· 2017. 5. 22. · revista are o experienţă editorială de 20 de ani. ulterior la solicitarea...

Meridian Ingineresc – 20 de ani de existență 11

MERIDIAN INGINERESC – 20 DE ANI DE EXISTENŢĂ

În a. 1989 la Institutul Politehnic din Chişinău

(astăzi Universitatea Tehnică a Moldovei) s-a trecut la procesul de studii în limba română. După declararea independenţei în a. 1991 au încetat aşa numitele programele de cercetare unionale şi pregătire a doctoranzilor centralizat prin Comisia Superioară de Atestare a URSS a cadrelor ştiinţifico-didctice, fiind făcuţi primii paşi spre elaborarea primelor programe naţionale de cercetare. Publicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice devenea tot mai dificilă în revistele ştiinţifice unionale pe ramuri. În acea perioadă în Republica Moldova nu exista nicio revistă tehnico-ştiinţifică, în care cercetătorii ştiinţifici, doctoranzii puteau să-şi publice lucrările ştiinţifice, în special, în limba română. De aceea ideea fondării unei reviste tehnico-ştiinţifice în limba română a fost extrem de binevenită.

Astfel, la sfârşitul anului 1994 din partea Universităţii Tehnice a Moldovei (UTM) şi Asociaţiei Inginerilor din Republica Moldova (AIRM) a fost depusă în adresa Asociaţiei de Stat „Cartea Moldovei” o solicitare argumentată de fondare a revistei tehnico-ştiinţifice periodice „Meridian Ingineresc” în limba română. La 9 februarie 1995 Asociaţia de Stat „Cartea Moldovei” eliberează adeverinţa de înregistrare a publicaţiei periodice „Meridian Ingineresc” cu nr. 565. Revista are o experienţă editorială de 20 de ani.

Ulterior la solicitarea fondatorilor din 8 mai 2002 Centrul Internaţional de Înregistrare a Publicaţiilor Periodice cu sediul la Paris a înregistrat revista „Meridian Ingineresc” cu numărul de înregistrare a publicaţiilor periodice ISSN 1683-853X. Revista iese trimestrial (de patru ori pe an) cu un tiraj de 100 ex. În corespundere cu „Regulamentul cu privire la evaluarea şi clasificarea revistelor ştiinţifice”, aprobat prin hotărârea comună a Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare nr. 212 din 6 noiembrie 2008 în a. 2009 revista a fost acreditată la clasa C (conform clasificării revistelor ştiinţifice din Republica Moldova sunt cinci clase: A, B, C, D, E). Prin hotărârea Senatului din 24.02.2009 a fost aprobat regulamentul privind revista ştiinţifică-tehnică şi aplicativă “Meridian Ingineresc”. Actualmente revista se află în proces de includere în bazele de date Copernicus, Varşovia şi ProQuest Database, SUA (http://www.indexcoperni-cus.com/index_en.php). După includerea în bazele de date specificate va fi înaintat dosarul de acreditare a revistei la clasa B.

Datorită caracterului politehnic al Universităţii Tehnice a Moldovei revista cuprinde 9 domenii specificate în Regulamentul CŞSDT şi CNAA, fiecare din ele având câte o Secţie a colegiului de redacţie. Competenţa Colegiului de redacţie este înaltă, incluzând membri ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ai academiilor de ştiinţe din străinătate, savanţi cu renume din Republică şi de peste hotare. Colegiul de redacţie al revistei include: 13 academicieni al AŞM, 4 membri corespondenţi AŞM, 3 academiciani ai Academiei de Ştiinţe Tehnice din Români, 34 profesori universitari din Republica Moldova şi 26 profesori universitari din afară (România, Germania, SUA), 44 conferenţiari din Republica Moldova.

Revista include următoarele compartimente de bază: un cuprins de rezumate în limbile română, engleză, franceză şi rusă. Articole ştiinţifice întocmite cu respectarea integrală a cerinţelor internaţionale faţă de articole ştiinţifice, standardele în vigoare; o rubrică permanentă de Creativitate Tehnică şi o rubrică „Personalităţi de pe meridianele universului ştiinţific” realizată de dr.ing.prof. Gheorghe Manolea de la Universitatea din Craiova. Două numere ale reviste (nr. 1şi 3) ies în lima română, alte două (2 şi 4) – integral în limba engleză. Promovarea revistei. În scopul promovării în mediul de cercetare şi academic revista este plasată integral pe situl Universităţii Tehnice a Moldovei (www.utm.md/meridian). Revista este recomandată de CNAA ca revistă ştiinţifică de bază pentru publicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice din domeniile inginereşti şi economic. De asemenea, este recunoscută de Ministerul Educaţiei din România ca publicaţie de prestigiu la examinarea dosarelor de cadre didactice. Lucrările publicate sunt recenzate. De asemenea, au fost încheiate 12 acorduri de colaborare şi schimb de reviste Au fost încheiate acorduri de schimb a revistei „Meridian Ingineresc” cu opt reviste ştiinţifice din România: revista „Tehnologia Inovativă. Revista Construcţia de Maşini” (editor: Institutul de Cercetări în Tehnologia Construcţiei de Maşini, Bucureşti, România); revista „Analele Universităţii Ovidius, Seria Inginerie Mecanică” (editor: Universitatea Ovidius, Constanţa, România); revistele „Analele Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, Seria „Inginerie Mecanică” şi „Analele Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, Seria „Metalurgie şi Ştiinţa Materialelor” (editor: Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, România); revista „Convorbiri Economice” (editor: Clubul Economiştilor

12 Meridian Ingineresc – 20 de ani de existență

Braşoveni, Braşov); revista „Romanian Distribution Committee Magazine” (editor: Universitatea Româno-Americană, Bucureşti); revista „Inventica”, Iaşi (editor: Societatea Inventatorilor din România); buletinul Ştiinţific al Universităţii din Piteşti, Seria Mecanica Aplicată). De asemenea, au fost încheiate acorduri cu bibliotecile: Biblioteca Universităţii Transilvania din Braşov; Biblioteca Universităţii din Oradea; Biblioteca Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava.

Să încercăm să facem puţină statistică referitor la numărul articolelor publicate şi divizarea lor pe diferite criterii. Pe parcursul a. 1995-2015 au fost editate 55 de numere ale revistei, în care au fost publicate 1115 articole ştiinţifice recenzate, inclusiv, 299 articole de autori străini ceea ce reprezintă apr. 27%, 678 articole ale colaboratorilor Universităţii Tehnice a Moldovei – 61%, 138 articole ale autorilor din alte organizaţii din Republica Moldova – 12%. Ţările de origine ale autorilor străini au fost România, Elveţia, Germania, Marea Britanie, Cehia, Franţa, Izrail, Ucraina, Rusia. Totodată 188 articole au fost publicate în reviste editate doar în limba engleză. 76 articole au fost publicate de autori moldoveni în coautorat cu autori din alte state şi organizaţii.

Cca 85% din lucrări au fost recenzate de către membrii secţiilor colegiului de redacţie, cercetători cunoscuţi din Republica Moldova şi România.

Câţiva ani în urmă în revistă publicau articole mulţi autori din România la susţinerea tezelor de doctorat sau promovare posturi didactice. Acum numărul lor a scăzut deoarece se cotează doar articolele ISI. Se observă o tendinţă de majorare a numărului articolelor autorilor din Ucraina, Rusia, Armenia, unde revista este cotată ca una din străinătate.

27%

61%

12%

Divizare articole pe categorii

Art. autori străini

Art. autori UTM

Art. autori RM non UTM

Nr. revistei şi anul

Ponderea autorilor de peste hotare

Univer-sitatea

Tehnică a Moldovei

Din alte organi-zaţii din

RM

Inclusiv, cu coautori din alte state şi organizaţii

Nr.1, 2015 7 (27%) 15 4 0

Nr.1, 2014 5 (23) 11 6 2 Nr.2, 2014 (eng.) 8 (38%) 12 1 2 Nr.3, 2014 2 (10%) 15 3 0 Nr.4, 2014 (eng.) 9 (47%) 7 3 1

Nr.1, 2013 3 (19%) 11 2 1 Nr.2, 2013 (eng.) 4 (21%) 11 4 3 Nr.3, 2013 2 (10%) 14 4 2 Nr.4, 2013 (eng.) 2 (9%) 15 5 3

Nr.1, 2012 1 (6%) 11 6 1 Nr.2, 2012 (eng.) 6 (30%) 11 3 2 Nr.3, 2012 1 (6%) 16 1 1 Nr.4, 2012 (eng.) 11(50%) 11 0 2

Nr.1, 2011 5 (22%) 13 5 4 Nr.2, 2011 (eng.) 5 (26% 11 3 Nr.3, 2011 3 (16%) 14 2 0 Nr.4, 2011 (eng.) 6 (30%) 12 2

Nr.1, 2010 3 (16%) 13 3 1 Nr.2, 2010 3 (14%) 15 4 1 Nr.3, 2010 1 (6%) 13 4 0 Nr.4, 2010 (eng.) 6 (23%) 15 5 2

Nr.1, 2009 0 6 9 0 Nr.2, 2009 7 (27%) 18 1 4 Nr.3, 2009 6 (27%) 15 1 3 Nr.4, 2009 5 (24%) 12 4 3

Nr.1, 2008 3(13%) 15 3 2 Nr.2, 2008 6 (29%) 11 4 2 Nr.3, 2008 7(30%) 12 3 1 Nr.4, 2008 3(14%) 13 5 2

Nr.1, 2007 12(55%) 10 1 2 Nr.2, 2007 9 (32%) 17 2 2 Nr.3, 2007 7 (30%) 15 5 2 Nr.4, 2007 6 (26%) 11 5 1

Nr.1, 2006 9(38%) 15 Nr.2, 2006 3(15%) 15 3 1 Nr.3, 2006 4(20%) 14 2 1 Nr.4, 2006 4(17%) 18 2 2

Nr.1, 2005 7(29%) 24 2 2 Nr.2, 2005 8(42%) 10 1 1 Nr.3, 2005 9(43%) 12 1 0 Nr.4, 2005 4(16%) 18 3 2

Nr.1, 2004 12(55%) 7 2 1 Nr.2, 2004 6 (27%) 13 1 2 Nr.3, 2004 8 (36%) 10 2 2 Nr.4, 2004 7 (35%) 10 2 1

Nr.1, 2003 12(67%) 6 Nr.2, 2003 13(59%) 5 3 1 Nr.3, 2003 12(50%) 9 3 Nr.4, 2003 13(59%) 9 - -

Nr.1, 2002 28(76%) 8 - 1 Nr.2, 2002 22(71%) 9 - - Nr.3, 2002 34(100%) - - - Nr.4, 2002 10(46%) 10 1 1

Nr.1, 2001 3 (13%) 22 - 1 Nr.2, 2001 8 (35%) 13 - 2 Total: 55 rev. 299 678 138 76

1

OORRGGAANN AALL UUNNIIVVEERRSSIITTĂĂŢŢIIII TTEEHHNNIICCEE AA MMOOLLDDOOVVEEII ŞŞII AASSOOCCIIAAŢŢIIEEII IINNGGIINNEERRIILLOORR DDIINN MMOOLLDDOOVVAA

MMMEEERRRIIIDDDIIIAAANNN IIINNNGGGIIINNNEEERRREEESSSCCC

Publicaţie tehnico-ştiinţifică şi aplicativă fondată la

9 februarie 1995

111(((555666))) 222000111555

Colegiul de redacţie al revistei felicită autorii, recenzenţii şi cititorii cu jubileul de 20 de ani. Vă suntem recunoscători pentru colaborare. Din partea noastră ne vom stărui în continuare să îmbunătăţim nivelul ştiinţific al revistei.

Redactor şef: acad. Ion Bostan Redactor şef adjunct: prof.univ.dr.hab. Valeriu Dulgheru

Tehnoredactare pe calculator: prof.univ.dr.hab. Valeriu Dulgheru Coperta: conf.univ. Valeriu Podborschi conf.univ. dr. Nicolae Trifan

IISSSSNN 11668833--885533XX

EEDDIITTUURRAA „„TTEEHHNNIICCAA UUTTMM””

Chişinău

2

C U P R I N S

Rezumate………………………………………………………………… 3

Dulgheru V. Meridian Ingineresc – 20 de ani de existenţă…………………………… 11

Băjenescu, T.-M. I. Circuite VLSI cu semnale analogice și mixte…………………………… 13

Guţuleac E., Gîrleanu I.

Modelarea controlului sigur al mobilităţii nodurilor senzoriale prin rețele Petri hibride stocastice………………………………………….....

18

Polcanov V., Cîrlan А.

Determinarea proprietăților reologice ale solurilor argiloase din Moldova pentru evaluarea stării de tensiune-deformaţie a terenurilor de fundație……………………………………………………

26

Bantea - Zagareanu V., Popescu L., Canja A.

Iaurt îmbogățit cu inulină: studiul proprietăților senzoriale, fizico - chimice și reologice………………………………………………………

30

Lvovschi N. Studiul matematico-statistic al industriei Republicii Moldova în profil teritorial…………………………………………………………

34

Ceban O.

Cu privire la construirea în cadrul versantului alunecător……………….

42

Andronic P., Andronic D.

Politica energetică al Republicii Moldova………………………………. 45

Radomschii N. T.

Vitraliul în mediul spaţial: şcoala de vitraliu din Harcov……………….. 51

Puzur M. V. Influenţa particularităţilor tehnologice în confecţionarea produselor din ceramică asupra plasticii formei a vaselor tracice……………………

55

Băjenescu T.-M. I.

Fabricabilitate, calitate, fiabilitate………………………………………. 61

Ciobanu M.

Factorii determinanţi ai investiţiilor străine directe……………………… 69

Cozma R.

Caracteristica surselor de finanţare a investiţiilor în construcţii………… 75

Grosu C.

Proteinele miezului și șrotului de nucă (Juglans Regia L)………………. 79

Gheorghiță E., Ciuprîna V. Rolul textului de specialitate la formarea competențelor de comunicare a studenților alolingvi a facultății de Fizică și matematică………………

83

Caraghioz S. Complexul factorilor care influențează soluţiile constructiv – tehnice şi de arhitectură ale grădinilor de iarnă în casele individuale……………

88

Ciloci R.

Auditarea sistemelor integrate utilizate la firmele din Moldova………… 92

Ghelbet A., Dolinscaia E. Aplicarea analizei pragului de rentabilitate în practica economică……… 101

Cuslii E., Munteanu T. Impozitele ca mecanism de reglare a activităţii economice……………... 108

Bârdan V.

Uniunea Europeană versus Uniunea Economică Euroasiatică – analiza comparativă din prisma Uniunii Vamale………………………...

114

Ungureanu L.

Învățarea centrată pe student – deziderat al Procesului Bologna………... 118

Ţurcanu T. Factorii ce au condiţionat dezvoltarea contabilităţii manageriale………. 121

Turcanu T. Metode de evaluare a costurilor în procesul de elaborare a softurilor…... 126

Ciobanu M. Importanţa zonelor economice libere pentru atragerea investițiilor străine directe în industria prelucrătoare a Republicii Moldova…………

129

Dulgheru V. Rezolvarea problemelor inventive prin utilizarea efectelor fizice şi geometrice……………………………………………………….

137

Manolea Gh. Personalităţi de pe Meridianele Universului Ştiinţific………………….. 138

3

REZUMATE

Băjenescu, T.-M. I. Circuite VLSI cu semnale analogice și mixte. Cum actualele dispozitive semiconductoare au dimensiuni nanometrice, efectele conjugate ale variațiilor procesului de fabricație și ale parametrilor de degradare de-a lungul duratei lor de viață sunt factori esențiali pentru proiectanții de circuite analogice, deoarece deviația valorilor de performanță în raport cu valorile nominale influențează atât randamentul producției cât și durata de viață a dispozitivului. Articolul trece în revistă câteva caracteristice ale circuitelor mixte analogic/numerice.

Guţuleac E., Gîrleanu I. Modelarea controlului sigur al mobilităţii nodurilor senzoriale prin rețele Petri hibride stocastice. În lucrare este introdus și prezentat un cadru unificator pentru descrierea controlului sigur al mobilității nodurilor senzoriale prin reţele Petri hibride stocastice (RPHS), orientate pe reprezentarea stărilor curente şi a regulilor de evoluţie ale procesului discret-continu de navigare a acestor noduri. Un avantaj important al demersului propus constă în faptul că acest tip de modele sunt foarte concise şi flexibile, deoarece atributele sale sunt parametrizate.

Polcanov V., Cîrlan А. Determinarea proprietăților reologice ale solurilor argiloase din Moldova pentru evaluarea stării de tensiune-deformaţie a terenurilor de fundație. Sunt prezentate rezultatele încercărilor de laborator pentru determinarea rezistenței și proprietăților reologice ale pământurilor deluviale supuse alunecărilor de teren, selectate din cadrul unui teren din zona centrală a Moldovei, supus alunecării. Ecuațiile obținute descriu limita de curgere și valoarea rezistenței de lungă durată a solurilor studiate. Rezultatele studiului sunt folosite pentru evaluarea stabilității versanților și determinarea cauzelor activizării deformațiilor de alunecare.

Bantea - Zagareanu V., Popescu L., Canja A. Iaurt îmbogățit cu inulină: studiul proprietăților senzoriale, fizico - chimice și reologice. Acest articol reflectă modificările senzoriale și fizico-chimice care au loc în iaurtul cu conținut redus de grăsimi, prin adăugarea fibrei dietetice – inulină. Sunt descrise proprietățile reologice, știind că inulina se comportă ca un înlocuitor al grăsimii, creând o anumită textură netedă și cremoasă. La fel a fost elaborată schema tehnologică generală pentru producerea acestui tip de iaurt. Produsul este așteptat pe piață, fiind competitiv cu cele din comerț.

Lvovschi N. Studiul matematico-statistic al industriei Republicii Moldova în profil teritorial. În lucrarea dată este efectuată încercarea de analiză matematică suplimentară a datelor statistice, privind situaţia din industria Republicii Moldova, prezentate în Internet de către Biroul Naţional de Statistică cu asistenţa calculato-rului. Este prezentată analiza vizual-statistică a datelor în profil teritorial. Cu aceste 8 variabile independente pentru variabila dependentă – volumul producţiei industriei, este întreprinsă o încercare de a construi modelul pătratic complet şi alte modele neliniare.

Ceban O. Cu privire la construirea în cadrul versantului alunecător. În baza cercetărilor în situ și de

laborator, calculelor inginerești de evaluare a stării de stabilitate a fost demonstrată necesitatea aplicării complexului de măsuri pentru combaterea deformațiilor terenului în cadrul explorării unui versant potențial alunecător de lungă durată.

Andronic P., Andronic D. Politica energetică al Republicii Moldova. Resursele energetice interne al Republicii Moldova (RM) sunt insuficient exploatate. Din cauza dependenții energetice de Rusia, și în scopul politicei eficiente în domeniu, RM trebuie să pună ca obiective principale, descoperirea noilor contractori și dezvoltarea surselor interne ca SRE. Acest subiect servește drept scop al articolului, analiza strategiei ener-getice și modalităților de implementare a noilor surse, pașilor întreprinși pentru a largi utilizarea SRE în RM.

Radomschii N. T. Vitraliul în mediul spaţial: şcoala de vitraliu din Harcov. Autorul articolului, pe baza lucrărilor şcolii de vitraliu din or. Harcov, face o analiză a influenței artei monumentale (în particularitate a vitraliului) asupra omului în percepţia mediului spaţial. Se pune accent pe înțelegerea rolului luminii, cunoaşterea obligatorie a caracteristicilor surselor de lumină în obţinerea rezulta-telor concepute de autor. Autorul descrie funcţiile istori-ce, informaţionale şi educative, pe care le realizează în acelaşi timp operele de vitraliu în interioarele moderne.

Puzur M. V. Influenţa particularităţilor tehnologice în confecţionarea produselor din ceramică asupra plasticii formei a vaselor tracice. Articolul este dedicat studierii influenţei particularităţilor tehnologice regionale de prelucrare a obiectelor din ceramică asupra plasticii formale a vaselor tracice. Este propusă ipoteza apariţiei excrescentelor de pe vase ca rezultat a metodelor specifice în fabricarea acestora.

Băjenescu T.-M. I. Fabricabilitate, calitate, fiabilitate. Într-o lume din ce în ce mai competitivă, proiectarea produsului și serviciul clienți pot fi ultimele elemente pentru a pune în valoare capacitățile companiei. Datorită importanței mărite a proiectării produsului, conceptele privind proiectarea pentru fabricabilitate și dezvoltarea integrată a produsului vor deveni critice. Ele vor fi cheia realizării și susținerii avantajului competitiv prin dezvoltarea unor produse de înaltă calitate, fiabile, deosebit de funcționale și fabricate cu eficacitate prin sinergia produsului integrat și a procesului de proiectare.

Ciobanu M. Factorii determinanţi ai investiţiilor străine directe. Prezenta lucrarea are ca sarcina să investigheze fenomenul de atragere a investițiilor străine directe (ISD) ca un factor hotărâtor al relansări şi dezvoltării economice a Republicii Moldova prin prisma factorilor determinanţi ai investiţiilor străine directe şi strategii de expansiune în străinătate ale corporaţiilor transnaţionale. În perioada actuală a globalizării, a intensificării rolului corporațiilor transnaționale (CTN) ca promotori principali ai ISD în ţările în tranziţie şi în curs de dezvoltare, sunt extrem de utile studiile care ajută la înţelegerea aspectelor şi problematicii pe care le implică procesul de atragere a ISD.

4

Cozma R. Caracteristica surselor de finanţare a investiţiilor în construcţii. În prezenta lucrare este prezentată analiza critică a surselor de finanţare a investiţiilor în construcţii, precum sursele proprii şi împrumutate, sursele externe, creditarea ipotecară. De asemenea, sunt prezentate avantajele şi dezavantajele fiecărei surse de finanţare.

Grosu C. Proteinele miezului și șrotului de nucă (Juglans Regia L). În lucrare au fost studiate proteinele sumare, fracţiile proteice şi componenţa în aminoacizi a miezului şi şrotului de nucă grecească (Juglans Regia L) la două soiuri de nucă Kălăraşi şi Cogălniceanu din Republica Moldova. Rezultatele obţinute demonstrează că şrotul de nuci, după conţinutul proteinei totale, fracţiilor proteice şi aminoacizilor proteinogeni, este un produs preţios bogat în proteine bine balansate cu aminoacizi esenţiali şi cu o valoare biologică majorată şi pot servi drept adaos în pregătirea produselor alimentare.

Gheorghiță E., Ciuprîna V. Rolul textului de specialitate la formarea competențelor de comunicare a studenților alolingvi a facultății de Fizică și mate-matică. Se analizează eficiența experimentului pedago-gic în predarea limbii oficiale în grupele alolingve a facultății de Fizică și matematică. Experimentul determi-nă rolul textului de specialitate la formarea competen-țelor de comunicare a studenților. Se ține cont de faptul că limba oficială pentru alolingvi este o limbă străină.

Caraghioz S. Complexul factorilor care influențează soluţiile constructiv – tehnice şi de arhitectură ale grădinilor de iarnă în casele individuale. În lucrarea dată sunt prezentaţi factorii analizaţi şi sistematizaţi, care afectează realizarea arhitecturală şi soluţionarea const-ructiv– tehnică a grădinilor de iarnă în casele individuale. Noutatea studiilor constă în sistematizarea şi justificarea factorilor, fiindcă în lucrările cunoscute nu e atinsă. Interesul provocat din partea comunităţii, de asemenea, problemele mondiale confirmă actualitatea lucrării date.

Ciloci R. Auditarea sistemelor integrate utilizate la firmele din Moldova. Auditul trebuie privit ca o investiţie suplimentară pentru firmă. Compania de software, care dezvoltă un sistem informatic şi derulează procedee de audit, creează premisele autoprotecţiei faţă de riscurile generatoare de cheltuieli ce depăşesc potenţialul firmei. Acest articolul investighează necesitatea auditului sistemelor informaționale, controalele sistemelor informaționale, etapele procesului de audit al sistemelor informatice și auditarea sistemelor integrate utilizate la firmele din Moldova.

Ghelbet A., Dolinscaia E. Aplicarea analizei pragului de rentabilitate în practica economică. În articol este prezentată metodologia de calcul a pragului de rentabilitate. Instrumentul are sarcina de a orienta agentul economic spre o activitate economică profitabilă pe termen lung și de a asigura previziune și echilibrul în afaceri. Fezabilitatea este asigurată de conceptul modelului liniar al metodei grafice de analiză a pragului de rentabilitate.

Cuslii E, Munteanu T. Impozitele ca mecanism de reglare a activităţii economice. Scopul lucrării constă în

cercetarea politicii fiscale a Republicii Moldova şi impactul ei asupra activităţii economice. Pentru realizarea acestui scop, au fost: analizate conceptele teoretice cu privire la impozit şi mecanism fiscal; determinate funcţiile impozitelor; analizate principalele tipuri de impozite în conformitate cu Codul Fiscal; au fost calculate ponderea şi dinamica diferitor tipuri de impozite în veniturile fiscale ale bugetului naţional; a fost calculată presiunea fiscală asupra întreprinderilor din industria prelucrătoare.

Bârdan V. Uniunea Europeană versus Uniunea Economică Euroasiatică – analiza comparativă din prisma Uniunii Vamale. Obiectivele propuse spre examinare de acest articol sunt aspectele teoretice, metodologice şi practice ale Uniunilor Vamale, ca una din cele mai răspândite forme integraţioniste prezente pe Glob. Pentru a exclude speculaţiile de ordin politic în acest articol ne-am propus ca obiectiv să elucidăm aspectele economice, sociale şi politice ale principalelor Uniuni Vamale prezente pe continentul european – Uniunea Europeană şi Uniunea Economică Euroasiatică.

Ungureanu L. Învățarea centrată pe student – deziderat al Procesului Bologna. Articolul abordează subiectul modernizării învățământului superior în con-cordanță cu prevederile Procesului Bologna, relevând, în particular, importanța utilizării metodelor interactive în vederea stimulării învățării în grup, dar și în scopul diversificării metodelor moderne de predare. Autorul prezintă, în acest context, câteva metode interactive în curs de exploatare în cadrul Cursului de franceză-limbaj specializat în domeniul tehnologiilor alimentare.

Ţurcanu T. Factorii ce au condiţionat dezvoltarea contabilităţii manageriale. La moment politica contabilă include contabilitatea financiară şi cea managerială. Contabilitatea managerială a apărut recent urmare a influenței mai multor factori. Articolul dat are ca scop de a enumera factorii care au dus la apariția şi conturarea contabilității manageriale, precum și rolul acesteia în gestiunea costurilor.

Turcanu T. Metode de evaluare a costurilor în procesul de elaborare a softurilor. Elaborarea de softuri a devenit treptat activitatea de bază a companiilor de producere a produselor hard. În aceste condiții procesul de elaborare a softului trebuie să fie definit, iar metodele de estimare a costurilor trebuie să fie selectate corespunzător. Articolul în cauză îşi propune trecerea în revistă a metodelor existente, accentuând avantajele şi dezavantajele fiecărei metode pentru ca costul softului să fie estimat cât mai exact posibil.

Ciobanu M. Importanţa zonelor economice libere pentru atragerea investițiilor străine directe în industria prelucrătoare a Republicii Moldova. Acest articol prezintă analiza zonelor economice libere (ZEL) în procesul de dezvoltare economică durabilă și de reindustrializare a Republicii Moldova (RM). În con-diţiile de atractivitate investiţională redusă a RM, ZEL pot fi un instrument eficient de atragere a investiţiilor străine directe (ISD) şi impulsionare a dezvoltării industriale a ţării, în ciuda unor experienţe mai degrabă nereuşite legate de activitatea anumitor ZEL.

5

ABSTRACT

Băjenescu, T.-M. I. VLSI circuits with analogic and mixed signals. As semiconductor technology continuously scales, the joint effects of manufacturing process variations and parameter lifetime degradations have been a major concern for analog circuit designers, since the deviation of performance values from the nominal ones will impact both the fresh yield and lifetime yield. This paper looks at some basic characteristics of analog and digital signals.

Guţuleac E., Gîrleanu I. Modelling safe control of sensory nodes mobility by hybrid stochastic Petri nets. The paper introduced and presented a unifying framework for the description of sensory nodes mobility safe control by hybrid stochastic Petri nets (HSPN) oriented for description of the current states and evolution rules of navigation discrete-continuous process of these nodes. An important advantage of the proposed approach is that these kinds of models are very concise and flexible because the attributes are parameterized.

Polcanov V., Cîrlan А. Determination of clayey soil’s rheological properties from Moldova, for assessing of the foundation's stress-strain state. There are presented the laboratory test results of shear strength and rheological properties of landslide diluvial soil, selected from the central region of Moldova. The obtained equations describe the studied soil's creep threshold and the value of their long-term strength. The results are used to assess slope stability and identify the causes of activation of landslide deformations.

Bantea-Zagareanu V., Popescu L., Canja A. Yogurt enriched with inulin: The study of rheological, physico-chemical and sensorial properties. This article is about the sensorial and physicochemical changes that happen in low fat yogurt by adding the dietary fiber – inulin. Are described the rheological properties, knowing that inulin behave as a fat replacer and that it creates a specific smooth and creamy texture. Also the general block-diagram for producing of this type of yogurt was made up. This product is expected on market, being competitive with those that already exist.

Lvovschi N. Study of mathematical and statistical methods the situation in the industry in the Republic of Moldova territorial profile. An attempt is made in this work to carry out an additional mathematical analysis of statistical data about the situation in the industry of the Moldovan Republic, represented in the Internet by the National Office of Statistics with the help of the computer. The visual-statistical analysis of data is given in the territorial structure. An attempt is made to build the sq.model and other non-linear models with these 8 independent variables for the dependent variable – volume of industrial production.

Ceban O. Regarding to construction in the sliding slope. On the basis of field and laboratory studies, numerous calculations of stability, necessity of complex of the measures to combat landslide deformations was justified for the further construction on a potentially dangerous landsliding slope.

Andronic P., Andronic D. Energy Policy of the Republic of Moldova. The internal energetic resources of the Republic of Moldova (RM) are insufficiently exploited. Energy dependence from Russia and for creating effective policy in area, RM should form as principal goals discovering new contractors on the field and development of the internal sources as RES, this is the main subject of this article, analyse of energetic strategy and ways of implementation of new sources, and passes taken for wide use of RES in RM.

Radomschii N. T. Stained glass windows in the space environment: Kharkov School of stained glass. The author of the article on examples of works of stained glass school in Kharkov analysed the impact of the problem of monumental painting and stained glass in particular on the human perception of spatial environmentThe article emphasizes the understanding of the role of light, knowledge of the characteristics of the light sources as a mandatory rule for the execution stained glass window master planned result. The author describes the informational, educational and historical features that perform simultaneously glass paintings in modern interiors.

Puzur M. V. The influence of technological particularities in pottery production on the plastic of the form of Thracian pots. The article is dedicated to studying the influence of regional technological particularities in processing ceramic articles, on the plastic of the form of Thracian pottery. It is hypothesized that the appendages appearing on pots are the result of a specific technique used in their production.

Băjenescu T.-M.I. Manufacturability, Quality, Reliability. In an increasingly competitive world, product design and customer service may be the ultimate way to distinguish a company's capabilities. Because of the growing importance of product design, Design for Manufacturability and Integrated Product Development concepts will be critical. It will be the key to achieving and sustaining competitive advantage through the development of high quality and reliability, highly functional products effectively manufactured through the synergy of integrated product and process design.

Ciobanu M. Decisive factors of foreign direct investments. In this paper we are going to investigate the process of attracting foreign direct investment as a decisive factor of recovery and economic development of the Republic of Moldova through the prism of the determinants factors for foreign direct investment and overseas expansion’ strategies of transnational corporations. In the current period of globalization, the increased role of transnational corporations as main promoters of foreign direct investment in countries in transition with emerging economy, studies which conduct to the understanding of the issues and problems involved in this process are extremely useful.

Cozma R. Characteristics of financing sources for investments in constructions. The present article is dealing with the critical analysis of the financing sources

6

for investments in constructions as own sources and loans, external sources, mortgage. Also, the advantages and disadvantages of each financing source are presented.

Grosu C. Wanut (Juglans Regia L) kernel and oil cake proteins. There were studied the summary proteins, protein fractions and amino acid composition of the walnut (Juglans Regia L) kernel and oil cake in two varieties of walnuts Kălăraşi and Cogălniceanu from Moldova. The obtained results allow us to summarize that walnut oil cake by total protein content, protein fractions and proteinogenic amino acids is a valuable product rich in proteins with well balanced essential amino acids and with an increased biological value which can serve as a very good addition to food preparation on condition of rational use.

Gheorghiță E., Ciuprîna V. The Role in the formation of a special text communication competence of students of Physical and mathematical disciplines. In this paper we generalize efficient to use a special text for formation communication competence of students of the Faculty of Physics and mathematics in the teaching of the official language as foreign language. The criteria of selecting text on the specialty, specialty–specific and re-quired size of grammatical components of the language. The results presented evidence in favour of positive effect in determining the formation and the correspond-ding spectrum of competencies under the new standards.

Caraghioz S. The complex of factors that affect the architectural, constructive and technical solutions of nymphaea (winter gardens) in the private houses. In the given work are presented the examined and systematized factors that namely influence on architectural, constructive and technical solutions of nymphaea (winter gardens) in the private houses. The novelty of research consists in classification and a validation of factors so as the majority of them are not mentioned in numerous works, but the available system is not examined. Also the mass interest that appeared in the society, alternating with world problems, have defined an urgency of the given work.

Ciloci R. The audit of integrated systems used by firms in R. of Moldova. The audit must be regarded as an additional investment for the company. Software company that develops an information system and conduct audit procedures need to create the potential of self-generation from risks generators expenses that exceed the company's potential. This article investigates the need of audit for information systems; information systems controls; process stages of audit; audit of integrated systems used in the Moldova companies.

Ghelbet A., Dolinscaia E. Application breakeven analysis in economic practice. The article presents the methodology for calculating breakeven. The instrument has the task to guide the operator to a profitable economic activity in the long term and provide forecasting and business balance. The feasibility is ensured by the concept of the graphical method linear model analysis Breakeven.

Cuslii E., Munteanu T. Taxes as a control mechanism for economic activity. The purpose of this study is to analyse the fiscal policy of the Republic of Moldova and its impact on economic activity. For this purpose, were: analysed theoretical concepts on tax and fiscal mechanism; determined tax functions; analysed the main types of taxes in accordance with the Tax Code; were calculated weight and dynamics of different types of taxes in tax revenues of the national budget; was calculated tax burden on manufacturing enterprises.

Bârdan V. European Union versus Eurasian Economic Union - a comparative analysis in terms of the Customs Union. The objectives of this article are to review the theoretical, methodological and practical aspects of Customs unions, as one of the most common forms of integration present on Earth. To exclude political speculation in this article we have proposed the aim to elucidate the economic, social and political aspects of the main Customs Unions present on the European continent - the European Union and the Eurasian Economic Union.

Ungureanu L. Student-centered learning - desideratum of Bologna Process. The paper treats the matter of Higher Education modernization according to Bologna Process, revealing, in particular, the importance of interactive methods on group learning stimulation, as well as on diversification of modern teaching methods. The author presents, in this context, several interactive methods being on roll within French specialized on Alimentation Technologies language Course.

Ţurcanu T. Factors that conditioned the development of managerial accounting. Actually accounting policy include financial and managerial accounting. Managerial accounting appeared not so far, as result of multiples factors. The paper is aimed to highlight those factors that caused the emergence and the development of managerial accounting, as well its role in cost management.

Turcanu T. Methods of cost estimation in soft elaboration process. Soft elaboration became gradually the main activity of hard manufacturing companies. In these conditions, soft elaboration process should be defined, and methods used for costs estimation should be chosen appropriately. The paper presents an overview of existing methods, stressing on the advantages and disad-vantages of each. In conclusion, the method applied by the designer of soft must estimate precisely the costs, the needed effort and time to deliver a qualitative product.

Ciobanu M. The importance of free economic zones for attracting foreign direct investments in manufac-turing industry of the Republic of Moldova. This artic-le presents the analysis of free economic zones (FEZ) in the process of re-industrialization and sustainable economic development of the Republic of Moldova (RM). In conditions of low investment attractiveness of the country, FEZ can be an effective tool to attract foreign direct investment (FDI) and boost the industrial development of the country, despite some rather unsuc-cessful experiences related to the activity of some FEZ.

7

SOMMAIRE

Băjenescu, T.-M. I. Circuits VLSI à signaux analogi-ques et mixtes. Comme les dispositifs semiconducteurs actuels ont des dimensions nanomètriques, les effets conjugués des variations du processus de fabrication et des paramètres de dégradations pendant leur durée de vie sont des facteurs essentiels pour les concepteurs de circu-its analogiques, car la déviation des valeurs de perfor-mance ont des influences tant sur le rendement de la production que sur la durée de vie du dispositif. L’article passe en revue quelques caractéristiques des circuits mixtes analogiques et numériques.

Guţuleac E., Gîrleanu I. Modélisation du contrôle sûr de la mobilité des nœuds sensoriels par des réseaux de Petri hybrides stochastiques. Dans l’article est introduit et présenté un cadre unificateur pour la description du contrôle sûr de la mobilité des nœuds sensorielle par des réseaux de Petri hybrides stochastiques (RPHS) orientés vers la représentation des états curent et les règles d'évolution des processus discret-continu de la navigation de ces nœuds. Un avantage important de l'approche proposée est que ces modèles sont très concis et flexible parce que ses attributs sont paramétrés.

Polcanov V., Cîrlan А. La détermination des propriétés rhéologiques des sols argileux de la Moldavie pour évaluer l'état de tension - déformation des sols de fondation. Ici sont présentés les résultats des tests de laboratoire pour déterminer la résistance et les propriétés rhéologiques des sols diluvienne-glissements, qui sont choisis parmi un territoire de la partie centrale de Moldavie qui est soumi à des glissements de terrain. Les résultats de l'enquête sont utilisés pour évaluer la stabilité des pentes et pour identifier les causes de l’activation des déformations de glissement.

Bantea-Zagareanu V., Popescu L., Canja A. Yogourt enrichi d'inuline: L'étude des propriétés sensorielles, rhéologique et physico-chimique. Cet article porte sur les changements sensoriels et physico-chimiques qui se produisent dans yogourt faible en gras en ajoutant des fibres alimentaires - inuline. Sont décrites les propriétés rhéologiques, sachant que l'inuline se comporte comme un substitut de graisse et qu'il crée une texture lisse et crémeuse spécifique. De plus, le bloc-diagramme général pour la production de ce type de yaourt est composé.

Lvovschi N. Etude des methodes mathematiques et statistiques de la situation de l’industrie en Repub-lique de Moldavie profil territorial. Dans l’article, une tentative est faite l'analyse mathématique supplémentaire de données statistiques sur la situation dans la République de Moldova industrie représentée sur Internet le Bureau National de la statistique c à l'aide d'un ordinateur. Avec ces huit facteurs construits des modèles non linéaires quadratiques et autres.

Сeban O. En ce qui concerne la construction de la pente de glissement. Basé sur les recherches, du terrain et en laboratoire, basé sur les calculé d’ingénieure d’évaluation de l’état de stabile, on a démontrée la nécessité de la mise en œuvre du complexe de mesures, pour lutter contre les déformations du terrain dans l’exploration d’une pente potentiellement glissante a longue durée.

Andronic P., Andronic D. Politique énergétique de la République de Moldova. Ressources énergétiques intérieures de la République de Moldova (RM) sont sous-utilisées. Parce de dépendants que l'énergie la Russie, et de politiques efficaces dans le domaine, RM doit mettre les principaux objectifs, la découverte de nouveaux entrepreneurs et des sources internes que le dévelop-pement RES, ce est le sujet principal de cet article, l'analyse de la stratégie énergétique et les moyens de mise en œuvre de nouvelles ressources, et passe pris pour une large utilisation des énergies renouvelables en RM.

Radomsqui N.T. Le vitrail dans l'environnement spatiale: l'école de vitraux de Kharkov. L'auteur de l'article fait un analyse de l'influence d'art monumentale (particulièrement le vitrail) dans la perception spatiale par l'homme, à la base de l'école de vitrail à Kharkov. On crée des œuvres de vitrail en considérant le contexte des caractéristiques de la lumière et les paramètres de la couleur dans l'environnement spatiale. On met l'accent sur la compréhension du rôle de la lumière et sur la connaissance des caractéristiques des sources de la lumi-ère, comme une règle obligatoire pour obtenir les résul-tats conçus d'auteur. L'auteur décrit les fonctions histori-ques, informationnels et éducatives qui font en même temps les peintures sur verre dans les interiors modernes.

Puzur M.V. L'influence des particularités technologiques de preparation de céramique sur la plastique de la forme des pots thraces. L'article est dédié pour l'étude de l'influence des particularités technologiques régionaux de preparation de céramique, par les thraces, sur la plastique de la forme des pots thraces. On propose l'hypothèse de l'apparition des processus sur les pots comme le résultat des méthodes technologiques spécifiques dans leur fabrication.

Băjenescu T.-M.I. Fabricabilité, qualité, fiabilité. Dans un monde de plus en plus compétitif, la conception du produit et le service clients peuvent être les derniers éléments afin de mettre en valeur les capacités de la compagnie. Vu l’importance de plus en plus grande de la conception du produit, les concepts concernant la conception pour la fabricabilité et le développement intégré du produit deviendront critiques. Ils seront la clé de la réalisation de l’avantage compétitif par le développement de produits de haute qualité, fiables, très fonctionnels et fabriqués efficacement par la synergie du produit intégré et du processus de conception.

Ciobanu M. Les facteurs déterminants des investissements étrangers directs. Le présente travail a pour tâche d'enquêter le phénomène d'attirer des investissements étrangers directs (IED) comme un facteur clé de la reprise et du développement économique de la République de Moldova par les facteurs déterminants des investissements étrangers direct set les stratégies d'expansion à l’étranger des sociétés transnationales. Dans la période actuelle de la mondialisation, sont extrêmement utiles les études qui aident à comprendre les enjeux et les problèmes inhérents au processus d'attraction de l'IED.

Cozma R. Sources de financement des investissements dans la construction de fonction. Cet article présente une analyse critique des sources de financement des investissements dans la construction, et de posséder et

8

sources empruntées, sources externes, prêts hypothécaires. En outre, sont les avantages et les inconvénients de chaque source de financement.

Grosu C. Protéines des cerneaux et de la farine de noix. Ont été étudiés les protéines sommaires, les fractions protéiques et la composition en acides aminés du cerneau et de la farine de noix (Juglans regia L.) en deux variétés de noix Kălăraşi et Cogalniceanu de Moldavie. Les résultats obtenus nous permettent de résumer ce que la farine de noix après teneur totale en protéines, fractions protéiques et des acides aminés protéinogénique est un produit précieux avec une valeur biologique accrue et peut servir comme une très bonne addition à la préparation des aliments, pourvu l'utilisation rationnelle.

Gheorghiță E., Ciuprîna V. Le rôle du texte de spécialité dans la formation des compétences de communication des étudiants alolingual de la faculté de physique et mathématique. On analyse l’efficacité de l’expérience pédagogique dans l’enseignement de la langue officielle dans les groupes alolingual de la faculté de physique et mathématique. L’expérience détermine le rôle du texte de spécialité dans la formation de compétences de communication des étudiants. On considère le fait que la langue officielle pour les étudiants alolingual est une langue étrangère. On donne la définition du criterium de sélectionner le texte et contribuer a l’apprentissage des éléments de grammaire.

Caraghioz S. Des facteurs complexes affectant le patrimoine architectural, la construction et les solutions techniques conservatoires dans les maisons individuelles. Dans cet article, analysées et systémati-sées, facteurs affectant savoir architectural, la construc-tion et les solutions techniques conservatoires dans les maisons individuelles. La nouveauté de la recherche est de systématiser et de facteurs justifiant, comme dans de nombreux ouvrages, la plupart d'entre eux ne sont pas affectés, et le système actuel n'a pas été analysé. Également provoqué l'intérêt massif du public alternatif problème mondiaux identifiés la pertinence de ce travail.

Ciloci R. L’audit des systèmes intégrés utilisé pour les entreprises moldaves. L'audit doit être considéré comme un investissement supplémentaire pour l'entreprise. Société de Software qui développe un système informatique et les procédures d'audit crée des conditions préalables pour l'auto-protection contre les risques générer des dépenses de production qui dépassant le potentiel de l'entreprise. Cet article examine la nécessité d'audit pour information systèmes; les contrôles des information systèmes; étapes de l'audit des informations system et l'audit des intégrés systèmes utilisés dans les entreprises de la Moldavie.

Ghelbet A., Dolinscaia E. L'application de l'analyse du seuil de rentabilité dans la pratique économique. L'article présente la méthodologie de calcul du seuil de rentabilité. L'instrument a pour tâche de guider l'opérateur à une activité économique rentable sur le long terme et de fournir des prévisions et de l'équilibre de l'entreprise. La faisabilité est assurée par le concept de la méthode graphique du modèle linéaire d’analyse du seuil de rentabilité.

Cuslii E, Munteanu T. Taxes comme un mécanisme de contrôle pour l'activité économique. Le but de cet

article est la recherche de la politique fiscale de la République de Moldova et son impact sur l'activité économique. Pour réaliser ce but, ont été: analysés les concepts théoriques sur l’impôt et le mécanisme fiscal; déterminées les fonctions de l’impôt; analysés les principaux types d’impôts en conformité avec le Code Fiscal; ont été calculés le poids spécifique et la dynamique des différents types d'impôts dans les avoirs fiscales du budget national; a été calculé le poids des impôts pour les entreprises de l’industrie manufacturière.

Bârdan V. Union européenne par rapport à l'Union économique eurasienne - une analyse comparative en termes de l'union douanière. Les objectifs de cet article sont d’examiner les aspects théoriques, méthodologiques et pratiques d’Unions Douanières, comme l'une des formes les plus communes l’intégration présentes sur la Terre. Pour exclure les suppositions politiques dans cet article nous nous avons proposé le but visant à élucider les aspects économiques, sociaux et politiques de princi-pales Unions Douanières présentes sur le continent euro-péen – l’Union Européenne et Economique eurasienne.

Ungureanu L. L’enseignement centré sur l’intérêt des apprenants – désidérata du Procès de Bologne. L’article traite du sujet de la modernisation de l’enseignement supérieur en accord avec les préceptes du Procès de Bologne, en relevant, en particulier, l’importance des méthodes interactives destinées à stimuler l’apprentissage en groupe mais aussi à diversifier les méthodes modernes d’enseignement. L’auteur présente, dans ce contexte, quelques méthodes interactives en cours d’exploitation lors du Cours de français-langue spécialisée en technologies alimentaires.

Ţurcanu T. Les facteurs qui ont conditionné le développement de la comptabilité de gestion. Actuellement la politique cotable comprend la contabilité financière et de gestion. La comptabilité de gestion a récemment apparu sous l'influence de plusieurs facteurs. Cet article vise à énumérer les facteurs qui ont conduit à l'émergence et au développement de la comptabilité de gestion et son rôle dans la gestion des coûts.

Turcanu T. Méthodes d'évaluation du coût des processus de développement de soft. Ils ont réalisé que le développement de logiciels nécessite moins de ressources que la production des produit hard, et les résultats sont meilleurs. Cet article vise à examiner les méthodes existantes, mettant l'accent sur les avantages et les inconvénients de chaque méthode. Quelle que soit la méthode retenue, il est important que le coût des logiciels soit estimé aussi précis que possible, tant bien que l'effort et le temps requis pour livrer un produit de qualité, selon les exigences du client.

Ciobanu M. L'importance des zones franches pour l'attraction des investissements étrangers directs dans l'industrie manufacturière de la République de Moldova. Cet article présente l'analyse de la zone franche (ZEL) dans le processus de développement économique durable et de l’industrialisation de la République de Moldova (RM). Dans les conditions de l'attractivité des investissements faible de RM, ZEL peut constituer un outil efficace pour attirer l'investissement étranger direct (IED) et stimuler le développement industriel du pays, malgré certaines expériences plutôt infructueuses concernant les activités de certain ZEL.

9

РЕЗЮМЕ

Бэженеску Т.М. И. СБИС с аналоговыми и смешанными сигналами. Так как сегодняшние полупроводниковые приборы имеют наноразмерны, объединенные эффекты изменения производствен-ного процесса и параметров деградации на протяжении всей их жизни имеют решающее значение для проектировщиков аналоговых схем, потому что отклонения значений качественных показателей от номинальных влияет как на произво-дительности так и на срок службы устройства. В статье рассматриваются некоторые характеристики смешанных аналогово- цифровых схем.

Гуцуляк E., Гырляну И. Моделирование управления безопасности мобильности сенсорных узлов на базе гибридных стохастических сетей Петри. В работе представлен единный подход для описания управления безопасности мобильности сенсорных узлов на базе гибридных стохастических сетей Петри (ГССП), ориентированных на описание текущих состояний и правил эволюции дискретно-непрерывного процесса движения этих узлов.

Полканов В., Кырлан А. Определение реологических характеристик глинистых грунтов Молдовы для оценки НДС основания. Приведены результаты лабораторного исследования прочност-ных и реологических свойств делювиально-оползне-вых грунтов, отобранных на оползневом участке центральной части Молдовы. Получены уравнения, характеризующие порог ползучести исследуемых грунтов и значение их длительной прочности.

Бантя-Загаряну В., Попеску Л., Канжа А. Йогурт, обогащенный инулином: изучение реологических, физико-химических и сенсорных свойств. Эта статья о сенсорных и физико-химических изменений, которые происходят в обезжиренный йогурт, добавив пищевые волокна - инулин. Описаны реологические свойства, зная, что инулин используется как заменитель жира и что он создает определенный гладкую и кремообразную текстуру. Кроме того, была составлена общая блок-схема, предназначенная для изготовления такого типа йогурта.

Лвовски Н. Иследование математико-статистичес-кими методами ситуации в промышленности республики молдова в территориальном профиле. В работе сделана попытка дополнительного математического анализа с помощью ЭВМ статис-тических данных о положении в промышленности Республики Молдова, представленных в Интернете Национальным Бюро Статистики. Представлен визуально-статистический анализ данных в террито-риальном профиле. Предпринята попытка построить квадратичную и другие нелинейные модели.

Чебан. О. К строительству на оползневом склоне. На основе полевых и лабораторных исследований, многочисленных расчетов устойчивости обоснована необходимость устройства комплекса противодефор-мационных мероприятий при застройке потенциально опасного давнеоползневого склона.

Андроник П., Андроник Д. Энергетическая политика Республики Молдова. Отечественные энергетические ресурсы Республики Молдова (РМ)

мало исследованы. Из за энергетической зависимости от России и для достижения более эффективной политики в области РМ необходимо определиться основными целями политики - поиск новых поставщиков и развитие внутренних ресурсов ВИЭю Раскрытие данной темы является главной целью статьи - анализ энергетической стратегии и путей внедрения новых источников и предпринятие шагов для увеличения доли использования ВИЭ в РМ.

Радомский Н. Т. Витражи в пространственной среде: харьковская школа витража. Автором статьи на примерах произведений витражной школы Харькова проанализирована проблема воздействия монументальной живописи и, в частности, витража на восприятие человеком пространственной среды. В статье акцентируется понимание роли света, знание характеристик источников света, как обязательное правило для исполнения витражистом задуманного результата. Автор статьи описывает информацион-ную, познавательную и историческую функции, которые одновременно выполняют стеклянные живописные полотна в современных интерьерах.

Пузур М. В. Влияние особенностей технологии изготовления керамики на пластику формы фракийских корчаг. Статья посвящена изучению влияния региональных особенностей технологии обработки глины фракийцами на пластику формы корчаг. Выдвинута гипотеза о возникновении отростков на корчагах за счет применения своеобразного технологического приема при изготовлении корчаг.

Бэженеску Т.М. И. Обрабатываемости, качество, надежность. В все более конкурентоспособном мире дизайн продукта и обслуживание клиентов могут быть последними элементами для расширения возможностей компании. Из-за повышенной важнос-ти дизайна продукта, концепции проектирования с учетом обрабатываемости и комплексного развития продукта станит критическими. Они будут иметь ключевое значение для достижения и поддержания конкурентных преимуществ путем разработки изде-лий с высоким качеством, надежными, функциональ-ными и произведёнными через синергию интегриро-ванного продукта и процесса проектирования.

Чобану М. Определяющие факторы прямых иностранных инвестиций. Работа ставит перед собой задачу исследовать феномен привлечения прямых иностранных инвестиций (ПИИ) в качестве ключевого фактора, определяющего экономическое возрождение и развитие Молдовы, и стратегии расширения зарубежных транснациональных корпораций. В нынешний период глобализации и возросшей роли транснациональных корпораций (ТНК) в качестве основных промоутеров ПИИ в странах с переходной и развивающиеся экономикой, крайне полезны исследования, которые помогают понять проблемы и преграды, связанные с процессом привлечения ПИИ.

Козма Р. Характеристика источников финансирования инвестиций в строительстве. В данной статье представлен критический анализ источников финансирования инвестиций в

10

строительстве, таких как собственные и заемные средства, внешние источники, ипотечное кредитование. Также, представлены преимущества и недостатки каждого источника финансирования.

Гросу К. Белки ореховых ядер и орехового жмыха (Juglans Regia L). Было изучено общее содержание белков, белковых фракции и аминокислотный состав ядер и жмыха грецких орехов (Juglans Regia L) сортов Кэлэраш и Когэлничану в Республике Молдова. Полученные результаты, позволяют сделать вывод, что ореховый жмых является ценным продуктом и может быть использован, как пищевая добавка при приготовлении пищевых продуктов, с условием рационального использования.

Георгицэ Е., Чуприна В. Роль специального текста в формировании компетенции общения студентов физико-математических специальностях. В работе обобщается эффективность использования специаль-ного текста в формировании компетенции общения студентов физико-математического факультета в преподавании официального языка, как иностранного языка. Представленные результаты свидетельствуют в пользу положительного эффекта в определении и формировании соответствующего спектра компетен-ций предусмотренного новыми стандартами.

Карагёз С. Комплекс факторов, влияющих на архитектурные и строительно-технические решения зимних садов в индивидуальных домах. В работе представлены проанализированные и систе-матизированные факторы, а именно влияющие на архитектурные и строительно-технические решения зимних садов при индивидуальных домах. Новизна исследования состоит в систематизации и обосно-вании факторов, так как в многочисленных работах большинство из них не затронуты, а имеющаяся система не проанализирована.

Чилоч Р. Аудит интегрированных систем используемых предприятиями в Р. Молдова. Аудит следует рассматривать как дополнительные инвестиции для компании. Предприятие которое разрабатывает информационную систему и процедуры аудита создает условия для защиты от рисков увеличения расходов, которые превышают потенциал компании. В статье исследуется необхо-димость аудита и управления информационных сис-тем, стадии процесса аудита и аудит интегри-рованных систем используемых в предприятиях Р. Молдова.

Гелберт A., Долинская E. Применение aнализa безубыточности в экономической практике. Статья представляет методологию расчета безубыточности. Инструмент имеет задачу направлять оператора к долгосрочной прибыльной экономической деятельности, а также обеспечить прогнозирование и бизнес-баланс. Осуществимость концепции обеспечивается графическим методом линейной модели анализа безубыточности.

Куслий Е., Мунтяну Т. Налоги как механизм управления для экономической деятельности. Целью статьи является исследование налогового механизма в Республике Молдова и его влияние на экономическую деятельность. Для этой цели были: проведен теоретический анализ экономических

категорий налогов и налогового механизма; определены функции налогов; проанализированы основные виды налогов; рассчитаны удельный вес и определена динамика налоговых поступлений в национальный бюджет; определен уровень налогового бремени для предприятий обрабатывающей промышленности.

Бырдан В. Европейский Союз против Евразийского Экономического Союза - сравнительный анализ с точки зрения Таможен-ного Cоюза. Цель статьи является рассмотрение теоретических, методологических и практических аспектов Таможенных союзов в качестве одного из наиболее распространенных интеграционных форм присутствующих на Земле. Чтобы исключить политические спекуляции мы преводим краткую характеристику экономических, социальных и политических сторон основных Таможенных союзов на европейском континенте - Европейский Союз и Евразийский Экономический Союз.

Унгуряну Л. Oбучение направленное на интересы студента - требование Болонского процесса. Статья рассматривает вопрос о модернизации системы высшего образования в соответствии с Болонским процессом, показывая, в частности, важность использования интерактивных методов для стимулирования обучения в группе, а также для диверсификации современных методов обучения. Автор представляет в этом контексте, несколько интерактивных методов, действующих в рамках французского языка, специализирующегося в области технологии продуктов питания.

Цуркану Т. Факторы, обусловившие развитие управленческого учета. В настоящее время учетная политика включает в себя финансовый и управленческий учет, который появился недавно под влиянием нескольких факторов. Статья призвана перечислить факторы, которые привели к возникновению и становлению управленческого учета, а также его роль в управлении затратами.

Цуркану Т. Методы оценки стоимости процесса разработки программного обеспечения. Разработка программного обеспечения постепенно становится основным бизнесом компаний, производящих хард продукцию. Статья призвана рассмотреть существу-ющие методы, подчеркивая преимущества и недос-татки каждого метода для более точной оценки стоимости программного обеспечения, а также усилия и время, необходимое для поставки качественного продукта в соответствии с требованиями заказчика.

Чобану М. Важность свободных экономических зон для привлечения прямых иностранных инвестиции в обрабатывающую промышленность Республики Молдова. Статья представляет собой анализ свободных экономических зон (СЭЗ) в процессе устойчивого экономического развития и повторной индустриализации Республики Молдова (РМ). В условиях низкой инвестиционной привлекательности страны, СЭЗ могут быть эффективным инструментом для привлечения прямых иностранных инвестиций (ПИИ) и дать импульс промышленному развитию страны.

Circuite VLSI cu semnale analogice și mixte 13

CIRCUITE VLSI CU SEMNALE ANALOGICE ȘI MIXTE

Titu-Marius I. BĂJENESCU, prof. Elveția

1. INTRODUCERE

Tendința permanentă de a mări viteza noilor

dispozitive microelectronice cu performanțe ridicate și de înaltă fiabilitate, micșorând simultan consumul lor de putere, a făcut ca procesul de proiectare al acestora să devină mai vulnerabil la defectări. Un alt efect al acestei tendințe este integrarea de componente digitale, analogice și cu semnal mixt (analog and mixed-signal AMS) pe același cip, ceea ce mărește nivelul de complexitate al procesului de proiectare. Ținând seama de dorința unei conectivități

globale și de creșterea opțiunilor disponibile pentru a avea acces la informație și a putea schimba informații, viziunea viitoarelor comunicații este așadar “informații oricând, în orice loc și în orice formă”, bazată pe ideea unei piețe electronice deschise a serviciilor, unde va fi oferit un spectru nelimitat de servicii de comunicații și de informații, de la simple servicii de comunicații până la aplicații complexe multimedia distribuite.

2. SEMNAL MIXT Ce se înțelege prin concepția semnal mixt (analogic și numeric) ? Deși răspunsurile pot fi diferite, semnalul mixt are în vedere o combinație de circuite analogice și digitale.

Semnalele analogice sunt continui în timp și amplitudine; altfel spus, semnalele analogice pot avea un număr infinit de niveluri în interiorul unui domeniu dat, în orice punct de pe axa timpului. Lumina, temperatura, sunetul și presiunea sunt exemple de cantități analogice. Comportarea lor este descrisă de un set de ecuații matematice. Circuitele analogice sunt alcătuite din componente de bază (tranzistoare, rezistoare, condensatoare și inductoare).

Semnalele numerice pot lua un număr limitat de niveluri predefinite, care se pot schimba doar în pași discreți de timp. Comportarea lor este descrisă de relații Booleene. În general, circuitele digitale sunt proiectate folosind elemente constitutive predefinite și preproiectate (porți logice) care permit proiectanților să lucreze la înaltul nivel de abstracție cerut de circuitele VLSI.

În cele ce urmează, semnalul mixt este definit a fi o proiectare care conține atât semnale analogice, cât și porți logice și care cere o combinație de metodologii analogice și numerice pentru verificarea implementării lor.

Pentru a avea succes, pe piața electronică de astăzi se cer soluții ieftine, la nivel foarte ridicat de integrare, pentru aplicații de larg consum, computere, handys și automobile. În același timp, noduri de procesare avansată fac posibilă fabricarea circuitelor analogice și de radio frecvență (RF) la 45 nm sau chiar la dimensiuni mai mici. Ca atare, dispozitivele numite System-on-Chip (SoC) care, în trecut, conțineau mai cu seamă circuite numerice, conțin acum semnificativ de multe circuite analogice și cu un conținut mixt (Figura 1), proiectate pentru a fi reutilizate și cunoscute sub numele de blocuri Analog Mixed Signal (AMS).

Figura 1. Semnalul mixt este un amestec optimizat de circuite analogice și numerice.

Semnal mixt; Semnal numeric.

Aceasta reprezintă o nouă sfidare pentru proiectare, integrare și verificare. Cele mai multe SoC conțin blocuri AMS – cum ar fi Phased Locked Loops (PLL), Analog to Digital Converters (ADC) și Digital to Analog Converters (DAC), interfețe Input/Output (I/O) de mare viteză, RF transceivers, memory interfaces, etc. Proporția blocurilor AMS din circuitele integrate și SoCs a depășit 50%, datorită necesităților crescute de mobilitate, performanțe ridicate tehnice și de integrare a interfețelor. Tot astfel, blocurile pur analogice de

Digital processing / storage

Radi

Interface

Sensor actuator

Power

Circuite VLSI cu semnale analogice și mixte

14

dinainte includ acum semnificative cantități de logică numerică fie pentru a mări funcționalitatea, fie pentru a ajuta porțiunile analogice ale proiectului să-și îndeplinească țelurile de performanță propuse. Mărirea integrării SoC cere blocuri AMS mai complexe, multe din ele fiind tot atât de complexe ca și tradiționalele circuite integrate.

Noi efecte fizice în nodurile cu procesare avansată reprezintă noi sfidări care afectează atât proiectarea analogică, cât și proiectarea blocurilor AMS cu semnal mixt.

Conform [1], această nouă disciplină poate fi împărțită în mai multe domenii [2]:

(i) RF și AMS CMOS (ii) Pasive on- și off-chip pentru circuite RF

și analogice (iii) Dispozitive bipolare RF și AMS (iv) Amplificatoare de putere (v) Dispozitive pentru unde metrice (dincolo

de 10 GHz) Pe piață se găsește acum o varietate destul de

mare din aceste noi produse, cum ar fi ADCs, DACs, CODECs, comparatoare, interfețe, amplificatoare operaționale, drivers MOSFET, circuite pentru supravegherea tensiunii, timers, etc.

3. VERIFICAREA PROIECTĂRII

Verificarea presupune crearea unui plan de verificare (dezvoltarea unei bănci de test, simularea, post-procesarea rezultatelor – incluzând măsurători și comparații cu specificațiile respective). Părțile analogice și numerice ale proiectării cu semnal mixt trebuie verificate separat; dar asta nu înseamnă că vom avea asigurarea că întreaga proiectare va funcționa corect. O problemă comună proiectărilor cu semnal mixt este funcționarea necorespunzătoare a interfețelor dintre părțile analogice și digitale. Pentru depășirea dificultăților, inginerii au la dispoziție puține posibilități:

i) Simularea întregii proiectări folosind un simulator de tip SPICE (Simulation Program with Integrated Circuit Emphasis) la nivelul tranzistorului. Pe măsură ce dimensiunile proiectului cresc, această abordare se dovedește a fi nepotrivită, deoarece o singură simulare poate lua zile întregi, chiar dacă se folosește cel mai rapid simulator.

ii) Simplificarea și modelarea părții analogice, și folosirea unui simulator numeric. Deși e suficientă pentru verificarea conectivității proiectului cu semnal mixt, această abordare este inexactă pentru verificarea interacțiunii dintre componentele analogice și numerice.

iii) Utilizarea simulării semnalului mixt – analog, la nivelul tranzistorului, și digital la nivelul porții. Abordarea aceasta este mult mai rapidă decât SPICE, însă dispozitivul analogic de rezolvare limitează performanțele pentru proiectările deosebit de mari.

iv) Folosirea unui model analogic utilizând limbajul de comportare și simularea, împreună cu logica digitală, modelată la nivelul de transfer al registrului (Register Transfer Level RTL), sau chiar la niveluri mai ridicate de abstracție. Această abordare permite simularea întregii proiectări și rezolvă aspectele de simulare a performanței. Singurul inconvenient este investiția importantă necesară în modelarea comportării analogice.

Importanța relativă a problemelor întâlnite la verificare este reprezentată în figura 2.

Pentru a verifica cum se cuvine proiectările complexe actuale cu semnal mixt, se cere să se folosească o combinație a abordărilor menționate anterior. Mai mult, simulatoarele moderne permit o combinație a diferitelor niveluri de abstracție, de la tranzistor la RTL sau chiar mai sus, pentru diferite părți ale proiectării, în același proces de simulare.

Principala sfidare la verificarea proiectării cu semnal mixt care a mărit dimensiunea, complexitatea și modurile de funcționare este aceea că metodele tradiționale de verificare directă a testului au devenit mult mai dificil de aplicat. Simularea analogică, ca o componentă a verificării semnalului mixt, este o gâtuire importantă. Avansări recente în simularea SPICE, cum ar fi Fast-SPICE, oferă viteză și capacitate suplimentare, dar sacrifică o parte din precizie. În plus, motoarele distribuite de calcul au acum o capacitate mărită și performanțe limită, dar nu țin pasul cu creșterea complexității și a dimensiunii proiectărilor cu semnal mixt [3].

4. TESTAREA

Progresele tehnologiei cu siliciu au permis un înalt nivel de integrare a circuitelor analogice, cu semnal mixt (AMS) și de RF într-un singur system-on-a-chip SoC. În contrast cu proiectarea digitală care a fost puternic sprijinită de un larg spectru de instrumente pentru automatizarea proiectării, proiectarea circuitelor AMS/RF rămâne limitată. În plus, datorită lipsei modelelor de defectare aplicabile, testarea circuitelor analogice, cu semnal mixt (AMS) și de RF a fost - și va continua să fie – bazată pe controlul conformității lor cu specificațiile.


Această paradigmă a testării este cunoscută sub numele testare bazată pe specificații specification-based testing (Figura 3), în contrast cu

paradigma testării structurale (structural testing) care se bazează pe modele structurale de defectare, fiind larg adoptată pentru testarea digitală.

Fast-SPICE/SPICE insuficient de rapide Transistor-gate co-simulare lentă Crearea și validarea modelelor comport. Lipsa modelelor de verificare a AMS Suport limbaj simulare comportamentală Modelizarea și verificarea power Crearea vectori test acoperire țintă Verificarea conectivității VHW/SW co-verificare Altele

Importanța relativă

Figura 2. Importanța relativă a problemelor întâlnite la verificare [4].

Figura 3. Strategie de test bazată pe specificații [2]. Cu toate acestea, cum nivelul de integrare este

foarte ridicat, cu creșterea diversității specificațiilor pentru măsurare, testarea bazată pe specificații devine din ce în ce mai dificilă și mai costisitoare. Drept rezultat, proiectarea pentru testabilitate (design for testability DfT) combinată cu generarea automată a stimulilor de test a devenit treptat-treptat o necesitate pentru a asigura calitatea testării la un cost abordabil.

O provocare-cheie pentru testarea circuitelor AMS/RF cu integrare mare este accesibilitatea degradată, dificilă a blocurilor constructive individuale. Abilitatea de a controla intrările și de a observa ieșirile fiecărui bloc constitutiv este necesară pentru caracterizarea amănunțită, validarea testelor și minimizarea scăpărilor de test. Soluțiile potențiale pentru îmbunătățirea observabilității includ adăugarea unui circuit simplu on-chip de măsurare sau a unui senzor la nodurile interne, ale cărui ieșiri pot fi procesate în continuare și compresate de către un circuit on-chip generator de semnătură. Semnăturile compresate rezultante pot fi apoi folosite pentru validare și luarea de decizii privind testul. Pe de altă parte, inserția on-chip a generatorului de stimului de

test poate îmbunătăți controlabilitatea circuitului. Combinarea generării de stimuli de test și răspunsul analiză/compresie ușurează built-in self-test (BIST).

Loopback testing este una din cele mai populare strategii de test pentru dispozitivele care incorporeză atât emițătoare cât și receptoare, sau atât DACs cât și ADCs. Cu toate acestea, cum întreaga pereche emițător/receptor este testată ca o singură unitate end-to-end, calitatea testului poate fi compromisă datorită mascării defectării de către blocurile care interacționează. Testarea alternată este o paradigmă care-și face apariția pentru circuitele AMS/RF și care ar putea reduce timpul de test și costul. Performanța dispozitivului aflat sub test (device under test DUT) este prezisă pe baza semnăturilor DUT și a funcțiilor de corelație cunoscute, fără măsurarea directă de către echipamentele de test. Semnăturile DUT folosite la prezicerea performanței sunt produse de circuite on-chip generatoare de semnătură ca răspuns la meșteșugiții stimului de test. Această abordare bazată pe semnăturile de test, care nu cere măsurarea explicită a performanțelor DUT ușurează cerințele privitoare la echipament și scurtează timpul de test. Testarea alternată a fost aplicată cu succes la mai multe tipuri de circuite AMS/RF și a fost extinsă la BIST și la reglarea performanțelor [5-11].

Circuite VLSI cu semnale analogice și mixte

16

Întrucât adesea AMS ocupă peste 50% din suprafața cipului, dacă se aplică în proiectare abordările tradiționale, conservative, migrarea către un nod avansat diminuează posibilitățile ba uneori poate chiar elimina toate beneficiile de care a fost vorba anterior.

Datorită schimbărilor semnificative ale efectelor fizice și ale performanțelor dispozitivului AMS, o simplă migrare către nodul următor nu este practică. Circuitele AMS trebuie optimizate și adesea complect reproiectate pentru a putea îndeplini performanțele specificațiilor.

Sfidările sporite cer un nivel de automatizare mai ridicat pentru a satisface productivitatea proiectării la nodurile avansate de procesare.

Aplicarea unor tehnici avansate de management poate reduce consumul de putere și extinde durata de viață a bateriei. Totuși, greșeli de proiectare – cum ar fi absența schimbătoarelor de nivel, a porților flotante (floating gates) – pot conduce la un consum excesiv de putere și la probleme de fiabilitate. Determinarea cauzelor acestor defecte electrice cu un circuit de simulare este extrem de dificilă. Tehnologii avansate pot oferi un set de teste dinamice și statice programabile pentru a determina violările electrice, înainte de a efectua simularea și monitorizarea proiectării, pentru orice tip de defectări.

Pentru a verifica cum se cuvine proiectările complexe actuale cu semnal mixt, se cere să se folosească o combinație a abordărilor menționate anterior. Mai mult, simulatoarele moderne permit o combinație a diferitelor niveluri de abstracție, de la tranzistor la RTL sau chiar mai sus, pentru diferite părți ale proiectării, în același proces de simulare.

Principala sfidare la verificarea proiectării cu semnal mixt care a mărit dimensiunea, complexitatea și modurile de funcționare este aceea că metodele tradiționale de verificare directă a testului au devenit mult mai dificil de aplicat. Simularea analogică, ca o componentă a verificării semnalului mixt, este o gâtuire importantă. Avansări recente în simularea SPICE, cum ar fi Fast-SPICE, oferă viteză și capacitate suplimentare, dar sacrifică o parte din precizie. În plus, motoarele distribuite de calcul au acum o capacitate mărită și performanțe limită, dar nu țin pasul cu creșterea complexității și a dimensiunii proiectărilor cu semnal mixt [4].

5. SIMULAREA FIABILITĂȚII

Buna funcționare pe termen lung a microcircuitelor

integrate se bazează pe funcționarea fiabilă a fiecărei componente. Fiabilitatea dispozitivelor semiconductoare dintr-un microcircuit depinde de profilul de stres specific misiunii aplicației microcircuitului și de condițiile de funcționare.

Micșorarea dimensiunilor dispozitivului și condițiile extinse de funcționare, combinate cu provocările ambientale pun proiectantul în condiții dificile, când este vorba de a prezice fiabilitatea cipului.

Multiplele cerințe ale aplicației unui circuit analogic - cum ar fi viteză ridicată, zgomot redus, consum mic, precizie ridicată - sunt sarcini deosebit de complexe pentru tehnologiile oricărui proces analogic. Această complexitate reprezintă câteva provocări fiabiliste, specifice fiecărei tehnologii. Pentru satisfacerea marilor cerințe ale fiabilității circuitelor analogice, este necesară în plus o caracterizare amănunțită, față de calificarea tradițională a procesului de fiabilitate.

Procesul de proiectare al unui circuit fiabil include așadar atât analiza fizică a mecanismelor intrinseci de degradare, cât și performanțele dispozitivului, bazate pe un model adecvat, ținând seama de condițiile de funcționare. Până de curând, proiectanții nu puteau lua în considerare impactul temperaturii ridicate la funcționarea dispozitivului proiectat, deși tocmai acest impact al mediului ostil din lumea reală trebuie cuantificat și compensat pentru a asigura funcționarea corectă a dispozitivului.

De curând, în lucrarea [12] a fost pusă la punct o metodologie eficace de simulare a fiabilității și o analiză a defectărilor de circuit în aplicațiile pentru dispozitive AMS. Comportarea defectărilor acestor circuite a fost simulată și analizată cu un circuit Flash ADC de mare viteză, dezvoltat cu ajutorul unei tehnologii avansate CMOS. Autorii demonstrează că rata de defectare la nivelul circuitului (care integrează multiple mecanisme de defectare) este o funcție de tensiunea de lucru și de temperatură. Rezultatele arată că mecanismul dominant de defectare și rata de defectare pot fi schimbate de condițiile de lucru. Bazându-se pe o analiză complectă a circuitului ADC care lucrează în condiții normale, instabilitatea de temperatură a polarizării negative (negative bias temperature instability NBTI) este mecanismul predominant de defectare în aplicațiile uzuale ale AMS, iar rata de defectare crește la temperaturi ridicate. Impactul NBTI asupra performanței circuitului a fost studiat în detaliu, iar două tipuri diferite de degradare provocate de NBTI au fost cercetate în amănunt: degradarea tensiunii de ieșire și întârzierea. După ce au explorat comportarea fiabilității circuitului, autorii propun o metodă de proiectare pentru metodologiile fiabiliste, atât pentru nivelul dispozitivului, cât și pentru nivelul circuitului.


6. ÎN LOC DE CONCLUZIE Pentru a reduce dimensiunile dispozitivelor,

industriile microelectronice trec printr-o adevărată revoluție în materie de tehnologie, tehnici de integrare și materiale folosite. În privința fiabilității microcircuitelor, impactul este din ce în ce mai important, deoarece:

- Procese de fabricație mai complexe vor implica o mai mare sensibilitate la defectări și la variațiile parametrilor.

- Introducerea de materiale noi cu proprietăți necunoscute, va schimba durata de viață a dispozitivelor.

În acest context, principalele obiective de cercetare ale noilor arhitecturi și ale circuitelor nanoelectronice sunt:

- Proiectarea de circuite AMS fiabile, într-un mediu ambiant incert;

- Utilizarea de tehnici de proiectare portabile pentru tehnologii avansate care să găsească cele mai bune compromisuri între performanță, cost și fiabilitate [13].

Bibliografie 1. International Technology Roadmap for Semiconductors (ITRS) 2009 Edition. www.itrs.net/Links/2009ITRS/Home2009.htm Executive Summary. 2. International Technology Roadmap for Semiconductors (ITRS) 2009 Edition. ― Radio Frequency and Analog / Mixed-Signal Technologies for Wireless Communications.

http://www.theses.fr/2010ISAT0017/document 3. Mladen Nizic, Mixed-Signal Design Trends and Challenges, http://www.cadence.com/rl/ Resources/ datasheets/virtuoso_mmsim.pdf#page=10 4. Jess Chen, et al., Mixed-Signal Methodology Guide, Cadence, San Jose, CA, 2012

5. Hae-Seung Lee and Charlie Sodini, Invited paper: Analog-to-Digital Converters – Digitizing the Analog World, Proceedings of the IEEE, Feb., 2008. 6. On-Chip Interconnects for Next Generation System-on-Chips, citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/ download?doi… 7. Kwang-Ting (Tim) Cheng and Hsiu-Ming (Sherman) Chang, “Recent Advances in Analog, Mixed-Signal, and RF Testing,” IPSJ Transactions on System LSI Design Methodology, Vol. 3(2010), pp. 19–46. 8. University of California, Berkeley SPICE webpage: http://bwrc.eecs.berkeley.edu/classes/ icbook/spice/

9. Cadence Virtuoso AMS Designer, http://www.cadence.com/products/cic/ams_designer/pages/default.aspx 10. Bishnupriya Bhattacharya et al., Advanced Verification Topics, lulu.com 2012 11. A Practical Guide to Low Power Design, http://www.si2.org/?page=1061

12. Baoguang Yan, Qingguo Fan, Bernstein, J. B., Jin Qin, “Reliability Simulation and Circuit-Failure Analysis in Analog and Mixed-Signal Applications,” Device and Materials Reliability, IEEE Trans. on, Volume 9(2009), Issue 3, pp. 339-34.

13. PhD Thesis Proposal in Reliability, http:// lnaviner.wp.mines-telecom.fr/phd-thesis-roposal- in-reliability/

Recomandat spre publicare: 11.11.2014.

Fabricabilitate, calitate, fiabilitate 61

FABRICABILITATE, CALITATE, FIABILITATE

Titu-Marius I. BĂJENESCU, prof. C. F. C., La Conversion, Elveția

1. INTRODUCERE La începutul secolului XX, în 1907, Henry Ford a

revoluționat procesul de fabricare introducând tehnologia liniei de transfer, pentru producția de masă, în care intrările de bază sunt procesate într-o secvență dată de pași, folosind un echipament proiectat special pentru a produce un singur produs standardizat, în cantități foarte mari, pentru perioade lungi de timp. De-atunci încoace, tehnologia a evoluat în permanență, fără încetare (figura 1).

Figura 1. Evoluția în timp a tehnologiei manufacturiere1 [1]

În trecut, se proiectau de multe ori produse care nu

puteau fi fabricate în serie, dar care funcționau ca prototip, puse la punct de tehnicieni cu o înaltă calificare. O dezvoltare efectivă, clasică, a unui produs trebuie să meargă dincolo de pașii tradiționali de realizare, implementare și proiectare tehnologică a procesului (figura 2). Ea trebuie să folosească practicile managementului pentru a ține

1 Agile Manufacturing (AM) - Fabricarea agilă, responsabilă, demnă de încredere, este condiția necesară pentru a putea concura pe piața globală. Astăzi piața globală cere o calitate ridicată și produse deosebit de performante, realizate în cicluri mai scurte și la prețuri mai scăzute. Conceptul AM a fost introdus în 1991 datorită efortului de cercetare (sponsorizat de guvern) făcut de Lehigh University; AM este capacitatea de a supraviețui și prospera într-un mediu competitiv, cu schimbări continue și imprevizibile, reacționând rapid și eficace (”agil”) la schimbările pieței.

seama de cerințele clientului, proiectând aceste cerințe în produs și asigurând apoi atât fabricarea reală cât și cea virtuală (firmele ce aprovizionează compania). Concept Plan Dezvoltare Calitate Lansare Susținere Retragere Figura 2. Procesul clasic de dezvoltare (și retragere eventuală de pe piață) al unui nou produs [2].

Figura 3. Cadrul în care activează managementul tehnologiei [3].

Inițial, produsele sunt concepute pentru a oferi o anumită capacitate de a realiza obiectivele și specificațiile performanțelor necesare așteptate. Cu specificații date, un produs poate fi proiectat adoptând diferite căi. Obiectivele proiectantului trebuie să fie de a optimiza proiectarea produsului ținând seama de sistemul de producție2.

În general, forțele de proiectare din interiorul unui sistem funcțional de producție pot fi modificate doar minimal. Cu toate acestea, în anumite cazuri, sistemul de producție va fi proiectat (sau reproiectat) în legătură cu proiectarea unui anumit produs. Când inginerii de proiectare lucrează în colaborare cu inginerii din lanțul de fabricare, pentru a proiecta și raționaliza atât produsul,

2 Sistemul de producție al unei companii include furnizorii ei, sistemele de manipulare, procesele de fabricare, capacitățile forțelor de laborator și sistemele de distribuție.

62 Fabricabilitate, calitate, fiabilitate producția, cât și procesele de aprovizionare, se spune că avem de a face cu o proiectare integrată într-un proces de fabricare. Punctul de plecare pentru dezvoltarea unui produs integrat este luarea în considerare a proiectării pentru fabricabilitate, ținând seama de costuri, calitate, fiabilitate și mentenabilitate.

Un obiectiv important al proiectantului este acela de a proiecta un produs care să funcționeze, respectând constrângerile economice și termenele date. Cercetările au arătat însă că hotărârile luate de-a lungul perioadei de proiectare determină 70% din costurile de proiectare, în timp ce deciziile luate în timpul producției nu reprezintă decât 20% din costurile de producție. Deciziile luate în primele 5% din bugetul de proiectare a produslui pot determina vasta majoritate a costurilor produsului, calitatea și caracteristicile de fabricabilitate. Aceasta indică importanta pârghie pe care o are proiectarea pentru fabricabilitate (design for manufacturability DFM) asupra succesului și profitabilității companiei.

2. FABRICABILITATE

Primele eforturi efectuate în domeniul manufacturabilității datează din anul 1987; industria a început să abordeze problema abia în 1993-1994, când a apărut și prima ediție a NCMS/SAE R&M Guideline for Manufacturing Equipment. (A doua ediție a apărut în 1999).

În 1995 apare AMT Production Availability Guideline care se ocupa de utilizarea și disponibilitatea echipamentelor industriale (AMT : The Association for Manufacturing Technology); a doua ediție a fost publicată în 2000. Ediția 4-a, apărută în 2011, poartă titlul ”Production Equipment Availability – A Measurement Guideline”.

Fabricabilitatea se află așadar în plină tinerețe a existenței.

Pentru publicul larg, fabricabilitatea este un cuvânt aproape magic - și pe bună dreptate. Tranziția de la agricultură la fabricabilitate este drumul spre productivitatea superioară, spre creșterea standardului de viață pentru economiile în curs de dezvoltare. În economiile dezvoltate, bunurile manufacturate sunt mărturia tangibilă a inovației și a concurenței. O nouă eră inovativă, plină de promisiuni, inspiră noua generație de profesioniști în fabricabilitate.

La nivel mondial, manufacturing reprezintă 16% din totalitatea Good Delivery Bar (GDB). În țările dezvoltate, industria manufacturieră creează în fiecare an peste 62 milioane locuri de muncă; din acestea, între 30% și 55% sunt posturi de servicii în

industria manufacturieră. Iar viitorul – spun experții – este deosebit de promițător; ei apreciază că, în următorii 15 ani, alte 18 miliarde joburi vor depinde de consumul global, iar GDB se va dubla și va atinge cifra record de 64 trilioane USD [4].

După cum se poate vedea din Tabelul 1, economiile țărilor în curs de dezvoltare au crescut mai rapid decât economiile țărilor dezvoltate. Între anii 2000 și 2010, proporția lor în global manufacturing aproape s-a dublat, crescând de la 21% la 39%.

În China și India creșterea în domeniul serviciilor a fost mai rapidă și continuă să depășească creșterea din domeniul manufacturării, în prețuri curente, în parte și datorită scăderii prețurilor pentru bunurile durabile. Aceasta a condus la reducerea procentuală a bunurilor manufacturate în GDP de la 22% în 1990, la 16% în 2010. Singura țară din lume care s-a dezvoltat contrar curentului, timp de mai bine de un deceniu, a fost Suedia.

Întrucât, în lume, natura nu este prezentă în forma pe care ne-am dori-o, trebuie s-o ”rearajăm”. Pentru a crea această nouă ordine, avem nevoie de informații despre cum ar arăta forma pe care ne-o dorim, de cunoștințe despre cum să o construim și de energia de care ar fi nevoie pentru a-i da forma dorită. Multe revoluții tehnologice din trecut s-au

Tabelul 1. În ultimii 35 ani, economiile țărilor dezvoltate și-au schimbat locul în clasamentul mondial (după [4]).1) În 1980, Coreea de Sud era pe locul 25; 2) În anul 2000, Indonezia era pe locul 20 iar Rusia pe locul 21. concentrat asupra energiei, parte integrantă a succesiunii: puterea apei, mașina cu aburi, motorul electric, motorul cu combustie internă.

Totuși, revoluția tehnică actuală nu este condusă de energie, ci de informație. Un Boeing 747 sau un

63 Fabricabilitate, calitate, fiabilitate iPhone este facut, în mod normal, din cele mai obișnuite materiale care nu costă decât câțiva dolari kilogramul. Însă kilogramul de produs finit se vinde pentru mii de dolari.

Tehnologiile internet și cele fără fir (wireless) au făcut ca manufacturarea și afacerile să intre în era e-Manufacturing (eM) - un sistem de transformare care permite ca operațiile de fabricare să aibă performanțe situate în apropierea zonei zero de timpi morți, sincronizând simultan sistemele de afaceri (business systems) prin folosirea tehnologiilor web. eM permite schimbul de informații între diferitele sisteme la nivelul fabricării și business systems eliminând astfel gâtuirile care pot să apară în întreprinderile convenționale, cu arhitecturi IT. În era eM, companiile pot schimba, foarte aproape de viteza luminii, toate tipurile de informații cu furnizorii lor. În plus, timpii ciclului de proiectare și costurile pentru fabricarea de produse complexe vor scădea, iar informațiile provenind de la etajele de proiectare vor fi transmise instantaneu, către atelierele de reparații (și invers), atât fabricanților cât și lanțurilor de aprovizionare sau furnizorilor.

Figura 4. Procentul industriei manufacturiere în primele 15 națiuni fruntașe ale lumii variază între 10% și 33% (după [5] Manufacturing share of GDP, 2010).

eM acoperă o multitudine de activități online

pentru produse și servicii (proiectarea produsului, controlul producției și monitorizarea condițiilor, gestiunea aprovizionării, mentenanța și serviciile de vânzare, etc.) folosindu-se de o infrastructură Internet/Intranet/Extranet și o infrastructură de calcul în rețea grid computing [18].

După cum se poate vedea din tabelul 1, cele mai mari creșteri în materie de manufacturare se

înregistrează astăzi în China, India și alte țări în curs de dezvoltare, contribuind să facă aceste regiuni relativ sărace ale lumii, progresiv mai bogate. Însă mașinile, materialele și know-how trebuie să vină din altă parte. Oportunitatea țărilor dezvoltate constă în a construi instrumentele de înaltă tehnicitate necesare, de a le multiplica și de a suplimenta, în mod corespunzător, programarea, finanțarea, logistica și marketingul necesare pentru a pune în fabricare, în mod inteligent, noile dispozitive. În felul acesta, manufacturarea va continua să ”împacheteze” mai multă informație și cunoștințe, folosind mai puțină energie, contribuind așadar la noua ordine a planetei.

După cum se poate vedea din figura 4, procentul industriei manufacturiere, în primele 15 națiuni fruntașe ale lumii, variază între 10% și 33%, cu o valoare medie de 17%.

3. PROIECTARE PENTRU FABRICABILITATE

Proiectarea pentru fabricabilitate (Design for

Manufacturability DFM) este procesul proactiv de proiectare al produselor pentru (1) optimizarea tuturor funcțiunilor de fabricabilitate: fabricare, asamblare, test, aprovizionare, expediere, service și reparații; (2) asigurarea celui mai scăzut preț de cost al calității, fiabilității, conformității cu regulamentele în vigoare, siguranței în funcționare, time-to-market, și a satisfacției clientului; (3) asigurarea că lipsa parțială a manufacturabilității nu compromite funcționalitatea, stilul, lansările și livrarea noului produs, programele de îmbunătățire sau inițiativele strategice, făcând astfel dificilă răspunderea în cazul unui neașteptat val de cereri de produs sau în caz de limitare a creșterii.

O altă definiție, din domeniul microelectronicii, spune că proiectarea pentru fabricabilitate este practica proiectării produselor, având permanent în minte procesul de manufacturare [6]. Ea ajută la o producție mai rapidă și reduce, de aceea, efectiv factorul critic de care trebuie să țină seama orice fabricant de cipuri: Time to market. DFM ajută așadar la reuzabilitatea proiectării [design reusability] [7].

Totuși, aplicarea DFM trebuie să ia în considerare economicitatea întregii proiectări. Ea trebuie să echilibreze eforturile și costurile asociate cu dezvoltarea și rafinarea proiectării, cu costul și calitatea pârghiei care pot fi realizate. Cu alte cuvinte, efortul de a optimiza proiectarea produsului poate fi justificat cu o valoare mai mare sau un volum mai mare al produselor.

64 Fabricabilitate, calitate, fiabilitate

Eficacitatea proiectării se îmbunătățește și integrarea este facilitată când:

Mai puține părți active sunt utilizate mulțumită standardizării, simplificării și regăsirii tehnologiei de grup a informației cu privire la produsele și procesele existente sau preferate;

Uzinajul se îmbunătățește prin încorporarea practicilor DFM;

Alternativele proiectării sunt evaluate și instrumentele de proiectare sunt folosite pentru a dezvolta o proiectare mai matură și mai uzinabilă, înainte de lansarea în producție;

Proiectarea produsului și a procesului include un cadru pentru a echilibra calitatea produsului cu efortul de proiectare și robustețea produsului.

4. SIMPLIFICARE ȘI STANDARDIZARE

Când o proiectare este dezvoltată de la nivelul

concepției la nivelul detaliilor, se definește un cadru fizic și funcțional, în care o componentă trebuie să fie ”fit” și să performeze. În interiorul constrângerilor acestui cadru, un proiectant trebuie să proiecteze (sau să selecteze) o componentă (sau un ansamblu) pentru folosire. Un proiectant poate avea mai multe alternative pentru a proiecta o componentă și pentru a respecta cerințele date în interiorul acestui cadru.

Proiectarea unei componente cerute de client (sau selectarea unei componente noi) poate fi abordarea optimală pentru a satisface cerințele produslui din punctul de vedere al proiectantului, dar s-ar putea să nu fie abordarea globală cea mai bună pentru companie. Costul producției și calitatea pot fi afectate negativ de proliferarea elementelor specializate care impun capabilități speciale sau împiedică fabricarea și procurarea să fie eficiente.

Minimizând numărul părților active/aprobate prin standardizare, nu numai că se simplifică proiectarea produslui, dar se poate mări atât eficiența operațiilor, cât și folosirea unui inventar mai redus. O politică formală a standardizării părților componente și accentuarea utilizării doar a părților care figurează pe lista părților aprobate (approved part list APL) - pentru anumite mărfuri - va îndrepta către proiectant atenția managementului.

5. LINII DIRECTOARE DFM PENTRU PROIECTAREA PRODUSULUI

S-au stabilit o serie de linii directoare pentru a obține o calitate superioră și un cost redus, pentru a îmbunătăți aplicarea automatizării și a avea o mentenabilitate mai bună. Dăm mai jos câteva exemple de recomandări utile proiectanților:

* Reduceți numărul de componente/părți pentru a minimiza oportunitatea apariției unei componente/părți defecte sau a unei erori a ansamblului, pentru a face să scadă costul total al fabricării și asamblării produslui, și pentru a ameliora șansele de automatizare a procesului.

* Controlați complect, în detaliu, proiectarea asamblării, astfel încât procesul de asamblare să nu aibe ambiguități.

* Proiectați, de la început, posibilitatea de verificare în produs și în componentele sale, astfel încât să puteți oferi un test natural sau o inspecție a articolului respectiv.

* Evitați toleranțe înguste, dincolo de capabilitatea naturală a proceselor de fabricare și proiectare; situați-vă în mijlocul domeniului de toleranță.

* Proiectați robustețea în produse pentru a compensa incertitudinea în fabricarea, testarea și utilizarea produslui.

* Pentru părțile/componentele sistemului, proiectați orientarea și mânuirea lor pentru a minimiza ne-valoarea adăugată efortului manual, pentru a evita ambiguitatea în orientarea și îmbinarea componentelor/părților și pentru a facilita automatizarea.

* Proiectați o asamblare ușoară, utilizând modele simple ale mișcării și minimizând pașii rapizi.

* Folosiți părțile și materialele comune pentru a facilita activitățile de proiectare, pentru a minimiza inventarul sistemului și pentru a standardiza operațiile de manipulare și asamblare.

* Proiectați produse modulare pentru a facilita asamblarea cu componentele blocului și ale subansamblului.

* Faceți proiectarea în așa fel, încât întreținerea produslui să fie ușor de realizat.

În plus, proiectanții trebuie să înțeleagă bine sistemul de producție al companiei, capabilitățile și limitările ei, pentru a putea stabili reguli de proiectare specifice companiei și pentru a optimiza proiectarea în funcție de sistemul de producție al companiei, apreciind corect limitările toleranței ale anumitor procese de fabricare.

65 Fabricabilitate, calitate, fiabilitate 6. EVALUAREA ALTERNATIVELOR

DE PROIECTARE

Proiectantul va pune la punct un concept inițial și-l va ”traduce” în proiectarea produsului, făcând ulterior modificări minore, pentru a corespunde specificațiilor. DFM cere ca proiectantul să pornească procesul luând în considerare diferite alternative de concepție, într-o primă abordare a procesului de fabricare. În această etapă s-a investit puțin într-o alternativă de proiectare și se poate mult câștiga dacă se poate dezvolta o abordare mai eficace a proiectării. Doar luând în discuție mai multe alternative creative putem fi siguri că ne îndreptăm către o proiectare optimă.

Instrumentele de automatizare a proiectării (CAD, CAE, group technology GT, și computer-aided process planning CAPP) pot ajuta la găsirea unor multiple alternative de proiectare, cât și la evaluarea acestor alternative.

Îndată ce proiectantul stăpânește bazele DFM, el va putea colabora mai strâns cu inginerii din fabricare care-i vor furniza feddback-ul necesar la soluțiile propuse. Este necesar așadar: Să se identifice alternativele de proiectare și să se

dezvolte, în mod economic, aceste alternative. Să se evalueze aceste alternative în funcție de

obiectivele DFM. Să se stabilească proiectări standardizate bazate pe

principiile DFM; ele vor putea fi folosite pentru proiectarea de noi produse.

Să se utilizeze design reviews și să se includă participarea fabricării în procesul de proiectare, pentru a face ca totul să evolueze către liniile directoare de productibilitate.

7. MICRO-ELECTRONICA ȘI DFM

Pentru un fabricant de semiconductoare, măsurile tipice pentru excelența fabricabilității sunt exprimate fie în termeni operaționali, fie în termeni economici. Cele exprimate în termeni de rezultate operaționale sunt independente de amestecul de produse pe care le realizează fabricantul, întrucât cele exprimate în rezultate economice integrează atât fabricabilitatea cât și atributele proiectării produsului într-un singur parametru, de exemplu, venitul / plachetă. Îmbunătățirile măsurilor operaționale privind excelența manufacturării se focalizează asupra creșterii capacității și debitului de producție, asupra reducerii densității defectelor și a reducerii costurilor. Ameliorarea măsurilor economice relative la excelența manufacturării trebuie să aibă în vedere atât eficiența procesului de fabricare, cât și

productivitatea proiectării. Practicile DFM pot îmbunătăți productivitatea proiectării, time-to-market, performanța și fiabilitatea produsului, prin cuplarea strânsă a cunoștințelor de fabricare a semiconductoarelor cu cerințele produslui din faza inițială a proiectării produsului. Fiecare decizie a proiectării are consecințe tehnice și economice; înțelegând aceste consecințe și folosind cunoștințele câștigate în proiectarea procesului se poate optimiza productivitatea și profitabilitatea produslui, asigurând astfel excelența fabricării.

Proiectarea pentru fabricabilitate este deosebit de importantă și, în același timp, critică, mai cu seamă în domeniul submicronilor. Două întrebări rezumă problematica: Cât de bună este calitatea? și Cât de scump este produsul? Pentru asigurarea calității este necesar să răspundem la o altă întrebare: să facem proiectare pentru manufacturare [design for manufacturing (DFM)] sau nu? Noilor proiectări de dispozitive analogice și de radiofrecvență le lipsesc tehnicile bune, convenabile, corespunzând DFM, datorită lipsei de modele de defectare adecvate. Folosind tehnicile existente de testare, vechi și depășite, va trebui să stabilim dacă soluțiile sunt fezabile din punct de vedere economic, și dacă pot fi implementate în proiectare.

În teza de doctorat [8], accentul s-a pus pe costul testării cipurilor, plecând de la mulțimea de modele propuse în literatura de specialitate. Modelele actuale însă sunt incomplete, căci – în mare parte – ele nu iau în considerare costurile, după ce cipul a ajuns pe piață. Teza [8] se ocupă tocmai de economicitatea cipurilor tolerante la erori.

În teză sunt discutate modele noi care ar putea îmbunătăți testabilitatea circuitelor, ameliorând așadar calitatea acestora, și concentrându-se pe ciclul economic, dând simultan estimări matematice ale costurilor. Modelul este util proiectanților căci el permite analizarea necesităților unui sistem tolerant la erori și fezabilitatea lui în industria de specialitate, utilizând fiabilitatea sistemului. El permite să se evalueze costurile respective de-a lungul ciclului de viață al cipului.

8. TEHNOLOGIA A EVOLUAT RAPID ÎN ULTIMELE DECENII

Dispozitivele microelectronice sunt printre cele mai complexe structuri produse de tehnologia modernă de fabricație. Un microprocesor actual dintr-un notebook, de exemplu, conține peste 30 milioane tranzistoare interconectate cu ajutorul a peste un miliard de joncțiuni electrice discrete [9]. Pentru atingerea acestui extrem de ridicat nivel de


integrare, dimensiunile care definesc dispozitivul trebuie să fie mici, mai mici cu câteva ordine de mărime, de pildă, decât dimensiunea unei celule tipice pe care o găsim în corpul omenesc. Cererea de performanțe și capacități din ce în ce mai ridicate - atât de bine caracterizate de legea lui Moore [10] – a făcut ca numărul tranzistoarelor individuale de pe un cip să crească cu un factor 2, la fiecare aproximativ 18 luni. Această dezvoltare de cicluri prezice că în 10 ani progresele efectuate în metodologiile de proiectare și procesare vor impune arhitecturi deosebit de sofisticate pentru circuitele integrate care vor conține peste un miliard de tranzistoare care vor lucra la viteze cu cel puțin un factor 10 mai rapide decât cele mai performante cipuri disponibile astăzi [11]. Aceste dispozitive vor avea funcționalități aboslut inimaginabile, comparate cu anul 1947 - când Brattain, Bardeen și Shockley au inventat tranzistorul.

Tabelul 2. Influența noilor tehnologii asupra lanțurilor și proceselor de fabricare. Sisteme Procese digitale manufacturiere informatice de modelare și simulare. Gigadate (big data) și sisteme de analiză avansată.

Nanomateriale. Materiale noi Produse nanofarmaceutice.

Fibre de carbon și alte materiale ușoare, dar robuste

Biomanufacturing. Procese de producție Additive manufacturing. Roboți industriali flexibili.

Inovații economice (Frugal innovation).

Modele de afaceri Economie circulară (Circular economy). Noi modele de servicii. Clientelizarea în masă. Internetul obiectelor. Proiectare de Analitică avansată.

produse Medii sociale și o mulțime de inovații.

Metodele de manufacturare folosite la fabricarea acestor dispozitive sunt și ele deosebit de sofisticate, dominate de tehnica de procesare denumită photolithographic patterning [12]. Date fiind pozițiile actuale dominante ale fotolitografiei și siliconului, ar fi extrem de dificil să se facă progrese în cercetare, continuând pe acest drum [13]. Autorii articolului [14] descriu aplicarea și validarea așa numitei soft lithography drept o nouă metodă revoluționară pentru complexul manufacturării extrem de funcționale a structurilor

microelectronice. În [15] este prezentat un prototip al unui afișor flexibil care incorporează elemente de pixel controlate de un tranzistor organic.

Noi tehnologii vor continua să schimbe, fără încetare, valoarea manufacturieră a lanțurilor și proceselor de fabricație (tabelul 2).

În cazul microtehnologiilor VLSI/ULSI, comunicarea tradițională dintre proiectare și manufacturare devine din ce mai nepotrivită. Aceasta se datorește, în special, enormelor provocări din etapa de fabricare, pe măsură ce dimensiunile respectivului dispozitiv microelectronic continuă să se micșoreze. De aceea, ideea DFM a devenit foarte populară. Deși încă nu există încă o definiție universal acceptată în acest domeniu, după părerea noastră, partea importantă a DFM este de a integra informația de manufacturare în stadiul de proiectare, într-o manieră care să fie înțeleasă de inginerii de concepție și/sau de proiectare, astfel încât ei să poată acționa/interveni asupra informației pentru a îmbunătăți atât manufacturarea, cât și parametrii privind randamentul [16].

Când dimensiunile se reduc, fiabilitatea circuitelor VLSI/ULSI devine critică, nivelul de zgomot crește, iar interconexiunile de putere devin problematice. Variațiile de process din diferite surse devin mai puțin tolerabile. Variațiile intra-cip au mai mult impact asupra performanței circuitului decât variațiile inter-chip. Resolution enhancement technology (RET) este una din tehnicile cele mai practice pentru a reduce variațiile procesului de fabricare. Cu toate acestea, absența interacțiunii dintre RET și proiectare conduce la creșterea rapidă a costurilor de fabricare. De aceea se cer noi metodologii de proiectare pentru a sparge zidul dintre proiectare și fabricare și pentru optimizarea interconexiunilor, pentru a îmbunătăți fiabilitatea circuitelor VLSI/ULSI. În lucrarea [17] sunt propuse algoritme și analize statistice pentru a stăpâni variațiile de proces.

Volatilitatea și nesiguranța sunt amplificate de o lume din ce în ce mai globalizată. De aceea, companiile și guvernele trebuie să colaboreze pentru a ”manufactura viitorul”.

Companiile trebuie promoveze productivitatea laboratoarelor, a capitalului și a resurselor. Să fie agile și să construiască organizații cu adevărat globale, controlând partenerii de software din rețea, furnizorii și clienții.

Guvernele trebuie să întărească nucleul de talente, să permită ecosisteme inovante global competitive, să aibă țeluri clare, să privească permanent înainte și să știe care sunt sectoarele care se împotrivesc țelurilor guvernului.


9. ÎMBUNĂTĂȚIREA / CREȘTEREA FIABILITĂȚII

Cu excepția implementării unor schimbări

semnificative în proiectare și/sau proces, îmbunătățirea fiabilității în echipamentul manufacturier poate fi realizată prin eliminarea componentelor defecte, a mortalității infantile, a stângăciilor instructajului și/sau a antrenamentului la lucru, și a erorilor de îndemânare.

Creșterea fiabilității mai poate fi realizată prin reduceri incrementale ale timpilor de nefuncționare (de exemplu, de la 10% la 5%). Schimbările majore de proces sau de proiectare au un efect dramatic asupra fiabilității; de asemenea, reduceri importante ale timpului de indisponibilitate (de pildă, de la 10% la 1%) au un efect benefic asupra creșterii fiabilității.

În cele ce urmează, menționăm câteva căi pentru asigurarea fiabilității manufacturabilității: Înțelegerea procesului de manufacturare; Experiența și practica curentă arată că peste

90% din timpii de întrerupere se pot datora ieșirilor necorespunzătoare ale procesului;

Simplificarea proiectărtii; Un lanț de manufacturare cu mai puține

elemente oferă o fiabilitate mai ridicată; În măsura posibilului, se recomandă înlocuirea

elementelor uzate cu software; Practicarea devaluării (deratingului); Proiectarea robustă, cu rezerve largi, conduce la

reducerea ratei defectărilor; Asigurarea, de la început, a mentenabilității

sistemului; O mentenanță facilă, ușor de realizat, reduce

timpii neproductivi; Folosirea mentenanței predictive și preventive

contribue la creșterea fiabilității; Planificarea mentenanței este mai ieftină și mai

efectivă ca timp, decât mentenanța corectivă neplanificată.

10. PRIVIRE CĂTRE VIITOR

Manufacturarea din anul 2050 va fi foarte diferită de cea de astăzi și va fi virtual de nerecunoscut, comparată cu cea din urmă cu 35 ani. Firmele de succes vor fi capabile să-și adapteze rapid infrastructurile lor fizice și intelectuale pentru a exploata schimbările tehnologice, pe măsură ce manufacturarea va deveni mai rapidă, mai sensibilă la schimbările pieței globale și mai apropiată de clienți.

Succesul firmelor va depinde așadar de o bază mai largă de meșteșuguri, cu lideri și manageri deosebit de calificați, a căror expertiză va combina perspicacitatea tehnică și comercială, tipică în știință, tehnologie, inginerie sau matematică.

Adaptabilitatea constantă va pătrunde în toate etapele manufacturării, de la cercetare și dezvoltare la inovații, procese de producție, interdependențe dintre client și aprovizionare, sau dintre mentenanța de-a lungul duratei de viață a produsului și reparații. Produsele și procesele se vor susține reciproc, cu reutilizare încorporată built-in, remanufacturarea și reciclarea produselor având loc la sfârșitul duratei lor utile de viață. Vor fi utilizate sisteme în circuit închis pentru a elimina risipa de energie și de apă și pentru a recicla risipa fizică. Aceste dezvoltări vor accentua rolul-cheie al producției fizice în deschiderea de căi către noi surse de venituri, mai cu seamă când firmele conțin servitisation iar fabricanții fac uz de pătrunderea big data în creștere, pentru a-și îmbunătăți competititvitatea.

În sectorul public, cadrul liniilor de conduită care afectează direct și indirect sectorul manufacturier va trebui să recunoască natura extinsă a creației de valoare, dar și noile căi în curs de dezvoltare. Ciclurile de planificare publică vor trebui să țină seama de cerințele de planificare pe termen lung ale firmelor. Și va fi important să sprijine fluxurile de muncitori deosebit de calificați și să promoveze masa critică în întreprinderile mici și mijlocii, astfel încât toate să fie competitive la nivel internațional.

Mesajul-cheie este acela că nu exită o cale ușoară sau imediată de succes, însă acțiunea trebuie să demareze acum, pentru a construi un suport existent și pentru a-l refocaliza către viitor.

11. CONCLUZII Fiabilitatea manufacturării este încă în plină

dezvoltare; ea are în vedere, înainte de toate, timpii care se pierd în producție.

Absența unor ghiduri riguroase produce conflicte și confuzii. Simplicitatea metodelor și a terminologiei sunt căile prin care se poate obține creșterea calității și fiabilității manufacturării. Proiectarea robustă, înțelegerea procesului și planificarea mentenanței deschid căile pentru îmbunătățirea fiabilității.


Bibliografie 1. K. Cheng, R. J. Bateman. „e-Manufacturing: e-Design; Global Manufacturing; Digital Manufacturing; Agile Manufacturing,” Progress in Natural Science, vol. 18, pp. 1323-1328. 2. Da-Yin Liao. ”Automation and Integration in Semiconductor Manufacturing,” Semiconductor Technologies, www.intechopen.com 3. D. R. Probert, R. Phaal, C. J. P. Farrukh. Structuring a systematic approach to technology management: concepts and practice, International Association for Management of Technology (IAMOT) Conference, Lausanne, 19–22nd March, 2000. 4. McKinsey & Co. ”Manufacturing the Future: The Next Era of Global Growth and Innovation,” The McKinsey Global Institute, 2012. 5. United Nations Statistics Division; US Bureau of Economic Analysis (BEA); McKinsey Global Institute analysis. 6. W. Maly, H. Heineken, J. Khare, and P. Nag, “Design for Manufacturability in Submicron Domain,” in Computer-Aided Design, Digest of Technical Papers.,1996 IEEE/ACM International Conference on, pp. 690 – 697, 10-14 Nov. 1996. 7. “Design for Manufacturability [ITC 2003 Roundtable],” in Design and Test of Computers, IEEE, vol. 21, pp. 144 – 156, March-April 2004. 8. Karthik Sundararaman. ”Design for manufacturability - fault model extensions for rf circuits with an economic perspective for manufacturability,” Thesis, The State University of New York at Buffalo, 2004. 9. G. Hinton, D. Sager, M. Upton, D. Boggs, D. Carmean, A. Kyker, and P. Roussel. Intell. Technol. J. (2001) Q1, pp. 1–10. 10. G. E. Moore. Daedalus, issue 125, pp. 55–80. 11. International Technology Roadmap for Semiconductors Update. http://public.itrs.net/reports.htm 12. H. J. Jeong, D. A. Markle, G. Owen, F. Pease, A. Grenville, R. von Bünau. Solid State Technol. 37, pp. 39–47. 13. J. A. Rogers, Z. Bao, K. Baldwin, A. Dodabalpur, B. Crone, K. Amundson, J. Ewing. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, vol. 98, 2001 pp. 4835–4840. 14. Y. Xia, G. M. Whitesides. Angew. Chem. Int. Ed., vol. 37, 1998, pp. 551–575. 15. H. E. Katz, Z. Bao. J. Phys. Chem. B, vol. 104, pp. 671–678. 16. A. Têtu. ”Silicon-based components: 2D photonic crystal components and semiconductor

nanocrystals.” Ph. D. Thesis, University of Aarhus, 2007. 17. Liang Deng. ”VLSI physical design for manufacturability and reliability,” Ph. D. Thesis, University of Illinois at Urbana-Champaign, 2007. 18. Bateman, R. and Cheng, K. Devolved manufacturing, Concurrent Engineering, Research and Applications, 10(4), 2002, pp 291-297.


Factorii determinanţi ai investiţiilor străine directe 69

FACTORII DETERMINANȚI AI INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE

M. Ciobanu, drd. Zona Economică Liberă”Bălți”

INTRODUCERE

Rolul stimulator al investiţiilor străine directe (ISD) în economia unei ţări este pe larg recunoscut în teoria economică şi în practică: lanţul de efecte pozitive pe care le generează ISD se răsfrâng atât asupra potenţialului productiv al ţărilor gazdă, cât şi asupra pieţei muncii şi situaţiei sociale a populaţiei, contribuind la crearea de noi locuri de muncă, la creşterea veniturilor populaţiei şi, implicit, la stimularea creşterii economice. Investiţiile reprezintă stimulentul de bază ce generează noi activităţi economice, transferul de tehnologii şi practici manageriale moderne şi are ca finalitate obţinerea de bunuri şi servicii competitive pe plan internaţional, indispensabile unei economii viabile.

Tematica atragerii ISD pentru R. Moldova este cu atât mai actuală şi mai importantă, cu cât posibilităţile interne ale statului şi ale agenţilor economici locali sunt limitate şi insuficiente pentru a relansa economia, grav afectată de o perioadă lungă de dezindustrializare. Mai mult, deşi în ultima perioadă pe plan mondial şi regional se înregistrează o redirecţionare a fluxurilor de ISD dinspre ţările dezvoltate spre cele în curs de dezvoltare şi în tranziţie, Republica Moldova nu a beneficiat decât foarte puţin de pe urma acestor evoluţii, fiind clasată pe ultimul loc în Europa după volumul de ISD atrase. În aceste condiţii, se impune necesitatea unei abordări complet noi cu privire la politicile şi strategiile de atragere a ISD.

1. CATEGORIILE FACTORILOR DETERMINANȚI AI

INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE

Existenţa unor pieţe potenţiale mari şi dinamice, precum şi posibilitatea de reducere a costurilor, care le-ar permite corporațiilor transnaționale (CTN) să urmeze strategiile de expansiune, reprezintă nişte condiţii necesare, însă nu suficiente în sine, pentru ca acestea să adopte decizia de localizare într-o anumită ţară. Pe lângă aceşti factori de bază, există o serie de factori complementari, care luaţi împreună, influenţează decizia de localizare a CTN. Dacă ne întoarcem la

teoriile cu privire la ISD, vom regăsi aceşti factori sub diferite forme. De exemplu, potrivit teoriei eclectice a lui Dunning, aceşti factori sunt incorporaţi în avantajele locale (L) pe care le oferă ţara gazdă. În teoria lui Porter regăsim aceşti factori atât în grupul „dotarea cu factori”, cât şi în „mediul concurenţial intern”, dar mai ales în „legăturile dintre ramuri” şi „politicile guvernamentale”.

Unii autori clasifică determinanţii ISD în 3 mari categorii [1]:

1) Cadrul general oferit ISD. Acesta include stabilitatea economică şi politică, tratamentul agenţilor economici străini, funcţionarea pieţei, tratatele bilaterale sau multilaterale cu privire la ISD, politica de privatizare, cea comercială, fiscală şi monetară, politica economică în general. Importanţa acestor factori reiese din faptul că cele mai mari fluxuri de investiţii sunt atrase de statele cu stabilitate economică şi politică. Politica comercială se referă în principal la existenţa unor bariere tarifare sau netarifare. În combinaţie cu o politică liberală în privinţa ISD, aceasta poate atrage fluxuri de ISD care să substituie importurile, ca de exemplu, în cazul ţărilor Americii Latine. În contrast, ţările din Asia au adoptat o altă strategie: liberalizarea fluxurilor de ISD şi a comerţului exterior pentru stimularea exporturilor. Practica mondială a dovedit că ISD se îndreaptă preponderent spre ţările cu regimuri comerciale liberale, şi în special spre cele care fac parte din acorduri de liber schimb. Masurile de politici comerciale pot fi clasificate astfel [1]:

- măsuri de restricţionare a accesului pe piaţă: barierele tarifare şi netarifare, acordurile comerciale sectoriale, acordurile de liber schimb, regulile de origine, reglementările antidumping, standardele naţionale, angajamentele comerciale non-monetare;

- măsuri de promovare a accesului pe piaţă, care fac obiectul unor politici comerciale preferenţiale şi au în vedere atragerea în ţările în curs de dezvoltare a ISD orientate la export, diversificarea producţiei şi dezvoltarea industriei;

- măsuri de promovare a exporturilor: ZEL, finanţarea exporturilor, sistemul de impozitare.

Aceste măsuri se conţin în Acordul OMC. Republica Moldova, ca ţară membră a OMC,

70 Factorii determinanţi ai investiţiilor străine directe

70

trebuie să-şi modeleze politicile comerciale în corespundere cu regulile OMC. Având însă în vedere influenţa acestor măsuri nu numai asupra comerţului, ci şi asupra ISD, autorităţile trebuie să ia în consideraţie la adoptarea politicilor comerciale şi impactul lor asupra ISD.

Politica monetară se referă la: rata inflaţiei, soldul balanţei de plăţi, rata dobânzii, care are implicaţii asupra costului capitalului, cursul de schimb, cu efecte asupra costurilor activelor, profitului transferat şi exporturilor efectuate de CTN. Politica fiscală este importantă mai ales din aspectul impozitării veniturilor şi a profitului. Politica de privatizare afectează decizia de a investi prin angajamentul demonstrat al autorităţilor faţă de proprietatea privată, prin vânzarea directă sau indirectă a unor active investitorilor străini. Cât priveşte acordurile bi/şi multilaterale, RM oferă investitorilor un cadru favorabil pentru investiţii, fiind membră a mai multor acorduri bilaterale şi multilaterale de liber schimb în plan regional (zona de comerţ cu ţările CSI, zona de liber schimb, aprofundat şi cuprinzător cu UE, acordul CEFTA), ceea ce înlătură limitările legate de piaţa internă mică a RM. Direct legată de politica fiscală este şi practica administrării fiscale. Instabilitatea normelor politicii fiscale, corelată cu problemele de administrare din partea organelor fiscale au cauzat mai multe conflicte cu investitorii străini în RM, unii dintre aceştia strategici. Astfel, în afara elaborării unor politici fiscale atractive şi consecvente, autorităţile trebuie să aibă în vedere în egală măsură practicile bunele de implementare şi administrare de către organele de stat a acestor politici.

2) Determinanţii economici. Aceştia se referă la piaţă (mărimea pieţei şi venitul pe cap de locuitor, posibilităţile de creştere a pieţei, accesul la pieţele regionale şi globale, structura pieţei, preferinţele specifice ale ţării; valorificarea resurselor (materii prime, costul redus al forţei de muncă şi calificarea ei, infrastructura dezvoltată, activele); eficienţa (costul resurselor şi activelor corelate cu productivitatea forţei de muncă, alte costuri – de transport şi comunicaţii, etc.)

3) Determinanţii de afaceri. Aceştia au în vedere: promovarea investiţiilor, stimulentele acordare investitorilor, nivelul de corupţie, eficienţa administrativă, aspectele sociale (aşa ca existenţa unor şcoli bilingve, calitatea vieţii, calitatea infrastructurii sociale, serviciile post-investiţii, etc.). Stimulentele acordate investitorilor pot include:

- stimulente fiscale (impozitul pe profit la cote reduse, amortizarea accelerată, scutirea de plata unor taxe, etc.);

- stimulente financiare (credite subvenţionate, subvenţionarea unor cheltuieli de investiţii în infrastructură, co-investirea alături de partenerul extern, etc.);

- stimulente de piaţă (acordarea unor drepturi exclusive, protecţia faţă de competiţia produselor din import, închiderea pieţei pentru noi intrări, contracte de stat preferenţiale);

- alte stimulente (alocarea de terenuri, servicii de informare, consultanţă, crearea ZEL, etc.).

Mai mulţi autori constată că, în pofida existenţei unei competiţii între ţările-gazdă în acordarea unor stimulente investitorilor străini, stimulentele nu constituie factorul determinant în decizia de a investi. În acest sens, cu referire la experienţa Republicii Moldova, unii autori autohtoni menţionează că: „Procesul de relaxare fiscală a prins deja contururi şi în Republica Moldova, iar afluxul de resurse investiţionale nu a urmat. Problema rezidă, deci, în alţi factori de atractivitate investiţională. Nivelul corupţiei, deschiderea politică, capacitatea legislativă, calitatea instituţiilor statului, eficacitatea, transparenţa guvernamentală şi stabilitatea politică tind să recepţioneze o cotă în creştere printre criteriile de selecţie a localizării investiţiilor” [2].

2. FACTORII CARE DETERMINĂ STRATEGIA DE INTRARE

A CORPORAȚIILOR TRANSNAȚIONALE

Într-un studiu pentru Banca Mondială,

Charles-Albert Michalet plasează factorii legaţi de potenţialul pieţei şi posibilităţile de reducere a costurilor pe pieţele străine în categoria factorilor de bază, care determină strategia de intrare a CTN. Aceştia sunt urmaţi de alţi factori, care vor determina dacă o ţară se va afla pe lista „de bază” a investitorului, sau cea „potenţială” [3]. Aceşti factori sunt:

Stabilitatea economică şi politică – reprezintă o parte indispensabilă a analizei premergătoare oricărei decizii de a investi. Factorii respectivi sunt mai ales analizaţi de către companiile care intenţionează să investească în ţările cu economii în tranziţie, în special în cele din fosta URSS. În ciuda oportunităţilor enorme pe care aceste pieţe le oferă investitorilor străini, există percepţii negative cu privire la contextul politic şi economic al acestor ţări printre investitori, care deseori inhibă decizia acestora de a investi. Multe CTN adoptă în acest sens o strategie de aşteptare,


asigurându-se în acelaşi timp, că vor fi gata să intre pe aceste pieţe când situaţia se va îmbunătăţi. Astfel, acestea preferă să-şi facă prezenţa pe pieţele respective iniţial prin metode care ar minimiza riscul unor pierderi mari de capital – prin intermediul contractelor de management, întreprinderilor mixte cu parteneri locali, licenţierii, sub-contractării, contractelor de distribuţie, etc. În cazul în care companiile fac ISD, acestea încearcă să limiteze valoarea lor la minimum, aşteptând condiţii mai prielnice pentru a se angaja în investiţii masive;

Cadrul legal şi climatul de business – acestea trebuie să fie stabile, transparente şi să inspire încredere. Acest lucru înseamnă, în primul rând, că regulile de joc sunt cât mai stabile. În acest sens chiar, unele CTN ar prefera să aibă de a face cu ţări în care guvernele instituie anumite constrângeri în mod direct, înainte de accesul pe pieţele respective, pentru ca apoi să se conformeze gradual acestora, decât cu ţări în care regulile iniţial erau permisive, pentru ca apoi să se schimbe pe neaşteptate. În al doilea rând, sistemul judecătoresc trebuie să fie eficient în aplicarea legilor şi în urmărirea îndeplinirii contractelor. Şi în al treilea rând, nu mai puţin important este faptul că odată ce decizia de a investi a fost luată şi filiala străină a început să opereze, succesul ISD va depinde de existenţa unui climat de afaceri liber de interferenţe birocratice, controale abuzive şi decizii arbitrare[3]. Atitudinea autorităţilor faţă de investitori reprezintă o dimensiune importantă în evaluarea climatului investiţional şi de afaceri al unei ţări şi un motiv major pentru alegerea unei locaţii în detrimentul altora de către investitori;

Forţa de muncă calificată şi legăturile puternice industriale. Pentru CTN care adoptă strategia verticală de intrare pe piaţă, factorul de cost, şi în special costul forţei de muncă, joacă rolul determinant în luarea deciziei de a investi. Nici pentru cele care adoptă strategii orizontale acesta nu este un factor de neglijat. Pentru toţi investitorii străini, şi în special CTN, disponibilitatea forţei de muncă locală este o consideraţie majoră. Multe filiale autonome ale CNT, care adoptă strategii orizontale de intrare pe pieţele străine, utilizează aceiaşi tehnologie sofisticată ca în ţara de origine, iar acest lucru necesită personal local calificat bine instruit, în special pentru poziţiile tehnice şi manageriale de calificare medie. Salariile mici nu mai reprezintă o atracţie suficientă pentru CTN. Capacitatea firmelor locale de a corespunde necesităţilor filialelor străine ale CTN în termeni de specificaţie tehnică şi calitate a producţiei de asemenea au legătură cu calificarea locală. CTN

privesc standardele tehnice şi eficienţa managerială a industriilor locale ca factori determinanţi ai atractivităţii investiţionale. Chiar şi pentru companiile din industria textilelor şi a confecţiilor, care adoptă de regulă strategii verticale, acesta este un factor de o importanţă majoră. Astfel, de exemplu, avantajul industriilor textile din Asia de Sud (Pakistan India, China) aspra celor din alte regiuni constă anume în existenţa unei forţe de muncă eficientă şi experimentată. Disponibilitatea unei infrastructuri adecvate reprezintă o consideraţie majoră în special pentru companiile din industria automobilelor şi a componentelor pentru acestea.

Sistemele de comunicare – eficienţa operaţională a unei CNT depinde în mare parte de calitatea comunicării dintre filialele sale (atât între ele cât şi cu sediul companiei), situate deseori la distanţe mari una de alta. În afara legăturilor telefonice, fax, internet, acestea includ şi reţelele de transport în interiorul şi în afara ţării, precum existenţa unui suport logistic cât mai bun.

Programele de privatizare – acestea sunt privite de CTN mai degrabă ca oportunităţi de a achiziţiona cota de piaţă a întreprinderilor publice în cadrul strategiilor orizontale de extindere, decât de a beneficia de capacităţile productive ale acestora, care deseori necesită investiţii enorme, fiind mai degrabă un contra-argument în decizia CTN de a investi. De asemenea, complexitatea procedurilor oficiale, birocraţia excesivă ce le însoţeşte, problemele de supraevaluare a activelor fac ca această opţiune să nu fie atractivă întotdeauna pentru CTN;

Stimulentele fiscale – sub formă de vacanţe fiscale sau subvenţii, acestea pot influenţa substanţial decizia CTN de a investi într-o ţară. Stimulentele fiscale sunt mai ales importante pentru ţările în tranziţie şi în curs de dezvoltare, însă au un rol mai mic pentru cele dezvoltate[4].

Identificarea poziţiei unei ţări în cadrul acestor factori „tradiţionali” este importantă la etapa iniţială a identificării punctelor forte şi a celor slabe în atractivitatea unei ţări, însă are neajunsul de a dispersa eforturile şi de a devia atenţia de la cel mai important element în tot acest exerciţiu – investitorul. Abordarea convenţională a determinanţilor ISD, bazată pe eforturile de a-i ajusta până la perfecţiune este fără îndoială, un exerciţiu necesar, însă foarte complex şi deseori irealist, astfel că simpla ajustare a acestor factori la nivelul ţărilor-lidere în atragerea ISD nu este suficientă. Într-adevăr, nici o ţară din rândul celora care se află pe listele „de bază” ale CTN nu au condiţii ideale cu referire la toţi factorii enumeraţi.


72

Şi chiar dacă astfel de condiţii „ideale” ar fi posibil de creat imediat, nici acest lucru nu ar garanta succesul. Pentru că în afara acestora, trebuie să se aibă în vedere strategiile concrete ale CTN, care la rândul lor se schimbă în timp, deseori chiar sub influenţa politicilor de atragere a investiţiilor şi condiţiilor oferite de ţările recipiente. Astfel, în literatura de specialitate putem tot mai des găsi aşa noţiuni ca: „condiţii minime de atractivitate” (Charles-Albert Michalet, 1997) „determinanţii noi ai ISD” (Sinjaya Lall, 2002) sau „oferta unică a ţării”. În opinia lui Michalet, atractivitatea investiţională a unei ţări rezultă din intersecţia ofertei de avantaje locale unice cu cererea potenţialilor investitori pentru aceşti factori. În opinia sa, pe această strategie se bazează succesul ţărilor Asiei de Est şi Sud-est în atragerea ISD. Acest lucru nu însemnă că condiţiile din aceste ţări sunt ideale, ci că CTN pot găsi în aceste locaţii ceea de ce au nevoie pentru a-şi întări poziţia globală competitivă şi profitabilitatea globală [3]. Conform acestui autor, pentru ţările în curs de dezvoltare şi în tranziţie, setul minim de elemente pe care trebuie să se bazeze politicile de îmbunătăţire a atractivităţii ţărilor lor trebuie să includă:

1) Edificarea unui cadru politic şi economic stabil şi facilitator pentru ISD (cu toate elementele de bază la care ne-am referit mai sus);

2) Compensarea mărimii mici a pieţei interne prin politici de integrare regională;

3) Edificarea capacităţilor umane şi tehnice (asigurarea cu forţă de muncă calificată şi instruită, existenţa unor capacităţi tehnologice înalte ale companiilor locale, potenţialul universităţilor, instituţiilor de cercetare, infrastructura serviciilor de business). Calificarea şi nivelul de instruire a forţei de

muncă nu are în vedere doar sistemul educaţional în sine, ci şi existenţa unor programe de pregătire şi recalificare pentru managerii de mijloc şi personalul tehnic, instruirea vocaţională, şcoli de business şi specialităţi tehnice în universităţi, instituţii de cercetări industriale, etc. Edificarea capacităţilor tehnice se face şi în scopul întăririi capacităţilor tehnice şi tehnologice ale companiilor locale. Astăzi CTN tot mai mult îşi „externalizează” activităţile, renunţând la activităţi care anterior erau efectuate de acestea pe interior, în favoarea contractării acestor servicii de la firmele locale (sistemul „keiretsu” implementat pentru prima dată de Toyota şi preluat de CTN din America de Nord şi Europa). Edificarea unor astfel de capacităţi este posibilă prin încurajarea creării „clusterelor” industriale, care generează un climat de investiţii aparte, datorat în

mare parte externalităţilor economice ce reies din proximitatea geografică dintre producţia de bunuri şi servicii specializate.

Şi în opinia lui Lall, forţa de muncă ieftină este înlocuită cu nevoia de capital uman calificat, capabil să facă faţă tehnologiilor emergente de nivel înalt. Şi conform acestuia, atractivitatea forţei de muncă depinde nu doar de nivelul de educaţie, ci şi de calitatea şi relevanţa educaţiei, existenţa trainingului vocaţional tehnic şi a programelor de training specializate, de disponibilitatea, calitatea şi capacitatea instituţiilor de training a personalului de a răspunde necesităţilor industriei. Calitatea resursei umane, într-un sens mai larg depinde şi de atitudinea faţă de muncă şi practicile de muncă, de impactul reglementărilor cu privire la angajarea şi disponibilizarea personalului[5].

În afara forţei de muncă calificate, „noii determinanţi” ai atractivităţii investiţionale ai unei ţări şi ai competitivităţi acesteia, conform lui Lall, includ:

Existenţa unei logistici eficiente – sisteme moderne de transport, telecomunicaţii, transfer de date, susţinute de servicii relevante de consultanţă,suport şi facilitare;

Proximitatea de reţelele de furnizori şi clustere – furnizori locali şi companii capabile să răspundă în mod eficient necesităţilor de producţie just-in-time. De regulă, CTN sunt urmate de furnizorii permanenţi şi companiile care le acordă servicii, însă ţările cu firme dinamice locale beneficiază de avantaj în atragerea ISD;

Instituţii puternice de suport şi servicii tehnice, inclusiv servicii de cercetare şi infrastructură tehnică (facilităţi de asigurare a calităţii şi testare, servicii de măsurare şi calibrare, cercetare în bază de contract, extensiune tehnică, etc.);

Existenţa unor agenţii eficiente de promovare a imaginii ţării şi atragere a investiţiilor străine. Ţările cu agenţii capabile să construiască o imagine internaţională pozitivă, să ofere servicii investitorilor, să satisfacă necesităţilor emergente ale investitorilor, sunt de regulă şi ţările care atrag cele mai multe ISD;

Costuri tranzacţionale joase pentru investitori, care includ: reguli de creare şi lichidare a businessului, reglementări în domeniul comerţului şi pieţei muncii, export şi import, protecţiei mediului, plăţii impozitelor eficiente, etc. Costurile de tranzacţionare depind nu doar de reglementările existente, ci şi de modul cum


acestea sunt implementate. Onestitatea, atitudinea profesională şi reacţia promptă la nevoile investitorilor din partea funcţionarilor influenţează costurile tranzacţionale şi alegerea investitorilor – intr-o lume liberalizată chiar şi cele mai mici detalii şi diferenţe de cost sunt capabile să influenţeze decizia investitorilor de a-şi alege locaţia pentru investiţii;

Asigurarea condiţiilor pentru intrarea şi libertatea de mişcare a forţei de muncă de peste hotare – CTN angajează des personal tehnic şi managerial superior din alte ţări, pentru care trebuie să existe reguli de angajare şi mobilitate eficiente în ţările de destinaţie: permise de muncă, vize de intrare şi şedere acordate în timp util şi fără formalităţi excesive. Transferul de experienţă şi pregătire

managerială, metode moderne de ridicare a calificării forţei de muncă reprezintă un avantaj important pe care ISD îl aduc economiilor ţărilor gazdă. În România, spre exemplu, majoritatea CTN au pregătit şi au menţinut managerii români şi au făcut numai completări cu personal din străinătate pentru compartimentele cele mai sensibile (financiar, marketing). Acolo unde managementul este străin, acesta este fie combinat cu manageri români, care preiau treptat anumite funcţii, fie este un management străin, restrâns la nivel de decizii strategice combinat cu personal local de execuţie [6]. Prin implicarea furnizorilor locali de bunuri şi servicii, CTN se integrează în producţia locală şi contribuie la dezvoltarea industriilor orizontale. Pentru început, CTN tatonează şi testează pieţele locale şi furnizorii locali potenţiali, după care urmează majorarea achiziţiilor din producţia internă a ţării gazdă. Conform experienţei internaţionale, o cotă de 35% a achiziţiilor din producţia locală reflectă un grad ridicat de integrare a companiei străine în economia locală.

3. STRATEGIILE DE INTRARE ALE CORPORAȚIILOR

TRANSNAȚIONALE Întorcându-ne la strategiile urmate de CNT,

la care ne-am referit tangenţial în acest articol, unii autori, utilizând instrumente practice, aşa ca intervievarea şi chestionarea CTN, au stabilit că în cadrul strategiilor lor investiţionale, CTN divizează ţările în funcţie de atractivitatea investiţională[3]. Acestea investesc doar în ţările care nimeresc pe o

lista „scurtă” (sau „de bază”) a CTN, după care, în funcţie de ţara selectată, aleg strategia de intrare. De regulă, pe lista „scurtă” a CTN se află ţări din grupul „triadei” (Japonia, SUA, ţările Uniunii Europene), precum şi un grup de ţări din afara „triadei”, care întrunesc toate condiţiile pentru ISD. Acestea sunt urmate de un grup de ţări „potenţial atractive” (care pot nimeri pe lista „scurtă” în cazul în care reuşesc să elimine aspectele negative ce nu le permit la moment să nimerească pe această listă). A patra grupă de ţări este constituită din ţările cărora le lipsesc cele mai de bază elemente ale atractivităţii investiţionale. Strategiile concrete de intrare ale CTN sunt alese în funcţie de determinanţii ISD, la care ne-am referit ceva mai sus. Aceste strategii sunt divizate de teoreticienii ISD după motivaţia care le determină, în orizontale şi verticale:

1) Strategiile orizontale (Brainard, 1993; Markusen, 1995), sau în căutare de pieţe. Acestea mai sunt numite şi „multi-domestice” (Porter, 1986). În cadrul acestora, producţia filialelor CTN este destinată pieţei locale, iar exporturile ocupă o pondere neînsemnată. Produsele acestor filiale diferă puţin de cele fabricate în ţara de origine a companiei. Acest tip de strategii este utilizat de regulă pentru ţări cu un nivel asemănător al dezvoltării economice, preferinţe similare ale consumatorilor, cadru legal şi regulator construit pe principii asemănătoare. Tot acest tip de strategii este urmat, de regulă, de companiile care operează pe o piaţă imperfectă, cu caracteristici oligopoliste sau monopoliste [3]. Avantajele competitive ale companiei în cadrul acestei strategii se bazează pe activele sale intangibile, tehnologiile, patentele, mărcile sale comerciale, etc. Acest tip de strategii conduce la un flux multidirecţional de investiţii în cadrul unei industrii;

2) Strategiile verticale, de minimizare a costurilor sau de asigurare cu resurse. În cadrul strategiei verticale, fluxurile de ISD sunt determinate de diferenţele în asigurarea cu factori de producţie între ţări aflate la diferite nivele de dezvoltare Fluxul de ISD în acest caz este unilateral, de regulă dinspre ţările dezvoltate înspre cele mai puţin dezvoltate. Unităţile de producţie alocate peste hotare în cadrul acestei strategii sunt de regulă specializate, pentru a beneficia de avantajele factorilor de producţie din fiecare ţară de locaţie.

O variantă mai evoluată a strategiilor verticale, la care ne-am referit deja în primul subcapitol (exemplul filialelor Nestlé din Africa de Nord), o reprezintă strategiile globale, descrise cel mai bine de Porter, în cadrul cărora activităţile CTN


74

(lanţul valoric) sunt divizate între filialele sale integrate, fiecare din ele utilizând cel mai cost-eficient factor de producţie din ţara în care este amplasată. În rezultat, multitudinea de filiale ale aceleiaşi CTN este extrem de interdependentă. Acestea dispun de o reţea internalizată prin care circulă componentele, produsele intermediare, dar şi unele servicii interne, aşa ca cele de cercetare-dezvoltare şi tehnologiile, nu doar între compania-mamă şi filiale, ci chiar între diferite filiale. Strategia globală reprezintă, în final, un proces de integrare globală care se bazează atât pe accesul la factorii de producţie la costuri mai reduse, cât şi pe economiile de scară generate de specializarea fiecărei filiale în producerea unor bunuri sau servicii concrete. Fluxurile de investiţii în cadrul strategiilor globale sunt preponderent inter-sectoriale, reflectând mai mult logica clasică a avantajelor comparative. Nivelul de competitivitate al companiei depinde în acest caz mai degrabă de minimizarea costurilor, decât de diferenţierea pe produs şi/sau de accesul pe pieţe.

4. CONCLUZII O ţară-gazdă potenţială pentru investiţii va fi

mai atractivă dacă bunurile rezultate de pe urma investiţiei vor putea fi exportate pe o piaţă regională dinamică. O ţară ideală pentru investiţiile CTN este acea ţară, care oferă în acelaşi timp o piaţă suficient de mare locală pentru a justifica investiţia industrială, şi o punte de lansare pe piaţa regională. Acest lucru înseamnă că locaţia ideală pentru investiţii trebuie să răspundă atât la nevoile strategiilor orizontale ale CTN, cât şi la cele verticale. Acest lucru reduce din necesitatea CTN de a investi în mai multe ţări. Astfel se explică de ce Asia este cea mai atractivă regiune printre cele în curs de dezvoltare pentru investiţiile CTN. Atractivitatea acestei regiuni se bazează în mare parte pe faptul că acesta formează o mare şi dinamică piaţă regională. Produsele unei filiale amplasate într-o ţară pot fi livrate simultan pe piaţa locală, precum şi pe pieţele ţărilor vecine. Aceasta permite companiilor să beneficieze de economiile de scară, precum şi de avantajele ambelor tipuri de strategii.

Bibliografie 1. Matei M. Investiţii străine directe. Funcţii şi evoluţii. 1990-2000, Bucureşti, p. 24...25, 2004. 2. Hîncu R., Suhovici A. Unele probleme ce ţin de investirea în economia autohtonă şi căile de soluţionare a acestora. Revista Economica nr. 1 (57), p. 63, 2007. 3. Michalet C. Strategies of Multinationals and Competition for FDI. The IFC and the World Bank , p.16... 30, 1997. 4. European Competitiveness Report p. 130, 2012. 5. Lall S. Foreign Direct Investment and Competitiveness, The World Bank, p. 38, 2002. 6. Tudorescu N., Stanciu M. Investiţiile-factor al dezvoltării durabile. Tribuna economică, nr. 43, p.87, 2008.


Caracteristica surselor de finanţare a investiţiilor în construcţii 75

CARACTERISTICA SURSELOR DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR ÎN

CONSTRUCŢII

R. Cozma, drd Universitatea Tehnică din Moldova

INTRODUCERE

Activitatea de investiţii necesită resurse

financiare a căror formare este stimulată de mecanismele economiei de piaţă şi de pârghiile financiare utilizate de către stat.

În esenţă, sursele pentru finanţarea investiţiilor în construcţii sunt următoarele:

a) Sursele proprii ale persoanelor juridice: se formează din profitul destinat dezvoltării, din amortizare, din încasările rezultate din vânzarea activelor fixe şi din alte surse generatoare de cash-flow.

b) Sursele proprii şi împrumutate ale persoanelor fizice: se formează din economiile populaţiei, remitenţele, mijloacele băneşti disponibile, depozitele, creditele ipotecare etc.

c) Sursele de pe pieţele financiare: pieţele, pe care se află capitalurile care se pot atrage, sunt piaţa monetară (băncile şi instituţiile financiare) şi piaţa de capital (piaţa titlurilor financiare).

d) Alocaţii şi subvenţii bugetare pentru investiţii: sursele din bugetul public naţional.

e) Sursele externe: creditele de la organizaţii financiare internaţionale, investiţiile străine directe, asistenţă tehnică etc. În continuare ne-am propus ca obiectiv să analizăm sursele de finanţare utilizate în ramura de construcţii din Republica Moldova în ordinea enumerată mai sus.

1. SURSELE PROPRII ALE COMPANIILOR DE CONSTRUCŢII

Reieşind din analiza economico-financiară a

câtorva companii de construcţii autohtone, am constatat faptul că, în majoritatea cazurilor, activitatea curentă a acestora nu le permite acumularea unui volum suficient de surse proprii, necesare pentru realizarea proiectelor investiţionale propuse, cauzele fiind următoarele:

Managementul financiar neeficient. Costuri de producţie înalte şi, respectiv,

profitabilitatea joasă.

Rotaţia încetinită a activelor. Fondul de rulment insuficient pentru

derularea programelor investiţionale. Lichiditatea insuficientă şi stabilitatea

financiară precară. Din companii, care dispun de surse financiare

proprii pentru investiţii, putem enumera doar câteva: SRL Basconslux, AMIC, SA Agregat, Elita-5 Group Company SRL, SUMMA Moldova etc.

2. SURSELE PERSOANELOR FIZICE

2.1 Sursele proprii ale persoanelor fizice

Principalele surse proprii ale persoanelor fizice, îndreptate spre finanţarea construcţiilor, reprezintă economiile populaţiei, remitenţele şi depozitele de la băncile comerciale.

Odată cu înviorarea construcţiei de locuinţe în Republica Moldova începând cu anul 2000, companiile de construcţii au lansat mecanismul achitării în rate a preţului locuinţei până la finalizarea construcţiei. Relaţiile dintre o companie de construcţii şi cumpărătorii de locuinţe sînt constituite în baza Contractului de investiţie în construcţia de locuinţe, care presupune angajarea cumpărătorului de a achita în avans (o rată de 40 la sută sau mai mult) şi plata în rate a sumei rămase pe parcursul perioadei de construcţie. Se utilizează şi o altă posibilitate de plată în rate pe termen lung (după darea în exploatare a locuinţei) în condiţii de „închiriere pe termen lung cu drept de cumpărare ulterioară”.

Totodată, în ultimii ani, acest mecanism este utilizat de tot mai puţine companii de construcţii, cauza de bază fiind şocul din partea cererii, care a fost determinat de factori externi, tangenţi cu criza economică mondială. Efectele acestui şoc au fost resimţite începând cu toamna anului 2008, cauzând o lovitură puternică sectorului autohton al construcţiilor prin:

1. Reducerea volumului de remitenţe utilizat pentru finanţarea construcţiilor. Există o corelaţie pozitivă dintre evoluţia indicatorilor anuali ai remitenţelor şi preţurile pentru produsele imobiliare.

76 Caracteristica surselor de finanţare a investiţiilor în construcţii

Prin urmare, diminuarea influxurilor de remitenţe a dus la reducerea graduală a preţurilor la imobilul locativ. Astfel, numai din luna noiembrie 2008 şi până în luna septembrie 2009 preţurile la imobil s-au redus cu 22%-23%. Din anul 2010 şi până în prezent preţurile la imobile scad anual cu 5-10%.

O asemenea evoluţie este una firească în condiţiile în care, potrivit reprezentanţilor agenţiilor imobiliare, migranţii şi familiile acestora în ultimii ani au format principala categorie de clienţi pentru finanţarea construcţiilor.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, cca 700 mii de moldoveni lucrează în străinătate, iar ponderea remitenţelor în PIB constituie cca 24%. Ca urmare, Republica Moldova ocupă locul 5 printre economiile cele mai dependente de transferurile făcute de muncitorii migranţi, într-un clasament făcut de Organizaţia Internaţională a Muncii.

2. Temperarea aşteptărilor din partea populaţiei privind creşterea preţurilor. Este factorul fundamental de natură externă care a influenţat răcirea cererii interne. Factorul respectiv este generat de tendinţele interne înregistrate în sectorul construcţiilor din ultima perioadă. Astfel, opinia potrivit căreia preţurile nu pot creşte la nesfârşit devenea tot mai plauzibilă pe măsura atingerii unor noi limite maxime a preţurilor la imobil. Aceasta a determinat tot mai mulţi potenţiali cumpărători să accepte o perioadă de aşteptare privind o eventuală descreştere a preţurilor în viitorul apropiat.

În general, schemele de achitare în rate a costului apartamentului până la finalizarea construcţiei au fost o soluţie temporară pentru finanţarea locuinţelor, alimentată de valul mare al remitenţelor intrate în Moldova pe parcursul anilor 2005-2009.

În viziunea noastră, odată cu trecerea timpului, în cea mai mare parte dintre companiile de construcţii din Republica Moldova schema achitării în rate a apartamentelor vă dispărea, motivul fiind capacitatea de plată redusă a populaţiei, inclusiv din transferurile de peste hotare. Pentru majoritatea populaţiei aceste scheme de achitare în rate a apartamentelor până la finalizarea construcţiei sînt inaccesibile şi ireale de achitat.

2.2. Sursele împrumutate ale persoanelor fizice

În calitate de surse împrumutate ale persoanelor fizice, destinate pentru finanţarea construcţiilor, este utilizată tot mai mult creditarea ipotecară.

Creditarea ipotecară prin băncile comerciale a început să fie aplicată în Republica Moldova ca

răspuns la majorarea treptată a preţurilor la locuinţe. Dacă 10 ani în urmă ponderea ipotecii în numărul tranzacţiilor cu imobile alcătuia doar 4%, atunci astăzi această pondere atinge ponderea de 20-25%.

După cum demonstrează practica, de creditele ipotecare ale băncilor comerciale din Moldova beneficiază nu mai mult de 25% din populaţia republicii. În acelaşi timp, 60% din populaţia republicii au venituri care nu corespund criteriilor de solvabilitate bancare, iar la 30% - veniturile se află la un nivel mai jos de limita sărăciei.

În prezent, câteva bănci comerciale şi organizaţii financiare din Moldova acordă credite ipotecare pe un termen de până la 20 de ani, cu o dobândă medie anuală de 10-12%. Spre comparaţie, în ţările dezvoltate (UE, SUA, Canada etc.) creditele ipotecare se oferă la dobânda de 1,35-4,35%, ceea ce ne demonstrează accesibilitatea mai mare a procurării locuinţelor pentru populaţia din aceste ţări.

Totodată, organizaţiile financiare non-bancare de tipul ÎM Prime Capital SRL oferă credite bancare mai scumpe cu rata dobânzii până la 13%, cauza fiind riscurile financiare mai mari cu care se confruntă. Totodată, avantajul organizaţiilor non-bancare este procedura mai rapidă de examinare a dosarelor clienţilor (maximum 3 zile) şi luarea mai rapidă a deciziilor de creditare, spre deosebire de băncile comerciale, care examinează dosarele în timp de 5-7 zile lucrătoare.

Pe de altă parte, preţul mediu a 1m2 de suprafaţă în Chişinău (cca 600 Euro) este de 3 ori mai mare decât salariul mediu pe economia naţională (în 2014 – cca 215 Euro). Astfel, un moldovean trebuie să economisească 8 ani întregul său salariu pentru procurarea unui apartament cu suprafaţa de 35m2 (cu o cameră) în capitală.

Totodată, în Federaţia Rusă, preţul mediu a 1m2 de suprafaţă (653 Euro) este aproximativ egal cu salariu mediu pe ţară (în 2014 675 Euro). Deci, un cetăţean al Rusiei trebuie să economisească 3 ani întregul său salariu pentru procurarea unui apartament cu suprafaţa de 35m2 (cu excepţia or. Moscova şi Sankt-Petersburg).

În România, preţul mediu a 1m2 de suprafaţă (cca 920 Euro) este de 2 ori mai mare comparativ cu salariu mediu pe ţară (cca 400 Euro). Deci, un cetăţean al României trebuie să economisească 8 ani întregul său salariu pentru procurarea unui apartament cu suprafaţa de 35m2.

În ultimii ani cererea pentru apartamente s-a permutat spre apartamente cu suprafeţe mici cu preţul în diapazonul 25-40 mii Euro, adică apartamente cu 1-2 camere, vânzările cărora constituie cca 70% din vânzări totale. Totodată, cota

Caracteristica surselor de finanţare a investiţiilor în construcţii 77 procurărilor de apartamente în scopuri investiţionale s-a redus de la 30-40% la 10-15%, deci, majoritatea clienţilor procură apartamente în scopuri personale.

În concluzie, creditele ipotecare în Republica Moldova sînt la etapa iniţială. Dezvoltarea mai activă a ipotecii este împiedicată de situaţia economică instabilă din ţară, solvabilitatea joasă a populaţiei, bariera psihologică şi informarea insuficientă a populaţiei despre oportunităţile de creditare a locuinţei etc.

După părerea noastră, creşterea pieţei ipotecare va fi posibilă în condiţiile stabilizării preţurilor la locuinţe, reducerii în continuare a ratelor dobânzilor la credite şi atragerii de către băncile comerciale moldoveneşti a resurselor financiare pe termen lung din UE la ratele dobânzilor convenabile. Dar dezvoltarea activă sau chiar revoluţia pe piaţa creditelor ipotecare din Republica Moldova va începe odată cu dezvoltarea pieţei secundare a creditelor ipotecare (emiterea hârtiilor de valoare ipotecare sau vânzarea portofoliilor creditelor ipotecare către investitori).

3. CREDITE BANCARE În prezent, majoritatea companiilor de

construcţii apelează la creditele bancare pentru finanţarea construcţiilor. În viziunea noastră, băncile din Republica Moldova practică politici de împrumut conservative, cu cerinţe înalte faţă de gajarea construcţiilor, nemaivorbind de ratele dobânzilor, care sunt încă destul de mari.

De asemenea, trebuie acordată o atenţie specială comisioanelor şi taxelor suplimentare solicitate de bănci la oferirea creditelor bancare, de exemplu pentru examinarea cererii de acordare a creditului, evaluarea imobilului, serviciile notarului şi taxa de stat, cheltuielile pentru pregătirea documentelor în oficiul cadastral şi înregistrarea contractului de credit. În afară de cele unice, există şi taxe periodice: asigurarea obiectului imobilului, deservirea creditului etc. Taxele suplimentare ajung până la 1-2% din suma totală a creditului.

După părerea noastră, motivele principale ale creditelor bancare scumpe în Republica Moldova sînt următoarele:

1) Costul capitalului atras de băncile comerciale. Deşi în ultima perioadă observăm o reducere a ratelor la depozitele atrase de băncile comerciale, ratele dobânzilor la credite rămân a fi destul de înalte şi sînt flotante. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că, au crescut şi riscurile legate de neachitarea la timp a creditelor, fluctuaţiile valutare iar băncile şi-au majorat fondurile de

asigurare contra riscurilor (în 2014 rata dobânzii în valută este 7,61%, în lei – 10,97%).

2) Insuficienţa „banilor lungi”. Datorită confidenţei scăzute a populaţiei în sistemul bancar, marea majoritate a depozitelor deschise atât în lei, cât şi în valută sunt de pană la un an. Prin urmare, aceste resurse nu pot fi transformate în produse creditare pe durate lungi, iar în cazurile în care băncile comerciale recurg la finanţarea unor astfel de proiecte, acestea includ în ratele comerciale prime de risc majorate, luând în considerare riscurile generate de eventualele retrageri ale depozitelor de către populaţie.

3) Incertitudinea sporită faţă de perspectivele monedei naţionale şi a inflaţiei. Republica Moldova este o ţară cu o economie mică şi deschisă, iar competitivitatea scăzută a acesteia o face şi extrem de fragilă la orice şocuri externe. Aceasta a alimentat mereu reticenţa băncilor comerciale faţă de acordarea creditelor pe termen lung, astfel încât, în mare parte, dobânzile acestora încorporau prime de risc majorate.

Problema insuficienţei „banilor lungi şi ieftini”, care sînt vitali pentru creditarea bancară, este una comună majorităţii statelor în curs de dezvoltare. În prezent, băncile comerciale din Republica Moldova sunt mai degrabă dornice să reducă finanţarea sectorului de construcţii, iar finanţare pot obţine doar proiectele foarte bune ale unor developări cu rezultate dovedite şi care pot veni cu garanţii suficiente.

Aceasta s-a întâmplat din cauza practicării finanţării piramidale a proiectelor imobiliare de către companiile de construcţii. Companiile, care au apelat la această formă „neortodoxă” de finanţare a proiectelor sale imobiliare, reinvesteau contribuţiile viitorilor localnici în noi proiecte de construcţii. În paralel, insuficienţa de lichidităţi era compensată prin contractarea creditelor bancare. Un asemenea model de gestionare a pasivelor, semnifică faptul că companiile de construcţii reinvesteau resursele ce nu le aparţineau în crearea de active proprii. Prin urmare, în mai multe situaţii băncile comerciale au creditat companiile de construcţii în baza gajului creat, de facto, pe baza resurselor viitorilor locatari.

Depistarea de către bănci a unor asemenea scheme de finanţare utilizate de companii a dus la anularea mai multor linii de creditare a proiectelor imobiliare. La rândul său, îngheţarea mai multor proiecte imobiliare a presupus externalităţi negative enorme atât pentru companiile de construcţii şi angajaţii acestora, cât şi pentru persoanele care au depus contribuţiile personale în faza de construcţie a obiectelor.

78 Caracteristica surselor de finanţare a investiţiilor în construcţii

Astfel, multe proiecte imobiliare din

Republica Moldova, care mizează pe finanţare (unele chiar anunţate) nu pot demara, deoarece băncile sunt destul de rezervate în acordarea împrumuturilor, după ce o parte din companiile de construcţii în perioada boom-ului imobiliar au falimentat, iar unele din instituţiile financiare se chinuie şi în prezent să vândă construcţiile nefinalizate.

4. SURSE EXTERNE

Această sursă de finanţare se utilizează insuficient în sectorul de construcţii autohton. La acest capitol vom menţiona suportul acordat de către Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru construcţia locuinţelor sociale în Republica Moldova.

Ca urmare a implementării cu succes a primei faze a proiectului cu un buget total de 7,6 mil. Euro au fost construite patru obiecte de locuit în oraşele Glodeni, Criuleni şi 2 – în Chişinău (în total 249 de apartamente). De pe urma proiectului au beneficiat 581 de persoane socialmente vulnerabile.

Ulterior, a fost definitivat Proiectul privind construcţia locuinţelor pentru păturile socialmente vulnerabile, faza II. Prin Hotărârea Guvernului nr.46/2012 au fost iniţiate negocierile asupra proiectului Acordului-cadru de împrumut între Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei întru realizarea proiectului de construcţie a locuinţelor pentru păturile socialmente vulnerabile II. Prin Legea nr.182 din 11 iulie 2012 Acordul-cadru de împrumut a fost ratificat de către Parlamentul Republicii Moldova.

Astfel, până în anul 2018, în Moldova vor fi construite circa 700 de locuinţe sociale, în cadrul fazei a doua a proiectului finanţat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Locuinţele sunt destinate persoanelor cu dizabilităţi, familiilor tinere, tinerilor specialişti, familiilor cu mulţi copii etc.

Costul total al proiectului este de 20,4 milioane de euro. Împrumutul de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei acoperă 65% din buget sau 13,4 milioane de euro şi este contractat de ţară pe o perioadă de până la 20 de ani de la data debursării, inclusiv 5 ani perioada de graţie cu rata dobânzii fluctuantă. Contribuţia autorităţilor publice locale este de 35% din valoarea proiectului (inclusiv poate fi o casă de locuit nefinalizată aflată la balanţa autorităţii publice sau transmisă la balanţă de către un agent economic în baza unui contract).

În a.2014 a fost dată în exploatare casa de locuit în or.Călăraşi (40 de apartamente), sunt în proces de construcţie casele de locuit din Sângerei (35 de apartamente) şi Briceni (40 de apartamente). În septembrie 2014 au fost iniţiate lucrările la o casă de locuit în Soroca (72 de apartamente). A fost obţinut acordul de participare în proiect de la consiliile raionale Ialoveni şi Nisporeni.

5. CONCLUZII

Reieşind din cele expuse mai sus, cea mai potrivită sursă de finanţare a construcţiilor în Republica Moldova sunt sursele proprii ale companiilor de construcţii, precum şi sursele proprii şi împrumutate ale persoanelor fizice. Totodată, este important de menţionat că, pentru dezvoltarea infrastructurii corespunzătoare în economia naţională sunt necesare şi alocaţiile bugetare mărite la capitolul investiţii capitale. În ce priveşte creditarea companiilor de construcţii de către băncile comerciale autohtone, considerăm că, întru asigurarea unui viitor mai bun a ramurii, băncile trebuie să-şi schimbe atitudinea sa reticentă şi să propună nişte condiţii de creditare mai favorabile.

Bibliografie

1. Levanţică F. Merită să mai investeşti în imobiliare? http://capital.market.md/ro/content/merit%C4%83-s%C4%83-mai-investe%C5%9Fti-%C3%AEn-imobiliare. 2. Lupuşor A. Studiu: măsuri pentru relansarea sectorului construcţiilor. http://www.case.md/news.php?n=1987. 3. Platonova T. Politica de stat în domeniul construcţiilor de locuinţe pe bază de ipotecă. În: Profit, 2005, nr.9, p.66. 4. Raportul privind implementarea planului de activitate al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor pentru anul 2013. www.mdrc.gov.md/documente de politici.

Recomandat spre publicare: 14.01.2015

Proteinele miezului şi şrotului de nucă Juglans Regia L. 79

PROTEINELE MIEZULUI ŞI ŞROTULUI DE NUCĂ JUGLANS REGIA L.

C. Grosu, drd

Universitatea Tehnică a Moldovei

1. INTRODUCERE

Proteinele vegetale joacă un rol semnificativ

în nutriţia umană, în special în ţările în curs de dezvoltare, unde aportul mediu de proteine este mai mic decît norma necesară. Produsele ce conţin ca îngrediente proteine vegetale câştigă interes crescut în sistemele de alimentare în multe ţări ale lumii. Succesul final de utilizare a plantelor proteice ca aditivi depinde în mare măsură de caracteristicile individuale pe care le conferă alimentelor, întrucât seminţele oleaginoase sunt surse importante de lipide şi proteine.

Se cunosc numeroase studii privind funcţionalitatea proteinelor în diferite plante oleaginoase precum soia [1], arahide [2], rapiţă [3], floarea soarelui [4], migdale [5], fasole [6], alune de pămînt [7]. Ţările în curs de dezvoltare acordă o atenţie deosebită proteinelor vegetale, ca surse de proteine cu costuri reduse, pentru a suplimenta dietele alimentare. Mai mulţi autori au demonstrat aplicarea potenţială de seminţe oleaginoase bogate în proteine [8,9,10].

Seminţele oleaginoase insuficient utilizate pe piaţă, capătă acum o atenţie deosebită datorită creşterii pe piaţă a produselor cu conţinut ridicat de proteine. Nucul (Juglans regia L.) este un arbore răspîndit numai în unele zone climaterice din Europa, SUA, Australia. Conţinutul nutriţional al nucilor (Juglans regia L.) diferă de la un soi la altul, care poate fi influenţată de genotip, anul cultivării, ecologie şi sol [11,12,13,14,15].

Nucile au o valoare energetică mare furnizînd de la 234 – 268 kJ/g de produs cu un conţinut sporit de grăsimi 45–75% în 100 g produs, care pot varia în funcţie se soi, locaţie şi raţia de irigare [16,17,18]. Conţinutul total de proteine în nuci este relativ ridicat, ceea ce le face o sursă bună de proteine vegetale (în special pentru vegetarieni) [19]. Fructele de nucă (Juglans Regia L.), se caracterizează prin valoare nutritivă extrem de ridicată, FDA a autorizat o menţiune de sănătate care indică faptul că dietele cu nuci poat reduce riscul de boli cardiace [20,21]. Concentratele proteice din nucă pot fi considerate ca alimente funcţionale [22].

Au fost efectuate unele studii asupra conţinutului de proteine în nuci [23-27], cu toate

acestea, există puţine informaţii despre conţinutul proteinelor şi structura primară a macromoleculelor proteice a nucilor autohtone din Moldova. În acest studiu, obiectivul principal este de a determina valoarea biologică a proteinelor în miezul şi şrotul de nuci Cogălniceanu, Kălăraşi şi şrotul industrial din Republica Moldova.

2. MATERIALE ŞI METODE Şrotul a fost obţinut prin presare la rece, din

miez de nuci soi Cogălniceanu şi Kălăraşi, roada nului 2013. Şrotul industial prezintă un amestec de diferite soiuri de nuci. Conţinutul proteinei totale, cât şi a fracţiilor proteice au fost determinate după conţinutul de azot folosind metoda clasică Kjeldhal [28].

Principiul metodei constă în mineralizarea produsului în mediu acid puternic, azotul proteic fiind transformat în ion de amoniu determinat ulterior prin titrare cu un acid tare. Metoda nu măsoară direct conţinutul de proteină - factor de conversie. Factorul de conversie F=6,25 (Proporţia de azot, in majoritatea proteinelor, este de aproximativ 16%). Indicele de Iod a fost determinat prin metoda standart [29]. Principiul metodei reprezintă gradul de nesaturare al uleiurilor şi grăsimilor şi se exprimă în grame de iod absorbit de 100 g produs.

3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

În urma analizelor a fost determinat

conţinutul proteinelor în dependenţă de cantitatea de aminoacizi existentă în probele date cît şi indicele de iod. Substanţele azotate cu structura macromoleculară - proteinele, joacă un rol important în alimentaţie, fracţiilor proteice şi a aminoacizilor proteinogeni au un rol foarte necesar în metabolismul structural a formelor de azot.

În cercetările prezentate au fost supuse studierii proteinele sumare, fracţiile proteice şi componenţa în aminoacizi a miezul şi a şrotului de nucă grecească (Juglans Regia L) la două soiuri de nucă Kălăraşi şi Cogălniceanu obţinute în condiţii de laborator şi şrotul de nucă obţinut în condiţii

80 Proteinele miezului şi şrotului de nucă Juglans Regia L.

80

industriale. În tabelul 1. este indicată valoarea numerică a indicelui de iod ce ne ajută să

determinăm conţinutul de acizi graşi polinesaturaţi în structura lipidelor.

Tabelul 1. Conţinutul sumar de proteine şi lipide în mostrele studiate.

Denumirea

În % din substanţa uscată (SU)

Soiul Kălăraşi Soiul Cogâlniceanu

Şrot industrial

miez şrot miez şrot Proteinele totale (N x 6.25), % 17,00 28,19 17,19 28,88 48.00 Lipidele totale, %SU 48,65 45,90 48,85 41,43 14,38 Suma proteinelor şi lipidelor 65,65 74,09 66,04 70,31 62,38 *Indicele de iod a lipidelor – suma acizilor graşi nesaturaţi

108,48 72,03

Din rezultatele obţinute se observă (tab.1), că

aceste substanţe nutritive alcătuiesc peste 65% din substanţa uscată a miezului de nucă la ambele soiuri studiate. Conform datelor bibliografice [16, 18], conţinutul total de lipide în miezul de nuci variază în limitele 45-75%. Conform datelor noastre, în tabelul 1, este prezentat conţinutul lipidelor libere care au fost extrase cu solvent organic-hexanal.

Studierea indicelui de iod ne dovedeşte că soiul Cogâlniceanu conţine o cantitate mai mică de acizi graşi nesaturaţi şi este mai convenabil de folosit pentru a prelungi durata păstrării produselor alimentare pregătite cu includerea şrotului de nuci (Cogălniceanu 72%, Kălăraşi 108% ).

Rezultatele obţinute la studierea proteinei totale, a fracţiilor proteice şi aminoacizilor proteinogeni (tab.2, 3 şi 4) ne demonstrează, că conţinutul proteinei brute în mostrele studiate a avut valori cuprinse între 17,00 şi 48,00% din substanţa uscată (SU). După cum se observă aceste valori nu se deosebesc esenţial după conţinutul proteinei totale. Aşa deci, miezul de nucă se caracterizează cu un conţinut de proteine de la 17,00% soiul Kălăraşi până la 17,19% soiul Cogâlniceanu, iar şroturile obţinute din miezul acestor soiuri conţine 28,19% şi 28,88% proteină brută, respectiv în acelaşi timp şrotul obţinut în condiţii industriale este mult mai bogat în proteine şi conţinutul total atinge valoarea de 48,00% probabil din cauza că şrotul industrial reprezintă un amestec de diferite soiuri de nuci.

Se presupune, că mostrele de şroturi de la soiurile de nuci obţinute în condiţii de laborator nu au fost complet degrasate Tabelul 1. De aceea în şroturi conţinutul proteinei brute este mai majorată comparativ cu miezul de nucă. Lipidele şroturilor la ambele soiuri studiate se află în limitele 45,9 – 41.4% din SU, iar în miezul iniţial de nucă de la 48.65% până la 48.85%. Rezultatele obţinute ne

dovedesc că atât în miezul de nuci, cât şi în şroturile studiate majorarea conţinutului de proteină totală se efectuiază datorită glutelinelor, de la 9,00%-miezul soiului Kălăraşi până 32,00%-şrotul industrial.

Mult mai mici sunt cantităţile fracţiilor minore de proteine în produsul de nuci, albuminele de la 1,44%-şrotul soiului Cogâlniceanu şi 2,12%-şrotul de nuci industrial, globulinele ocupă un loc intermediar şi variază de la 3,19% -şrotul industrial până la 5,75% în şrotul soiului Călăraşi.

Studierea aminoacizilor în mostrele de nuci incluse în lucrarea prezentată este necesară, fiindcă după componenţa şi cantitatea în aminoacizi se poate calcula valoarea biologică a proteinelor folosind scorul aminoacizilor şi care depinde în mare măsură de conţinutul aminoacizilor esenţiali Printre mostrele studiate cel mai potrivit pentru folosire conform rezultatelor obţinute este şrotul soiului Cogălniceanu cu cea mai înaltă ∑ aminoacizilor din proteină– 96,87% (tab.3). Proprietăţile fizico-chimice a proteinelor depinde de conţinutul în structura macromoleculară a proteinei de resturile de aminoacizi cu grupările polare şi hidrofobe. Conform raportului radicalilor acizilor hidrofobi la radicalii acizilor polari obţinem o valoare mai mare decît 1ceea ce demonstrează capacitatea şrotului de a emulsiona.

CONCLUZII

Rezultatele obţinute ne permit să totalizăm, că miezul şi şrotul de nuci după conţinutul proteinei totale, fracţiilor proteice şi aminoacizilor proteinogeni este un produs preţios bogat în proteine bine balansate cu aminoacizi esenţiali şi cu o valoare biologică majorată şi pot servi un adaos foarte bun în pregătirea produselor alimentare.

Proteinele miezului şi şrotului de nucă Juglans Regia L. 81

Tabelul 2. Proteina totală şi fracţiile proteice de proteină în miezul şi şrotul de nucă.

Denumirea

În % din substanţa uscată (SU) soiul Călăraşi soiul Cogâlniceanu şrot

industrial miez şrot miez şrot Azotul total, %SU 2,72 4,51 2,75 4,62 7,68

Azotul fracţiilor proteice Azotul albuminelor 0,18 0.23 0,24 0,23 0,34 Azotul globulinelor 0,62 0,92 0,63 0,86 0,51 Azotul glutelinelor 1,44 2,60 1,42 2,70 5,12 Azotul stromei 0,47 0,75 0,48 0,84 1,67

N fracţiilor proteice 2,71 4,50 2,77 4,63 7,64 Azotul non proteic 0,29 0,27 0,31 0,29 0,42

N fracţiilor proteice % din azotul total 99,63 99,77 100 100 99.47

Proteina totală (N x 6.25), % 16,93 28,12 17,19 28,93 47,75 Fracţiile proteice, % SU -Albumine 1,13 1,44 1,50 1.44 2.12 -Globuline 3,88 5,75 3,94 5.38 3.19 -Gluteline 9,00 16,25 8,88 16.81 32.00 -Stroma 2,94 4,69 3,0 5.25 10.44 fracţiilor proteice 16,95 28,13 17,32 28.84 47.74

Fracţiile proteice, % din sumă 100 100 100 99,68 100

Tabelul 3. Conţinutul de aminoacizi proteinogeni (mg/1,0g de proteină) în miezul şi şrotul de nuci.

Denumirea aminoacidului

În mg/1,0g de proteină Soiul Kălăraşi Soiul Cogâlniceanu Şrot in-

dustrial miez şrot miez şrot Aminoacizi esenţiali

L-Lizină 2,332 2,343 2.470 2.215 2.735 L-Treonină 3,095 3,508 3.339 3.262 2.941 L-Fenilalanină 3,411 3,950 3.142 3.730 3.692 L-Izoleucină 3,612 5,704 3.570 3.631 3.809 L-Leucină 7,014 9,331 6.976 9.255 7.113 L-Metionină 1,837 2,720 0.823 0.547 0.545 L-Valină 3,849 3,372 2.780 2.588 3.230 L-Triptofan 0.273 0.202 aminoacizilor esenţiali 25,15 30,928 23.373 25.430 24.065

Aminoacizi semiesenţiali L-Histidin 2,302 1.719 1.659 1.504 2.433 L-Arginină 23,612 17.423 20.008 16.858 21.043 aminoacizilor semiesenţiali 25,914 19.142 21.667 18.362 23.476

Aminoacizi neesenţiali Acid glutamic 19,90 19.212 20.118 17.597 21.045 L-Prolină 2,530 2.385 4.330 3.217 2.772 L-Alanină 3,494 3.375 3.364 2.858 3,561 Acid aspartic 7,400 7.657 11.218 12.571 6.741 L-Tirozină 2,161 2.685 1.730 2.513 2.221 L-Cisteină 1,561 1.388 1.344 1.450 1.353 L-Serină 4,270 4.195 5.632 6.362 4.535 L-Glicină 4,112 4.212 4.099 6.622 4.327 aminoacizi neesenţiali 45,436 45.109 51.835 53.190 46,555 Procentul aminoacizilor din proteină 96,50 95.179 96,875 96.982 94,096

Rezultatele analizei relevă importanţa şrotului de nuci ca un produs natural care poate fi folosit ca supliment pentru anumite alimente, cu

condiţia utilizării raţionale. Fortificarea produselor alimentare poate fi numai în cazul în care se vor combina corect alimentele bogate în aminoacizi esenţiali cu cele ce conţin un număr mai redus.

82 Proteinele miezului şi şrotului de nucă Juglans Regia L.

82

Bibliografie

1. Molina O., Puppo M., Wagner J.R. Relationship between structural changes and functional properties of soy protein isolates—carrageenan systems. Food Hydrocoll. 2004,18, 1045–1053. 2. Yu J., Ahmedna M., Goktepe I. Peanut protein concentrate: Production and functional properties as affected by processing. Food Chem. 2007, 103, 121–129. Int. J. Mol. Sci. 2012, 131579. 3. Yoshie-Stark Y., Wada Y., Wasche A. Chemical composition, functional properties, and bioactivities of rapeseed protein isolates. Food Chem. 2008, 107, 32–39. 4. Gonzalez-Perez S., Vereijken J.M. Sunflower proteins: overview of their physicochemical, structural and functional properties. J. Sci. Food Agr. 2007, 87, 2173–2191. 5. Sze-Tao K., Sathe S. Functional properties and in vitro digestibility of almond (Prunus dulcis L.) protein isolate. Food Chem. 2000, 69, 153–160. 6. Igene F., Oboh S., Aletor V. Effects of some processing techniques on the functional properties of winged bean seed flours. J. Food Agr. Environ. 2005, 3, 28–31. 7. Lawal O., Adebowale K., Adebowale Y. Functional properties of native and chemically modified protein concentrates from bambarra groundnut. Food Res. Int. 2007, 40, 1003–1011. 8. Wu H., Wang Q., Ma T., Ren, J. Comparative studies on the functional properties of various protein concentrate preparations of peanut protein. Food Research International. 42: 343-348, 2009. 9. Alireza S. M. and Bhagya S. Effect of Recovery method on different property of mustard protein. World Journal of Dairy and Food Sciences 4: 100-106, 2009. 10. Ogunwolu S. O., Henshaw F. O., Mock H., Santros, A. and Awonorin, S. O. Functional properties of protein concentrates and isolates produced from cashew (Anacardium occidentale L.) nut. Food Chemistry 115: 852-858, 2009. 11. Bes-Rastrollo M, Wedick NM, Martinez-Gonzalez MA, Li TY, Sampson L, Hu FB. Prospective study of nut consumption, long-term weight change,and obesity risk in women. Am J Clin Nutr 2009;89:1913–9. 12. Muradoglu FH, Oguz I, Yildiz K, Yilmaz H. Some chemical composition of walnut (Juglans regia L.) selections from Eastern Turkey. Afr. J. Agric. Res., 5: 2379-2385,2010. 13. Patraş A. Dorobanţu P. Physical And Chemical Composition Of Some Walnut (Juglans Regia L) Biotypes From Moldavia. University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Iaşi. 14. Grosu C., Boaghi E., Deseatnicova O., Reşitca V. Profilul calitativ al aminoacizilor miezului şi

şrotului de nuci,2014.Universitatea Tehnică a Moldovei, 15-17.11 2012, Volumul II, p. 57-58. 15. Prasad R.B.N. Walnuts and pecans. In: Encyclopaedia of Food Science, Food Technology and Nutrition. Academic Press, London: 4828–4831, 1994. 16. Greve L.C. and Labavitch J.M. Development of rancidity in walnuts. Walnut Res. Rpts. Walnut Mktg. Board, Sacramento, Calif.235-245, 1985. 17. Shahidi F., Miraliakbari M. Tree Nut Oils. In: Bailey’s Industrial Oil and Fat Products, Sixth Edition, John Wiley & Sons, Inc, 2005. 18. Xiaoying M. Yufei H. and Guogang C. Amino Acid Composition, Molecular Weight Distribution andGel Electrophoresis of Walnut (Juglans Regia L.) Proteins and protein Fractionations. 19. Grosu C., Boaghi E., Deseatnicova O., Reşitca V. Mineral composition of walnut kernel and walnut oil cake. Galati University Press,3-5.10.2013,p.147. 20. Albert C.M., Gaziano J.M., Willett W.C., Manson J.A.E. Nut consumption and decreased risk of sudden cardiac death in the Physicians’ Health Study. Arch. Intern. Med., 162, 1382–1387, 2002. 21. Xiaoying M., Yufei H., Molina O., Puppo M.C., Wagner J.R. Relationship between structural changes and functional properties of soy protein isolates—carrageenan systems. Food Hydrocoll. 18, 1045–1053, 2004. 22. Savage G. Chemical composition of walnuts (Juglans regia L.) grown in New Zealand. Plant Foods Hum. Nutr. 56, 75–82, 200. 23. Sze-Tao K.W.C., Sathe S.K., Walnuts (Juglans regia L.). Proximate composition, protein solubility, protein amino acid composition and protein in vitro digestibility. J. Sci. Food Agric. 24. Wardlaw G.M., Insel P.M. Perspectives in Nutrition; McGraw-Hill: New York, NY, USA, 1999. 25. Pereira J.A., Oliveira I., Sousa A., Ferreira I.C., Bento A., Estevinho L. Bioactive properties and chemical composition of six walnut (Juglans regia L.) cultivars. Food Chem Toxicol. 2008, 46, 2103–2111. 26. Arranz S., Perez-Jimenez J., Saura-Calixto F. Antioxidant capacity of walnut (Juglans regia L.). Contribution of oil and defatted matter. Eur. Food Res. Technol. 227, 425–431, 2007. 27. Amaral J.S., Casal S., Pereira J.A., Seabra R.M., Oliveira B.P.P. Determination of sterol and fatty acid compositions, oxidative stability, and nutritional value of six walnut (Juglans regia L.) cultivars grown in Portugal. J. Agric. Food Chem. 51, 7698–7702, 2003. 28. Metoda Kjeldahl. 29. STAS 145-67

Recomandat spre publicare: 21.11,2014.

Rolul textului de specialitate la formarea competențelor de comunicare a studenților alolingvi... 83

ROLUL TEXTULUI DE SPECIALITATE LA FORMAREA COMPETENȚELOR DE COMUNICARE A STUDENȚILOR ALOLINGVI A

FACULTĂȚII DE ”FIZICĂ ȘI MATEMATICĂ”

E. Gheorghiță, V. Ciuprîna Universitatea de Stat Tiraspol

Epoca actuală, era mondializării și dezvoltării

intensive a tehnologiilor informaționale formulează cerințe din ce în ce mai mari și mai complicate față de nivelul științifico-teoretic și practic al pregătirii specialiștilor contemporani, competitiv în țară și în lume. Un rol important în pregătirea specialiștilor calificați, în cadrul cerințelor integrării în spațiul educațional European, prezintă formarea spectrului necesar de competențe. Problema formării spectrului de competențe a viitorului specialist cu studii de licență și cu studii de masterat, este un imperativ al timpului și prezintă o problemă actuală în didactica universitară. Spectrul de competențe este definit pentru fiecare specialitate în Standardul Educațional. Fiecare disciplină a planului de studii, inclusiv și limba română, care pentru grupele alolongve poate fi privită ca o limbă străină, își aduce aportul său în finalitățile de studii ale specialistului. Sarcina principală a predării/învățării acestei limbi la facultățile nefilologice este de a învăța studenții să utilizeze literatura de specialitate în limba română în scopuri profesionale și de a dispune de competențe lingvistice și de comunicare în această limbă referitoare la viitoarea profesie. În acest context nu trebuie de confundat două noțiuni didactice: obiective și competențe. Obiectivele educaționale trebuie privite ca ”intrare” în procesul de instruire, iar competențele ca ”ieșire” din acest proces. În cadrul studierii limbii române în grupele alolongve a facultății de ”Fizică și matematică”, rolul principal aparține formării competenței de comunicare−vorbire. Vorbirea este actul prin care se execută funcția lingvistică. Vorbirea − comunicarea într-o limbă este activitatea de codare, iar perceperea este activitatea de decodare a comunicării. Vorbirea este o oglindă, uneori o fereastră a noastră, a eului, a persoanei. Persoana nu apare numai în hainele care înveșmântează corpul nostru, ci și în cuvintele care îmbracă ceea ce dorim să comunicăm. Vorbirea este un act individual, pe când limba este un fenomen social de grup. În acest aspect competența de comunicare în limba dată a studenților alolingvi reprezintă o necesitate socială, vitală, deaceea formarea acestei finalități marchează un major în educația lingvistică. Mai mult decât atât, competența de comunicare în limba nematernă nu implică capacitatea de a emite mesaje, de a fi un

bun vorbitor (comunicator), dar presupune în egală măsură și capacitatea de a fi un bun ascultător, odată ce, conform statisticii cunoscute, 50% din procesul de comunicare reprezintă audierea. Conform datelor specialiștilor din domeniu [1], dintre cele patru tipuri de activități verbale, perceperea mesajului la auz are ponderea cea mai mare – 45% în comparație cu alte activități: vorbirea – 30%, lectura – 16% și scrierea – 9%, un argument ce confirmă și importanța unui fenomen de specialitate marginalizat de noi.

Este bine cunoscut faptul, că studierea unei limbi nematerne la facultățile de profil nefilologice și la facultățile tehnice, în cazul discutat în lucrarea dată, facultatea de ”Fizică și matematică” cu aspect pedagogic și cu aspect tehnic, diferă foarte mult. În ambele cazuri se urmărește atingerea aceluiași scop: formarea competenței de comunicare orală și în scris, precum și obținerea unor performanțe care să-i permită studentului să citească literatura de specialitate și să comunice în limba studiată.

În această lucrare se prezintă unele aspecte didactice de selectare a textului de specialitate și se determină rolul în formarea competenței de comunicare. Evident, că în acest aspect, pentru realizarea scopului formulat, este necesar de a alege cele mai eficiente metode și procedee de predare −învățare a limbii și este binevenit de a selecta texte de specialitate actuale și interesante, care au noi tendințe și realizări științifice la specialitatea aleasă.

Practica noastră de activitate pedagogică în grupele facultății enunțate confirmă rolul esențial al textului în formarea competenței de comunicare a studenților alolingvi. Însușirea limbajului de specialitate vizează două aspecte: lingvistic și metodic.

Aspectul lingvistic, ținînd cont de etapele preuniversitare de studiere a limbii, se referă la minimalizarea materialului lingvistic lexical și gramatical, discutîndu-l prin conținutul textului cu conținut științific profesional. Textele utilizate de noi în predare au pentru studenții fizicieni și matematicieni un caracter comunicativ, texte după conținut interesante, cu o încărcătură informativă actuală, caracter problematic, ce țin cont de nivelul de cunoaștere a limbii de către studenți, dar și de nivelul cunoștințelor lor în domeniul viitoarei

84 Rolul textului de specialitate la formarea competențelor de comunicare a studenților alolingvi ... specialități, de nivelul de competență profesională a studenților. În acest context enunțăm denumirele unor texte utilizate în experimentul nostru pedagogic, cum ar fi: Calculatorul, posibilități, perspective; Matematica și rolul ei în societate; Laserul, perspective; Surse netradiționale de energie; Ciclotronul; Tocomacuri; Sisteme informaționale; Ecologia și fizica; Poluare fonică; Savanți absolvenți ai Universității etc.

Aspectul metodic se referă la formarea lexicului cerut de program, lucrând cu textul selectat, determinarea succesiunii textelor, formarea sistemului de exerciții și formele de evaluare, de verificare a abilităților și competențelor lingvistice formate. În pofida variatelor aspecte ale textului prevăzut de programul analitic al disciplinei, obiectivele urmărite sunt cam aceleași: însușirea limbajului uzual; competența de a conversa la temă, vizînd aspecte din viața cotidiană; însușirea termenologiei științifice din domeniul fizicii, matematicii, informaticii, microelectronicii; formarea deprinderilor de a citi literatura de specialitate, editată în limba studiată, selectarea din textul respectiv a informației necesare; capacitatea de a-și interpreta, de a-și forma, în baza textului discutat propuneri, enunțuri; formarea deprinderii de a conversa pe teme legate de specialitate și a priceperii de a utiliza dicționarul și de a traduce texte cu conținut științific din domeniul respectiv; formarea deprinderii și competenței de a se exprima în scris; dezvoltarea interesului pentru studierea literaturii clasice, folclorului; pentru specialitățile de profil pedagogic – cunoașterea practicii înaintate a pedagogilor de talie internațională, cum ar fi V.Suhomlinschi, etc.

Prezentăm un text de specialitate la lexicul tematic: Numeralul cardinal. Numerale ordinale.

Efectele poluării fonice. Mișcările oscilatorii care au loc în natură, transmit oscilațiile lor mediului elastic înconjurător. Aceste oscilații, ajungînd la urechea noastră, produc senzații auditive. Noi auzim vocile oamenilor, cîntul păsărilor, sunetele instrumentelor muzicale, foșnetul pădurii, tunetul în timpul furtunii. Emit sunete mașinile care funcționează. Undele mecanice care se propagă în medii elastice și produc senzații auditive se numesc unde sonore sau sunete.

Poluarea fonică este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă omul la ora actuală, alături de poluarea atmosferică și managementul deșeurilor. În anumite situații zgomotul devine factor de desconfort, desfășurîndu-se până la momentul de a reprezenta un potențial de pericol pentru starea sănătății a persoanelor expuse. Zgomotul este o suprapunere a mai multor sunete.

Este produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, omul, etc. În statele europene circa 40% din populație este expusă zgomotului produs de traficul rutier cu o intensitate de 55dB și 20% zgomotelor de peste 65dB (decibeli). Dacă se iau în considerare toate zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populația Europei nu are confort sonor normal la domiciliu și 30% este afectată în timpul nopții. Poluarea sonoră este mai severă în țările în curs de dezvoltare prin densitatea crescută a circulației. În aceste țări intensitatea sonoră este pe parcursul a 24 de ore în domenii (75–80) dB.

Volumul populației expuse este de 45% din

totalul rezidenților din apartamentele tip bloc care au acuzat niveluri de deranj moderat și sever datorate poluării sonore.

Zgomotul este foarte periculos, acțiunea sa se manifestă cu timpul, pe neașteptate. Tot mai frecvent în lumea medicinii se vorbește despre ”maladia zgomotului”, cu afectarea sistemlui nervos și auditiv. Acțiunea primară a zgomotului puternic influențează negativ nu doar asupra urechii, dar și asupra sistemului nervos, producând amețeli, cefalee, oboseală. Muzica puternică poate crea stări de depresie.

Prezentăm o diagramă cu parametri sonori și o tabelă informativă. Lexicul textului prezentat se realizează în conformitate cu metodica descrisă în [2]. În cadrul lecției se organizează suplimentar o conversație pe această temă și un dialog între studenți. Se propune ca studenții să prezinte în scris informații suplimentare la tema poluării fonice, precum și la elaborarea adnotării textului. În acest

Rolul textului de specialitate la formarea competențelor de comunicare a studenților alolingvi... 85 aspect elaborarea adnotării textului prevede, mai întîi de toate, formarea și aplicarea deprinderilor și competențelor de analiză critică a textului, apoi de apreciere subiectivă a celei mai importante informații, precum și de generalizare și sinteză a informației de bază într-un text nou, care diferă de sursa inițială prin volumul său restrâns și prin particularitățile de limbă și stil. Procedura adnotării a unui text de specialitate este un proces de creativitate, care prevede priceperea, analiza, aprecierea și sinteza textului original. Practica noastră demonstrează un moment eficient – formarea competenței de comunicare.

Tabelul 1. Nivelul auditiv al diferitor sunete.

Nr.crt. Sunetul Na (foni) 1 Foșnetul de frunze 10 2 Vorbirea înceată 40 3 Vorbire tare 60

4 Zgomotul unei străzi

aglomerate 70

5 Zgomotul produs de o

motocicletă 100

6 Zgomotul produs de avion 120 Rolul textului în formarea competenței de

comunicare, presupune și dezvoltarea deprinderilor de exprimare orală de către studenți. Exprimarea orală constituie, în acest context, un obiectiv principal. Majoritatea materialelor ce tratează această problemă pun accent pe expresia scrisă, considerată drept cea mai frecventă ipoteză a limbii științifice și tehnice. În acest context, rezultate pozitive obținem utilizând practica de scriere la fiecare text suplimentar și o adnotare, și o traducere în scris cu evidențierea lexicului respectiv și pregătirea unui program de dialog la ore cu colegii de grupă. Textul respectiv este din domeniul specialității. Prezentăm un exemplu al acestei acțiuni.

Textul este prezentat în limba rusă, pentru traducere și adnotare, referitor pentru studenți – în limba română:

Время и его измерение. Что такое время? Этим вопросом, вероятно, задавался каждый человек. В современном мире очень важно знать, что такое время. Отправление поездов, вылет самолетов, начало рабочего дня, занятия в школах, университетах, спортивных соревнованиях, передач по телевидению – все это происходит в точно назначеный час. Мы привыкли измерять время при помощи циферблатного круга, мы привыкли считать, что время это прямая линия, идущая из ”прошлого” в ”будущее” через ”настоящее”.

Само слово время происходит от старого русского слова ВЕРТЕМЯ. Что слышится в нем? Ясно слышится и время, и вертеть. Как бы крутится круг, сменяются события, которые, в принципе, в природе обязательно повторяются, словно ”Вертятся”. Самыми древними ”часами”, которые никогда не останавливались и не ломались, оказалось солнечные.

Во многих европейских языках ”время” – одно из самых употребляемых имен существительных. В русском языке мы можем найти немало выражений с этим словом: Нет времени; Время летит; Время как резиновое; Тратить время; Убить время! Времени хоть отбавляй! Экономить время. Или Время – это определенность бытия, характеризующая его с точки зрения длительности и последовательности смены состояния. Время – это одна из самых больших загадок на свете.

Вот лишь некоторые из представлений о времени, выработанное различными культурами в течение тысячелетней человеческой истории: Время – это мера изменчивости систем; Время – это своеобразные часы, служащие для синхронизации событий; Время – это субьективные ощущения длительности процессов; Время – это мера строго повторяемых процессов, которые протекают в статичных системах; Время – это обьективная реальность являющаяся формой бытия времени; Время – это удобный способ описания движения тел и происходящих в мире процессов.

Вся жизнь человека связана с временем, и поэтому необходимость его измерения возникла еще в глубокой древности.

Realizînd lucrarea individuală în baza textului propus, studenții specialității Fizică, microelectronică, suplimentar au prezentat pentru dialog diferite metode de măsurare a timpului, diferite modele de ceasornice: mecanice, electronice, ceas de turn, astronomice, electronice primare, electronice secundare, cuantice, radioactive, atomare, biologice, ș.a.

Conform cerințelor spațiului european educațional, pentru un specialist pregătit la nivel

86 Rolul textului de specialitate la formarea competențelor de comunicare a studenților alolingvi ... național, cunoașterea unei limbi suplimentare este necesară nu numai ca mijloc de selectare a informației, dar și ca mijloc de comunicare. Viitorul specialist trebuie să participe liber la discuții cu specialiștii de alte naționalități, să expună liber conținutul celor citite în limba nematernă. În cadrul limbii date științifice realizarea acestor cerințe pentru alolingvi este extrem de dificilă, ținând cont de micșorarea esențială a numărului de ore prevăzute de planurile de studii la această disciplină. În acest aspect se modifică esențial rolul lectorului universitar, ce susține limba română în grupele universitare alolongve. În auditoriu profesorul devine un competent consilier lingvistic pe baza cunoașterii aprofundate nu atât a conținutului problemei, cît și a formei de exprimare, a terminologiei și structurilor specifice.

Posedarea limbajului specializat, acordat cu viitoarea specialitate, presupune, evident, excelenta cunoaștere a lexicului din textul științific. Acest lucru este destul de dificil și se compune din câteva straturi lexicale [7]: cuvinte din fondul literar comun, utilizate și în textul științific fără nici o notificare. Acestea sunt mai ales cuvintele aucziliare, pronumele, numeralele, adverbele, unele verbe ajutătoare și un număr nesemnificativ de substantive și adjective, ocazional în limba maternă a alolingvilor cum ar fi: движение, скорость, ускорение, большой, высокий, значительный, является, представлять собой, подвижный предмет, электронная проводимость, диод, транзистор, дырочная проводимость, полупроводник, фулерен, графен, ș.a Cuvinte științifice cu caracter general, utilizate în majoritatea disciplinilor științifice, indifirent de structura viitoarei specialități a studentului: socială, tehnică sau umanistă. Lexicul de profil ce variază în funcție de specialitate, mai puțin numeros, dar foarte important, orientat spre o sferă mai îngustă de utilizare, nu ca lexicul științific general și de aceea cu caracter mult mai informativ pentru viitorii studenți specialiști. Lexicul special, terminologic, limitat prin utilizare în cadrul unei discipline, spre exemplu fizica, foarte numeros și înțeles, de regulă, doar de specialiști.

În activitatea noastră pedagogică, avînd în vedere cele menționate mai sus, vom selecta texte care să conțină, în afară de cuvinte literare comune, deja cunoscute de studenți, mai ales lexicul științific general și lexicul de profil, cunoscute atît de profesor, cît șe de studenți în mare măsură.

Este evidentă întrebarea: ce texte pot favoriza formarea la studenții alolingvi a competenței de

comunicare în limbajul ștințific al limbii nematerne, fără a neglija nici una dintre cele patru competențe: de citire, de scriere, audiere și vorbire.

Practica noastră de activitate în grupele alolingve a facultății de ”Fizică și matematică” permite evidențierea unor criterii didactice față de selectarea textelor: Textul trebuie să aibă un conținut științific informativ, să reflecte specificul specialității; Textul trebuie să dezvăluie doar probleme esențiale din specialitatea studentului; Textul trebuie să reflecte respectiv unitatea de conținut; Textele trebuie să fie accesibile și autentice; Să fie cu conținut problematic de autoinstruire și desfășurarea suplimentară în volumul orelor prevăzute pentru lucrul individual; Sistemul de exerciții programate să cuprindă probleme de gramatică, specifice limbajului științific, exerciții de formare a deprinderilor de citire, de selectare a informației de bază, de înregistrare și fixare a informației; Textul trebuie să stimuleze interesul studenților față de problema abordată, să se bazeze pe cunoștințele deja acumulate la specialitatea respectivă în limba maternă; Să țină cont de nivelul de pregătire a studenților la specialitatea dată și să ofere informații noi interesante din acest domeniu.

Cele expuse mai sus sunt doar numai câteva din cerințele utilizate în activitatea noastră pedagogică la selectarea și formarea textelor.

Obiectivul principal în utilizarea textului de specialitate în limba nematernă în grupele alolingve a facultății de ”Fizică și matematică” este formarea și dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă, precum și familiarizarea studenților cu literatura de specialitate editată în limba studiată. Analiza experienței noastre de lucru în acest domeniu ne permite să evidențiem unele etape de prezentare, cum ar fi: Pregătirea profesorului pentru lecție –

familiarizarea cu noțiunile prezentate în text; Corelarea concepțiilor ștințifice descrise în text

cu cunoștințele studenților la specialitatea respectivă;

Prezentarea și organizarea materialului didactic – evidențierea termenilor chee, importanța pentru perceperea textului, alegerea procedeelor de exprimare;

Atenționarea studenților asupra noțiunilor de bază expuse în text;

Traducerea adecvată a termenilor noi din text și alegerea sinonimelor ce exprimă conținutul științific al acestor componente.

Rolul textului de specialitate la formarea competențelor de comunicare a studenților alolingvi... 87

După cum confirmă practica noastră pedagogică de activitate în grupele facultății de ”Fizică și matematică” în procesul de studiere a textelor de specialitate în limba română urmărim unele scopuri profesionale ca: – a lua cunoștință de publicațiile științifice recente în domeniul specialității studiate; – a evidenția direcțiile noi ale cercetărilor științifice în domeniul ales; – a selecta și a studia materialele, textele străine utile pentru activitatea științifică și practică a viitorilor specialiști.

Pentru ca studentul să poată alcătui în baza textului studiat în scris o adnotare, în timpul orelor de curs aplicăm și procedee de analiză și sinteză a textului original. Procedeul analizei prevede efectuarea proceselor creative de percepere și apreciere a conținutului textului original cu scopul de a evidenția informațiile cele mai importante și de a le separa de datele secundare.

Procedeul sintezei textului de studiu constă în înglobarea și generalizarea laconică a informației principale într-un text nou sumar, care diferă de sursa inițială prin volum și stil.

În general adnotarea este o caracteristică sumară a textului din punct de vedere a destinației, conținutului, formei și altor particularități.

Adnotarea are diverse orientări comunicative și pragmatice: de a informa despre tematica și conținutul textului inițial, a aprecia valoarea lui veridică și de a provoca destinatarul la citirea textului original. Cu alte cuvinte adnotarea prezintă expunerea laconică și generalizată a informației textului original, perceperea și aprecierea informației principale din punct de vedere critic, cât și date despre autorul textului.

Menționăm că: însușirea competențelor de comunicare, utilizând textele de specialitate de către studenții facultăților nefilologice și aplicarea lor în procesul de comunicare asupra literaturii de specialitate în limba română contribuie nemijlocit la ridicarea nivelului profesional al viitorilor specialiști.

CONCLUZII

Analiza practicii de lucru în grupele alolingve a facultății de ”Fizică și matematică”, utilizând textul ca mijloc de formare a competențelor de comunicare orală și scrisă permite formularea următoarelor concluzii:

– În sistemul formativ de predare–învățare a limbii române textul, în cazul cînd figura principală, la ore este axată pe student, contribue destul de eficient la formarea unui spectru integral de

competențe de comunicare, evidențiind aspectele specialității.

– În baza exemplelor de texte folosite se evidențiază criteriile de selectare a textelor pentru studenții alolingvi a facultății de ”Fizică și matematică”.

– Un rol deosebit în folosirea textelor de specialitate în grupele nefilologice ocupă instruirea studenților pentru scrierea unei adnotări a textului original, ca o componentă a formării competențelor de comunicare.

– Se evidențiază competențele de redactarea unei adnotări la textul original.

– Se determină etapele de transmitere și însușire a unui text de specialitate și formarea unui aspect de dezbateri și dialog în limitele conceptuale al textului.

– Calitatea superioară a viitorului specialist cere și studierea unui curs special – limba profesională.

Bibliografie

1. Țarnă, E. Bazele comunicării. Prut-Internațional. 2011, 368p. 2. Bougnox, I., Introducere în științele comunicării, Iași, Polirom, 2000. 3. Commarmond, G., Exiga, A. Arta de comunicare și de a convinge, Iași, Polirom, 2003. 4. Ducrot, O., Schaffei, I. Nou dicționar al științelor limbajului. București, Ed. Babel, 1996. 5. Mărgineanu, V. Introducere în teoria comuncării: principii, modele, aplicații. București, Editura Tritonii, 2003. 6. Chirilă, F. Obuchenie iazyku special’nosti, București, 1989. 7. Ahmanov, O.S. Slovar’ lingvisticheskix terminov, Moskva, 1996. 8. Berzoi, L. Limba română pentru alolingvi–curs incipient, Chișinău, 2007, 191p. 9. Whitrow, I. Time in history: viewsoftime from prehistory to the prezent day. Oxford University Pres, 1989, 217c. 10. Gheorghiță, E., Ciuprina,V. Textul – mijloc de formare a ciclului de competențe la studierea limbii române în grupele alolingve ale facultății de Fizică și matematică. Yazykovoe obrazovanie studentov-nefilologov: teoria i praktika, Materialy Mezhdunarodnoj nauchno-prakticheskoj konferencii, Tiraspol, 2013, s.62...68.


88 Complexul factorilor care influenţează soluţiile constructiv – tehnice şi de arhitectură ale…

COMPLEXUL FACTORILOR CARE INFLUENŢEAZĂ SOLUŢIILE CONSTRUCTIV – TEHNICE ŞI DE ARHITECTURĂ A GRĂDINILOR DE

IARNĂ ÎN CASELE INDIVIDUALE

S. Caraghioz, drd Universitatea de Stat de Inginerie Civilă din Moscova, Rusia

INTRODUCERE

Ultimii ani intensivitatea procesului de urbanizare la rînd cu problema măririi populaţiei şi schimbarea climei în formele neaşteptate a timpului, necesită crearea condiţiilor pentru păstrarea posibilităţii de acces la produse de alimentație ecologice. Decizionarea acestor probleme ar putea fi construirea grădinilor de iarnă în casele individuale. Pe cănd oranjeree sunt evaluate, grădinile de iarnă numai intră în distribuirea activă iar datele existente despre proectarea lor nu sunt sistematizate şi nu sunt puse analizei, ceea ce face realizarea lor mai dificilă. Factorii susnumeraţi dovedesc actualitatea problemei. La baza realizării lucrării au stat aşa metode ca:studiul literaturii ştiinţifice şi de metodică, studiul actelor normative, analiza datelor acumulate, comparaţia, sistematizarea. Drept scopul lucrării prezentate este sistematizarea şi analiza în detalii a factorilor ce afectează la soluţionarea constructiv – tehnică şi de arhitectură a grădinilor de iarnă în casele individuale. Conţinutul litereaturii studiate permite să fiu făcute concluziile, că majoritatea factorilor nu e luată în consideraţie şi nu e studiată, iar sistematizarea existentă nu e supusă analizei.

1. FACTORII EХTERIOR

1.1. Factorul climatic

Este factorul ce afecteazî fiziologic la om prin arhitectura. Presupune:

Radiaţia solară Unul din principalele factori bactericide, sursa de căldură, joacă rol principal. Prevede ventilația naturală. Influinţează la măsurile de protecţie,materiale, ventilaţie, orientare, configurarea planului. În cadrul proiectării se ia în consideraţie:

I. Tip de climă; II. Radiaţia solară totală; III. Distribuirea radiației solare pe an; IV. Durata strălucirii solare; V. Locul de deplasare a soarelui pe

parcursul zilei; VI. Locaţia soarelui pe parcursul anului.

Temperatura Rolul latitudinii locale. Presupune:

A. Temperatura solului. Depinde de anotimpul, ziua, mărimea pantei şi natura localităţii.

a) Creată cu ajutorul radiaţiei solare, se acumulează de sol.

b) Creată cu ajutorul radiaţiei solare, e reflectată de sol.

B. Temperatura stratului de aer la suprafața solului

Depinde de vânt, ploaie şi relieful localităţii. Afectează materialele de izolare termică, mărci şi tipuri de metal, decizionarea construtivă, planificare.

În cadrul proiectării se ia în consideraţie: I. Temperatura aerului pe parcursul celei mai

reci zile; II. Temperatura aerului pe parcursul celor mai

reci 5 zile la rând; III. Temperatura aerului minimă; IV. Temperatura aerului medie; V. Temperatura aerului pe zi.

a) Lunară; b) Pe an.

VI. Durata perioadei calzi al anului.

1.1.3 Vântul Sursa de ventilaţie este una din sursele de energie. Afectează:

A. Afectarea pozitivă: a) Ventilează; b) Răceşte; c) Încălzeşte; d) Crează energie.

B. Afectarea negativă:

Complexul factorilor care influenţează soluţiile constructiv – tehnice şi de arhitectură ale… 89

a) Mărește umeditatea; b) Răcește; c) Mărește stratul de zăpadă; d) Distribuinţează mirosul neplăcut.

Pe parcursul proiectării se ia în consideraţie: I. Viteza; II. Orientarea. Întrucât la viteză mare se măreşte scăderea

temperaturii. influenţează la locul de deplasare şi orientare. Precipitaţii Sunt procese naturale ce cauzează zăpada, ploaia şi grindina. Afectează:

A. Pozitiv: a) Încălzesc (crează stratul de izolare

natural); b) Răcesc; c) Purifică.

B. Negativ: a) Umiditate; b) Distrugere.

Pe parcursul proiectării se ia în consideraţie: I. Volumul precipitațiilor; II. Volumul maxim a precipitațiilor pe zi; III. Numărul zilelor ploioase pe parcursul

anului. Afectează la alegerea construcţiilor, materialelor de vopsea şi lacuri, materiale de hidroizolare, sudări şi legături. Fulgere Fenomen atmospheric, care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor, crează situaţii de incendiu. Influenţează la locul de deplasare, mărimea şi numărul de tije descărcătoare. Umiditate Afectează la alegerea construcţiilor, materialelor de vopsea şi lacuri, materiale de hidroizolare e.t.c. Pe parcursul proiectării se ia în consideraţie:

I. Umiditatea medie a aerului pe parcursul perioadei reci a anului;

II. Umiditatea medie a aerului pe parcursul perioadei calde a anului.

1.2. Factorul natural

Este un factor distructiv cu influenţă biologică. Presupune: Relief Abatere pozitivă sau negativă a suprafeței litosferei față de un plan de referință general (suprafața oceanului planetar), când se referă la

dimensiuni mari, sau local. În raport cu sensul abaterii de la planul de referință, relieful poate fi: pozitiv (continente, câmpuri, culmi, creste, movile etc.) sau negative (bazine oceanice, depresiuni, văi, crovuri etc.). Este alcătuit din: elemente de relief (suprafețe orizontale și înclinate, ca de ex. versant, povârniș, câmp, pod, fund de vale etc.) zone pentru construcţii.

Pe parcursul proiectării se ia în consideraţie: I. Panta localității; II. Înâlțimea localității; III. Forma de relief.

Afectează la planificarea, tipul clădirii, lucrări pregetitoare e.t.c. Apa (resurse hidro) Pot fi subterane şi cele de suprafaţă. Afectează la crearea sistemului de canalizare, materiale de hidroizolare şi temelia (adâncimea, mărimea şi tipul lor). Este aplicat drenajul de perete şi de sol. Pe parcursul proiectării se ia în consideraţie:

I. Posibilitatea schimbării nivelului apelor subterane;

II. Nivelul agresivității a apelor subterane.

Vegetația Afectează la deplasare, microclima, decizionarea constructivă și ventilația. Pe parcursul proiectării se ia în consideraţie: I. Distanța; II. Dimensiuni; III. Cum arată; IV. Sistemul radicular.

Solul Straturi de pământ ce prezintă roci de munte jucînd rolul de temelie pentru construcţia şi stratul de vegetaţie pentru grădină de iarnă. Se divizează în cele de stîncă şi de deal, umflarea terenului. Pe parcursul proiectării se ia în consideraţie:

I. Fenomene sagging; II. Fenomene de contracție; III. Fenomene de umflare; IV. Fenomene seismice; V. Ridicare îngheț; VI. Fenomene alunicărilor de teren; VII. Fertilitate;

Afectează la locul de deplasare, decizionare de construcţie, durabilitatea construcţiei şi a temeliei (cum arată, forma, dimensiuni, adîncimea construcţiei). Factorii antropogeni Un factor artificial, creat de om. Presupune:

90 Complexul factorilor care influenţează soluţiile constructiv – tehnice şi de arhitectură ale…

Situația politică Prezintă totalitate de factori şi evenimente ce crează situaţia politică la regiune. Se ia în consideraţie:

I. Politica externă; II. Politica internă;

a) Politica economică; b) Politica socială; c) Politica tehnico-ştiinşifică.

Situaţia economică Prezintă totalitate de factori şi evenimente ce crează situaţia economică la regiune. Se ia în consideraţie:

I. Comerțul exterior; II. Investiții; III. Producția.

Situaţia ecologică Prezintă totalitate de factori şi evenimente ce crează situaţia ecologică la regiune. Se ia în consideraţie:

I. Dezastrele naturale; a) Cutremuri de pămînt; b) Alunicările de teren; c) Eroziile; d) Furtune; e) Inondaţiile;

II. Poluarea mediului natural; a) Solurilor; b) Apelor; c) A aerului;

III. Modificările de peisaj a) Tăierea copacilor;

IV. Degradarea solară; a) Eroziunile solare; b) Mărirea suprafețelor de desert.

Situaţia tehnico-ştiinţifică

Prezintă totalitate de factori şi evenimente ce crează situaţia tehnico-ştiinţifică la regiune. Se ia în consideraţie:

I. Progresul tehnic; II. Progresul tehnologic; III. Nivelul de prigătire a cadrelor.

Situaţia socio – demografică Prezintă totalitate de factori şi evenimente ce crează situaţia socio - demografică la regiune. Se ia în consideraţie factorul uman:

I. Populația; II. Locul de deplasare; III. Densitate; IV. Procese de migrare;

V. Deplasările populației; VI. Structura demografică; VII. Nivelul de ocupare.

Situaţia socio – culturală Prezintă totalitatea factorilor socioistorice ce crează situaţia socio - culturalăla regiune. Se ia în consideraţie:

I. Specificul culturii naționale; II. Tradițiile istorice și precedente;

1.3. Factorul psihofiziologic

Factorul legat de natura vederilor umane şi psihologiei percepției. Se formează cu ajutorul condiţiilor sociale şi de timp. Presupune: Compoziţia frontală Prezintă relațiile între coordinate de înălţime luînd în consideraţie liniile, caracterul tonalităţilor şi a contrastelor de culori. Compoziţia de volum Prezintă armonizarea masei şi a spațiului, luarea în consideraţie a diferenţei vederilor estetice şi evaluarea emoşională. Toate elementele se analizează pentru a crea expresia estetică. Compoziția de adâncime și de spațiu Prezintă compoziţia, luând în consideraţie elementele de interier. Scări Prezintă relațiile între măsuri. Contraste Prezintă expresivitatea formelor de arhitectură. Simetria Prezintă unitatea formelor între volum și spațiu.

2. FACTORII INTERIORI

2.1. Factorul funcțional

Este legat de funcționalitatea și se caracterizează prin parametre de spațiu. Afectează la materiale de hidroizolare,ventilație, decizionare constructivă și de ingenerie, planificare, orientare, e.t.c. presupune: Microclimatul

Complexul factorilor care influenţează soluţiile constructiv – tehnice şi de arhitectură ale… 91

Prezintă starea aeriană în incinta clădirii. Se ia în considerație:

I. Umiditatea aerului; II. Temperatura aerului; III. Viteza aerului; IV. Puritatea aerului.

Regimul de iluminare Prezintă nivelul de iluminare a spațiului. Se ia în considerație:

I. Producătorul luminii; II. Cît timp se iluminează.

CONCLUZII

Pe parcursul studiului au fost analiyate și sistematiyate factorii principali. Reese, că la baza proiectării caselor individuale cu grădine de iarnă stau doi factori: A. Factorii exteriori (climaterici, naturali,

psihofiziologici și antropogeni) B. Factorii interiori (funcționali) Scopul prezentei lucrări a fost atins (fig.1).

Figura 1. Factorii care influenţează soluţionarea constructiv – tehnică şi de arhitectură a grădinilor

de iarnă în casele individuale.

Bibliografie

1. Aronin J. Climatul și arhitectura. 1959, p.253 2. Blazi V. Directorul proiectătorului „Fizica de construcție”, 2004, p.479. 3. Colesnicova T.N. Evoluția arhitecturii a structurilor cu efect de seră și a întreprinderilor (monografie) -M.: Editura ACB, 2005, p.199.

4. Hunter, Margaret K. The Indoor Garden. 1978, p.195. 5. Lisitian M.V. ș.a. Proiectarea arhitecturală a clădirilor de locuit. -M.: Arhitectura-C, 2006, p.488 6. Maclacova T.G. ș.a. Arhitectura. Manual -M.: Editura ACB, 2004, p.464. 7. Ponce P. Greenhouses–Design and construction. 2015, p.342 8. Predtecenschii V.M. ș.a. Arhitectura clădirilor civile și industriale / Manual pentru universităti, volumul 2. -M.: Stroizdat, 1978, p.215. 9. Stepanov A.V.,Maligin V.I. ș.a. Compoziția spațiului și a volumului. -M.: Arhitectura-C, 2007, p.256. 10. Norme și reguli de realizarea construcțiilor 2.02.01-83. Temelia clădirilor și a construcțiilor. 11. Norme și reguli de realizarea construcțiilor 23-01-99* Climatologia construcțiilor 12. http://www.wikipedia.org 13. Willmott Peter Kincaid. MBE Scientific Greenhouse Gardening. 1985, p.190.


92 Auditarea sistemelor integrate utilizate la firmele din Moldova

AUDITAREA SISTEMELOR INTEGRATE UTILIZATE LA FIRMELE DIN MOLDOVA

1L. Pascari, dr. ec. conf., 2R. Ciloci, dr. ec. conf., 3M. G. Baldarelli dr. ec. conf.

1Universitatea de Stat din Moldova, 2Universitatea Tehnică din Moldova, 3Universitatea din Bologna, Italia

1. NECESITATEA AUDITULUI SISTEMELOR INFORMAȚIONALE

În prezent, tehnologiile informaționale au un impact semnificativ asupra procesului de conducere a activităților din cadrul întreprinderilor. Este vizibil faptul de ce în unele companii sistemele informatice asigură organizarea optimă a proceselor, crește eficiența sistemului de management, realizează planificarea și prognozarea, analiza riscurilor, etc., pe cînd în altele calculatorul rămâne un instrument ineficient utilizat. Cele mai frecvente probleme apărute în sistemul de management al unei firme poate avea ca sursă disfuncţionalităţile de la nivelul infrastructurii IT sau pot fi determinate de către terţi, în cazul prestătorilor de servicii externalizate. In general, în sistemul de managemen t al unei firme pot apărea așa efecte:

aplicaţiile nu se execută corect datorită operării greşite a aplicaţiilor sau utilizării unor versiuni neactulizate, precum şi datorită unor parametri de configurare incorecţi introduşi de personalul de operare (de exemplu, ceasul sistemului şi data setate incorect pot genera erori în calculul dobânzilor, al penalităţilor, al salariilor etc.);

pierderea sau distorsiunea aplicaţiilor financiare sau a fişierelor de date poate rezulta dintr-o utilizare neautorizată sau greşită a unor programe utilitare;

personalul IT nu ştie să gestioneze rezolvarea sau „escaladarea” problemelor sau raportarea erorilor, iar încercarea de a le rezolva pe cont propriu poate provoca pierderi şi mai mari;

întârzieri şi întreruperi în prelucrarea datelor din cauza alocării unor priorităţi greşite în programarea sarcinilor;

lipsa salvărilor şi a planificării reacţiei la incidentele probabile creşte riscul de pierdere a capacităţii de a continua prelucrarea datelor, în urma unor accidente;

lipsa capacităţii de lucru a sistemului, adică sistemul devine incapabil să prelucreze tranzacţiile din cauza supraîncărcării;

probleme nerezolvate ale utilizatorilor din cauza funcţionării defectuoase a facilităţii de asistenţă tehnică (Helpdesk), etc.

Toate aceste efecte și multe altele pot fi soluționate prin folosirea auditului sistemelor informatice (SI). Auditul sistemelor/serviciilor informatice reprezintă o activitate de evaluare a sistemelor informatice prin prisma optimizării gestiunii resurselor informatice disponibile (date, aplicaţii, tehnologii, facilităţi, resurse umane etc.), în scopul atingerii obiectivelor firmei, prin asigurarea unor criterii specifice: eficienţă, confidenţialitate, integritate, disponibilitate, siguranţă în funcţionare şi conformitate cu un cadru de referinţă (standarde, cadru legislativ etc.). Prin utilizarea sistemelor informatice, se modifică abordarea auditului datorită noilor modalităţi de prelucrare, stocare şi prezentare a informaţiilor, furnizate de aplicaţiile informatice, fără a schimba însă obiectivul general şi scopul auditului. Procedurile tradiţionale de colectare a datelor şi de interpretare a rezultatelor sunt înlocuite, total sau parţial, cu proceduri informatizate. Existenţa sistemului informatic poate afecta sistemele interne de control utilizate de firmă, modalitatea de evaluare a riscurilor, performanţa testelor de control şi a procedurilor de fond utilizate în atingerea obiectivului auditului.

In general, auditul informatic reprezintă o formă esenţială prin care se verifică dacă un SI îşi atinge obiectivul pentru care a fost elaborat.

Conform celor menționate de către ISACA (Information Systems Audit and Control Association), o definiţie a auditului sistemelor informaţionale este următoarea: „Auditul sistemelor informaţionale presupune revizia şi evaluarea tuturor aspectelor legate de sistemele de prelucrare automată a datelor, incluzând şi prelucrările manuale care au legătură cu sistemul şi interfeţele între cele două sisteme.” [12] Auditul SI constă în analiza stării actuale și a planurilor de dezvoltare a tehnologiei informaționale din cadrul unei firmă; compararea rezultatelor obținute cu modul în care sistemele de

Aplicarea analizei pragului de rentabilitate în practica economică 101

APLICAREA ANALIZEI PRAGULUI DE RENTABILITATE ÎN PRACTICA ECONOMICĂ

A. Ghelbet, E. Dolinscaia Universitatea Tehnică din Moldova

CONSIDERAȚII GENERALE

Într-o economie concurențială producătorul, în interesul său pentru a obține profit, nu poate influența nici prețul cu care cumpără factorii de producție (mijloacele muncii, forță de muncă, obiecte ale muncii) și nici prețul bunurilor pe care le produce și le vinde. În schimb, poate controla costurile activității sale și contribui cu decizii optime la diminuarea lor. Evident că obiectivul fiecărui întreprinzător este maximizarea / sporul profitului obținut din activitatea economică [1].

Profitul este influențat, pe de o parte, de volumul producției fabricate și comercializate și, pe de altă parte, de costurile de producție. Întreprinderile au posibilitatea să influențeze acești doi factori de bază pentru a-și spori profiturile. Creșterea volumului de producție și reducerea cheltuielilor de producție asigură creșterea profitului [2].

Relația cost – volum – profit constituie un model de evoluție a costului care pune în evidență relațiile dintre cost, volumul producției și profit. Această relație constituie un instrument necesar pentru planificare și controlul managerial. La baza determinării influenței reciproce și a interdependenței se află metodologia grupării costurilor, prin natura lor, în variabile și relativ fixe.

Această abordare se regăsește în modalitatea gestionării costurilor în sensul maximizării profitului cunoscută ca metoda ”direct costing” sau metoda cost-direct. Această metodă prevede determinarea costului numai în baza consumurilor variabile. Consumurile fixe atribuite consumurilor indirecte de producție și cheltuielilor fixe care aparțin cheltuielilor perioadei nu se iau în considerație la calcularea costului și se acoperă din venit [1, 5, 13].

Metoda cost-direct prezintă avantajul deosebit al posibilității de utilizare a pragului de rentabilitate.

Interdependența între volumul vânzărilor și structura costurilor poate fi reprezentată și grafic. În activitatea economică curentă mai rar se va proceda la aplicarea instrumentului prin metoda grafică de realizare, care ar permite ”căutarea” punctului critic într-un plan de coordonate. Metoda cuprinde o serie de tehnici și procedee de soluționare a problemelor,

bazate pe înțelegerea caracteristicilor modelelor de evoluție a costurilor întreprinderii. Tehnicile exprimă relațiile dintre venituri, structura vânzărilor, costuri, volumul producției și profituri și includ analiza pragului de rentabilitate și procedeele de planificare a profitului, sau în materie de management financiar numită metoda Break Even Point (BEP). Aceste relații oferă un model general al activității financiare, pe care managementul îl poate utiliza pentru planificarea pe termen scurt, pentru evaluarea performanței și pentru analiza alternativelor de decizie [3, 6].

Dacă vânzările, costurile variabile sau costurile fixe se modifică, atunci se modifică și profitul. Astfel apare necesitatea determinării volumului minim de producție, pentru care toate cheltuielile de producție se acoperă cu valoarea vânzărilor producției fabricate. Un astfel de volum minim se mai numește nivel critic al producției, sau punct de echilibru, pentru care profitul obținut este egal cu zero. Nivelul de producție la care nu se obține profit este numit în literatura economică prag de rentabilitate.

În literatura de specialitate găsim prezentări sintetice a conceptului prag de rentabilitate care converg în aceeași finalitate, dintre care vom menționa doar unele.

Autorii uneia dintre sursele la care se face referință, se subscriu pentru noțiunea potrivit căreia se numeşte prag de rentabilitate cantitatea de produse (Q) sau cifra de afaceri (CA) dincolo de care firma are profit. În pragul de rentabilitate suma încasărilor (V) este egală cu suma costurilor (C). Studiul relaţiei dintre costuri – volum de activitate – profit reprezintă conţinutul analizei pragului de rentabilitate [1].

Potrivit altei surse pragul de rentabilitate exprimă volumul producției sau al cifrei de afaceri, la care încasările totale sunt egale cu costurile totale, iar profitul și rentabilitatea sunt nule. Dincolo de volumul de producție critic firma poate avea profit, devenind rentabilă. Dacă volumul de producție este mai mic decât nivelul critic, firma activează în pierderi [2].

În opinia altui grup de economiști, autori a unor serii de publicații care au scopul de a oferi asistență informațională pentru studierea bazei

102 Aplicarea analizei pragului de rentabilitate în practica economică

antreprenoriatului precum și formarea competențelor de creare și gestiune a afacerii proprii, pragul de rentabilitate exprimă volumul activității pentru care vânzările sunt egale cu cheltuielile afacerii. Atingând un așa volum de activitate, compania va acoperi doar costurile, profitul fiind egal cu zero.

În lucrarea Contabilitatea costurilor de Horngren C. T. conceptul pragul de rentabilitate este abordat prin prisma aceeași relații cost – volum – profit. Pragul de rentabilitate este acea cantitate de producţie vândută pentru care veniturile totale sunt egale cu costurile totale – cu alte cuvinte, cantitatea de producţie vândută pentru care profitul din exploatare este nul. Managerii sunt interesaţi de pragul de rentabilitate, deoarece vor să evite pierderile din exploatare. Pragul de rentabilitate le spune ce cantitate minimă de producţie trebuie să vândă pentru a nu înregistra pierderi [5].

În principiu, definițiile prezentate și cele prezente în sursele bibliografice analizate nu prezintă diferențe semantice considerabile, dar, mai degrabă reprezintă reformulări ale conținutului conceptului studiat.

În cadrul deciziilor strategice întreprinzătorul își pune problema cantităților ce urmează a fi fabricate și oferite pe piață. Analiza BEP înseamnă determinarea cantității care, dacă ar fi produsă cu un anumit nivel de cost și va fi vândută la un anumit nivel de preț, profitul va fi nul. Respectiv, în punctul critic veniturile din vânzări sunt egale cu costurile totale înregistrate pentru a produce un anumit bun. La fel, se stabilește modul în care schimbările în volumul vânzărilor influențează asupra modificărilor în costuri și profit. Metoda BEP este utilă și în cadrul stabilirii valorii minime a prețului de vânzare, care se determină pornind de la datele privind volumul vânzărilor și nivelul consumurilor și cheltuielilor constante și variabile. Astfel, valoarea minimă a prețului de vânzare trebuie să corespundă mărimii consumurilor și cheltuielilor totale medii [6].

Comparația între cifra de afaceri (CA) și pragul de rentabilitate duce la idei relevante în ceea ce privește natura rezultatului activității unei firme, după cum urmează:

CA = pragul de rentabilitate » rezultat nul; CA > pragul de rentabilitate » beneficiu; CA < pragul de rentabilitate » pierdere. Conceptul dat este abordat de către și prin

aspectul stabilirii prețurilor în vederea obținerii profitului. Autorii susțin că cheia integrării costurilor și evaluarea cantitativă a consecințelor modificării prețurilor reprezintă analiza marginală a pragului de rentabilitate [8]. Deși similară ca

formă analizelor obișnuite pe care managerii le folosesc pentru a evalua investițiile, analiza marginală a pragului de rentabilitate pentru stabilirea prețurilor este relativ diferită în practică. Mai degrabă decât să evalueze profitabilitatea generală a produsului, care depinde de mai mulți factori în afară de preț, analiza marginală a pragului de rentabilitate se focusează pe creșterea profitabilității în urma schimbării prețurilor. În consecință, managerii încep de la o linie de bază care reflectă vânzările curente sau pe cele prognozate și profitabilitatea la prețul curent. Apoi se întreabă dacă o modificare a prețului poate îmbunătăți situația:

Cât de mult trebuie să crească volumul de vânzări pentru a avea totuși profit în urma reducerii prețului?

Cât de mult se poate diminua volumul vânzărilor înainte ca mărimea prețului să devină neprofitabilă?

Răspunsurile la aceste întrebări depind de marja de contribuție a produsului.

METODE ȘI MATERIALE

Metodele de care s-a făcut uz pe parcursul

studiului se recomandă a fi: empirismul, analiza, sinteza și deducția.

Măsurarea pragului de rentabilitate.

tehnici adiționale derivate ale instrumentului [1-22]

Analiza pragului de rentabilitate este un

instrument de planificare prin care se evidențiază punctul în care firma devine profitabilă, determinând nivelul minim al veniturilor necesare acoperirii costurilor totale ale firmei. Simultan, metoda evidențiază și valoarea pierderii și a profitului în raport cu acest punct.

În practica economică se procedează la analiza pragului de rentabilitate, utilizându-se mai ales caracteristica ei tehnică analitică de management financiar, și anume de prevedere a profitului.

Metoda grafică, prin modelul liniar de evoluție a costurilor și veniturilor în raport cu creșterea nivelului de activitate, constituie un început în studiul relației cost – volum – profit, iar modelele de calcul, nu sunt decât reformulări diferite ale unei ecuații de bază, reformulări prezentate în sursele analizate. Conform evoluției strict proporționale a costurilor și veniturilor în raport cu modificarea volumului de producție, tehnica de calcul a

Aplicarea analizei pragului de rentabilitate în practica economică 103 punctului critic E și a pragului de rentabilitate (QE) este următoarea:

În punctul E venitul (V), care în continuare va fi abordat prin cifra de afaceri (CA) este egal cu costul total (C), iar profitul (B) este nul: ]. Costul total (C) este suma costului fix (CF) şi a costului total variabil (CV). Costul variabil aferent unităţii de produs este (cV), iar costurile variabile totale se determină: [ ∙ ]. Costul total reprezintă: [ ]. În punctul E, deci: ∙ ⇒ (1)

∙ ∙ ⇒ (2)

∙ ∙ ⇒ (3)

⇒ (4)

de unde: , (5)

unde: QE – pragul de rentabilitate exprimat în unități fizice;

p – prețul de realizare al produsului (prețul fără TVA);

cv – costuri variabile unitare. Astfel, (QE) este expresia valorii producției

fizice corespunzătoare punctului critic E și constituie o informație absolut necesară în luarea deciziei de asimilare a unui nou produs. (QE) este nivelul de activitate pentru care firma nu înregistrează profit și din vânzarea acestei cantități de produse s-ar obține doar recuperarea cheltuielilor.

Utilizarea modelului liniar în analiza pragului de rentabilitate conduce la concluzia că profitul maxim apare pentru un volum infinit de produse; tratarea într-o astfel de manieră este aproximativă, dar se practică adesea fiind uşor de realizat.

Relația (p-cv) mai este numită și marjă de contribuție la profit sau contribuție marginală unitară (cm): . (6)

Diferența dintre veniturile totale și costurile variabile totale, care contribuie la acoperirea costurilor fixe este numită contribuție marginală. Contribuția marginală arată cum se modifică profitul din exploatare pe măsura schimbării nivelului de vânzări. La nivelul general al activității firmei conceptul de contribuție marginală este abordat ca venit marginal.

În continuare putem determina rata contribuției marginale, care permite exprimarea contribuției marginale nu ca sumă de bani, ci ca procent: ∙ . (7)

Rata contribuției marginale exprimă contribuția marginală pe fiecare leu de venituri.

Următoarea etapă în măsurarea pragului de rentabilitate constă în determinarea acestuia în unități de măsură monetare. În cazul producției omogene (sau în cazul unui sortiment) relația are forma: ∙ , (8)

unde: CAE – cifra de afaceri critică exprimată în unități monetare.

În altă ordine de idei, relația are forma de mai jos și utilizează expresia ce măsoară ponderea costurilor variabile unitare în preț sau cheltuieli variabile medii la 1 lei cifră de afaceri:

(9)

Altă modalitate de exprimare matematică a cifrei de afaceri critică este: ∙

, (10)

În cazul determinării pragului de rentabilitate în mod global, la nivelul întregii activități a întreprinderii, exprimat valoric relația are forma: , (11)

unde: CV/CA – ponderea costurilor variabile totale în cifra de afaceri, sau

RCV – rata costurilor variabile totale, exprimat în procente sau coeficient;

(1 - RCV) – marja costurilor variabile totale; CA – cifra de afaceri totală:

∙ , (12)unde: Q – volumul fizic de producție; p – prețul de realizare al unei unități de produs. În situația cu mai multe produse, pragul de

rentabilitate exprimat în termeni de venituri se calculează prin relațiile de mai sus 10 și 11 utilizând ceea ce numim contribuția marginală procentuală prin metoda mediei ponderate.

Nu pot fi neglijate nici efectele structurii vânzărilor asupra profitului. Structura vânzărilor reprezintă cantitățile de produse sau servicii diferite care compun vânzările totale ale unei companii. O ipoteză posibilă, pentru determinarea cifrei de afaceri critice, că structura vânzărilor planificate nu se va schimba la diferite niveluri ale vânzărilor totale. În realitate, companiile care vând mai multe produse îți ajustează structura pe produse pentru a răspunde modificărilor cererii.

O altă modalitate de a determina pragul de rentabilitate constă în a calcula contribuția marginală unitară prin metoda mediei ponderate pentru numărul total de produse convenționale.


În literatura de specialitate se mai analizează și

alt element important care indică poziția în raport cu pragul de rentabilitate denumit marja de siguranță, indicatorul siguranței, indicatorul securității sau rezerva stabilității financiare. Măsura îndepărtării de poziția ”profit zero”, în valori absolute este numită marjă de siguranță, iar în valori relative indice de siguranță. Depășirea volumului efectiv sau planificat al vânzărilor asupra celui din punctul critic indică cu cât poate fi redus volumul vânzărilor fără riscul de a suporta pierderi. Aceste două elemente vor fi analizate cu atenție, mai ales de bănci, în cazul unui eventual credit. Riscul băncii este cu atât mai redus cu cât marja de siguranță este mai ridicată. Astfel marja de siguranță (indicator de poziție) se calculează cu relația: . (13)

Indicele de siguranță reprezintă exprimarea în procente a excedentului față de pragul de rentabilitate: ∙ . (14)

O situație financiară bună este descrisă de o siguranță confortabilă cu valoarea IS>150%.

Coeficientul siguranței exprimat în unități valorice, la general are forma: . (15)

Reieșind din relația de mai sus coeficientul siguranței poate fi exprimat în valori relative procentuale, fiind numită siguranța financiară, atât în unități valorice cât și în unități fizice, prin următoarele două relații: ∙ ∙ . (16)

Și în unități fizice relația va avea forma: ∙ . (17)

Indicatorul flexibilității relative, care analizează la fel poziția față de pragul de rentabilitate: ∙ . (18)

Acest indicator, în mărime absolută, exprimă ecartul existent între cifra de afaceri și cifra de afaceri critică. Cu cât acest ecart este mai mare, cu atât întreprinderea va avea o flexibilitate și o adaptabilitate mai mare la evoluțiile pe termen scurt și mediu înregistrate de sectorul economic în care operează. Astfel o creștere a acestui indicator denotă o reducere a riscului de exploatare. Rezultatele permit următoarele aprecieri:

Dacă cifra de afaceri efectivă se situează cu până la 10% peste cea critică, firma se află într-o situație riscantă sau instabilă.

Dacă cifra de afaceri efectivă este cu până la 20% mai mare decât cea critică, firma se află într-o situație relativ stabilă.

Dacă cifra de afaceri efectivă depășește cu peste 20% pragul de rentabilitate, atunci firma se află într-o situație lipsită de riscuri semnificative sau confortabilă.

Analiza pragului rentabilității servește ca bază pentru planificarea profitului țintă (așteptat) din activitatea operațională. La calculul volumului vânzărilor, necesar obținerii profitului așteptat din activitatea operațională, acest profit se examinează ca consumuri și cheltuieli constante suplimentare, și atunci relația de calcul al volumului vânzărilor, ce asigură obținerea profitului așteptat din activitatea operațională se prezintă astfel: sau , (19)

unde: QT – volumul vânzărilor necesar obținerii profitului așteptat sau țintă în unități fizice/naturale;

PT – profitul așteptat sau profitul țintă, lei. Studiul arată că evaluarea profitabilă a prețului

pentru un produs se poate realiza adăugându-se dimensiunea profitabilă sau dorită a profitului. Astfel, profitul reprezentând o mărime ușor cuantificabilă, pe baza unei rate pronosticate de revenire a investiției (exprimate în procente), s-au obținut ecuațiile care includ profitul dorit, așteptat sau țintă. , (20)

unde: CAT – cifra de afaceri țintă sau volumul vânzărilor necesar obținerii profitului așteptat sau țintă în unități valorice, care în termeni financiari prezintă profitul total scontat.

În continuare analiza permite să determinăm și prețul marginal, sau prețul care, va permite, acumularea profitului așteptat (în baza relației de calcul 19): . (21)

Astfel, unele lapsusuri și respectiv erori de calcul legate de interdependența veniturilor, cheltuielilor și profitului, dependența acestora de preț și volumul producției realizate, descrise prin funcții liniare, permit să dea răspuns la unele dintre principalele aspecte ale activității economico-financiare:

volumul maxim de producție/volumul minim de producție;

prețul minim de realizare. În relațiile 19, 20 care, au permis determinarea

profitului din exploatare țintă, precum și analiza cost – volum – profit de mai sus, s-a ignorat efectul impozitului pe profit. După cum cunoaștem, profitul net este egal cu diferența dintre profitul din

Aplicarea analizei pragului de rentabilitate în practica economică 105 exploatare (profitul până la impozitare) și impozitul pe venit. Pentru a evalua aceste influențe, calculele analizei cost – volum – profit se reformulează în termeni de profit net țintă în loc de profit din exploatare țintă. Folosind metoda ecuației, avem: . (22)

În plus, ∙ , (23)

unde: PNT – profit net țintă; CI – cota de impozitare. sau:

∙ . (24)De unde:

. (25)

Înlocuind (conform relației 19) profitul din exploatare țintă, obținem:

. (26)

Alternativ, putem utiliza metoda contribuției marginale (din relația 6, 16 și 22), prin următoarele înlocuiri:

. (27)

Faptul că de data aceasta, în analiză s-a pus accentul pe profitul net țintă în locul profitului țintă nu va modifica pragul de rentabilitate. Aceasta pentru că rezultatul din exploatare este prin definiție nul în pragul de rentabilitate, iar când nu se generează profit din exploatare, nu se plătesc impozite pe profit.

În analiza cost – volum – profit, se presupune întotdeauna că un cost este fie variabil, fie fix. Dar caracterul variabil sau fix al unui cost depinde de perioada de timp luată în considerare în procesul decizional. Cu cât mai scurt este orizontul de timp, cu atât mai mare este ponderea costurilor fixe în costurile totale. Astfel, faptul că decizia privind caracterul fix sau variabil al unui cost depinde în foarte mare măsură de intervalul relevant, de orizontul temporal luat în considerare și de situația decizională specifică.

Aria de aplicare a tehnicii este vastă, instrumentarul cunoscând o largă apreciere de la nivel teoretic spre cel practic.

Dacă am determinat volumul de produse critic, precum și cifra de afaceri critică, tehnica ne permite să determinăm și perioada critică, perioadă care va desemna orizontul temporal în care se atinge punctul critic: , (28)

unde: CA/T este vânzările medii pe unitate de timp.

Gradul critic de utilizare a capacității de producție:

, (29)

unde: Q este volumul planificat de producție, unități fizice.

Tehnica analizată, ne sugerează ideea că aria profitului se va lărgi atunci când firma decide asupra creșterii volumului de activitate. În mod real însă, extinderea volumului de activitate (produse, vânzări) este limitată de capacitățile de producție. Aria profitului poate fi, de asemenea, lărgită și la nivele mai restrânse ale volumului de activitate, prin manipularea variabilelor cost și preț în următoarea manieră:

reducerea costurilor fixe totale; reducerea costului variabil unitar; creșterea prețului.

Astfel, în baza relației 5 și condiției obligatorii de lărgire a ariei profitului obținem: → (30)

unde: Q'E – valoarea volumului critic de producție sau pragul de rentabilitate, spre care se tinde, unități fizice; relație în care se va respecta obligatoriu și condiția: (31)

Varianta reducerii costurilor fixe totale se va determina: ∙ (32)

unde: CF' – noua valoare a costurilor fixe totale conform condiției de lărgire a ariei profitului.

Relația pentru reducerea costului variabil unitar are forma:

, (33)

unde: cv' – noua valoare a costului variabil. Pentru alternativa de modificare a pragului de

rentabilitate de la valoarea inițială la cea stabilită (cea nouă), care să asigure lărgirea ariei profitului, care constă în mărirea prețului, relația de calcul are forma:

(34)

unde: p' este noua valoare a prețului de vânzare (mai ridicat în comparație cu valoarea inițială).

Profitabilitatea deciziilor legate de stabilirea prețurilor depinde în mare parte de structura costului de producție și de marja de profit, dar și de sensibilitatea pieței față de schimbările de preț [8]. Cel mai important motiv pentru a identifica în mod corect prețurile rezidă în determinarea capacității și determinarea exactă a profitului. Profitul calculat exact permite managerilor să determine cu cât trebuie să crească vânzările după o scădere a prețurilor, sau cu cât trebuie să scadă vânzările după o mărire a prețurilor, astfel încât schimbarea prețului să fie profitabilă. Schimbările în ceea ce


privește vânzările vor afecta profitabilitatea produsului; înțelegerea acestui fapt reprezintă primul pas în evaluarea eficientă a produsului. O altă etapă importantă constă în aprecierea impactului probabil al schimbării prețurilor asupra vânzărilor, ceea ce presupune înțelegerea modului în care cumpărătorii percep cel mai probabil o schimbare de preț și a modului în care vor reacționa concurenții.

Prognozarea rezultatelor unei modificări de preț nu este o știință exactă. Prin urmare, managementul trebuie să ia în considerare toate rezultatele posibile ale unei astfel de modificări, pentru a lua cea mai bună decizie. De aici se desprinde clar ideea că stabilirea prețului trebuie privită din perspectivă strategică, ceea ce ar presupune (1) crearea valorii; (2) structura prețurilor; (3) comunicarea prețului și a valorii (prin instrumente de vânzare a valorii); (4) politica de stabilire a prețului și (5) nivelul prețului.

Aceste căi de acțiune vor modifica poziția punctului critic în raport cu cea inițială, deplasându-l spre origine. Sensul de acțiune ale celor trei variabile (cost fix, cost variabil, preț), prin modificarea poziției pragului de rentabilitate, oferă alternative de obținere a profitului în condițiile în care firmele trebuie să realizeze serii de fabricație tot mai mici și mai diversificate. Fiecare din alternativele de modificare a pragului de rentabilitate trebuie să se sprijine pe acțiuni tehnico-organizatorice concrete și direct contribuabile atât la reducerea costurilor cât și la ridicarea prețului de vânzare.

În acest articol sau studiu s-a optat pe ideea că singurul determinant al costurilor și singurul determinant al veniturilor este numărul de unități de produs. Ca și în cazul cu produse multiple, atunci când avem determinanți multipli ai costurilor nu există prag unic de rentabilitate. Aceasta nu înseamnă că analiza cost – volum – profit nu poate fi adaptată la situațiile cu determinanți multipli ai costurilor. Cu toate acestea, în cazurile cu determinanți multipli ai costurilor, formulele simplificate descrise mai sus nu pot fi utilizate.

Pentru o abordare mai complexă a conceptului se propune modelul neliniar al pragului de rentabilitate. Acest model pune în evidență amploarea și sensul schimbărilor survenite în mărimea componentelor costului de producție, corespunzător cu modificările intervenite în volumul total al producției. Analiza se aprofundează până la nivelul levierului operațional sau financiar, care permit evidențierea unor aspecte financiare vitale pentru afaceri. Categoriile economico-financiare cu care operează modelul neliniar al pragului de rentabilitate sunt abordate prin

conceptul analizei marginale și utilizează noțiuni precum: cost marginal, venit marginal, cost total mediu, cost fix mediu și cost variabil mediu.

CONCLUZII Analiza pragului de rentabilitate prezintă

avantaje incontestabile – cu caracter general ce țin de regulile de bază ale profitabilității activității economice și cu caracter specific: caracterul de instrument relevant de informare

și decizie, la nivelul managementului superior, și de urmărire și control – a cheltuielilor și a realizărilor – la nivelul conducerii operative; permite stabilirea nivelurilor de producție

pentru care nu se înregistrează pierderi sau pentru care se obține un nivel programat al profitului. evidențiază corelațiile dintre evoluția

producției, a veniturilor și a costurilor grupate în costuri variabile și fixe; oferă posibilitatea diferențierii profiturilor

realizate ca urmare a modificării volumului activității, de cele obținute ca rezultat al eficienței acesteia; permite elaborarea de ipoteze și simulări

privind evoluția profitului firmei; permite luarea deciziilor privind dimensionarea

optimă a capacităților de producție și efectuarea unor investiții pentru dezvoltarea și modernizarea firmei; permite stabilirea gradului de utilizare a

capacităților de producție în condițiile obținerii unui anumit profit programat și a căilor sale de creștere; asocierea clară a costurilor variabile la diferite

produse, costurile fixe nemaifiind considerate ca nemijlocit legate de producție; permite evidența corelațiilor dintre dinamica

producției și dinamica costurilor; evidențiază consecințele eventualelor

modificări – dorite sau impuse de mediul extern – ale componentelor structurii costului, a prețului sau a producției, cum ar fi deplasarea punctului de echilibru (informații cu caracter specific), ca urmare a modificării, separate, a cheltuielilor fixe, a celor variabile sau a prețului de vânzare; posibilitatea elaborării unor programe de

control a activității de producție, caracterizate prin conciziune și claritate, datorită renunțării la repartizarea cheltuielilor fixe pe articole de fabricație; permite depistarea produselor sau a activității

care nu sunt rentabile și identificarea posibilităților de creștere a profiturilor.

În procesul planificării, managementul poate utiliza modelul cost – volum – profit pentru determinarea profitului aferent unui anumit volum

Aplicarea analizei pragului de rentabilitate în practica economică 107 al vânzărilor și pentru cuantificarea efectelor diverselor alternative de acțiune.

Agentul economic, orientat spre o activitate economică profitabilă pe termen lung, are obligația de a asigura previziune și echilibrul afacerii sale. În acest scop poate fi utilizat cu succes scenariul de calcul prezentat în studiul dat, beneficiind de informațiile și principiile ce țin de regulile de bază ale profitabilității oricărei activități economice și de reguli mai specifice oferite de aplicarea instrumentariului derivat din analiza conceptului cost-volum profit sau a conceptului prag de rentabilitate. Instrumentul are sarcina de a orienta agentul economic spre o activitate economică profitabilă pe termen lung și de a asigura previziune și echilibrul în afaceri.

Bibliografie 1. Rusu, C., Frunză, V., Luca, G., Berinde, D. Analiza şi reglarea firmei prin costuri. Iaşi: Gh. Asachi. 1995. 2. Ciornîi, N., Blaj, I. Economia firmei contemporane. Chișinău: Prut Internațional, 2003. 3. Bugaian, L. ş. a. Antreprenoriat: iniţierea afacerii. Chişinău: UTM; Levinţa Angela Î. I., 2010. 4. Bugaian, L. ş. a. Cum să-ți înființezi o afacere. Ghid practic pentru antreprenori. Chișinău: ”Multi Art-SV” SRL, 2010. 5. Luca, G.-P., Olariu, O. Elemente de management financiar. Profitabilitate și competitivitate. Profit, preț și calitate. Risc și certitudine. Iași: Dosoftei, 1994. 6. Horngren, Charles, T., Dotar, Srikant, M., Foster, George. (trad. Levițchi, R., Levițchi, V., Stanciu, D.) Contabilitatea costurilor. Ediţia XI. Chişinău: ARC, 2006. 7. Bușmachiu, E., Gumovschi, A. Prețuri și tarife. Curs universitar. Chișinău: ASEM. 2005. 8. Anthony, E., Boardman, David, H., Greenberg, Aidan, R., Vining, David, L., Weimer. (trad. ???) Analiza cost-beneficiu. Concepţie şi practică. Ediția a II. Chișinău: ARC, 2004. 9. Nagle, Thomas, T. Hogan, John, E.. (trad. Raluca Andrei.) Strategia și tactica stabilirii prețurilor. Un ghid pentru creșterea profiturilor. București: Brandbuilders, 2008. 10. Economica predpriyatiya (firmy). 3-e izdanie. Pod redacției prof. Volcova, O. I. i docenta Deveatkina, O. B. Moskva: Infra-M, 2004. 11. Hogoort, Giep. (trad. Gulava, N.) Managementul artelor în stil antreprenorial. Chișinău: Epigraf, 2005. 12. Manualul inginerului Textilist. Tratat de inginerie textilă. Vol. III. București: AGIR, 2004.

13. Țurcanu, V. Calculația costurilor (lucrare didactică). Chișinău: centrul editorial ASEM, 2001. 13. Carp, E. Analiza pragului de rentabilitate - modalitatea de măsurare a riscului economic al întreprinderii. Antreprenoriat. Ingineria afacerii. Conferinţa naţională ştiinţifico-practică cu participare internaţională. UTM, FIEB, CAAM. 13-14.10. 2011. Chișinău: Căpățînă-Print, 2012. 14.http://ro.wikipedia.org/wiki/Formule_economice_%28economia_afacerilor%29 (accesat la 17.11.13). 15.http://www.scribd.com/doc/10060078/8/PRAGUL-DE-RENTABILITATE (accesat la 13.11.13). 16.http://fr.wikipedia.org/wiki/Seuil_de_rentabilit%C3%A9 (accesat la 31.03.13). 17.http://www.finances-analysis.ru/financial-maths/ break-even-point.htm (accesat la 11.04.14). 18.http://timesnet.ru/economy/3684/ (accesat la 11.04.14). 19.http://www.clascalc.ru/finances/break-even-poin t.htm (accesat la 11.04.14). 20. Economica. Izdanie III-e, pererabotannoe i dopolnennoe. Uchebnik. Pod redacției doctora economiceskix nauk, professora Bulatova A.C. Экономика. Moskva: Iuristi, 1999. http://www.bibliotekar.ru/economika-8/187.htm (accesat la 11.04.14). 21.http://www.i-con.ru/publications/theory/d430/ (accesat la 11.04.14). 22. http://www.cis2000.ru/Budgeting/ReceivablesRu AL.shtml (accesat la 11.04.14).


108 Impozitele ca mecanism de reglare a activităţii economice

IMPOZITELE CA MECANISM DE REGLARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE

E. Cuslii, l.sup., T. Munteanu, dr., conf. univ., Universitatea Tehnică a Moldovei

INTRODUCERE

Creşterea economică reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii economice a statului. Experienţa mai multor ţări demonstrează că majoritatea politicilor de redresare economică utilizează instrumentele politicii de impunere, care au consecinţe favorabile asupra economiei reale a statului.

Politica fiscală, fiind parte componentă a politicilor macroeconomice, îndeplineşte funcţia de coordonare a corelaţiilor dintre celelalte politici economice: bugetare, structurale, antreprenoriale. Eficacitatea politicii fiscale se manifestă prin consecinţele ei asupra activităţii economice. Astfel, prin intermediul impozitelor, atât directe, cât şi indirecte, ea intervine în procesul de obţinere şi distribuire a veniturilor agenţilor economici şi, respectiv, asupra rezultatelor financiare ale acestora.

Economia autohtonă necesită perfecţionarea instrumentelor de gestiune macroeconomică. În acest context, considerăm că este deosebit de importantă şi binevenită analiza mecanismului fiscal şi impactul acestuia asupra economiei reale din Republica Moldova, în particular, asupra sectorului industrial.

1.MECANISMUL FISCAL ŞI CLASIFICAREA IMPOZITELOR

Mecanismul fiscal face parte din mecanismele

economice, aplicate la nivel macro. Mecanismul fiscal constă în perceperea de

către guvern (stat) de la subiecţii economici a impozitelor, prin prealabila stabilire a cotei lor şi a bazei impozabile.

Însăşi impozitul poate fi privit ca o prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Din definiţia dată reiese funcţia financiară a acestui mecanism. La ea adăugându-se încă două: cea economică şi socială. O subfuncţie a celei economice este cea stimulativă, care are scop de a stimula activitatea economică prin acordarea unor facilităţi, ce prevăd scutirea totală sau parţială de la

plata impozitelor. Aceste facilităţi pot fi acordate: pentru a redresa activitatea economică în condiţiile unei recesiuni; pentru a stimula investiţii în anumite domenii; pentru a contribui la dezvoltarea activităţii economice externe etc.

Sunt multiple criterii de clasificare a impozitelor: clasificarea administrativă, economică, în funcţie de frecvenţa utilizării lor, în funcţie de scopul urmărit etc.

Impozite, după trăsăturile de fond şi de formă, pot fi divizate în impozite directe şi indirecte.

Cele directe sunt calculate şi achitate reieşind din venitul obţinut sau din patrimoniul deţinut direct de către subiectul economic, evident fiind prealabil stabilită baza şi cota de impozitare. De exemplu, impozit pe venit (profit), impozitul pe bunuri imobiliare (avere), impozite sociale.

Impozitarea directă a venitului (profitului) poate fi: progresivă (odată cu majorarea valorii venitului impozabil sporeşte şi cota impozitului), proporţională (indiferent de valoarea venitului impozabil cota rămâne constantă) sau regresivă (odată cu majorarea valorii venitului impozabil cota impozitului scade).

În cazul celor indirecte plătitorul real al impozitului este consumatorul bunurilor produse sau serviciilor prestate de un anumit subiect economic. Subiectul economic este un intermediar între consumator şi vistieria guvernului. Din cele indirecte fac parte: taxa pe valoare adăugată (TVA), accizele, taxe vamale şi altele.

O asemenea clasificare într-o oarecare măsură poartă un caracter convenţional, deoarece şi impozitul pe profit, parţial sau integral, existând fenomenul transferului poverii fiscale, poate fi în realitate achitat de către consumatorii.

Impozitele directe şi indirecte se influenţează reciproc. E posibilă o astfel de situaţie: ridicarea cotei impozitului indirect majorează preţul la un anumit produs sau serviciu şi, în funcţie de elasticitatea cererii, poate să se micşoreze volumul vânzărilor; ca rezultat va scădea şi valoarea impozitului indirect şi a impozitului direct colectat de către stat, fiindcă valoarea profitului a scăzut şi ea. Impozitele variază de la o ţară la alta şi de la o perioadă istorică la alta, diferite fiind tipurile lor, bazele de impozitare şi cotele impozitelor.

Impozitele ca mecanism de reglare a activităţii economice 109 хх

2. EVOLUŢIA VIZIUNILOR

DOCTRINARE CU PRIVIRE LA IMPOZITE ŞI POLITICĂ FISCALĂ

Impozitul este o categorie financiară, cu

caracter istoric, a cărui apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor. De la apariţia lor, impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, în funcţie de dezvoltarea economico-socială şi de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat.

Datorită complexităţii sale mecanismul fiscal la general şi noţiunea de impozit, la particular au cunoscut largi dezbateri în cadrul diferitor şcoli şi doctrine economice.

Informaţii despre impozitele, taxele şi cheltuielile publice sunt cunoscute din antichitate, în special, din istoria statelor antice, grec şi roman.

În Grecia Antică erau percepute diferitele impozite ordinare şi extraordinare, cum ar fi: impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi perceput în timp de război, ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni.

În Statul Roman Antic, în toate etapele evolutive, principalul impozit a fost tributum. Iniţial, acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului stăpânit în mod individual, fie ca zecime din produsul brut obţinut. Ulterior, tributum a fost generalizat şi permanentizat, el fiind perceput obligatoriu de la toţi cetăţenii statului roman care deţineau proprietăţi imobiliare şi, mai târziu, bunuri mobile. În afara acestui impozit, se mai percepeau un impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri, un impozit datorat de celibatari şi un impozit pe numărul sclavilor.

În Evul Mediu, datorită dezvoltării organizării statale, impozitul trebuia să finanţeze o administraţie tot mai complexă. Astfel, în Anglia, favorizată de conjunctura că era o ţară cu puţine frământări sociale, prin Magna Charta Libertatum, din 1215, s-a interzis instituirea impozitelor de către monarhi fără aprobarea poporului. Alături de impozitul perceput proprietarilor de pământ în funcţie de venitul obţinut prin exploatarea proprie şi în arendă, în Anglia secolului al XIII-lea şi în cele următoare se mai percepeau impozit pe venit diferenţiat pentru nobili, clerici şi ţărani, impozite pe clădiri, pe veniturile meşteşugarilor, impozite incluse în preţurile de vânzare ale sării, cărbunilor, pieilor şi altor bunuri.

Doctrina mercantilistă consideră că statul trebuie să intervină cu taxe la produsele străine realizate în ţara, dar să se manifeste liber - schimbist

pentru produsele ce puteau fi fabricate doar în exterior. Mercantilismul timpuriu urmărea sporirea rezervei de bani a ţarii respective pe orice cale, recurgând la impozite majorate prin care negustorii din alte ţari erau obligaţi sa lase o parte din banii încasaţi din vânzarea mărfurilor lor în ţara gazdă, sub formă de taxe. Mercantiliştii englezi pledau pentru instituirea impozitelor mai mari pe terenurile destinate păşunatului şi mai mici pe cele destinate aratului. În Franţa, până la Revoluţia din 1789, în categoria impozitelor se includeau: impozite pentru proprietarii de terenuri, pe veniturile cetăţenilor, impozitul pe a zecea parte din venit; capitaţia, datorată de toţi locuitorii diferenţiat în raport cu rangul social; patenta, datorată în folosul monarhului de către cei ce executau meserii şi comerţ, pe cont propriu; impozite percepute la vânzarea sării, băuturilor şi tutunului; impozitele de înregistrare (sau de timbru); alte taxe. După Revoluţia franceză din 1789, datorită numărului mare al impozitelor şi taxelor, Adunarea Constituantă a Franţei a înlăturat privilegiile avute până atunci de nobili şi clerici, a şi a înlăturat anumite impozite pe vânzări ale bunurilor de consum. Totodată, prin Constituţia franceză din 1793, s-au pus bazele concepţiei instituirii impozitelor cu consimţământul contribuabililor. Aplicarea practică a acestei concepţii s-a limitat, însă, doar la rezervarea în competenţa parlamentelor a dreptului de a reglementa impozitele, taxele şi alte venituri bugetare.

Doctrina Fiziocrată, în cadrul politicii fiscale, pune accentul pe impozitul funciar unic. Ei susţin că impozitul pentru asigurarea de venituri statului trebuie plătit de proprietarii funciari din "produsul net" pe care şi l-au însuşit fără contraprestaţie. Impozitul funciar unic propus de fiziocraţi urmărea să nu stânjenească activitatea celorlalte doua clase active: fermierii şi industriaşii, deoarece ele nu dispuneau de alte resurse decât cele necesare reluării procesului de producţie. Fiziocraţii relevă superioritatea impozitelor directe asupra celor indirecte.

Doctrina Liberalismului Economic Clasic stabileşte principiile cu privire la taxe şi impozite.

Adam Smith a examinat taxele care cad asupra arendei, profitului şi asupra salariilor.

David Ricardo defineşte impozitele ca o porţiune din produsul pământului şi muncii dintr-o ţară, pusă la dispoziţia guvernului care sunt plătite întotdeauna în ultimă instanţă, sau din capitalul sau din venitul ţării.

William Petty consideră necesară perceperea impozitelor, ele fiind un instrument necesar creşterii avuţiei. Petty intuieşte şi

110 Impozitele ca mecanism de reglare a activităţii economice necesitatea repartizării "proporţionale" a impozitelor asupra populaţiei. De aceea el scrie: "oricât de mari ar fi impozitele, dacă ele sunt însă proporţional repartizate asupra tuturor, de pierdut nu va pierde nimeni".

Doctrina Naţionalistă pledează pentru politica protecţionistă, ca singura soluţie recomandabilă pentru statele mai puţin dezvoltate economic. În viziunea lor este necesar aplicarea unor taxe vamale suficient de mari pentru a descuraja importul mărfurilor străine. În practică, nivelul taxelor vamale era determinat de diferenţă de costuri, respectiv de preţ, dintre mărfurile importate şi cele produse în ţară.

Doctrina Naţionalistă Germană pledează pentru lichidarea barierelor vamale între cnezatele germane şi protejarea pieţei unificate împotriva invaziei mărfurilor engleze. Friedrich List propunea ca pe măsura dezvoltării forţelor de producţie, a creşterii productivităţii muncii, nivelul taxelor vamale să fie redus progresiv.

Specificul protecţionalismului nord-american constă în promovarea unei politici protecţioniste permanente, aplicate nu numai asupra produselor industriale ci şi celor agricole.

Doctrina Keynesistă are şi ea în vizor problema politicii fiscale ca mecanism de reglare a activităţii economice. Keynesiştii sunt de părerea că piaţa nu este un sistem autoreglator, iar intervenţia statului trebuie realizată în perioada creşterilor şi descreşterilor ciclice, în primul rând, prin intermediul politicii fiscale ce include un sistem impozitar corespunzător, fixarea normelor procentuale şi alte metode. În viziunea lor politica fiscală este o modalitate de stabilizare a economiei deoarece, cheltuielile publice pentru mărfuri şi servicii constituie o parte componentă a cheltuielilor agregate, exercitând o influenţă nemijlocită asupra schimbării nivelului general de producere (PNB). Încasările fiscale, ce reprezintă a doua parte a politicii fiscale au o influentă directă asupra veniturilor ce sunt îndreptate spre consum şi economii.

Doctrina Monetaristă afirmă că politica fiscală nu poate constitui un mijloc sigur de stabilizare a economiei, deoarece economia de piaţă în condiţiile utilizării integrale a resurselor în mod automat tinde să menţină starea de echilibru unde activează impecabil anumite „pârghii” şi „stabilizatoare” existente de dezvoltare economică. Politica lor este fundamentata de „efectul de substituire”, conform căruia creşterea cheltuielilor publice cauzează deficitul bugetar, statul recurgând în această situaţie la împrumuturi bancare. Ca urmare, creşte cererea pentru bani pe pieţele

financiare ce generează ridicarea ratei dobânzii. Respectiv, se produce o scădere a cererii pentru banii destinaţi investiţiilor, scăderea acestora provocând reducerea cheltuielilor agregate şi, în cele din urmă, micşorarea PNB. Rezultă că politica fiscală, realizată în vederea stabilizării economiei, nu-şi atinge scopul, deoarece statul recurgând la împrumuturi pe piaţa financiară substituie sau, mai exact, strâmtorează sfera businessului privat.

3. PÂRGHIILE DE ACŢIUNE A IMPOZITELOR ASUPRA

SUBIECTULUI ECONOMIC În ce mod impozitele influenţează asupra

activităţii subiectului economic? Se va da un răspuns în raport cu funcţiunile

subiectului economic (în continuare se va subînţelege întreprinderea industrială), descrise de ştiinţa de management şi anume:

La nivel de funcţiune cercetare-dezvoltare, în cadrul căreia activităţile mai mult se aseamănă cu procesul de investire, impozitele directe, mai cu seamă cel pe venit (profit), vor determina, la rând cu alţi factori, valoarea profitului şi, în cele din urmă, termenul de recuperare a investiţiilor. Or, cu cât va fi mai mare valoarea profitului subiectului economic, sau cu cât va fi mai mic impozitul colectat, cu atât acest termen va fi mai scurt. Fapt, ce nu poate să nu-l aranjeze pe un subiect economic. Impozitele indirecte, ca TVA, de exemplu, vor determina preţul final al bunului (utilaje, echipamente) sau serviciului (cercetări de laborator) folosit în cadrul acestei activităţi. Deci va determina puterea de cumpărare a subiectului economic. Evident, cu cât cota impozitului este mai ridicată, cu atât puterea de cumpărare va fi mai mică şi viceversa.

La nivel de funcţiune producere se vor regăsi influenţe, de ordin indirect, din cadrul tuturor funcţiunilor subiectului economic.

La nivel de funcţiune comercială mai intens influenţează impozitele indirecte. În cazul aprovizionării cu resurse materiale ele vor determina preţul lor final, deci şi costul de producţie a bunurilor fabricate. În cazul desfacerii bunurilor aceste impozite vor fi parte-componentă a preţului final ce va fi achitat de către consumator. Aici este foarte importantă lungimea reţelei de distribuţie, deoarece cu cât ea va fi mai lungă, cu atât va fi mai mare preţul final şi valoarea impozitului colectată. Deci într-o măsură oarecare impozitele indirecte definitivează competitivitatea după preţ a produselor.


La nivel de funcţiune financiară impozitele vor

influenţa asupra unor decizii în domeniul de politici contabile - metoda de calculare a uzurii, de evidenţă a stocurilor, vor determina decizii cu privire la aplicarea diferitelor modalităţi de optimizare a poverii fiscale etc.

La nivel de funcţiune personal impozitele, mai cu seamă cele directe, pot influenţa costul forţei de muncă, modalitatea de angajare a personalului (legală şi la negru) etc. De exemplu, cu cât va fi mai mare impozitul pe venit al salariatului, cu atât va fi mai mare şi aceea partea netă a venitului pe care el doreşte să o posede, reieşind din nivelul mediu de preţuri, valoarea consumului, mărimea familiei etc.

Printre avantajele mecanismului fiscal se regăseşte posibilitatea aplicării selective, adică poate fi adoptat un sistem de impozitare ce ţine cont de specificul activităţii subiectului economic (ori genul de activitate, ori scara activităţii etc). Printre neajunsurile – întârzierea administrativă şi cea funcţională, factorul politic, repercusiuni asupra activităţii economice externe etc.

La nivel de economie naţională acest mecanism îmbracă forma unei politici fiscale, care este elaborată şi implementată de către guvern. Ea, în funcţie de etapa de dezvoltare economică, poate fi sau stimulativă sau restrictivă.

Politica fiscală stimulativă prevede micşorarea poverii fiscale şi se aplică în cazul declinului economic, iar cea restrictivă constă în majorarea poverii fiscale în condiţiile unei creşteri economice însoţite de presiuni inflaţioniste.

Pentru a fi obligatorie pentru subiecţii economici politicii fiscale i se dă statut de act juridic – lege, hotărâre, regulament sau unui plan de venituri şi cheltuieli al guvernului etc. În majoritatea ţărilor legea de bază în acest sens este Codul Fiscal.

Deci, mecanismul fiscal este unul foarte important deoarece influenţează asupra tuturor laturilor activităţii unui subiect economic, posedând de calităţi atât stimulative, cât şi restrictive.

4. ANALIZA MECANISMULUI

FISCAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Actul juridic de bază ce reglementează aplicarea politicii fiscale este Codul Fiscal al Republicii Moldova, el fiind urmat de regulamente şi instrucţiuni ale autorităţilor fiscale.

Mecanismul fiscal al Republicii Moldova în actuala sa structură conţine un set de reglementări generale, valabile pentru fiecare întreprindere în parte, indiferent de genul de activitate (de exemplu,

cota impozitului, modalitatea de calcul, termenele de plată etc.) şi un set de reglementări specifice, ce se referă la un tip de întreprindere sau un gen de activitate etc - facilităţi fiscale, care au drept scop de a stimula activitatea lor.

Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova se percep astfel de impozite :

a. Impozite şi taxe de stat: impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată; accizele; taxa vamală; taxele rutiere; impozitul privat;

b. Impozite şi taxe locale: impozitul pe bunurile imobiliare; taxele pentru resursele naturale; taxa pentru amenajarea teritoriului; taxa de aplicare a simbolicii locale; alte taxe locale.

În listă e necesar de a adăuga şi impozitele sociale: contribuţii obligatorii de asigurări sociale şi medicale.

Precum s-a menţionat, impozitele pot fi clasificate în baza a mai multor criterii.

Dacă să analizăm mecanismul fiscal al Republicii Moldova, atunci putem constata că din grupul impozitelor directe fac parte: impozitul pe venit, impozitul pe bunuri imobiliare; iar la grupa celor indirecte taxa pe valoare adăugată, accizele, taxele vamale.

Impozitul pe venit pentru întreprinderile industriale este unul proporţional – 12% din venitul impozabil. Pe parcursul anilor cota impozitului pe venit a fost redusă de la 28% în anul 2001 până la 18% în anul 2005, ca apoi din anul 2008 să se aplice cota 0% pentru acele întreprinderi care îşi reinvestesc profitul net şi 15% pentru cei care nu efectuează investiţii din profituri obţinute, iar din anul 2012 cota a devenit egală cu 12% din venitul impozabil indiferent de faptul dacă se practică reinvestirea profitului sau nu.

Taxa pe valoare adăugată are mai multe cote: cota-standard - în mărime de 20% la majoritatea produselor; cote reduse - în mărime 8% pentru produse de panificaţie, lactate şi gazele naturale; cota zero – pentru operaţiuni de export; sunt şi produse scutite de această taxă.

Aceste impozite prevăd şi un şir de facilităţi, menite să stimuleze activitatea întreprinderilor industriale.

De exemplu, la capitolul impozitul pe venit: întreprinderile industriale, indiferent de genul de activitate, pentru asigurarea unei înlocuiri rapide a mijloacelor fixe (utilaje, clădiri etc.), calculă uzura lor în contabilitatea fiscală utilizând metoda accelerată – articolul 26 al Codului Fiscal.

Este prevăzută şi scutirea de la plata impozitului pe venit în cazul creşterii numărului mediu scriptic de angajaţi pentru astfel de activităţi ca - industria alimentară şi a băuturilor, fabricarea

112 Impozitele ca mecanism de reglare a activităţii economice produselor textile etc, conform articolului 24 (16) al Legii cu privire la punere în aplicare al titlului I şi II al Codului Fiscal.

Activitatea industriei uşoare se desfăşoară în prezent în baza contractelor de tip „prelucrarea în lohn”. Pentru ca ea să fie încutrajată, Codul Fiscal la capitolul taxa pe valoare adăugată prevede:

1.Conform articolului 104(g) al Codului Fiscal serviciile, prestate de către întreprinderile industriei uşoare în baza contractelor de prelucrare în lonh şi a regimului vamal de prelucrare pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, se impozitează cu cota 0% al taxei pe valoare adăugată;

2.Importul materiilor prime în baza acestor contracte sub acelaşi regim vamal conform articolului 103(2) al Codului Fiscal este scutit integral de la plata acestui impozit;

Materiile prime, altele decât cele textile, importate sub acelaşi regim vamal la fel sunt scutite integral de la plata taxei pe valoare adăugată conform articolului 103(3).

Impozitele formează partea de venituri a bugetului de stat. După valoarea şi ponderea fiecărui tip de impozit pot fi trase concluzii cu privire la rolul lui în formarea veniturilor publice şi respectiv gradul lui de influenţă asupra activităţii economice.

În baza datelor statistice disponibile, prelucrate de autori, poate fi prezentată structura impozitelor ce au fost transferate în bugetul public naţional de către întreprinderile industriei prelucrătoare, care ocupă o pondere semnificativă în volumul total al producţiei industriale – tabelul 1.

Tabelul 1. Ponderea diferitor tipuri de impozite în veniturile fiscale ale bugetului public naţional, %ю

Tipul impozitului 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Impozit pe venit, total, inclusiv: 14,6 14,8 10,2 9,8 9,0 9,1 13,8 13,2 - impozit pe venit din salarii 7,5 7,5 7,1 8,4 7,5 7,7 7,0 6,9

- impozit pe venit din activitatea de antreprenoriat

7,1 7,2 3,1 1,4 1,5 1,5 6,8 6,3

Contribuţii CNAS 24,3 23,6 25,2 28,6 26,6 25,7 24,8 24,1 Contribuţii CNAM 3,5 4,3 5,4 7,1 6,6 6,4 6,2 6,1

Impozite pe proprietate 1,5 1,2 1,2 1,3 1,2 1,1 1,0 1,0

Impozite interne pe mărfuri şi servicii 50,6 51,3 52,7 48,6 51,8 53,1 49,7 51,2

Impozite asupra comerţului internaţional şi operaţiunilor externe

5,5 4,9 5,3 4,6 4,8 4,6 4,5 4,4

Sursa: Calculat de autori în baza datelor din Anuarul statistic al Republicii Moldova.

După cum se poate de observat, o pondere semnificativă o ocupă taxa pe valoare adăugată, apoi urmează contribuţii de asigurări sociale obligatorii de stat şi impozitul pe venit.

Ponderea TVA în total venituri fiscale variază în jurul de 50%, în perioada luată în analiză. O astfel de pondere a taxei pe valoare adăugată poate fi explicată şi prin faptul unui calcul şi control relativ mai simplu a TVA faţă de cel al impozitului pe venit. Se mai poate de observat şi o corelaţie între suma acestui impozit şi valoarea producţiei fabricate sau a venitului din vânzări. Impozitul pe venit ocupă o pondere mai joasă, comparativ cu taxa pe valoare adăugată, cca. 13-14%. Ponderea impozitului pe venit din activitatea de antreprenoriat a scăzut semnificativ pe parcursul perioadei 2008-2011 din cauza introducerii cotei 0% a acestui impozit pentru acele întreprinderi care şi-au reinvestit profitul. Totuşi, o oarecare sumă a acestui impozit a fost achitată, este vorba despre acele

profituri care nu au fost investite, dar extrase ca dividende, ele fiind impozitate cu 15%.

Ponderea transferurilor la Casa Naţională de Asigurări Sociale este în jur de 24-25% pe parcursul perioade analizate, modificându-şi ponderea neuniform de la un an la altul.

Ponderea transferurilor la Compania de Asigurări în Medicină creşte pe parcursul perioadei analizate, datorită creşterii permanente a cotei acestui impozit.

În schimb cota impozitelor pe proprietate şi pentru activităţi economice externe s-a diminuat.

Determinarea doar în baza cotei impozitului pe venit a dinamicii nivelului poverii fiscale nu este posibilă. Pentru aceasta în literatura de specialitate se propune un şir de indicatori, care permit de a determina nivelul poverii fiscale, fapt ce ne indică cât de grav afectează impozitul pe venit activitatea întreprinderilor industriale – tabelul 2.


Tabelul 2. Dinamica poverii fiscale în industria prelucrătoareю

Indicatorii 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Venit din vânzări, mln.lei 21144,3 24980,1 27616,5 22207,4 26436,2 31203,6 33265,7 37144,2

Profit (pierderi) până la impozitare, mln. lei

785,1 1819,7 2134,6 11,0 1863,5 2105,6 606,3 820,7

Impozitul pe venit, mln.lei

135,0 163,7 80,8 46,8 51,3 64,9 223,6 240,7

Profit net, mln. lei 650,1 1656,0 2053,8 -35,8 1812,2 2040,7 382,7 580,0 Rata impozitului pe venit

în profitul până la impozitare, %

17,2 9,0 3,8 425,5 2,8 3,1 36,9 29,3

Rata de corelaţie între fofitul net şi profitul

brut,% 0,64 0,65 0,29 0,21 0,19 0,21 0,67 0,65

Rata impozitului pe venit în venitul din vânzări, %

0,64 0,65 0,29 0,21 0,19 0,21 0,67 0,65

Sursa: Calculat de autori în baza datelor http://www.mf.gov.md/actdoc

Rata impozitului pe venit – se calculă ca raportul între impozitul pe venit şi profitul până la impozitare;

Rata de corelaţie – se calculă ca raportul între profitul net şi profitul până la impozitare;

Rata impozitului pe venit în venitul din vânzări – ca raportul între impozitul pe venit şi venitul din vânzări.

Pe parcursul ultimilor opt ani povara fiscală suportată de agenţii economici are valori alternative. În perioada 2008-2011 observăm că toţi cei trei indicatori cunosc o îmbunătăţire, ceea ce ne vorbeşte despre scăderea poverii fiscale. Aceasta s-a datorat în urma implementării cotei „0” pentru profitul reinvestit. În 2012 povara fiscală pentru întreprinderile prelucrătoare creşte brusc, întrecând chiar cotele de până la 2008, când a fost introdus regimul special. Deşi, în 2013 observăm o diminuare a poverii fiscale faţă de 2012, ea rămâne, totuşi, superioară faţă de perioada predecesoare introducerii regimului fiscal special. În perioada analizată venitul din vânzări a crescut cu 75%, iar impozitul pe venit a crescut cu 78%.

Considerăm că mecanismul fiscal în actuala sa structură poate fi considerat ca unul care nu stimulează activitatea întreprinderilor din industria prelucrătoare. Pentru a stimula procesul investiţional şi a lărgi potenţialul de export a ţării noastre, Guvernul trebuie să ia măsuri în vederea diminuării poverii fiscale în această ramură prin introducerea unor subvenţii, credite bancare la rate reduse şi privilegii fiscale.

CONCLUZII Eficacitatea politicii fiscale se manifestă prin

consecinţele ei asupra activităţii economice. Mecanismul fiscal este un mecanism cu un potenţial înalt de aplicare diferenţiată, adică care permite de a stimula activitatea diferitor activităţi separat una de cealaltă. Micşorarea poverii fiscale pe fundalul majorării volumului de producţie industriale poate fi considerată ca un compromis reuşit între funcţia fiscală şi stimulativă a acestui mecanism. Creşterea poverii fiscale din ultimii doi ani în industria prelucrătoare este un semnal spre autorităţi pentru a reacţiona în această ramură.

Bibliografie

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova №1163-XIII din 27 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Anuarul statistic al Republicii Moldova. Ediţia 2014, Chişinău, Biroul Naţional de Statistică. 3. Chirca S.I. Mecanisme economice. Bucureşti, Editura Economică, 1997, p. 13-49. 4. Secrieru A. Finanţele publice. Chişinău, Epigraf, 2004, p.228-258. 5. Smit A. Avuţia naţiunilor. Chişinău, Editura Universitas, 1992. 6. Keynes J.M. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor. Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970. 7. Ricardo D. Principiile economiei politice şi impozitării. Chişinău, Universitas 1993.


114 Uniunea Europeană versus Uniunea Economică Euroasiatică – analiza comparativă din prisma…

UNIUNEA EUROPEANĂ VERSUS UNIUNEA ECONOMICĂ

EUROASIATICĂ – ANALIZA COMPARATIVĂ DIN PRISMA UNIUNII VAMALE

V. Bârdan

Universitatea Tehnică a Moldovei În condiţiile internaţionalizării economiei

mondiale creşte dependenţa dezvoltării economiilor naţionale de factorii externi. Această afirmaţie este confirmată de creşterea volumelor de mărfuri tranzacţionate, creşterea investiţiilor de capital din afara ţărilor, activizarea migraţiei forţei de muncă etc. Evident aceste fenomene se datorează faptului că factorii externi diminuează, sau chiar contribuie la dispariţia contradicţiilor din economiile naţionale permiţând de a combina mult mai raţional posibilităţile interne şi externe pentru o eficientizare a activităţii economice. Acestea din urmă duc la aprofundarea diviziunii internaţionale a muncii şi creşterea interdependenţei economice a economiilor naţionale, care depăşesc frontierele teritoriilor naţionale devenind tot mai deschise. Drept urmare apar diverse relaţii economice stabile (în primul rând de producţie, financiare, comerciale etc.), care fac ca procesul de reproducţie să fie scos în afara economiilor naţionale şi, ca rezultat, interpătrunderea cu factorii de producţie a altor economii permiţând sporirea eficacităţii economice.

Am ales pentru acest studiu etapa de integrare a Uniunii Vamale din următoarele considerente:

1. Republica Moldova se află la interferenţa intereselor geoeconomice şi geopolitice ale acestor două Uniuni (menţionate mai sus);

2. Analiza acestor două formaţiuni la etapa de Uniuni Vamale a fost aleasă deoarece anume de la această etapă se încep a resimţi efectele de la integrare economică interstatală;

3. O analiză la etapa de Piaţă comună (Spaţiu Economic Unic) sau Uniune economică, a nou createi Uniuni Economice Euroasiatice (UEE), ar fi puţin concludentă deoarece istoricul scurt al acestor formaţiuni nu oferă suficientă informaţie statistică, pentru o veritabilă analiză şi prognoză;

4. Populaţia şi autorităţile moldoveneşti trebuie să fie bine informate, să facă o alegere istorică corectă a vectorului extern de dezvoltare şi să pornească sigur, rapid şi ireversibil pe cale integrării.

Abordări conceptuale. Conform definiţiilor clasice o Uniune Vamală (UV) reprezintă un spaţiu economic ai cărui membri se angajează reciproc să nu impună niciun fel de taxe vamale sau echivalente şi nicio restricţie cantitativă, aplicând un tarif vamal

extern şi o politică comercială comună faţă de ţările terţe. Uniunea Vamală constituie cheia de boltă a tuturor formelor de integrare economică, pasul iniţial, sine qua non integrării economice.

În cazul acestei uniuni, toate obstacolele din calea liberei circulaţii a mărfurilor între ţările participante sunt eliminate. În plus, se elaborează şi se pune în aplicare un tarif vamal comun faţă de terţi, care se aplică în acelaşi timp cu solicitarea certificatelor de origine la graniţele interne comune, care se mai păstrează. Odată ce un produs a fost admis în interiorul uniunii vamale, el poate circula liber şi nestingherit. Totodată, începe un proces treptat de uniformizare a legislaţiei vamale. În plus, factorii de producţie (forţa de muncă şi capitalurile) încep să circule fără restricţii în interiorul uniunii [1, p. 13].

Această formă integraţionistă este a două (după zona de liber schimb) în ordinea integrării economice dintre state (după Béla Alexander Balassa), urmată de Piaţa Comună (sau Spaţiul Economic Unic), Uniunea Economică şi Uniunea Politică.

După unii autori Uniunile Vamale pot căpăta următoarele forme:

- uniune vamală perfectă – o uniune teritorială între ţări ale cărei vamă este suprimată, iar schimburile cu ţările terţe se fac pe baza unui tarif şi a unei legislaţii vamale comune;

- uniune vamală imperfectă – ţările componente îşi păstrează independenţa lor tarifară, dar, îşi acordă totuşi pentru schimburi importante, diverse avantaje. Există însă bariere vamale exterioare comune, la graniţele faţă de terţi;

- uniune vamală cu tarife preferenţiale – instituirea unui regim reciproc de preferinţe pentru anumite produse în cadrul uniunii.

Aspecte istorice. Primele UV din lume au apărut încă din secolul al XVII-lea, în Franţa, unde Colbert a reuşit să realizeze o uniune vamală internă, suprimând barierele care despărţeau cele 12 provincii. Prima uniune vamală (Zollverein) a fost înfiinţată în anul 1834 prin ridicarea barierelor vamale, iniţial între 18 state prusace, al căror număr a fost extins ulterior la 39. În timp, această uniune vamală s-a transformat într-o comunitate economică confederativă care, alături de transformările de natură politică, a condus la formarea, în 1871, a

Uniunea Europeană versus Uniunea Economică Euroasiatică – analiza comparativă din prisma… 115

statului german. În spaţiul românesc, Ion Ghica a susţinut necesitatea unei uniuni vamale între cele două provincii româneşti, Moldova şi Muntenia, în scopul facilitării schimburilor comerciale ale acestora. Uniunea Vamală respectivă s-a înfăptuit odată cu unirea Principatelor Române.

În ajunul celui de-al doilea război mondial funcţionau peste 15 Uniuni Vamale. Datorită faptului că la acel moment rolul economiei mondiale, în comparaţie cu cel al economiilor naţionale, nu era mare, aceste uniuni vamale nu au avut o importanţă deosebită şi nu pretindeau la transformarea lor în altceva.

Factorii ce detrmină crearea unei UV. Uniunea Vamală reprezintă o instituţie relativ tânără în dreptul internaţional. Aceasta este cunoscută din secolul al XIX-lea şi s-a dezvoltat pe fundalul unor curente contradictorii în politica economică a statului – protecţionismul şi liberalismul comercial. Pe lângă înţelesul de Uniune Vamală, ca o formaţiune cu caracter economico-comercial a statelor, acestea pot fi analizate într-un plan mai extins ca pe un mijloc de atingere a unor scopuri politice, ceea ce este şi firesc, deoarece relaţiile dintre state presupun nişte relaţii politice şi de putere.

Crearea unei UV solicită eforturi considerabile în coordonarea politicii economice de aceea nu toate zonele liberului schimb „se maturizează” până la uniunea vamală.

Printre factorii determinanţi ai procesului integraţionist putem menţiona:

1. Nivelul apropiat al dezvoltării economice şi al gradului de maturitate a economiei de piaţă a ţărilor integrate. În primul rând, este nevoie de un nivel similar de dezvoltare economică a statelor ce doresc să se integreze. De regulă, integrarea economică interstatală apare fie între statele dezvoltate industrial, fie între statele în curs de dezvoltare. Unirea într-un bloc integraţionist a statelor cu diferite niveluri de dezvoltare se întâlneşte destul de rar, iar astfel de situaţii au, de regulă, substrat politic (ex: în blocul CAER unirea statelor dezvoltate industrial din Estul Europei – cum ar fi RDG şi Cehoslovacia – cu statele agrare din Asia ca Mongolia şi Vietnam) şi se sfârşeşte cu destrămarea. Mult mai stabilă este integrarea dintre statele înalt dezvoltate cu statele recent industrializate (SUA şi Mexic în Acordul de Liber Schimb din America de Nord (NAFTA), şi Japonia cu Malaiezia în Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC).

Integrarea economică are menirea de a rezolva o serie de probleme concrete, care stau în faţa statelor ce se integrează. Probabil, din această cauză, unele state, a căror sarcină de bază este crearea fundamentelor economiei de piaţă, nu se pot integra

cu statele a cărora piaţă a atins un aşa nivel de dezvoltare, încât necesită introducerea unei monede comune. La fel şi statele a căror sarcina de bază constă în asigurarea populaţiei cu alimente şi apă nu se pot integra cu ţările care discută libera deplasare a capitalurilor între state.

2. Existenţa unor probleme comune ale statelor membre (comerciale, financiare, ecologice, militare, politice etc.). Toate ţările participante trebuie să fie apropiate după nivelul de dezvoltare economică şi orânduirea social-politică, dar să aibă şi un nivel înalt de dezvoltare a economiei. Deoarece efectul economiei de scară se observă evident, în special, în ramurile înalt tehnologizate. Anume din această cauză, în primul rând, organizaţiile integraţioniste au succes în statele „nuclee” înalt dezvoltate, pe când uniunile „periferice” sunt instabile. Statele slab dezvoltate sunt interesate de a contacta economic cu statele mai puternic dezvoltate, decât cu state asemănătoare lor. Un rol nu mai puţin important îl are cultura pe care Samuel Huntington o prezintă drept o forţă care uneşte şi divide în acelaşi timp. În consecinţă, ţările cu afinităţi culturale cooperează şi economic şi politic, iar organizaţiile internaţionale cum ar fi UE, formate din state cu trăsături culturale comune, au mai mult succes decât cele care încearcă să transcendă culturile.

3. Prezenţa hotarelor comune, proximitatea geografică, legăturile economice, tradiţiile istorice ale relaţiilor economice. Este necesar ca statele ce se integrează să fie într-o proximitate geografică, în cea mai mare parte să aibă frontiere comune şi să aibă relaţii economice stabilite istoric. Majoritatea formaţiunilor integraţioniste ale lumii au început de la câteva ţări vecine, situate pe un continent, şi într-o nemijlocită apropiere una de alta, care aveau căi de transport comune şi, adeseori, care vorbeau o singură limbă. La grupul iniţial de state, statele-nucleu, treptat au aderat şi alte state vecine. Paul Krugman apreciază că proximitatea geografică dă naştere unor blocuri comerciale „naturale” create între parteneri care derulează între ei o parte semnificativă din fluxurile lor comerciale.

4. Voinţa politică a populaţiei. Unirea statelor membre trebuie să fie benevolă şi multilateral avantajoasă. Pentru păstrarea echităţii între ele, este de dorit să existe un anumit echilibru de forţe. Astfel, în UE există patru lideri mari (Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia), de aceea partenerii mai slabi (de exemplu, Spania sau Belgia) în situaţii de dispută îşi pot susţine poziţia politică alegând la care lideri puternici le este mai comod să se alinieze. Mai puţin stabilă este situaţia în cadrul NAFTA şi Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), unde una din puteri (în primul caz SUA, iar în al doilea - Rusia)

116 Uniunea Europeană versus Uniunea Economică Euroasiatică – analiza comparativă din prisma…

depăşesc, după puterea economică şi politică, toţi ceilalţi parteneri luaţi împreună.

5. Efectul demonstrativ. Principalele implicaţii ale integrării economice internaţionale constau în faptul că în statele care au constituit formaţiunile integraţioniste au loc schimbări economice pozitive (accelerarea tempourilor de creştere economică, reducerea inflaţiei, creşterea ratei angajaţilor etc.), fapt care exercită o anumită influenţă psihologică asupra statelor, care, evident, urmăresc schimbările ce au loc. Acest efect de demonstrare s-a manifestat cel mai pronunţat în cazul statelor din fosta zonă de circulaţie a rublei, care îşi doreau cel mai mult să devină state membre ale UE, cu toate că nu corespundeau nici măcar unei premise macroeconomice serioase.

6. Efectul domino. Un alt efect ce survine în urma integrării este aşa-numitul efect domino. După ce majoritatea statelor dintr-o regiune sau alta au devenit membre ale unei organizaţii integraţioniste, restul statelor, rămase în afara acesteia, numaidecât vor întâmpina o serie de dificultăţi legate de reorientarea relaţiilor economice. Acestea adeseori duc la reducerea comerţului statului care a rămas în afara formaţiunii integraţioniste. Multe state, chiar dacă nici nu au vreun interes primar de integrare, îşi exprimă dorinţa de a se încadra în procesele de integrare numai din teama ca să nu rămână în afara acesteia. Prin aceasta şi se explică, în mare parte, încheierea în grabă a acordurilor comerciale dintre multe state latinoamericane cu Mexicul, după intrarea acesteia în zona liberului schimb NAFTA.

Comparaţie succintă a UE şi a UEE în calitate de Uniuni Vamale.

Uniunea Vamală din spaţiul actualei Uniuni Europene a fost concepută prin Tratatul de la Roma din 1957 şi a fost realizată la 1 iulie 1968 (cu 18 luni înainte de termenul preconizat). La fiecare extindere a UE, noile ţări au aderat şi la uniunea vamală, armonizându-şi legislaţia naţională cu prevederile Codului vamal.

Actualmente operaţiunile vamale din UE vizează circa 16% din comerţul mondial - importuri şi exporturi de peste 3 400 de miliarde de euro anual. Este o sarcină dificilă: în medie, în fiecare minut, sunt importate sau exportate 4 200 de tone de mărfuri, sunt prelucrate peste 500 de declaraţii vamale şi sunt reţinute circa 70 de bunuri contrafăcute şi piratate. Pe măsură ce comerţul mondial se intensifică, o varietate tot mai mare de mărfuri sunt puse în circulaţie. Coordonarea la nivelul UE ajută autorităţile vamale să ţină pasul cu această evoluţie.

În prezent, pentru aproape trei sferturi din importurile către UE nu se plăitesc taxe sau se plătesc

taxe reduse (nivelul mediu este de numai 1,2%), cu toate că colectarea taxelor la import nu mai reprezintă cea mai importantă sarcină a serviciilor vamale. În 2013 au fost strânse 22 de miliarde de euro din taxe vamale. Statele membre reţin 25% pentru a acoperi costurile de colectare, însă 16,3 miliarde de euro au revenit UE, reprezentând aproximativ 13% din bugetul Uniunii. Taxele vamale reprezintă o parte semnificativă din resursele proprii „tradiţionale” ale UE, alături de prelevările agricole şi cotizaţiile pentru zahăr. Deoarece rezultă direct din aplicarea politicilor comune, acest venit este considerat venit al UE şi nu „contribuţie naţională”. Acest aspect este important, întrucât cel care plăteşte taxe vamale nu este neapărat rezident al statului membru care le colectează. De aceea, este dificil să se aplice o colectare echitabilă, pe bază naţională.

În spaţiul post sovietic la 1 ianuarie 2010 a fost creată Uniunea Vamală Euroasiatică (în componenţa Belarusi, Rusia şi Kazahstan), din 1 iulie 2010 pe teritoriul Federaţiei Ruse şi a Kazahstanului a intrat în vigoare Codul vamal al acestei UVE (cu instituirea unui tarif vamal comun la peste 11 mii de produse), iar din 6 iulie 2010 şi pe teritoriul Belarusului. Din 1 iulie 2011 controlul vamal dintre aceste state a fost abolit şi a fost transferat la frontierele externe ale acestei UV.

Din 2014 membre a UVE şi al Spaţiului Economic Unic (creat în 2012) au devenit Armenia şi Kyrgyzstan. În conformitate cu angajamentele asumate prin semnarea Tratatului internaţional de constituire a Uninii Vamale şi al Spaţiului Economic Unic din suma importurilor, taxele vamale se v-or distribui în bugetele statelor după cum urmează: în bugetul Rusiei – 85,33%, a Kazahstanului – 7,11%, a Belarusului – 4,55%, a Kyrgyzstanului – 1,9% şi a Armeniei – 1,11%.

Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht (la 1 noiembrie 1993) s-a instituit actuala Uniune Europeană şi trecerea la o nouă etapă a integrării – cea de Uniune Economică şi Monetară, cu introducerea ulterioară a monedei unice – euro (începând cu 1 ianuarie 1999), care este comună pentru 19 state, de rând cu aceasta mai circulă 9 valute, monedele naţionale ale statelor ce nu fac parte din eurozonă.

Actualmente UE ocupă o suprafaţă de 4,3 mil. km2 (locul 7 în lume) şi o populaţie de circa 507 mil. locuitori (locul 3 în lume). PIB-ul nominal comunitar constituia în 2013 – 17,5 trilioane de dolari (conform datelor FMI) sau 17,96 trilioane de dolari (conform datelor BM) (locul 1 în lume), iar PIB-ul mediu la un locuitor constituie 33 131 dolari.

La data de 29 mai 2014, Rusia, Belarusi şi Kazahstan au semnat Tratatul pentru constituirea

Uniunea Europeană versus Uniunea Economică Euroasiatică – analiza comparativă din prisma… 117

Uniunii Economice Eurasiatice, organizaţia începând să funcţioneze la 1 ianuarie 2015. La 2 ianuarie 2015 la această uniune a aderat Armenia, iar de la 29 mai 2015 urmează să adere şi Kyrgyzstanul.

Crearea UEE şi-a propus realizarea unui nivel ridicat de integrare. Cele trei ţări şi-au asumat astfel obligaţii pentru garantarea circulaţiei libere a mărfurilor, serviciilor, capitalului, forţei de muncă, precum şi pentru crearea unor politici comune în domeniile energiei, industriei, agriculturii şi transporturilor.

UEE ocupă o suprafaţă de 20,2 mil. km2 (15% din suprafaţa uscatului Globului sau locul 8 în lume), o populaţie de 176,3 mil. locutori şi un PIB sumar, al actualelor 4 state, de 4,077 trilioane de dolari (conform estimărilor FMI) sau 4,046 trilioane de dolari (conform estimărilor Băncii Mondiale). PIB-ul mediu la un locuitor constituie 22 267 dolari.

Există probabilitatea ca la această Uniune să adere şi Tadjikistanul [3]. Afirmaţiile precum că în scurt timp Israelul, India, Turcia, Vietnam şi Uzbekistan ar putea deveni membri ale acestei Uniuni, considerăm că sunt doar speculaţii deoarece:

1. Este un spaţiu geografic ce nu împărtăşeşte suficient valorile şi tradiţiile democratice;

2. Nou-creata UEE s-a „copt” mult prea în „grabă” (s-a ajuns la crearea UVE de la „înmugurirea” (semnarea acordului de constituire) din 2007 până la realizarea acesteia în 2010, pe când în spaţiul UE din 1958 până la 01.07.1968; la crearea Spaţiului Economic Unic s-a ajuns în 2012, pe când în Europa de Vest – din 1968, până în 1993), iar o astfel de grabă nu permite o maturizare suficientă a sistemului instituţional, o implementare eficientă a acordurilor semnate etc.

3. Nu au rădăcini istorice şi culturale comune, relaţii economice de durată, la multe state le lipsesc frontierele comune, au nivele diferite de dezvoltare economică etc.;

4. Există suficiente divergenţe pe interior, care urmează să fie soluţionate un timp îndelungat (ex: comerţul reciproc între Kazahstan şi principalii săi parteneri – Rusia şi Belarusi, în anul 2014, a scăzut cu 19,3%, faţă de 2013, exporturile au scăzut cu 12,1%, iar importurile – cu 21,7%);

5. Costurile anuale suportate de Federaţia Rusă pentru integrarea Belarusului, Kazahstanului, Armeniei şi Kyrgyzstanului sunt enorme constituind circa 5,2 miliarde de dolari, ceia ce pentru o perspectivă apropiată este o povară greu de suportat. Astfel prin neaplicarea principiului solidarităţii financiare (frecvent în UE) considerăm că suportul unilateral ar putea fi făcută nedezinteresat;

6. Turcia, la fel ca şi Andorra, Monaco şi San Marino, are semnat acord de UV cu UE în comerţul

cu produse industriale şi produse agricole procesate, iar un stat nu poate fi concomitent membru a două UV. Spaţiul actual al UEE ar putea fi folosit de Turcia doar în scopul extinderii pieţii de desfacere a unei economii ce realizează tempouri mari de creştere şi poate să accedă la resurse energetice mai ieftine etc.

La moment în calitate de monede utilizate în tranzacţiile economice ale acestor ţări sunt folosite: dramul armean, rubla bielorusă, tengheul kazah şi rubla rusească, cu toate că pentru combustibili achitările se fac în dolari şi euro. După renunţarea la aceste monede, pe care se preconizează de o realizat către anul 2016, locul acestora în proporţie de 90% îi va reveni rublei ruseşti. Către anul 2025 UEE intenţionează să introducă moneda unică – altyni („aur” – din limba kazahă), cu toate că în ultima perioadă se înceacă a forţa termenii.

Relaţiile comerciale ale Republicii Moldova cu ambele uniuni în anul 2014 sunt prezentate succint în tabelul de mai jos.

Tabelul 1. Comerţul exterior al RM în 2014.

Statele UE Statele CSI 2014 în %

faţă de 2013

2014 în % faţă de 2013

Structura exporturilor

53,3% 109,6 31,4% 79,7

Structura importurilor

48,3% 103,9 27,3% 86,7

Export total (mil. $)

1246,0 109,6 735,6 79,7

Import total (mil. $)

2567,7 103,9 1449,3 86,7

Sursa: [5]

Bibliografie

1. Bârdan V. Integrare economică şi economie europeană (Note de curs). – Chişinău: Editura „Tehnica-UTM” 2014, 344 p.; ISBN 978-9975-45-333-2. 2. Molle W. Economia integrării europene. Teorie, practică, politici. – Chişinău: Editura „Epigraf” 2009, 496 p.; ISBN 978-9975-947-63-3; 3. Zaharia R., Brăilean T. Uniunea Europeană şi economia globală - suport de curs, Centrul de Studii Europene, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi. 4. www.eaunion.org (vizitat 21.03.2015) 5. www.statistica.md (vizitat 23.03.2015)


Modelarea controlului sigur al mobilităţii nodurilor senzoriale prin reţele Petri hibride stocastice

18

MODELAREA CONTROLULUI SIGUR AL MOBILITĂŢII NODURILOR SENZORIALE PRIN REŢELE PETRI HIBRIDE STOCASTICE

E. Guţuleac, dr. hab., I. Gîrleanu, drd.


INTRODUCERE

Progresele recente în domeniul sistemelor cu microprocesoare, roboţilor mobili şi a comunica-ţiilor fără fir (wireless) au permis dezvoltarea reţelelor cu noduri mobile de senzori (ReSM) ce au mici costuri [1, 5, 11]. În prezent, există mai multe aplicaţii ale ReSM, mai ales, în situaţii emergente [2, 11]. Cu toate acestea, din cauza mediilor potenţial dure, nesigure şi dinamice, împreună cu o sursă de energie electrică şi lăţime de bandă limitată, proiectarea şi realizarea ReSM se confruntă cu încă o mulţime de provocări tehnice de poziţionare, durată de viaţă, rutare a pachetelor de date, securitate, precum şi cu probleme de control sigur al mobilităţii nodurilor senzoriale [7, 10, 12].

Modelarea formală şi tehnicile de verificare sunt utilizate pe scară largă la proiectarea şi analiza mai multor tipuri de sisteme cu procese discret-continue, în baza verificării cărora se pot identifica lacunele de proiectare la stadiul incipient al ciclului lor de viaţă. Ca rezultat, aceste probleme pot fi eli-minate mai devreme, iar costurile de depanare, întreţinere şi mentenanţă pot fi reduse semnificativ.

Unul dintre cele mai răspândite formalisme moderne, folosite pentru modelarea şi analiza sistemelor paralele/distribuite cu procese discret-continue, sunt reţelele Petri (RP) şi reţelele Petri hibride stocastice (RPHS) de diferite extensii [3, 4].

Actualmente, în literatura de specialitate există doar câteva modele formale de verificare şi analiză a reţelelor de senzori imobile [ 6, 8].

În lucrarea de faţă este propus un cadru unificator util pentru modelarea şi analiza controlului sigur al mobilităţii nodurilor senzoriale ale ReSM complexe, orientate pe o descriere adecvată a stărilor discret-continue ale acestora şi a regulilor de evoluţie pentru actualizarea stării curente stabilite prin modele de RPHS. Reprezentarea grafică a acestor tip de modele, precum şi fundamentarea lor matematică sunt bine potrivite pentru a reprezenta evolutia stărilor fiecărui nod senzorial mobil ( ,iNSM sni ,...,1 )

şi interactţiunea dintre aceştea. De asemenea, un avantaj important al demersului propus constă în faptul că modelul RPHS este foarte concis şi

flexibil, deoarece mai multe dintre variabilele sale sunt parametrizate ce pot lua valori alternative dependente de marcajul curent.

1. REŢELE PETRI HIBRIDE STOCASTICE

Reţelele Petri hibride stocastice (RPHS)

introduse în [3] permit modelarea, verificarea şi evaluarea performanţelor proceselor de calcul cu evenimente discret-continue.

Particularităţile RPHS constau în faptul că atât mulţimea locaţiilor P constituie o partiţie

cd PPP , cd PP , unde dP este mulţimea

locaţiilor discrete şi cP este mulţimea locaţiilor

continue (buffere), cât şi mulţimea tranziţiilor temporizate T constituie o partiţie cd TTT ,

cd TT , unde dT este mulţimea tranziţiilor

discrete şi cT este mulţimea tranziţiilor continue,

care fiind validate ele îşi schimbă in mod continuu cu viteza ),( xMV k

nivelul de fluid al bufferelor

incidente cu tranziţia continuă ck Tu respectivă.

Locaţiile discrete pot conţine un număr întreg de jetoane, iar locaţiile continue pot conţine o cantitate (mărime reală) de fluid. Locaţiile discrete sunt reprezentate grafic prin cerculeţe simple, iar cele continue prin două cerculeţe concentrice. Tranziţiile discrete temporizate T (immediate

0T ) sunt repre-

zentate prin bare negre groase (subţiri),

0TTTd , 0TT iar cele continue prin

dreptunghiuri mici. Marcajul curent ),( xM

al RPHS este vectorul coloană ce redă distribuţia comună a jetoanelor în locaţiile discrete şi a nivelurilor de fluide în buffere. Partea discretă a acestui marcaj este reprezentată de vectorul

),( dii PpmM ce conţine un număr întreg

pozitiv de jetoane INpMm ii )( în locaţiile

discrete ip , iar ),( ckk Pbxx este vectorul de

marcare continue a bufferelor în care

IRxk reprezintă nivelul de fluid în buferul

ck Pb , care este o mărime reală pozitivă sau

Modelarea controlului sigur al mobilităţii nodurilor senzoriale prin reţele Petri hibride stocastice 19

negativă. Jetoanele discrete sunt deplasate în conformitate cu regulile de declanşare ale tranziţiilor imediate

0Tt j şi a celor temporizate

Tqk , prin arce discrete.

Reprezentarea grafică a tuturor primitivelor RPHS este dată în figura 1.

Duratele de declanşare ale tranziţiilor

temporizate sunt definite de ratele instantanee de declanşare ),,( xMq

, care pot depinde de marcajul curent al reţelei. Niveluri de fluid în buffere sunt

schimbate fie prin tranziţii continue ju în funcţie de

viteza lor de declanşare ),,( xMuv

, care poate depinde de marcajul curent al reţelei, sau pot fi stabilite direct de un arc de setare la o anumită valoare, atunci când o tranziţie se va declanşa. Arcele inhibitoare (arcele test) dezactivează (validează) o tranziţie atunci când un anumit număr de jetoane sau o anumită cantitate de fluid este prezentă într-o locaţie discretă sau continue[3].

În figura 2 sunt reprezentate opţiunile posibile de conectare a locaţiilor discrete şi continue prin arce admisibile ale reţelei RPHS cu tranziţiile discrete şi continue respective.

Principalele atribute cantitative ale RPHS, funcţie de marcajul curent, sunt :

- ponderile arcelor directe, inhibitoare şi test respectiv discrete şi continuie ),( xMW

; - capacitatea locaţiilor discrete astfel, încât

di Pp aceasta este redată de două mărimi:

capacitatea minimă min

ipK şi cea maximă max

ipK ,

maxmin0ii pp KK de jetoane care poate să se afle

în locaţia discretă ip . Implicit, 0min ipK , iar

max

ipK este nelimitată;

- capacitatea locaţiilor continue, astfel încât pentru orice lb aceasta este redată de două mărimi:

capacitatea minimă minlx (poate fi o mărime negativă)

şi cea maximă maxlx , maxmin

ll xx , de

fluid care poate să se afle în bufferul lb . Implicit,

0min lx , iar maxlx este nelimitată;

- funcţia de gardă, care pentru orice tranziţie discretă sau continue },,{ uqt determină o

funcţie Booleană ),,( xMg în marcajul curent.

Dacă tranziţia este validată de marcajul curent relativ la arce şi ),,( xMg

are valoarea ’true’,

atunci tranziţia rămâne validată şi, eventual, ea poate fi declanşată, iar dacă ea are valoarea ’false’ - această tranziţie nu mai este validată. Implicit,

),,( xMg =’true’;

- priorităţile dinamice Pri(0T )>Pri( T ) de

declanşare ale tranziţiilor validate de marcajul curent. Implicit, priorităţile nemenţionate ale unor tranziţii sunt considerate nule;

- ratele de declanşare ),,( xMq ale

tranziţiilor discrete temporizate, validate de marcajul curent, adică rata de declanşare este parametrul legii exponenţial-negative;

- viteza ponderată de declanşare ),,( xMt a

tranziţiei discrete imediate, după care este

Figura 1. Primitivele unei reţele RPHS.

Figura 2. Conectările posibile ale arcelor RPHS cu tranziţiile discrete şi continue.


20

determinată probabilitatea de declanşare a acestei tranziţii validate de marcajul curent;

- viteza ),,( xMuv

de declanşare a tranzi-ţiilor continue. Această funcţie determină rata fluidului transmis prin arcele ce leagă tranziţiile continue cu locaţiile continue respective ale reţelei;

Definirea detaliată a RPHS, regulile de validare şi declanşare ale tranziţiilor discrete şi continuie de către marcajul curent sunt prezentate în [3].

2. EXPRESII DESCIPTIVE RPHS

Pentru a reda proprietăţi compoziţionale modelelor de reţele RPHS, în mod similar cu noţiunea de pixel, in [3] este introdusă noţiunea de dexel (descriptive expression element) şi un set de operaţii compoziţionale cu atribute respective care permit de a construi expresii descriptive, care sunt mapate direct in modelul specificat de utilizator.

În scopul de a facilita expunerea lucrării date, prezentăm succint doar unele operaţii compozi-ţionale. Mai detaliat cititorul poate consulta lucrările [3, 4].

Un dexel hibrid bHDE al reţelei subiacente RPHS este redat de expresia:

k

k

k

k

iij

j

j

j zgiiikh

izg WWymbHDE

|],[| 0 ,

unde }~

,,,~,,{ bbbpppy

este simbolul-locaţie

care reprezintă locaţia discretă p sau continuă

b incidentă la tranziţia },,{ uqtz

, care este

simbolul-tranziţie discretă imediată t , temporizată q sau continuă u , ce determină respectiv tipul de

arc ({ bp, arc normal, bp, arc inhibitor,

bp~

,~ arc test }) cu ponderea respectivă iW

incident inainte la tranziţia kz| :

)},(),,(),,({Pr ikikiki yzTestyzInhyzeW

,

iar )},({ iji yzPostW

este ponderea arcului

normal ce iese din tranziţiajz| şi intră în locaţia iy

.

Atributele locaţiei iy

sunt, respectiv: im0 -

marcajul iniţial; ik - capacităţile locaţiei; i -

eticheta locaţiei ce redă tipul de condiţii. Atributele tranziţiilor jz

şi kz

sunt, respectiv: jg şi kg -

funcţia de gardă; j şi

k - funcţia de prioritate;

j şi k - eticheta ce redă tipul de acţiune sau

activitate. Unele atribute pot fi omise, fiind considerate ca implicit date, de exemplu: 00 im ;

0min ipK , iar max

ipK este considerată ca fiind

nelimitată. În cazul în care 1 ii WW paranteza

pătrată se va omite. Maparea unor derivative ale bHDE pentru

partea discretă a RPHS este prezentată în figura 3. Cu ajutorul diferitor derivative ale bHDE şi

operaţii compoziţionale unare şi/sau binare, folosind un raţionament adecvat ce redă interac-ţiunea condiţiilor şi evenimentelor sistemului specificat, putem compune expresii descriptive ale modelelor RPHS (sub)sistemelor considerate.

O expresie descriptivă (DE) a unei reţele S

tip RPHS este:

DE :: = bDE | DEiDEj | DE ,

unde reprezintă operatorul unei operaţii binare, iar reprezintă operatorul unei operaţii unare.

Implicit, la aplicarea acestor operaţii, locaţiile şi tranziţiile ce au acelaşi nume se vor contopi în mod respectiv. Într-o DE, orice simbol-locaţie sau simbol-tranziţie poate fi folosit în orice ordine de mai multe ori. Astfel, se va subînţelege că în reţele RPHS respective, redate de expresia DE, aceleaşi locaţii (tranziţii), cu acelaşi simbol vor fi contopite într-un singur simbol-locaţie (simbol-tranziţie). Ca rezultat al aplicării acestor operaţii compoziţionale, obţinem o nouă clasă de subreţele Ni, interco-nectarea cărora, conform DE, va determina reţeaua

S rezultantă, redată de această expresie. Redăm în continuare unele operaţii compo-

ziţionale ce vor fi aplicate în această lucrare:

Operaţia Inhibiţie, redată de operatorul “ ip ”, este o operaţie unară. Ea descrie faptul că la

ocurenţa pre-condiţiiei ip , nu mai poate avea loc

ocurenţa evenimentului specificat. Acestei operaţii îi corespunde dexel-ul k

k

k

k

iitgii

ki WpmDE |][1 0

ce redă o reţea primitivă, constituită din locaţia ip

şi arcul inhibitor ce duce din această locaţie în tranziţia

kt , cu atributele respective, legată de

declanşarea evenimentului specificat.

k

k

k

k

iij

j

j

j tgiiik

itg WWpm |],[| 0

j

jg jt

j iW

iWip

im0

ik ik

kg

k

kt

Figura 3. Maparea unor derivative ale bHDE pentru partea discretă a RPHS.


Operaţia Test unară cu operatorul “ ip~ ”,

descrie o buclă a reţelei impure, redată de j

jtiii WpmDE |][~2 0 , care reprezintă arcul test.

Operaţia Sincronizare, redată de operatorul “” sau “ ”, este o operaţie binară comutativă, asociativă şi reflexivă ce descrie sincronizarea pre-condiţiilor legate cu ji tp , ale unui eveniment jt ,

apariţia căruia va avea loc numai atunci, când concomitent aceste pre-condiţii sunt verificate, fiind descrise de DE3:

j

j

npp

tnn

K

n

KWymWymDE |)][...][(3 01101

1

j

j

ip

tii

K

i

n

i

Wym |)][( 01

.

Operaţia Secvenţialitate, redată de operatorul ”|”, este o operaţie binară ce determină logica “cauză-consecinţă” a relaţiei dintre două stări locale ip (pre-condiţie) şi kp (post-condiţie),

determinată de acţiunea jt . Această operaţia,

exprimată de expresia DE4, este asociativă, reflexivă şi tranzitivă, însă necomutativă:

][|][4 00 kkktiii WpmWpmDE j

j

][|][ 00 iiitkkk WpmWpm j

j

.

Modelarea operaţiei ”iteraţie” poate fi redată prin contopirea locaţiilor de la începutul expresiei cu cea de la sfârşitul ei care au acelaşi nume (operaţia ”închidere”).

Operaţia AND-Split sau Fork, redată de operatorul “ ” sau “;” , descrie faptul că la apariţia unui eveniment specificat jt se vor produce conco-

mitent două sau mai multe post-condiţii. Aceasta operaţie binară, fiind comutativă, asociativă şi reflexivă, este redată de următoarea expresia DE5:

)][...][(|5 01101 nnnt WpmWpmDE j

j

)][)((| 01 kkknkt Wpmj

j .

Operaţia Paralelism competitiv, redată de operatorul “

” sau “

”, descrie relaţiile logice de

paralelism competitiv ale condiţiilor şi evenimen-telor între două sau mai multe procese concurente. Ea este aplicată pentru a efectua compunerea unor submodele de subreţele RPHS, ce descriu funcţio-narea subsistemelor respective, într-un model rezul-tant al sistemului considerat.

Fie două subreţele NA şi NB sunt redate de expresiile respective DEA = A şi DEB = B, atunci la compunerea lor prin aplicarea operatorului “

”,

relativ la aceste două expresii descriptive, obţinem o reţea rezultantă NR redată de DER = BAC

în

care locaţiile şi tranziţiile ce au acelaşi nume,

respectiv, vor fi contopite. Nodurile contopite vor păstra atributele şi incidenţa arcelor din fiecare subreţea. Această operaţie este comutativă, asociativă şi reflexivă.

Operaţia redenumire funcţională, redată de operatorul “ ( )\(Re kDEname ”, permite de a

redenumi unele locaţiii, tranziţii şi/sau atribute ale acestora din kDE ce apărţin submulţimii de noduri,

arce sau marcaje: },,{ minjl yxpptt ,

astfel încât acestea pot fi modificate şi folosite la descrierea proceselor ce cooperează prin .

În [3] este arătat cum se poate efectua maparea DE a unei RPHS în reprezentare grafică a acestui tip de reţele şi invers.

3. MODELAREA CONTROLULUI SIGUR AL MOBILITĂŢII NSM

O reţea generică de senzori constă dintr-un

număr mare de noduri senzoriale ( ,iNSM sni ,...,1 ) mobile distribuite într-o zonă

largă, care coordonează împreună pentru a recepţiona şi transmite datele de la senzori către un nod receptor principal (sau staţie de bază) ce va produce informaţii semnificative [10]. De obicei,

iNSM sunt identice cu comunicăţii fără fir

(wireless) între ele; această caracteristică facilitează proiectarea, analiza şi funcţionarea lor.

De obicei, un iNSM este compus din şase

componente principale (Fig 4.): • o unitate de procesare a datelor relevante şi

de control al mobilităţii; • câteva memorii pentru a stoca programele şi

datele intermediare; • senzori şi actuatori, care sunt o interfaţă

reală a mediului fizic: dispozitive care pot observa sau controla parametrii fizici ai mediului;

Figura 4. Structura unui nod senzorial mobil.


22

• un dispozitiv de comunicare pentru trimiterea şi recepţia informaţiei printr-un canal wireless, care funcţionează într-un mod de excludere reciprocă;

• o sursă de alimentare disponibilă, adică o anumită formă de baterie electrică, este necesară pentru a furniza energie. Uneori, capacităţile de reîncărcare ale bateriei permit de a obţine energie din mediul înconjurător (de exemplu, celule solare);

• un dispozitiv de deplasare ce asigură mobilitatea nodului senzorial.

Fiecare dintre aceste componente trebuie să funcţioneze în mod echilibrat printr-un compromis dintre reducerea consumului de energie electrică cât este posibil şi de necesitatea de a realiza sarcinile lor. Consumul de energie electrică al

iNSM trebuie

să fie bine controlat. De obicei, bateria de energie electrică are o capacitate mică şi încărcare cu energie prin îndepărtarea ei forţată este complicată şi volatilă.

În continuare, pentru a construi modelul

iS , subiacente iRPHS , ce descrie controlul sigur

al mobilităţii iNSM , efectuat prin monitorizarea co-

ordonatelor ),( ii yx şi a reglării vitezelor ),( yi

xi vv

respective de deplasare în spaţiul 2D pe aceste coordonate, vom adopta următoarele supoziţii :

1. maxminiii xxx , maxmin

iii yyy ,

maxmin xi

xi

xi vvv ,

maxmin yi

yi

yi vvv ;

2. Dacă 0xiv (respectiv 0x

iv ), atunci

iNSM se deplasează înainte (respectiv înapoi) spre maxx

iv (respectiv minxiv ). În acelaşi mod se va

efectua deplasarea pe coordonata Y cu vitezele şi restricţiile respective;

3. Accelerarea şi frânarea sunt funcţii ce depind de vitezele şi coordonatele curente de deplasare respective.

De asemenea, pentru a determina expresiile descriptive respective ale iS vom codifica

simbolurile-locaţie şi cele ale tranziţilor respective, folosind două indexuri, unde primul index i arată numărul de ordine al

iNSM , iar al doilea index

arată numărul de ordine al simbolului în iS :

nip , , jib , , liq , , kit , şi miu , .

În acest context, specificaţiile locaţiilor discrete şi celor continue, care reprezintă stările

locale ale iS ce descrie controlul de deplasare pe

axele X şi Y respective, sunt: 1,ip şi 7,ip - accelerarea (frânarea) vitezei în

sens direct (invers); 2,ip şi 8,ip - viteză constantă;

3,ip şi 9,ip - accelerarea (frânarea) vitezei în sens

invers (direct); 4,ip şi 10,ip - stare activă a depla-

sării; 5,ip şi 11,ip - frânare; 6,ip şi 12,ip - oprit; 13,ip -

bateria electrică este descărcată la minimul permis; 1,ib şi 3,ib - mărimea vitezei curente; 2,ib şi

4,ib - distanţa parcursă; 5,ib - nivelul curent de

energie electrică a bateriei;

Specificaţiile tranziţiilor discrete şi ale celor continue, care reprezintă evenimente, acţiuni sau activităţi locale respective ale iS , sunt:

tranziţiile discrete temporizate:

1,iq şi 8,iq - durata de aflare din starea cu viteză

constantă şi trecerea la accelerarea ei în sens direct;

2,iq şi 9,iq - durata de aflare în stare de accelerare în

sens direct; 3,iq şi 10,iq - durata de aflare în stare de

accelerare în sens invers; 4,iq şi 11,iq - durata de aflare

din starea cu viteză constantă şi trecerea la accelerarea ei în sens invers; 5,iq şi 12,iq - durata de

aflare în starea activă de deplasare; 6,iq şi 13,iq -

frănare şi oprire; 7,iq şi 14,iq - durata de aflare în stare

oprit şi trecerea în stare activă de deplasare. tranziţiile discrete imediate:

1,it , ( 2,it ) şi 6,it , ( 7,it )- trecerea din starea de accele-

rare în starea de frânare în cazul în care distanţa autorizată în sens direct (invers) devine maximală (minimală); 3,it şi 8,it - trecerea din starea activă în

starea de frânare în cazul în care distanţa autorizată în sens direct devine maximală sau în sens invers devine minimală; 4,it , ( 5,it ) şi 9,it , ( 10,it ) - trecerea

din starea de accelerare în sens direct (invers) în cea cu viteză constantă în cazul în care bateria electrică este descărcată până la un nivel minim autorizat;

11,it şi 12,it - declanşarea încărcării bateriei electrice

din starea iNSM este oprit; 13,it şi 14,it - declanşarea

încărcării bateriei electrice din starea activă a

iNSM şi oprirea lui.

tranziţiile continue:

1,iu şi 7,iu - accelerarea vitezei în sens direct;

2,iu şi 8,iu - accelerarea vitezei în sens invers;

3,iu şi 9,iu - deplasare în sens direct; 4,iu şi 10,iu -

deplasare în sens invers; 5,iu şi 11,iu - frânare în sens


invers; 6,iu şi 12,iu - frânare în sens direct; 3,iu şi 14,iu -

consum energie electrică; 15,iu - încărcarea bateriei.

Cantitatea curentă de energie electrică 5,ix

este redată de bufferul 5,ib , max5,5,

min5, iii xxx .

Tranziţiile continue 13,iu şi 14,iu redau consu-

mul de energie al bateriei electrice la deplasarea lui

iNSM pe axa X şi Y respectiv, iar 15,iu - încărcării

bateriei electrice 5,ib .

Subreţeaua xiS ce descrie controlul schim-

bării vitezei şi al distanţei de deplasare pe coordonata X este redată de următoarea expresie

descriptivă xjij

xi ZZ ,

10

1

, unde:

1,6,1,1, 1,|)~( iuii

xi bppZ

i ,

2,|)~( 6,3,1,2, iuiii

xi ppbZ ,

6,5,|)~(|~

5,1,1,5,3, ii uiiiuixi pbbpZ

,

4,3,|| 2,4, ii uiu

xi bZ

descriiu partea continue, iar partea discretă a modelului ce controlează partea continue este:

2,3,1max

2,2,1,5, )|(||])[~

(3,5,1, iqtitiii

xi ppxbpZ

iii ,

2,1,1min

2,2,3,6, )|(||])[(2,4,2, iqtitiii

xi ppxbpZ

iii ,

1,1max

2,2,6,2,7, 1,|])[( iqiiii

xi pxbppZ

i ,

3,1min

2,2,6,2,8, 4,|])[

~( iqiiii

xi pxbppZ

i ,

,)|(| 5,4,9, 5,3, iqtixi ppZ

ii

4,6,1,1,5,10, 7,6,||])[( iqiqiii

xi ppxbpZ

ii .

Atributele cantitative explicite ale xiZ sunt:

Funcţiile de gardă :

)),((&)0(&)0()( 1,max

2,2,13,5,1, iiiiii xxmmug

&)0(&)0()( 13,5,2, iii mmug

)),((& 1,min

2,2, iii xx ),0()( 5,7, ii mqg

),0(&)0()( 13,1,3, iii mxug

),0(&)0()( 13,1,4, iii mxug

)),(())(()( 1,min

2,2,1,max

2,2,3, iiiiiii xxxxtg

),1()1()1()()( 13,6,5,5,4, iiiii mmmtgtg

))0(&)(()( 1,2,1,6, iiii xxqg )),0(&)(( 1,2,1, iii xx

Ratele de declanşare ale tranziţiilor :

,)()( 1,2,1, iii uVuV ,)()( 1,4,3, iii xuVuV

,)( 1,3,5, iii xuV ,)( 1,3,6, iii xuV

7,...,1,)( , lq lli .

Expresia descriptivă yiZ a subreţelei y

iS ce

descrie controlul schimbării vitezei şi distanţei de

deplasare pe coordonata Y a iNSM este obţinută din xiZ , folosind operaţia de redenumire funcţională :

)\(Re yi

xi

yi ZnameZ , unde:

,,,{ 6,,2,, ninijijiy

i ppbbyx

},, 6,,5,,7,, ninieieilili uuttqq .

Atributele cantitative explicite ale yiZ sunt

egale respectiv cu cele ale lui xiZ .

Subreţeaua BiS ce descrie încărcarea şi

descărcarea bateriei este redată de expresia descriptivă B

jij

Bi ZZ ,

5

1 , unde:

14,13,15,|)(|)(|~

12,5,6,5,5,13,1, iii uiiuiiiuiBi pbpbbpZ

12,11,|)~(|)~( 13,12,5,13,6,5,2,

iti iiitiiiBi ppbppbZ

,

5,13,4,5,3, 13,|)( itiii

Bi pppbZ

i ,

11,13,10,5,4, 14,|)( itiii

Bi pppbZ

i ,

15,|])[

~]2[( 4,

max5,2,13,5, itiiii

Bi xbpZ .

Atributele cantitative explicite ale BiZ sunt:

,)()( 13,14,13, iii uVuV 15,15, )( iiuV .

Expresia descriptivă iZ a reţelei iS , subia-

centă iRPHS , ce descrie controlul sigur al mobili-

tăţii nodului senzorial iNSM este: Bi

yi

xii ZZZZ

.

Modelul de reţea iiii ZS ][ membranală

[4], redat de expresia descriptivă iZ , este

reprezentat în figura 5. În acest model locaţiile şi tranziţiile respective sunt numerotate numai cu al doilea index, prmul index i implicit coincide cu cel al iNSM şi el nu este menţionat, deoarece acest fapt

se subînţelege din context. În acest model sunt utilizate trei locaţii discrete pentru a distinge situaţiile în care nodul iNSM este în starea respec-

tivă de frânare (locaţia 3p ), de a trece la o viteză

constantă (locaţia 2p ) şi accelerare (locaţia 1p ). Jetonul între aceste trei locaţii discrete sunt deplasate de tranziţiile discrete temporizate 1q , 2q ,

3q şi 4q . Diferite valori numerice pentru ratele de

declanşare ale acestor patru tranziţii sunt atribuite pentru a efectua diferite experimente. Viteza curentă a acestui nod pe coordonata X este redată de nivelul fluidului în locaţia continue 1b . Această viteză creşte (descreşte), atunci când tranziţia

continue 1u (respectiv 2u ) este validată când loca-


24

ţia 1p ( respectiv 3p ) este marcată şi 6p nu este

marcată. Locaţiile 5p şi 6p , cu tranziţia 6q , sunt

folosite în scopul de a modela o oprire urgentă a

nodulului pentru a evita unele coliziuni frontale cu un nod care rulează în direacţie opusă. Coordonata X (respectiv Y) curentă este rep-rezentată de nivelul locaţiei fluide 2b (respectiv 4b ). Nivelul de fluid al

acestei locaţii este crescut de către tranziţia 3u

(respectiv 9u ) şi respectiv scăzut de către tranziţia

4u (respectiv 10u ) funcţie de nivelul de fluid al

locaţiei 1b (respectiv 3b ), adică în funcţie de viteza

pozitivă (negativă) curentă de deplasare a nodului iNSM pe coordonata dată.

Modelul iS din figura 5 a fost validat şi

analizat folosind sistemul software instrumental VHPN de simulare vizuală a modelelor de tipul RPHS [9]. Această reţea iS este sigură, viabilă şi

reiniţializabilă. În figura 6 sunt prezentate unele realizări de

simulare vizuală a funcţionării iS cu următoarele

atribute cantitative : ),,,,( 12,8,6,2,0 iiii

i ppppM 30,13, i ,

)30,25,20( 5,4,2,0 iiii xxxx , 50,04,2,1, iii ,

Figura 5. Modelul iS de reţea iRPHS ce

descrie controlul mobilităţii iNSM .

i iS

Figura 6. Graficul schimbării vitezei 1x

(resp. 3x ) şi a deplasării 2x (resp. 4x ) nodului

iNSM pe coordonata X (resp.Y).


58,7,2,1, iiii , 1,014,13, ii și

0,515, i , 7,...,1,17,, jjiji .

30max3,

min1,

max3,

max1, iiii xxxx ,

20max4,

min2, ii xx , 50max

5, ix ,

50max4,

max2, ii xx .

Folosind acest model iS la etapa de

proiectare, se poate de detrminat parametrii de control mobil ai iNSM astfel încât să fie asigurată

navigarea dorită în timp real în aria specificată de către utilizator.

4. CONCLUZII

În lucrarea de faţă este propus un cadru

unificator pentru descrierea controlului sigur al mobilităţii nodurilor senzoriale prin RPHS, orientate pe reprezentarea stărilor curente şi a regulilor de evoluţie ale procesului discret-continu de navigare a acestor noduri. Reprezentarea grafică a modelelor de RPHS şi fundamentarea lor matematică sunt bine potrivite pentru a reprezenta evolutia stărilor fiecărui nod sensorial şi, de asemenea, interacţiunea dintre aceştea. Această abordare poate fi aplicată și la descrierea funcţionării diferitor tipuri de sisteme cu procese de natură discret-continue. În plus, cu destul de puţine modificări şi completări, utilizarea abordării descrise poate fi în continuare generalizată pentru a studia sisteme din domenii cu caracteristici de funcţionare dinamic reconfigurabile, condiţiona-te de evenimente specificate la etapa de proiectare.

În lucrările pe viitor, vom aborda problema modelării prin RPHS a proceselor interacţiunii nodurilor mobile ,iNSM sni ,...,1 în regim multi

salt (multihop) pentru obţinerea şi transmiterea informaţiilor către nodul recepor central.

Lucrarea dată a fost efectuată în cadrul proiectului naţional de cercetări ştiinţifice aplicative 14.820.18.02.03/U.

Bibliografie

1. Anastasi, G., Conti, M., Di Francesco, M. Reliable and energy-efficient data collection in sparse sensor networks with mobile elements. Perform. Eval. 66(12), pp. 791–810, 2009.

2. Felemban, E., Sheikh, A. A Review on Mobile and Sensor Networks Innovations in Intelligent Transportation Systems. Journal of Transportation

Technologies, 4, pp. 196-204, 2014. doi: 10.4236/jtts.2014.43020.

3. Guţuleac, E. Descriptive compositional HSPN modeling of computer systems. Annals of the University of Craiova, România, Series: Atomation, Computers, Electronics and Mechatronics, Vol. 3(30), No.2, pp. 82-87, 2006.

4. Guţuleac, E. Descriptive Timed Membrane Petri Nets for Modeling of Parallel Computing. Interna-tional Journal of Computers, Communications & Control, No. 3, Vol. I, Agora University Editing House, Oradea, România, pp. 33-39, 2006.

5. Kazi, R., Bohra, N., Shaikh, F. K. Assessing Data Reliability in Mobile Wireless Sensor Network. In F.K. Shaikh et al. (Eds.): WSN4DC 2013, CCIS 366, Springer-Verlag, pp. 73–84, 2013.

6. Martyna, J. Simulation Study of the Mobility Models for the Wireless Mobile Ad Hoc and Sensor Networks. In A. Kwiecień, P. Gaj, and P. Stera (Eds.): CN 2012, CCIS 291, Springer-Verlag, pp. 324–333, 2012.

7. Martyna J. Modeling of Energy Consumption for Mobile Wireless Ad Hoc and Sensor Networks. In A. Kwiecień, P. Gaj, and P. Stera (Eds.): CN 2012, CCIS 291, Springer-Verlag, pp. 314–323, 2012.

8. Sahoo, P. K., Sheu, J. P., Chang, Y. C. Performance evaluation of wireless sensor network with hybrid channel access mechanism. Journal of Network and Computer Applications, 32(4), pp. 878–888, 2009.

9. Ţurcanu, Iu., Guţuleac, E., Cordunenu, A. Sistem Software de Simulare Animată a Reţelelor Petri Diferenţiale Reconfigurabile. In Proceedings of the 6-th International Conference, ICMCS 2009, vol. 1, 1-3 October, pp. 307-311, 2009.

10. Xianren, W., Sadjadpour, H. R., Garcia-Luna-Aceves, J. J. Link Lifetime as a Function of Node Mobility in MANETs with Restricted Mobility: Modeling and Applications. In Proceedings of the International Symposium on Modeling and Optimization in Mobile, pp. 1-10, 2007.

11. Yick, J., Mukherjee, B., Ghosal, D. Wireless sensor network survey. Computer Networks, 52(12), pp. 2292–2330, 2008.

12. Zhou, H., Luo, D., Gao, Y. and Zuo, D. Modeling of Node Energy Consumption for Wireless Sensor Networks, Wireless Sensor Network, Vol. 3, No. 1, pp. 18-23, 2011. doi:

10.4236/wsn.2011.31003.


118 Învățarea centrată pe student – deziderat al procesului Bologna

INVĂȚAREA CENTRATĂ PE STUDENT – DEZIDERAT AL PROCESULUI BOLOGNA

L. Ungureanu, dr.conf.univ. Universitatea Tehnică a Moldovei

INTRODUCERE

Învăţământul superior european este, actualmente, concentrat pe realizarea unui obiectiv fundamental : crearea, până în 2020, a unei Europe a cunoaşterii, creativă şi inovativă. Confruntându-se, însă, cu provocarea îmbătrânirii populaţiei, Europa ar putea atinge acest obiectiv doar dacă dezvoltă la maximum talentele şi capacităţile tuturor cetăţenilor săi, angajându-i într-un proces de învăţare continuă pe tot parcursul vieţii.

O altă mare provocare cu care se confruntă astăzi învăţământul european este apariţia noilor oportunităţi de dezvoltare tehnologică în contextul unei globalizări intense. În consecinţă, contingentul studios este, la rândul său, unul nou, aşteptările acestuia fiind totalmente diferite de cele ale predecesorilor săi. Se impune, aşadar, un nou tip de învățământ, unul care să cultive cetăţeni activi şi responsabili şi care să dezvolte preponderent competenţe solicitate intens pe piaţa muncii.

1. MODERNIZAREA INVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR

În contextul descris mai sus, Procesul

Bologna urmăreşte crearea unei compatibilităţi a sistemelor europene de învăţământ superior, sporirea transparenţei acestora şi a recunoaşterii reciproce. Modernizarea învăţământului superior se produce prin intermediul unor remanieri precum : - adoptarea unei structuri de trei cicluri consecutive (licenţă, masterat, doctorat) ; - adoptarea Standardelor şi Ghidului European pentru Asigurarea Calităţii ; - crearea Sistemului European de Credite Transferabile şi de Acumulare ; - crearea Suplimentului la Diplomă. Specială devine şi misiunea de predare în instituţiile de învăţământ superior, misiune care necesită o reformare curriculară substanţială, orientată spre dezvoltarea rezultatelor învăţării. Se dezvoltă, aşadar, conceptul de învățământ centrat pe interesele studentului, care presupune noi abordări ale predării şi învăţării la toate cele trei cicluri de

studiu. În consecinţă, Reforma curriculară se anunţă a fi un proces continuu, care să conducă la o calitate înaltă şi la căi educaţionale flexibile, adaptabile la necesităţile publicului.

Noul concept de învăţământ iniţiat de Procesul Bologna pune, aşadar, accent pe: - învăţământul activ în raport cu cel pasiv; - înţelegerea în învăţarea aprofundată; - creşterea nivelului de responsabilizare şi conştientizare a studenţilor; - sporirea gradului de autonomie în cadrul activităţilor; - interdependenţa student-profesor; - abordarea reflexivă a procesului de predare-învăţare.

Învățământul centrat pe student are drept scop schimbarea rolului studenţilor în procesul de predare-învăţare: din receptori pasivi de informaţie şi adevăruri “deja gata” în participanţi activi la căutarea cunoaşterii. În mod practic, ei devin cei care construiesc cunoaşterea, în timp ce profesorul nu mai este transmiţător de informaţie, ci doar un mediator al procesului de învăţare. Astfel, studentul dezvoltă o serie de calităţi intelectuale inerente oricărui proces de investigare : curiozitate, inteligenţă critică, creativitate, abilităţi de rezolvare a problemelor, capacitatea autocriticii raţionale, aprecierea şi respectul pentru o varietate bogată de puncte de vedere şi perspective.

Scopul universităţii în cadrul învăţământului centrat pe student devine acela de:

- a asigura posibilitatea ascensiunii studenţilor pe scara profesională;

-a crea medii de învăţare şi de experimentare care să îi determine pe studenţi să descopere singuri cunoaşterea, devenind astfel membri ai unei comunităţi care învaţă, care face descoperiri şi soluţionează probleme;

-a spori în mod neîntrerupt calitatea instruirii şi a învăţării.

Centrarea pe student a activităţilor este un principiu relativ nou. Invăţământul superior pare să fie mai avantajat decât altele sub aspectul şanselor de implementare a acestui principiu din următoarele considerente :

1) este plasat în contextul integrării în Spaţiul European al Învăţământului Superior ;

Învățarea centrată pe student – deziderat al procesului Bologna 119

2) toţi participanţii la procesul educaţional sunt majori din punct de vedere legal, adică îşi pot asuma consecinţele prin participarea la un astfel de program.

Suntem conștienți de faptul că sistemul clasic de centrare a activităţilor pe profesor este unul depăşit în baza faptului că a fost proiectat pentru a integra absolvenţii pe o piaţă de muncă stabilă şi inflexibilă la schimbările societăţii, mai ales în raport cu influenţele internaţionale. Luând însă în considerare nivelul actual de dezvoltare socio-economică, dar şi dinamicitatea pieţei forţei de muncă, este evident că un învăţământ centrat pe student va oferi societăţii mai multe beneficii, generând o creştere mult mai rapida a calităţii vieţii. Schimbarea de la învăţământul centrat pe profesor la unul centrat pe student implică însă o transformare culturală, şi deci schimbări comportamentale şi de atitudine, atât din partea studenţilor cât şi din partea profesorilor.

2. INTERACTIVITATEA –

ÎNVĂȚARE PRIN COMUNICARE Cum sa facem faţă acestor noi provocări ?

Ne-am putea înarma cu atitudinea unui om celebru, materializată în enunţul de mai jos : „Când eşti întrebat dacă poţi să faci o treabă, spune : Sigur că pot ! Apoi pune-te pe învăţat şi află cum să o faci”. (Theodore Roosevelt, 1858-1919). Competenţele unui cadru didactic trebuie să fie într-o continuă dezvoltare. În această ordine de idei metoda interactivităţii pare să fie o nouă provocare, întrucât presupune o învăţare prin comunicare şi colaborare. Produce o confruntare de idei, opinii si argumente, creează situații de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a studentului, pe implicarea sa directă şi activă, pe influenţa reciprocă şi interacţiunea socială din interiorul microgrupurilor. Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării, instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.

Este adevărat că în cadrul cursurilor practice tradiţionale, formele predominante de organizare a studenţilor sunt cele frontale, când se lucrează simultan cu tot grupul de studenţi şi toţi rezolvă aceeaşi sarcină de lucru.

În cazul centrării pe student, sunt dominante activităţile individuale si în grupuri mici. Pentru crearea unui cadru eficient de învăţare considerăm oportună echilibrarea instruirii frontale, individuale şi de grup. Schimbarea practicilor existente constituie un proces de durată, ce se va desfăşura cu paşi mici. În fiecare şedinţă de lucru se va introduce

un element nou (tehnică, strategie, formă de organizare), iar după evaluarea rezultatelor se va renunţa, eventual, la unele aspecte în favoarea altora. Fiecare lecţie devine, astfel, un mic experiment didactic prin care se confirmă sau se infirmă diferite ipoteze de lucru pe care a fost fundamentat cursul.

Punctele forte ale activităţii organizate în grupuri mici par a fi, în primul rând :

- dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale studenţilor ;

- creşterea gradului de implicare a acestora în diverse activităţi ;

- creşterea responsabilităţii studentului faţă de propria învăţare, dar şi faţă de grup ;

- creşterea eficienţei învăţării şi descurajarea unor practici defectuoase de speculare sau de învăţare doar pentru notă ;

- dezvoltarea abilităţilor de cooperare în interiorul grupului ;

- schimbarea atitudinii faţă de mediul educaţional în ansamblu ;

- stimularea şi dezvoltarea capacităţilor cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică) ;

- reducerea la minim a fenomenului de blocaj emoţional şi dispariția fricii de eşec ;

- educarea stăpânirii de sine şi a unui comportament tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective.

Suntem conştienţi de faptul că organizarea activităţii în grupuri mici are şi unele puncte slabe :

- control slab asupra cantităţii şi calităţii învăţării;

- cantitate mică şi calitate incertă a cunoştinţelor dobândite de studenţi.

În baza acestor ipoteze considerăm avenită aplicarea strategiilor interactive mai curând în cadrul fixării materialului de studiu decât în cadrul predării acestuia.

3. UNELE METODE INTERACTIVE

În continuare ne vom referi la unele metode

interactive ce urmează a fi aplicate în mod experimental în cadrul cursului de franceză-limbaj specializat la FTMIA. Prezentarea fiecărei metode va fi însoțită de un exemplu de aplicare racordat la tematica cursului.

Tehnica Phillips 6/6 : 6 persoane dezbat o problemă timp de 6

minute. Fiecare grup desemnează un conducător. După dezbatere acesta prezintă concluziile sau soluţiile la care s-a ajuns. Cadrul didactic stabileşte

120 Învățarea centrată pe student – deziderat al procesului Bologna soluţia optimă, argumentând respingerea celorlalte variante.

Exemplu de situaţie problemă : Se cunosc avantajele alimentaţiei disociate. De ce consumatorii moldoveni sunt în dificultatea adoptării acestui comportament alimentar ?

Metoda cubului : presupune exploatarea unui subiect din mai multe perspective, notate pe feţele cubului :

descrie : Cum arată ? compară : cu cine, cu ce se aseamănă şi prin

ce diferă ? asociază : La ce te face să te gândeşti ? aplică : Cum poate fi folosit ? analizează : Ce conţine ? Din ce este făcut ? argumentează : Este bun sau rău, dorit sau

nedorit, folositor sau nefolositor ? De ce ? Exemplu de utilizare : Descrierea

ustensilelor de bucătărie şi explicarea destinației acestora.

Turul galeriei (soluţiile prezentate de studenți sunt expuse ca într-o galerie de artă, urmând sa fie evaluate în comun). Sarcina propusă trebuie să se preteze mai multor căi de abordare/rezolvare. Produsul fiecărui grup se concretizează într-o imagine, schemă, diagramă, inventar de idei, exprimate grafic pe o coală de hârtie/carton, realizându-se ceea ce se numeşte poster. Posterele se afișează pe perete ca la o expoziţie. Grupurile trec pe la fiecare poster pentru a examina soluţiile, a face comentarii, observaţii, propuneri. La sfârşit fiecare grup revine la propriul poster, analizând comentariile.

Exemplu de utilizare : Tratarea subiectului Originile gastronomiei moldave. Grupurile de lucru vor ilustra şi explica influenţele turcă, bulgară, ucraineană asupra dezvoltării gastronomiei naţionale.

Predarea – învăţarea reciprocă : se formează 4 grupuri de lucru, în sarcina cărora stă analiza conţinutului unei imagini.

1. REZUMATORII vor descrie imaginea așa cum o vad ei, vor identifica elemente de loc, timp, personaje, vor spune tot ce văd, în propoziții clare, succinte, la obiect. Împreuna decid ce idei vor expune celorlalți.

2. ÎNTREBĂTORII formulează și adresează întrebări referitoare la imagine. Întrebările vizează aspectele relevante ale imaginii: loc, timp, mod de desfăşurare şi acţiune. Celelalte grupuri găsesc răspuns la întrebări. Întrebătorii analizează / confirmă sau infirmă răspunsurile primite, le completează, pot da explicaţii suplimentare.

3. CLARIFICATORII explica acțiunile de pe desen, fac precizări (timp, loc, starea afectivă a

personajelor, relaţii), găsesc răspunsuri pentru întrebările lansate, dau explicaţii suplimentare, clarifică sensul unor cuvinte.

4. PREZICĂTORII analizează imaginea şi răspunsurile / ideile / opiniile exprimate până acum şi fac predicţii cu privire la ce se va întâmpla în continuare, găsesc alte finaluri pentru acţiunile din imagine, pot propune cele mai neașteptate, năstruşnice, originale idei, finaluri, rezolvări. Ei pun întrebări de genul: Ce s-ar întâmpla daca...? Ce ar fi daca....?

Exemplu de utilizare : în cadrul subiectului Tipurile de mese se va afişa imaginea O cină la restaurant.

CONCLUZIE

Modernizarea învățământului superior în

optica Procesului Bologna include o serie de remanieri sub două aspecte : organizațional (trei cicluri consecutive, standarde europene comune, sistem de credite transferabile) și la nivel de predare (învățământ centrat pe interesele studentului). În consecință, competenţele cadrului didactic se amplifică prin adoptarea metodelor de lucru interactive cu instrumentarul didactic aferent. Așadar, metode precum Tehnica Phillips 6/6, metoda cubului, Turul galeriei, Predarea – învăţarea reciprocă stimulează învățarea în grup prin intermediul interacțiunii sociale, favorizând schimbul reciproc de idei, experienţe, cunoştințe.

Bibliografie

1. Cerghit, I. Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom, 2006. 2. Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M. Metode interactive de grup, Editura Arves, 2002. 3. Dulama M. E. Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura Clusium, 2002.

Sitografie

1. http://bologna.ro/a/upfolders/Comunicatul%20de%20la%20Leuven-Louvain-la-Neuve.pdf 2. http://www.anosr.ro/wp-content/uploads/2012/07/2008-Pozitia-ANOSR-vizavi-de-strategia-nationala-pe-educatie.pdf 3. http://www.scribd.com/doc/164231455/9-Tehnici-de-Invatare-Descriere 4. http://www.scritube.com/profesor-scoala/METODE-ACTIVE-N-NVAREA-CENTRAT104922154.php


Învățarea centrată pe student – deziderat al procesului Bologna 121

Factorii ce au condiționat dezvoltarea contabilității manageriale 121

FACTORII CE AU CONDIŢIONAT DEZVOLTAREA CONTABILITĂŢII MANAGERIALE

T. Ţurcanu, drd


INTRODUCERE

Costurile dintotdeauna a fost unul din domeniile de gestiune a întreprinderii. În diferite perioade, funcție de evoluția societății și economiilor, gestiunea costurilor a fost percepută diferit, inițial doar ca evidența a acestora, iar ca rezultat a influenței mai multor factori, managerii apelează la costuri pentru a lua decizii referitor la activitatea întreprinderii. În rezultatul evoluțiilor date în contabilitate s-a conturat contabilitatea financiară şi de gestiune sau managerială. Contabilitatea managerială a apărut recent, grație mai multor factori. Studiile literaturii de specialitate, precum şi a articolelor în domeniu, ne permit să afirmăm că contabilitatea de gestiune are un rol major în luarea deciziilor referitor la costuri în întreprinderile din întreaga lume. Întrebarea care se pune în acest context este de ce anume contabilitatea de gestiune este cea care ne poate oferi informaţii necesare pentru luarea deciziilor, şi care sunt factorii care au dus la delimitarea acesteia de contabilitatea tradiţională.

FACTORII GENEZEI

CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE Pentru a nu confunda noţiunile de contabilitatea financiară şi managerială, trebuie din start de menţionat faptul că contabiliatea financiară are ca sarcină de bază evidenţa conform cerinţelor a fluxurilor financiare din cadrul întreprinderi, pe când contabilitatea de gestiune trebuie să ofere răspunsuri referitor la formarea şi distribuirea fluxurilor financiare, ce le permite managerilor să ia decizii referitor la activitatea întreprinderii. După cum menționează mai mulţi autori, precum Robin Cooper, Robert Kaplan [3], Colin Drury [4,5], Don R. Hansen, Maryanne M. Mowen [6], contabilitatea de gestiune a apărut şi s-a dezvoltat ca rezultat a mai multor factori ce vin din mediul extern. Concurența la nivel mondial Perfecţionarea sistemelor de transport și de comunicare au avut ca urmare ieșirea pe piețe mondiale a mai multor firme de producere și servicii. Acum câteva decenii, firmele nu știau, şi

nici nu le păsa ce produc firmele similare din Japonia, Franța, Germania sau Singapore. Aceste firme nu le erau concurenți, din moment ce piețele lor erau separate geografic. La moment, atât firmele mici precum și cele mari sunt influențate de oportunitățile oferite de concurența la nivel mondial. Stillwater Designs, o mică firmă care proiectează și comercializează difuzoare Kicker, are piețe de distribuţie importante în Europa. Producerea difuzoarelor Kicker este în mare parte externalizată la producători asiatici. Pe de altă parte, Procter & Gamble, Coca - Cola Company și Mars Inc, au piețe de desfacere considerabile în China. Automobile, fabricate în Japonia, pot ajunge în două săptămâni în Statele Unite. Bancheri și consultanții în management pot comunica cu birourile aflate în străinătate instantaneu. Perfecționarea transportului și a comunicării împreună cu produsele de calitate superioară la costuri mai mici, au mărit miza pentru toate firmele. În condițiile unui mediu competitiv nou, creşte cererea nu doar faţă de informațiile referitoare la costuri, dar, în special, faţă de informații cât mai exacte referitoare la costuri. Informația despre costuri au un rol vital în reducerea costurilor, îmbunătățirea productivității, și evaluarea profitabilității sortimentului de produse. Creșterea sectorului de servicii În ultimul timp importanța industriilor tradiționale a scăzut, pe cînd importanța sectorul de servicii a crescut. Ca confirmare poate servi ponderea sectorului de servicii în SUA, căruia îi revine aproximativ trei sferturi din economia Statelor Unite și din forța de muncă ocupată. Multe servicii, cum ar fi evidență contabilă, transport sau medicale sunt externalizate. Experții prezic că acest sector va continua să se extindă ca mărime și ca importanță, datorită creșterii volumului de servicii. Reducerea reglementărilor mai multor servicii, cum ar fi în domeniile transport Avia, telecomunicații, utilități, a dus la intensificarea concurenței în industria de servicii. Multe organizații ce oferă servicii se luptă pentru a supraviețui. Creşterea concurenței a impus managerii din aceste industrii sa conștientizeze necesitatea unor informații cât mai corecte referitor la costuri, pentru planificare, control, îmbunătățire continuă și pentru luarea

122 Factorii ce au condiționat dezvoltarea contabilității manageriale

deciziilor. Astfel, schimbările din sectorul de servicii măresc cererea în informații inovatoare și relevante pentru managementul costurilor Progresele în tehnologia informației Câteva progrese semnificative se referă la tehnologia informației. Unul este legat de aplicații integrate de calculator. În producerea automatizată, computerele sunt folosite pentru monitorizarea și controlul operațiunilor. Utilizarea computerului permite colectarea unei cantităţi considerabile de informații utile chiar în momentul realizării procesului. În prezent, este posibilă urmărirea continuă a produsului și primirea în timp real a informației, referitor la unități produse, materiale folosite, rebutul generat și costul produsului. În rezultat se formează un sistem informațional operațional care integrează producerea, piață şi evidența contabilă. Software de planificare a resurselor întreprinderii, are ca obiectiv crearea unui sistem integrat, un sistem care poate rula toate operațiunile unei companii și să ofere acces în timp real la datele provenite din diferite zone funcționale ale companii. Accesul la date în timp real permite managerilor să îmbunătățească continuu eficiența subdiviziunilor organizaționale și a proceselor. Pentru a sprijini îmbunătățirea continuă, informațiile trebuie să fie obținute în timp util, să fie exacte și suficient de detaliate. Automatizare și integrarea duc la majorarea cantităţii (şi a detaliilor), precum și la sporirea operativităţii obţinerii informațiilor. Pentru ca managerii să exploateze pe deplin valoarea sistemelor informaționale tot mai complexe, ei trebuie să aibă acces la datele din sistem, trebuie să fie capabili să extragă şi să analizeze rapid și eficient datele furnizate de sistemul informațional. Acest lucru, la rândul său, necesită ca instrumentele de analiză aplicate să fie corespunzătoare. Cel de-al doilea progres se referă la instrumentele necesare: disponibilitatea computerelor personale (PC), a programelor analitice on-line (OLAP) și a sistemelor de suport decizional (DSS). PC-ul stabilește legătura cu sistemul de informații al companiei, iar OLAP și DSS permit managerilor sa utilizeze aceste informații. PC-uri și softwarele sunt disponibile managerilor în toate tipurile de organizații. Deseori, un PC este un terminal de rețea, conectat la baza de date a unei organizații, care permite managerilor de a accesa informațiile mai rapid, de a face propriile analize, și să pregătească propriile rapoarte. Acum sunt disponibile capacităţi de sporire a preciziei de calcul al costurilor. Datorită progreselor în domeniul tehnologiei informației, contabilii de cost

au flexibilitatea de a răspunde nevoii de gestionare a costurilor prin metode mai avansate, cum ar fi, de exemplu, Activity-based costing (ABC). Software ABC este clasificat ca software analitic on-line. Aplicații analitice on-line funcționeze independent de operaţiunile de bază ale unei organizații, dar în același timp, sunt dependente de datele ce sunt rezidente într-un sistem ERP. Software-ul ABC interacționează cu software-ul DSS și alte software analitice online pentru a facilita aplicarea acestuia în estimarea costurilor, în stabilirea prețurilor de produs, în planificare și bugetare. Aceste capacităţi le permit contabililor să genereze rapoarte individualizate în funcție de necesități. Multe firme au constatat că capacitatea sporită de reacție a sistemului de management al costurilor le-a permis să realizeze economii semnificative de costuri şi din reducerea numărului de rapoarte financiare interne generate lunar. Al treilea avantaj major este apariția comerțului electronic. Comerțul electronic (E- Commerce) este orice formă de afaceri, care este efectuată cu ajutorul tehnologiei informației și a comunicațiilor, de exemplu tranzacționare prin Internet, schimb electronic de date și barcoding. Tranzacționarea pe Internet permite cumpărătorilor și vânzătorii să efectueze operațiuni din diverse locații și în diverse circumstanțe. Tranzacționare pe Internet permite unei companii să activeze ca o organizație virtuală, ceea ce reduce din cheltuieli. Schimbul electronic de date (EDI) implică schimbul de date între computere, folosind liniile telefonice și este utilizat pe scară largă pentru achiziționare și distribuire. Distribuirea informației între partenerii comerciali reduce costurile și îmbunătățește relațiile cu clienții, conducând astfel la o poziție competitivă puternică. EDI este o parte integrantă a managementului lanțului de valoare. Managementul lanțului valoric presupune gestionarea produselor şi serviciilor de la achiziționarea de materii prime, prin prelucrare, depozitare, distribuție, comerț cu ridicata până la comerțul cu amănuntul. Apariția EDI și a managementul lanțului valoric a crescut importanța costurilor activităților lanțului valoric și determinarea cât costă fiecare furnizori și client. Progrese în mediul de producție Aşa abordări a managementului de producţie, precum teoria constrângerii și Just in Time le-a permis firmelor să sporească calitatea, să reducă din stocuri, să reducă din deșeuri și să reducă costurile. Acelaşi impact l-a avut şi automatizarea proceselor. Impactul tehnologiilor şi a practicelor de producere îmbunătăţite asupra costurilor este semnificativ. Sistemele de determinare a costurilor de produs, sistemele de control, alocările, managementul


materialelor, structura costului, bugetarea, costurile variabile şi multe practici contabile au fost afectate. Orientarea spre client Firmele sunt concentrate pe livrarea de valoare pentru client, cu obiectivul de a-şi forma un avantaj competitiv. Contabilii și managerii prin lanț valoric a unei firme înțeleg un set de activități necesare pentru a proiecta, dezvolta, produce, prospecta piaţa și a livra produse și servicii clienților. Prin urmare, întrebarea-cheie referitor la orice proces sau activitate este dacă aceasta este importantă pentru client. Sistemul de management al costurilor trebuie să urmărească informațiile referitoare la o varietate largă de activități importante pentru clienții (de exemplu, calitatea produsului, dezvoltarea de noi produse, indicatori de performanță a livrării ş.a.) Mai recent, clienții consideră livrarea produsului sau serviciului ca parte a produsului. Companiile trebuie să concureze nu numai în termeni tehnologici și de producție, dar, de asemenea, şi în termeni de viteza de livrare și de răspuns la solicitări. Firme, cum ar fi FederalExpress au exploatat această dorință prin identificarea și dezvoltarea unei piețe în SUA, pe care Poşta SUA nu a putut să o deservească. Companiile au şi clienți interni, de asemenea. Există funcții ale companiei care deservesc funcțiile liniare. Departamentul de contabilitate generează rapoarte pe costuri pentru managerii din producere. Departamentele de contabilitate, care sunt “orientate pe client” evaluează valoarea rapoartelor pentru a fi siguri că ei generează informații necesare într-un timp util și interpretabile. Rapoartele care nu corespund cerinţelor nu se generează . Dezvoltare de produse noi O mare parte din costurile de producție sunt generate la etapa de dezvoltare și proiectare de noi produse. Efectele deciziilor referitor la dezvoltarea de produse asupra altor componente ale lanțul de valori al firmei sunt cunoscute deja. Această cunoaștere a generat o cerere pentru proceduri mai sofisticate de management al costurilor legate de dezvoltarea de noi produse –precum cum ar fi target costing și gestionarea pe activități (ABM). Target Costing încurajează managerii de a repartiza costului total al produsului nou creat pe durata ciclului de viață al produsului și în același timp să ofere stimulente de a modifica produsul pentru a reduce costurile. Gestionare pe activități identifică activitățile la fiecare etapă a procesului de dezvoltare și evaluează costurile lor. Gestionarea pe activități este complimentară target costingului, deoarece permite managerilor să identifice activitățile care nu adaugă valoare, care apoi fiind

eliminate, reduc costul total pe tot parcursul ciclului de viață al produsului. Total Quality Management Îmbunătățirea continuă și eliminarea pierderilor sunt cele două principii de bază ce stau la baza atingerii excelenței în fabricație. Excelență de fabricație este cheia de supraviețuire în mediul competitiv mondial. A produce produse și servicii care funcționează în corespundere cu specificaţiile declarate și cu puține pierderi sunt obiectivele de bază ale firmelor de clasă mondială. Filosofia managementului calității totale, conform căreia managerii trebuie să depună eforturi pentru a crea un mediu care va permite organizațiilor să producă fără defecte a înlocuit principiul de calitate acceptabilă din trecut. Experienţele la nivel mondial arată că îmbunătăţirea calităţii produselor sau serviciilor duce la majorarea beneficiilor întreprinderii. Managementul costurilor trebuie să susțină acest obiectiv prin furnizarea de informații cruciale cu privire la activități legate de calitate și costurile calității. Managerii trebuie să știe care din activitățile legate de calitate aduc valoare adăugată și care nu. De asemenea, ei trebuie să știe care sunt costurile calităţii și modul în care acestea se schimba în timp. Timpul ca element competitiv Timpul este un element crucial în toate fazele lanțului valoric. Firmele pot reduce perioada de timp în care produsul ajunge pe piață prin reproiectarea produselor și proceselor, prin eliminarea pierderilor, precum și prin eliminarea activităților non-valoare. Firmele pot reduce timpul consumat la livrare de produse sau servicii, prin eliminarea rebuturilor, și a manipulărilor inutile de materiale și sub-ansamblelor. Reducerea activităţilor de non-valoare adăugată merg mână în mână cu creșterea calității. Cu îmbunătățirea calităţii, scade necesitarea de rebutare, și timpul de producere a unui bun scade. Obiectivul general este de a crește fidelitatea clientului. Timpul și ciclul de viață al produsului sunt legate. Rata de inovare tehnologică a crescut pentru multe industrii, pe când durata de viață a unui anumit produs poate fi destul de scurt. Managerii trebuie să fie în măsură să răspundă rapid și decisiv la schimbarea condițiilor de piață. Pentru a le permite realizarea acestui obiectiv informațiile trebuie să fie disponibile. Hewlett-Packard a constatat că este mai bine să depășești cu 50 la sută bugetul de elaborare a unui nou produs, decât să întârzii cu șase luni punerea lui pe piaţă. Această corelație între cost și timp este o parte a sistemului de management al costurilor.


Eficienţă Calitatea și timpul sunt importante, însă îmbunătățirea acestora fără îmbunătățiri corespunzătoare ale performanței financiare poate fi inutilă, dacă nu chiar fatală. Îmbunătățirea eficienței este, de asemenea, o preocupare vitală. Evaluarea financiară și nefinanciară a eficienței este necesară. Costul este un indicator critic de eficiență. Tendințele în evoluțiile în timp a costurilor și a productivității pot furniza date importante referitor la eficacitatea deciziile de îmbunătățire continuă. Pentru ca acești indicatori de eficienţă să fie de valoare, costurile trebuie definite în mod corespunzător, măsurate și alocate cu acuratețe. Cele necesare producerii, intrările, trebuie să fie corelate cu ceea ce se va produce, ieşirile, precum trebuie calculate și efectele globale financiare în rezultatul modificării productivității. Calculul costurilor în bază de activități și estimarea raportului productivitate-profit sunt ca răspuns la aceste solicitări. Calculul costurilor în bază de activităţi este o abordare relativ nouă a contabilității costurilor care permit alocarea mai cu acuratețe și mai corectă a costurilor. Prin analiza activităților și procesele care stau la bază, eliminând cele care nu aduc valoare, și prin consolidarea celor care adăugă valoare, creșteri semnificative a eficienței pot fi realizate. Tratarea de sistem. Sistemul contabil poate fi privită că o activitate de înregistrare a tranzacțiilor. Firma poate dezvolta un sistem mai puţin sau mai mult sofisticat funcție de procesele pe care le descrie. Sistemul financiar al unei micro-afaceri poate fi destul de simplu. Acesta poate consta dintr-un carnet de cecuri și un portofel. Portofelul va fi utilizat când este nevoie de bani lichizi, evaluînd dacă achiziția este posibilă. În mod similar, din timp în timp, este verificat carnetul de cecuri, ca să fie echilibrat, se verifică dacă punctul de vedere al băncii este similar cu punctul de vedere al titularului carnetului de cecuri. În această situaţie probabil nu sunt multe documente și nu este nevoie de un jurnal și un plan de conturi. Un individ este responsabil pentru achiziții și plăți. Dacă entitatea creşte, să zicem la o mica afacere cu mai mulţi angajaţi, sistemul simplu nu mai funcționează. O persoană nu poate urmări toate detaliile, mai multe persoane ar putea fi responsabil pentru plăți și achiziții, precum și de vânzări. Vor fi necesare anumite tehnici standardizate de evidenţă. Abordarea sistemică pentru o compania modernă se manifestă printr-o contabilitate bazată pe date. Într-un sistem tradiţional, după cum se vede şi în figura 1, sistemul contabil tradițional este ca o pâlnie. Tranzacțiile se realizează, iar documentele

justificative sunt acumulate. Aceste documente conțin o mulţime de date. De exemplu, un ordin de cumpărare poate arăta tipul, cantitatea și costul materialelor ce urmează a fi achiziţionate, precum și data și persoana care a solicitat materialele. Această achiziție este apoi introdus în registru, dar se introduce doar data, numărul contului și suma ce va fi plătită. Cu alte cuvinte, sunt eliminate multe informații potențial utile. După care, sumele din registru sunt agregate în registrul general, iar la această etapă şi mai multă informații este pierdută. În cele din urmă, sumele din registru sunt prezentate în rapoarte financiare și încă mai multă informație este eliminată.

Figura 1 Prezentarea comparativă între sistemul contabil tradiţional şi cel pe bază de date, adaptat după Don R. Hansen şi Maryanne M. Mowen [6] Sistemul de contabilitate – baza de date păstrează informații. După cum se vede și din figura 1 toate informațiile pertinente pentru o tranzacție sunt introduse într-o bază de date. Diferiți utilizatori de informații pot extrage informațiile de care au nevoie din aceasta și pot crea rapoarte contabile personalizate. Informația nu este pierdută; este încă disponibilă pentru alți utilizatori cu nevoi diferite. În cazul în care un agent de vânzari, scrie un ordin, în care sunt incluse date cu privire la numele și adresa clientului, produsul comandat, cantitatea, prețul și data livrării, acestea sunt introduse în baza de date. Managerul de marketing poate utiliza informațiile cu privire la prețul și cantitatea comandată pentru a determina comisionul din vânzări. Managerul de producție ar putea avea nevoie de informații cu privire la tipul de produs, cantitate, și data de livrare pentru a programa producția. Forța motrice din spatele acestei schimbări de la un sistem extern de raportare la un sistem contabil bază de date este disponibilitatea tehnologiei.


Calculatoare personale și rețeaua proprie fac ca sistemul de evidenţă contabilă să fie disponibil la un număr mare de utilizatori din cadrul companiei. Elaborarea și adoptarea de programe ERP cum ar fi, SAP, Oracle, PeopleSoft și JD Edwards au dus la faptul că conceptul unei baze de date integrate să treacă din domeniul teoriei în practică. Acest lucru a forțat o schimbare în perspectivă. Un sistem de tip ERP integrează mai multe sisteme informatice într-un sistem la nivel de întreprindere. Acestea influențează direct asupra sistemelor de cost, cum ar fi calcularea costurilor pe activități (ABM). Un sistem ERP oferă acces la informații istorice, atât financiare precum și nefinanciare, cu privire la mai multe unități organizaționale și procese. Acest lucru facilitează adoptarea și punerea în aplicare a unui sistem ABM. Factorii sus-menţionaţi, au dus la creşterea interesului pentru contabilitatea de gestiune, delimitând-o de cea financiară, atribuindu-i funcţia de furnizare a informaţiilor necesare pentru luarea deciziilor manageriale referitor la costuri, produse, eficienţă. Apariţia contabilităţii manageriale a fost ca o urmare logică a creşterii complexităţii afacerilor, a lărgirii ariei de afaceri, a mediul de faceri tot mai dinamic, precum şi a reducerii perioadei de timp necesare luării deciziilor.

CONCLUZIE Studiul a arătat că factorii de mediu au dus la delimitarea contabilității de gestiune de contabilitatea tradiţională. Sistemul de contabilitate al întreprinderii include la moment contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune. Exemplele prezentate ne confirmă faptul că contabilitatea de gestiune oferă informaţii necesare pentru luarea unor decizii mai argumentate şi mai rapide. Termenul de contabilitate de gestiune se regăsește şi în R. Moldova. Conform Concepţiei Reformei Contabilităţii [1], din 1997, contabilitatea de gestiune reprezintă un sistem de colectare şi prelucrare a datelor aferente cheltuielilor de producţie, costului producţiei (lucrărilor, serviciilor) şi rentabilităţii întreprinderii. Aceste date sînt utilizate numai pentru necesităţile interne ale întreprinderii în scopul luării unor decizii concrete ce ţin de gestiune. Contabilitatea de gestiune nu se reglementează în mod centralizat, ci se organizează în temeiul metodelor şi procedeelor elaborate de întreprindere în vederea obţinerii unei informaţii necesare pentru conducere. Ambele tipuri de contabilitate, financiară şi de gestiune, se organizează în baza documentaţiei primare unice.

Datele contabilităţii de gestiune nu pot fi date publicităţii, deoarece constituie secret comercial. O privire de ansamblu a literaturii şi a studiilor efectuate în R. Moldova, precum şi observațiile proprii ne permit să afirmăm ca la moment contabilitatea managerială se află în etapa incipientă de dezvoltare. Chiar daca unii autori afirmă că şi anterior au existat elemente ale contabilității de gestiune [2], cum ar fi planurile tehnico-economice (bugetarea), separarea funcţiilor de evidenţă de cele de planificare în cadrul întreprinderilor (delimitarea funcţiilor de evidenţă de cele de luare a deciziilor pentru viitor), autogestiunea, calcularea costului în baza normativelor; contabilitatea de gestiune este privită ca o continuitate a contabilităţii financiare, şi nu ca o activitatea de sine statoare. Ca urmare, contabilitatea de gestiune este atribuită la ştiinţele contabile, însă în opinia noastră contabilitatea de gestiune are mai multe puncte comune cu ştiinţele de gestiune. Ipoteza dată va fi obiectul de studiu al unei alte cercetări.

Bibliografie 1. Hotărâre de Guvern nr. 1187 din 24.12.1997 „Concepţia reformei contabilităţii” 2. Caraman S., Cuşmăunsă R. Contabilitate managerială, 2007, FEP „Tipografia Centrală” - 225 p. 3. Cooper R., Kaplan R. The Design of Cost Management System, Consulting Editor, 1998. -536 p. 4. Hansen D., Mowen M. Cost Management: Accounting and Control, Cengage Learning, 2005 - 1040 p. 5. Drury C. Cost and Management Accounting, 7th edition, Cengage Learning EMEA, 2011 - 480 p. 6. Drury C. Management&Cost Accounting for Business Decision, 1st edition, Business Press, 2000 - 1187 p.

Recomandat spre publicare:08.12.2014.

Metode de evaluare a costurilor în procesul de elaborare a softurilor 126

METODE DE EVALUARE A COSTURILOR ÎN PROCESUL DE ELABORARE A SOFTURILOR

T. Ţurcanu, drd Universitatea.Tehnică a Moldovei

INTRODUCERE

Elaborarea de softuri este un domeniu distinct în

sectorul TIC. O dezvoltare mai intensă a softurilor începe la sfârşitul anilor 70, începutul anilor 80, când producătorii de produse hard, au observat că producerea de softuri este mai puţin consumatoare de resurse, însă efectul obţinut este mai mare, decît în cazul producerii de echipamente hard şi a circuitelor. Odată cu perceperea dată apare necesitatea de a organiza eficient activitatea de elaborare a softurilor. Tot mai multe companii din domeniu aplică tratarea de proces activităţii date. Obiectivul de bază era de a găsi procese repetabile, previzibile, care ar permite ridicarea productivităţii şi calităţii. În aceste scopuri se încearcă sistemati-zarea sau formalizarea sarcinilor în elaborarea de softuri, sau utilizarea tehnicilor din managementul proiectelor. Fără un management al proiectelor eficient, softul poate fi livrat târziu sau cu depășiri semnificative a bugetului. Luînd în considerare numărul mare de proiecte ce nu ajung la final, din cauza fie a necorespunderii cerinţelor clienţilor, fie din cauza depăşirii costurilor, fie din cauza nerespectării termenilor de livrare, este evidentă lipsa unui management pe proiecte eficient.

Activitățile de elaborare de softuri includ: Planificarea, care presupune determinarea

cerințelor clienților, stabilirea resurselor de care se dispune, estimarea costurilor proiectului, Elaborarea (scrierea softului), testarea

(depistarea deficiențelor şi înlăturarea lor la faze incipiente) şi documentarea (elaborarea documentaţiei pentru mentenanța şi îmbunătăţirea ulterioară a softului)

Utilizarea (începe în momentul când softul a trecut prin toate etapele de testare şi este comercializat) şi menținerea/perfecţionarea (presupune activităţi de înlăturare a greşelilor pe parcursul utilizării acestuia, sau îmbunătățirea continuă ce poate duce le redesignul produsului)

Există mai multe modele, care descriu procesul de elaborare a softurilor, cum ar fi waterfall (de flux), modelul spiralat, modelul iterativ şi incremental, modelul Agile, modelul Elaborării rapide (RAD), modelul Cod şi Reglare. Pentru perfecționarea proceselor de elaborare a softurilor se aplică diverse modele, cum ar fi modelul CMMI (Capability Maturity Model Integration), sau modelul descris de grupa de standarde ISO + ISO 9000 şi ISO ISO/IEC 15504.

Oricare ar fi modelul aplicat în elaborarea de softuri, inevitabil se va pune problema estimării costurilor procesului de elaborare a softurilor.

PROBLEMATICA ESTIMĂRII

COSTURILOR DE ELABORARE A SOFTURILOR

Estimarea costurilor într-un proiect de software

este un element crucial pentru managerii de proiect. Statisticele arată că numărul proiectelor care nu au ajuns a fi realizate, din cauza depăşirii termenelor, sau bugetelor, sau necorespunderii cerinţelor sunt în creştere. Un studiu efectuat de Standish a arătat că doar 16.2% din proiecte de elaborare de soft au fost efectuate la timp şi în limitele bugetului, cu respectarea tuturor cerințelor. Altele, 52.7% depășirea bugetului, sau a timpului, sau cu nerespectarea cerințelor, pe când 31.1% din proiecte au fost întrerupte la anumite etape de dezvoltare (The Standish Group, 2001).

Estimarea costurilor unei aplicaţii software reprezintă un domeniu mai puţin formalizat, care se bazează mai mult pe aproximări. Noţiunea de cost total reprezintă de obicei costul efortului inițial de dezvoltare software, costul analizei cerinţelor, proiectarii, implementării și testării, fără a fi luate în considerare costurile de întreţinere. Altfel spus, estimarea costurilor software-ului reprezintă procesul de prezicere a efortului necesar pentru a dezvolta un produs software.

Estimările exacte a costului de software sunt critice și pentru dezvoltători și pentru clienți. Ele pot fi folosite pentru generarea de cereri și propuneri de proiecte, negocierea de contracte, planificare, monitorizare și control. Subestimarea costurilor poate duce la gestionarea si aprobarea sistemelor propuse, care depășesc bugetele lor, au funcții subdezvoltate, precum si de calitate slabă, și incapacitatea de a fi terminate la timp. Supraestimările poate duce la prea multe resurse folosite la proiect, sau prea mult timp acordat contractului, rezultând pierderea contractului, care poate duce la pierderea de locuri de muncă.

Dificultățile majore în estimarea costurilor softului reies din următoarele:

lipsă de date privind proiectele software finalizate anterior. Acest tip de date poate sprijini managerul de proiect în a face estimări.

estimările sunt de multe ori făcute în grabă, fără o apreciere a efortului necesar. În plus, de prea multe ori se întâmplă situația în care estimarea este necesară înainte de specificațiile clare ale cerințelor de sistem. De aceea, o situație tipică este când estimatorii sunt presați să efectueze o estimare pentru un sistem pe care nu îl înțeleg pe deplin.


specificațiile clare, complete și fiabile sunt

dificile de formulat, în special la începutul unui proiect. Modificările, completările și adaptările sunt mai degrabă o regulă, decât o excepție;

modelul aplicat trebuie să asigure acurateţe în estimarea costurilor, ceea ce este destul de dificil de realizat. Estimarea proiectelor software prezintă dificultăți speciale, în comparație cu alte sectoare. Metodele de estimare existente sunt extrem de dependente de informațiile disponibile per proiect. Când proiectul este împărțit în mai multe etape, estimarea este mai precisă, deoarece există mai multe informații și este mai fiabil. Procesul de estimare ar trebui să fie un proces continuu;

caracteristicile software-ului și dezvoltarea de software fac estimarea dificilă. De exemplu: nivelul de abstractizare, complexitatea, măsurabilitatea produsului și a procesului, aspectele inovative, etc.;

un număr mare de factori au o influență asupra efortului și timpului necesar pentru a dezvolta software-ul. Acești factori sunt numiți "drivere de cost". Exemple sunt: dimensiunea și complexitatea software-ului, angajamentul și participarea organizației ce va utiliza softul, experiența echipei de dezvoltare;

schimbările rapide în tehnologia informației (IT) și metodologia de dezvoltare de software ce nu permit o stabilizare a procesului de estimare;

lipsă de experienţă în estimarea proiectelor de sotft, în special pentru proiecte mari;

de regulă, estimatorii evaluează cât de mult timp ar lua elaborarea unei anumite părți de software-ului și apoi o extrapolează pentru restul sistemului, ignorând aspectele non-lineare de dezvoltare de software, de exemplu, coordonarea și gestiunea.

estimatorul estimează timpul necesar pentru a îndeplini sarcina personal, ignorând faptul că o mare parte din muncă va fi realizata de către persoane cu o experiență diferită de a lui sau chiar de personalul junior, cu o rată mai mică de productivitate.

estimatorul tinde să reducă estimările într-o oarecare măsură, în scopul de a face oferta mai acceptabilă.

METODE DE ESTIMARE A

COSTURILOR Totalitatea metodelor de estimare a costurilor

pot fi grupate în două grupe: metode algoritmice și non-algoritmice.

Modele algoritmice variază foarte mult în complexitate matematică. Unele sunt bazate pe formule matematice simple, folosind astfel de statistici sumare ca medii și deviațiile standard. Altele se bazează pe modele de regresie și ecuații diferențiale. Pentru a îmbunătăți precizia de modele algoritmice, există o nevoie de a ajusta sau calibra modelul la caracteristicele proiectului. În acestea deosebim modele clasice, care presupun elaborarea

modelelor liniare, care stabilesc legătură dintre efortul necesar pentru elaborarea de soft ca fiind o variabilă dependentă de anumiţi parametri ale softului. În modele date efortul de programare este corelat cu mărimea programului.

Modele moderne algoritmice presupun pentru realizarea acestor scopuri utilizarea de modele neliniare, forma generală a acestora fiind:

E= (a+b*KLOCc) * f(x1….xn) (1) unde KLOC reprezintă mărimea programului în

kilo-linii de cod, iar E reprezintă efortul în luni-om, a, b şi c sunt constante, iar f(x1….xn) este o funcție care depinde de valorile factorilor x1 ,..., xn.

În general, formula de bază este: E= a+b*KLOCc (2)

Ea este obținută printr-o analiză de regresiune a datelor proiectelor disponibile. Primul generator de cost este mărimea programului, măsurată în linii de cod. Acest cost nominal estimat este apoi adaptat prin corectarea sa pentru un număr de factori care influențează productivitatea (generatorii de cost secundari).

În baza acestei relaţii au fost elaborate mai multe modele cunoscute după numele celor care le-au elaborat, cum ar fi Halstead, Boehm, Walston-Felix.

COCOMO (COnstuctive COst MOdel) este unul din cei mai bine documentați algoritmi de estimare a costului. În forma sa cea mai simplă, numită Basic COCOMO, formula, care exprimă legătura dintre efort şi mărimea programului este:

E = b*KLOCc, (3) unde b şi c sunt constante ce depind de tipul proiectului ce este executat.

Boehm distinge trei clase de proiecte: Organice: În proiectele de tip organic o

echipă relativ mică dezvoltă programul într-un mediu cunoscut. Persoanele implicate au în general experiență în proiecte similare realizate în organizația lor. Astfel, ei pot să lucreze de la început, nefiind necesare investiții inițiale. Proiectele de acest tip sunt de multe ori programe relativ mici;

Integrate: Proiectele din acest tip implică sisteme unde mediul impune constrângeri severe. Produsul va fi integrat într-un mediu care este foarte strict. Exemplu de asemenea proiecte sunt programe de control al traficului aerian sau aplicațiile militare;

Semidetaşate: Aceasta este o formă intermediară. Echipa poate fi formată din persoane experimentate şi neexperimentate, proiectul poate fi destul de mare, dar nu foarte mare.

Ca urmare a calculelor se stabilesc valorile constantelor pentru fiecare tip de proiect, ce permite de a determina care va fi efortul în funcție de mărimea programului (numărul de coduri utilizate).

Analiza punctelor funcționale este o metodă de estimare a costurilor care încearcă să evite problemele determinate de estimarea dimensiunii codului. APF (Albrecht, 1983) se bazează pe numărarea diferitelor structuri de date utilizate; se


presupune că acest număr este un bun indicator pentru dimensiunea proiectului. Metoda este potrivită mai ales pentru aplicațiile comerciale, în care structura datelor are o foarte mare importanță. APF este mai puțin indicată pentru proiectele în care algoritmii joacă rolul dominant, de exemplu compilatoarele sau aplicațiile de timp real.

Cea de-a doua grupă de metode sunt cele nealgoritmice, enumerate în continuare.

Analogia costului. Această metodă necesită unul sau mai multe proiecte finalizate anterior, care sunt similare cu noul proiect și estimarea derivă prin analogie, folosind costurile efective ale proiectelor anterioare. Estimarea prin analogie se poate face fie la nivel total al proiectului, sau la nivel de subsistem. Nivelul total al proiectului are avantajul că toate componentele de cost ale sistemului vor fi luate în considerare, în timp ce nivelul subsistemului are avantajul de a oferi o evaluare mai detaliată a asemănărilor și deosebirilor dintre noul proiect și proiectele finalizate. Punctul forte al acestei metode este că estimarea se bazează pe experiența reală anterioară. Cu toate acestea, nu este clar în ce măsură proiectul anterior este reprezentativ din punct de vedere al constrângerilor de mediu și a funcțiilor, care urmează să fie efectuate de către noul sistem.

Metoda expert. Această metodă implică consultarea unui sau mai mulți experți. Experții oferă estimări utilizând propriile metode și experiența lor proprie. Mecanismele expert, cum ar fi tehnica Delphi sau PERT vor fi folosite pentru a rezolva incoerențele în estimări.

Metoda Parkinson. Utilizarea principiul Parkinson "munca se extinde pentru a umple volumul disponibil" costul este determinat (nu estimat) de resursele disponibile, mai degrabă decât bazând-se pe o evaluare obiectivă. În cazul în care software-ul trebuie să fie livrate în 12 luni și 5 persoane sunt disponibile, efortul este estimat a fi 60 persoane-luni. Uneori, această metodă nu este recomandată, deoarece poate furniza estimări foarte nerealiste. De asemenea, această metodă nu promovează bunele practici în ingineria software.

Price-to-win. Costul programului este estimat din perspectiva celui mai bun preț de pe piață, cu scopul de a câștiga proiectul. Estimarea se bazează pe bugetul clientului în loc sa se bazeze pe funcționalitatea software. De exemplu, dacă o estimare rezonabilă pentru un proiect costă 100 de persoane-luni, însă clientul își poate permite numai 60 persoane-luni, estimatorul este rugat să modifice estimarea efortului pentru a se potrivi 60 persoane-luni , în scopul de a câștiga proiectul. Acest lucru nu este din nou o bună practică, deoarece este foarte probabil sa se cauzeze o întârziere de livrare sau echipa de dezvoltare să lucreze ore suplimentare.

Bottom-up. În această abordare, fiecare componentă a sistemului de software este separat estimată și rezultatele sunt agregate pentru a produce o estimare a sistemului în întregime. Cerința pentru această abordare este că inițial la

elaborare sistemul este descompus în componente distincte ce pot fi evaluate.

Top-down. Aceasta abordare este opusă a metodei de jos în sus. Se face o estimare a costurilor globale a sistemului, care depind de proprietățile generale, utilizînd metode algoritmice sau non-algoritmice. Costul total apoi este împărțit pe componente. Această abordare este mai potrivită pentru estimarea costurilor la stadiul incipient.

Ultimele tendinţe în estimarea costurilor presupun aşa numită tratare bayesiană, care este o estimare semi-formală, ce preia din avantajele metodelor algoritmice şi a celor nealgoritmice. De regulă, datele necesare pentru majoritatea tehnicelor estimative sunt de calitate proasta sau incomplete, pentru a le completa sau a le îmbunătăți calitatea este utilizată opinia experţilor, sau se utilizează metodele non algoritmice. Tratarea bayeziană se află la baza elaborării modelului COCOMO II, modelului COBRA (Estimării Costului, Benchmarking şi Analiza Riscurilor).

CONCLUZII Evaluarea costurilor procesului de elaborare a

softurilor este unul foarte complex. Multitudinea de metode disponibile pentru evaluare permit managerilor să o selecteze pe cea mai potrivită. La moment nu există studii care să arate care metodă este mai buna. Este important ca metoda selectată, să permită estimarea cit mai corectă a costurilor, ce va permite luarea deciziei corecte, referitor la:

clasificarea și prioritizarea proiectele de dezvoltare

determinarea resurselor ce urmează a fi angajate în proiect și modul în care aceste resurse vor fi utilizate,

impactul modificărilor și a suportului necesar în cazul unei replanificări.

Ca rezultat, proiectele pot fi mai ușor gestionate și controlate, resursele sunt mai bine adaptate la nevoile reale, iar clienții vor primi costurile reale asociate elaborării unui soft, ce nu va duce la depășirea bugetelor planificate.

Bibliografie

1. Barry Boehm, Chris Abts, Software Development Cost Estimation Approaches – A Survey, University of Southern California Los Angeles, CA 90089-0781 2. Siobhan Keaveney, Kieran Conboy, Cost estimation in agile development projects, National University of Ireland, Galway, Ireland 3. Zulkefli Mansor, Saadiah Yahya, Noor Habibah Hj Arshad, Review on Traditional and Agile Cost Estimation Success Factor in Software Development Project, International Journal on New Computer Architectures and Their Applications (IJNCAA) 1(3): 942-952, 2011 (ISSN: 2220-9085)


Importanţa zonelor economice libere pentru atragere a investițiilor străine directe în… 129

IMPORTANȚA ZONELOR ECONOMICE LIBERE PENTRU ATRAGEREA INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE

M. Ciobanu, drd.

Zona Economică Liberă”Bălți”

INTRODUCERE

Ţara noastră se situează pe ultimul loc în Europa după stocul de ISD pe cap de locuitor, numărul şi valoarea proiectelor greenfield atrase. Sectorul real productiv se bucură mult mai puţin de efectele ISD, de unde şi competitivitatea joasă a acestuia. După cum este bine cunoscut, pentru investiţiile orientate la creşterea competitivităţii ţării, care trebuie să fie ţinta prioritară a politicilor de atragere a ISD ale Republicii Moldova, şi în special a celor din sectorul industriei prelucrătoare, sunt esenţiali 3 factori: climatul investiţional intern, activităţile de promovare şi stimulentele acordate. Practica stimulentelor pentru investiţii este prezentă de mai bine de 100 de ani în experienţa mondială, însă doar în a doua jumătate a secolului XX guvernele din lumea întreagă au început să acorde subvenţii directe, vacanţe fiscale, fonduri pentru instruire, infrastructură gratuită şi alte facilităţi pentru a atrage investitorii. Cea mai intensă competiţie şi cele mai mari subvenţii sunt pentru CTN, care fac şi cele mai mari investiţii.

Comisia Europeană raporta că în anul 2005, 8,4 miliarde € au fost acordate sub formă de ajutor regional în ţările UE. În acelaşi timp, ajutorul regional nu este singura formă de subvenţii utilizată în UE ca stimulent pentru investiţii. În SUA, guvernul central şi cele locale au acordat în anul 1996 aproximativ 26.4 miliarde $ pentru stimulente investiţionale. Deja către 2002, această sumă a crescut până la 40 - 50 miliarde $. Ţările dezvoltate nu sunt singurele care utilizează subvenţii şi stimulente pentru atragerea investiţiilor. OMC, într-un raport din 2006 menţiona că 21 ţări în curs de dezvoltare au cheltuit aproape 250 miliarde $ în anul 2003 sub formă de subvenţii. Cifra totală la nivel mondial se estima la mai mult de 300 miliarde $ în acel an[1]. Mai mult ca atât, evidenţele sugerează că utilizarea stimulentelor pentru atragerea investiţiilor este în creştere.

Şi rapoartele OECD confirmă intensificarea competiţiei pentru stimulentele oferite investitorilor în toate regiunile, cu excepţia Africii şi regiunii Pacificului. Din cauză că OMC restricţionează folosirea politicilor comerciale în scopul de atragere a investiţiilor, utilizarea subvenţiilor pentru

stimularea investiţiilor este unul din puţinele instrumente rămase la dispoziţia guvernelor pentru a impulsiona dezvoltarea economiilor ţărilor lor. Dintre ţările UE, Irlanda este cunoscută de mai mult timp pentru politica sa agresivă de atragere a companiilor străine, utilizând o combinaţie de rate reduse ale impozitelor şi granturi generoase, care puteau atinge până la 75% din valoarea investiţiilor până în anul 1998. Între anii 2007-2010 mărimea maximală a grant-urilor pentru companiile mari a fost de 30%, reducându-se până la 15% în 2011. Franţa oferă granturi în regiunile sale de dezvoltare în mărime de până la 15% din costul investiţiilor sau 15000 € pentru fiecare loc de muncă creat. Marea Britanie acordă granturi de la 10% până la 30% din valoarea investiţiilor, în dependenţă de regiunea concretă de investiţii. Estonia, în contrast, menţine un regim de impozitare redus, fără a acorda subvenţii directe, care au fost abrogate în 2002. Cota impozitului pe profit în Estonia este de 22%, însă profitul nu este impozitat până când acesta nu este distribuit[2]. Serbia şi România, în regiunea în care Republica Moldova concurează direct pentru ISD, acordă subvenţii directe marilor companii multinaţionale în valoare de 7000 şi respectiv 5000 euro pentru fiecare loc de muncă creat. Republica Moldova a renunţat la cota 0% pentru profitul reinvestit de la 1 ianuarie 2012, după o încercare nu prea reuşită de a stimula investiţiile cu ajutorul acestui instrument pe parcursul a 5 ani.

În acelaşi timp, posibilităţile bugetului de a acorda subvenţii directe investitorilor străini, după exemplul altor ţări din regiune, sunt limitate. În aceste condiţii, ţara noastră poate face faţă concurenţei acerbe pentru ISD, doar reuşind în promovarea ofertei sale „unice”, sub forma forţei de muncă calificate şi relativ ieftine, găsindu-şi locul în cadrul unor nişe specifice, cum ar fi, de exemplu ramurile industriale cu potenţial de clusterizare. Chiar în cadrul acestora, ţara se poate specializa pe unele nişe mai înguste, cum ar fi, de exemplu, industria produselor şi accesoriilor pentru industria constructoare de maşini, care a prins contur în ultimii ani datorită investiţiilor majore ale unor CTN: Draexlmaier Automotive şi Gebauer&Griller în ZEL Bălţi, Lear Corporation în ZEL Ungheni-Business.

130 Importanţa zonelor economice libere pentru atragere a investițiilor străine directe în…

Stimulentul major pentru aceste companii, de rând cu atractivitatea forţei de muncă locale, a fost existenţa unor ZEL care să le ofere anumite facilităţi fiscale, dar şi mai relevant, o anumită protecţie împotriva birocraţiei funcţionarilor de stat şi condiţii mai prielnice de desfăşurare a afacerilor, aşa cum ZEL beneficiază de un regim fiscal şi vamal special. Astfel, ZEL în Moldova au devenit în ultimul timp principalele puncte de atracţie pentru marile CTN, datorită investiţiilor cărora acestea au devenit adevărate “focare” ale dezvoltării industriale şi de export ale R. Moldova.

Tabelul 1 de mai jos demonstrează evoluţiile indicatorilor de bază agregaţi ai ZEL moldoveneşti în ultimii 5 ani în comparaţie cu dinamica indicatorilor respectivi pe întreaga economie. Astfel, în timp ce la nivelul întregii economii numărul populaţiei ocupate în 2013 s-a redus faţă de 2008 cu 6,3%, numărul de angajaţi ai ZEL în aceiaşi perioadă a crescut cu cca. 92%. Volumul investiţiilor în ZEL în anul 2013 a fost cu 61,9% mai mare decât volumul investiţiilor din 2008, în timp ce la nivelul întregii economii, investiţiile în

capital fix în 2013 au crescut faţă de anul 2008 doar cu aproape 2,3%. Volumul vânzărilor producţiei industriale în ZEL în aceiaşi perioadă a crescut cu cca. 133% (în preţuri curente), în timp ce la nivelul întregii economii volumul producţiei industriale livrate în preţuri curente a crescut doar cu cca. 65%. Ponderea producţiei industriale livrate de ZEL în totalul producţiei industriale pe ţară a crescut de la 4,1% în 2008, până la 7,5% în 2013. Exporturile ZEL s-au majorat în aceşti 5 ani cu 202,5%, în timp ce exporturile totale pe ţară au crescut doar cu 52,6%, ponderea ZEL în totalul exporturilor ţării ajungând până la 8,6% în 2013, faţă de 5,3% în 2008. În acelaşi timp, stocul de investiţii în ZEL în aceiaşi perioadă s-a majorat cu cca. 69%, pe când stocul total al ISD pe ţară a crescut doar cu cca. 41%. Corespunzător, s-a majorat şi ponderea investiţiilor ZEL în stocul total de ISD pe ţară de la 4,5% în 2008 până la 5,5% în 2013[3,4,5,6,7]. Aceste cifre demonstrează rolul crescând al ZEL în cadrul economiei moldoveneşti, în special în sporirea producţiei industriale şi a exporturilor.

Tabelul 1: Evoluţia unor indicatori ai activităţii ZEL în comparaţie cu aceiași indicatori pe economie.

Indicatorii 2013

Ca % din indicatorul respectiv pe

economie 2008

Ca % din indicatorul respectiv pe

economie

Creşterea faţă de 2008

Creşterea pe

economie, %

+ -

%

Nr. de angajaţi, persoane 6896 0,59% 3586 0,30% 3310 92,3% -6,3%

Volumul investiţiilor anuale, mil. $ 28,5 1,93% 17,6 1,00% 10,9 61,9% 2,3% Vânzările nete ale producţiei industrialele, mil. lei 2859,4 7,50% 1226,5 4,10% 1632,9 133,1% 64,7%

Volumul total al exporturilor, mil. lei 2641,5 8,70% 873,1 5,30% 1768,4 202,5% 52,6%

Stocul total al investiţiilor, mil. $ 197,9 5,48% 116,8 4,50% 81,1 69,4% 41,3% Sursa: Alcătuit de autor în baza informaţiei Ministerului Economiei şi Biroului Naţional de Statistică [8].

Cu toate acestea, rezultatele respective se bazează, în mare parte, pe performanţele a 2 ZEL: Bălţi şi Ungheni-Business. Celelalte ZEL-uri au avut până acum doar un impact marginal la crearea locurilor noi de muncă, sporirea volumelor producţiei industriale şi majorarea exporturilor (tabelul 2). În mare parte, situaţia respectivă se datorează lipsei de la început a strategii-lor/programelor de dezvoltare a zonelor economice libere moldoveneşti cu vectori bine determinaţi de dezvoltare a acestora. ZEL Ungheni-Business şi ZEL Bălţi au fost înfiinţate la etape mai târzii, când deja s-a conştientizat necesitatea înfiinţării şi dezvoltării zonelor pe baza unor investitori strategici, în special CTN. Acest lucru, practic, a reprezentat primul element de dezvoltare strategică

a ZEL în Moldova, deşi s-a produs în lipsa unor documente conceptuale formale în acest sens.

Evoluţia proiectelor ZEL de până acum în Moldova, în pofida faptului că 5 dintre ele mai degrabă nu au produs efectele scontate, demonstrează că acestea pot fi eficiente, însă crearea şi funcţionarea lor nu trebuie să fie un proces arbitrar, bazat pe simpla acordare a facilităţilor, ci parte a unui program de dezvoltare, implementat în conformitate cu vectorii dezvoltării strategice de atragere a unor CTN din anumite sectoare industriale şi susţinut de eforturi de promovare. Cu toate că cele 2 ZEL sunt cele mai „tinere„ şi încă nu şi-au valorificat în totalitate potenţialul, acestea au reuşit să-şi facă deja resimţită contribuţia la nivelul întregii economii, în primul


rând la numărul de locuri de muncă noi create şi investiţiile efectuate, dar şi la volumul producţiei industriale fabricate şi a exporturilor. Acestea reprezintă aşa-numitele beneficii statice, care pot fi sesizate şi măsurate. Însă, nu trebuie trecute cu vederea nici beneficiile dinamice pe care aceste

zone le creează, sub forma transferului de tehnologii, cunoştinţe şi practici de producere şi manageriale, dezvoltare regională şi socială. Aceste beneficii sunt poate mai importante şi au un efect pe o perioadă mai îndelungată.

Astfel, cele 2 ZEL orientate în principal spre Tabelul 2: Indicatorii individuali ai activităţii ZEL

Zonele libere

Nr. angajaţilor

Volumul investiţiilor,

mil. $

Vânzările producţiei

industriale, mil. lei

Exporturile producţiei

industriale, mil. lei

Perioada de operare 2013

Pondere % 2013

Pondere % 2013

Pondere % 2013

Pondere %

ZAL Expo-Business-Chişinău 576 8,35% 53,9 27,24% 263,1 9,20% 202,61 7,67% 1995-2025

ZEL Ungheni-Business 2530 36,69% 55,8 28,20% 1309,6 45,80% 1157,2 43,81% 2002-2044

ZAL PP Taraclia 14 0,20% 15,0 7,58% 0,0 0,00% 120,4 4,56% 1998-2023

ZAL Tvardiţa 289 4,19% 15,5 7,83% 529,0 18,50% 392,7 14,87% 1995-2025

ZAL PP Valkaneş 403 5,84% 15,0 7,58% 265,9 9,30% 307,9 11,66% 1998-2023

ZAL PP Otaci-Business 79 1,15% 3,4 1,72% 0,0 0,00% 3,3 0,12% 1999-2024

ZEL Bălti 3005 43,58% 39,3 19,86% 491,8 17,20% 457,3 17,31% 2010-2035 În ansamblu pe zone libere 6896 100% 197,9 100% 2859,4 100% 2641,5 100% x Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor Ministerului Economiei investitori strategici, deţin împreună 80,3% din totalul locurilor de muncă create de ZEL, 48,1% din volumul total al investiţiilor, 63,0% din vânzările totale ale producţiei industriale şi 61,1% din volumul total al exporturilor ZEL. În acelaşi timp, impactul limitat pe care l-au avut celelalte ZEL sau datorat unor deficienţe de la începutul demarării proiectelor ZEL în R. Moldova. Printre acestea putem menţiona:

Lipsa de la început a unui program complex (strategie) referitor la crearea şi dezvoltarea ZEL în Moldova, care să stipuleze scopul şi obiectivele strategice urmărite prin crearea lor, vectorul de dezvoltare a acestora - în primul rând atragerea unor investitori strategici, care să impulsioneze apariţia/dezvoltarea anumitor industrii cu pondere mare în crearea valorii adăugate şi a exporturilor, sectoarele şi întreprinderile ţintă care urmează a fi atrase şi dezvoltate în zone, etc. După cum arată practica de până acum a funcţionării ZEL în Moldova, cele mai de succes ZEL s-au dovedit acelea care au reuşit să atragă investitori strategici (în primul rând mari CTN), care la rândul lor au asigurat volume importante de investiţii, au creat un număr mare de locuri de muncă şi au atras după sine

alte investiţii, creând adevărate mini-clustere în interiorul zonelor şi în regiune. În continuarea acestui articol ne vom referi mai în detaliu asupra unui astfel de exemplu din ZEL Bălţi.

Absenţa mecanismelor concrete de funcţionare a fiecărei ZEL, fără de care este imposibilă atingerea scopurilor strategice pentru care zonele respective au fost create. Procesul de creare şi dezvoltare a ZEL în Moldova, în afara lipsei unui program complex în acest sens, a fost dominat de ideea greşită că pentru atragerea investiţiilor în zone, care să contribuie la dezvoltarea regiunilor în care acestea sunt amplasate şi a economiei ţării în general, este suficientă acordarea unor facilităţi fiscale şi vamale. În acelaşi timp, facilităţile reprezintă doar un element, deseori chiar nu cel mai important, pentru atragerea investiţiilor în ZEL. Mecanismele concrete de funcţionare a fiecărei ZEL create ar fi trebuit să conţină, pe lângă pachetul de facilităţi oferite, măsuri de creare şi dezvoltare a altor elemente importante în egală măsură pentru succesul fiecărei ZEL în parte (infrastructură internă şi externă, asigurare cu forţă de muncă calificată sau alte elemente critice pentru fiecare zonă concretă),


funcţionarea şi interacţiunea eficientă dintre diferite instituţii ale statului în procesul de atragere a investiţiilor în zone, pentru eliminarea barierelor administrative şi birocratice, măsurile de promovare a zonelor, etc.;

Lipsa unor metodologii/proceduri şi practici de evaluare şi intervenţie în dezvoltarea zonelor. Acestea ar fi trebuit să măsoare eficienţa creării şi funcţionării fiecărei ZEL, în dependenţă de indicatorii concreţi de performanţă ai zonei, stabiliţi în conformitate cu scopurile strategice de dezvoltare, precum şi să prevadă instrumentele/ măsurile de intervenţie în cazul ineficienţei activităţii acesteia;

Infrastructura slabă a multor zone şi localităţi în care acestea sunt amplasate, sau amplasarea nepotrivită a lor. Iarăşi, aceasta este o consecinţă a conceptului greşit de la care s-a pornit la crearea zonelor, că statul contribuie doar cu alocarea terenului şi acordarea unor facilităţi, iar dezvoltarea infrastructurii este lăsată pe seama rezidenţilor şi a administraţiei zonei. În lipsa unor investitori mari, strategici, acest lucru a fost însă, imposibil în multe din zone. Prin crearea zonelor în localităţile şi regiunile înapoiate, statul a contat pe atragerea investiţiilor pentru dezvoltarea acestora. După cum arată însă practica mondială, aceasta s-a dovedit a fi o abordare greşită în majoritatea ţărilor, cu excepţia unor ţări care au putut compensa această deficienţă cu alte avantaje (mărimea pieţei şi abundenţa forţei de muncă la costuri foarte mici, accesul la porturi şi noduri majore de transport – în China; condiţii de trai relativ înalte şi infrastructură dezvoltată chiar şi în zonele „înapoiate” şi facilităţile masive acordate de stat investitorilor – în SUA, Irlanda, Coreea de Sud). Pentru a obţine performanţe în zonele amplasate în localităţi mai slab dezvoltate, este nevoie şi de o mai mare implicare a statului pentru dezvoltarea infrastructurii din afara zonelor (drumuri, comunicaţii, condiţii de trai şi infrastructură socială decente, investiţii în pregătirea forţei de muncă din regiune, etc.);

Instituţii administrative slabe în multe din zone. Performanţa slabă a multor zone este determinată de slăbiciunea instituţională a organelor menite să dezvolte şi să administreze zonele. Nici organul chemat să asigure reglementarea activităţii zonelor (Ministerul Economiei) şi nici administraţia multor zone, responsabilă să le dezvolte şi să le opereze, nu au dispus de capacităţile şi resursele necesare pentru implementarea unor proiecte atât de ambiţioase ca ZEL. În mare parte, acest lucru este determinat şi de lipsa procedurilor şi practicilor de evaluare a eficienţei activităţii zonelor, precum şi a

măsurilor de intervenţie în scopuri de corecţie în cazul performanţelor neconforme cu obiectivele strategice urmărite, deficienţe la care ne-am referit anterior. În general, în practica mondială, zonele dezvoltate şi operate de stat s-au dovedit a fi mai puţin eficiente decât cele private. Acest lucru este determinat de stimulentele mai mici pentru operatorii (administraţia) zonelor şi, respectiv, implicarea mai slabă a acestora în dezvoltarea zonelor în comparaţie cu zonele private. Republica Moldova a ales calea gestionării de către stat a ZEL, deşi zonele private au devenit din ce în ce mai populare în lume. După cum am menţionat ceva mai sus, acest lucru a fost făcut în lipsa unui program general de dezvoltarea a zonelor, a unor mecanisme concrete de funcţionare a acestora, a unor indicatori de performanţă prestabiliţi, programe de promovare şi mecanisme de evaluare şi intervenţie. În aceste condiţii, performanţele ZEL sunt sortite să depindă aproape în totalitate, în afara unor factori obiectivi, de nivelul de implicare şi dedicare al administraţiei zonelor, al capacităţilor manageriale şi al spiritului de iniţiativă al acestora. În lipsa unor stimulente reale de piaţă, însă, managementul multor ZEL s-a dovedit a fi unul ineficient.

Practici slabe de dezvoltare a zonelor. Acest lucru se referă în primul rând la promovarea proastă a acestora. În Moldova, de promovarea ZEL se ocupă MIEPO şi administraţiile zonelor. Capacităţile şi ale MIEPO, şi ale administraţiilor de a promova cu succes zonele sunt, însă, foarte limitate. La administraţiile zonelor lipsesc de cele mai multe ori cunoştinţele şi abilităţile elementare în acest sens. Practic, nici o zonă nu dispune de strategie de marketing, activităţile de promovare nu sunt pro-active, cu excepţia unor zone care au confirmat până în prezent. Unele zone nu dispun nici chiar de pagini web, iar paginile altora, chiar dacă există, oferă foarte puţină informaţie utilă potenţialilor investitori, prezentată în principal doar în limbile română şi/sau rusă.

1. INVESTIȚIILE CORPORAȚIILOR TRANSNAȚIONALE ÎN ZEL BĂLȚI

După cum am vorbit mai sus, o evoluţie

calitativă în dezvoltarea ZEL în Moldova s-a înregistrat abia după ce acestea au reuşit să atragă investitori strategici, şi în primul rând mari CTN. În timp ce exemple reuşite de investiţii ale CTN în Moldova existau şi până la înfiinţarea ZEL Ungheni-Business şi ZEL Bălţi (Lafarge în fabrica de ciment din Rezina sau Sudzuker în câteva fabrici de producere a zahărului din regiunea de Nord,


etc.), exemplele investiţiilor CTN din cele 2 ZEL sunt remarcabile prin faptul că acestea reprezintă investiţii clasice greenfield, efectul imediat de la care este mult mai benefic decât în cazul achiziţiilor unor companii deja existente autohtone, care a reprezentat până nu demult calea predominantă de intrare în economia Moldovei a CTN. Şi nu doar atât, aceste investiţii au fost făcute în nişte industrii relativ noi pentru Republica Moldova. În cele ce urmează, ne vom opri asupra exemplului investiţiilor unor CTN în ZEL Bălţi, pentru a ilustra modul cum investiţiile CTN pot produce o schimbare calitativă în dezvoltarea industriei prelucrătoare şi a economiei ţării.

Compania multinaţională Draexlmaier Automotive a fost iniţiatoare a creării ZEL Bălţi în 2010, până la acel moment aceasta activa în R. Moldova din anul 2007 în regim general. Draexlmaier a construit, pe baza unor clădiri industriale părăsite, o uzină modernă pentru producerea cablajului electric şi a sistemelor de bord pentru binecunoscutele mărci automobilistice BMW, Mercedes-Benz, Volkswagen, Audi, Porsche, Jaguar, etc. Scopul principal al iniţiativei de creare a zonei libere de către investitorii germani a fost optimizarea proceselor de producere şi fluidizarea trecerii vamale a materiei prime importate şi a producţiei livrate de către companie. Pentru o companie care lucrează în regim „just in time” şi „just in sequence”, aceasta constituie o condiţie esenţială pentru organizarea procesului de producţie. Nu în ultimul rând, un rol important l-a jucat disponibilitatea forţei de muncă relativ ieftină şi facilităţile la importul de materie primă în zonă şi la exportul producţiei finite.

Crearea, pe baza întreprinderii Draexlmaier, a unei zone economice libere a permis să fie soluţionată nu doar problema perfectării vamale rapide a materiei prime importate şi a produselor exportate, ci şi cea a îngrădirii rezidenţilor zonei de birocraţia şi controalele excesive, precum şi cea a restituirii TVA din export. În prezent, această problemă nu mai este una la fel de acută, dar la momentul creării ZEL, aceasta crea impedimente majore în activitatea exportatorilor. Şi ce este mai important - Draexlmaier a constituit doar prima

verigă în lanţul de investitori în zonă, după care au urmat şi alte companii, în primul rând cele din lanţul de aprovizionare al Draexlmaier. Draexlmaier Group reprezintă o companie multinaţională cu 57 de locaţii în 20 de ţări de pe 4 continente. Cifra totală de afaceri a grupului în 2013 a fost de cca. 2 miliarde 900 mil. euro, iar numărul total de angajaţi - aproximativ 55 mii. Compania face parte din primii 100 cei mai mari furnizori de componente automobilistice din lume. Investiţiile acestei companii în Moldova, începând cu anul 2007 au constituit cca. 28 mil. $. La moment, Draexlmaier este principalul investitor în ZEL Bălţi, cu cca. 59% din investiţiile totale ale zonei şi mai mult de 13% din investiţiile rezidenţilor tuturor ZEL din R. Moldova. Având însă în vedere investiţiile făcute de către companie începând cu anul 2007, acestea se apropie de 1% din stocul total al ISD din Moldova. De asemenea, Draexlmaier are în vedere construcţia celei de-a 3-a uzine pe teritoriul ZEL Bălţi cu inves-tiţii adiţionale de cca. 15-20 mil. euro şi majorarea numărului total al angajaţilor până la 5 mii [9].

Gebauer&Griller Cables&Wires EE este un alt producător major de cabluri electrice izolate care face parte din reţeaua de furnizori ai Draexlmaier şi care şi-a urmat partenerul de business în Moldova, construind o a doua uzină de producere a cablurilor electrice în ZEL Bălţi. Gebauer&Griller este un producător de cabluri şi fire din cupru, aluminiu şi oţel pentru industria automobilistică, trenurile electrice de viteză înaltă (TGV) şi ascensoarele de capacitate sporită, cu peste 2,6 mii de angajaţi în 9 locaţii din 8 ţări şi o cifră de afaceri de peste 390 mil. euro. Aceasta şi-a lansat producţia în Moldova în luna septembrie 2013, şi reprezintă, de fapt, al doilea element important din cadrul cluster-ului industriei de producere a cablajului electric, care s-a configurat în ZEL Bălţi. Investiţiile totale de până acum ale companiei Gebauer&Griller în ZEL Bălţi au constituit peste 17,3 milioane USD. Compania planifică să atingă o valoare a cifrei de afaceri a uzinei din Bălţi la cca. 50 mil. euro până la sfârşitul anului 2015. Mai jos sunt prezentate investiţiile companiilor Draexlmaier, începând cu anul 2010, şi Gebauer&Griller, începând cu anul 2012, de la obţi-nerea statutului acestora de rezidenţi ai ZEL Bălţi:

Tabelul 3: Investiţiile Draexlmaier şi Gebauer & Griller în cadrul ZEL Bălţi, mil. $.

Compania 2010 2011 2012 2013 2014 Total

Draexlmaier 6,7 8,5 5,5 3,3 3,9 27,9

Gebauer&Griller - - 1,6 13,3 2,4 17,3

Total 6,7 8,5 7,1 16,6 6,3 45,2

Sursa: Administraţia ZEL Bălţi.


Efectul de la investiţiile companiei Draexlmaier se măsoară însă nu doar prin investiţiile directe făcute de către această companie, ci şi prin efectul de „ghem” pe care acestea l-au produs, atrăgând după sine investiţii ale altor companii. Alte investiţii majore, atrase de investiţia primară a Draexlmaier au fost cele realizate de compania de construcţii austriacă Klampfer Building Services, în valoare de aproape 4,2 milioane USD, pentru construcţia încăperilor administrative şi de producţie ale Draexlmaier, precum şi deja amintite investiţii ale companiei austriece Gebauer&Griller Cables&Wires EE. Numărul angajaţilor companiei Draexlmaier la

sfârşitul anului 2014 constituia 2882 persoane. Aceasta reprezintă cca. 2% din numărul total al personalului ocupat în industria ţării. În anul 2010 compania a creat 415 locuri noi de muncă, în anul 2011 – 692, în 2012 – 516, în 2014 – 335, iar 1100 locuri de muncă au fost create în anii 2007-2009. Gebauer&Griller Cables&Wires EE angaja, la sfârşitul anului 2014, 98 persoane, faţă de 82 la sfârşitul anului 2013 şi planifică să majoreze numărul angajaţilor, odată cu atingerea capacităţilor maxime de producţie, până la 150 persoane. Figura 1 de mai jos prezintă evoluţia numărului de angajaţi ai companiei Draexlmaier la sfârşitul fiecărei perioade de referinţă.

Figura 1. Evoluţia numărului de angajaţi Draexlmaier Automotive SRL, persoane.

Toate vânzările producţiei industriale, totodată şi exporturile ZEL Bălţi (aşa cum întreaga producţie fabricată este exportată), de la înfiinţarea zonei în 2010 şi până în anul 2012, au fost realizate de către rezidentul principal, Draexlmaier Automotive SRL. Acestea au crescut într-un ritm constant, cu excepţia anului 2014, când s-au redus cu 14%, constituind 374,3 mil. lei. În acelaşi timp, Gebauer&Griller şi-a sporit volumul producţiei în anul 2014 de aproape 14 ori, până la 755,2 mil. lei. Cca. 50% din valoarea producţiei companiei Gebauer&Griller este exportată, iar restul este livrată pe teritoriul ZEL Bălţi, către Draexlmaier. În total, cele 2 CTN-rezidenţi ai ZEL Bălţi au produs în anul 2014 aproape 3% din producţia totală industrială a ţării şi mai mult de 2% din exporturile totale ale R. Moldova. Odată cu atingerea de către uzina companiei Gebauer&Griller a capacităţii maxime de producţie, dar şi în cazul realizării planurilor investiţionale ale Draexlmaier de const-rucţie a celei de-a 3-a uzine pe teritoriul ZEL Bălţi, este de aşteptat ca contribuţia celor 2 CTN din cad-rul ZEL Bălţi la crearea producţiei industriale a ţării şi a exporturilor să fie şi mai mare [10,11,12,13].

Însă nu doar vânzările şi angajările directe ale companiei contribuie la îmbunătăţirea indicatorilor principali economici ai ţării. Venirea unui astfel de

investitor major a dus la crearea unor legături multiple de afaceri şi de achiziţii de la companiile locale, precum şi la sporirea volumului taxelor şi impozitelor achitate în diferite bugete de nivel local şi central. Astfel, doar în anii 2013-2014 companiile Draexlmaier şi Gebauer&Griller au contractat în total mărfuri şi servicii în valoare de cca. 228 mil. lei de la companii locale (servicii de transport, brokeraj, reparaţii şi achiziţii de automobile, servicii de închirieri, alimentaţie publică, pază, servicii de construcţie, de asigurări, de telefonie mobilă şi internet, achiziţii de piese pentru echipamentul tehnologic, rechizite de birou, alimentări cui apă, electricitate, gaz, etc.). Valoarea impozitelor totale achitate de către cele 2 CTN în anul 2014 s-a ridicat la circa 77,9 milioane lei, 66,2 milioane lei în anul 2013, 52,3 mil. lei în 2012 şi 42,3 mil. lei în 2011. Valoarea plăţilor totale ale Draexlmaier Automotive SRL şi Gebauer&Griller pentru remunerarea muncii a fost în creştere continuă în ultimii 4 ani s-a cifrat în total la cca. 645,4 milioane lei.

După cum am susţinut şi anterior, investiţiile greenfield sunt preferabile achiziţiilor şi fuziunilor, deoarece beneficiile imediate de la acestea pentru economia gazdă sunt mai mari. La fel, am susţinut că Moldova trebuie să depună eforturi mai mari pentru atragerea anume a unor astfel de


Figura 2. Vânzările şi exporturile companiilor Draexlmaier şi Gebauer&Griller în cadrul ZEL Bălţi în anii 2010-2014, mil. lei.

Tabelul 4. Alte efecte directe de la investiţiile CTN în ZEL Bălţi, mil. lei.

Compania Retribuţia muncii Achiziţii locale Impozite achitate

2011 2012 2013 2014 2011 2012 2013 2014 2011 2012 2013 2014

Draexlmaier 113.6 149.8 164,7 180.3 6,5 7,7 56,1 58,6 42,3 51,9 61,5 68,9

Gebauer&Griller - 0.9 13,4 22,7 - 0,1 90,5 23,3 - 0.4 4,7 9,0

Total 113.6 150.7 178,1 203,0 6,5 7,8 146,6 81,9 42,3 52,3 66,2 77,9

Sursa: Administraţia ZEL Bălţi.

investiţii, deoarece implicaţiile imediate ale acestora asupra economiei şi industriei ţării, avide de investiţii, sunt mai mari. În cele ce urmează, ne vom referi la câteva exemple ale unor beneficii imediate indirecte de pe urma investiţiilor greenfield efectuate în ZEL Bălţi de către cele 2 CTN, care se adaugă la exemplele de beneficii directe prezentate mai sus. Investiţiile Draexlmaier şi Gebauer&Griller au fost însoţite de lucrări de construcţie cu achiziţionarea unor materiale şi servicii de pe piaţa locală. În afară de Klampfer Building Services, la care ne-am referit ceva mai sus, în perioada anilor 2010-2012 serviciile de construcţii pentru Draexlmaier şi Gebauer&Griller au fost asigurate de alte două companii de construcţii cu capital din Austria, Unger Steel şi Strabag, precum şi de una locală. Serviciile de închiriere a spaţiilor de producţie şi administrative pentru cele 2 CTN sunt asigurate de către o companie locală şi alta afiliată Draexlmaier. În primii 3 ani de activitate a ZEL, companiile care au acordat servicii de construcţie celor 2 CTN au angajat de pe piaţa locală de la 9 până la 75 persoane (în mediu 32 persoane pe an), au achitat salarii de cca. 3,9 mil. lei (în mediu câte 1,306 mil. lei pe an), au achiziţionat de la companiile locale bunuri şi servicii în valoare de cca. 39,4 mil. lei (câte 13,133 mil. lei pe an) şi au achitat sub formă de diferite taxe şi impozite cca. 4,1 mil. lei (în mediu câte 1,367 mil. lei anual). Companiile care acordă servicii de închiriere a spaţiilor celor 2 CTN din zonă au plătit sub formă de salarii în total, în perioada anilor 2010-2014, cca. 8,0 mil. lei (sau în

mediu cca. 1,6 mil. lei anual), au creat 31 noi locuri de muncă, au achiziţionat de pe piaţa locală bunuri şi servicii de cca. 16,0 mil. lei (cca. 3,2 mil. lei anual) şi au plătit impozite în valoare de cca. 3,1 milioane lei (în mediu câte 625 mii lei anual). Companiile care acordă servicii de alimentaţie publică angajaţilor CTN aveau angajate la sfârşitul anului trecut 17 persoane, au achitat salarii, începând cu anul 2010, de cca. 1,3 mil. lei (în mediu câte 250 mii lei anual), au achiziţionat de la alte companii locale bunuri şi servicii în valoare de cca. 10,7 mil. lei (câte 2,2 mil. lei anual) şi au plătit impozite de aproape 510 mii lei (câte 102 mii lei anual). Companiile de brokeraj aveau angajate 2 persoane, au achitat salarii de cca. 135 mii lei şi impozite în valoare de cca. 105 mii lei). În total, în perioada anilor 2010-2014, companiile care acordă servicii celor 2 CTN aveau angajate de la 46 până la 104 persoane pe an, au achitat salarii în valoare de cca. 13,3 mil. lei, au făcut achiziţii locale de cca. 66,2 mil. lei şi au achitat diferite taxe şi impozite în sumă totală de cca. 7,8 mil. lei (tabelul 5). CTN pot contribui şi la atenuarea dezechilibrelor dezvoltării regionale, prin intermediul efectelor benefice pe care le produc. Ca exemplu, în special datorită investiţiilor Draexlmaier şi Gebauer&Griller, după ritmul de creştere a ISD, mun. Bălţi a depăşit în ultimii ani Chişinăul. Şi mai remarcabil însă, efectele acestor investiţii se răspândesc nu doar asupra oraşului Bălţi, ci şi beneficiilor ce reies din angajarea asupra localităţilor şi raioanelor din jurul oraşului Bălţi, în special prin intermediul personalului din


Tabelul 5: Efecte indirecte de la investiţiile CTN în ZEL Bălţi, mii lei.

Domeniul

2010-2012 (mediu pe an) 2013 2014

Ret

rib

uți

a m

un

cii

Ach

iziț

ii

loca

le

An

gajați

Imp

ozit

e ac

hit

ate

Ret

rib

uți

a m

un

cii

Ach

izit

ii

loca

le

An

gajați

Im

poz

ite

ach

itat

e

Ret

rib

uți

a m

un

cii

Ach

izit

ii

loca

le

An

gaja

ti

Imp

ozit

e ac

hit

ate

Servicii de constructii 1.306,3 13.132,8 32 1.367,1Servicii de arenda 1.317,7 3.413,8 28 533,0 2.154,0 4.169,6 31 738,9 1.927,1 1.625,0 31 787,1Servicii de catering 170,0 2.371,8 12 71,9 255,4 1.758,4 13 95,8 485,8 1.870,8 15 198,1Servicii de brokeraj 22,2 0,0 1 25,5 30,6 0,0 2 16,9 37,4 0,0 2 11,3Total 2.816,2 18.918,4 73 1.997,5 2.440 5.928,0 46 851,5 2.450 3.495 48 996,5Sursa: Administraţia ZEL Bălţi.

localităţile respective. Astfel, din cele peste 2900 de persoane angajate în cadrul ÎCS Draexlmaier Automotive SRL, doar cca. 1200 sunt din or. Bălţi, iar altele cca. 1700 sunt din localităţile şi raioanele învecinate. În acest scop, Draexlmaier contractează companii de transport locale pentru efectuarea a 45 de curse în scopul transportării lucrătorilor la/şi de la serviciu. În total, aceste curse transportă angajaţii din 64 de localităţi (din raioanele Sângerei, Floreşti, Drochia, Glodeni şi Făleşti) la uzina din Bălţi.

CONCLUZII

În contextul exemplelor expuse mai sus, concluzionăm că, strategiile şi politicile de atragere a ISD în Republica Moldova trebuie să se axeze cu prioritate pe îmbunătăţirea capabilităţilor umane, a legăturilor dintre întreprinderi (stimularea formării clusterelor), a climatului de afaceri şi investiţional, însoţite de promovarea activă a oportunităţilor investiţionale ale ţării şi de punerea la dispoziţia investitorilor a unor stimulente sub forma ZEL, singurele opţiuni viabile în vederea majorării intrărilor de ISD în ţară.

Evoluţia de până acum a proiectelor ZEL în Republica Moldova a demonstrat că acestea pot fi o soluţie eficientă în sporirea intrărilor de ISD, impulsionarea producţiei industriale şi a exporturilor. Acest lucru este confirmat şi de evoluţia de până acum a investițiilor străine directe în ZEL Bălţi. Crearea şi dezvoltarea ZEL în Republica Moldova trebuie realizate în baza unor obiective strategice corect stabilite, bazate pe atragerea unor investitori strategici din industrii-ţintă. Evoluţia de până acum a proiectelor ZEL în Republica Moldova a demonstrat că acestea pot fi o soluţie eficientă în sporirea intrărilor de ISD, impulsionarea producţiei industriale şi a exporturilor.

Acele ISD care au ajuns în sectorul industrial şi în cel al industriei prelucrătoare, în special, au avut un impact benefic asupra acestor ramuri. Întreprinderile cu capital străin din industria prelucrătoare înregistrează cel mai înalt ritm de creştere ca număr de companii înregistrate, număr de personal angajat şi volum al producţiei fabricate. Analizele prezentate în acest sens demonstrează potenţialul sectorului industrial de a se relansa cu ajutorul investiţiilor străine şi de a juca un rol mult mai important în economia ţării. Pentru aceasta, însă, este nevoie de mai multe ISD.

Bibliografie

1. European Competitiveness Report 2012, p. 130 2. Kenneth P. Investment Incentives: Growing use, uncertain benefits, uneven controls”, IISD, 2007. 3. Ministerul Economiei, Raport privind activitatea zonelor economice libere ale Republicii Moldova în anul 2008. 4. Rapoartele privind activitatea rezidenţilor Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2010. 5. Rapoartele privind activitatea rezidenţilor Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2011. 6. Rapoartele privind activitatea rezidenţilor Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2012. 7. Rapoartele privind activitatea rezidenţilor Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2013. 8. BNS, Anuarul statistic al Republicii Moldova pentru anii 1995-2012. 9. www.zelb.md 10. Darea de seamă privind activitatea Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2010. 11. Darea de seamă privind activitatea Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2011. 12. Darea de seamă privind activitatea Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2012. 13. Darea de seamă privind activitatea Zonei Economice Libere „Bălţi” pentru anul 2013.


Rezolvarea problemelor inventive prin utilizarea efectelor fizice şi geometrice 137

REZOLVAREA PROBLEMELOR INVENTIVE PRIN UTILIZAREA EFECTELOR FIZICE ŞI GEOMETRICE

Cercetarea fondului de invenţii a arătat că

cele mai ideale soluţii tehnice sunt legate de utilizarea unor efecte şi fenomene. Există un paradox în acest domeniu: efectele fizice, de regulă, sunt descoperite de fizicieni însă ei, de regulă, nu cunosc domeniile posibile de aplicare. Inginerii, care cunosc bine domeniile de aplicare în care activează, de regulă nu ştiu despre existenţa acestor efecte fizice. Există multe exemple când un efect fizic înlocuieşte o întreagă maşină complicată. Eficacitatea utilizării efectelor şi fenomenelor fizice este asigurată de lipsa refuzurilor: orice mecanism poate să se deterioreze, să iasă din funcţie, însă nu poate să se strice, de exemplu, efectul dilatării termice.

Efectele geometrice (spirale, sferă, suprafeţe unilaterale (banda Mobius ş.a.)), de asemenea, pot fi utilizate de către ingineri şi inventatori, asigurând un efect deosebit. Deosebit de interesante sunt suprafeţele unilaterale, care posedă proprietăţi interesante, foarte puţin utilizate de către ingineri. Cunoaşterea proprietăţilor efectelor (formelor geometrice), metodelor de multiplicare a lor conduce la obţinerea unor soluţii performante.

Problema 7.45. În soba de ardere a cimentului materia primă – şarja – este încălzită prin arderea gazului. Pentru obţinerea cimentului de calitate superioară este necesar de controlat temperatura amestecului (şarjei). Aceasta se face, de obicei, cu ajutorul unui aparat special – pirometrul optic, care determină temperatura după strălucirea iluminării. Însă s-a stabilit că aparatul, de fapt, indica temperatura gazului fierbinte, care arde, dar nu a şarjei. Cum trebuie de măsurat temperatura amestecului?

Soluţie posibilă: Se propune de măsurat temperatura amestecului pe fonul benzilor întunecate ale spectrului flăcării (spectrul este caracteristic pentru substanţe solide).

Problema 7.46. În construcţii uneori apare necesitatea ruperii peretelui din beton armat, a panelurilor, pilonilor. Însă aceasta este foarte greu – avantajele betonului armat în această

situaţie se transformă în dezavantaje. Ce trebuie de făcut?

Problema 7.47. La asamblarea micropieselor la diferite lucrări din mecanica fină apare problema fixării obiectelor foarte mici. Ce trebuie de făcut?

Problema 7.48. La lucrările efectuate de excavator cca 40 % din energie se consumă la frecarea dintre căuş şi sol. Cum pot fi reduse pierderile? Problema 7.49. Amprentele degetelor, lăsate de criminali, se fixează, acoperind suprafaţa obiectului cu praf de grafit, care mai apoi este suflat. Părticele foarte mici de praf, lipindu-se de urmele de grăsimi, lăsate de degetele mâinilor, repetă forma liniilor papilare. Însă această metodă nu permite preluarea amprentelor de pe materiale lipicioase sau de lână – praful se va lipi în orice loc, nu numai acolo, unde criminalul a lăsat amprenta. Ce-i de făcut?

Soluţie ideală. Liniile papilare se fac vizibile, adică liniile trebuie să se „îngraşe” de 1000 de ori. Ce poate „creşte” de la sine? În primul rând o substanţă vie. Sunt cunoscute un şir de bacterii, care se înmulţesc rapid, hrănindu-se cu grăsimi de piele. Peste puţin timp colonii de bacterii se „încolonează” de-a lungul liniilor papilare.

Problema 7.50. Blănurile la fabrică se prelucrează cu soluţii speciale. După prelucrare blănurile trebuie uscate. Ele sunt uscate prin suflarea lor cu aer fierbinte. Dar din cauza că perişori blănurilor se lipesc, uscarea durează, are loc un consum mare de energie. Ce trebuie de făcut?

Problema 7.51. În producţia de hârtie se folosesc maşini de răzăluit, care reprezintă nişte tambure foarte mari (cu diametru de câţiva metri). Pe exterior tamburul este cuprins de câteva cercuri, care se află pe role, datorită cărora el se roteşte. Cercurile trebuie să cuprindă strâns tamburul ca el să nu alunece, însă, în caz de necesitate ele trebuie să fie scoase uşor. Ce trebuie de făcut?

Rubrică realizată de Valeriu Dulgheru

138 Personalităţi de pe Meridianele Universului Ştiinţific

PERSONALITĂŢI DE PE MERIDIANELE UNIVERSULUI ŞTIINŢIFIC Studiile în inginerie și fizică

Eugen Bădărău s-a născut la data de 19 septembrie 1887 în localitatea Folteşti- Ismail, judeţul Galaţi. A urmat şcoala primară în localitatea natală şi liceul la Ismail. A susţinut examenul de bacalaureat în 1905. Se simţea atras de inginerie aşa că, în acelaşi an, a plecat la Graz, în Austria şi s-a înscris la

Techniche Hochschule. A rămas aici până în 1907 şi a urmat cursurile de inginerie timp de doi ani. Una dintre disciplinele audiate în această perioadă, fizica, l-a atras în mod deosebit mai ales prin partea sa teoretică şi de aceea a decis să plece în Italia , la Pisa, unde fizica teoretică era bine cotată. Aşadar, în perioada 1907- 1911 a studiat la Pisa, iar în 1911 obţine licenţa în fizică. Continuă activitatea aici în calitate de doctorand , sub îndrumarea profesorului Angelo Battelli ocupându-se cu verificarea experimentală a formulei Clausius-Mossotti pentru aer şi pentru alte amestecuri de gaze comprimate până la 300 atmosfere. Fizicianul italian Ottaviano-Fabrizio Mossotti a apublicat o carte în 1850 în care a analizat constantele dielectrice a două medii diferite, iar formula matematică a fost propusă de fizicianul german Rudolf Clausius în 1879 dar cu referire la indicele de refracţie. În 1912 obţine titlul de doctor cu teza „Constanta dielectrică a gazelor şi a amestecurilor de gaze”. În următorii doi ani , 1912-1914 a lucrat ca asistent la Universitatea din Pisa, în cadrul Institutului de Fizică experimentală. A continuat cercetările începute în cadrul tezei de doctorat studiind gazele comprimate până la 350 atmosfere.

Inventator al unui tip de inteferometru.

Identifică o nouă direcţie de cercetare în domeniul opticii şi decide să plece în Rusia. Din 1914 a ocupat un post de asistent la Institutul de Fizică din Petrograd unde a lucrat sub coordonarea fizicianului rus Abram Fiodorovici Ioffe, de la Universitatea din Petrograd, devenit ulterior Leningrad. Acum, acest institut poartă numele profesorului Ioffe. Evenimentele istorice din 1917 îl prind în acest oraş, dar Eugen Bădăru îşi continuă activitatea de cercetare devenind , în 1917, şef de

secţie la Institutul de optică. Şi-a axat cercetările asupra problemelor de optică studiind birefringenţa corpurilor izotrope în câmp magnetic. Pentru determinarea indicilor de refracţie ai gazelor a inventat un nou tip de interferometru pe care l-a prezentat , sub forma unei comunicări ştiinţifice, la primul Congres de Ştiinţă organizat la Petrograd în 1918. Pe baza rezultatelor cercetărilor efectuate obţine, în 1918 titlul de doctor docent şi este numit profesor la Institutul Fototehnic Superior unde lucrează timp de aproape trei ani, până în 1921.

Profesor la universităţile din România. În

1921 este solicitat să vină la Universitatea din Cernăuţi . Menţionez că Universitatea din Cernăuţi a fost înfiinţată în 1875 şi a fost multă vreme renumită în Austro-Ungaria, iar oraşul Cernăuţi din Bucovina de nord, situat pe malul Prutului , aparţinea din nou României, după ce timp de 143 de ani, din 1775 până în 1918, aparţinuse Imperiului Habsburgic. Eugen Bădărău funcţionează aici ca profesor agregat apoi ca profesor titular la Catedra de fizică teoretică şi experimentală. A condus laboratorul de fizică experimentală ,iar în perioada 1926-1928 chiar şi Facultatea de Ştiinţe, în calitate de Decan. În cadrul laboratorului de fizică experimentală a iniţiat o nouă direcţie de cercetare axată pe fizica descărcărilor în gaze. De aceea este considerat fondatorul şcolii româneşti de fizica plasmei.

În 1934 se înfiinţează la Universitatea din Bucureşti catedra de fizică corpusculară, iar Eugen Bădărău este chemat să conducă activitatea ştiinţifică a acestei catedre, care un an mai târziu, devine catedra de acustică, optică şi fizică moleculară de care se ocupă până în 1962.

Direcţii de cercetare. Cercetările efectuate

de Eugen Bădărău au acoperit o gamă foarte largă de domenii ale fizicii, începând cu descărcările electrice în gaze şi fizica plasmei , domeniu în care este considerat fondator al şcolii româneşti. A dat o explicaţie originală mecanismului descărcărilor electrice luminiscente şi a determinat coeficientul de ionizare în gaze mono- şi poliatomice. A efectuat cercetări în domeniul opticii şi spectroscopiei, inventând un nou tip de interferometru . A fost printre primii din lume care au doevedit experimental emisia electronică a metalelor bombardate cu ioni pozitivi. Spectaculoase au fost şi cercetările din domeniul

Personalităţi de pe Meridianele Universului Ştiinţific 139 acusticii şi ultraacusticii aplicate la combaterea poluării sonore, la controlul materialelor de construcţie sau pentru stimularea germinaţiei plantelor. La fel de spectaculoase au fost şi aplicaţiile descărcărilor în gaze pentru obţinerea de parfumuri. Iată ce spunea Eugen Bădărău despre aceste cercetări. „Nu pot uita clipa în care din metan, în timpul cercetărilor noastre, a ieşit formol, prin descărcare în scânteie. Am simţit cu toţii un miros pătrunzător . Ne-am privit miraţi. Să fie formol ? Să vedem ce zice analiza! La analiză am constatat că mirosul nu ne înşelase: era într-adevăr formol. Formol – pornind de la gaz metan….Şi dacă e să alunec pe pnta confidenţelor, atunci trebuie să mărturisesc că în laboratoarele noastre s-au produs multe parfumuri excepţional de frumos mirositoare. Căci din gaz metan amestecat cu brom, prin descărcare electrică, am obţinut bromuri cu miros pe care cei mai mari parfumeuri l-ar fi invidiat… Poate că, cine ştie când, fabricanţii de parfumuri vor merge pe calea deschisă de noi”.

Rezultatele obţinute au fost publicate în numeroase articole şi comunicări ştiinţifice dar şi în câteva cărţi de referinţă printre care Bazele acusticii moderne, apărută în 1952, Fizica descărcărilor în gaze, publicată de Editura Academiei Române în 1957, Gaze ionizate. Descărcări electrice în gaze, apărută la Editura tehnică în 1964.

Într-un interviu din 1967 spunea: „Secretul marilor descoperiri constăîn muncă şi spirit de observaţie, combinate cu simţ al perspectivei şi inteligenţei”.

Recunoaştere. S-a bucurat de multe dovezi

de recunoaştere, cea mai importantă fiind primirea, la data de 12 august 1948, ca membru titular al Academiei Române. Avea 61 de ani. La iniţiativa sa, a fost înfiinţată în 1955, Comisia de acustică a Academiei fiind apoi şi Preşedintele acestei Comisii. În perioada 1949- 1956 a condus Secţia de optică şi spectroscopie din cadrul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele, iar apoi , în intervalul 1956-1975 a fost Directorul Institutului de Fizică. Al Academiei.

Pentru activitatea sa a primit, în 1962 titlul de „Om de ştiinţă emerit”, iar în în 1966, Ordinul „Meritul ştiinţific”.

Personalitate complexă, de o vastă cultură, a cântat la vioară într-un cvartet, a iubit literatura, în special romanul clasic în care Tolstoi şi Dostoievski au ocupat un loc important. Poate şi de aceea a fost Director tehnic al Radiodifuziunii Române în perioada 1940-1944.

O stradă din Bucureşti poartă numele său. Interesant de menţionat că aceasta porneşte din strada Constantin Miculescu, cel pe care Eugen Bădărău la succedat ca profesor la Universitatea din Bucureşti. Continuitate în timp şi spaţiu! Chiar şi crezul său de viaţă îmbină ştiinţa cu frumosul: ”Am dorit să-mi aduc contribuţia la realizarea visului întregii omeniri, o viaţă senină, frumoasă”. S-a stins din viaţă la data de 11 martie 1975 în Bucureşti.

Rubrică realizată de prof.dr.ing.Gheorghe Manolea, Universitatea din Craiova, Doctor

Honoris Causa al Universităţii Tehnice a Moldovei din Chişinău

26 Determinarea proprietăților reologice ale pământurilor argiloase din Moldova pentru evaluarea …

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR REOLOGICE ALE PĂMÂNTURILOR ARGILOASE DIN MOLDOVA PENTRU EVALUAREA STĂRII DE TENSIUNE-DEFORMAŢIE A TERENURILOR DE FUNDAȚIE

V. Polcanov, dr. ing. conf.univ., A. Cîrlan, drd


INTRODUCERE Studierea proprietăților reologice ale

pământurilor argiloase rămâne în continuare o sarcină dificilă, deoarece în multe cazuri oamenii de știință prezintă rezultate absolut diferite ale parametrilor reologici determinați pentru aceleași categorii de pământuri.

Mai jos sunt prezentate rezultatele cercetărilor efectuate în laboratorul UTM, precum și rezultatele prelucrate ale încercărilor argilelor neogene de pe teritoriul Republicii Moldova, efectuate în cadrul Institutul Auto şi Drumuri din Moscova (MADI).

1. DISPOZIȚII GENERALE Mulți specialiști din domeniul mecanicii

pământurilor recunosc necesitatea de a lua în considerație valorile eforturilor de forfecare la efectuarea încercărilor, precum și efectuarea unui studiu mai detaliat al edificiilor din punct de vedere a mecanicii pământurilor [1]. În special, este necesar să se țină cont de: condițiile mecanice (modul de lucru); natura pământurilor, exprimată prin parametrii

săi (modul de comportare, criterii de rezistență); metodele de determinare a acestor parametri (la

fața locului, în condiții de laborator); metodele de calcul (calculul după capacitatea

portantă, după deformații). Aplicabilitatea calculelor depinde de

posibilitatea combinării acestor patru parametri. O greșeală ar fi – folosirea combinației ideale.

Analizând pământurile argiloase din punct de vedere al comportării acestora pe versanți și rambleuri, este important de a putea evalua proprietățile lor nu doar în stare lor naturală, la momentul studierii, dar și posibilitatea prognozării modificării acestora în procesul edificării, și mai ales, cel de exploatare a clădirilor și edificiilor.

Obținerea unor valori fiabile ale caracteristicilor reologice ale pământurilor este una din problemele majore în procesul evaluării stării de tensiune-deformație a terenului de fundație, deoarece anume

aceste valori definesc condițiile de comportare a pământurilor la solicitări.

Analiza literaturii și datelor de arhivă [2] a arătat că proprietățile reologice ale pământurilor argiloase de pe teritoriul Republicii Moldova nu sunt suficient studiate. În primul rând aceasta se referă la pământurile ce acoperă versanții cu pericol de alunecare. Având în vedere că pe teritoriul Republicii Moldova sunt înregistrate circa 16 mii de alunecări de teren, iar suprafața teritoriului afectat de alunecări constituie circa 40 % din suprafața totală a țării, problema privind determinarea caracteristicilor reologice ale pământurilor devine una actuală și necesită a fi soluționată.

2. APARATE ȘI ECHIPAMENTE.

METODA DE ÎNCERCARE Parametrii caracteristicilor reologice ale

pământurilor, obținuți pe cale experimentală, în mare măsură depind de metoda de încercare aleasă precum și de tipul dispozitivelor, cu care au fost determinate.

În prezent, sunt o mulțime de lucrări științifice dedicate dezvoltării și aplicării metodelor de încercare, și totuși, încă nu există un consens privind care dintre aceste metode este mai performantă, argumentată științific și care ar putea fi standardizată pentru folosirea în practică.

Pentru realizarea acestui studiu a fost folosită metoda propusă pentru prima dată de Institutul Național al Transportului Feroviar din Dnepropetrovsk (DIIT) și de MADI. Pentru determinare rezistenței de lungă durată a pământurilor studiate, în conformitate cu metoda propusă de DIIT, au fost efectuate un șir de încercări la forfecare rapidă a probelor cu structură naturală, cu plan obligat după suprafață pregătită precum și cu plan obligat după suprafață pregătită și umezită.

Efectuarea încercărilor pentru determinarea parametrilor la forfecare conform metodei propuse de MADI necesită o durată lungă de timp, și o viteză de deformație constantă în timp. Aceste

Determinarea proprietăților reologice ale pământurilor argiloase din Moldova pentru evaluarea … 27

încercări au fost efectuate cu ajutorul aparatului de forfecare directă cu o distanță majorată dintre casete (până la 1,0 cm). Viteza de deformare a probelor a variat de la v = a10-6 cm/s până la v = a10-8 cm/s. Durata încercărilor a variat de la câteva ore până la 12 zile.

3. REZULTATELE ÎNCERCĂRILOR Stratul sedimentar de origine deluvială cu

pericol de alunecare ce acoperă cea mai mare parte a versanților zonei de nord-vest și centrale ale țării, este studiat deja de mult timp în cadrul UTM [2]. Cu toate acestea, nici până acum nu a fost posibilă obținerea unor rezultate generalizate ale parametrilor reologici pentru toate categoriile de pământuri selectate.

Aceasta se datorează faptului că în urma proceselor litologice frecvente de alternare a straturilor, caracteristică formării pământurilor facieselor sub-continentale de coastă și de adâncime mică, stratul studiat, prioritar argilos, caracterizat printr-o structură neomogenă ce conține incluziuni puternice și lentile de nisip, pe alocuri are un conținut ridicat de carburi. Din acest motiv, apare necesitatea efectuări unui număr mai mare de încercări cu prelucrarea ulterioară a rezultatelor obținute.

Mai jos sunt prezentate rezultatele încercărilor terenului cu pericol de alunecare, din preajma “Kilometrul 4 al autostrăzii Ustia-Holercani”. În termeni geomorfologici, zona este caracterizată ca fiind o câmpie ridicată supusă denudației. Relieful în zona analizată este unul deluros în trepte. Versanții sunt acoperiți cu un strat sedimentar de origine deluvială, din argile cu intercalații de nisip, marne, mai rar calcar oolitic.

Studierea proprietăților fizico-mecanice și reologice ale pământurilor a fost efectuată pe baza probelor monolite selectate din sondele amplasate în limita zonei de alunecare activă precum și în afara acesteia.

Pământurile deluviale cu pericol de alunecare au o compoziție neomogenă, compusă din argile pestrițe cu structură granulară, cu incluziuni din prundiș, pietriș, formațiuni calcaroase și cuiburi de nisip de dimensiune diferită.

Variația caracteristicilor fizico-mecanice în funcție de adâncime sunt prezentate în Fig. 1 și 2.

După cum se observă din Fig. 1 și 2 nu există nici o dependență între variația umidității, densității și adâncime. Ținând cont de valorile indicatorilor de rezistență și plasticitate obținuți, întregul strat poate fi atribuit unui singur element geotehnic (EG).

Figura 1. Variația valorii umidității în funcție de adâncime.

Figura 2. Variația valorii densității în funcție de adâncime.

Caracteristicile de rezistență ale pământurilor au

fost determinate pe probe cu indicele umidității în stare naturală, prin metoda forfecării rapide. Cu ajutorul încercările la forfecare, în condiții de laborator, cu plan obligat după suprafață pregătită precum și cu plan obligat după suprafață pregătită și umezită, s-a modelat influența fisurării și umezirii suprafeței cu rezistență redusă asupra rezistenței la forfecare a pământurilor.

28 Determinarea proprietăților reologice ale pământurilor argiloase din Moldova pentru evaluarea …

Rezultatul încercărilor parțial au fost prezentate în Fig. 3 și Tab. 1.

Pentru acest teren, nu se observă nici o dependență dintre rezistența pământurilor cu pericol de alunecare și indicele de plasticitate, în calitate de caracteristică a componenței pământurilor.

Figura 3. Variația valorii rezistenței în funcție de adâncime. ‐ rezistența la forfecare a pământurilor cu structură netulburată pentru = 100 kPa.

Nu se observă și nici dependența dintre variația

caracteristicilor de rezistență a pământurilor deluviale cu pericol de alunecare și valoarea umidității, ce variază în limite mari pentru pământurile studiate (de la 10 până la 33 %).

În același timp, pentru aproximativ aceleași valori ale umidității și densității pământurilor, se observă o dispersie considerabilă a valorilor rezistenței la forfecare, pentru probele în stare naturală. Astfel, pentru presiunea verticală de = 100 kPa, valoarea rezistenței (S) variază în limitele de la 62 până la 217 kPa. Aceasta înseamnă că, rolul principală în reducerea rezistenței argilelor deluviale cu pericol de alunecare, îl are prezența și orientarea suprafețelor cu rezistență redusă.

Folosind rezultatele experimentale, a fost efectuată prelucrarea statistică a datelor, ce a permis obținerea valorilor normate și de calcul ale caracteristicilor reologice și rezistenței stratului deluvial cu pericol de alunecare, precum și ale rezistenței pământului în zona cu pericol de alunecare. Ecuațiile obținute au următoarea formă:

pentru strat: kPa,10134,0 S ;

pentru zonă: kPa,6925,0 S .

Valorile definitive ale indicatorilor de rezistență, inclusiv pentru probele solicitate la forfecare cu plan obligat după suprafață pregătită precum și cu plan obligat după suprafață pregătită și umezită sunt prezentate în Tab. 1.

Analiza rezultatele obținute confirmă faptul că, o importanță majoră asupra rezistenței acumulărilor deluviale cu pericol de alunecare, o reprezintă prezența și orientarea suprafețelor cu rezistență redusă, caracteristicile structurale, măsura în care stratul își păstrează structura inițială. După cum este bine cunoscut, determinarea experimentală a rezistenței de lungă durată a pământurilor argiloase este însoțită de un șir de dificultăți. Principalul dezavantaj – durata lungă a experimentului. În acest sens, un interes incontestabil îl reprezintă stabilirea legăturii dintre gradul de deplasare a pământurilor argiloase și valoarea acesteia în timp.

Autorii acestui studiu urmează punctului de vedere expus de Maslov N.N. [3], care consideră că în calitate de rezistență de lungă durată este oportun să se ia sarcina ce provoacă fluajul progresiv. Cu alte cuvinte rezistența de lungă durată corespunde valorii extrem de mici a tensiunilor tangențiale, pentru care diminuarea fluajului trece în stadiul de fluaj progresiv. Trecerea pământului în stadiul de fluaj este posibilă cu condiția:

limττ (1)

unde: τ – tensiunea tangențială, kPa;

limτ – pragul de fluaj, kPa. Conform teoriei fizico-tehnice a fluajului [3],

valoarea acestuia se determinată cu expresia:

cwnlim Ctgστ (2)

unde: nσ – valoarea sarcinii normale aplicate, kPa;

cC – coeziune structurală, kPa;

w – unghiul efectiv de frecare interioară, ce corespunde stării de “densitate-umiditate”.

În ecuația de mai sus (2), cea mai mare dificultate o prezintă stabilirea valorilor coeziunii structurale. Pentru cazul studiat s-a folosit metoda “deformațiilor repetate”. Pe baza datelor prezentate în Tab. 1., pentru argilele deluviale, preluate din zona alunecării de teren, valoarea coeziunii structurale constituie 45 kPa. Acest înseamnă că, deformațiile de fluaj pe versanți sunt posibile doar dacă valorile tensiunilor tangențiale τ, vor depăși valoarea τlim= 84 kPa. Ultima valoare a fost obținută în baza datelor din Tab. 1. pentru o valoare medie a presiunii de la greutatea proprie a stratului de pământului n = 200 кПа.

În multe cazuri, inclusiv și cel al alunecării de

Determinarea proprietăților reologice ale pământurilor argiloase din Moldova pentru evaluarea … 29

Tabelul 1. Valorile normate si de calcul a parametrilor rezistenţei la forfecare a pământurilor

Tip argilă

Schema efectuării încercării Valorile normate

Valorile de calcul pentru probabilitatea de încredere

II = 0,85 I = 0,95 CN tg N N CII tg II II CI tg I I kPa grad kPa grad kPa grad

Del

uvi

ale

cu p

eric

ol

de

alu

nec

are

Probe selectate din zona de alunecare Stare naturală 69 0,26 15 47 0,15 9 33 0,08 5 Cu plan obligat după suprafață pregătită

24 0,20 11 6 0,11 6 13 0,15 9

Cu plan obligat după suprafață pregătită și umezită

12 0,12 6 – – – – – –

Probe selectate din masivului de alunecare Stare naturală 101 0,34 19 93 0,31 17 88 0,28 16

de teren analizat, gradul ridicat de neomogenitate a pământului nu permite folosirea directă, pentru pământuri cu structură naturală, a ecuației pentru determinarea “pragului de fluaj”. Această situație creează necesitatea determinării experimentală a acestei valori, pentru categoriile de pământuri analizate.

Încercările au fost efectuate folosind metoda “vitezei constante de deformare”. Reprezentarea grafică a uneia dintre încercări este prezentat în Fig. 4.

Figura 4. Determinarea limitei de curgere folosind metoda “vitezei constante de deformare”.

După cum se vede din Fig. 4., valoarea

experimentală a pragului de fluaj τlim = 63 kPa, diferă nesemnificativ de cea obținută prin metoda “deplasărilor repetate” (τlim = 84 kPa). Acest fapt evidențiază încă o dată complexitatea problemei și necesitatea efectuării unor încercări suplimentare, cu scopul acumulării și prelucrării unui număr mai mare de date experimentale.

In concluzie, trebuie remarcat faptul că rezultatele obținute au fost utilizate pentru a evalua stabilitatea versantului și determinarea măsurilor de prevenire a deplasărilor de alunecare.

4. CONCLUZII Valorile obținute ale caracteristicilor reologice și

de rezistență menționează faptul unei posibile reduceri pe viitor a rezistenței pământurilor deluviale cu pericol de alunecare. În baza rezultatelor încercărilor probelor la forfecare cu plan obligat după suprafață pregătită și umezită, selectate din zona de alunecare, valoarea rezistenței de lungă durată poate constitui 36 kPa.

Aceasta prevede că, în cazul exploatării versanților, pentru asigurarea stabilității de lungă durată a clădirilor și edificiilor amplasate pe acesta, valoarea tensiunilor tangențiale ce apar în masiv nu trebuie să depășească cea a rezistenței de lungă durată a pământurilor studiate.

Bibliografie

1. Ter-Martirosjan Z.G. Mehanika gruntov // Uchebnoe posobie. - M.: Izd-vo Associacii stroitel'nyh vuzov, 2005. - 488 s. 2. Polkanov V.N. Rol' reologicheskih procesov v razvitii opolznej na teritorii Moldovy. - Kishineu, TUM, 2013. - 176 s. 3. Maslov N.N. Fiziko-tehnicheskaja teoriya polzuchesti glinistyh gruntov v praktike stroitel'stva. – M.: Strojizdat, 1984. – 176 s.


30 Iaurtul îmbogățit cu inulină: studiul proprietăților senzoriale, fizico-chimice și reologice

IAURTUL ÎMBOGĂŢIT CU INULINĂ: STUDIUL PROPRIETĂŢILOR SENZORIALE, FIZICO-CHIMICE ŞI REOLOGICE

V. Bantea-Zagareanu, dr., conf. univ., L. Popescu, dr., conf.univ., A. Canja, stud.


INTRODUCERE

Iaurtul este un produs alimentar sănătos, consumat pe larg în toată lumea. Popularitatea acestuia a făcut posibilă utilizarea lui drept bază în producerea preparatelor probiotice. Pe altă latură, un interes sporit îl provoacă adăugarea prebioticelor în produsele alimentare, datorită beneficiilor incontestabile asupra sănătăţii umane. Cele mai studiate prebiotice sunt oligofructozele şi inulina, ambele prezentînd un şir de avantaje: îmbunătăţesc biodisponibilitatea substanţelor minerale, precum Ca2+, Mg2+, Fe2+; măresc activitatea culturilor starter viabile; inhibă activitatea bacteriilor dăunătoare din tractul digestiv. E necesar de menţionat că inulina fiind o fibră alimentară nedigerabilă de către enzimele sistemului digestiv uman, capătă următoarele proprietăţi: ajută la scindarea dietelor bogate în proteine, micşorează absorbţia grăsimilor, produce senzaţia de saţietate, diminuează nivelul colesterolului în sânge şi incidenţa cancerului de colon [1-3]. Ştiind că în prezent e tot mai des abordată problema substituirii aditivilor sintetizaţi chimic cu cei de origine naturală, ne-am propus utilizarea inulinei pe post de stabilizator şi emulsifiant în producerea iaurtului, deoarece aceasta formează cu apa şi produsele alimentare lichide microcristale insesizabile în cavitatea bucală, dar care unindu-se creează un gel ce asigură o textură cremoasă, netedă şi similar celei de grăsime [3].

Scopul esenţial al cercetărilor a fost de a obţine şi caracteriza variantele de iaurt cu inulină; de a determina amestecul optim de lapte-inulină şi cultură probiotică în funcţie de caracteristicile fizico-chimice şi senzoriale ale produsului finit, verificând schema de fabricaţie aleasă, împreună cu parametrii tehnologici ai operaţiunilor respective.

1. MATERIALE ȘI METODE DE ANALIZĂ

Iaurtul a fost produs în condiţii de laborator,

iar pentru pregătirea probelor respective s-au folosit: lapte praf degresat de vacă

(ГОСТ 10970-87), cultura starter YO-MIX 207 LYO ce conţine Streptococcus thermophilus, Lactobacillus delbrueckii ssp. Bulgaricus, Lactobacillus acidophilus, Bifidobacterium lactis („VITAL PROBIOTIC YOGURT”, Danisco, Danemarca), inulina BENEOTM HPX („ORAFTI ACTIVE FOOD INGREDIENTS”, Belgia). Procesul tehnologic a decurs conform etapelor descrise în figura 1:

Figura 1. Schema tehnologică de obținere a iaurtului cu inulină

Laptele praf reconstituit este caracterizat drept un lichid omogen, lipsit de impurităţi şi sedimente, de culoare albă, uniformă, cu gust uşor

LAPTE DEGRESAT

Adăugarea inulinei

Pasteurizare 85-89˚C/10-15min

Inoculare

Amestecare

Ambalare

Termostatare 42-45˚C/5h

Răcire, maturare 2-8˚C

Depozitare 2-8˚C

Cultură DVS

INULINĂ BORCAN

Iaurtul îmbogățit cu inulină: studiul proprietăților senzoriale, fizico-chimice și reologice 31

dulceag, fără nuanţe străine şi un miros caracteristic de lapte. Aciditatea verificată constitue 19 oT, ph-ul e de 6,6, iar densitatea relativă 1,030 g/cm3, astfel fiind comparate cu datele din reglementarea tehnică cu privire la „Lapte şi produse lactate” se constată încadrarea în limitele prevăzute de aceasta [4]. Inulina utilizată este cea extrasă din rădăcini de cicoare şi care conform prospectului este un amestec de oligo- şi polizaharide, compuse din lanţuri de fructoză, legate între ele prin legături β(2-1). Cifra sumară a lanţurilor de glucoză şi fructoză (gradul de polimerizare) în mod general variază de la 2 la 60. În 100 g produs vom regăsi 97 g de glucide, dintre care 97 g sunt fibre alimentare. Valoarea sa energetică constitue 97 kCal. Inulina are o aromă pură, neutră şi este pe larg folosit ca substituitor al grăsimilor şi zahărului în produse lactate fermentate, brînzeturi, unt, îngheţată,

ciocolată. Aproximativ 0,25 g de inulină poate substitui 1g de grăsime în produsul alimentar cercetat [3].

2. REZULTATE ȘI DISCUȚII Conform schemei de mai sus s-au pregătit

7 probe experimentale, deosebite prin conţinutului de inulină adăugat, şi anume: 1,5%, 2,0%, 2,5%, 3,0%, 3,5%, 4,0% inulină raportată la masa laptelui, şi proba-martor, care este lipsită de inulină. Toate probele de iaurt au fost analizate după principalii indici ai caracteristicilor organoleptice [4]: aspect, culoare şi consistenţă, miros şi gust, rezultatele fiind redate în tabelul 1:

Tabelul 1. Caracteristici senzoriale ale probelor de iaurt cu inulină.

Nr crt

Produsul Caracteristica

I II 1,5 II 2,0 II 2,5 II 3,0 II 3,5 II 4,0

1 Aspect, culoare şi

consistență

Coagul de consistență potrivită cu

slabă eliminare de

zer

Coagul de consistenţă fermă, fără bule de gaz şi eliminare de zer

Coagul de consistenţă

fermă cu slabă eliminare de zer

2 Miros Aromă specifică de iaurt, cu caractere specifice fermentaţiei lactice

3 Gust

Plăcut, acrişor, aromă

specifică

Plăcut, acrişor, aromă specifică, uşor dulceag

Plăcut, acrişor, aromă slabă de

iaurt, ușor dulceag

Tabelul 2. Caracteristici fizico-chimice ale probelor de iaurt cu inulină.

Nr crt Produsul

Caracteristica I II 1,5 II 2,0 II 2,5 II 3,0 II 3,5 II 4,0

1 Substanţă uscată totală, % 11,0 12,26 12,72 13,15 13,58 14,01 14,44 2 Grăsime, % - - - - - - - 3 Titrul proteic, % 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5 4 Glucide totale, % 4,5 4,5 4,5 4,5 4,5 4,5 4,5

5 Aciditate titrabilă, oT 80 75 76 75 78 80 79

6 pH 4,40 4,46 4,45 4,46 4,43 4,42 4,41

Caracteristicile fizico-chimice ale probelor s-au determinat în conformitate cu cele utilizate la descrierea amplă a produselor lactate fermentate, valorile corespunzătoare fiind reprezentate în tabelul 2 de mai sus.

Un rol deosebit a fost acordat proprietățile reologice care sunt indici importanţi ai calității produselor alimentare pe parcursul prelucrării (pentru alegerea regimului de lucru optim) și pentru consumator. Textura poate fi descrisă prin metode reologice, care oferă informații privind comportarea

32 Iaurtul îmbogățit cu inulină: studiul proprietăților senzoriale, fizico-chimice și reologice

la curgere, caracterul vâscos și elastic ale substanțelor produsului [5]. Structura și proprietățile reologice ale produselor lactate fermentate sunt influenţate de o serie de factori: calitatea laptelui, pH-ul, natura culturilor bacteriene, temperatura, prelucrarea mecanică, durata de fermentare, prezența adaosurilor. Proprietățile reologice sunt caracterizate de indicele de sinereză și vîscozitate.

Sinereza este un fenomen biochimic și fizico-chimic complex, și reprezintă o proprietate termodinamică a gelurilor care constă în micșorarea volumului gelului, cauzată de expulzarea unei cantități de solvent odată cu îmbătrînirea lui [3]. Intensitatea și profunzimea sinerezei iaurtului depinde în mare măsură de suprafața internă a fazei solide, porozitatea (spații ocupate de zer) și permeabilitatea gelului. Porozitatea gelului este în funcție de mărimea și caracterul de asociere a elementelor solide ale gelului, iar permeabilitatea este dependentă de dimensiunile elementelor solide, forma și mărimea porilor. În coagulele formate prin acidifiere lactică porii au un caracter micelar. În acest caz pe parcursul sinerezei coagulul se contractează relativ lent (absența forțelor susceptibile de a crea forțe de contractare), porozitatea scade continuu, însă permeabilitatea rămâne relativ mare pe tot parcursul procesului datorită faptului că rețeaua este constituită din cazeine demineralizate [5]. Suplimentarea iaurtului cu inulină modifică atît structura rețelei, cît și permeabilitatea coagulului și poate afecta procesul de sinereză.

Valorile indicelui de sinereză au fost stabilite prin metoda descrisă de Merculov [6], rezultatele sunt redate în figura 2:

Figura 2. Indicele de sinereză al iaurtului îmbogățit cu inulină.

Iaurtul este un fluid vâscoso-elastic. Vâscozitatea este proprietatea fizică, care reflectă mărimea frecării interne și este una din cele mai importante proprietăți care determină calitățile de consum, în special stabilitatea iaurtului [5]. Vâscozitatea s-a determinat cu ajutorul

viscozimetrului rotaţional DV-III ULTRA Brookfield, iar rezultatele au fost redate dupa cum urmează în figura 3:

Figura 3. Vâscozitatea iaurtului îmbogăţit cu inulină Se observă că odată cu creşterea cantităţii de inulină ce se adaugă în iaurt, descreşte indicele de sinereză, ceea ce confirmă capacitatea inulinei de reţinere în structura sa a lichidului şi formarea unui gel stabil în timp [4]. Lanţurile scurte şi cele native de inulină micşorează din trăinicia gelului, pe cînd cele lungi o măresc, iar procentajul adăugat poate lucra în favoarea sau defavoarea factorului respectiv. Aşadar, o dată cu creşterea conţinutului de inulină în iaurt se manifestă şi o creştere a valorilor indicate de viscozimetru, ceea ce vorbeşte despre ameliorarea structurii şi permiabilităţii reţelei gelului. Însă, la un adaos mai mare de inulină se înregistrează şi pentru sinereză şi pentru vâscozitatea o micşorare a valorii indicilor, dar nu mai jos de nivelul probei martor. Toate rezultatele obţinute, confirm o dată în plus ideile stipulate mai sus în articol, demonstrînd veridicitatea lor.

Întrucât proprietăţile senzoriale ale produselor alimentare constitue primul „buletin de analiză” la îndemâna consumatorilor, cu date reale ce reflectă prospeţimea şi calitatea acestora, s-a efectuat o analiză amplă a produsului nou obţinut, utilizînd testul hedonic şi diagrama de profil. Primul din cele două, testul hedonic, pune în evidenţă acceptarea unui produs nou de către potenţialii consumatori. În test au fost implicaţi 30 de studenţi şi cadre didactice ale Universităţii Tehnice din Moldova, cu vîrsta cuprinsă între 19-60 ani. Rezultatele sunt reprezentate în figura 4, de mai jos: Conform datelor ilustrate, probele de iaurt cu 0%, 1,5%, 2,0%, 3,0% inulină au fost apreciate ca fiind „plăcute”, proba cu 3,5% inulină – „slab plăcută”, iar proba cu 2,5% inulină a fost cea de preferinţă, conform punctajului fiind cotată drept „foarte plăcută”.

Sinereza, %012

I II

1,5

II

2,0

II

2,5

II

3,0

II

3,5

II

4,0

Sinereza, %1.91.81.81.61.71.61.4

0

5000

I II1,5

II2,0

II2,5

II3,0

II3,5

II4,0

Vascozitatea,mPa∙s

1222 1542 1596 1600 1771 2007 2036

Iaurtul îmbogățit cu inulină: studiul proprietăților senzoriale, fizico-chimice și reologice 33

Diagrama de profil este destinată aprecierii tuturor factorilor ce contribuie la stabilirea aromei finale a

Figura 4. Variaţia scorului total conform testului hedonic a probelor de iaurt cu inulină.

iaurtului obţinut experimental. Deoarece aroma este un rezultat augumentat a mai multor factori, s-a efectuat acordarea punctajului fiecărui component constitutiv al acesteia, şi anume: gust (dulce/acru), miros (de iaurt), cremozitate şi sinereză, iar rezultatele sunt prezentate în figura 5:

0

2

4

6

8

I II1,5 II2,0 II2,5 II3,0 II3,5 II4.0

6.91 7.00 7.108.00

7.106.27 6.25

Sco

rul t

otal

Probele de iaurt

Figura 5. Diagrama de profil pentru sortimentele de iaurt cu inulină.

Analizînd diagrama de profil, se observă că proba-martor are gustul acru mai pronunţat decît restul probelor, în care este adaos de inulină. Gustul dulce se accentuează odată cu creşterea procentajului de inulină adăugată. La fel, de creşterea adaosului de inulină depinde direct proporţional şi gradul de cremozitate, ceea ce confirmă abilitatea inulinei de a emulsifia şi o servi pe post de înlocuitor al grăsimilor [7].

CONCLUZII

În urma realizării studiului respectiv, s-a constatat că elaboararea unui produs funcţional, precum iaurtul îmbogăţit cu inulină, ar constituit un succes, întrucît probele calitativ nu cedează în faţa celor ce actualmente există pe piaţă. S-a determinat în baza analizării tuturor rezultatelor care este varianta optimă de adaos pentru a căpăta în final un produs calitativ şi competitiv, iar proba cu 2,5% inulină a fost apreciată în rîndul potenţialilor consumatori cu cele mai înalte calificative.

Bibliografie

1. Boeni S., Pourahmad R. Use of inulin and probiotic lactobacilli in symbiotic yogurt production. – Annals of Biological Research, 2012. 2. Mazloomi S.H., Shekarforoush S.S., Ebrahimnejad H., Sajedianfard J. Effects of adding inulin on microbial and physico-chemical properties of low fat probiotic yogurt. – Iranian Journal of Veterinary Research, Shiraz University, Vol.12, No.2, 2011. 3. Karki R.J. Comparative study of the physico-chemical properties of low fat yogurt, fortified with different chain length inulins and partially hydrolyzed guar gum. University of Wisconsin-Stout, 2012. 4. Hotărâre de Guvern Nr.611, din 05.07.2010, anexa 1, la Reglementarea tehnică „Lapte şi produse lactate”. 5. Costin G. Produse lactate fermentate. Editura Academia, 2005. 6. Merculov N. Proizvodstvenyj kontrol’ v molochnoj promyshlenosti. Practicheskoe rukovodstvo. Sankt-Petersburg, Professia, 2009. 7. Turtoi M. Inulina cu catenă lungă, înlocuitor al grăsimii. Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi, 2014.


0

2

4

6Gust acru

Gust dulce

Aroma deiaurt

Cremozitate

Sinereza

I II 1,5 II 2

35 Studiul matematico-statistic al industriei Republicii Moldova în profil teritorial

determinare este egal cu 99,969, coeficientul de corelaţie multiplă R are trei (!) de 9 după virgulă).

CONCLUZII În lucrarea dată au fost obţinute următoarele

rezultate: 1. A fost efectuată analiza vizuală a datelor de

observaţii, inclusiv, cu aplicarea metodei corelaţiei de ranguri a lui Spirman. Au fost depistate în mod matematic localităţile Republicii cu situaţie socială pozitivă şi gravă.

2. S-a executat analiza prealabilă a datelor de observaţii şi s-a controlat distribuţia normală a datelor de observaţii cu demonstrarea desenelor necesare

3. Au fost efectuate analizele de corelaţie şi regresie multiple ale influenţei factorilor asupra volumului de producţie a industriei în profil teritorial. Au fost construite modele lineare multiple cu caracteristici statistice excelente.

4. A fost construit un model neliniar multiplicativ cu caracteristici statistice extraordinare.

Bibliografie

1. Anderson T. Vvedenie v mnogomernyj statisticheskij analiz. M. Fizmat-giz, 1963. 2. Brandt Z. Statisticheskuie metody analiza nablzudenij. –M.: Mir., 1975.. 3. Burmistrov G.A. Osnovy metoda naimen’shix kvadratov. –M.: Gosgeoltexizdat, 1963. 4. Vapnic V. N. Vostanovlenie zavisimostej po empiricheskim dannym. – M.: Nauka, 1979. 5. Dreiper N., Smit G. Prikladnoj regressionnyj analiz. – M.: Statistica,1973. 6. Internet. www.statistica.md/public/files 7. Lvovski E.N. Research of Mechanical Characteristics of concrete using Computer, Statistical Methods and .Active Experiments Summaries Rilem Symposium. - Copenhagen, 1971. 8. Lvovschi E.N. Prelucrarea datelor experimentale. Chişinău, INCERCOM, 2012.


42 Cu privire la construirea în cadrul versantului alunecător

CU PRIVIRE LA CONSTRUIREA ÎN CADRUL VERSANTULUI

ALUNECĂTOR

О.Ceban, drd. Universitatea Tehnică a Moldovei

INTRODUCERE

Edificarea construcțiilor în cadrul teritoriului potențial alunecător nu poate fi realizată fără o estimare fiabilă a stabilității versantului și aplicarea complexului de măsuri contra dezvoltării deplasărilor terenului, corespunzătoare naturii dezvoltării procesului de alunecare.

Cu părere de rău, deseori, practica arată că, proiectanții și constructorii admit abateri de la documentele normative [1], ignorând posibilitatea activizării și dezvoltării proceselor de alunecare a versantului.

Mai jos se examinează cazul explorării unui versant situat în com. Trușeni, mun. Chișinău. La etapa studiului de fiezabilitate teritoriul se considera condiționat-favorabil pentru construcții și nu necesita aplicarea măsurilor pentru asigurarea stabilității. În urma studiului efectuat situația s-a schimbat cardinal.

1.STABILIREA NATURII ȘI CAUZELOR POSIBILE A

DEFORMAȚIILOR VERSANTULUI

Terenul cercetat este situat în cadrul com. Trușeni, mun. Chișinău. La baza realizării studiului au fost puse materialele cercetărilor geologico-inginerești, efectuate de către SA «Intexnauca» cu participarea nemijlocită a autorului. Geomorfologic teritoriul reprezintă un versant alunecător de lungă durată, atașat malului drept a rîulețului Valea Trușenilor, afluentul răului Bîc.

Analiza materialelor studiului geologic efectuat a stabilit următoarele cauze și factori, ce pot conduce la pierderea stabilității versantului:

1. Terenul este amplasat în zona frînturii din Vadul-lui-Vodă, în zona mișcărilor tectonice și neotectonice permanente, care favorizează modificarea și perturbarea a caracteristicilor structurale și textura pămînturilor, ce alcătuiesc versantul;

2. Particularitățile morfostructurale a profilului pantei favorabile pentru dezvoltarea proceselor locale de surpare și alunecare a pămînturilor. Structura “în bloc” a versantului determină inclinația variabilă a lui, care se schimbă în limitele de la 3 până 14˚, valorile medii fiind 5-6 grade;

3. Din punct de vedere litologic, versantul este alcătuit din pamînturi cu compoziție granulometrică neuniformă, grad de saturare diferit, caracteristici fizico-mecanice variate și caracterul de așezare “în

pantă” a straturilor de pămînt cu direcția înclinației care coincide cu înclinația versantului;

4. Prezența zonelor și suprafețelor cu rezistență scăzută în cadrul argilelor locale. Una din cauzele formării acestor zone este gradul înalt de fisurare și saturare a pămînturilor;

5. Modificarea periodică a regimului hidrostatic și hidrodinamic al apelor subterane, cauzată de caracterul sezonier al precipitațiilor atmosferice;

6. Intensificarea proceselor de eroziune la talpa versantului. În rezultatul desfășurării acestor procese se modifică esențial raportul dintre eforturile de împnigere și reținere, fapt ce conduce la creșterea intensității proceselor reologice, legate de fenomenul curgerii lente a masivului de pămînturi argiloase;

7. Gradul înalt de saturare a versantului. Prezența în cadrul masivului de pămînt a apelor subterane, situate foarte aproape de suprafața terestră, conduce la reducerea considerabilă rezistenței pămînturilor argiloase. Însă mai semnificativă este reducerea coeficientul de vîscozitate în urma hidratării excesive, care la rîndul său, ceea ce duce la intensificarea procesului de alunecare.

8. Factorul antropogen. Rolul acestui factor în dezvoltarea proceselor de alunecare contemporane devine decisiv. Nu este excepție și versantul examinat:

8.1. supraîncărcarea părții superioare a versantului în rezultatul edificării construcțiilor locative duce la creșterea sarcinii statice asupra pantei și modifică raportul dintre tensiunile normale și tangențiale, cresc eforturile de forfecare;

8.2. aratul pantei. O parte considerabilă din teritoriul versantului este ocupată de grădini cu culturi agricole. Această sporește infiltrarea precipitațiilor atmosferice, reducerea evaporării și înrăutățirea regimului de scurgere a apelor pluviale.

8.3. scurgerea apelor tehnogene din rețelele inginerești, situate în partea superioară a versantului, ceea ce contribuie la umezirea suplimentară a pămînturilor, ce alcătuiesc versantul, și pătrunderea apelor prin sistemele de fisuri în zona de contact dintre straturile de pămînt superioare și cele de bază.

9. Manifestarea deformațiilor de fluaj. Dezvoltarea deformațților reologice în cadrul pantei conduce la distrugerea legăturilor rigide a coieziunii structurale a argilelor locale. Aceasta, la rîndul său, duce la reducerea valorii „pragului de fluaj” și contribuie la implicarea în procesul de curgere lentă pămînturile argiloase în stare temporar stabilizată.

Cu privire la construirea în cadrul versantului alunecător 43

Desigur, astfel crește viteza dezvoltării deformațiilor de fluaj, respectiv, probabilitatea tranziționării în starea de fluaj progresiv a întregului versant.

Cercetările efectuate au arătat, că versantul se află în stare de echilibru limită critic, și anume, în condiții de deplasare foarte lentă în rezultatul deformațiilor de fluaj, care sunt prezente neuniform în cadrul versantului și nu cuprind tot masivul de pamînt, atît pe front, cât și pe adîncime.

În cadrul unor sectoare, deformațiile se manifestă sub formă de deflexiuni slab pronunțate și poartă un caracter plastic.

Mecanismul dezvoltării deformațiilor reologice este complex; la baza sa stă procesul dezvoltării deformațiilor de forfecare volumetrice foarte lente.

2. EVALUAREA COMPLEXĂ A STABILITĂȚII UNUI SECTOR DIN

VERSANTUL EXAMINAT

Pentru formarea concluziei finale asupra stării de stabilitate reale a versantului și posibilității prognozării schimbării ei în viitor, a fost efectuată o analiză complexă a rezultatelor cercetarilor geologico-inginerești, topogeodezice și în situ a terenului. În baza acestor studii după direcțiile de dezvolatere a deformațiilor considerate cele mai periculoase a fost alcătuit un șir de profile geotehnice și s-au efectuat calculele necesare.

Determinarea coeficientului de stabilitate a versantului s-a efectuat prin metoda forțelor orizontale “Maslov-Berer”, modificată de L.C. Ghinsburg. Atenție deosebită a fost atrasă selectării și adoptării valorilor normate și de calcul a parametrilor fizico-mecanici a pămînturilor în zona deplasărilor și fixării zonei de frontieră a deformațiilor de fluaj.

În calcule au fost utilizate caracteristicile mecanice pămînturilor determinate în urma încercărilor la forfecare în stare naturală; cu plan obligat după suprafață pregătită; de asemenea, acelea care corespund rezistenței stabilizate, pragului de fluaj.

Calcule s-au efectuat cu evidența influenței presiunii hidrodinamice și a seismicității (tab.1). Precum a fost menționat, au fost exeminate 2 profile geotehnice considerate cele mai periculoase. A fost utilizată metodologia apropierii consecutive la rezultatul final.

Rezultatele obținute au arătat, că la momentul efectuării prospecțiunilor cu încărcările prognozate (greutatea edificiilor planificate), versantul se află în stare stabilă Кstab =1,2-1,5.

Pentru estimarea stabilității de lungă durată a versantului și studiul posibilității dezvoltării deformațiilor de fluaj afost aplicat aparatul matematic a teoriei fizico-tehnice a fluajului a prof. Maslov N.N.[2]. S-a determinat coeficientul de stabilitate, corespunzător coeziunii strucurale (Cс) și coeziunii primare (legăturile de coerență cu caracter hidro-coloidal - Σw).

Determinarea coeficientului de stabilitate s-a

efectuat în baza relațiilor

w

n

i i i wi wi ci n,ii 1

C n

i ii 1

P tg – tg( arctg(tg ( C ) / )K

( P tg )

Excluzînd din expresia dată coieziunea primară Σw sau coeziunea structurală, pot fi stabilite valorile coeficientului de stabilitate ce corespund unor condiții specifice de lucru a pămînturilor, de exemplu KφwΣw, și KφwCс,. La excluderea coeziunii primare (Σw = 0) obținem:

w c

nci

i i i wii 1 n,i

C n

i ii 1

CP tg – tg( arctg tg

K .( P tg )

Conform teoriei fizico-tehnice a fluajului avem, când

w w c

w c

C

C

K 1,0

K 1,0

(1)

deformațiile de fluaj. Stabilitatea generală a versantului este asigurată.

Pentru condițiile

w w c

w c

C

C

K 1,0

K 1,0

(2)

are loc asigurarea stabilității generale a versantului în condițiile manifestării deformațiilor de fluaj și, corespunzător, distrugerea legăturilor rigide a coeziunii structurale (Cc→0).

În condițiile, când

w

w

K 1,0

K 1,0

(3)

versantul este în stare de echilibru stabil, dar este expus activ deformațiilor de fluaj.

Și, în cazul când KφwΣw < 1,0 (4)

are loc pierderea stabilității versantului. Rezultatele cercetărilor de laborator au arătat

că pamînturile argiloase cu structura netulburată în stare naturală posedă valori ridicate a coeziunii structurale. În același timp, s-a depistat un număr considerabil de probe de pamînt cu suprafețe de alunecare existente și zone cu rezistență redusă, pentru care coeziunea totală se reducea la valoarea de 28,0 kPa și mai puțin, iar coeziunea structurală – pînă la valorile minime.

Calculele cu utilizarea parametrilor reologici (caracteristicile rezistenței de lungă durată a pămîntului), au arătat că coeficientul stabilității versantului se reduce pînă la valoare de 0,91.

Valorile obținute indică posibilitatea dezvoltării deformațiilor reologice.

Deformațiile de fluaj pot să se petreacă pînă la distrugerea totală a legăturilor structurale rigide, după ce poate să se producă un salt brusc a vitezei de deformare și prăbușirea versantului.

44 Cu privire la construirea în cadrul versantului alunecător

Tabelul 1. Rezultatele evaluării stării stabilității versantului din com. Trușeni, mun. Chișinău.

№ de ord.

Caracteristicile de calcul

Coeficienții de stabilitate К τlim Кφlim∑w Influența

seismicității Influența hidrodinamicii КW

Influența concomitentă a seismicității și a hidrodinamicii

φlim,

grad

∑w, kPa

Сlim, kPa

7 grade КS1

8 grade КS2

7 grade КS1 + КW

8 grade КS2 + КW

1 5 9 0.91 2 5 23 1.54 1.34 1.19 1.24 1.11 1.01

Luînd în considerație că a fost dovedită prin

calcul posibilitatea dezvoltării deformațiilor de fluaj, a apărut necesitatea de a efectua o analiză reologică suplimentară.

Estimarea deformațiilor de fluaj s-a efectuat cu ajutorul modelului reologic Bingam-Shvedov [2,4,5]. În calitate de caracteristici de calcul a pămînturilor au fost folosiți parametrii reologici, corespunzători modelului reologic aplicat – pragul de fluaj, coeficientul de văscozitate. Analiza reologică efectuată a confirmat concluziile, obținute în baza observațiilor vizuale și cercetărilor instrumentale:

- versantul la momentul cercetării se află în stare de echilibru limită; - după un șir de semne caracteristice se evidențiază dezvoltarea deformațiilor de curgere lentă; - au fost stabilite zonele locale de pierdere a stabilității a straturilor de pămînt superioare.

3. CONCLUZII

Cercetările efectuate confirmă dispozițiile constatate în mod repetat de către dr. șt.tehn. Polcanov V. [6] despre posibilitatea dezvoltării proceselor de alunecare cu caracter reologic în cadrul versanților din Republica Moldova:

- alunecările de teren de acest tip, de obicei, apar în cadrul versanților potențial instabili, aflați în starea de echilibru limită; - în astfel de circumstanțe procesul de destabilizare a pantei este strîns legat de deformarea lor lentă, dificilă de observat, care, însă aduce la modificarea treptată a stării de tensiune în masivul de pămînt și, anume, la creșterea eforturilor de forfecare de împingere; - pentru reducerea vitezei dezvoltării deformațiilor de fluaj și îmbunătățirea stabilității generale a versantului în cazul construirii edificiilor planificate este necesar de prevăzut complexul de măsuri pentru combaterea deformațiilor terenului, care asigura stabilitatea de lungă durată a versantului și siguranță în exploatarea construcțiilor amplasate în cadrul acestui versant; - pentru prognozarea stabilității de lungă durată a versantului, la momentul explorării

trebuie să fie precizat și aprobat planul general de construcție a teritoriei versantului; - construcția caselor de locuit cu etajarea pînă la 5 nivele, amplasate în partea de jos a pantei cercetate nu va duce la reducerea stabilității generale a versantului; - explorarea părții de sus și părții intermediare a pantei este posibilă numai după aplicarea complexului de măsuri pentru combaterea deformațiilor terenului; - pentru a evalua eficacitatea măsurilor adoptate, cercetarea dinamicii dezvoltării deformațiilor versantului și modicării stării de stabilitate a pantei este necesar de a efectua rețea geodezică de repere și mărci de control. Efectuarea observațiilor geodezice staționare în astfel de cazuri este un instrument decisiv pentru răspunsul corect și oportun la întrebarea despre posibilitatea dezvoltării deplasărilor inadmisibile a terenului și producerea alunecărilor de teren.

Bibliografie

1. NCM A.06.01-2006 „Protecţia tehnică a teritoriilor, clădirilor şi construcţiilor contra proceselor geologice periculoase. Date generale”. 2. Maslov N.N. Fiziko-tehnicheskaya teoria polzuchesti glinistyh gruntov v praktike stroitelistva. - М.: Stroyizdat, 1984. – 176 s. 3. Maslov N.N. Mehanika gruntov v praktike stroitelistva (opolzni i boriba s nimi) - М.: Stroyizdat, 1977. – 320 s. 4. Kazarnosky V. D. Oczenka sdvigoustojchivosti svyaznyh gruntov v dorozhnom stroitel’stve. - М.: Transport, 1985. – 168 s. 5. Dobrov E.M. Teoretichesckie osnovy i prakticheskie metody individual’nogo proektirovanya dorozhnyh nasypej: Autoref. diss. … dr. șt. tehn. – М.: 1992. – 16 s. 6. Polcanov V.N. Rol’ reologicheskix proczesov v razvitii opolznej na teritorii Moldovy. – Chișinău: UTM, 2013. – 176 s.

Recomandat spre publicare:08.12.2014.

Politica energetică a Republicii Moldova 45

POLITICA ENERGETICĂ A REPUBLICII MOLDOVA

1P. Andronic Petru, 2D. Andronic, PhD. 1Universitatea Metropolită din Praga

2Universitatea Tehnică din Praga

ÎNTRODUCERE

Resursele energetice interne al Republicii

Moldova (RM) sunt insuficient exploatate. Din cauza dependenței energetice față de Rusia este nevoie de întreprins măsuri ca mixul de generare a enegiei să fie ameliorat prin valorificarea surselor interne și anume al surselor regenerabile de energie (SRE), acest subiect servește drept scop al articolului nostru. Anume analiza strategiei energetice al țării și modalităților posibile de implimentare a noilor surse, asemenea analizam pașii deja întreprinși pentru a lărgi utilizarea SRE în RM.

1. STRATEGIA ENERGETICĂ A REPUBLICII MOLDOVA PÂNĂ ÎN

ANUL 2030 Strategia Europeană în domeniul energetic și

anume ”Strategia Europei 2020” (denumite adesea „20, 20, 20 până în 2020”) ce are ca scop atingerea obiectivelor principali: reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră cu 20% în comparație cu nivelul din anul 1990, creșterea cu 20% a proporției pe care o reprezintă sursele regenerabile din mixul total de surse de energie al UE și creșterea eficienței energetice cu 20%. Aceste obiective reprezintă, de asemenea, elemente de bază ale strategiei pentru o politică energetică inteligentă, durabilă și favorabilă. Planul de acțiuni a fost alcătuit încă în anul 2006 ca plan de acţiune pentru eficienţa energetică 2007-2012. Îndeplinirea acestui plan a stat la baza politicii interne în fiecare stat membru, fiind monitorizat de Comisia Europeană și fiind în strînsă coloborare cu fiecare stat membu. În medie, în 2011 necesitățile totale de energie ale UE în ceea ce privește consumul intern brut de energie au fost acoperite din următoarele surse primare de energie: 35% - petrol, 24% - gaze, 17% - combustibili fosili, precum cărbunele, 14% - energie nucleară și 10% - surse regenerabile (SRE), precum energie hidroelectrică sau energie eoliană. În 2012, s-a estimat că energia din surse

regenerabile a contribuit cu 14,1% la consumul final de energie al UE și ar trebui să atingă obiectivul de 20% în 2020. Un nou obiectiv poate fi stabilit după acceptarea propunerei Comisie de a atinge 27% în anul 2030. Politică Uniunei Europene în cadrul eficienței energetice e pe mare parte bazată pe dezvoltarea surselor regenerabile ca energie eoliană sau solară, ca o alterantivă pe piață energetică UE apare prelucrarea deșeurilor biologice și amenagere prin arderea deșeurilor sau prin fermentarea și producerea gazelor (biogaz). Datele menționate arată UE este ca un model de acțiuni pentru a indeplini scopurile necesare, dar pînă în prezent după datele Comisiei Europene șase state membre depind de Rusia, în calitate de furnizor extern unic, pentru toate importurile lor de gaze naturale și trei dintre aceste țări folosesc gaze naturale pentru a satisface peste un sfert din necesarul lor total de energie. Situație menționată e cunoscută și în Republică Moldovă, luînd în considerație că politică energetică e bazată practic total pe importul de gaze naturale al Rusiei. Avînd aceași probleme putem să apelăm la obiectivele puse în baza strategiei energetice în UE, precum și strategii interne în statele membre. O parte mare al strategiei UE constituie acoperirea necesităților energetice prin surse interne, luând în considerația lipsa materiei prime în RM (gaz, petrol ș.a.) putem să punem accent pe utilizarea și întroducerea în sistem de utilizarea internă surselor regenerabile de energie [11].

Principalele obiective al strategiei energetice sunt: asigurarea securitatii aprovizionării cu energie, dezvoltarea pieţelor concurenţiale şi integrarea lor regională şi europeană, asigurarea durabilității sectorului energetic şi combaterea schimbărilor climatice.

Guvernul Republicii Moldova stabileşte ca priorităţi ale strategiei energetice: întărirea bidirecţională a conexiunilor de transport pentru consolidarea unui statut concret de ţară de tranzit pentru energia electric; statutul de ţară de tranzit va fi în ansamblu menţinut şi consolidat printr-o politica internaţională deschisă către înţelegerea şi valorificarea unor configuraţii regionale viitoare în sectorul energetic; consolidarea şi valorificarea comercială deplină a capacităţii interne de generare

46 Politica energetică a Republicii Moldova

a energiei electrice. Direcţiile de consolidare şi valorificare: cogenerare, presupunând dezafectarea tehnologiei de generare actuale şi reconstrucţia pe baze tehnologice complet noi, cu extinderea substanţială a capacităţii; integrarea în reţelele de transport şi distribuţie a noi capacităţi bazate pe surse regenerabile etc.

În continuare ne-am pus drept scop analiza perspectivelor de utilizare al SER-E în RM.

2. POLITICA ENERGETICA A RM

Sectorul energetic al Republicii Moldova, în general şi, cel al gazului, în particular, constituie o ramura strategică a economiei naţionale, de nivelul dezvoltării căreia depinde stabilitatea macroeconomică şi securitatea energetică a ţării [1].

Figura 1. Balanţa energetică al Republicii Moldova [2].

Analizând graficul de mai sus, observăm că cărbunele şi păcura aveau o pondere semnificativă în balanţa energetică a ţării cu 15 ani în urmă, ceea ce ne permitea să avem rezerve suficiente şi o funcţionare a economiei naţionale în regim autonom timp de 90-120 de zile, în caz de criză energetică. Începând cu anul 2000, utilizarea păcurii şi cărbunelui a scăzut dramatic, astfel că în prezent gazele natural sunt cele care domină în balanţa energetică. În aceste condiţii, în caz de criză energetică, rezervele energetice sunt suficiente pentru maxim 15 zile [3].

În situaţia în care RM este o ţară importatoare de resurse energetic, resursele regenerabile de energie (SRE) şi eficienţa energetică constituie

Tabelul 1. Potenţialul tehnic disponibil al principalelor tipuri de resurse regenerabile

Tipul Potențialul tehnic PJ Mii tep

Solară 50,4 1,2 Eoliană 29,4 0,7 Hidro 12,1 0,3 Biomasa

Deșeuri agricole 7,5 Lemne de foc 4,3 Deșeuri de la procesarea lemnului, toscovină

4,7

Biogaz 2,9 Biocombustibil 2,1 Total biomasă 21,5 0,5

Total potențial SRE 113,4 2,7 Surse de energie cu potențial termic redus, inclusive geotermal

˃ 80,0 ˃ 1,9

soluţia durabilă de fortificare a securităţii energetice şi diminuarea efectelor economice provocate de scumpirea resurselor importate. În tabelul 1 este prezentat potenţialul tehnic disponibil al principalelor tipuri de resurse regenerabile de energie din Republica Moldova, care se estimează la 2,7 mii tep.

3. RESURSELE ENERGIEI EOLIENE ÎN RM

În paralel cu utilizarea energiei solare,

protecţia mediului înconjurător şi politicile naţionale de utilizare a resurselor energetice renovabile impun anumite măsuri legislative acceptate de majoritatea statelor lumii privind dezvoltarea energeticii eoliene. Conform estimărilor actuale către anul 2006 instalarea staţiilor eoliene în plan internaţional se va majora de 6 ori în raport cu anul 1996.

Analiza vitezei vîntului în aspect evolutiv ne denotă faptul, că deşi există o tendinţă de scădere a vitezei pe o suprafaţă teritorială semnificativă, dispunem totuşi de zone care beneficiază de vînturi favorabile pentru dezvoltarea energeticii eoliene.

Regimul vîntului în Republica Moldova, format sub influenţa centrelor barice, ce staţionează deasupra Oceanului Atlantic şi a suprafeţei terestre se caracterizează prin predominarea a două direcţii opuse ale vîntului (de nord-vest şi sud-est) cu viteze în limitele a 2,5-4,5 m/s. Vînturile nord-vestice sînt predominante pe parcursul a 3-4 luni, dar se mai înregistrează şi o probabilitate evidentă a vînturilor


sud-estice. În partea sudică o frecvenţă mărită o au vînturile cu direcţie nordică (25-35% din cazuri).

Energia eoliană este proporţională cu cubul vitezei vîntului în zona amplasării instalaţiei eoliene. La nivelul actual de dezvoltare a tehnologiilor de conversie a energiei vîntului "comercial" sunt considerate favorabile amplasamentele care asigură o viteză medie anuală la înălţimea axei turbinei eoliene de la 7m/s în sus cu energia specifică a vîntului mai mare de 350 W/m2. În virtutea acestor criterii, se poate constata că Republica Moldova dispune de zone destul de întinse cu potenţial eolian favorabil pentru exploatare în scopuri energetice (fig. 2), dintre care cele mai importante sunt: teritoriul colinar al raioanelor Leova, Cahul şi Taraclia. Colinele Prenistrene. Podişul Moldovei Centrale şi colinele Ciulucului.

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat continentală, la aproximativ jumătate din distanţă între Ecuator şi Polul Nord. Cele patru anotimpuri sunt bine evidenţiate, iarna fiind blândă, iar vara caldă. Mişcarea generală a masele de aer ale atmosferei de cele mai multe ori este din partea Atlanticului de Nord-Vest şi Sud-Vest. Temperatura medie a aerului din nord spre sud variază între 7,5°C şi 10°C, iar a solului între 10°C şi 12°C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–2.360 de ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile pe an, precipitaţiile variază între 370-560 mm/an şi aproape 10% din ele cad sub formă de zăpadă, care se topeşte de câteva ori pe iarnă.

Relieful Republicii Moldova este format predominant din dealuri joase şi câmpii. Înălţimea maximă este de 429m. Jumătatea Nordică are aspectul unui podiş (cuprinzând Platoul Moldovei, Podişul Nistrului şi Podişul Moldovei Centrale), iar partea de sud este o câmpie care inclină spre Dunăre şi Mare (Câmpia Moldovei de Sud şi Câmpia Nistrului inferior).

Astfel, în urma analizei datelor de observaţii s-a stabilit că viteza medie multianuală a vântului în Republica Moldova este cuprinsă între 2,1 şi 4,3m/s.

Direcţia vântului este reprezentată prin două regiuni care la rindul lor au cite doua direcţii prioritare, astfel menţionăm regiunea de Nord cu direcţii prioritare ale vîntului dinspre NV şi SE.

Altă regiune este cea de sud-centru, cu direcţia prioritară de N şi S. Frecvenţele acestor direcţii prioritare este de aproximativ 25%- 18%.

Bravicea

Briceni

BaltataChisinau

Cornesti

Cahul

Comrat

Camenca

Dubasari

Falesti

Leova

Soroca

Tiraspol

Balti

Figura 2. Energia cinetică a vîntului la înălțimea 26m pe teritoriul RM.

Figura 3. Viteza medie multianuală a vîntului.

Concluzionînd cele expuse mai sus am ajuns la concluzia că sudul Republicii Moldova reprezintă zona cu cel mai eficient potenţial eolian. Ceea ce ar permite implementarea proiectelor de producere a energiei electrice derivate din energia eoliană. Şi anume prin faptul că sudul Republicii posedă un regim eolian cu viteze mai ridicate ale vîntului, care se includ în diapazonul de funcţionare


Tabelul 2. Frecvența direcției vîntului în RM

Staţia N NE E SE S SV V NV

Briceni 12

8 10

19 10

5 11

25

Soroca 8 6 1

1 19 8 5 1

7 26

Camenca 11

11 11

22 7 5 12

21

Bălţi 13

9 12

16 10

5 12

23

Făleşti 11

9 15

15 11

5 13

21

Bravicea 11

8 10

12 17

5 14

23

Corneşti 9 9 2

5 13 7 6 1

6 15

Dubăsari 19

6 8 19 10

3 6 29

Bălţata 16

9 10

11 12

6 13

23

Chişinău 20

14 7 8 12

11 13

15

Tiraspol 16

9 9 19 11

4 8 24

Leova 27

10 10

9 15

12 4 13

Ştefan V.

27

9 7 9 17

5 8 18

Comrat 27

6 6 10 20

5 7 19

Ceadîr-L.

18

7 10

14 14

8 11

18

Cahul 25

10 9 13 15

10 6 12

optimală a aerogeneratoarelor. La fel şi prin faptul ca frecvenţa cazurilor cu vînturi puternice este joasă în această regiune, redă o siguranţă mai înaltă în ceea ce priveşte păstrarea în condiţii de funcţionare normală a turbinelor eoliene. Pe lîngă faptul ca regimul eolian din sudul republicii poseda un potenţial favorabil de producere a energiei electrice din energie eoliană, această regiune mai are şi premise pozitive şi din punctul de vedere al activităţii socio-economice a populaţiei din regiune, al infrastructurii, prezenţei în apropiere a unui port maritim, care ar micşora cheltuielile de transport a instalaţiilor eoliene. La fel şi datorită schimbărilor climatice ce au loc această zonă tot mai mult devine impracticabilă pentru activităţile agricole impuse de secete şi climatul arid, de aceea implementarea proiectelo eoliene ar deveni o alternativă în activitatea populaţiei din regiune.

4. POTENȚIALUL ENERGIEI

BIOGAZULUI ÎN RM

Stație de biogaz sunt dispozitive care produc energie din SRE ce conțin substanțe organice degradabile. Descompunerea substanțelor organice, prin fermentarea anaerobica pentru producerea biogazului. Biogaz produs este ars în stație de cogenerarea, turbo-generator electric, pentru producerea energiei electrice si termice. Materia utilizată în stație poate fi: degestul de la porci si vaci, gunoi de grajd de la cresterea vitelor, iepurilor, pasarilor, biomasa verde din iarba și porumb, deșeuri din prelucrarea cartofilor, deșeurilor industriale biodegradabile cum ar fi pulpa de sfeclă de zahăr sau distilerie stilage, deșeurile municipale din gospodării, restaurante, separate a deșeurilor biologice, nămol de la stațiile de epurare a apelor uzate, alte materiale biodegradabile și a deșeurilor. Astfel de stații sunt cele mai eficiente modalități de prelucrare a deșeurilor și ramaselor agricole, precum și biomasei verde, ca o metoda alternativă de producerea energiei electrice și termice, și producerea îngrășămintelor organice. Tabelul 3. Componenta chimică al biogazului

Component Formulă chimică

Procent [%]

Metan CH4 50-70 Dioxid de carbon CO2 25-45 Azot N2 0,3 Monoxid de carbon CO 0-2,8 Oxigen O2 0,2 Hidrogen H2 Puţin Hidrogen sulfurat H2O 0,3

Strategia Europeană de utilizarea biomasei în

producerea biogazului e pusă pe modalitatea de bază fermentarea anaerobă. Fermentarea anaerobă este un proces microbiologic de descompunere a materiei organice în lipsa aerului. Temperatura optimală pentru realizarea acestui proces este cuprinsă între 20-45ºC. În rezultatul fermentării anaerobe se obţine biogaz format din 50-70% metan. Componența biogazului e descrisă mai detaliat în tabel.

Producerea biogazului din deșeurile amenagere rezolvă doua probleme mari existente pe teriul RM: prelucrarea deşeurilor şi problema energiei. În medie, la o staţie de biogaz, dintr-o tonă de amestec de deşeuri se poate fi obţinut minimum 100 m3 de biogas, tot depinde de sursă utilizată ca


Figura 4. Plan al unei stații de biogas [12] materia primă, în tabel sunt aratate numai cîteva surse care pot fi utilizate ca materia prima de producerea biogazului [12]. Tabelul 4. Cantitatea de biogas capătată din diferitetipuri de materie prima

Materia prima Cantitatea de biogas capatat

Resturi alimentare 50- 480 m3/t Grăsimi 20- 450 m3/t Melasă 290- 340 m3/t Reziduuri de fructe 250- 280 m3/t Siloz de porumb 180- 200 m3/t Iarbă 150- 200 m3/t Reziduuri de bere 100- 120 m3/t Deşeuri de găini 70- 90 m3/t Deşeuri comerciale 50- 105 m3/t Resturi de cartofi 30- 40 m3/t Dejecţii de vaci(lichid) 15- 25 m3/t

Procesul de producerea biogazului e format din

patru etape de hidroliza, cînd microorganismele hidrolitice transformă moleculele organice grele în particule mai mici (zaharitele, acizi graşi, aminoacizii, apa ș.a.) apoi acidogeneza particule formate în prima fază sunt descompuse până la acizi organici, amoniac, sulfit de hidrogen şi dioxid de carbon, acetogeneza, formarea hidrogenului şi bioxidului de carbon în rezltatul transformării amestecului complex de acizi graşi în acid acetic, metanogeneza formarea metanului, bioxidului de carbon şi a apei. Procesul de formare a metanului este sporit la începutul fermentării şi încetineşte la sfârşitul acesteia. Timpul de fermentare poate varia între 20 şi 40 de zile în dependenţă de concentraţia biomasei şi gradul de descompunere iniţială.

După prelucrare rămîne degestul lichid, care poate fi utilizat ca îngrașaminte și întors înapoi în cîmp pentru a îmbunatați stărea solului.

În Republică Moldova la momentul actual,

Figura 5. Stație de biogas din mun. Drochia sunt puse în exploatare doua stații de producere a biogazului, una e pusă pe bază unei gospodări

proprii de capacitatea de 75 kW pe ora de energie electrică din satul Constuleni, raionul Ungheni și o stație construită pentru „Sudzucker Moldova” S.A. Drochie. Stație din Drochie reprezintă un interes sporit, fiind prima stație de tip industrial cu capacitate de producerea 2 MW pe ora energiei elctrice și 2,3-2,4 MW pe ora energiei termice. E un exemplu de utilizarea a tehnologiilor contemporane Cehe, total inventate de inventator și pioner de dezvoltarea biogazului în Cehia -Carel Tomasec. Astfel de exemplu arată ca Moldova are un mare potențial de a utiliza resurse naturale pe care le posedă pentru a rezolva problemele în domeniului durabilității energetice.

4. ENERGIA SOLARĂ

Argumentele de bază în spriginul energiei solare ar putea fi multe, dar încercăm să enumerăm cîteva din ele: diversificarea aprovizionarii cu energie; lipsa zgomotului si al emiterii gazelor poluante; crearea locurilor de muncă și stimularea economiei locale si dezvoltarea tehnologică; folosirea sursei de energie gratuită și inepuizabilă; posibilitate de generare atît al căldurii, cît și al energiei; necesitatea unui nivel minim de întreținere. Ca orice lucru inovator sigur și celulele fotovoltaice au și dezavantajele sale, unul din cele mai mari dezavantaje este neexistența la moment al metodei de prelucare al acestor stații dupa durata sa de exploatare [10].

În republica Moldova tot mai larg sunt utilizet acest tip de SRE, un exemplu bine știut unde este utilizată energia soarelui este Institutul Oncologic din mun. Chișinău (fig. 6). Performanțele tehnicii


Figura 6. Baterii solare la Institutul Oncologic mun. Chișinău. în acest domeniu au ajuns la așa nivel, că la moment chiar pe teritoriul RM sunt companii care totalmente se ocupă de producerea sistemelor autonome de captare a energiei solare.

CONCLUZII În concluzie am vrea să menționăm, că nu

există o modalitate perfectă și unică de aprovizionare a necesităților unui stat cu energie electric. Republica Moldova la momentul actual nu are capacitatea de a modifica radical întregul sistem energetic, pentru aceasta este nevoie de timp și surse financiare pe care statul nu le dispune. Toate sursele de producere al energiei electrice au dreptul și trebuie utilizate, doar totul depinde de proporțiile optimale, lucru pe care le stabilește o politica energetica bine calculată și determinată.

În viziunea noastră am putea enumera căteva măsuri care ar putea duce la întarirea stabilitații și durabilității energetice al RM și anume:

- Diversificarea căilor de aprovizionare: conducta Iaşi-Ungheni, alte investiţii în infrastructură, cu suport de reglementare [4].

- Diversificarea surselor: Rusia, UE, Marea Caspică.

- Depozite de stocare al gazelor. - Construcţia unor noi linii de interconexiune: cu

Romania (Suceava – Balti, Straseni – Ungheni – Iasi), cu Ucraina (Balți - Dnestrovsk), alte investiţii în infrastructură, cu suport de reglementare.

- Investiţii în reabilitarea şi retehnologizarea activelor de generare, cu suport de reglementare pentru RES-E şi cogenerare ș.a.

Ținînd cont de evenimentele ce au loc pe teritoriul statului vecin Ucraina problema stabilitații și durabilității devine tot mai acută și importantă.

Bibliografie 1. Baltag, A., Baltag, D. Securitatea energetic a Republicii Moldova: alternative viabile, Politici Publice, nr. 3, 2009, Republica Moldova 2009. 2. Biroul Naţional de Statistică al RM, „Balanţa energetică a Republicii Moldova” (culegere statistică, 2007), pag. 11. 3. „R. Moldova are rezerve de gaz pentru doar două zile, spune primăria Chişinăului”, Cotidianul de afaceri „Business Standard”. 4. Strategia energetică al Republicii Moldova până în anul 2030. Martie2013. 5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 542 din 11.06.1997, cu privire la aprobarea Strategiei energetic a Republicii Moldova până în anul 2005. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 049 din 31.07.1997. 6. Ministerul Economiei al RM. 7. GEMIS the calculation program, http://www.oeko.de/service/gemis/en/, 15.11.2011. 8. Global Status Report 2007. 9. National Inventory Report, Greenhouse Gas Sources and Sinks in the Republic of Moldova 1990-2005 p. 28. 10. Catlabuga, V. Practici cu success privind valorificarea surselor regenerabile de energie: idei, inițiative, performanțe, espert IDIS ”Viitorul” Chișinău 2013. 11. Comunicat al comisiei Europene către parlamentul European. Strategia Europeană a securității energetic. Bruxelles, 28.5.2014 COM (2014) 330 final. 12. www.tosenergy.cz


Витражи в пространственной среде: харьковская школа витража 51

ВИТРАЖИ В ПРОСТРАНСТВЕННОЙ СРЕДЕ: ХАРЬКОВСКАЯ ШКОЛА ВИТРАЖА

Радомский Н. Т., др., доцент

Харьковская государственная академия дизайна и искусств, Украина

ПОСТАНОВКА ПРОБЛЕМЫ

Возможности воздействия монументального искусства на коллективное сознание масс давно обратило на себя внимание тех, кто мечтал о разумном преобразовании общества. Недаром в трудах первых социалистов-утопистов, как, например, Кампанеллы, столь важное значение придавалось монументальной живописи, прямо и непосредственно служащей интересам идеального общества, участвующей в деле воспитания и образования новых поколений [1; С.215].

Произведения харьковской школы витража предоставляют, на наш взгляд значительный материал для комплексного анализа данной проблемы.

ОБЗОР ПУБЛИКАЦИЙ

В течение второй половины - последней четверти ХХ века полемика о возрождении витражного искусства и направлениях его развития ведётся на страницах специальной периодической печати и газет. Благодаря многочисленным статьям в периодической печати, витражное искусство становилось темой обсуждения для достаточно широкого круга людей, среди которых были искусствоведы, художники, технологи и инженеры [3]. Большое количество созданных в это время разноплановых витражных произведений говорит о быстром овладении классическими технологиями. Международные связи также приносят свои плоды - художники получают возможность знакомиться с мнением и работами коллег из-за рубежа во время семинаров, конференций, съездов художников и многочисленных выставок, которые проводятся в Москве и Ленинграде [4, C.10-11]. Там же издаются каталоги монументально-декоративных произведений.

В 80-е годы 20 века, интерес к витражу поляризуется. В дискуссии о направлениях развития искусства включаются психологи,

экологи, физиологи. Искусство рассматривается как фактор воздействия на человека и эффективное по своим возможностям средство для формирования окружающей человека среды. Интересны опубликованные в это время труды о теории цвета и цветового зрения Соколова Е. Н., Измайлова Ч. А., о применении цвета в искусстве и дизайне Агостона Ж. В это время формулируются различия в определениях пространства и пространственной среды - в этом контексте интересна работа Дж. Гибсона «Экологический подход к зрительному восприятию» [5]. Такое внимание к цвету, цветовым параметрам пространственной среды безусловно повлияло на формирование тенденций дальнейшего развития витражного искусства. Возрос также интерес к методическим разработкам различных художественных школ в области цветовой организации среды. Исследуются также взаимосвязи педагогических программ.

Композиции витражей, конфигурации и конструкции рам, пропорциональное количество цветного и прозрачного остекления – грани проблемы существования витражей в архитектурно – художественной среде современного города. (1946-2000). Интересна работа архитектора А. Ю. Лейбфрейда о декоративных приёмах заполнения светопроёмов в гражданском строительстве. Статья Л. Д. Соколюк по поводу своеобразной для Харькова тенденции использования в архитектуре классицизма стрельчатых и разнообразной готической формы рам для заполнения светопроёмов вошла в учебное пособие - Істория Слободскй Украины (1998).

ИЗЛОЖЕНИЕ ОСНОВНОГО МАТЕРИАЛА

Итогом изучения и обсуждения в прессе

тенденций развития изобразительной художественной культуры явилось более цельное суждение о задачах, стоящих перед художниками – мастерами витража. В последнее десятилетие ХХ века монументально-

52 Витражи в пространственной среде: харьковская школа витража

декоративные витражные произведения рассматриваются с точки зрения

1) Условий функционирования, 2) Поиска соответствия психологическому

состоянию человека 3) Учёта тектонических закономерностей

пространственной среды. «… Игра со светом - это работа с

ритмом, который действует на подсознание гораздо сильнее, чем мы думаем» - так говорят о витражных произведениях сами витражисты в 90-е годы ХХ века [4, C.10-11].

Соответствующие современным условиям взгляды на витражное искусство, для которых характерен более глубокий и комплексный, чем ранее, подход к искусству витража отразились в изданном в 1989г. учебнике харьковских авторов Пронина А. Ф. и Тищенко Г. В. «Проектирование современных витражей и технология их изготовления» [8].

Всесоюзный Художественный Совет, на повестке дня которого была тема «Функция света в стекле» организаторы совета Главстекло МПСМ СССР и ассортиментный отдел ГИС прозвучал как диалог между художниками, разрабатывающими новые изделия и технологами, представляющими им материал для работы – разнообразную палитру цветных стекол (1979). Демонстрировалась красота цвета стекла, окрашенного окислами редко земельных элементов, розалино-дымчатого стекла, цериевого стекла. Своеобразные примеры использования сульфидно-цинкового стекла. Рассматривались вопросы функции цвета в стекле и практические возможности повышения качества цветных стекол.

Понимание роли света, знание характеристик источников света, обязательное правило для исполнения витражистом задуманного результата. Первыми в г. Харькове, кто обратился к стеклу, как материалу для монументально-декоративной живописи в интерьере, были студенты, а в дальнейшем преподаватели, позже - профессора Харьковского художественного института Г. Тищенко и А. Пронин. Во всех своих витражах Г. Тищенко и А. Пронин выступили новаторами, экспериментируя с различными техниками; широк диапазон тем их монументальных и декоративных произведений. Основателем харьковской школы витража А. Ф. Прониным с 1962 г. по 2001г.г. были созданы более 90 витражей площадью от 5 до 72 м2. Его ученики также много и продуктивно творят.

На основе теоретических знаний известно, что воспроизведение желаемой гаммы витража немалой степени зависит от спектрального состава излучения источника света. Излучаемый различными источниками свет имеет разнообразный характерный спектральный состав, усиливая или, наоборот, уменьшая цветоносность освещаемых цветных стёкол определённого цвета. Теоретические аспекты этой проблемы были с успехом опробованы и использованы в проектировании витражных композиций станций харьковского метрополитена [8].

В «Девяти пунктах о монументальности» - документе ЮНЕСКО, составленном в 1949 году крупнейшими архитекторами и художниками XX века, говорится: «Монументы – это человеческие ориентиры, которые люди создали как символы своих идеалов, целей, действий. Они предназначены пережить период, породивший их, и составить наследство для будущих поколений. Как таковые они образуют связь между прошлым и будущим». Конечно, в нашу эпоху монументальное искусство не может быть таким, как з пору «прекрасного детства человечества».

Искусство витража всегда связано со сложной технологией придания стеклу определенного цвета или цветового оттенка.

Подход к выбору цветовых сочетаний в пространственной среде обусловлен множеством факторов, среди которых требования функциональности, образная и композиционная идея, геометрические параметры среды, наличие, характер и особенности естественного и необходимого искусственного освещения. Немаловажной является функция цвета в формировании художественного или эстетического образа пространственной среды. Не вызывает возражений факт, что цвет, как приём проектирования используется для усложнения и обогащения образных и информационных характеристик пространственной среды. Существует доказанная взаимосвязь цвета и света в среде, цвета и восприятия объёмно-пространственной формы. Светлая однотонная внутренняя поверхность помещений способствует повышению освещённости и наиболее равномерному распределению света, создавая мягкое диффузное освещение. Введение насыщенных оттенков цвета путём окраски стен резко изменяет характер освещённости пространственной среды. При использовании витражей с аналогичной целью

Витражи в пространственной среде: харьковская школа витража 53

создаётся иная ситуация. Изменяется диапазон цветного освещения в среде, характер и количество освещённости при этом можно изменять, используя неодинаковую прозрачность различных видов стёкол. Таким образом, витраж, который воспринимается на просвет, при условии естественного освещения выполняет опосредствованную роль светофильтра с достаточно большими возможностями изменения спектрального состава света в помещении. В данном контексте использование витражных композиций в интерьерах учебных корпусов оказывается уместным вследствие возможности создания комфортной цветодинамики и приближенных к естественному свету условий освещённости.

На примере интерьеров метрополитена гор. Харькова ясно прослеживается роль монументально-декоративных витражей в формировании среды подземного пространства, как замкнутой динамической системы [9, C.168-170]

Стеклянные живописные полотна одновременно выполняют функцию информационную, познавательную и историческую. Витражи А.Ф. Пронина и Г. В. Тищенко стали знаковыми элементами харьковского метрополитена. Для потомков их тематика является своеобразным воплощением в монументальной технике витража главных достижений человечества в минувшем XX столетии. Например, первый полёт в космос (ст. метро «Проспект Гагарина»). Кроме этого, витражи запечатлели выдающихся харьковчан, таких как академик архитектуры А.Н. Бекетов (ст. метро «Архитектора Бекетова») и учёный-астроном Н.П. Барабашов (ст. метро имени «Академика Барабашова»).

Принимая во внимание то, что эти произведения рождались в бурные времена строительства развитого социализма, и это было впервые на Украине, они ничуть не надуманны и не помпезны, не огрублены как плакат, а естественны. В витражных композициях угадана степень обобщения цветового пятна, они художественно выразительны.

«…Сегодня, как и в первый день открытия, ступая на полированные гранитные плиты подземных станций, невозможно не любоваться удивительной гармонией форм, красок, света мраморных дворцов, оформленных с большим художественным вкусом, сверкающих чистотой» [9]. Особенностью Харьковского метро является полное отсутствие на поверхности станционных

сооружений. Вестибюли, в отличие от других метрополитенов страны расположены под землей. Вход в них из подуличных переходов. Поэтому одна из важнейших задач создания в метро комфортных условий пребывания – имитация наземной среды во всем ее многообразии; создание положительного эмоционального образа воспринимаемой среды. Следующая задача - рациональная организация потока пассажиров. Наряду с остальными материалами цветное стекло участвует в решении этих и других функциональных проблем, рассматривать которые необходимо в каждом отдельном случае проектирования.

Во всех перечисленных случаях авторы активно использовали специфику колористических, пластических и тектонических свойств виражных композиций для выявления образной сущности пространственной среды, решая с помощью окрашенного света витражей сложные проектировочные задачи.

Для витражей использовано литое стекла, которое обладает большим количеством оттенков цвета и тона по сравнению с другими видами цветных стекол. Преломление и отражение люминесцентного света от крупных кусков литого стекла привносит в среду дополнительные лучи цветного спектра. Достаточно большие по объему витражные композиции, размещенные перед спуском на платформу с обеих сторон станции, подсвеченные изнутри, создают впечатление игры оттенков цветного света, аналогичных естественному спектру дневного света, т.е. фактически создают иллюзию прорыва замкнутого пространства. Здесь наряду с творческим, художественным подходом к решению композиции панно в соответствии с предложенной темой – станция носит имя первого космонавта, прослеживается метод моделирования, характерный непосредственно для дизайна. Смоделировав небо как фон монументальной композиции, художники А.Ф. Пронин и Г.В. Тищенко смогли создать иллюзию естественного света, облегчив этим негативное воздействие подземного интерьера и адаптацию пассажиров метро к условиям поездки. Благодаря использованию сочетания декоративных и технологических свойств стекла удалось создать положительное эмоциональное восприятие транспортного комплекса метро.

54 Витражи в пространственной среде: харьковская школа витража

ВЫВОДЫ Открытость, рождающая ощущение

равноправия - характерная черта облика современной архитектуры, невозможна без использования стекла. Сложным представляется воплощение современных минималистических принципов визуальной «экологии» пространственной среды без применения разнообразных сортов и видов стекла.

Изучая развитие монументально - декоративного витража в Харькове необходимо акцентировать не только эстетическую и художественную, но и функциональную ценность создаваемых из цветного стекла произведений искусства. Являясь неотъемлемой частью проектной среды, витраж удачно используется как доминантный формообразующий элемент пространства. Функциональный зрительный комфорт, возможность зрительно изменять габариты пространства, защита от внешних негативных воздействий, экологическая безопасность материалов, применяемых в виражных композициях, создаваемый витражом эстетический комфорт позволяют говорить о витражном искусстве как актуальном и востребованном для выражения современных художественных, архитектурных и дизайнерских концепций.

Литература

1. Толстой Вл. Исторические судьбы монументального искусства / Вл. Тол-стой // Советское монументальное искусство [ред. кол. В. К. Васильцов, Н. В. Воронов]. – М. : Советский художник, 1984 г. – Вып. 5. – 277 с. – С. 215–218. 2. Даниленко В. Я. 75 років вищої художньої школи Харкова О. Пронін, Г. Тіщенко. Харківська школа художнього вітража / В. Я. Даниленко //Міністерство освіти України. Харківський художньо-промисловий інститут.- 1996.- С. 113—115. 3. Півненко А. Художники-монументалісти сучасного Харкова / А. Півненко // Образотворче мистецтво. – 1981. – № 5. – С. 14. 4. Давыдова Н. Витраж-84 : тезисы докладов / Материалы международного симпозиума по стеклу (раздел «Художник и среда») [материал подготовлен Н. Давыдовой], (Вильнюс, июнь, 1984). // ДИ ССР – 1984, – № 12. – С. 8–12.

5. Гибсон Дж. Экологический подход к зрительному восприятию / Дж. Гибсон.; [пер. с англ.] / [общ. ред. и вступ. ст. А. Д. Логвиненко]. – М. : Прогресс, 1988. – 464 с., ил. 6. Шедлих Х. Баухауз и ВХУТЕМАС. Общие черты педагогической программы / Х. Шедлих. – М.: Наука, 1980. – С.133–156. – (Взаимосвязи русского и советского искусства и немецкой художественной культуры). 7. Лейбфрейд А. Ю. О декоративных приёмах заполнения светопроёмов в гражданском строительстве//Техн. бюллетень. – Харьков, 1946. – №3 – С. 12-26. 8. Тищенко Г. В. Проектирование современных витражей и технология их изготовления: учеб. Пособие / Г. В. Тищенко, А. Ф. Пронин. – К. : УМК ВО, 1989. – 116 с. 9. Тищенко Г. В. Как мы работали над витражами для харьковского метрополитена / Г. В. Тищенко // Традиції та новації у вищій архітектурно-художній освіті ; під заг. редакцією Н. Є. Трегуб.]. — X. : ХДАДМ, 2006. — С. 168–170. – (Ч. 3. Перекресток.).


Влияние особенностей технологии изготовления керамики на пластику формы фракийских... 55

ВЛИЯНИЕ ОСОБЕННОСТЕЙ ТЕХНОЛОГИИ ИЗГОТОВЛЕНИЯ КЕРАМИКИ НА ПЛАСТИКУ ФОРМЫ ФРАКИЙСКИХ КОРЧАГ

Пузур М. В.б др. доцент

Харьковская государственная академия дизайна и искусств, Украина

ПОСТАНОВКА ПРОБЛЕМЫ

В понимании сути, целей и смысла проектной деятельности специфика методов формообразования предметов ремесла сегодня признана и успешно практикуется многими известными дизайнерами Италии, Финляндии, Германии, Японии и других стран. Подобное осмысление дизайн деятельности формирует культурологический подход как закономерный продукт развития человеческой культуры. Региональная самобытность пластики формы предметов ремесла эволюционировала под влиянием большого количества факторов, характерных для особенностей жизненной среды каждого региона, в частности, под влиянием фактора своеобразия местных технологий обработки материалов. История развития традиционных ремесел в различных регионах мира свидетельствует о значительном многообразии методов и способов обработки материалов при создании самобытности традиционного предметного мира материальной культуры [4]. Всестороннее изучение накопленного жизненного опыта в формах предметов ремесла, его творческая переработка образовывает условия не только для формирования одного из возможных путей гуманизации современной предметно-пространственной среды, придания ей культурной и духовной осмысленности [3], но и способствует возрождению утерянных полезных знаний, помогает восстановить забытые технологии.

Фракийцы, жившие, в том числе и на территории современной Молдовы (X–VI вв. до н. э.) [2] оставили нам богатое наследие керамических изделий. Региональную пластику формы, под влиянием особенностей местных технологий обработки глиняного теста, приобрела форма фракийских: корчаг (см. Рис. 1–3), горшков (см. Рис. 5), кувшинов (см. Рис. 6) и мисок (см. Рис. 7).

Фракийская керамика изготавливалась из хорошо отмученной глины с добавлением измельченного шамота разнообразных фракций. Вся керамика, найденная на площадях

памятников культуры фракийского гальштата, изготовлена без помощи гончарного круга [6], т.е. именно лепная посуда определяла уровень развития керамического производства. Сосуды изготавливались с применением жгутовой или ленточной технологий – глиняное тесто в виде жгута (диаметром 1–4 см) или ленты (шириной до 9 см) [1] наращивалось спиральным налепом от низа к верху сосуда. Предметы имели лощеную или заглаженную поверхность [2]. Ни в одном из памятников культуры не было обнаружено каких-либо достоверных признаков существования специальных сооружений для обжига керамики, то есть, обжиг, вероятно, производился либо в печах для приготовления пищи (мелких сосудов), либо в костровых ямах (крупных сосудов) [6]. Керамические сосуды имели разнообразные размеры и пропорции. Характерным для корчаг (столовых сосудов среднего (высота 150–160 мм) или крупного (высота 270–420 мм) размеров) и кувшинов является хорошо выраженный венчик, отогнутый наружу. Для мисок – изогнутый во внутрь венчик. Тулово корчаг почти сферическое или биконическое. Нижняя часть шейки корчаг, на месте перехода от шейки к плечику, как бы вдавлена в тулово, тем самым подчеркивается сопряжение формы. Дно сосудов плоское. Среди множества региональных формообразующих характеристик, свойственных этим глиняным предметам, необычными выглядят сосковидные отростки, встречающиеся на всех четырех видах кухонной (горшки) и столовой (корчаги, миски, кувшины) посуды. Эти отростки бывают направлены как вверх, так и вниз. Функционально археолог А. Мелюкова [7] сосковидные отростки рассматривает как орнамент, а историки В. Лапушнян [6] и И. Никулицэ [8] называют их ручками-упорами.

Визуальное изучение закономерностей формы корчаг и их отростков (абрис тулова, горловины; форма, количество, порядок, месторасположение и направление сосковидных отростков и др.) (см. Рис. 1–3) подсказало нам предлагаемую гипотезу о технологическом возникновении отростков за счет применения

56 Влияние особенностей технологии изготовления керамики на пластику формы фракийских...

своеобразного приема при изготовлении корчаг. (При этом функциональное назначение сосковидных отростков мы не рассматриваем). Для производства керамических корчаг вручную, при массовом их изготовлении, по всей видимости, на первом этапе фракийцы придавали глиняному тесту форму листа, близкую к прямоугольнику, с необходимыми габаритными размерами и толщиной. Дно изготавливалось как отдельная деталь (см. Рис. 4). При этом могли применяться следующие приемы: раскатка теста (предположение), выбивание или выдавливание теста (известные, характерные для ручного изготовления (без применения гончарного круга) приемы придания определенной формы тесту [1].

На втором этапе, предположительно, производилась обрезка листа глиняного места для придания формы, максимально приближенной к форме развертки будущего сосуда с определением размеров и необходимых надрезов. При этом форма развертки могла вырезаться ножем «на глаз», что, вполне вероятно, мог выполнить мастер с хорошим глазомером при массовом производстве корчаг. Или же, возможно, эти действия подсказали мастеру разработать шаблоны разверток сосудов различной величины. Здесь возникает вопрос о материале шаблона. В литературных источниках мы не нашли упоминаний о применении в X – VI веках до н.э. на территории современной Молдовы каких-либо дополнительных материалов при изготовлении гончарных изделий. Однако А. Бобринский [1] отмечает, что в эпоху бронзы (в Европе этот период датируется II тысячелетием до н.э. – началом I тысячелетия до н.э.) на территории Восточной Европы широко практиковалось изготовление гончарных изделий с помощью особых моделей: моделей-основ, на которые глина налепливалась с внешней стороны; а также моделей-емкостей, на которые глина налепливалась с внутренней стороны. Для изготовления этих моделей использовались различные материалы: для моделей-основ – волосы животного происхождения и ткани растительного происхождения; для моделей-емкостей – ткани растительного происхождения, а также кожа, рубцовая часть желудка и гладкая кожа внутренностей животных. Исходя из этого, мы можем с большой вероятностью предположить, что и фракийцы на территории Молдовы вполне могли использовать эти же материалы для изготовления шаблонов развертки корчаг.

На третьем этапе, в результате ранее накопленного мастерами опыта изготовления вручную керамических сосудов, вероятно, производилось сворачивание вырезанного листа глины и придания ему объемной формы. Обработка относительного контура развертки и, по всей видимости, использование приспособления, фиксирующего заготовку, обеспечивали удобное и быстрое технологичес-кое сворачивание листа глиняного теста.

В качестве фиксирующего приспособления могли применяться: какое-либо дополнительное объемное устройство, изготовленное, например, из лозы или из одного из тех материалов, которые применялись для изготовления шаблона развертки корчаги; другая корчага, внутренние размеры которой соответствовали внешним размерам изготавли-ваемой корчаги; сам шаблон, сворачиваемый вместе с листом глиняного теста и т.д.

Одинаковая толщина стенки сосуда при изготовлении корчаг больших размеров (т.е. очень большая площадь глиняного листа (около 1,7 м²) с одинаковой его толщиной) без применения гончарного круга, на наш взгляд, подтверждает факт предварительной подготовки листового материала с возможным использованием шаблона развертки.

На четвертом этапе гончар слепливал кромки вырезанного свернутого глиняного листа, в результате чего образовывались сужения сосуда в направлениях горловины и днища. В местах непосредственной близости к острым углам развертки (верхним А и нижним Б, см. Рис. 4) при слепливании корчаги возникал избыточный материал (в зонах С и Д), который мастер и собирал в виде сосковидных выступов. Мы предполагаем, что именно технологическая необходимость сбора излишка глины диктовала возникновение самой формы сосковидных выступов и всего орнамента из них. При этом, в зависимости от желания мастера гончара, им придавались направления – вверх или вниз. Подобное предположение подтверждается логикой месторасположения и количеством сосковидных выступов. Они размещены в два горизонтальных ряда: верхний – на месте перехода горла в тулово, нижний – немного ниже самого выпуклого участка тулова. Каждый ряд насчитывает четыре выступа. В ряду они расположены на одинаковом расстоянии. Выступы верхнего и нижнего рядов размещены попарно на одной вертикали. Возможно, при такой технологии, габаритные размеры корчаги, диаметр устья горла (до 300 мм) продиктованы


антропометрическими данными ремесленника: обеспечивался необходимый доступ до самых удаленных участков внутренней поверхности корчаги для придания ей объемной формы и окончательной доработки.

Итак, предполагаемая технология изготовления корчаг фракийцами состояла из следующих этапов: подготовка глиняного теста, придание ему формы листа, обрезка листа в виде развертки сосуда (по шаблону или без него), сворачивание и придание объемной формы сосуду, вылепливание сосковидных выступов и избытков глиняного теста, предварительная естественная сушка, обжиг.

Для подтверждения описанной гипотезы необходимо изучить сосковидные выступы и участки предлагаемых линий соединения развертки в сосуде. Если наше предположение верно, то современными методами исследования керамических корчаг можно обнаружить: является ли орнамент из сосковидных выступов налепленным на тулово корчаги или же выступы принадлежали телу сосуда, то есть собраны (вытянуты) из единой массы глиняного теста с приданием им определенной формы; уплотненную кромку глины, образованную в результате раскроя развертки ножем, то есть разницу в плотности глины вдоль линии предполагаемого слепленного шва и в соседних участках тела сосуда; аналогичные исследования необходимо провести на линии стыка дна и тулова.

Мы благодарны Музею археологии и этнографии Слободской Украины при ХНТУ имени В.Н. Каразина за предоставленный нам для исследования фрагмент корчаги гальштатской эпохи с сосковидным выступом (см. Рис. 8), найденный на Западном Бельском городище (территория современной Полтавской области, Украина), в слоях VII – VI вв. до н.э. (Фонд МАЭСУ № 5769, раскопки И.Б. Шрамко). Бельское городище возникло во второй половине VIII в. до н.э. Население имело широкий круг культурных связей, часть из него являлись прямыми переселенцами из западных лесостепных зон Северного Причерноморья (то есть, культура гальштатской эпохи была распространена как в регионах Северного, так и Северо-Западного Причерноморья, соответст-венно, в том числе и территории современной Республики Молдовы). Также возможным является влияние раннегальштатской культуры. Подобные предположения подтверждаются, например, находками в сфере металлообработки [9]. Поэтому мы посчитали возможным

результаты исследования данного образца использовать для подтверждения нашей гипотезы.

Были проведены два вида исследований данного вида корчаги:

- визуальный анализ (описанный в [1]) для выявления на изломе фрагмента корчаги следов налепа сосковидного выступа. Анализ показал, что тело фрагмента однородное и плотное, никаких следов налепа глины (характерный шероховатостей, неровностей) обнаружено не было;

- микроскопический анализ структуры и фазового состава фрагмента корчаги, проведенный в ВАТ «Український науково-дослідний інститут вогнетривів ім. А.С. Бережного».

Для исследования фрагмент корчаги с сосковидным выступом был распилен по двум взаимноперпендикулярным плоскостям (см. Рис. 8). Анализ под микроскопом показал, что «структура образца одинакова во всех направлениях разрезов без каких-либо признаков слоистости и неоднородности» (см. Рис. 9). (Фотографии структуры под микроскопами (с различным увеличением) в краевой и централь-ной части фрагмента показаны на Рис. 10, 11).

Кроме этого, микроскопический анализ показал, что данная фракийская корчага не подвергалась обжигу (см. Рис. 9): «данный образец был сформирован и высушен в условиях температур не выше 300–350° C».

Таким образом, двумя методами исследования первый пункт нашей гипотезы в части единства стенки корчаги и сосковидного выступа подтверждается, то есть выступы не являются налепленными, а вылеплены как одно целое с телом сосуда.

Однако, мы не можем подтвердить нашу гипотезу по второму и третьему пункту, т.к. на сегодняшний день не обладаем археологическим материалом (целой фракийской корчагой с сосковидными выступами) для изучения структуры керамики по предлагаемым разрезам развертки сосуда и по линии соединения дна и тулова. Это является одной из целей наших дальнейших исследований.

Описанная особенность региональной техники изготовления корчаг, (по выдвинутой нами гипотезе) могла применяться фракийцами для изготовления и других видов керамических сосудов, имеющих сосковидные выступы: горшков (см. Рис. 5), кувшинов (см. Рис. 6), мисок (см. Рис. 7).


ВЫВОДЫ

Таким образом, мы попытались разгадать особенности местной технологии изготовления фракийских корчаг с помощью логического анализа пластики формы, и этим лишний раз показать, насколько неиссякаемая палитра формообразующих свойств предметного мира, создаваемая, среди прочих, и влиянием новых приемов в известных технологиях.

Рис. 1. Корчага (Găvănos) (Х-нач.VI вв. до н.э.,

Раннефракийская культура) [2, с. 111] Габаритн. размеры: D осн. = 300, Dmax = 700, D горл. = 350, h = 810; материал: керамика.

Рис. 2. Корчага (Găvănos) (VII – VI вв.до н.э., культура Фракийского гальштата) [4, с. 82]

Габаритн. размеры: D осн. = 160, Dmax =.360, D горл. = 200, h = 420; материал: керамика.

Рис. 3. Корчага (Găvănos) (VII – VI вв. до н.э., культура Фракийского гальштата) [4, с. 82] Габаритн. размеры: D осн. = 150, Dmax = 540, D горл. = 250, h = 410; материал: керамика.

Рис. 4. Иллюстрации выдвинутой гипотизы о технологическом возникновении сосковидных отростков на корчагах фракийцев (Ilustraţia ipo-tezei formării plasticii de formă a găvănoaselor din

Tracia) А, Б - острые углы развертки; В, Г - зоны возникновения избыточного глиняного

теста прии слепливании листа.

Рис. 5. Горшок (Oală) (VIII – VI вв. до н.э., из

могильника у с. Селиште, культура Фракийского гальштата) [4, с. 78] Габаритн. размеры: D осн. =

80, Dmax = 190, D горл. = 160, h = 210; материал: керамика.


Рис. 6. Кувшины (Ulciori) (VII – VI вв. до н.э.,

находка около с. Селеште, культура Фракийского гальштата) [3, с. 92] Габаритн. размеры: D осн. = 120, Dmax = 290, D горл. =

150, h = 290; материал: керамика.

Рис. 7. Миски (Străchini) (VII – VI вв. до н.э., с. Селеште, культура Фракийского гальштата) [3, с. 94] Габаритн. размеры: 1 - D низа = 55, D верха = 210, h = 60; 2 - D низа = 60, D верха = 230, h = 80; 3 - D низа = 60, D верха = 190, h =

65; материал: керамика.

Рис. 8. Сосковидный выступ фрагмента корчаги

гальштатской эпохи (Музей археологии и этнографии слободской Украины при ХНУ

имени В.Н. Каразина. Раскопки И.Б. Шрамко. Образец найден на Западном Бельском

городище, в слоях VII- VI вв. до н.э., фонды МАЭСУ №5769)

1-1, 2-2 - плоскости распила при исследовании структуры и фазового состава образца.

Рис. 9. Результаты исследования структуры и

фазового состава фрагмента корчаги гальштатской эпохи под микроскопами.


Рис. 10. Структура керамической массы сосковидного выступа фрагмента корчаги гальштатской эпохи. Фотографии под микроскопом, увеличение 80ˣ, свет

отраженный (сделаны ВАТ “Український науково-дослідний інститут вогнетривів імені А.С. Бережного”): а) в центральной части образца; б) в краевой части (с внешней стороны) 1 - зерно кварцевого песка в тонкозернистой глинисто-углеродистой массе; 2 - углерод (древесные остатки).

Рис. 11. Структура керамической массы сосковидного выступа фрагмента корчаги гальштатской эпохи. Фотографии под микроскопом, увеличение 360ˣ, свет

отраженный (сделана ВАТ “Український науково-дослідний інститут вогнетривів імені А.С. Бережного”) 1 - зерно кварцевого песка в глинисто-углеродсодержащей массе; 2 -

остатки древесного угля (зола).

Литература 1. Бобринский А. А. Гончарство восточной Европы: Источники и методы изучения / А. А. Бобринский; АН СССР, Ордена Трудового Красного Знамени институт археологии. — М.: Наука, 1978. — 272 с. 2. История Молдавской ССР. – Кишинев: Картя молдовеняскэ, 1987. – Т. 1. – 416 с. 3. Кондратьева К. А. Проблемы этнокультурной идентичности и современный дизайн / К. А. Кондратьева // Гуманитарно-художественные проблемы образа жизни и предметной среды: — М.: Труды ВНИИТЭ, 1989. — Вып. 58. — С. 26–39. — (Сер. «Техническая эстетика»). 4. Кондратьева К. А. Дизайн и экология культуры / К. А. Кондратьева — М.: Московский гос. худ. промышл. универс. имени С. Т. Строганова, 2000. — 103 с. 5. Лапушнян В. Л. Раскопки памятников фракийского гальштата в Молдавии в 1968–1969 гг. / В. Л. Лапушнян; АН МССР, Ин-т истории. — Кишинев: Штиинца, 1972. — С. 65–87. 6. Лапушнян В.Л. Ранние фракийцы X — начала IV вв. до н.э. в лесостепной Молдавии / В. Л. Лапушнян; АН МССР, Отд. этнографии и искусствоведения. — Кишинев: Штиинца, 1979. — 142 с. 7. Мелюкова А. И. Работы Западно-Скифской экспедиции / А. И. Мелюкова // Сборник «Археологические исследования в Молдавии (1973 г.)» / АН МССР, Ин-т истории. — Кишинев: Штиинца, 1974. — С. 53–77. 8. Никулицэ И. Т. Исследования детского могильника Ханска — Лутэрия / И. Т. Никулицэ // Сборник «Археологические исследования в Молдавии в 1968–1969 гг.» / АН МССР, Ин-т истории. — Кишинев: Штиинца, 1972. — С. 105–121. 9. Шрамко И. Б., Буйнов Ю. В. Переход от бронзы к железу в Днепро — Донецкой лесостепи / И. Б. Шрамко, Ю. В. Буйнов // РАЕ, 2012. — № 2. — С. 309–332.


140 Titlul complet al articolului (Format A4, Times New Roman, 11, bold, Italic, center)

(11 points) TITLUL COMPLET AL ARTICOLULUI, MAXIM 3 RÂNDURI, PE TOATĂ LĂŢIMEA PAGINII,

(R_TIMES 14 POINTS, BOLD, CENTER, ALL CAPS) (11 points)

A. Bradu, dr.prof. (Iniţială prenume. Nume Autor(i), R_Times, 11 points, bold, Italic, center) Universitatea... (Locul de muncă al autorului, R_Times, 11 points, italic, normal, center)

(11 points) (11 points)

INTRODUCERE (R_TIMS 13 POINTS, BOLD, CENTER, ALL CAPS)

(11points) <Tab> Lucrarea poate conţine o introducere de maxim 20 de rânduri în care se prezintă aspecte generale privind fondul problematicii tratate.


1. TITLUL PRIMULUI CAPITOL, NUMEROTAT CU CIFRE ARABE (R_TIMS 13 POINTS, BOLD, CENTER, PE COLOANĂ,

ALL CAPS) (11 points)

<Tab> În faţa fiecărui titlu de capitol se lasă un spaţiu liber de două rânduri. Textul lucrării (R_Times, 11 points, normal) începe după titlurile de capitole, după lăsarea unui rând liber ( 11 points).

(11 points) 1.1. Model de subtitlu cu 2 indici (R_Times 13 points, bold, justify)

(11 points) <Tab> În faţa textului fiecărui titlu de subcapitol cu doi indici se lasă un spaţiu liber de un rând. În cadrul textului, fiecare nou aliniat se marchează prin introducerea unui „<Tab>”. (11 points) 1.1.1.Model de subtitlu cu 3 indici (R_Times 12 points, bold, justify) <Tab> Dacă în lucrare se utilizează şi subtitluri cu trei indici, textul acestora începe direct după subtitlu fără. Pentru sublinierea importanţei unor termeni în cadrul textului se pot introduce marcări ale acestora doar prin text boldat (fără subliniere).


2. INSTRUCŢIUNI DE TEHNOREDACTARE A LUCRĂRII (11 points)

2.1. Aspecte generale (11 points)

<Tab> Lucrările care nu respectă întocmai aceste instrucţiuni vor fi respinse. Tehnoredactarea lucrării se face obligatoriu în procesorul de texte Microsoft Word for Windows ’95 / ’97 / ’98 / ’2000, Version 6.0, Version 7.0, Windows NT. Pentru tehnoredactarea lucrării se utilizează numai fonturile R_ Times (normal, bold, italic, ALL CAPS, sau ALL CAPS). Lucrarea se predă într-un exemplar, tipărit la imprimantă laser sau cu get de cerneală, şi însoţit de o dischetă ce va conţine „fişierele doc” cu lucrarea respectivă şi rezumatul .

(11 points) 2.2. Setarea paginii: (11 points) <Tab> Setarea paginii este următoarea:Top: 2,0 cm; Bottom: 2,0 cm; Left: 2,0 cm; Right: 2,0 cm;Header: 1,75 cm; Footer: 0 (11 points) 2.3. Formatul de tehnoredactare a textului lucrării: 2.3.1. Formatul de scriere pe două coloane. Textul lucrării, relaţiile de calcul, figurile şi tabelele se înscriu pe două coloane, conform prezentului model: Number of Columns: 2; Width: 8.15 cm; Spacing: 0.7 cm. <Tab> În situaţia în care în textul lucrării trebuie insertate tabele sau figuri ce depăşesc cu mult lăţimea de coloană precizată anterior, pentru menţinerea clarităţii acestora, se poate introduce în pagină o zonă de lucru pe o singură coloană (între două „sesion break”). (11 points) 2.3.2. Formatul de scriere a paragrafelor <Tab> Textul lucrării se redactează la un singur rând, (single) toate paragrafele fiind aliniate stânga / dreapta (justify). 2.3.3. Header <Tab> În „Header” se înscrie titlul complet al articolului (R_Times, 11 points, bold, italic, centrat), cu excepţia cazului în care acesta depăşeşte un rând, situaţie în care titlul se înscrie parţial urmat de....

(11 points) 2.3.4. Fonturi <Tab>Textul lucrării se redactează utilizând doar fontul R_Times, 11 points, normal, (eventual R_Times, 11 points, bold, dacă sunt necesare

evidenţieri speciale ale unor pasaje de text). Fontul R_TIMES, BOLD, ALL CAPS se utilizează doar pentru titlul lucrării şi titlurile capitolelor.

(11 points) 2.3.5. Paginarea lucrării <Tab> LUCRAREA NU SE PAGINEAZĂ, întrucât urmează a fi insertată în revistă . 2.4. Figuri, tabele şi formule matematice 2.4.1. Figurile <Tab> Toate figurile se insertează în fişierul „lucrare .doc”. Lăţimea maximă a unei figuri insertate în text (pe o coloană) nu poate depăşi lăţimea coloanei. Toate figurile se numerotează cu cifre arabe şi se titrează conform modelului de mai jos. Înainte şi după fiecare figură insertată în text se lasă câte un rând liber. În cazul în care se introduc în text şi fotografii, acestea se vor scana cu o rezoluţie de minim 300 dpi (preferabil 600 dpi), şi se vor prelucra pentru a avea un contrast bun. Nu se admite lipirea fotografiilor sau desenelor pe foi separate.Dacă pe figuri apar adnotări, sub formă de cifre sau litere acestea trebuie să aibă o înălţime a caracterelor echivalentă fontului R_Times, 11 points, normal, iar sub titlul figurii se înserează o legendă cu explicaţiile respective. Figura 1. Conceptul sistematic unitar de „R1 integrat în mediul...”. 1 –

unitate; 2 – ansamblu... (11 points)

2.4.2. Tabele. Tabelele se numerotează cu cifre arabe şi se titrează conform modelului de mai jos. Tabelul 1. Model de titrare a unui tabel.

(6 points) Caracteristici / Măsurători

Determ. Nr.1 Determ. Nr.2 Determ. Nr.3

(11 points) <Tab> Înainte şi după fiecare tabel inclus în text se lasă câte un rând liber ... Toate liniile ce formează coroiajul tabelului au aceiaşi grosime (1 point). În tabel textul / cifrele se scriu cu fontul R_Times, 11 points, normal, exceptând capul de tabel.

(11 points) 2.4.3. Formule matematice.Toate formulele matematice se scriu ÎN MOD OBIGATORIU cu editorul de ecuaţii din procesorul de texte Microsoft Word for Windows ’95/, 97/, 98/, 2000, (Version 6.0, / Version 7.0, 2000), bold, italic, centrat conform modelului de mai jos. (6 points)

A2+B2=C2 (1) (6 points) 2.5. Bibliografia. Înainte de bibliografie se lasă 2 rânduri libere... (11 points). Între titlul „Bibliografie” şi referinţele bibliografice se lasă un rând liber. Bibliografia se scrie conform modelului de mai jos:

Bibliografie (R_Times, 11 points, italic (bold numai numele, prenumele autorului), justify. Sursele cu caractere chirilice se vor translitera)

(11 points) 1. Nicolescu, A., Stanciu, M. Capacitatea statică şi deformaţiile elastice ale ghidajelor// Conferinţa TCMM, Chişinău, pag. 141...148, 1996. 2. Nicolescu, A., Enciu, G. Proiectarea roboţilor industriali. Meridian Ingineresc Nr.1, Chişinău, pag.11...20, 1995 . 3. Nicolescu A. Robot industrial// Brevet de invenţie nr. 1344MD. BOPI nr. 10, 1999. REZUMATE <Tab> Pentru fiecare lucrare prezentată în revistă, în mod obligatoriu se întocmesc rezumate în limbile ROMÂNĂ, ENGLEZĂ, FRANCEZĂ şi RUSĂ. Rezumatul va conţine maximum 10 rânduri şi va fi prezentat conform modelului ce urmează. Nicolescu A. Proiectarea roboţilor industriali. Prezenta lucrare..... <Tab> Rezumatele se redactează SEPARAT de lucrare şi se transmit toate într-un singur fişier.

· 2017. 5. 22. · revista are o experienţă editorială de 20 de ani. ulterior la solicitarea...

Documents