Căutarea, evaluarea, selectarea și prelucrarea informațiilor

Surse de informare

Surse formale: manuale școlare, bibliotecile reale sau virtuale), programele mass-media educative

Surse informale: emisiunile de divertisment, experiența directă, rețeaua socială (persoanele cunoscute: prieteni, rude, specialiști într-un domeniu).

Pași în căutarea informațiilor1. Definirea sarcinii (referat, eseu, proiect, studiu de

caz)

2. Identificarea surselor disponibile și selectarea celor mai potrivite

3. Localizarea surselor și accesarea lor

4. Utilizarea informației (extragerea informației relevante pentru sarcina de realizat)

5. Sinteza (organizarea informațiilor din diverse surse)

6. Evaluarea rezultatelor

Factori care influențează prelucrarea informației

Sursa: credibilitatea și atractivitatea ei

Mesajul: lungimea mesajului, discrepanța dintre mesaj și cunoștințele anterioare ale receptorului, amenințările produse, trăirile afective pozitive.

Particularitățile receptorului: tipul de argumente preferate, valorile persoanei

La ce folosesc informațiile?

La rezolvarea de probleme

La luarea deciziilor

Învățarea în era TICCare sunt avantajele?

Care sunt dezavantajele?

Autoreglarea învățăriiSe referă la capacitatea elevilor/studenților de a exercita un control activ metacognitiv, motivational și comportamental asupra propriei învățări.

Autoreglarea reunește atât cunoștințe, strategii și abilitați metacognitive, cât și surse motivaționale .

Zimmerman (1997) distinge șase dimensiuni ale autoreglării academice:

motivația elevilor de a-și regla propriul proces de învățare,

metodele, tehnicile, strategiile folosite în autoreglarea învățării

organizarea timpului de studiu monitorizarea propriei învățări controlul mediului de studiu dimensiunea socială a autoreglării (ex. solicitarea la

nevoie a ajutorului colegilor sau profesorilor, orientarea spre modele).

Planul individual de învățareReprezintă o modalitate complexă de

proiectare și realizare a învățării.

Etape:1. Cunoașterea potențialului de învățare

personal (autodiagnoza învățării)2. Identificarea punctelor care necesită

dezvoltare3. Formularea obiectivelor de învățare4. Planificarea activităților5. Alegerea metodelor6. Stabilirea criteriilor de reușită7. Realizarea programului

Învățarea eficienta are 3 caracteristici importante:

Este orientata către scop;

Este activă;

Duce la rezultate măsurabile;

Metacogniția – condiție esențială a unei învățări eficiente

Aplicarea metacogniției în învățare presupune:conștientizarea permanentă a felului în

care învățam, a metodelor pe care le folosim și a rezultatelor pe care acestea le produc,

estimarea efortului necesar pentru a realiza o achiziție cognitivă.

STRATEGII DE ÎNVĂȚARE

Strategii motivaționale

Strategii cognitive

Strategii metacognitive

Strategii motivaționaleSTRATEGII DE CONTROL COGNITIVIgnorarea intenționată a alternativelor atractive și

a aspectelor irelevante pentru învățare.

STRATEGII DE CONTROL EMOTIONALManagementul stărilor emoționale care pot inhiba

sau amâna acțiunea.

STRATEGII DE CONTROL AL MEDIULUIÎndepărtarea de surse de zgomot și de distragere.

Strategii cognitiveAu în vedere prelucrarea cognitivă a

informațiilor

Utilizarea operațiilor gândirii (analiză, sinteză)

Strategii deductiveStrategii inductiveRezolvarea de problemeMemorarea etc.

Strategii metacognitiveAu în vedere controlul și eficientizarea

învățării, precum și dezvoltarea potențialului intelectual:

PlanificareaMonitorizareaEvaluareaOrganizareaStabilirea scopurilor

Jurnal metacognitiv

Ce am învățat in cursul de astăzi?

Cum am învățat? Cum m-am simţit?

Emoțiile în învățare (a se vedea emoțiile de realizare de la seminarul 1)

Gândirea critică în învățare

Gândirea critică îi învață pe elevi să-și emită și să-și susțină propriile idei, formarea acesteia presupunând respectarea anumitor condiții:

Crearea unor situații de învățare, a unor ocazii în care elevii să-și exerseze procesul gândirii critice și alocarea timpului necesar pentru aceasta;

Încurajarea elevilor să gândească independent, „cu propriul cap”, să speculeze, să reflecteze;

Acceptarea diversității de opinii și idei;

Implicarea activă a elevilor în realizarea învățării prin confruntarea de idei, prin cooperare și colaborare, pentru a găsi soluții adecvate;

Convingerea elevilor că nu riscă să fie ridiculizați pentru opiniile exprimate;

Încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic;

Aprecierea pozitivă a gândirii critice manifestată în orice situație;

Un model de predare-învățare care dezvoltă gândirea critică.

EvocareEvocareRealizarea sensuluiRealizarea sensuluiReflecțieReflecție

Tehnici de eficientizare a învățării

MnemotehnicileLuarea notițelorUtilizarea organizatorilor cognitiviLogica si argumentareaCreativitateaGândirea criticaStrategiile metacognitive

Întrebări care se pun în timpul predării-învățării

1.Întrebări ce vizează nivelul literal al unui conţinut.

Ce spune textul? (descrie)2.Întrebări interpretativeCe vrea să spună textul (ce legături există)3.Întrebări aplicative.La ce folosesc informațiile? (rezolvarea de

probleme).4.Întrebări analiticeDe ce e așa și nu altfel? Ce motiv are? (analizează)

5.Întrebări sinteticeCe probleme ar mai putea fi rezolvate cu aceste

informații? (sinteza)6.Întrebări de transpunereAm putea vedea lucrurile de altfel?7.Întrebarile de evaluareCe părere aveți despre aceste idei?

Exemple de organizatori cognitivi

Stiluri de învățare

Stilurile de învățare (Kolb)

Stilul concret reflexiv (Experiență+reflecție)

Stilul abstract reflexiv (Reflecție+conceptualizare)

Stilul abstract activ (Generalizare+testare) – pragmatic

Stilul concret activ (testare + experiență) - activ

F.F.EvaluareaEvaluareainvatariiinvatarii

E.E.ProcesulProcesul propriu-zis propriu-zis de invatarede invatare

D.D.Strategia Strategia de invatarede invatare

C.C.Scopul Scopul invatariiinvatarii

B.B.SituatiaSituatiapentrupentru

invatareinvatare

A.A.MotivareaMotivarea pentrupentruinvatareinvatare

Etapele Invatarii