismul dezbaterii politice, inrolarea partizanii, inasprireaartificiala a conflictelor politice de cfitre parti cle . Elpledeazii pcntru 0reforrna care sa inlocuiascf partideleactuale "omnibus" Cll partido "ad-hoc". Primele, nurnite"omnibus" pentru eli, propunfind un pr.ogram de acpunepen tru toate chestiuniie dezbaterii poli rice, nu pot fidecat simpli ficatoarc, maniheis te ~i r igide. Din contra,un partid ad - h o c , Care nu eauta decat 5[1 mobilizezepentru 0 problema specified, paoa dnd aceasta va t]rezolvata, va fi pentru aderent i mul t mal put in const ran-gator, a ce sria p urfin d rn ilita in rnai multe particle, inconformitate cu opjiunile secroriale pe care le apiirii.Acest tip de organizatie ar forma ~icetateni mal pu~npas iv i care s i-ar da la f iecare alegere votul candidaruluicare lncameaza eel rnai bine propriile optiuni asupraproblernei sau problernelor care l i se par fundamentaleIn acel moment. Propunerea poate parea naivii in ochiiunci politolog conrernporan, care Fie cii orice gruppoli tic sector ia l t inde sa se perrnanenrizeze ~i 5n-~i lar-geasca programul de actiune, De asernenca, tie C 1 ' isirnplificarea dezbaterii este 0condipe a actiunii polirice,iar corelarea ccrerilor formulate de grupurile de presiuneeste functie greu asurnabila de catre guvernanp fn afaramedieri i realizate de cdt re parridele poli tice. Dorinta del imi tnre a par tideior doar la rolu1 de grupuri de presiune,car e utilizeaza mecanisrnele electornle, poate sa parauropica. Dar S a recunoastern cii problema ridica ra de

Ostrogorski, ell privire la efectele perverse ale partidelorpol ir ice, a fosr des dezbatut s de la inceputul secolului ~jse vadesre chiar extrem de actuala , in Franta, aceasta semani festa , in ulrirnii ani, indeosebi prin aparitia elec-torala a ecologist ilor, a candidati lor fo ma~junij "Vana-toare, Pescuit , Natura ~iTraditi i" san ill Uniunii penrrusaptamann de lucru de patru zile. Exploaia actuala aofer tei poli ti ce , mai putin canalizata de rnari le par tide eaaltildat-'1,corespunde unei cresteri a miscarilor sectorialecare lind de altfel sa-~i Hirgellsdi sfera de interventie.

Rubedo l I ' I i . b e l . r face parte, de asernenea, dintreInaintasii marcanti. EI se inspirn din teoria elirelorsuspnut ii de Mosca ~iPareto . Puhlica in 1911, in Germs-nia , a lucrare despre tendin tele oligarh ice ale part idelorpolitice, plednd de 1 < 1 analiza sociologicii a functionariisocial-dernocratiei germane. EI arata corect cii aceasta nu

. este doar un organism de cucerire a purerii ci 0 micro-societate alternativa, eu multe asociatii-satelit care furni-zeaza servicii pentru rne rnbrii lor. Ca si Ostrogorski,insisui asupra contradictiilor ~iderivelor functionarilorparrizane, Ffcutc sii fie instrumente ale dernocratieicompeti tive, par tidele sunt inevi tabi l sediul unci der iveoligarhice. Pe masura ce se profesionalizeaza, [1.1nCPO-neaz.a din. ce in ce rnai mult dear in tolosul condu-catorilor inamovibili ;; i atotpurernici , EI amen corect diex.igen~ele cornpctitiei democratice due Incentralizarea ~birocratizarea partidelor, care trebuie s a fie capabile s a indecizii rapide, Baza partidului este progresiv deposedatade orice putere. Organizntia niiscuta din popor "capaconrro lu lui ncesruia, Michels propune, ca modali ra te deevitare a derivei oligarhice, imparprea responsabiliuitilot~irotatia insti tutionnlizarri a mandsrelor, Lucrnrea poate(i user criticatfl: esre consrruita doar pe analiza social-democratiei genn:l!le, de asernenea, nmesreca judeciip de


3/6

16 Pierre Brechun Pa r t id d c p o / it i e e 17valoare ~i analiza politologiciL Dar ea l ltrage atenriaasupra unei probleme recurente: dificultatile organizariidemocrariei , arnbiguitf it ile oricarei dernocratii repre-zentative. Aceasta problerna ii preocupa inca foarte despe rnilitantii partidelor politicc actualc. Organizareainterna a rniscarilor Verzilor , de cxemplu, a incercat dessa evite ~ cu mai rnult sau mal putin succes ~ deriveleoligarhice cu ajutorul mijloacelor propuse de Michels.

111ax I f ; 7eber cstc, ~j el, adesea considerat drept unuldint re pionierii abordari i politologice a partidelor po-litiee. Dar probabiI datorcaza acest sta tut faimei salein domeniul sociologiei. in fapt, nu a real izar 0socio-logie a partidelor cornparabila eu sociologia sa econo-mid sau religioasa. ~ieste mult mai fecund, ca politolog,in srudiul starului decat in eel al partidelor pol itice. i~vasts sa opera, nu abordeaza problema partidelor decatin cateva pagini din "Ecol lomic ,ris oc i e tn t e ' " ~iintr-o con fe-rin~a, "Mcseria ~i vocaria ornului politic,,2 (1919). Sarctincrn indeosebi insistcnta sa asupra pr{! f is iolla lizali ipolitici i in epoca moderna. Poli tica devine 0aetivitateprincipala pentru un nurnar din ce in ce mal mare depersoane, in timp ce altiidata privea notabilitati careexercitau ~i alte activita ti . Aceasta profesionalizare sesavarseste in interiorul unor vcritabile "intreprinderipolitice" - partidele -, definite ca organizatii cu adeziunelibera care cauta sa-~i propulscze conducatorii la putere~i care permit rnilirantilor apararca unei cauze sauobtinerea unor avantaje personale prin fidelitatea lor fatade rider. Deci partidele se dezvolta in cursul secolului alXIX-lca pc modelul lcgicimitiifii legal-rationale: intre-prinderca politica cstc din ce In ce mai organizata ~i

birocratizata, dupa rcguli precise, din cauza exigen~elorcornpeti tiei e lectoralc. Ceea ec nu impiedica existentsconcomitenta a intreprinderilor politice bazatc pe dorni-natie charisrnarica (pura dcvotiune fa~ade sef) sau tradi-ponala (a avea incredere in cei mal prestigiosi ~i innotabilitati). Dar dominatia notabilitfitilor politice estedin ce in ce mal mult concurata cIeorganizarea modernaa partidelor care consti tuie veritabile "ma~inarii"l:"Acestei stari idiliee, a dorninatici notabilitatilor ~i Inspecial a parlamenmrilor, ise opun in zilele noastre, inrnodul eel mal radical, structura ~'iorganizarea modern aa partidelor, Aceste noi formatiuni sunt odrasle aledemocrutiei, ale sufragiului universal, ale necesitatii cIerecrutare si organizare a rnaselor, ale cvolutiei partidelorspre unificarea din ee in ce mal rlgidii la varf i spredisciplina cea mai severii la diferite esaloane" (p. 140-141). intiilnim aici, in germene, distinctia mult mal nirziedintre partidele de cadre ~ipartidele de mase,

Intre ann '50 ~ianii '70: 0mareinflorire

Daca traditia studierii partidelor politice dateaza dinprimii ani ai secolului al X,X-lea, intr-un context de primbilant critic al accesului tiirilor occidentale la democratia" ,de mass, va trebui sa asteptarn piina dupa eel de-al doilearazboi mondial pentru apnritia unor noi sintezcteoretice. Printre autorii eei mal importanti ai celei de-adoua perioade, trebuie citat in prirnul rand lVJamiceD l I I o e J - g p ; care publica in 1951 Partule] polr /ia;2, lunare

I,H", IF,!wr fI if/miTii ill fllOti cxulicit d i ll I I/ m in I, I ll i O s t ro c o rs k i.


4/6

18 Pierre Brecnon Pm1ideicpu/ i l i r . e 19voluminoasa, adesea rcediraut de arunci'. Rcnunta laabordji ri le l iberal e al e part idelor , care se inre reseaza , i nspeci al , de crcdinre le car t: ii unesc pe membrii lor. Sedistinge ~ide anal izel e rnarxi st e, ca re, i n aceeasi epoca,insistau asupra bazei sociale a partidelor iii asupraint ereselor de cl as fi pe care acestell le exprima, Urmandlinin lui Osrrogorski ~j Micbeis, :l pus accenrul peorganizarea partizuna: "Cad actualele partidc se definescmulr rnai PU\in prin progrnmuJ sau prin clasa aderenrilorlor, cat prin natura organizarii lor; un partid esre 0comuni ra te de 0 s truct ura specifics" (p. 20). Dupa ce as rudi at originea part idelor (parl arnenta re san eXWlpar-lamencare), intocrnesre 0 r ipologi e a e le rnenre lor lor debaza (comitetul, sectiunea, celula, militia), le diferen~aziiin conformitate eu puterea de art icul are a s trucrur ii l or ~ia nivelului l or de cenrral izare, pent ru a ajunge l a cel ebradistinctie ideal-tipologica dinrre parridele de cadre ~parride1e de masii. Partidul de cadre este un dub deperscnaliei ji influenrc, act iv dear in pcrioadele elecroralepenteD a fts igura alegerea de notabil itap bine irnplantare.Acesta mobilizcaza in special prin cal itatea membrilor ~ia lesi lor s il i. Part idel e de masd, In schimb, se spri jimi . peaderent ii l or. Aces tea incearcd s ii -i at rngi i In omnii r c a tmai mare in j uru l unei i deol ogii ~i a l unu i pwgram si sa-ieduce pent ru n face din e i rel ee de opini e. Activi ta rea loreste deci permanenta. Diferentiind partidele dupaorganizarea lor, Duverger se grii be~te sa evidentiezel egli luri i nt re ocganizare , i deologi e s i bazi l soc ia la . Par-r idel e burgheze, de drcaptn, sum t ipi ce part ic le de cadre ,in rimp ce par ride le soci al is te sunt part ic le de mass i carenu cauta decir sa-;d controleze aderentii in dorneniul

poli~c. Partidele cornuniste ~i fRscisre f ii nd part ic le demasa rotal irare (toat :1 viata aderentuJui este marcata prinapllrtene.nja sa). A dOll: !parte a c a r ! : i i ?nte~te sisternelede .part Icle. A~ltul"uJ insis t' j aici asnpra i ll fluen~ei rno-dLlri l~r de scr:1:m: ~cru~nnl majorirar ell un singur tur arfavo_ClzaapBrJ\l:J. bipartidismuhn, scrutinul m ajoritar cudoua tuum lie da nastere in special unui sistern de~artlde multiple ~isu~Je, in limp ce scrut inul propor-ponal ar produce part.l~e multiple ~j rigide. Sustirie ie~ractcrul natural al duallsl11ului pozitiilor politice, expii-cand "anomal ia" mul ti par ti di smului pr in ne-suprapu-nerea dualismelor'.

Lucrarea a fast mult discurara (de Allran WildavslciGeorges Lav?o, Colin Leys , Kenneth Janda, Joseph L~Palombnra ~l Myron Weiner, Jean C1iatlot_ . .). I sereprosa in special modul in ea.re int elegea origi neapart idelor poli ti ce , un evolufiol1j sm subiacenr (numnipartidele de masa ar evolua in sensu! istoriei) , earaeterul?rea sirnplisr a .1 t ipologiei binare pentru a putea clasi ficsIn mo~ a~e~vat p~rtidele diferitelor (iiri, prea multeleexce~111privind legile tenden~ale care l enga moclurile descrunn ~i sisternul part izan, loeul dominant con feritccit~~iu1ui organizarioual pentru a fnre1ege aeele particlepoli ace care funqlOneazi i t oa te in selvi ciul li demluj lor .Duverger va tine cont b reediniri de anumire criticireferit oa: 'e l a tipologia sa, ceca ee a dus l a0 complicareexagerara.. Tipol;>gia pa] ;c id~ de ~a(ke-part ide de masi i parind

din ce 11 1 ce rna! pupn adaptata, 0110 i G i " C b b e i m e r

I Ulti//Jd r e t - d i l o r i . ' dtJh'n~i di n 1 9 i J ' ' ] ceea t~ se po.(dt ' f::\:'Plic~J fi e pri l lf'~/bdfni/ljt1!tl I m : r i i r i i , lii. prin dt~"h'reIIII (1l11/(/;(1 / jrmm:1.i/nrptlJtnl iludiu!p< lr J iddu r pol i l in ,.

, P_cnrrustudiul i.n(]uenreimodurilor de "crotin asuprn ,is,emull.lipoUu.c,:eco.mnncl:im cnrtea ,.Sisrcrfldc elecroralc ~imodurile descruun > P ier re Mar ti n, "d. Mon ir cml Ofi ci al , 1999, Co le qi aComacre Europenc (n.r.).


5/6

2 0 Pierre Brechon Pal1idell.'po/ifirt' 21Dad Maurice Duverger a PUUt const it ui un punc t

de referin \11pcntru t r o w t ia s tudi ilor, acelasi lucru se vaintarnpla, cincisprezece ani mai rdrziu, ell Stdll Rukkflll.Ac~s= comp:u:at is t no~:egian propune 0 explicatie ge-neuca a pa ti del or pol iti ce. Aces tea din urrna sunt ex-pl:e5i~ conflict.elor centrale ale unei societati i con-tribuie Ia paci ficarea l or progres ivi i. Pat ru confli cre(intre sta.t i Bi~cric:i , int re centru ;; i periferie, inrrep~trOf ll ; ;1 rnunc itor i, i nt re sat ~j oras) rezurna i stor iacrizelor sociale ineepaod ClI secolul al XVI-lea. El deose-be~~e deci partidele fin in primul rfind dupii organiznrealor mterr~ii,:id.upii tipul de conflicte ~ide c liva je pe careIereprezinta, Fiecare parud actual at: fi rnosrenirorul unciJungi i stor ii , Lucra ri le lui Rokkan au devenir o refer inrade neocoli t, Ele f in fosr dezvolt at e II I special de Dalli; '-Lolli.r j-ei/el: Conform acestui aucor, fiecare can nice socialfundamental cia nnstere la donn !mJJilii d e part id Dar di ncele Opt farnil ii potent ia l exis tent e, una nu a tos t concre-tizfltu, deourece clivajul urban-rural nu a d at n as re rep ll f~de lor .de ap; l( :1(e urband. Exi st a dec i sap te farni li iman: partidele burgbeze ~ parridcle munci torest i (con-flicml patroni-munci tori ), pnrridele central is te ~ parti-dele autonorniste (conflictul cenrru-peri fecie), partideled~mocrat-cre;;tine ~ pa r ti del e an ti cl er ic a le (conflictulBiseri ca-s rru), parti dele ag rari ene. Put ern caut a, incompozi tia parridelor ~i 1n leg~turiJe pc care IeIntrepn ell grupurile de inrerese, dovezile ernpiricecare sa perrni ta idenr if lcarea "adev.i ca re j l or mttl.ld".Ast fd,. CDU-oi german est e considera r ca un part id bur -ghez ~r nu unul dcmocrar-cres rin, i n r imp ce gaull ismules te un part id ce~ tmli sL Aici s e afja slabiciuncl l t ipo-logrer ast fe l s tabi li te . Dupa ce s -au ident ifi ca t 0 multi-tud!~e de confl jc:~ fundamenrale care genereazi i parridepol it ice, nu s e nci li zeazs dedt : unu l pen tru a l e 5 it u:1 i n

inventeazii 0 noua categorie, aceen de "c:1[c11all parries",part icle pri nde-t ot. ' Expres ia a avut mare s ucces, fundchiar folosira cateodata ~iin discurs II I mediatic. Parridelevor renunta, din cc in ee mai rnult, [a incadrarea ~fo rrnnrea rni li tan til or, pri nci pala lo r preocupare fiindstdi.ngerea cdr mai multo r al eg ii to ri ell ocnzia fi eci irciconsulrari electorale, Pentru a aduna multi, nu tre-buie sa se revendice de In ideologii prea structurate,Concurenra e lectoral a a r face, mai rnult s au rna i putin, catoate parridele S :l devina "part icle de uniune elecrorala"in [urul c fi torva valori consensua le, Dor ind s a caracte-rizeze gaullis~1u.1, .lea/l Char/ot a relunt categoriile luiK irchhei rner. Incepand d in 1962,UNR nu mai poate fcons iderat un parti d de cad re, deoarece cautd sa at ragiinurnerosi adercnti ~icreenza 0rnasinarie polirica penna-nentd, Tomsi , ca part id de cadre , dintre toa te obiec ti ve lesal e clmft ne primord ia Ii i rnobi li zarea el ecro ral a, Prinurrnare, nu are 0 ideologic puternic structurnta, f\Jaturide "par6de de cad re" $i de "par ti de de rni li ranp" cr is tadeci "pan icle de alcgatori ". Deosebirea din tre Kirch -heimer ~iJ ean Charlo t se bazell za pe concepti a


6/6

22 Pierre Brechonrnatricca tipologica. Reluand 0 intuitie datorata luiMaurice Duvergcr, privind explicarea pluralismului par-t izan in Franta, prin nesuprapunerea clivajelor dual iste,Jean Charlot caracterizeaza partidele prin alegerea pecare 0 reprezinta cu privire la fiecare conf lict social .Astfel, partidele dernocrat-crestine sunt centraliste, reli-g1oase, burghezc, specializate. Cat despre partidele socia-liste, de pot fi identificate drept centraliste, Iaice, popu-lare ~i specializate, Se deosebesc de partidele comunisteprin ultimul criteriu. Uri partid totalitar, precum fascis-mill san comunismul, vrca sa domncasdi asupra intregiisocietati.'

brechon - traditie partide politice

Documents