Autoreglarea înv ăŃării

Autoreglarea învăŃării - concept

� Capacitatea elevilor/studenŃilor de a exercita un control activ metacognitiv, motiva Ńional şi comportamental asupra propriei învăŃări (Zimmerman, 2001)

� Construct complex� cercetări din trei domenii de studiu diferite permit înŃelegerea

faptului că autoreglarea învăŃării nu este un eveniment , cireprezintă o serie de procese cognitive şi afective aflate îninterac Ńiune , care operează asupra diverselor componente ale sistemului de procesare a informaŃiei

� Concepte sinonime:� autonomia în învăŃare – învăŃare autonomă (Negovan, V., 2004)� independenŃa în învăŃare – învăŃare independentă (Dienes, Z.,

2005)

� De ce este importantă?

Importan Ńa conceptului de autoreglare a înv ăŃării

� emerge ca un construct important în educaŃie la începutul anilor 80

� acceptat de: persoane publice care propun politici educaŃionale, profesori, educatori şi părinŃi

�nivelul şi calitatea învăŃării depind de modalitatea de abordare a sarcinilor de învăŃare de către studenŃi (Trigwell & Prosser, 1991, VanderStroep, Pintrich & Fagerlin, 1996, Vermetten, Lodewijks, Vermunt, 1999)

�autoreglarea este unul dintre atributele uneiînvăŃări eficiente (Boekaerts, 1997)

Modele de abordare a autoregl ării înv ăŃării

1. Modelul dimensiunilor autoregl ării academice - Zimmerman & Risemberg, 1997

� dimensiunea motiva Ńional ă (motivaŃia de a-şi regla propriul proces de învăŃare)

� dimensiunea strategic ă (utilizarea de metode, tehnici, strategii de autoreglare a învăŃării)

� dimensiunea temporal ă (organizarea timpului de studiu)

� dimensiunea de monitorizare (auto-monitorizarea)

� dimensiunea contextual ă (controlul mediului de studiu)

� dimensiunea social ă (utilizarea suportului social)

Modele de abordare a autoregl ării înv ăŃării

2. Modelul factorilor de autoreglare - Schraw & Brooks, 1999

Caracteristici ale autoregl ării înv ăŃării

1. Aspectul procesual al autoregl ării înv ăŃării (Schunk & Zimmerman, 1998)

JudecăŃi relativ la propria persoană

AutoevaluareAtribuirea cauzeiReflectare asupra reacŃiei proprii SatisfacŃia personalăInferenŃe adaptative / defensive

AutocontrolAutoinstrucŃiuniFocalizarea atenŃieiStrategii specifice sarciniiAuto-observareAutomonitorizareExperimentare

Analiza sarciniiFixarea scopurilorAlegerea strategiilorConvingeri motivaŃionaleAutoeficacitateExpectanŃe de succesInterese / valori intrinseciOrientarea spre scop

Componente ale autoreglării

� MOTIVAłIA = proces prin care sunt iniŃiate, ghidate şi menŃinute comportamentele orientate spre scop) –orientarea spre scopuri, stabilirea şi urm ărirea lor�Atribuirile�Expectan Ńele�Autoeficacitatea

� Atribuiri = cogniŃii despre cauzele anumitor evenimente – despre abilităŃi (ability beliefs)– despre efort (effort beliefs)

Dimensiunile atribuirilor şi surse în formarea acestora

intern extern

stabil instabil

Atribuirile se formează prin:1. Amorse directe - performanŃa anterioară într-o sarcină- comparaŃiile interindividuale2. Amorse indirecte- laudele- manifestarea empatiei de către profesor- oferirea ajutorului - etichetarea

•efortul (intern şi instabil);

•capacit ăŃile / competen Ńele / aptitudinile(interne şi stabile)

•şansa (externă şi instabilă)

•dificultatea sarcinii (externă şi stabilă)

Influen Ńa atribuirilor asupra expectan Ńelor

Expectan Ńele (predic Ńii în leg ătură cu rezultatul ac Ńiunilor ) sunt diferite în funcŃie de atribuirile pe care le facem despre succese şi eşecuri.

- ExpectanŃele rămân ridicate atunci când atribuim succesul abilit ăŃilor şi eşecul lipsei de efort.

De ce o persoană care a avut parte de un succes poate să nu-şi modifice expectanŃele?

Pattern-uri dificil de modificat:PerformanŃă crescută – atribuiri externe, stabile– expectanŃe scăzute

PerformanŃă scăzută – atribuiri interne, stabile – expectanŃe scăzute ↔neajutorare învăŃată (lipsa controlului perceput datorată credinŃei că situaŃia nu poate fi schimbată)

Autoeficacitatea

� Reprezintă o cogni Ńie evaluativă despre capacitatea de a realiza o sarcin ă

� Este domeniu-specifică

� Este responsabilă de:a) măsura în care ne implicăm într-o sarcinăb) efortul depus şi persistenŃa în sarcină

Factori care influenŃează autoeficacitatea

1. PerformanŃele anterioare 2. ExperienŃele de învăŃare vicariantă3. Persuasiunea verbală (monologul pozitiv)4. Starea fiziologică

Stabilirea scopurilor ( goal setting theory )

� Scopuri = reprezentări cognitive asupra unui eveniment viitor

� Teoria stabilirii scopurilor porneşte de la asumpŃia conform căreia comportamentul nostru este direc Ńionat de scopurile (inten Ńiile ) noastre

� Efecte asupra motiva Ńiei- orientarea atenŃiei- mobilizarea efortului- persistenŃa în sarcină- stabilirea unei strategii pentru atingerea acestora

Scopurile reprezintă un punct de referinŃă pentru monitorizarea progresului

Orientarea scopurilor

a. Scopuri de performan Ńă (performance goal) - atribuirea succesului este orientată către abilităŃi- se orientează către obŃinerea notelor - se compară cu ceilalŃi- sunt expuşi riscului de a dezvolta neajutorare învăŃată

b. Scopuri de înv ăŃare (mastery goal)- atribuirea succesului este orientată către efort- se orientează către dezvoltarea competenŃelor- utilizează strategii cognitive de procesare de adâncime a stimulilor- atunci când au probleme adoptă strategii active (căutarea ajutorului)

Cele două tipuri de orientare pot să coexiste, dar este important ca scopurile de învăŃare să fie mai puternice decât cele de performan Ńă.

Activitate de seminar

� PlanificaŃi activităŃi şi stabilŃi scopuri pentru �Sarcina de grup de la finalul semestrului�Examenul scris la psihologie educaŃionalăPlanificare Control Reflec Ńie

JudecăŃi relativ la propria persoană

AutoevaluareAtribuirea cauzeiReflectare asupra reacŃiei proprii SatisfacŃia personalăInferenŃe adaptative / defensive

AutocontrolAutoinstrucŃiuniFocalizarea atenŃieiStrategii specifice sarciniiAuto-observareAutomonitorizareExperimentare

Analiza sarciniiFixarea scopurilorAlegerea strategiilorConvingeri

motiva ŃionaleAutoeficacitateExpectan Ńe de

succesInterese / valori

intrinseciOrientarea spre scop

Autoreglarea în înv ăŃare - sumar

� Autoreglare = măsura în care persoana este parte activă a procesului de învăŃare la nivel comportamental, motivaŃional şi metacognitiv

� Etapele procesului de autoreglare1.Planificare – stabilirea unei abordări a

problemei

2.Performan Ńa efectivă – menŃinerea în sarcină

3.Reflec Ńia – evaluarea rezultatelor

Lectură obligatorie

Paris &Paris (2001), Classroom applications of research on self-regulated learning, Educational Psychologist, 36(2): 89-101.

Strategii de creştere şi menŃinere a MOTIVAłIEI

�Cum ar trebui să fie?

Strategii de creştere şi menŃinere a MOTIVAłIEI

�Cum ar trebui să fie?

Strategii de creştere a motivaŃiei

�Imageria dirijată (conexiunea între acŃiunile curente si scopurile studentului)

� ExersaŃi!

Strategii de creştere a motivaŃiei

� Imaginea mentală motivaŃională�Auto-instrucŃiuni adaptative�Obiect-simbol al aspiraŃiilor�ActivităŃi practice

Strategii de creştere a controlului

� Reatribuirea eşecului unor factori controlabili şiinstabili (de ex. lipsa efort)

� Focalizarea pe succesele academice anterioare

� Inventarierea punctelor tari

Strategii de menŃinere a motivaŃiei

� Formularea de scopuri specifice� Strategii privind tolerarea disconforului creat de

studiu� Aplicarea principiilor teoretice la situaŃii

personale (stil de învăŃare eficient)� Utilizarea sprijinului academic disponibil (grup

de studiu, tutori, etc.)� Crearea unei reŃele de suport� Management eficient al timpului� Controlul mediului de studiu

I. Formularea de scopuri – tehnica SMART

�S - specific�M- măsurabil

�A- de atins (abordabil)�R- realist�T- încadrat în timp

� 1,2� ExersaŃi!

FormulaŃi obiective SMART

II. Plan de acŃiune şi Implementare (3,4,5)

Stabilirea de scopuri - sumar

� Valorile, scopurile pe termen lung, mediu şi scurt trebuie să fie în concordanŃă cu activităŃile zilnice

� Scopurile influenŃează motivaŃia şi învăŃarea

� Stabilirea şi atingerea scopurilor pe termen scurt şi mediu îi motivează pe elevi să urmărească atingerea scopurilor pe termen lung

Stabilirea de scopuri - sumar

1. Trei caracteristici ale scopurilorinfluenŃează motivaŃia: specificitatea, proximitatea şi dificultatea .

2. Fiecare scop ar trebui formulat în termeni SMART : specific, măsurabil, abordabil, realist, şi încadrat în timp.

3. Procedura de stabilire de scopuri – etape :

a. Identificarea şi definirea scopului

b. Generarea şi evaluarea planurilor

c. Crearea planului de implementare

d. Implementarea planuluie. Evaluarea progresului