Controlul financiar de stat. Controlul fiscal. Controlul exercitat prin Garda Financiara

Indrumator: Prep. Dr. Sandu Carmen Studenti: Andrei Codita Mirela

Dumitreasa Andra

Marculet Tudor Lucian

Iaşi 2011

Cuprins

I. Controlul financiar de stat ........................................................................................2

I.1 Organizarea activităţii de control financiar al statului…………………..…………2

I.2 Obiectivele controlului financiar de stat ..................................................................5

II. Controlul Fiscal ...................................................................................................... 7

2.1 Organizarea controlului fiscal...................................................................................7

2.2.Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat.................................................8

2.2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit.......................................................8

2.2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit.......................................................11

2.2.3. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugată ........................................... 16

2.2.4 Controlul fiscal privind accizele..........................................................................21

III. Controlul exercitat prin Garda Financiara .............................................................23

3.1 Structura organizatorică, de conducere și personal a Gărzii Financiare ………. 23

3.2 Modalitatea de exercitare a controlului prin Garda Financiara…………………..25

3.2.1 Programarea activităţilor de control a Gărzii Financiare.....................................25

3.2.2 Organizarea controlului exercitat de Garda Financiară ......................................25

3.2.3 Efectuarea controlului exercitat de Garda Financiară.........................................26

3.3 Metodologia de exercitare a controlului prin Garda Financiara ............................28

3.3.1 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul combaterii actelor şi faptelor de

evaziune fiscală......................................................................................................28

3.3.2 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul raporturilor comerciale .29

3.4 Obiectivele controlului Gărzii financiare în domeniul prestărilor de servicii și alte

activități producătoare de venituri ………………………………………………………….31

IV. Studiu de caz …34

Bibliografie .. 36

2

I. Controlul financiar de stat

Controlul financiar de stat reprezintă activitatea de verificare financiară exercitată de către

structurile specializate ale statului, organizate în acest scop pe bază de prevederi legale proprii.

Instituirea la nivel naţional a unui sistem complex de control financiar este una din

necesităţile organizatorice ale oricărui stat de drept.

Cadrul general al organizării şi exercitării controlului financiar realizat de structurile

guvernamentale este aprobat prin Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului

financiar de stat şi a Gărzii Financiare, Hotărârea Guvernului nr. 553/2007 privind organizarea şi

funcţionarea Gărzii financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi

controlul financiar preventiv, Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, Hotărârea

Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2003

privind organizarea Gărzii Financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală1.

Organizarea controlului financiar al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincte,

atât pentru activitatea desfăşurată în cadrul guvernamental, cât şi pentru cea desfăşurată în sfera de

activitate a legislativului.

Controlul financiar de stat cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea mijloacelor

financiare publice, ca şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de

către agenţii economici (regii autonome, societăţi comerciale) în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor

acestora faţă de stat.

1.1 Organizarea activităţii de control financiar al statului

Controlul financiar exercitat de către stat se caracterizează prin faptul că este în totalitate un

control specializat, care urmăreşte în principal consolidarea echilibrului financiar, monetar şi

1 Sursa www.legex.ro3

valutar, prin asigurarea resurselor financiare ale statului, încurajarea sau descurajarea unor activităţi

economice, întărirea monedei naţionale şi respectarea strictă a legislaţiei financiare şi fiscale2.

El se exercită la toate nivelurile şi în toate structurile economiei naţionale de către organe

aparţinând Curţii de conturi a României, Ministerului Finanţelor Publice şi organelor financiare

locale.

La nivel central, controlul financiar al statului care este organizat şi funcţionează în cadrul

acestui minister se realizează prin Direcţia generală a controlului financiar de stat şi prin Garda

Financiară.

Având în vedere că controlul financiar al statului se realizează prin mai multe organe

specializate din centrală şi din secţiile lor teritoriale, sunt necesare unele delimitări între aceste

organisme de control. Astfel, direcţia generală de control financiar al statului are atribuţiuni de

control financiar de fond, executat ulterior pe baza unui program de control, care în cazul agenţilor

economici presupune un aviz de control, în timp ce Garda Financiară exercită control operativ şi

inopinat.

Controlul financiar de fond se exercită, de regulă, asupra proceselor economice, financiare şi

bugetare din perioadele anterioare, pe baza datelor consemnate în documente şi evidenţe tehnico-

operative şi contabile. Perioada controlului este bine determinată, de cele mai multe ori, prin acte

normative,obiectivele controluluir fiind stabilite prin legi, hotărâri ale guvernului, norme

metodologice sau tematici, executarea lor în timp fiind în prealabil programată.

Controlul financiar operativ se exercită, de regulă, asupra acelor procese economice,

financiare şi de gestiune curentă, care ulterior (pe baza de documente) pot fi determinate cu mare

greutate, iar în unele cazuri nu mai pot fi identificate3.

Ministerul Finanţelor Publice

Ministerul Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al

administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică

strategia şi programul Guvernului în domeniul finanţelor publice. În subordinea Ministerului

Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organ

de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate jurdică, cu buget

propriu.

2 Ion Florea, Ionela-Corin Mavei, Radu florea – Controlul economic, financiar şi gestionar, Editura CECCAR, Bucureşti, 20073 Sorin V. Mihăescu – Controlul financiar-bancar, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2008

4

Unităţi care funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice:

1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, inclusiv preşedintele şi vicepreşedinţii, în subordinea

căreia funcţionează:

   1.1. Garda Financiară

   1.2. Autoritatea Naţională a Vămilor, inclusiv postul de demnitar;

   1.3.Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene în subordinea cărora funcţionează

administraţiile finanţelor publice municipale, administraţiile finanţelor publice pentru contribuabili

mijlocii, administraţiile finanţelor publice orăşeneşti şi administraţiile finanţelor publice comunale;

Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti în subordinea căreia funcţionează

administraţiile finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti

2. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor;

3. Comisia Naţională de Prognoză;

4. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

5. Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România ;

6. Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor

aparţinând minorităţilor naţionale din România .

Principiile ce stau la baza activităţii Ministerului Finanţelor Publice sunt următoarele:

   - coerenţa, stabilitatea şi predictibilitatea în domeniul finanţelor publice pe termen mediu;

   - armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene;

   - întărirea autorităţii instituţiei;

   - perfecţionarea managementului fondurilor publice;

   - transparenţa activităţii în toate domeniile sale de activitate;

   - colaborarea cu partenerii sociali;

   - asigurarea unui mediu de afaceri concurenţial şi predictibil.

Este un minister cu rol de sinteza şi îndeplineşte următoarele funcţii4:

  - asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul

finanţelor publice;

  - asigură elaborarea cadrului normativ şi institutional necesar pentru realizarea obiectivelor

strategice din domeniul său de activitate;

  - asigură, în numele statului român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi

extern în domeniul său de activitate;

  - aplică prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru domeniul

4 www.mfinante.ro5

financiar, fiscal şi economic;

  - elaborareză şi implementează politicile bugetare şi politicile fiscale ale Guvernului;

  - asigură corelarea politicilor fiscale şi bugetare cu celelalte politici economico-sociale;

  - coordonează relaţiile bugetare cu Uniunea Europeană, precum şi a contactelor cu structurile

comunitare, din punct de vedere administrativ;

  - administrează veniturile statului;

  - contractează şi administrează datoria publică;

  - administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului;

  - exercită controlul financiar public intern, inclusiv a auditului intern;

  - asigură evidenţa centralizată a bunurilor ce constituie domeniul public al statului;

  - elaborează şi supraveghează cadrul legal în domeniul contabilităţii;

  - coordonează asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană

şi de către statele membre ale acesteia;

  - coordonează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea

Europeană prin fondurile structurale şi de coeziune;

  - asigură administrarea financiară a fondurilor PHARE, ISPA şi SAPARD;

  - asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale în domeniul

său de activitate, precum şi al funcţionării instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea

sau sub autoritatea sa;

  - asigură elaborarea şi implementarea politicii în domeniul sistemelor de management financiar şi

control la instituţiile publice.

1.2 Obiectivele controlului financiar de stat

Prin organele de control financiar-teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, controlul

financiar de stat are în vedere aspectele generale, comune tuturor entităţilor economice verificate,

dar acestea se vor adopta specificului activităţii fiecărei asemenea entităţi.

Obiectivul general al controlului financiar exercitat prin Direcţia Finanţelor Publice îl

constituie modul de folosire a veniturilor şi de angajare a cheltuielilor, precum şi onorarea

obligaţiilor fiscale faţă de bugetul statului, în perioada unei exerciţiu financiar , modul de constituire

a surselor de rambursare a împrumuturilor contractate cu garanţia statului.

Scopul controlului îl constituie analiza şi controlul rezultatelor economico-financiare, atât la

nivelul entităţilor economice de bază, cât şi eventual la nivelul sucursalelor şi subunităţilor acesteia,

6

în baza datelor din documentele justificative, bugetele de venituri şi de cheltuieli, situaţiile

contabile, balanţele de verificare, bilanţurile contabile, declaraţiile de impunere etc.

Modalităţile de control utilizate au în vedere verificarea activităţii economico-financiare atât

la nivel central, cât şi la nivelul sucursalelor şi subunităţilor prin controlul financiar-fiscal, conform

legii, şi verificarea, după caz, a entităţilor economice cu care entitatea economică a încheiat diverse

contracte economice (comerciale, presări servicii etc.).

Obiectivele controlului financiar sunt următoarele5:

Analiza modului de realizare a prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat, pe surse de

venituri şi naturi de cheltuieli (contul de execuţie al bugetului de venituri şi cheltuieli);

Modul de gestionare al patrimoniului propriu (fonduri materiale şi financiare etc.), precum şi a celui

public şi privat al statului aflat în administrare, identificarea abaterilor săvârşite în gestionarea

acestuia, modul de organizare, evidenţă şi conducere a gestiunilor şi contabilităţii de gestiune;

Modul de utilizare a surselor proprii, acordate şi/sau atrase ale societăţii, în sensul respectării

constituirii şi destinaţiei fondurilor societăţii, a alocatorilor şi subvenţiilor acordate de la bugetul de

stat, precum şi a creditelor angajate (interne sau externe cu sau fără garanţia statuşui), realizarea

planului de investiţii;

Modul de respectare a procedurilor privind activitatea de achiziţii publice (faza precontractuală,

contractuală, reparaţii, modernizări etc.), în conformitate cu prevederile legale în domeniu;

Modul de organizare şi conducere a contabilităţii financiare, înregistrarea şi reflectarea rezultatelor

acesteia;

Modul de exercitare a controlului financiar preventiv pentru toate documentele ce cuprind operaţiuni

referitoare la drepturile şi obligaţiile patrimoniale, în faza de angajare şi plată, în raporturile cu alte

persoane fizice şi juridice;

Modul de nerespectare a disciplinei financiare, valutare şi salariale (disciplina încasărilor, plăţilor şi

soldului de casă, modul de organizare a casieriei, încadrarea fondului de salarii în fondul maxim

admisibil aprobat etc.);

Obligaţiile faţă de bugetul de stat (baza impozabilă, calculul, stabilire, înregistrare, deductibilitate,

exigibilitate, plata, scadenţe, declarare etc.);

Verificarea modului de rambursare la termenele scadente a ratelor, dobânzilor, modul de creare a

surselor de rambursare a creditelor contractate cu garanţia statului, din veniturile obţinute din

vânzarea cu plata în rate a pachetelor agricole achiziţionate din creditul extern contractat cu garanţia

statului.

5 Sorin V. Mihăescu – Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 20077

II. Controlul fiscal. II.1 Organizarea controlului fiscal

Controlul fiscal este o formă a controlului financiar , fiind instrumentul pe care îl au la

îndemână puterile publice pentru supravegherea şi determinarea, prin metode şi tehnici specifice, a

asigurării constituirii resurselor financiare ale statului, în speţă veniturile fiscale care reprezintă

partea covârşitoare a acestora.

Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice şi persoanele juridice române

şi străine, care au obligaţii fiscale şi care se numesc contribuabili.

Conform OG nr 92/2003 , controlul fiscal cuprinde subansamblul activităţilor care au ca

scop verificarea sincerităţii declaraţiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii

îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili şi se refera la:

Obligaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor

datorate;

Obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale,

a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;

Orice alte obligaţii care revin contribuabililor în aplicarea şi executarea legilor fiscale;

Aşadar, controlul fiscal reprezintă ansamblul activităţilor destinate a asigura respectarea

obligaţiilor de declarare şi calculare corectă, precum şi de plată la termenele legale al impozitelor,

taxelor şi altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale şi fondurilor

speciale6.

Controlul fiscal este organizat şi se execută de catre Ministerul finanţelor şi unităţile sale

teritoriale, prin aparatul fiscal şi de control financiar abilitate de lege, denumite generic organe

fiscale.

Supravegherea şi verificarea modului în care corelaţiile dintre previziunile bugetare şi

realizările de venituri fiscale, dintre materia impozabilă (sau taxabilă) din economie sau aparţinând

cetăţenilor şi mărimea resurselor fiscale vărsate de contribuabili la trezoreria publică, revin

controlului fiscal.

Pentru creşterea capacităţii de administrare a Ministerului Finanţelor Publice, prin OG nr

86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar- fiscală s-a înfiinţat Agenţia

Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F). Aceasta are responsabilitatea aplicării legislaţiei

6 Mircea Boulescu, Marcel Ghita- Control financiar8

privind impozitele şi taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de stat, precum şi venituri ale

altor autorităţi şi instituţii publice centrale sau ale Comunităţii Europene.

Agenţia naţională de administrare fiscală are în structura sa Departamentul de control

financiar fiscal.

Activitatea de control fiscal are urmatoarele servicii/birouri/compartimente:

Programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de control fiscal la persoane fizice;

Control fiscal;

Control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al statului;

Control fiscal la marii contribuabili;

Informaţii şi monitorizare fiscală;

Conformitate fiscală;

2.2.Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat

2.2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea bunurilor

mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din

câştiguri din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal, din care

se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Impozitului pe profit îi revine un loc deosebit atât prin prisma contribuţiei sale în formarea

veniturilor bugetului public, cât şi prin influenţa sa în calitate de pârghie financiară asupra activităţii

economico-sociale, generatoare de profit, şi asupra structurii de ansamblu a economiei naţionale.

Controlul acestui venit bugetar are o mare importanţă, atât prin prisma asigurării resurselor

bugetului de stat, cât şi pentru disciplinarea şi modelarea comportamentului agenţilor economici.

Agenţii economici care realizează profituri din activitatea desfăşurată, indiferent de forma

de proprietate, au obligaţia, potrivit legii, să calculeze şi să verse la buget impozit pe profit în

cuantumul şi la termenele prevăzute de reglementările în vigoare.

La modul cel mai general, controlul fiscal trebuie să-şi concentreze atenţia asupra bazei de

impozitare, întrucât aceasta constituie elementul fundamental în determinarea impozitului pe profit.

Primul aspect important de urmărit în legătură cu determinarea materiei impozabile îl

constituie verificarea evidenţierii şi luării în calcul a tuturor veniturilor realizate de un agent

economic contribuabil, rezultate din orice sursă.

La veniturile realizate, organele fiscale verifică cu prioritate următoarele obiective:9

- veniturile realizate din vânzarea de bunuri sau din prestarea de servicii şi

executarea de lucrări specifice obiectului de activitate a agentului economic declarat în Registrul

Comerţului.

- veniturile realizate din vânzarea oricăror bunuri mobile pro rate de acesta cu orice

destinaţie;

- veniturile realizate din vânzarea unor bunuri imobiliare (cladiri, terenuri etc);

- veniturile realizate din câştiguri aferente oricărei alte sursă (din participării, din

dividende etc.)

Controlul fiscal trebuie să verifice dacă toate operaţiunile în urma cărora s-au realizat

venituri de către contribuabil au fost corect şi în totalitate evidenţiate atât în documentele de

evidenţă primară, cât şi în evidenţa contabilă.

Sustragerea unor venituri de la declarare este unul din cele mai frecvente forme de

evaziune. Descoperirea lor presupune controale încrucişate (şi la furnizori), compararea intrărilor cu

ieşirile, controale inopinate (mai ales în comerţ), verificarea modului de determinare a adaosului

comercial, compararea veniturilor cu cele ale altor agenţi economici cu aproximativ aceeaşi putere

economică şi cifră de afaceri.

Cele mai răspândite forme de diminuare a veniturilor de către contribuabili sunt:

- necuprinderea în declaraţiile de impunere a veniturilor care se realizează la toate subunităţile

(sucursale, filiale, depozite, magazine, puncte de lucru), diminuând astfel veniturile totale

impozabile;

- dobândirea şi comercializarea de produse şi mărfuri fără documente de provenienţă, cu

intenţia de a se ascunde veniturile realizate din vânzarea acestora;

- efectuarea de operaţiuni comerciale fictive între societăţi ale aceluiaşi patron sau între

societăţi ale unor patroni diferiţi, aflaţi într-o reţea de interese, fără mişcarea efectivă a bunurilor;

Scopul este de a transfera profitul de la o societate plătitoare de impozit la o altă societate

scutită sau care beneficiază de unele facilităţi fiscale.

- înscrierea în documentele de livrare a unor date nereale în legătură cu cantitatea şi preţul

bunurilor comercializate, în vederea diminuării scriptice a veniturilor şi, pe această cale, a bazei de

impozitare;

- organizarea şi conducerea unei evidenţe contabile paralele ori alterarea memoriei

aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor surse de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor

supuse impozitării.

Al doilea obiectiv urmărit de controlul fiscal privind impozitul pe profit îl reprezintă

verificarea cheltuielilor, care se referă numai la cele efectuate pentru realizarea veniturilor. Aceasta

10

înseamnă că va fi exclusă de la calculul profitului impozabil orice altă cheltuială care nu s-a realizat

pentru obţinerea veniturilor. In aeest scop, este necesară cercetarea tuturor conturilor de cheltuieli;

examinând piesele justificative ale acestora. Vor fi examinate şi excluse din baza de calcul

cheltuielile care nu s-au efectuat pentru realizarea veniturilor.

Supradimensionarea costurilor în scopul diminuării profitului sau venitului impozabil se

face, de obicei, prin:

- înregistrarea în evidenţele financiar - contabile a unor cheltuieli care nu sunt aferente

veniturilor realizabile;

- menţinerea pe sold a unor cheltuieli sau diferenţe de preţ mai mici decât cele

corespunzătoare mărfurilor şi produselor nevândute şi existente în stoc;

- includerea în costuri a unor cheltuieli de natura investiţiilor şi a dobânzilor bancare aferente

împrumuturilor pentru investiţii;

- supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor şi a celor care sunt deductibile;

- cuprinderea pe costuri a unor cheltuieli care nu privesc activitatea aceluiaşi patron, în scopul

micşorării profitului impozabil al societăţii plătitoare de impozit şi profit;

- înregistrarea pe cheltuieli a unor amenzi şi penalităţi pentru care nu se admite deducerea

fiscală;

- includerea pe costuri sau cheltuieli a unor drepturi salariale fictive;

- înregistrarea prin acte contabile sau alte documente legale a unor cheltuieli care au la bază

operaţiuni nereale.

Cheltuielile cele mai susceptibile de a cuprinde elemente ce nu pot fi efectuate pentru

realizarea veniturilor sunt cele cuprinse în următoarele conturi de cheltuieli: cheltuieli de întreţinere

şi reparaţii;

- cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;

- cheltuieli cu studii şi cercetări;

- cheltuieli cu colaboratorii;

- cheltuieli privind comisioane şi onorarii;

- cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal;

- cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferuri;

- alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;

- pierderi din creanţe;

- pierderi din debitori diverşi.

11

In cazul controlului legalităţii cheltuielilor prin tâlcului profitului impozabil, un moment

aparte îl constituie verificarea elementelor de cheltuieli pentru care legiuitorul nu admite deducerea

lor din venituri, în limitele stabilite prin lege, pentru aceste cheltuieli nedeductibile.

Obiectivul al treilea în verificarea impozitului pe profit îl reprezintă modul cum s-a

calculat şi evidenţiat, efectiv, profitul impozabil şi impozitul aferent, inclusiv sumele de plată. în

mod normal, la determinarea impozitului pe profit, prin aplicarea cotei generale de 25% sau a

cotelor în caz de excepţie. Nu ar trebui să apară greşeli care să fie constatate de organul fiscal la

domiciliul sau la sediul contribuabilului. Cu toate acestea, verificarea este obligatorie pentru a

preîntâmpina apariţia de calcule greşite.

Detaliind aceste obiective generale şi raportându-se la reglementările legale în acest

domeniu, organele fiscale exercită un control specific, urmărind următoarele obiective:

- calitatea de subiect;

- exceptările de la plată;

- drepturile şi obligaţiile contribuabililor;

- stabilirea profitului impozabil;

- unitatea de evaluare şi unitatea de impunere;

- obiectul impunerii;

- facilităţile fiscale aferente acestui impozit;

- termenele de plată;

- termenele de prescripţie.

Dintre toate impozitele care se percep în ţara noastră, impozitul pe profit este cel mai supus

evaziunii fiscale. Această caracteristică este determinată de modalitatea de calcul (existenţa de

scutiri, reduceri, cheltuieli deductibile etc), de presiunea fiscală destul de ridicată, de caracterul

limitat al controlului fiscal asupra acestui impozit generat de numărul foarte mare al

contribuabililor, de dotarea tehnică necorespunzătoare a organelor fiscale, de o legislaţie foarte des

modificată şi insuficient de riguroasă. Din aceste motive, randamentul fiscal al acestui impozit este,

în general, scăzut, impunându-se o creştere a eficienţei controlului fiscal.

2.2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt: veniturile din activităţi

independente, veniturile din salarii, veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din

dividende şi dobânzi, alte venituri.

12

Controlul fiscal asupra impozitului pe veniturile din activităţile independete

În cazul impunerii veniturilor din activităţi independente, obligaţiile fiscale cuprind:

obligaţia de declarare a veniturilor impozabile (veniturile nete realizate);

obligaţia de înregistrare în evidenţa contabilă în partidă simplă a plăţilor anticipate cu titlu

de impozit pe venitul anual, respectiv impozitul pe venitul anual global impozabil datorat conform

deciziilor de impunere anuală emise de organul fiscal competent, din care se deduc plăţile anticipate

efectuate în cursul anului fiscal;

Obiectivele controlului. În cazul veniturilor din activităţi independente, organele de inspecţie

fiscală au în vedere următoarele:

separarea, din baza de date aflată la dispoziţia organului fiscal teritorial, a contribuabililor

impuşi în sistem real de contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit;

verificarea modului de completare şi depunere a declaraţiilor de venituri estimate;

respectarea termenului legal de depunere a declaraţiilor de venituri estimate;

verificarea datelor înscrise în declaraţiile de venituri estimate (dacă s-a determinat

corect venitul brut estimat, cheltuielile aferente deductibile, respectiv venitul net estimat pe bază

căruia se determină plăţile anticipate datorate în cursul anului fiscal)

efectuarea plăţilor anticipate la termenele legale, conform deciziilor de impunere pentm

plăţile anticipate cu titlu de impozit emise şi comunicate de organul fiscal competent;

conducerea evidenţei contabile în partidă simplă, în vederea determinări veniturilor

impozabile (veniturilor nete)

modul de completare, conţinutul şi corectitudinea datelor înscrise în declaraţiile speciale

pentru fiecare sursă de venit, pe baza cărora se determină venitul anual impozabil din activităţi

independente, respectiv nivelul plăţilor anticipate începând cu anul fiscal următor începerii

activităţii (când contribuabilul înregistrează pierdere fiscală, acesta este obligat să depună şi

declaraţia de venit estimat pentru anul fiscal următor anului de raportare a veniturilor realizate din

activităţi independente);

depunerea declaraţiei de venit global, împreună cu documentele necesare acordării deducerilor

personale de bază şi suplimentare, după caz, precum şi verificarea datelor înscrise în declaraţia de

venit global, respectiv a veniturilor nete din activităţi independente şi a plăţilor anticipate efectuate

în cursul anului fiscal la care se refera

Cu privire la declaraţiile de venituri estimate şi a declaraţiilor speciale, organul de inspecţie

fiscală verifică dacă contribuabilul, la determinarea venitului net, a aplicat corect regulile care

13

trebuiesc îndeplinite de cheltuieli pentru a fi considerate cheltuieli deductibile aferente veniturilor

brute realizate din desfăşurarea activităţilor independente.

De asemenea, se verifică determinarea şi înregistrarea corectă a cheltuielilor deductibile,

respectiv a cheltuielilor de exploatare, a contribuţiilor obligatorii, cheltuielilor financiare, precum şi

a cheltuielilor deductibile plafonat (cheltuielile cu sponsorizarea şi mecenatul, cheltuielile cu

protocolul, cheltuielile privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi nccorporale,

cheltuielile cu perisabilităţi etc).

Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii

Baza de calcul aferentă impozitului pe salarii include veniturile brute primite de un angajat

(salariat) în cursul unei luni sub formă de salarii şi alte drepturi.

Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalităţii

veniturilor realizate în luna expirată de fiecare salariat, venituri denumite generic salariu brut.

Baza de calcul pentru veniturile din salarii la funcţia de bază:

Venitul impozabil = venitul net - deducerile personale de bază şi suplimentare. Venitul net

= venitul brut - contribuţiile obligatorii reţinute - cheltuielile profesionale.

Contribuţiile obligatorii reţinute sunt: contribuţia pentru asigurările sociale de stat,

contribuţia pentru protecţia socială a şomerilor şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate.

De asemenea, este deductibilă şi contribuţia de 1% din venitul brut realizat de membrii de

sindicat, în conformitate cu prevederile Legii sindicatelor nr. 54/2003 respectiv ale Legii nr.

571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Baza de calcul pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la funcţia de bază: Venitul

brut - contribuţia la asigurările sociale de sănătate.

Obiectivele controlului fiscal sunt următoarele:

aplicarea corectă a cotelor de impunere asupra veniturile nete din salarii;

aplicarea corectă a scutirii de impozit pe venit7 prevăzută la art. 56 alin. (4) din Legea nr

571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;

acordarea deducerilor personale de bază şi suplimentare, în conformitate cu prevederile ;

conducerea corectă a evidenţei contabile privind impozitul pe venit;

cumularea tuturor drepturilor salariale, respectiv a plăţilor intermediare din cursul lunii;

întocmirea corectă a statelor de salarii;

7Pentru aplicarea scutirii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 250/31 mai 2004, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei cu nr. 189/20 mai 2004 şi Ministerul Finanţelor Publice cu nr. 748/13 mai 2004, au adoptat şi aprobat Ordinul comun privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator, publicat în MO nr. 573 din 29 iunie 2004.

14

virarea la termen a obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat privind veniturile de

natură salarială;

respectarea procedurii de calcul şi regularizare anuală a impozitului pe venit aferent

veniturilor de natură salarială;

calculul majorărilor de întârziere/dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi penalităţilor,

după caz;

păstrarea şi arhivarea corespunzătoare a statelor de salarii;

completarea corectă a fişelor fiscale8 şi transmiterea lor la organul fiscal competent în

termenul legal:

înmânarea „copiei pentru angajat" a fişei fiscale la sfârşitul anului fiscal sau la încetarea

raporturilor de muncă, după caz.

În ceea ce priveşte impozitul pe salarii, faptele care constituie evaziune fiscală sunt

următoarele:

-neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titluri de venituri salariale (diverse ajutoare

în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natură, prime, sume reprezentând participări la

beneficiu, stimulente)

-nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe baza de

convenţii civile sau pentru zilieri;

-necumularea, în vederea impozitării, a tuturor drepturilor salariale acordate;

-neînregistrarea obligaţiilor de plată a impozitului pe salarii;

-neînregistrarea impozitului pe salariul suplimentar pentru depaşirea fondului de referinţă;

-necalcularea şi nereţinerea impozitului pe salarii;

-nerespectarea legislaţiei privind stabilirea bazei impozabile, cumulul, scutirile şi reducerile de

impozit;

-aplicarea incorectă a cotelor de impozitare;

Plătitorii de salarii au obligaţia de a calcula şi de a reţine, prin stopaj la sursă,lunar, la

data efectuării plăţii acestor venituri şi de a vira la bugetul statului impozitul pe venit până la data

de 25 inclusiv a lunii următoare (reprezentând plăţi anticipate în contul impozitului anual pe venit).

Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor

8 OMFP nr 161/2004 privind fisele fiscale publicat in MO nr 129 din 12 februarie 2004, cu modificarile ulterioare15

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile în bani şi/sau natură provenite în

urma cedării folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt

deţinător legal şi se se stabilesc pe baza contractului încheiat între părţi, în formă scrisă, şi

înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.

Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut a

unei cote de cheltuieli de 30% aplicată asupra venitului brut. Contribuabilul depune la administraţia

financiară teritorială declaraţia specială de venit în baza careia i se stabilesc plăţile anticipate la

impozitul pe venit din cedarea dolosinţei bunurilor, luându-se în calcul venitul anual estimat a se

realiza.

Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende

Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deţinerii de titluri de

participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 10% din suma acestora.

Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine

persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a

impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul

dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul

anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până

la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Obiectivele9 şi formele de control sunt:

Calculul corect al impozitului pe dividende/determinarea şi distribuirea corectă a

dividendelor (control preventiv,operativ şi ulterior);

Organizarea corectă a evidenţei contabile şi înregistrarea corectă a impozitului pe dividende,

respectiv a plăţii dividendelor (control preventiv operativ şi ulterior);

Plata la termen a impozitului pe dividende, respectiv până la 25 ale lunii următoare plăţii

dividendelor, respectiv la sfârşitul anului de aprobare a bilanţului contabil (control preventiv

operativ şi ulterior);

Stabilirea majorărilor de întârziere/dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor,

după caz, pentru neplata la termenul legal a impozitului pe dividende (control preventiv, operativ şi

ulterior);

Compensarea sumelor plătite în plus constând în impozit pe dividende cu alte obligaţii

fiscale, după caz (control preventiv, operativ şi ulterior).

9 Luminita Ionescu, Metodologia privind controlul impozitelor pe dividende, Revista “Controlul economic financiar”, nr 11/2002

16

2.2.3. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugată

Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit general de consum care se aplică pe

fiecare stadiu al circuitului economic de producţie al produsului final, asupra valorii adăugate

realizate de către producătorii intermediari şi de producătorul final, inclusiv distribuţia până la

înstrăinarea către consumatorul final.

Controlul se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscala,

Codului fiscal, a normelor metodologice de aplicare ale acestora, precum şi a legilor bugetare

anuale, având în vedere perioada de prescripţie a dreptului de a stabili diferenţele de impozite, taxe,

contribuţii, şi alte sume datorate bugetului general consolidat, respectiv de executare a creanţelor

bugetare.

Organele de inspecţie fiscală au următoarele atribuţii şi competenţe cu privire la stabilirea

şi plata taxei pe valoarea adăugată de către contribuabili:

verifică modul în care plătitorii de taxă pe valoarea adăugată îşi îndeplinesc, obligaţiile

privind înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale competente,

întocmirea documentelor privind transferul proprietăţii bunurilor şi efectuarea prestărilor de

servicii, evidenţa operaţiunilor taxabile şi achitarea taxei pe valoarea adăugată la bugetul de stat;

controlează, la nivelul persoanelor fizice şi juridice, operaţiunile scutite şi cele care nu intră

în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată;

verifică determinarea corectă a bazei de impozitare, taxa pe valoarea adăugată deductibilă şi

taxa pe valoarea adăugată colectată, şi, respectiv, taxa pe valoarea adăugată de plată/de rambursat;

controlează şi ia măsuri de aplicare corectă de către persoanele fizice şi juridice cotelor

asupra bazei de impozitare;

aplică sancţiunile prevăzute de actele normative în materie, persoanelor care încalcă

legislaţia fiscală în domeniul TVA şi iau măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficienţelor

constatate.;

Cu privire la respectarea reglementărilor legale privind taxa pe valoarea adăugată organele

fiscale şi alte organe ale Ministerului Finanţelor Publice/Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

au dreptul să efectueze verificări şi investigaţii Ia contribuabilii plătitorii de taxă pe valoarea

adăugată.

Astfel, obiectivul principal al controlului îl reprezintă stabilirea corectă a taxei pe valoarea

adăugată colectate, aferentă livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de un

17

contribuabil, a taxei pe valoarea adăugată deductibile stabilită de acesta, pentru bunurile şi serviciile

achiziţionate sau realizate în unitatea proprie destinată realizării de operaţiuni impozabile.

Pentru realizarea acestui obiectiv, organele de inspecţie fiscală au dreptul să ceară

plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată să prezinte evidenţele şi documentele aferente acestora,

precum şi orice alte elemente ce pot avea legătură cu verificarea respectării prevederilor legale

privind taxa pe valoarea adăugată.

Organul de inspecţie fiscală efectuează:

a) Verificarea înregistrărilor, documentelor contabile şi a bazei de impozitare

Organele de inspecţie fiscală verifică documentele justificative, înregistrările şi decontările

necesare, copiile tuturor notelor de credit şi de debit, în ordine cronologică, jurnalele de vânzări şi

jurnalele de cumpărări, facturile şi alte documente legale de cumpărări de la furnizori, facturile şi

alte documente legale pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate, copiile documentelor

vamale de import/export, extrasele de cont etc.

Pentru determinarea bazei de impozitare, organele de inspecţie fiscală procedează astfel:

compară deconturile lunare de TVA depuse de plătitori cu datele înregistrate în jurnalele de

vânzări şi în jurnalele de cumpărări;

verifică operaţiunile efectuate prin conturile bancare ale contribuabilului, plătitor de taxă pe

valoarea adăugată;

verifică la facturile de cumpărare dacă bunurile sau serviciile achiziţionate au legătură cu

activităţile desfăşurate de contribuabil şi dacă facturile respective conţin toate datele cerute de

legislaţia în materie;

verifică dacă sunt respectate prevederile legale privind dreptul de deducere a taxei pe valoarea

adăugată;

verifică dacă taxa pe valoarea adăugată deductibilă a fost calculată corect, respectiv aplicarea

pro-ratei, după caz;

verifică la facturile de vânzare, dacă au fost emise de contribuabil şi dacă a fost stabilită corect

baza de impozitare şi au fost aplicate corect cotele de impozitare;

verifică scutirile şi activităţile neimpozabile desfăşurate de contribuabil;

verifică dacă totalul cumpărărilor şi totalul vânzărilor evidenţiate în jurnale sau registre

contabile corespund cu totalul plăţilor sau încasărilor, ţinând cont şi de taxa pe valoarea adăugată;

verifică corectitudinea declarării taxei pe valoarea adăugată prin deconturile întocmite şi

depuse la organul fiscal competent;

verifică dacă nu s-a omis înregistrarea intrărilor şi ieşirilor de bunuri mobile sau/şi imobile;

verifică aplicarea corectă a cotei zero sau a scutirilor, după caz;

18

verifică dacă s-a calculat taxa pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri la intern şi dacă

documentele contabile au fost corect şi legal întocmite.

b) Verificarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată în cazul plătitorilor cu regim

mixt (bază legală - art. 147 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi

completările ulterioare, precum şi HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare)

Potrivit prevederilor legale, plătitorul de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt

reprezintă orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care

realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept dc deducere, cât şi operaţiuni care

nu dau drept de deducere.

Organele de inspecţie fiscală verifică respectarea regulilor privind evidenţierea distinctă a

achiziţiilor/cumpărărilor de bunuri şi servicii si daca au fost respectate prevederile legale de catre

contribuabil.

Organele de inspecţie fiscală urmăresc şi încadrarea de către persoanele impozabile ca

plătitori de taxă pe valoarea adăugată în termenul de cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare

ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru exercitarea dreptului de deducere.

Obiectivele controlului privind taxa pe valoarea adăugată

Organele cu atribuţii de control, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice/Agenţiei

Naţionale de Administrare Fiscală şi structurile sale teritoriale, cu ocazia efectuării inspecţiei

fiscale, verifică dacă:

persoanele impozabile care realizează operaţiuni taxabile şi/sau operaţiuni scutite cu drept

de deducere au solicitat înregistrarea la organele fiscale competente (în a căror rază teritorială îşi au

sediul/domiciliul/reşedinţa - domiciliul fiscal), respectiv înregistrarea ca plătitori de taxă pe

valoarea adăugată sau scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, după caz, în

termenul legal;

au respectat prevederile legale referitoare la momentul exigibilităţii taxei pe valoarea

adăugată, astfel cum au fost reglementate prin art. 134-136 din Codul fiscal, cu modificările şi

completările ulterioare;

au respectat obligaţiile cu privire la evidenţa operaţiunilor impozabile, reglementate de art.

152 alin. (3) şi alin.(7), respectiv de art. 156 alin. (1), (2) şi (3) din Codul fiscal, cu modificările şi

completările ulterioare;

au evidenţiat, corect şi în totalitate, livrările de bunuri şi prestările de servicii, după caz, în

documente cu regim special (facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii etc), conform prevederilor

Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată în 2002, cu modificările şi completările ulterioare, HG

nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi

19

contabilă şi a normelor metodologice pentru întocmirea acestora, cu modificările ulterioare, OMFP

nr. 1850/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor

tipizate, comune pe economic, care nu au regim special, privind activitatea financiară şi contabilă,

precum şi modelele acestora, precum şi a celorla ordine şi precizări emise de MFP în aplicarea HG

nr. 831/1997;

pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire a mărfii, facturile fiscale au fost emise în termen

de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a se depasi finele lunii în care a avut loc livrarea;

facturile fiscale au fost emise la data livrării de bunuri, iar pentru prestările servicii cel mai

târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea efectuată;

pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează continuu (livrarea:

energiei electrice, energiei termice, a gazelor naturale, a apei, servici telefonice şi alte asemenea),

facturile fiscale au fost emise la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu

excepţiile prevăzute în alte acte normative;

au evidenţiat, corect şi în totalitate, livrările de bunuri şi prestările de servicii după caz, în

jurnalele de vânzări şi jurnalele de cumpărări, respectiv în: evidenta contabilă, balanţele de

verificare lunare, situaţiile financiare semestriale şi anuale, declaraţiile fiscale lunare, trimestriale,

anuale, respectiv în deconturile privind taxa pe valoarea adăugată;

au aplicat corect cotele de impozitare sau dacă au respectat prevederile referitoare la: sfera

de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, încadrarea corectă operaţiunilor efectuate de contribuabili

în operaţiuni impozabile, operaţiuni scutite cu/fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată,

după caz;

au determinat corect taxa pe valoarea adăugată deductibilă, taxa pe valoare adăugată

colectată, respectiv taxa pe valoarea adăugată de plată/de rambursat la/de la bugetul de stat;

taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului statului a fost achitată/virată la termenele

legale;

pentru avansurile încasate (înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizarii prestării

serviciilor), facturile fiscale au fost emise în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată

când este încasat în avans, fără a se depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea;

facturile fiscale emise cuprind cel puţin următoarele informaţii: seria şi numărul facturii;data

emiterii facturii;numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; valoarea bunurilor sau

serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; cota de taxă pe valoarea adăugată sau menţiunea

20

scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de

impozitare, după caz;valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operaţiunile taxabile.

pentru operaţiunile de leasing intern, operaţiunile de închiriere, concesionare sau arendare

bunuri, facturile fiscale au fost emise la fiecare din datele specificate în contracte, pentru plata

ratelor, chiriei, redevenţei sau arendei, după caz (în cazul avansurilor încasate se aplică prevederile

sus menţionate);

pentru importurile de bunuri, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoare adăugată sau

pentru care contribuabilii au obţinut certificate de exonerare de la plată în vamă a taxei pe valoarea

adăugată sau a fost achitată taxa pe valoare adăugată în vamă, în conformitate cu regulile în vigoare

privind plata drepturilor de import;

Evaziunea fiscală la taxa pe valoarea adăugată

-aplicarea eronată a regimului deducerilor. Astfel de abateri se constata la agenţii economici care

realizează atat operaţiuni supuse taxei pe valoare adaugata, cat şi opearţiuni scutite, prin

nerespectarea prevederilor în ce priveşte calcularea raportului în care participă bunurile şi serviciile

la realizarea operaţiunilor impozabile şi influenţarea în acest mod a taxei pe valoarea adaugată

deductibilă. Sunt cazuri în care se fac deduceri de T.V.A pe bază de documente care nu au înscrisă

taxa sau chiar deduceri fără documente sau pe bază de documente nelegale. S-au constat situaţii de

deduceri duble, ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnalele de cumpărări şi chiar

deduceri de T.V.A din documente aparţinând altor societăţi;

-necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera T.V.A în baza de calcul sau necuprinderea în

T.V.A a tuturor facturilor;

-neevidenţierea şi nevirarea T.V.A aferentă avansurilor încasate de la clienţi

-aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export, în cazul operaţiunilor derulate prin

intermediari care efectuează operaţiuni de export în nume propriu;

-sustragerea de la plata T.V.A aferentă importurilor de bunuri, prin prezentarea în vamă a unor

active fictive de donaţie, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum şi neincluderea

în deconturi a T.V.A la plată în vamă;

-emiterea de chitanţe fiscale şi facturi cu T.V.A, fără ca agentul economic să fie plătitor şi fără să

înregistreze şi să vireze T.V.A în evidenţa contabilă;

-neânregistrarea T.V.A aferentă stocului de mărfuri existent la data solicitării sau retragerii din

evidenţa plăitorilor;

-neutilizarea sau utilizarea defectuasă a formularelor tipizate, cu înregistrări incomplete în

jurnale sau înregistrări repetate în jurnalele de cumpărare, facturi „pierdute”, amânarea întocmirii

21

facturilor fiscale în scopul amânării plăţii T.V.A, necuprinderea în baza de calcul a tuturor

elementelor din factură (ambalaje, cheltuieli de transport etc)

-erori de calcul;

2.2.4 Controlul fiscal privind accizele

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat

pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import: bere, vinuri, băuturi

fermentate, altele decat bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri

minerale şi electricitate.

Organele de inspecţie fiscală au următoarele atribuţii şi competenţe cu privire la stabilirea

şi plata accizelor de către contribuabili:

verifică modul în care plătitorii de accize îşi îndeplinesc obligaţiile privind: înregistrarea ca

plătitori de accize la organele fiscale competente, întocmirea documentelor cu regim special pentru

livrările de produse accizabile, precum şi evidenţa operaţiunilor efectuate şi a accizelor aferente

(conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind i Codul fiscal, cu modificările şi completările

ulterioare, şi, respectiv, HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare);

verifică dacă livrările de produse accizabile au fost efectuate numai după prezentarea de

către cumpărători a documentelor de plată a accizelor;

verifică dacă livrările de produse accizabile în regim de scutire directă de la plata

accizelor s-a efectuat numai în baza autorizaţiilor de utilizator final;

verifică dacă plata accizelor a fost efectuată până la data de 25 a lunii următoare celei în care

acestea au devenit exigibile, de către agenţii economici: persoane juridice, asociaţii familiale şi

persoane fizice autorizate, producători sau importatori, sau de către persoane fizice care introduc în

ţară autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv rulate;

verifică dacă contribuabilii plătitori de accize au respectat prevederile privind momentul

exigibilităţii accizelor, respectiv:

-pentru producţia internă: data efectuării livrării, data acordării produselor ca dividende sau ca

plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi respectiv data

înstrăinării ori utilizării în orice alt scop decât comercializarea lor;

-pentru produsele importate: data înregistrării declaraţiei vamale de import;

verifică dacă plătitorii de accize au respectat obligaţiile declarative (depunerea declaraţiilor

lunare de accize la organul fiscal competent, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la

care se referă declaraţia, şi, respectiv, declaraţia anuală);

22

verifică dacă au fost respectate prevederile privind scutirile de la plata accizelor;

Forme ale evaziunii fiscale la accize:

-necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile

-utilizarea unor cote inferioare celor legale

-necalcularea accizelor aferente modificării concentraţiei alcoolice

-reducerea de alcool din materii prime spre prelucrare(porumb) , cu plata contravalorii sub

formă de uium reţinut din producţia realizată

-neincluderea accizelor în preţul de vânzare a produselor pentru care se datorează accize

(bijuterii vândute prin consignaţii, băuturi alcoolice cumpărate de la particulari etc)

-neevidenţierea în contabilitate a obligaţiei de plată a accizelor

-sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile la import;

III. Controlul financiar exercitat prin Garda Financiara

3.1 Structura organizatorică, de conducere și personal a Gărzii Financiare

De-a lungul timpului, atât controlul financiar cât şi Garda Financiară au cunoscut o complexă evoluţie pentru a ajunge la formula actuală, urmărindu-se acoperirea în plan legislativ a

23

realităţilor financiar-contabile. Mai exact, de la naşterea sa şi până în prezent, Garda Financiară a străbătut şase mari etape. Garda Financiară este institutie publica de control, cu personalitate juridica, care exercita controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal, care au ca efect evaziunea si frauda fiscala, organizata ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Garda Financiarǎ se organizeazǎ şi funcţioneazǎ pe întreg teritoril ţǎrii prin Comisariatul general, Comisariatele regionale şi Comisariatul Municipiului Bucureşti, ale cǎror competenţe teritoriale şi sedii se stabilesc prin hotǎrârea Guvernului.

Garda Financiarǎ coordoneazǎ, îndrumǎ şi controleazǎ activitatea tuturor comisarilor prin intermediul Comisaritului general şi desfǎşoarǎ acţiuni operative pe întreg teritoriul ţǎrii în baza competenţelor stabilite.

La solicitarea Gǎrzii Financiare, Ministerul Administraţiei şi Internelor asigurǎ Comisariatului general al Gǎrzii Financiare, Comisariatelor regionale şi Comisariatelor Municipiului Bucureşti.

Structura organizatoricǎ a Gǎrzii Financiare, numărul de posturi, normele generale şi speciale de dotare, însemnele distinctive şi modelele de uniformǎ se stabilesc prin hotǎrârea Guvernului. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gǎrzii Financiare stabileşte competenţele şi atribuţiile personalului care ocupǎ funcţii publice de conducere şi de execuţie, precum şi ale personalului contractual şi se aprobǎ prin ordin al ministrului delegat pentru coordonarea autoritǎţilor de control.

Garda Financiarǎ este condusǎ de un Comisar general, numit prin Ordin de ministrul delegat pentru coordonarea autoritǎţilor de control. Comisar general are calitatea de ordonator secundar de credite. Activitatea Gărzii Financiare este coordonatǎ de Comandamentul Gǎrzii Financiare care este format din: conducǎtorii direcţiilor de impozite şi taxe, de control financiar de stat, ai vǎmilor ,etc.

Comandamentul Gǎrzii Financiare analizeazǎ şi dezbate problemele şi rezultatele activitǎţii acesteia, stabilind mǎsuri de perfecţionare a muncii. Se stabileşte trimestrial sau când e nevoie şi işi desfǎşoarǎ activitatea pe baza programelor de acţiune.

Comisarul general, ca şef al Gǎrzii Financiare, are urmǎtoarele atribuţii principale:10

asigurǎ ca fiecare persoanǎ sǎ-şi îndeplineascǎ îndatoririle şi sǎ aplice dispoziţiile legii,

regulamente şi ordine, inclusiv controlul activitǎţii secţiilor teritoriale;

asigurǎ conducerea operativǎ a aparatului din subordine;

exercitǎ anchete şi inspecţii speciale ordonate de Autoritǎţile Naţionale de control, din

Comandamentul Gǎrzii Financiare sau din proprie iniţiativǎ;

dispune efectuarea de controale tematice, stabilind obiectivele, durata şi momentul

declanşării controlului;10http://www.anaf.ro/public/wps/portal/!ut/p/c0/04_SB8K8xLLM9MSSzPy8xBz9CP0os3hvcw-XUE8TIwP3YENzA093n0BjIx9XYwMDQ_2CbEdFAGCN8hE!/

24

asigură corelarea şi coordonarea planurilor de control anuale, pe domenii de activitate,

pentru structurile din subordine;

monitorizează realizarea programului de acţiuni şi prezintă preşedintelui Agenţiei Naţionale

de Administrare Fiscală rapoarte periodice privind stadiul de realizare a obiectivelor şi

informează asupra rezultatelor deosebite obţinute din activitatea de control;

urmăreşte, coordonează şi monitorizează realizarea obiectivelor de control şi a programului

de activitate, în vederea asigurării operativităţii şi eficienţei în domeniile specifice în care

acţionează;

numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul din

structura Comisariatului General, precum şi pe cel de conducere din teritoriu, cu excepţia

comisarului general prim-adjunct, a comisarilor generali adjuncţi şi a comisarilor şefi de

secţie ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti.

Comisarul general rǎspunde în faţa Autoritǎţilor Naţionale de Control pentru întreaga activitate, prezentând semestrial spre analizǎ conducerii ministerului un raport asupra activitǎţilor acesteia.

Din punct de vedere funcţional, Garda Financiarǎ, pe lângă aparatul central şi secţiile teritoriale ale acestuia, are în structurǎ devizii şi alte compartimente de specialitate.

Secţiile sunt conduse de comisarul-şef, iar diviziile de cǎtre comisarul şef de divizie. Secţiile teritoriale ale Gărzii Financiare sunt subordonate ierarhic numai comisarului general şef şi au competenţă de control numai pe teritoriul judeţului pe care sunt organizate. Există însă şi situaţii când cu acordul comisarului general se poate interveni şi în raza de acţiune a unei alte secţii. Fiecare secţie a Gărzii Financiare este condusă de un comisar şef secţie

Membrii Gǎrzii Financiare au calitatea de funcţionari publici, având urmǎtoarele ierarhii 11:

comisar-şef;

comisar principal I;

comisar principal II.

3.2 MODALITATEA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR PRIN GARDA FINANCIARĂ

11 Art. 19 din Legea 30/22 martie 1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare25

3.2.1 Programarea activităţilor de control a Gărzii FinanciareGarda Financiarǎ exercitǎ activitatea de control financiar-contabil în domeniile în care aceasta este abilitatǎ, pe baza programului anual de activitate, componentǎ a Programului general de activitate al Ministerului Finanţelor Publice.

Programul anual al Gǎrzii Financiare cuprinde principalele obiective care se defalcǎ şi se detaliazǎ pe programe trimestriale. Proiectul programului de activitate se întocmeşte de cǎtre una din diviziile Gǎrzii Financiare Centrale, pânǎ la data de 10 ale ultimei luni din trimestru pentru trimestrul urmǎtor, pe baza atribuţiilor rezultate din legi, hotǎrâri sau alte acte normative. Propunerile secţiilor Gǎrzii Financiare sunt transmise pânǎ la data de 1 noiembrie anul curent pentru anul urmǎtor, iar pânǎ la 1 decembrie, Centrala Gǎrzii Financiare va asigura definitivarea programului şi aprobarea acestuia de cǎtre conducerea Autoritǎţii Naţionale de Control.

În baza programului cadru pânǎ la data de 25 a ultimei luni din cadrul trimestrului curent, pentru trimestrul urmǎtor, secţiile Gǎrzii Financiare din teritoriu îşi întocmesc propriul program trimestrial de activitate, defalcat pe fiecare lună în parte. În acest sens, înainte de declaşarea actiunilor de control se efectueazǎ instruirea operativǎ a comisarilor în legǎturǎ cu obiectivele verificǎrii normelor legislative şi tematice, eventualele condiţii specifice de desfǎşurare a ac ٓţiunii, componenţa echipelor de control, mijloace tehnice şi de aparare din dotare ce urmeazǎ a fi utilizate, itinerariile şi modul de colaborare cu alte organe cu atribuţii de control.

Acţiunile de control programate se pot efectua la orice orǎ din zi şi din noapte, iar la agenţii economici numai în zilele în care aceştia sunt în activitate. La nivelul Centralei Gǎrzii Financiare, programul are numai caracter orientativ, urmând sǎ se execute cu prioritate, acţiuni de coordonare.

3.2.2 Organizarea controlului exercitat de Garda Financiară

Declanşarea de control se face, în special, ca urmare a programelor de activitate elaborate în baza programelor cadru şi a tematicilor de control, a sesizǎrilor, a rapoartelor, a informaţiilor, a solicitǎrilor motivate din partea organelor abilitate, a ordinului ministrului finanţelor sau a conducerii Gǎrzii Financiare.

Înainte de declanşarea acţiunilor de control se procedeazǎ la instruirea comisarilor de cǎtre şefii ierarhici sau de cei care coordoneazǎ acţiunea. Pentru acţiunile de control complexe, de amploare sau grefate pe o activitate cu specific deosebit, se întocmesc în prealabil şi se înmâneazǎ echipei de control tematica cu obiectivele supuse verificǎrii şi /sau metodologia aferent de control. Pentru acţiunile de rutinǎ, care se efectueazǎ în mod curent, se elaboreazǎ o tematicǎ standard care va fi actualizatǎ, periodic, în funcţie de evoluţia legislaţiei în materie, precum şi evoluţia fenomenelor economico-sociale. Tematicile standard şi cele privind acţiunile de control complexe sunt elaborate de Garda Financiarǎ Centralǎ şi ulterior, sunt comunicate la secţiile şi diviziile din Centralǎ.

26

Şefii de divizie fac propuneri de formare a echipelor de control, stabilind şi condiţiile în care urmeazǎ sǎ se desfǎşoare acţiunea de control. Comisarul general, comisarii şefi de secţie şi dupǎ caz, adjuncţii acestora, sunt în mǎsurǎ sǎ aprobe echipele de control şi sǎ dispunǎ începerea acestuia.

În cazul în care impune continuarea sau extinderea acţiunilor de verificare, operativǎ, la alţi agenţi economici , comisarii au obligaţia de a raporta acest fapt şefilor ierarhici, urmând sǎ aducǎ la îndeplinire ordinul comunicat deaceştia. Acţiunile de control programate se pot efectua la orice orǎ din noapte sau din zi, iar la agenţii economici numai în zilele în care aceştia desfǎşoarǎ activitate. Evidenţa repartizǎrii comisarilor pe unitǎţile economice din teritoriu se ţine pe baza unui document numit „Evidenţa rǎspândirilor zilnice”.

Trebuie precizat faptul cǎ nu se admite o împǎrţire prestabilitǎ a teritoriu de activitate pe comisari, aceştia având obligaţia de a efectua verificǎri în orice zonǎ teritorialǎ aferentǎ secţiei. Comisarul general sau dupǎ caz comisarii generali adjuncţi, pot efectua control pe întreg teritoriul ţǎrii

Atât Garda Financiarǎ, cât şi secţiile teritoriale ale Gǎrzilor Financiare organizeazǎ periodic documentarea şi informarea juridicǎ şi economicǎ a comisarilor din subordine, în ceea ce priveşte reglementǎrile fiscale, financiar–contabile, vamale, normele şi regulile de comerţ, precum şi preluarea unor aspecte cu grad de generalitate şi a unor puncte de vedere de specialitate.

În acest sens, se elaboreazǎ un program anual de instruire şi perfecţionare profesionalǎ, defalcat pe trimestre, şi inclus în programul cadru, în baza cǎruia se stabileşte programul de activitate. Lunar se programeazǎ în cadrul unei sedinţe de instruire o tematicǎ , care va fi realizatǎ de un comisar cu funcţie de conducere şi care va viza prezentarea şi analizarea unor deficienţe din activitatea colectivului şi mǎsurile de remediere a acestora, precum şi aspecte ce privesc perfecţionarea şi eficientizarea activitǎţii de control, completarea bazei de date la nivelul secţiei prin detalierea informaţiilor despre agenţii economici, analizarea în vederea diminuǎrii fenomenelor ce rezultǎ din practicile curente ale agenţilor economici care conduc la fenomenul de evaziune fiscalǎ.

Tematicile vor cuprinde metode şi proceduri de control privind combaterea evaziunii fiscale, speţe concrete de instrumentare a unor cazuri cât mai complexe,soluţii date de instanţele administrative sau judecǎtoreşti, la contestaţiile dispuse la actele de control încheiate de Garda Financiarǎ. În acest sens, se întocmeşte şi se aprobǎ de cǎtre şeful secţiei „Programul privind instruirea şi perfecţionarea profesionalǎ a personalului”.

3.2.3 Efectuarea controlului exercitat de Garda Financiară

Activitatea de control financiar desfǎşurate de Garda Financiarǎ este realizatǎ de diviziile operative de control cu sprijinul celorlalte compartimente funcţionale. Principalele atribuţii ale diviziilor operative de control constau în organizarea şi efectuarea de control ordinare şi/sau extraordinare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ale regulamentului propriu de organizare şi funcţionare aprobat de ministrul finanţelor şi în funcţie de programul de verificǎri al fiecǎrei dintre acestea.

27

Potrivit prevederilor art.15 al Legii nr.30/1991, "Garda Financiară exercită controlul operativ şi inopinat în legătură cu:

a) aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea

oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor;

b) respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de contrabandă şi orice

procedee interzise de lege.

Garda Financiară indeplineşte orice alte atribuţii şi activităţi date în competenţă potrivit legii."

Trebuie însă să mai amintim o situaţie pe care Regulamentul de funcţionare o menţionează distinct. Este vorba despre controlul efectuat în porturi, aeroporturi, puncte de control vamal pentru trecerea frontierei şi asupra mijloacelor de transport.

În aceste situaţii limitativ enumerate, controlul "se poate executa la orice oră din zi sau din noapte şi în orice situaţie s-ar găsi produsele; la agenţii economici şi comerciali, în depozite sau la producători, controlul se face pe cât posibil în zilele lucrătoare când aceştia sunt în activitate, ţinându-se seama de dispoziţiile legale în vigoare ”12.

În cadrul acţiunilor de control, comisarii pot folosi „Procese-verbale de costatare şi sancţionare a contravenţiilor”, „Foi de vǎrsǎmânt”, imprimate cu regim special, precum şi sigilii consumabile.

Controlul exercitat prin Garda Financiarǎ are ca principale caracteristici, urmǎtoarele:

declararea acţiunii de verificare se face ca urmare a planurilor şi programelor tematice, a

sesizǎrilor, a rapoartelor, a informaţiilor, a solicitǎrilor din partea organelor abilitate etc;

acţiunile de control se pot desfǎşura în funcţie de locul unde se aflǎ sursa impozabilǎ,

respectiv, la sediul agentului economic, la orice punct de lucru al acestuia;

controlul obiectivelor specifice pentru care s-a declanşat acţiunea se va executa prin

verificǎri ale documentelor justificative şi ale registrelor contabile, ale stocurilor faptice şi

scriptice, încrucişate, supravegherea obiectivelor, percheziţii şi prin oricare alte procedee

permise de lege;

pentru a corecta fundamentarea constatǎrilor înscrise în actele de control, în desfǎşurarea

verificǎrilor vor fi examinate documente primare, de gestiune, justificative, contabile,

dconturi fiscale etc.

În toate acţiunile de control întreprinse de comisari, se va urmǎri respectarea caracterului operativ şi inopinat al verificǎrii. De asemenea, aparatul Gǎrzii Financiare nu va fi antrenat în

12 Art.23 din Regulamentul de funcționare a Gărzii Financiare28

acţiuni de control fiscal curent, de natura celui executat periodic la contribuabili de cǎtre organele fiscale, exceptând acţiunile desfăşurate în acest sens din ordinul Ministrului Finanţelor Publice 13.

3.3 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR PRIN GARDA FINANCIARĂ

Activitatea de control financiar exercitatǎ de Garda Financiarǎ se efectueazǎ în:

domeniul combaterii actelor și faptelor de evaziune fiscalǎ;

domeniul raporturilor comeciale;

domeniul prestărilor de servicii și alte activităși producătoare de venituri.

3.3.1 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul combaterii actelor şi faptelor de evaziune fiscală

Conform prevederilor legale, în vederea realizării atributțiilor sale privind combaterea

actelor și faptelor de evaziune și fraudă fiscală, Garda Financiară efectuează controlul operativ și

inopinat cu privire la:

respectarea actelor normative în scopul prevenirii descoperirii şi combaterii oricǎror fapte şi acte

interzise de lege;

respectarea normelor de comerţ urmǎrind prevederea, depistarea şi înlǎturarea operaţiunilor ilicite;

modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor, în toate locurile şi spaţiile în

care se desfǎşoarǎ activitatea agenţilor economici;

participarea, colaborarea cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate la

acţiuni de depistare şi combatere a activitǎţilor ilicite care genereazǎ fenomene de evaziune şi fraudǎ

fiscalǎ.

Totodată, în scopul realizării obiectivelor sale, Garda Financiară cooperează cu instituții cu

atribuții de control din țară, precum și cu organe similare din alte state din cadrul UE, în vederea

combaterii fraudei în domeniul fondurilor comunitare.

Ținând cont de faptul că sistemul organizatoric al Grzii Financiare este caracterizat de

mobilitate, permițând acțiuni rapide de control inopinat, prin modificarea Codului de procedură

fiscală, instituția a devenit singurul organ de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care

este abilitaă să execute constatări și alte verificări la solicitarea organelor de urmărire penală,

documentele rezultate având caracter de elemente probatorii ăn cazurile de evaziune fiscală

13 Mihăescu, Sorin v., Controlul financiar-bancar, Ediția a II-a, revăzută, Ed. Universității ”A.I.Cuza”, Iași, 2008, pg.128

29

instrumentate de Parchete. De asemenea, precizăm că atribuțiile Gărzii Financiare nu se suprapun

cu cele ale celorlalte structuri ale ANAF sau ale altor instituții de control din România.

3.3.2 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul raporturilor comercialeÎn acest domeniu, controlul Gǎrzii Financiare are în vedere respectarea legalitǎţii şi protejarea intereselor consumatorilor, generate de totalitatea actelor şi faptelor de comerţ.

o Prețurile, cotele de adaos și comisioanele

În ce priveşte preţurile, cotele de adaos şi comisioanele practicate în domeniul comerţului, comisarii Gǎrzii Financiare verificǎ printre altele:

nedeclararea de cǎtre agentul economic, la organele fiscale înainte de modificǎrile a

adaosului comercial şi a cotelor de comision;

omisiunea întocmirii şi afişǎrii în unitate, la locurile de desfacere sau servire, a preţurilor şi a

tarifelor practicate, a categoriilor de calitate, a produselor sau serviciilor, ori acolo unde e

cazul;

depășirea de către agenții economici cu capital de stat a nivelelor maxime de prețuri la

vânzarea cu ridicata sau de tarife stabilite prin Hotărâri ale Guvernului sau avizate de

Consiliul Concurenței;

depǎşirea adaosurilor maxime stabilite prin Hotǎrâri ale Guvernului, la formarea preţurilor

de vânzare cu amǎnuntul, indiferent de numǎrul verigilor prin care circulǎ mǎrfurile, precum

şi depǎşirea adaosului comercial şi a celor de comision stabilite şi declarate la organele

fiscale;

practicarea de către persoanele fizice din unităţile economice a unor preţuri cu ridicata şi

tarife peste nivelul negociat, precum şi a unor preţuri mai mari decât cele care rezultă din

aplicarea adaosurilor.

o Controlul respectării calității și termenului de valabilitate a produselor

În domeniul respectǎrii calitǎţii şi termenului de valabilitate a produselor, se urmǎresc în principal, urmǎtoarele obiective:

- dacǎ agentul economic comercializeazǎ produse care au standarde obligatorii referitoare la protecţia vieţii, sǎnǎtǎţii, securitǎţii consumatorilor, fǎrǎ ca acestea sǎ fie certificate conform actelor normative în vigoare;

- dacǎ agentul economic comercializeazǎ produse sau servicii fǎrǎ elemente de identificare ;

30

- dacă agentul economic prezintă prin publicitate- în cataloage, prospecte, prin mass-media-

valorile adevărate ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile;

- dacă agentul economic comercializează produse la care s-au constatat abateri de la

caracteristicile tehnico- calitative prescrise.

o Controlul Gărzii Financiare în alimentația publică și cazare

În acest domeniu, principalele obiective de control urmăresc clasificarea pe categorii de încadrare a unităților comerciale și existența autorizațiilor de funcționare, fiind vizate următoarele aspecte:

- dacă clasificarea a fost solicitată de agentul economic, la darea în folosință a fiecărei unități,

iar pentru cele existente (la data intrării în vigoare a hotărârii nr. 223/1992), în termen de

maxim 30 de zile;

- dacă s-a solicitat (în același timp) un nou act de astestare în cazul modificării criteriilor;

- dacă actul de atestare este afișat la loc vizibil, iar însemnele de clasificare sunt înscrise pe

firme și embleme atât în interiorul, cât și în exteriorul unității;

- dacă agentul economic și-a început activitatea înainte de obținerea sentinței judecătorești

definitive de constituire a societății comerciale sau înainte de obținerea certficatului de

înmatriculare la Registrul Comerțului;

- dacă agentul economic efectuează alte activități atât cele înscrise în obiectul de activitate

înainte de înregistrearea cererii la Registrul Comerțului;

- dacă agentul economic are autorizație în cazul societăților ce funcționează ca reprezentanțe

ale societăților comerciale și organizațiilor economice străine

o Controlul reglementării tehnicei-operative

În acest caz, controlul exercitat de Garda Financiară urmărește:

dacă se întocmesc documente specifice la eliberarea din magazine a produselor ce nu

suferă prelucrare, precum și pentru materiile prime necesare obținerii produselor culinare;

dacă sunt înregistrate toate încasările din vânzări sau prestarea de servicii (respectiv,

se utilizează documente specifice, cu regim special, care să permită controlul privind

înregistrarea tuturor veniturilor);

dacă se întocmesc și se eliberează către clienți documente specifice privind încasarea

contravalorii serviciului prestat;

dacă cazarea clienților este operată în registrul ținut la recepție, la predarea cheilor și

există în acest fel concordanța între ocuparea camerelor și registrul de evidență al cazărilor;31

dacă în registrul de evidență al cazărilor sunt operate și celelalte servicii prestate

clienților (conform obiectului de activitate autorizat) și dacă se emit documente la îacasarea

contravalorii acestora;

În domeniul folosirii aparatelor de marcat electronice și al balanțelor cu afișaj electronic, se urmăresc următoarele obiective:

utilizarea de către agenții economici a aparatelor de marcat electronice cu

emiterea de bon pentru client (pentru vânzări de bunuri și prestări de servicii către populație,

inclusiv schimburi valutare) ;

dacă monetarul constatat în casieria societății (sau locul desfacerii produselor

sau prestărilor de servicii) corespund cu totalul registrului de casă emis de aparatele electronice;

dacă în cazul defectării aparatelor de marcat se emit bonuri de mână pe

formularele tipizate către clienți, iar toate tranzacțiile se notează într-un registru de casă de

mână, cu pagini numerotate, fără ștersuri sau spații neutilizate;

dacă agenții economici cu activitate de comerț, care efectuează vânzări cu

amănuntul a produselor prin cântărire au și utilizează balanțe electronice care afițează simultan :

masa cântărită, prețul unitar și suma totală de plată.

Agenții economici care nu se dotează cu balanțe electronice își pot vinde produsele numai preambalate și sigilate cu înscrierea masei nete, a prețului unitar și valori totale, situații în care se verifică:

dacă distribuitorii de aparate de marcat au opținut în prealabil avizul de

conformitate cu ceințele impuse de lege, dat de organul desemnat de Ministerul Comerțului,

Ministerul Turismului și Ministerul de Interne;

dacă utilizatorii de astfel de aparate eliberează la fiecare aparat vândut o

copie după avizul menționat mai sus;

dacă agenții economici deținători de balanțe electronice au declarat aceste

aparate la organele teritoriale ale Biroului Român de Metrologie legală și dacă au solicitat

verificarea periodică conform normelor.

3.4 Obiectivele controlului Gărzii financiare în domeniul prestărilor de servicii și alte activități producătoare de venituri

o Controlul în domeniul transporturilor de mărfuri și persoane

32

Aceste obiective vizeazǎ în principal domeniul transporturilor de mǎrfuri şi persoane; Obiectivele de control ce sunt urmǎrite de cǎtre comisarii Gărzii Financiare sunt :

- dacă agenţii economici autorizaţi să efectueze activitatea de taximetrie au înscris pe autoturism inscripţia „TAXI” şi dacă au montat aparate de taxat;

- dacă aparatul de taxat este omologat de Inspecţia Metrodologică de Stat;

- dacă la efectuarea transportului se pune în funcţiune aparatul cu respectare de tariful

zi – noapte;

- dacă sigiliile aplicate de organele de specialitate pe aparatele de taxat sunt intacte;

- dacă prestatorul poate face dovada citirii aparatului de taxat de către organele fiscale

în vederea impozitării.

Agenţii economici deţinători de autovehicole care au ca obiect de activitate transportul internaţional de persoane şi de marfă, transportul interjudeţean şi judeţean de persoane şi transportul intern de mărfuri agabaritice şi periculoase, pot desfăşura această activitate numai pe baza de licenţă şi de execuţie.

Prin licenţă de transport se înţelege actul prin care se atestă capacitatea agentului economic de a efectua în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi acordurile internaţionale, transporturi în condiţii de siguranţă. Licenţa de execuţie reprezintă actul prin care agentul economic obţine drept de efectuare a transportului pentru care se angajează să respecte prevederile caietelor de sarcini pentru transportul anumitor categorii de mărfuri cu gabarit mare şi periculoase. Licenţele trebuie să cuprindă categoriile transporturilor pe care agentul economic este abilitat să-l organizeze şi să-l execute.

În acest domeniu, obiectivele principale de control executat de Garda Financiară sunt:

- dacă şoferul are la bordul autovehicului următoarele documente: foaie de parcurs,

scrisoare de transport, documente de însoţire a mărfurilor, licenţă de transport sau licenţă de

execuţie, caietul de sarcini;

- lista pasagerilor întocmită şi parafată de beneficiar (în cazul transporturilor de

călători).

o Controlul pe piața caselor și ghișeelor de schimb valutar

Piaţa caselor şi ghişeelor de schimb valutar rezervată tranzacţiilor desfăşurate cu persoanele fizice este supusă verificării Gărzii Financiare care urmăreşte14:

- existenţa autorizaţiei de funcţionare eliberată de B.N.R., pentru casele de schimb

valutar, constituite ca persoane juridice inclusiv pentru fiecare punct deschis aparţinând acestora;

14 Mihăescu, Sorin, V., Controlul financiar-bancar, Ed.Universității ”A.I.Cuza”Iași, 200933

- afişarea la loc vizibil, la începutul programului de lucru şi pentru toată durata zilei de

lucru, a cursurilor de vânzare şi a celor de cumpărare pentru toate valutele şi C.E.C.- urile de

călătorie negociate;

- dacǎ serviciile turistice specifice încasate de casele de schimb valutar sunt prevǎzute

expres în autorizaţia de funcţionare;

- dacǎ toate punctele aparţinând aceleaşi case de schimb valutar practiǎ aceleaşi

niveluri ale cursurilor de vânzare şi cumpǎrare autorizate din România sau din casieriile

caselor(punctelor) de schimb valutar şi dacǎ ceste disponibilitǎţi sunt utilizate numai pentru

operaţiuni proprii curente;

- dacǎ cumparǎturile de valutǎ efectuate la casele de schimb valutar de la bǎncile

comerciale nu depǎşesc limita de 15% din volumul vânzǎrilor de valutǎ efectuate cǎtre populaţie în

ultimile 5 zile de activiate a casei de schimb valutar;

Privind activitatea la verificarea modului de aplicare şi respectarea a prevederilor legale de cǎtre societǎţilor comerciale din domeniul jocurilor de noroc se urmǎresc, în principal, urmǎtoarele obiective:

dacǎ persoanele fizice sau juridice care desfǎşoarǎ activitǎţi în domeniul jocurilor de

noroc, sunt autorizate legal de consiile locale, orgabele judecǎtoreşti sau alte organe abilitate de

lege;

se urmǎreşte dacǎ tipurile, formele sau sistemele de jocuri de noroc organizate şi

desfǎşurate sunt autorizate de lege pe teritoriul Româaniei şi nu contravin bunurilor moravuri;

persoanele fizice sau juridice, legal constituite şi autorizate, trebuie sǎ desfǎşoare

numai acele tipuri, forme sau sisteme de jocuri prevǎzute în licenţele sau autorizaţiile eliberate în

acest scop.

o Controlul în domeniul activităților distractive

În domeniul activităţilor distractive, din discoteci şi videoteci, precum închirierea de casete video şi audio, se verifică:

- existenţa autorizaţiei de funcţionare eliberată de Direcţia Reţelei Cinematografice şi

Difuzării Filmelor, Compartimentul „Autorizarea Iniţiativei particulare în cinematografe”, pentru

persoane fizice şi persoane juridice, altele decât unităţile din subordinea Centrului Naţional al

Cinematografiei, care au ca obiect de activitate prezentarea publică a filmelor cinematografice

înregistrate pe bandă video şi închirierea de casete video;

- concordanţa între activitatea practicată şi autorizaţia de funcţionare;

- respectarea locului de desfăşurare a activităţii autorizate;

34

- existenţa la persoane fizice sau persoane juridice, autorizate să prezinte spectacole

video sau să închirieze videocasete conţinând filme cinematografice,a contractului de licenţă sau alt

act doveditor prin care aceasta probează că a obţinut dreptul de pe teritoriul României a filmelor din

producţia altor ţări,împreună cu distribuitorii străini sau cu Direcţia Reţelei Cinematografice a

Difuzării Filmelor;

- nedeclararea spectacolelor au prezentarea de declaraţii incomplete sau nesincere;

- folosirea de bilete neavizate de organele fiscale,precum si neeliberarea de bilete

pentru toate sumele încasate de la spectatori;

- neafișarea în unitate la casele de vânzare a biletelor și la locurile de desfășurare a

activităților de inchiriere a casetelor video și tarifelor și prețurilor;

- încălcarea reglementărilor în vigoare cu privire la tipărirea, înregistrarea, evidența și

gestionarea biletelor de intrare la spectacole.

IV. Studiu de caz

Controlul financiar de stat în Italia comparativ cu cel din România

În Italia, Garda Financiară (Guarda di Finanza) este un organ de poliţie economico –

financiară cu competenţe generale, misiunea ei fundamentală fiind de a garanta ca orice cetăţean să

participe la „menţinerea statului” în baza propriei şi efectivei capacităţi contributive. În acest scop,

sunt desfăşurate multiple activităţi de control fiscal (total sau parţial), fie din iniţiativă proprie, fie

prin aplicarea criteriilor stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Organele aflate la dispoziţia Gărzii financiare pentru rezolvarea sarcinilor instituţionale sunt

determinate precis în 66.256 unităţi (persoane), repartizate astfel: 3.226 ofiţeri; 23.450 subofiţeri;

13.500 administratori; 26.080 agenţi vamali.

Garda financiară, prin tradiţia şi vocaţia sa, cât şi prin atitudinile sale în contexte operative

în sectoarele economico-financiare, are un rol central şi primar în sistemul de controale naţionale

menite să asigure o tutelă eficientă a intereselor Uniunii Europene, desfăşurând constante şi incisive

acţiuni de prevenire, constantare şi reprimare a fraudelor comunitare.

În 2009, numărul controalelor în Italia a fost de 76.943. Nivelul de evaziune în Italia a

crescut cu o medie de 15% faţă de 2008. În prima jumătate a anului 2009, numărul de facturi false

descoperite şi raportate către autorităţi s-au dublat comparativ cu 2008 cu evaziune de TVA în

35

valoare de 1,5 miliarde de euro. Politia financiara a crescut numarul controalelor sale in ultimii doi

ani cu 35%.

Acţiunile de control întreprinse în cursul anului 2009 s-au concretizat în întocmirea unui

numar de 185.559 acte de control, fiind aplicate sancţiuni contravenţionale în sumă de 239.451 mii

lei (din care, în timpul verificărilor, au fost încasaţi operativ 137.433 mii lei). Măsurile conexe

contravenţiilor aplicate au fost concretizate în confiscarea de bunuri şi sume de bani, constatate fara

provenienta legala, in valoare totala de 134.591 mii lei.

36

Bibliografie

Mircea Boulescu, Marcel Ghita - Control financiar 2004

Stancu Ioan- "Finante" - Editura Economica, 1997

Boulescu Mircea, Mares Valericã, Ghitã Marcel, Controlul fiscal si auditul

financiar fiscal, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003.

Popeangã Petre, Popeangã Gabriel, Control financiar si fiscal, Editura

CECCAR, Bucuresti, 2004.

Mihaescu Sorin "Controlul Fiscal" - Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002

Botea, I., Organizarea pe baze noi a controlului fiscal, „Revista de Finanţe-

Credit-Contabilitate“, nr. 11-12/1996

Luminita Ionescu, Metodologia privind controlul impozitelor pe dividende,

Revista “Controlul economic financiar”, nr 11/2002

Botea Ion, Metode şi tehnici fiscale, Editura Someşul , Satu Mare, 1998

Dr. Petre Popeangă, Dr. Gabriel Popeangă, Control financiar şi fiscal, Editura

CECCAR, Bucureşti, 2004

Ion Florea, Ionela-Corina Macovei, Radu Florea, Control economic, financiar

şi gestionar, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

Ionel Bostan, Control fiscal, Editura Polirom, Iaşi, 2003

Mircea Boulescu, Fuat Cadâr, Sistemul de control financiar-fiscal şi de audit

din România, Editura Economică, Bucureşti, 2005

Sorin V. Mihăescu, Control financiar-bancar, Editura Universităţii

„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2008

Sorin V. Mihâescu, Control financiar în firme, banci, instituţii, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 200737

www.gardafinanciara.ro

www.mfinante.ro

www.legex.ro

www.anaf.ro

38