controlul financiar
TRANSCRIPT
CONTROLUL FINANCIAR
CUPRINS:
INTORDUCERE..............................................................................………...... 4CAPITULUL INOŢIUNEA ŞI APARIŢIA CONTROLULUI FINANCIAR .......................….......6
SECŢIUNEA 1NOŢIUNEA..........................................................................................….....6
SECŢIUNEA 1.1 ROLUL CONTROLULUI FINANCIAR.......................................….........11SECŢIUNEA 1.2 FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR.................................…........14
SECŢIUNEA 2.APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONTROLULUI FINANCIAR...................…......17
CAPITOLUL IIPRINCIPALELE FORME ALE CONTROLULUI FINANCIAR ORGANIZATE ÎN ŢARA NOASTRĂ ...................................................................…….................22
SECŢIUNEA 1CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV .................................…..............22
SECŢIUNEA 1.1ORGANIZAREA CONTORLULUI FINANCIAR PREVENTIV ..….........28SECŢIUNEA 1.2CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV PROPRIU.................….........32SECŢIUNEA 1.3CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV DELEGAT ...............….........35
SECŢIUNEA 1.3.1ATRIBUTELE CONTROLULUI DELEGAT ...........................…........40
SECŢIUNEA 2CONTROLUL INTERN ŞI AUDITUL INTERN ...........................................42
SECŢIUNEA 2.1OBIECTIVELE GENERALE ALE CONTROLULUI INTERN .................43SECŢIUNEA 2.2CERINŢELE GENERALE ŞI SPECIFICE ALE CONTROLULUI INTERN .........................................................................................………….......44
1
CONTROLUL FINANCIAR
SECŢIUNEA 2.3 AUDITUL INTERN AL INSTITUŢIILOR PUBLICE. ORGANIZEAREA AUDITULUI INTERN. OBIECTUL ŞI ATRIBUŢIILE COMPARTIMENTULUI DE AUDIT INTERN. .......................................46
SECŢIUNEA 3CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE ..............................................49
SECŢIUNEA 3.1OBIECTIVELE CONTROLULU FINANCIAR DE GESTIUNE ..............52SECŢIUNEA 3.2ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR DE GESTIUNE .......................................................................................... 55
CAPITOLUL IIIORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR AL STATULUI. CONTROLUL EXERCITAT DE MINISTERUL FINAŢELOR. ................………………….......58
SECŢIUNEA 1NOŢIUNEA ŞI CONSTITUIREA MINISTERELOR PUBLICE..…...............58
SECŢIUNEA 1.1ATRIBUŢIILE MINISTERULUI FINANŢELOR ......................................60
SECŢIUNEA 2ORGANELE DE CONTROL ALE MINISTERULUI FINAŢELOR. .............63
SECŢIUNEA 2.1ORGANIZAREA CONTROLULUI FINACIAR EXERCITAT DE DIRECŢIA GENERALĂ A CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT .....63
SECŢIUNEA 2.1.1ATRBUŢIILE DIRECŢIEI GENERALE A CONTROLULUI DE STAT ..........................................................................................……….....66
SECŢIUNEA 2.2CONTROLUL EXERCITAT DE GARDA FINACIARĂ .........................68
SECŢIUNEA 2.2.1ORGANIZAREA ŞI FUNCIONAREA GĂRZII FINANCIARE …........68SECŢIUNEA 2.2.2ORGANIZAREA ŞI RAPOARTELE GĂRZII FIANCIARE .......….....70
SECŢIUNEA 2.3
2
CONTROLUL FINANCIAR
CURTEA DE CONTURI ..............................................................…......72
SECŢIUNEA 2.3.1SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA ISTORICULUI CURŢII DE CONTURI ..........................................................................................................72SECŢIUNEA 2.3.2NORMELE JURIDICE CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA PREZENTĂ A CURŢII DE CONTURI .....................................…......74SECŢIUNEA 2.3.3 ORGANIZAREA CURŢII DE CONTURI ...................................…....75
CAPITOLUL IVMETODELE, PROCEDURA ŞI ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR ........................................................................................................................79
SECŢIUNEA 1 METODELE CONTROLULUI FINANCIAR ...................................….........79SECŢIUNEA 2PROCEDURA EXECUTĂRII CONTROLULUI FINANCIAR ......................84SECŢIUNEA 3ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR......................................................86
SECŢIUNEA 3.1CONDIŢIILE ACTELOR CA UN ACT SĂ FIE VALABIL......................86SECŢIUNEA 3.2CLASIFICAREA ACTELOR DE CONTROL .......................................89
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................91
3
CONTROLUL FINANCIAR
INTRODUCERE
Viaţa economico - socială, în desfăşurarea ei complexă de-a lungul timpului,
a scos în relief, imposibilitatea individului de a atinge perfecţiunea în acţiunile pe
care acesta le-a întreprins pentru transformarea naturii în conformitate cu
scopurile şi obiectivele sale.
Alăturând acestui neajuns, caracterul limitat al resurselor de care
dispune omenirea, a apărut ca o necesitate instituirea unei „stări de veghe"
permanente uneori, temporare alte ori, asupra activităţii indivizilor.
Prin această „stare", se face comparaţie între ceea ce ar trebui să fie şi
ceea ce este în realitate, între ideal şi concretul existent. A apărut astfel
Controlul ca un sistem de reglare a comportamentului omului, în acţiunea sa
de transformare a naturii, după necesităţile curente şi obiectivele propuse.
Exercitat în forme mai mult sau mai puţin nuanţate, controlul se poate considera
tot atât de vechi ca şi economia, ca şi relaţiile economice între indivizi, clase
sociale etc.
O abordare de pe o poziţie ştiinţifică a controlului, putem afirma că a
făcut-o pentru prima dată cu succes Henry Fayol, în lucrarea sa
„Administration industriale et generale" în care pune alături de principalele patru
funcţii ale managementului - prevederea, organizarea, comanda şi coordonarea
pe cea de-a cincia - controlul.
Privit în acest context, controlul este atât la nivel microeconomic cât şi
macroeconomic, o funcţie eficientă şi necesară a managementului, capabilă
4
CONTROLUL FINANCIAR
să armonizeze interese uneori contradictorii, alteori în deplină concordanţă.
Aceasta deoarece nu totdeauna interesele indivizilor concordă cu cele ale
colectivităţilor sau ale acestora luate individual sau în ansamblu cu cele ale
societăţii.
Controlul economico - financiar, ca formă distinctă a controlului, prin sfera
sa de cuprindere, metodele şi tehnicile de executare se înscrie ca una dintre
cele mai complexe funcţii ale managementului, în acţiunea de transformare a
societăţii româneşti contemporane. Economiei de tranziţie, pe care România o
parcurge în etapa actuală, îi este necesar mai mult ca oricând o activitate intensă
şi bine organizată de control economico - financiar, ca o cerinţă a respectării cu
rigurozitate a legităţilor liberei iniţiative.
5
CONTROLUL FINANCIAR
CAPITULUL I
NOŢIUNEA ŞI APARIŢIA CONTROLULUI FINANCIAR
SECŢIUNEA 1
NOŢIUNEA
Noţiunea de control provine din expresia „contra rolus” care înseamnă
verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop
unei alte persoane. Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii
operaţiunilor materiale care se efectuează anticipat executării acestora,
concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea acţiunilor.
Atât teoria cât şi practica dovedesc şi demonstrează existenţa pe de o
parte a bazei economice iar pe de altă parte a suprastructurii generate de
baza economică care explică că indiferent de voinţa oamenilor aceştia intră
în relaţii de producţie şi totodată în relaţii de schimb într-un sistem de
concurenţă. În concluzie există necesitatea condiţiilor economice şi financiare,
în raport cu cerinţele şi legităţile pieţei în care se derulează activitatea
agenţilor economici. Cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii
acestuia de a genera profit, a solvenţei comerciale ori de faliment în care se
poate afla un agent economic, la un moment dat, este asigurată cu ajutorul
controlului financiar, organizat şi exercitat competent.1
Controlul financiar este determinat de funcţia de control a finanţelor
care, aşa cum prevede Legea finanţelor, este îndeplinită prin „controlul
1 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 329
6
CONTROLUL FINANCIAR
general şi permanent asupra desfăşurării procesului producţiei sociale în
vederea obţinerii unei eficienţe economice şi sociale cât mai ridicate în toate
domeniile de activitate şi gospodării cât mai judicioase a mijloacelor materiale
şi băneşti de care dispune societatea”.2 În cadrul controlului general al
producţiei şi întregii activităţi economico-sociale, controlul financiar se
concentrează asupra „gospodăririi cât mai judicioase a mijloacelor materiale
şi băneşti de care dispune societatea , şi prin aceasta urmăreşte creşterea
continuă a eficienţei activităţii economico-sociale, sporirea venitului naţional
ca temelie a progresului general economic şi social al ţării noastre. În
exercitarea sau îndeplinirea funcţiei de control a finanţelor din statul nostru,
se evidenţiază urmărirea evoluţiei indicatorilor financiari, care fiind expresia
bănească a indicatorilor economici, oferă posibilitatea şi constituie un mijloc
de control a întregii activităţi economico-sociale.
În acelaşi timp, controlul financiar se exercită în virtutea funcţiei
economico – organizatorice a statului nostru. În acest sens controlul financiar
este acea formă de activitate desfăşurată de către organele statului care are
ca scop constatarea modului în care, în întreaga activitate economico-socială
desfăşurată de către instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile sociale se
realizează politica financiară a statului şi se respectă legalitatea în formarea
şi utilizarea fondurilor băneşti ale societăţii.3
Disciplina financiară înseamnă respectarea strictă a tuturor normelor
juridice financiare şi de evidenţă contabilă, de către toate subiectele de drept
2 Art. 2 alin.1 din Legea finanţelor – modificată şi completată prin Legea nr.2/1979.3 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu – Drept Financiar, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti , pag. 334
7
CONTROLUL FINANCIAR
vizate de aceste norme. Potrivit acestei caracterizări generale, disciplina
financiară implică respectarea atât a normelor care alcătuiesc legislaţia
administrativ-financiară, cât şi a normelor juridice financiar-contractuale,
cărora li se adaugă normele juridice privind organizarea şi desfăşurarea
evidenţei contabile.
În timp ce respectarea normelor juridice administrativ - financiar şi
financiar – contractuale se integrează în noţiunea disciplinei financiare în
virtutea reglementării, prin toate aceste norme juridice, a unor relaţii financiare
sau de domeniul finanţelor, respectarea normelor privind evidenţa contabilă
este cuprinsă în disciplina financiară datorită faptului că reglementarea
sancţională contravenţiilor la disciplina financiară prevede expres că
încălcarea unora dintre normele privind evidenţa contabilă constituie încălcări
ale acestei discipline. Astfel H.C.M. nr. 34/1959 prin care s-a aprobat
instrucţiunile pentru sancţionarea contravenţiilor la dispoziţiile legale privind
disciplina financiară prevede că şi la menţinerea corectă şi la zi a evidenţei
contabile, nerespectarea termenilor de depunere a dărilor de seama contabile
şi alte abateri de la normele privind evidenţa contabilă constituie încălcări ale
disciplinei financiare.4
Controlul resurselor financiare ale statului, ale colectivităţilor locale şi ale
instituţiilor publice reprezintă una dintre dimensiunile finanţelor publice.
Şi finanţele publice, componentă de bază a activităţii social-statale
trebuie să realizeze anumite valori politice, iar pentru a se asigura
4 Ioan Gliga – Drept Financiar, Ed. Didactică şi Pedagogică , Bucureşti 1970, pag. 313.
8
CONTROLUL FINANCIAR
conformitatea cu acestea este necesară instituirea unui vast şi complex
control asupra lor.5
Referindu-ne la necesitatea controlului activităţii financiare nu trebuie
să limităm rolul acestuia la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri,
controlul manifestându-se şi ca un instrument important pentru a îndruma,
orienta şi corecta acţiunea diverselor structuri în vederea asigurării legalităţii
acestora.
Controlul financiar nu trebuie limitat numai la cel care sa realizat din
afara instituţiilor supuse acestuia, ci trebuie înţeles şi ca o activitate internă,
instrument de autoreglare a acţiunilor proprii.6
Disciplina financiară este urmărită în primul rând prin îndrumarea
tuturor organelor şi serviciilor financiare şi de contabilitate să aplice corect
normele financiare şi cele referitoare la întocmirea evidenţei contabile.
Concomitent, cetăţenii sunt îndrumaţi şi educaţi să-şi îndeplinească întocmai
obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, primelor de asigurare etc.
Îndrumarea şi educarea respectată normelor juridice financiare şi de
evidenţă contabilă dezvoltă priceperea desfăşurării corecte a activităţii
financiare, stimulează efectuarea corectă a tuturor operaţiunilor tehnico-
financiare şi de evidenţă contabilă. Dar această îndrumare şi educare nu
garantează întru-totul disciplina financiară, împlinirea completă a tuturor
cerinţelor disciplinei financiare. De aceea îndrumarea şi educarea sunt
5 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck SA 1999, pag. 194.6 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck S.A.1999, pag. 194.
9
CONTROLUL FINANCIAR
îmbinate cu acordul respectării cerinţelor disciplinei financiare, adică cu
controlul financiar.7
Constituind unul din componentele controlului general şi permanent
economico-social, controlul financiar este deosebit de important deoarece
permite cunoaşterea pentru moment a realizărilor economiei naţionale, a
resurselor materiale şi financiare de care dispune societatea, a modului de
utilizare a acestor resurse, în vederea continuei dezvoltări economico-sociale,
în condiţiile menţinerii echilibrului financiar, monetar şi valutar al economiei
naţionale. De asemenea controlul financiar urmăreşte prevenirea încălcării
legalităţii, precum şi stabilirea răspunderii celor vinovaţi de încălcarea legilor
şi înlăturarea deficienţelor constatate.8
Controlul financiar ca o componentă a controlului economic, are ca
obiectiv cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate
mijloacele materiale şi financiare de către societăţile comerciale publice,
modul de realizare şi cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului
financiar, realizarea eficienţei economico – financiare, dezvoltarea economiei
naţionale, înfăptuirea progresului social.
Controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale de
identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru
stabilirea legalităţii.
Ţinând cont de cele arătate mai sus statul joacă un rol destul de
important in conducerea societăţii, în rezolvarea problemelor pe care le ridică
7 Ioan Gliga – Drept Financiar , Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1970, pag. 315.8 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu - Drept Financiar Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 pag. 335
10
CONTROLUL FINANCIAR
construcţia socio–economică a ţării, mai ales în etapa actuală de tranzacţie
spre economia de piaţă. Prezenţa statului democratic în ansamblul
desfăşurări activităţilor socio–economice reprezintă o necesitate obiectivă.
Elaborarea programului de dezvoltare economico–socială de către stat
presupune cel puţin trei elemente esenţiale:
- cunoaşterea legităţilor sociale, universal valabile;
- acţiunea legilor propriu economiei de piaţă;
- aplicarea justă la condiţiile ţării noastre şi la fiecare etapă de edificare
a economiei de piaţă, a legităţilor universal valabile şi a legilor
economice propriei economii de piaţă.
Acestea demonstrează că acţiunea de control este determinată de cauze
obiective precum caracterul conştient al procesului de transformări
revoluţionare a societăţii şi de particularităţile legilor economiei de piaţă.
Controlul constă în a examina dacă totul se efectuează sau este efectuat în
acord cu programul fixat, după ordinele date şi principiile stabilite.9
SECŢIUNEA 1.1
ROLUL CONTROLULUI FINANCIAR
Literatura de specialitate acordă un rol deosebit controlului din interiorul
unităţii, pornind de la următoarele considerente:
9 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 329-330
11
CONTROLUL FINANCIAR
- răspunderea pentru bunul mers al activităţii ca şi pentru modul de
utilizare şi integritatea patrimoniului revine în primul rând
administratorilor şi personalului salariat al unităţilor patrimoniale;
- eficacitatea controlului este cu atât mai mare cu cât este mai aproape
de activitatea social-economică pe care o urmăreşte.10
În acelaşi timp, controlul din afara unităţii îşi are obiectivele sale bine
definite, urmărind înfăptuirea politicii economice, financiare şi sociale ale
statului , modul de constituire şi gospodărire a fondurilor, asigurând unitate în
organizarea şi exercitarea controlului propriu al unităţilor patrimoniale.
Astfel cele două canale de exercitare a contului propriu al unităţilor
patrimoniale nu se exclud reciproc, ci se îmbină armonios, eficienţa controlului
constând în optimizarea raportului dintre acestea.11
Indiferent de specificul activităţii şi de mărimea unităţii patrimoniale
controlul agentului economic are următoarele roluri:
- asigurarea unei activităţi cât mai eficiente;
- evitarea oricăror forme de risipă şi pagube, care ar putea diminua
profitul;
- dezvoltarea şi diversificarea activităţii în perioada următoare;
- respectarea riguroasă a legislaţiei economico-financiare şi fiscale;
- cointeresarea la maxim a salariaţilor la rezultatele activităţii;
- asigurarea, în întreaga activitate, a unui climat de ordine şi disciplină în
muncă al salariaţilor;
10 R.Ciuriteanu – Controlul Financiar în R.S.R. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti 1980, pag. 5011 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 97.
12
CONTROLUL FINANCIAR
- asigurarea integrităţii patrimoniale a unităţii;
- asigurarea promovării imaginii întreprinderii; 12
Prin control, conducerea îşi asigură informarea dinamică, reală,
preventivă. Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, ci
în primul rând este bazat pe previziunea desfăşurării activităţii, a posibilităţilor
apariţiei deficienţelor. Pentru obţinerea profitul maxim în raport cu obiectivele
şi normele stabilite, controlul contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi
fenomenelor care necesită decizii de corecţie.
Controlul are rol de a asigura perfecţionarea, creşterea profitului în
condiţii de concurenţă liberă şi loială. Controlul urmăreşte, în principal,
funcţionarea unităţilor de producţie la capacitatea normală, chiar maximă, pe
criterii de eficienţă şi rentabilitate.
Statul joaca un rol deosebit de important în conducerea societăţii, în
rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia socio-economică a tării,
mai ales în etapa actuală de tranzacţie spre economia de piaţă.13
Controlul financiar îndeplineşte un rol deosebit de important în întreaga
viaţă economico-socială, în aplicarea principiilor autoconducerii şi
autogestiunii economico financiare. În esenţă controlul financiar trebuie să
contribuie la obţinerea unei eficienţe maxime în folosirea resurselor materiale
şi financiare ale societăţii.
Din conţinutul controlului financiar se remarcă:
- verificarea modului de aplicare practică a politicii financiare;
12 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 82-83.13 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 329
13
CONTROLUL FINANCIAR
- verificarea gospodăririi judicioase a mijloacelor materiale şi băneşti,
combaterea oricărei forme de risipă în cheltuirea fondurilor societăţilor şi
realizarea unui strict regim de economie;
- analiza modului de transpunere în viaţă a noului mecanism economico-
financiar şi de întărire a autoconducerii şi autogestiunii economico-
financiară.14
SECŢIUNEA 1.2
FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR
Prin modul de organizare şi exercitare, prin rolul şi obiectivele pe care
le urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte unele funcţii:
- funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei
existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade,
a modului de desfăşurare a activităţii în condiţiile de legalitate şi eficienţă. Prin
această funcţie a controlului se apreciază în condiţiile de realitate şi legalitate
dificultăţile, abaterile, orientările în care îşi au izvorul factorii a căror acţiuni
tind spre rezultate negative.
Este o funcţie de apreciere completă, reală, exactă şi concretă a
activităţii controlate. Pe lângă apreciere, această funcţie implică şi sugestii,
propuneri, precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor pentru îmbunătăţirea
rezultatelor activităţii controlate. Prin completarea evaluării rezultatelor cu
măsuri de perfecţionare, controlul contribuie activ la eliminarea cauzelor care
au generat abateri şi la îmbunătăţirea activităţii economico-sociale.
14 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu, Ed.- Drept financiar Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 pag. 335-336.
14
CONTROLUL FINANCIAR
- O altă funcţie este cea preventivă care constă într-o serie de măsuri luate
de organele de control în vederea evitării şi eliminării unor fraude, înainte de a
se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea şi anularea
cauzelor care le generează sau le favorizează. Exercitarea acestei funcţii
contribuie la prevenirea tendinţelor care necesită decizii de corecţie.15
Această funcţie derivă din faptul că controlul are sarcina de a opri
actele şi operaţiunile care nu sunt legale în faza de angajare a societăţii
comerciale. Prin intermediul acestei funcţii pe lângă legalitatea actelor şi
operaţiunilor se mai urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea
acestora.
- O altă funcţie este cea de documentare – prin care se asigură
cunoaşterea cantitativă şi calitativă a problemelor ce fac obiectul dezvoltării
economico-sociale, controlul participând nemijlocit la actul de conducere,
furnizând date şi informaţii pentru fundamentarea deciziei economico-
financiare.
- Funcţia recuperatorie - prezintă o importanţă majoră a controlului
financiar, constând în acţiunea de descoperire şi recuperare a pagubei şi
luarea de măsuri faţă de cei vinovaţi.
Măsurile de constrângere se iau fie de organele de control direct, fie la
propunerea acestora de către organul ierarhic superior sau justiţie.
Vinovăţia constatată faţă de unitatea controlată sau persoanele fizice
trebuie să fie încadrată de organele de control, strict în limitele legislaţiei
existente, în momentul în care s-au săvârşit abaterile.
15 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 330-331.
15
CONTROLUL FINANCIAR
- Funcţia pedagogică – are un caracter formativ, de generalizare a
experienţei pozitive.
Prin această funcţie, controlul ajută la ridicarea cadrelor din economie,
a nivelului de pregătire, pentru rezolvarea în condiţii satisfăcătoare a
serviciilor ce le revin. Este necesar ca organul de control să aibă o pregatire
solidă profesională, să se bucure de credibilitate.
Aceste funcţii sunt acceptate ca fiind reale, practice şi operative.
Îndeplinind aceste funcţii, controlul capătă anumite trăsături sau caracteristici
specifice acestora.16
Potrivit necesităţii de a se forma, repartiza şi întrebuinţa în mod chibzuit
şi cu eficienţă maximă, toate fondurile băneşti şi celelalte valori materiale
destinate satisfacerii trebuinţelor obşteşti, sistemul financiar îndeplineşte
concomitent – atât o funcţie de repartiţie a unor părţi din produsul social cât şi
o funcţie de control. Această funcţie de control se îndeplineşte tocmai prin
controlul financiar desfăşurat în scopul asigurării disciplinei financiare şi, prin
aceasta, al formării, repartizării şi întrebuinţării corespunzătoare, chibzuite şi
cu maximă eficienţă a fondurilor băneşti şi a celorlalte valori materiale.
Din punct de vedere al activităţii aparatului de stat, organizarea şi
desfăşurarea controlului financiar sunt elemente ale îndeplinirii funcţiei
economico-organizatorice a statului nostru. În cadrul acestei funcţii statul
nostru organizează şi desfăşoară atât activitatea financiară de formare,
repartizare şi întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate satisfacerii
16 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 331
16
CONTROLUL FINANCIAR
trebuinţelor obşteşti, cât şi controlul financiar al formării, repartizării şi
întrebuinţării acestor fonduri băneşti.17
SECŢIUNEA 2.
APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONTROLULUI FINANCIAR
Activitatea de control în ţara noastră ar putea fi grupată cronologic după
principalele momente în evoluţia sa.
O primă perioadă ar putea fi începând din secolul al XVI-lea până în
secolul al XIX-lea. În această perioadă domnul fiind atotputernic dispunea de
veniturile ţării fără să asculte de cineva, iar când recurgea la Adunarea
Obştească şi Sfatul boierilor o făcea numai spre a se consulta. Neexistând o
reprezentanţă naţională cu drepturi financiare, domnitorul nu era controlat de
nimeni asupra întrebuinţării veniturilor. Exista totuşi un control special al
banilor domneşti, exercitat în numele şi pentru interesul domnului ca nu
cumva cei însărcinaţi cu perceperea venitului să comită jafuri sau abuzuri
care sa-l păgubească.
Această primă perioadă poate fi împărţită de la aproximativ anul 1550
până în anul 1750 unde întâlnim „registrele pentru socotelile vistieriei” şi de la
1750 până la 1831-18332 când apare ca autoritate consultativă pe lângă
visterie şi Sfatul, compus din 7 boieri. Această situaţie a apărut în Ţara 17 Ioan Gliga – Drept Financiar , Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1970, pag. 315-316.
17
CONTROLUL FINANCIAR
Românească şi Moldova ca urmare a înfăptuirii unei reforme cu caracter
fiscal, administrativ şi agricol.
Stabilirea şi întrebuinţarea fundurilor se făcea la ordinul domnitorului
după bunul său plac, fără existenţa unor reguli clare, bine determinate. Deci
această perioadă se caracterizează prin lipsa unor reguli de control privind
întrebuinţarea veniturilor strânse de la populaţie şi deci a inexistenţei unui
sistem financiar.18
O altă perioadă o putem stabili între anii 1831-1832 până în anul 1858.
Această perioadă este dominată de aplicarea Regulamentelor Organice care
în Principatele Române pun bazele unei organizări financiare şi se stabilesc
unele norme de control financiar-publice. Prin introducerea noului sistem
financiar s-a acordat Adunărilor Obşteşti din cele două Principate dreptul de a
încuviinţa noţiunea de „buget”. Ulterior a luat fiinţă controlul obştesc care în
timpul anului putea să cerceteze orice cheltuială a statului şi să adeverească
primirile. Acest organism a stat la originea controlului financiar în România şi
a devenit ulterior Ministerul Comerţului care exercita asupra costurilor de
gestiune controlul, însă nu în ansamblul ei dispersat.19
Prin regulamentul Organic se inaugurează un sistem simplu de
înregistrare a operaţiunilor financiare, de încasări şi plăţi, servind punerii în
ordine a finanţelor publice şi un control obştesc în Muntenia şi Sfatul
Administrativ în Moldova care avea misiunea de a cerceta în mod amănunţit
operaţiile făcute de slujbaşii ţării şi de a proteja controlul suprem al Adunării
18 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 33219 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 332-333.
18
CONTROLUL FINANCIAR
Obşteşti, care constata neregulile şi abuzurile şi le denunţa domnitorului spre
a pedepsi pe cei care se dovedeau vinovaţi.20
Anii 1858 – 23 august 1944 reprezintă o altă perioadă. În anul 1858 s-a
pus în practică principiile bugetare din Convenţia de la Paris pe baza cărora
sa promulgat la 28 noiembrie 1860, primul regulament al contabilităţii publice
care a contribuit la introducerea unei anumite ordini în finanţele publice şi a
facilitat efectuarea controlului acestora. Acest control organizat se efectua
administrativ şi legislativ. Administrativ, controlul se realiza prin înregistrarea
în contabilitatea ministerelor a operaţiunilor legate de administrarea, mânuirea
fondurilor şi bunurilor publice. Legislativ, controlul obliga miniştrii să prezinte
în fiecare sesiune socotelile operaţiunilor lor efectuate în anul precedent care
trebuie să fie sprijinite pe acte justificative.
În mai 1862 s-a creat Serviciul Inspecţiei Generale de Fianţe, sub
conducerea Ministerului Finanţelor, cu sarcina de a face control inopinant
asupra contabilităţii tuturor agenţiilor aparţinând Ministerului Finanţelor şi să
semnaleze neregulile rezultate. Prin legea din 24 ianuarie 1864, s-a înfiinţat
un organ specializat şi independent - Înalta Curte De Conturi, care avea
sarcina de a exercita controlul jurisdicţional asupra bugetului.
În 1929 prin Legea Contabilităţii sunt introduse în partidă dublă,
obligatorie pentru toate administraţiile publice, înregistrările contabile şi
încheierile de situaţii şi conturi privind executarea bugetului şi mărimea
banilor publici, făcându-se astfel posibil controlul şi cunoaşterea situaţiei
financiare a ţării. Prin această lege se face diferenţiere între contabil şi
20 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 332-333.
19
CONTROLUL FINANCIAR
mânuitori, care erau desemnaţi prin noţiunea de „contabil”. Astfel putându-se
determina răspunderea în caz de fraudă.21
După 1918 a fost înfiinţată Garda Financiară, fiind apoi desfiinţată ca sa
fie reînfiinţată în anul 1932 în întreaga ţară. Garda Financiară conform atr. 1
din Regulamentul de serviciu şi organizare era „un corp de control fiscal,
organizat milităreşte, care face parte din administraţia centrală a Ministerului
de Finanţe”.
Garda Financiară era o instituţie puternică în toate statele dezvoltate. În
România, Grada Financiară controla orice mijloc de transport cu produse de
orice fel, de la petrol până la ţuică, precum şi unităţile de producţie. Controlul
era legiferat, deci nu era nevoie de aprobări speciale. Printre atribuţiile şi
descărcarea gestiunii şi controlul veniturilor statului. Aceste date pentru
constatările făcute aveau putere de lege.22
O altă perioadă ar putea fi după 1944 până în prezent cu anumite
delimitări . Între 1944-1947 are loc etatizarea Băncii Naţionale a României,
controlul economic, controlul creditelor, reforma monetară.
Din decembrie 1948 iau fiinţă Direcţia controlului financiar intern în
ministere, alte organizaţii centrale şi locale, instituţii, etc. iar atribuţiile
controlului financiar preventiv au trecut asupra controlului de contabilitate.
Din septembrie 1949 a fost înfiinţată Comisia Controlului de Stat. Între
anii 1950-1958 s-au adus unele modificări privind activitatea organelor
21 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 333.22 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 333.
20
CONTROLUL FINANCIAR
Ministerului de Finanţe şi la activitatea de control financiar intern. A luat fiinţă
şi controlul preţurilor în cadrul Comitetului pentru preţuri.23
În 1970 are loc o nouă reglementare a controlului financiar intern prin
Legea nr.5.
Prin Legea nr. 15 din 1972 s-a înfiinţat Consiliul de Control Muncitoresc
al Activităţii Economice şi Sociale.
Legea nr. 2 din 1973 a dus la înfiinţarea Curţii Superioare de Control
Financiar pentru ca în 1974 prin Legea nr. 9 să se dea o nouă reglementare a
controlului financiar preventiv. În 1977 s-au adus modificări reglementărilor
date după 1970.
După 1989 sunt elaborate o serie de acte normative din care amintim:
Legea nr. 30 din 22 martie 1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului
financiar şi a Gărzii Financiare, etc.24
23 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 333-334.24 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 332.
21
CONTROLUL FINANCIAR
CAPITOLUL II
PRINCIPALELE FORME ALE CONTROLULUI FINANCIAR
ORGANIZATE ÎN ŢARA NOASTRĂ
SECŢIUNEA 1
CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV
Controlul financiar preventiv a luat fiinţă pentru prima dată prin decretul
352/1948 revenind conducătorilor compartimentelor financiar-contabile. În
1959 printr-o nouă reglementare, s-a instituit posibilitatea delegării atribuţiei
de control financiar preventiv unui număr mai mare de personal, cu condiţia
să fie încadrat în compartimentul financiar contabil. Prin reglementarea din
1970 controlului financiar preventiv i se aduc câteva modificări are constau în
reducerea considerabilă a operaţiilor supuse vizei şi reglementarea
răspunderii şefilor compartimentelor specializate (în întreprinderile mari) care
să se ocupe exclusiv de controlul financiar preventiv.
Dată uitării după o perioadă de timp după 1989, această formă de
control a revenit în atenţie prin H.G. 720/1991 potrivit căreia controlul financiar
preventiv se organiza de către ordonatorii de credite principali, secundari şi
22
CONTROLUL FINANCIAR
terţiari, precum şi de directorii generali ai regiilor autonome, prin
compartimentele financiar-contabile şi se execută de şeful acestui
compartiment.25
Ordonanţa Guvernului 119/1999 privind auditul intern şi controlul
financiar preventiv la instituţiile publice şi administrarea patrimoniului public.26
Controlul financiar preventiv are în vedere oprirea operaţiunilor
financiare neconforme, îndeosebi cele din domeniul aprobării şi ordonanţării
cheltuielilor bugetare. Acest control este organizat şi se aplică la ministere,
departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi, Primăria municipiului
Bucureşti precum şi la regiile autonome.
Potrivit reglementarii în vigoare orice cheltuieli din bugetul de stat se
pot aproba de către organul de credite şi efectua numai dacă cu fost în
prealabil avizate, potrivit legii de către conducătorul compartimentului
financiar-contabil sau de alte persoane însărcinate cu exercitarea controlului
financiar preventiv.27
Aşa cum rezultă din denumirea sa, controlul financiar preventiv are rolul
de a interveni operativ pentru împiedicarea operaţiunilor neeconomicoase,
reprezentând o activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea
operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,
înainte de aprobarea acestora.28
25 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 86-87.26 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 87.27 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu – Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi, 1998, pag. 164-165.28 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 199.
23
CONTROLUL FINANCIAR
Referitor la sfera de acţiune, controlul financiar preventiv se exercită , în
general, asupra tuturor operaţiunilor din care derivă drepturi şi obligaţii
patrimoniale pentru o unitate socialistă faţă de o altă unitatea socialistă, ori
faţă de alte persoane juridice sau fizice.
Conform normelor în vigoare, sunt supuse în mod obligatoriu controlului
financiar preventiv următoarele acte şi operaţiuni:
- încheierea contractelor şi comenzilor interne pentru organizare şi
desfacere, a contractelor de comerţ exterior, precum şi a contractelor
de efectuări de lucrări şi prestări de servicii;
- încasările reprezentând contravaloarea produselor livrate, serviciilor
prestate şi lucrărilor executate faţă de persoanele fizice sau juridice;
- plata în lei şi valută privind aprovizionarea tehnico-materială, executarea
de lucrări şi prestaţii de servicii;
- plata sumelor pentru munca prestată şi a altor drepturi cuvenite în
raporturile de muncă;
- solicitările de credite bancare şi credite pentru deschiderea finanţării şi
decontarea investiţiilor;
- organizarea şi efectuarea plăţilor din credite bugetare aprobate, precum
şi din orice alte mijloace legal constituite la dispoziţia unităţilor.
- Virările de credite bugetare şi deblocarea unor sume de bani din
creditele bugetare rămase neconsumate.29
Prin acest control se urmăreşte să se prevină înregistrarea fenomenelor
negative şi disfucţionalitatea în economie, prin încălcarea dispoziţiilor legale.
29 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu, - Drept Financiar Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 pag. 338-339.
24
CONTROLUL FINANCIAR
De aceea acest control trebuie să acţioneze în vederea perfecţionări activităţii
tehnologice şi tehnico economice, ca un factor primordial al creşterii eficienţei.
El se realizează la toate nivelele, contribuind la menţinerea ordinii şi
disciplinei, la respectarea legalităţii, a principiilor liberei iniţiative şi loialităţii.
Controlul financiar preventiv se exercită de către conducătorul
compartimentului financiar-contabil; atribuţiile şi răspunderile contabilului şef
sunt reglementate de Legea finanţelor publice nr. 72/1996, Legea contabilităţii
nr. 82 din 1991, Hotărârea Guvernului nr 720/1991 şi alte acte normative.
Prin Hotărârea guvernului nr.720 din 1991 s-a stabilit că la propunerea
contabilului şi/sau persoanei care conduce activitatea financiar-contabilă,
conducătorul unităţii poate împuternici şi alte persoane din compartimentul
financiar-contabil să exercite controlul preventiv, dar care de obicei nu
participă la întocmirea şi contabilizarea documentelor controlate.30
Procedura controlului financiar preventiv are ca punct de plecare
prezentarea documentelor care sunt supuse acestui control sau privind
operaţiunile supuse acestui control, persoanelor care sunt îndreptuite să le
verifice şi să acorde viza de control preventiv.31
Viza de control preventiv semnifică faptul că operaţiunea în cauză este
reală, legală, necesară, optimă şi economicoasă şi atrage răspunderea
persoanei care acordă viza.
Documentele supuse controlului şi cele privind operaţiunile supuse
controlului trebuie însoţite de acte justificative corespunzătoare, semnate de
30 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 334-335.31 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu - Drept Financiar Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 pag. 339.
25
CONTROLUL FINANCIAR
conducătorul compartimentului de specialitate unde urmează să se efectueze
operaţiunea pentru care se cere viza şi atunci când este cazul, de avizat
jurisconsultantului unităţii. După verificarea documentelor persoanele care
exercită controlul preventiv acordă viza de control solicitată.
În cazul în care operaţiunile pentru care se solicită viza, nu sunt legale,
oportune, şi economicoase, persoanele care exercită controlul preventiv
refuză în scris, viza de control. În acest caz conducătorul unităţii poate
dispune în scris, pe proprie răspundere, efectuarea operaţiunii respective.
Dacă refuzul vizei de control preventiv se dă în faza de plată,
documentele în cauză se depun la unitatea bancară ori la compartimentul
care execută operaţiunea, semnate de către conducătorul unităţii în cauză şi
cu menţiunea refuzului de viză. Operaţiunea poate fi efectuată însă
conducătorul compartimentului cu atribuţii financiar-contabile trebuie să
sesizeze organul ierahic superior şi după caz inspecţia financiar teritorială,
Ministerul Finanţelor sau C.S. de control financiar.32
Decurgând din necesitatea obiectivă a acţiunii controlului în economia
de piaţă, controlul financiar preventiv, prin conţinutul său şi momentul
executării, asigură oprirea de la efectuarea a tuturor operaţiilor economice
oportune şi necesare cu scopul de a preîntâmpina încălcarea dispoziţiilor
legale, imobilizarea fondurilor şi păgubirea avutului public şi privat.33
Conţinutul controlului preventiv constă în verificarea sistematică a
proiectelor de operaţiuni care fac obiectul acestuia din punct de vedere al:
32 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu - Drept Financiar Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 pag. 339-340.33 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 99.
26
CONTROLUL FINANCIAR
- legalităţii şi regularităţii
- încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite legal.
Aranjamentele bugetare sunt acele acte prin care o autoritate competentă
legal afectează fonduri publice unei anumite destinaţii.
Sediul materiei controlului financiar preventiv, îl constituie dispoziţiile
O.G. nr. 119/1999, precum şi actele normative emise în aplicarea acesteia.34
Pentru a fi mai eficient, controlul financiar preventiv trebuie să cuprindă
în sfera sa pe lângă probleme de natură strict financiară şi probleme de
natură tehnologico-tehnice şi rezultatele economice. Convergenţa eforturilor
tehnologico- tehnice şi economice în acţiunea de creştere a eficienţei
economice, a rezultatelor financiare, se asigură începând cu baza de
concepţie, cu proiectarea.
În consecinţă prin exercitarea controlului financiar preventiv se pot evita
plăţile duble nelegale, ineficiente sau oportune.35
Controlul financiar preventiv prezintă unele caracteristici faţă de celelalte
forme de control organizate şi exercitate la nivelul unităţilor economice:
- are un caracter patrimonial. Această caracteristică rezidă în sferă
oarecum limitată de exercitare: totalitatea operaţiilor care generează
sau sting drepturi sau obligaţii patrimoniale ale unităţii faţă de alte unităţi
sau persoane fizice;
- este un control profilactic, de prevenire. Precedând efectuarea
operaţiilor economice şi financiare şi oprind de la efectuarea a celor
operaţii nelegale, nereale şi neeconomicoase, controlul financiar
34 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 200.35 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 335.
27
CONTROLUL FINANCIAR
preventiv preîntâmpină imobilizarea de fonduri, păgubirea avutului
public şi privat;
- este un control documentar întrucât operaţiile economice şi financiare
supuse controlului preventiv se verifică pe baza documentelor în care
sunt consemnate;
- are un caracter total în sensul cuprinderii în sfera sa de exercitare a
tuturor documentelor în care sunt consemnate operaţiuni din care se
nasc sau prin care se sting drepturi şi obligaţii patrimoniale.
- este un control al formei de prezentare a documentelor şi al condiţiilor
de fond ale operaţiilor consemnate în ele.36
SECŢIUNEA 1.1
ORGANIZAREA CONTORLULUI FINANCIAR PREVENTIV
Controlul financiar preventiv se organizează de directorii generali ai regii
autonome şi societăţilor comerciale prin compartimentul financiar-contabil.
În structura organizatorică pentru conducerea unităţilor patrimoniale,
controlul financiar preventiv este plasat la nivelul comitetului de direcţie prin
şeful compartimentului financiar-contabil, respectiv contabilului şef (director
economic).
În structura funcţională a unităţii, activitatea de control financiar
preventiv se găseşte legalizată la nivelul funcţiunii de necesităţi, volumul
operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv şi alte elemente între cele
două activităţi fundamentale: financiară şi contabilă.37
36 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş, Timişoara 2000, pag. 99.37 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş, Timişoara 2000, pag. 100-101
28
CONTROLUL FINANCIAR
Împuternicirea care se acordă persoanelor care urmează să exercite
controlul financiar preventiv se atribuie pe bază de ordin sau de decizia
conducătorilor unităţilor în care se stabilesc operaţiunile asupra cărora se
exercită controlul financiar preventiv, condiţiile şi perioada în care se
desfăşoară această activitate.38
Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe bază de
documente însoţite de acte justificative.
În cazul în care persoanele desemnate să exercite controlul financiar
preventiv constată că operaţiile prezentate la control sunt nelegale,
neeficiente sau neoportune, nu acordă viza pe documentele ce conţin astfel
de operaţii, acestea neputând fi înregistrate în contabilitate. Pentru aceste
documente se ţine o evidenţă separată. În legătură cu activitatea de control
financiar preventiv există o serie de obligaţii şi răspunderi ale persoanelor
care îndeplinesc astfel de operaţiuni.
Astfel, persoanele care exercită operaţiuni de control financiar preventiv
răspund pentru legalitatea şi eficienţă operaţiilor cuprinse în documentele
prezentate de compartimentele de specialitate. Anumite fapte prevăzute de
legea care reglementează activitatea de control financiar preventiv sunt
considerate contravenţii şi generează răspunderea contravenţională şi
anume:
- neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de
organizare şi exercitare a controlului financiar preventiv;
- atribuirea exercitării controlului financiar preventiv unor persoane
incompatibile cu această calitate;38 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 89-90.
29
CONTROLUL FINANCIAR
- întocmirea şi prezentarea controlului financiar preventiv a unor
documente în care sunt consemnate operaţii fără bază legală sau date
nereale;
- vizarea pentru controlul financiar preventiv a unor documente care
conţin operaţii prin care se încalcă reglementările în vigoare;39
- refuzul neajustat al vizei de control financiar preventiv pentru operaţiile
legale;
- înregistrarea în contabilitate a documentelor privind operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv fără ca acestea să poarte viza
persoanelor îndreptăţite şi aprobarea persoanelor competente;
- nesesizarea organelor competente de către conductorul cu atribuţii
financiar-contabile a cazurilor de refuz de viză de control financiar
preventiv.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către:
- organele de control financiar de stat;
- organele de control financiar de gestiune ale unităţilor la care se
organizează şi exercită controlul financiar propriu;
- conducătorul compartimentului financiar-contabil, dar numai pentru
contravenţiile constând în întocmirea şi prezentarea la controlul
financiar preventiv a unor documente fără bază legală sau cu date
nereale, precum şi în cazul înregistrării în contabilitatea a unor
documente care nu poartă viza controlului financiar preventiv deşi ar
trebui să o poarte.40
39 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 90-91.40 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 91-92.
30
CONTROLUL FINANCIAR
Exercitarea controlului financiar preventiv prin persoane împuternicite
este necesar a se realiza printr-un număr redus de persoane, iar repartizarea
operaţiilor să permită specializarea acestora cu scopul exercitării unui control
competent şi eficient.41
Acţiunea de organizarea a controlului financiar preventiv presupune
soluţionarea şi a altor probleme:
- stabilirea fluxului informaţional al documentelor supuse controlului
financiar preventiv au scopul asigurării operativităţii şi calităţii
controlului, evidenţierii actelor justificative însoţitoare ce fundamentează
anumiţi indicatori;
- asigurarea legislaţiei şi instruirea personalului. În aplicarea legii controlul
financiar preventiv, conducătorii unităţilor patrimoniale trebuie să ia
măsuri de asigurare a legislaţiei necesare (legi, ordonanţe, hotărâri,
etc.) şi instruirea permanentă şi temeinică a celor care exercită
controlul financiar preventiv cu scopul însuşirii metodologiei de control şi
folosirii instrumentelor de lucru;
- organizarea analizei activităţii de control financiar preventiv a constituit
un instrument al managementului pe linia gospodăririi bunurilor
materiale şi băneşti, identificării şi mobilizării rezervelor, prevenirii
pagubelor şi tragerii la răspundere a celor vinovaţi pentru încălcarea
dispoziţiilor legale.42
Controlul financiar preventiv se poate organiza în următoarele forme:
41 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 103.42 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 103-104.
31
CONTROLUL FINANCIAR
- control financiar preventiv propriu;
- control financiar preventiv delegat, prin controlori delegaţi ai Ministerului
Finanţelor.43
SECŢIUNEA 1.2
CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV PROPRIU
Controlul financiar preventiv propriu reprezintă controlul cu acest
conţinut organizat de instituţiile publice în cadrul compartimentelor contabile.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul-şef.
În funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii, contabilul-şef poate
împuternici, cu aprobarea ordonatorului de credite şi alte persoane din
subordinea sa să exercite controlul financiar preventiv propriu, precizând
limitele împuternicirii.44
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar propriu trebuie
să aibă pregătirea economică şi experienţa necesară, să îndeplinească
condiţiile de cinste şi corectitudine. Legal nu pot fi împuternicite să exercite
acest control persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau
care au fost condamnate chiar dacă au fost graţiate pentru fapte privitoare la
abuz, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte infracţiuni prin
care s-au produs pagube unor persoane fizice sau juridice, dacă în cursul
urmăririi penale a judecăţii sau după condamnare a intervenit amnistia, cel
cărui i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi
43 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 200.44 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 200.
32
CONTROLUL FINANCIAR
împuternicit să exercite acest control în cursul termenului de încercare de doi
ani de la expirare acestui termen.45
Încadrarea contabilul-şef se face cu respectarea criteriilor şi condiţiilor
unitare aprobate prin ordin al Ministerului Finanţelor. Destituirea,
suspendarea sau schimbarea din funcţie a contabilului-şef se face numai cu
aprobarea ordonatorului de credite de la nivelul instituţiei publice cu obligaţie
să stabilească proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv,
documentele justificative şi circuitul acestora.
Legea (O.G. nr. 119/1999) stabileşte imperativ o serie de
incompatibilităţi cum ar fi:
- persoana care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie
să fie implicată prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii
supuse controlului financiar preventiv propriu;
- exercitarea funcţiei de ordonator de credite este incompatibilă cu
exercitarea funcţiei de contabil-şef / contabil.46
Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de
operaţiuni care respectă întru totul cerinţele de legitate, regularitate şi
încadrare în limitele angajamentelor bugetare aprobate, car poartă viza de
control financiar preventiv propriu.47
45 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 131.46 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 200-201.47 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 131.
33
CONTROLUL FINANCIAR
Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura
persoanelor în drept, competente în acest sens şi prin aplicarea de către
acestea a sigiliului personal.48
În cazurile în care dispoziţiile legale prevăd avizarea operaţiunilor de
către compartimentul de specialitate juridică , proiectul de operaţiune va fi
prezentat pentru control financiar preventiv propriu cu viza şefului
compartimentului juridic. Persoanele în drept să exercite controlul financiar
preventiv propriu pot cere avizul compartimentului de specialitate juridică ori
de câte ori consideră că necesităţile o impun.49
Documentele referitoare la operaţiile supuse controlului financiar
preventiv propriu care au fost vizate, nu se înregistrează în contabilitate.
Pentru aceste documente se ţine o evidenţă separată. Tot evidenţă separată
se întocmeşte şi pentru controlul financiar preventiv propriu din dispoziţia
conducătorului instituţiei.
Decizia de organizare şi exercitare a controlului financiar preventiv
propriu cuprinde:
- persoanele cu drept de exercitare a controlului;
- şefii compartimentelor de specialitate care exercită documentele ce se
prezintă în vederea executării controlului;
- termenele de acordare a vizei
- specimentele de semnături ale persoanelor ce exercită controlul.50
48 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 131.49 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 201.50 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 132.
34
CONTROLUL FINANCIAR
Decizia se prezintă fiecărei persoane cu sarcini de acordare a vizei de
control financiar preventiv propriu, şefilor compartimentelor de specialitate şi
celor care efectuează operaţiile supuse controlului financiar preventiv
propriu.51
Conducătorii compartimentelor de specialitate, răspund pentru
realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente
justificative le-au certificat. Obţinerea vizei de control financiar preventiv
propriu pe documente care cuprind date neclare nu exonerează de
răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.52
SECŢIUNEA 1.3
CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV DELEGAT
O a doua formă a controlului financiar preventiv este aceea care se
organizează şi se exercită de către Ministerul Finanţelor prin controlori
delegaţi.
Ministerul Finanţelor numeşte, pentru fiecare instituţie publică în care se
exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de stat ,
bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special,
unul sau mai mulţi controlori delegaţi în funcţie de volumul şi de complexitatea
activităţilor instituţiei publice respective.53
De asemenea, Ministerul Finanţelor numeşte unul sau mai mulţi
controlori delegaţi pentru operaţiunile derulate prin bugetul trezorăriei statului, 51 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 132.52 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 201.53 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 201.
35
CONTROLUL FINANCIAR
pentru operaţiuni privind datoria publică şi pentru alte operaţiuni specifice
Ministerului Finanţelor. Numirea controlorilor delegaţi se face prin ordin al
ministrului finanţelor.54
Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanţelor se stabilesc:
- tipurile de operaţiuni ale ordonatorilor principali de credite ale căror
proiecte se supun controlului financiar preventiv delegat;
- limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv
delegat pe tipuri de operaţiuni;
- documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de
operaţiuni;
- modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat
pentru fiecare tip de operaţiune; tipurile de operaţiuni ce se supun
controlului şi după caz, limitele valorice corespunzător acestora pot
diferi de la o instituţie publică la alta.
Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat
asupra proiectelor de operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar
preventiv propriu al instituţiei publice.55
Viza de control financiar preventiv delegat se acordă sau se refuză în
scris pe formular tipizat şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al
controlorului delegat competent. Controlorii delegaţi nu pot fi soţi, rude sau
afini până la gradul al IX-lea inclusiv cu ordonatorul pe lângă care sunt
numiţi.56
54 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 201.55 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 134.56 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 93.
36
CONTROLUL FINANCIAR
Controlorii delegaţi îşi desfăşoară activitatea la sediul instituţiilor publice
la care au fost numiţi. Instituţiile publice asigură controlorului/controlorilor
delegaţi spaţiul de lucru şi dotarea necesară, precum şi cooperarea
personalului propriu, îndeosebi a celui din compartimentul contabil pentru
îndeplinirea în bune condiţii a atribuţiilor de control.
În cazul absenţei temporare de la post a unui controlor delegat,
ministrul finanţelor numeşte un alt controlor delegat care să îndeplinească
atribuţiile celui dintâi pe durata absenţei acestuia.57
Operaţiunile care fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se
supun aprobării ordonatorului principal de credite numai însoţite de viza de
control financiar preventiv delegat.
Înainte de a emite un refuz de viză, controlorul delegat are obligaţia să îl
informeze în scris în legătură cu intenţia sa pe ordonatorul principal de
credite, precizând motivele refuzului. Dacă ordonatorul principal de credite
prezintă în scris argumente în favoarea efectuării operaţiunii pentru care se
intenţionează refuzul vizei, controlorul delegat va consulta, înainte de a
înregistra oficial refuzul de viză, opinia neutră asupra cazului, formulată de o
echipă de 3 controlori prin grija controlorului financiar-şef.58
Controlul financiar preventiv delegat se efectuează în termenul cel mai
scurt, permis pe durata efectivă a verificărilor necesare, astfel încât să nu
afecteze desfăşurarea în bune condiţii şi în termen a operaţiunii al cărei
proiect se supune controlului financiar preventiv delegat.
57 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 134.58 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 202.
37
CONTROLUL FINANCIAR
Perioada maximă pentru acordarea sau, după caz, pentru refuzul vizei
de control financiar preventiv delegat este de trei zile lucrătoare de la
prezentarea proiectului unei operaţiuni, însoţit de toate documentele
justificative. În cazuri excepţionale controlul delegat are dreptul sa
prelungească perioada aceasta cu maxim cinci zile lucrătoare, pe baza unui
referat de justificare pe care are obligaţia să îl transmită de îndată spre
informare controlorului financiar-şef şi ordonatorului principal de credite.
Pot fi încadrate în funcţia de control delegat nu numai persoanele care
au studii superioare economice sau juridice şi o vechime efectivă în domeniul
finanţelor publice de minim şapte ani. Candidaţii pentru funcţia de control
delegat trebuie să prezinte cazier judiciar, informaţii şi recomandări din care
să rezulte că au profil moral şi profesional corespunzător cerinţelor funcţiei.59
Funcţia de control este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.60
Persoana în drept să exercite viza de control financiar preventiv are
dreptul şi obligaţia de a refuza viza de control financiar preventiv în toate
cazurile în care, în urma verificărilor, apreciază că proiectul de operaţiune
care face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplineşte condiţiile de
legalitate, regularitate şi încadrare în limita angajamentelor bugetare pentru
acordarea vizei de control financiar preventiv au obligaţia de a ţine evidenţa
proiectelor de operaţiuni refuzate la viza de control financiar preventiv.
59 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 135.60 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 93.
38
CONTROLUL FINANCIAR
Autorizarea efectuării unor operaţiuni pentru care a fost refuzată viza de
control financiar preventiv, se poate realiza în anumite condiţii şi cu procedura
prevăzută de art. 25 din O.G. nr. 119/1999.
O operaţiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv
delegat se poate efectua numai dacă este autorizată prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea instituţiei publice din cadrul administraţiei publice
centrale în care se exercită funcţia de ordonator principal de credite, a cărei
operaţiune a fost refuzată, cu ascultarea, în şedinţă a Guvernului, a
prezentării de către controlorul financiar-şef a punctului de vedere al
controlorului delegat implicat. Guvernul se pronunţă în maxim 15 zile
lucrătoare de la data înregistrării proiectului hotărârii la secretariatul General
la Guvernului. Iniţiatorul proiectului hotărârii are obligaţia să îi informeze
despre acestea pe Ministrul finanţelor şi pe controlorul financiar-şef şi să
transmită acestora o copie de pe proiectul hotărârii şi de pe nota de
fundamentare a acestuia cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de discutarea lui
în şedinţa Guvernului.61
Pentru operaţiunile care nu se supun controlului financiar preventiv
delegat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 199/1999, ordonatorii principali
de credite de la instituţiile publice pot dispune, pe propria răspundere,
efectuarea operaţiunii pentru care s-a refuzat viza de control financiar
preventiv propriu, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte angajamentul
bugetar aprobat.62
61 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 203.62 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 203.
39
CONTROLUL FINANCIAR
SECŢIUNEA 1.3.1
ATRIBUTELE CONTROLULUI DELEGAT
- exercitarea controlului financiar preventiv delegat asupra proiectelor de
operaţiuni ale ordonatorului principal de credite în conformitate cu
ordinul de numire şi cu normele metodologice;
- supravegherea organizării, ţinerii, actualizării şi raportării evidenţei
angajamentelor;
- informarea directă a Ministrului finanţelor, prin rapoarte lunare, cu privire
la situaţia curentă a angajamentelor efectuate la vizele acordate şi
situaţiile de refuz de viză; câte o copie de pe raportul respectiv se
transmite întotdeauna controlorului financiar-şef şi ordonatorului
principal de credite pe lângă care este numit;
- formularea cu caracter consultativ, la solicitarea ordonatorului principal
de credite pe lângă care este numit sau la cererea Ministrului
finanţelor, precum şi din iniţiativă proprie, în privinţa conformităţii,
economicităţii, eficacităţii sau eficienţei unor operaţiuni sau proiecte ori
acte normative;
- elaborarea de propuneri şi proiecte privind perfecţionarea controlului
financiar preventiv;
- participarea la activităţile corpului controlorilor delegaţi;
- îndeplinirea altor atribuţii stabilite prin ordin al Ministrului finanţelor.
Controlul delegat nu se pronunţă asupra oportunităţii ce fac obiectul
controlului financiar preventiv delegat şi este obligat să-şi exercite atribuţiile
cu bună credinţă şi cu deplină responsabilitate. Pentru actele sale, întreprinse
40
CONTROLUL FINANCIAR
cu bună credinţă în exerciţiul atribuţiilor sale şi în limita acestora, controlul
delegat nu poate fi sancţionat sau trecut în altă funcţie.
Controlul delegat îşi exercită atribuţiile în mod independent. El
raportează în mod direct Ministrului finanţelor şi nu i se poate impune, pe ici o
cale, acordarea sau refuzul vizei de control financiar preventiv delegat.
În funcţie de performanţele atestate de calificativele înregistrate în baza
evaluărilor anuale şi de vechime în funcţie, controlorii delegaţi se încadrează
în gradele profesionale I, II, III.
Controlorul financiar-şef şi adjuncţii si sunt numiţi prin hotărâre a
Guvernului pentru un mandat de şase ani pe baza propunerii nominale făcute
de către Ministrul finanţelor în urma intervievării a şase candidaţi desemnaţi
din rândul controlorilor delegaţi de către corpul controlorilor delegaţi, în
şedinţă plenară, cu majoritatea simplă.
Aceeaşi persoană nu poate îndeplini mai mult de un mandat în funcţia
de control financiar preventiv şef; de asemenea, aceeaşi persoană în funcţia
de control financiar preventiv şef adjunct.63
SECŢIUNEA 2
CONTROLUL INTERN ŞI AUDITUL INTERN
Pe baza dispoziţiilor din interiorul societăţii avem controlul financiar
intern.64
63 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 136-138.64 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 336.
41
CONTROLUL FINANCIAR
Controlul intern la instituţiile publice şi cu privire la utilizarea fondurilor
publice şi administrarea patrimoniului public îşi are temelie în Ordonanţa
Guvernului privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, nr.119 din 3
august 1999.
În spiritul actului normativ evocat, controlul intern reprezintă ansamblu
de măsuri întreprinse la nivelul unei instituţii publice cu privire la structurile
organizatorice, metodele, procedurile şi sistemele de control şi de evaluare
instituite în scopul asigurării unei activităţi eficiente şi legale.65
Controlul financiar intern este o îmbinare a controlului financiar
concomitent şi posterior, ca şi a controlului financiar documentar şi faptic. El
nu se confundă cu controlul financiar preventiv, întrucât se exercită şi asupra
organizării şi exercitării acestuia.
Sub aspect organizatoric şi funcţional, controlul financiar intern este o
componentă organizatorică care funcţionează în cadrul anumitor unităţi.
Controlul financiar intern este organizat la ministere şi celelalte organe
centrale pentru controlul gestionar de fond al unităţilor economice şi bugetare
direct subordonate.
În toate aceste ministere, compartimentele de control financiar intern
funcţionează subordonat Ministerului Finanţelor, cu scopul coordonării de
către acest minister a controlului financiar intern din toate ramurile economiei
naţionale.66
65 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 195.66 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu - Drept Financiar Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 pag. 341-342.
42
CONTROLUL FINANCIAR
SECŢIUNEA 2.1
OBIECTIVELE GENERALE ALE CONTROLULUI INTERN
- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor
publice, stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de
regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei,
abuzului sau fraudei;
- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare,
prelucrare, actualizare şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi
de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri de informare
publică adecvată prin rapoarte periodice.
Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au
obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii,
regularităţii, economicităţii, eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în
administrarea patrimoniului public.67
Controlul financiar preventiv intern este menit să verifice respectarea
normelor legale cu privire la:
- existenţa, integritatea şi păstrarea bunurilor;
- efectuarea încasărilor şi plăţilor de orice natură;
- organizarea şi executarea controlului financiar preventiv;
- evidenţa contabilă şi realitatea datelor înscrise în bilanţuri şi conturi de
execuţie;
67 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 195.
43
CONTROLUL FINANCIAR
- utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti;
- încadrarea gestionărilor, constituirea de garanţii, obligaţiile şi
răspunderile gestionărilor;68
SECŢIUNEA 2.2
CERINŢELE GENERALE ŞI SPECIFICE ALE CONTROLULUI
INTERN
Pornind de la obiectivele generale ale controlului intern, O.G. nr.
119/1999 stabileşte la art.4 cerinţele generale şi specifice ale controlului
intern.
A. Cerinţe generale:
- asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea sistematică şi
menţinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate
structurilor, programelor, proiectelor sau operaţiunilor;
- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de
execuţie, a cunoaşterii şi înţelegerii de către acestea a importanţei şi
rolului controlului intern;
- stabilirea obiectivelor specifice de control intern, acestea să fie
adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunii instituţiei şi
obiectivelor de ansamblu ale acesteia;
- supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor
activităţilor şi îndeplinirea de către personalul de conducere a obligaţiei
68 Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu - Drept Financiar Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 pag. 341.
44
CONTROLUL FINANCIAR
de a acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte ori se constată
încălcări ale legalităţii şi regularităţii.
B. Cerinţe specifice:
- reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern, a tuturor
operaţiunilor instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum
şi înregistrarea şi păstrarea în mod adecvat a documentelor;
- înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi
evenimentelor semnificative;
- asigurarea aprobării şi efectuarea operaţiunilor exclusiv de către
persoanele special împuternicite în acest sens;
- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
- separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane ,
astfel încât atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare să fie, într-o
măsură adecvată, încredinţate unei persoane diferite.69
SECŢIUNEA 2.3
AUDITUL INTERN AL INSTITUŢIILOR PUBLICE.
ORGANIZEAREA AUDITULUI INTERN. OBIECTUL ŞI
ATRIBUŢIILE COMPARTIMENTULUI DE AUDIT INTERN.
Supravegherea controlului intern este supusă auditului intern, activitatea
organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directă
subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de
verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul
69 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 195-196.
45
CONTROLUL FINANCIAR
evaluării obiective a măsurii în care acestea asigură îndeplinirea obiectivelor
instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi
pentru a raporta conducerii făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse
de corector a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de
control intern.70
A) Auditul intern se organizează în mod independent în structura
fiecărei instituţii publice, sub forma unui compartiment specializat, constituit
din una sau mai multe persoane, astfel încât personalul de specialitatea
angajat în acesta (auditor) să nu fie implicat în vreun fel în îndeplinirea
activităţilor pe care le auditează.
B) Obiectul auditului intern îl reprezintă examinarea operaţiunilor pe tot
parcursul acestora din momentul iniţierii până la momentul finalizării executării
lor efective.
Auditul intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate de
instituţia publică sau care sunt în responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra
activităţii instituţiilor subordonate şi asupra utilizării de către terţi, indiferent de
natura juridică a acestora, a fondurilor publice gestionate de aceştia din
urmă.71
C) Compartimentul de audit intern trebuie să exercite, fără a se limita la
acestea, următoarele atribuţii:
- certificarea trimestrială şi anuală , însoţită de raport de audit, a
bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară ale instituţiei
publice, prin verificarea legalităţii, realităţii şi exactităţii evidenţelor
70 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 196-197.71 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 99.
46
CONTROLUL FINANCIAR
contabile şi ale actelor financiare şi de gestiune; certificarea se face
înaintea aprobării de către conducătorul instituţiei publice în cauză a
bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară;
- examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor,
identificarea erorilor, risipei, gestiunii defectuoase şi fraudelor şi, pe
aceste baze punerea de măsuri şi soluţii pentru recuperarea pagubelor
şi sancţionarea celor vinovaţi, după caz;
- supravegherea regularităţii sistemelor de fundamentare a deciziei,
planificare, programare, organizare, coordonare, urmărire şi control al
îndeplinirii deciziilor;
- evaluarea economicităţii, eficacităţii şi eficienţei cu care sistemele de
conducere şi de execuţie existente în cadrul instituţiei publice ori la
nivelul unui program / proiect finanţat din fonduri publice utilizează
resurse financiare, umane şi materiale pentru îndeplinirea obiectivelor şi
obţinerea rezultatelor stabilite;
- identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere şi de control, precum
şi a riscurilor asociate unor astfel de sisteme, unor programe/proiecte
sau unor operaţiuni, şi propunerea de măsuri pentru corectarea
acestora şi pentru diminuarea riscurilor, după caz.72
D) Desfăşurarea auditului intern.
Planul de audit, aprobat de conducătorul instituţiei, se stabileşte pe baza
riscului asociat diferitelor structuri, activităţi, programe, precum şi prin
consultarea cu instituţiile publice ierarhic superioare.
72 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 197-198.
47
CONTROLUL FINANCIAR
Auditorii îşi desfăşoară activitatea pe bază de ordin de serviciu scris,
aprobat de către conducătorul instituţiei publice şi care prevede în mod
explicit scopul, obiectivele şi durata controlului. Auditorii au acces la toate
datele şi informaţiile pe care le consideră relevante pentru scopul şi
obiectivele precizate în ordinul de serviciu.
Constatările auditului intern sunt cuprinse în raportul de audit intern,
care trebuie să reflecte ordinul de serviciu primit, modul de desfăşurare a
auditului, constatările făcute, concluziile şi recomandările auditorilor interni.
Odată cu raportul de audit intern trebuie prevăzute şi punctele de vedere ale
persoanelor implicate în activităţile auditate.
Raportul de audit intern se semnează pe fiecare pagină de auditori, se
înregistrează şi se păstrează în original timp de 10 ani. Reprezentanţii Curţii
de Conturi au dreptul să examineze rapoartele de audit intern.73
Ministerul Finanţelor îndrumă metodologic şi activitatea de audit intern
din toate instituţiile publice şi organizează activităţi de instruire şi de
perfecţionare a auditorilor interni. De asemenea aprobă codul de etică al
auditorului intern, precum şi norme şi instrucţiuni.74
SECŢIUNEA 3
CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE
Controlul financiar de gestiune este un control propriu, ulterior al
agentului economic, singurul în măsură să compare rezultatele efective cu
73 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 100-101.
74 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 199.
48
CONTROLUL FINANCIAR
prevederile actelor normative, să stabilească abaterile, să anuleze şi să
determine cauzele acestora, chiar să şi propună măsuri de înlăturare a
neajunsurilor şi sancţionarea persoanelor vinovate.
Înfiinţat în anul 1948 prin Decretul 352/1948 precum şi prin diverse
ordine ale miniştrilor de finanţe, controlul financiar de gestiune a fost repus în
drepturi după 1989 prin H.G. 720/1991. În perioada anterioară evenimentelor
din decembrie 1989, această formă de control era organizată pe trepte,
începând de la nivelul ministerelor şi organelor centrale, până la unităţile
economice şi instituţiile din teritoriu, care aveau subunităţi gestionare, al
căror control anual impune existenţa unor cenzori contabili.75
Reglementarea controlului financiar de gestiune este consacrată atât în
dispoziţiile legii privind controlul financiar cât şi în normele emise de
Ministerul Finanţelor. Ministerele, departamentele, celelalte organe se stat,
prefecturile, Primăria Municipiului Bucureşti, regiile autonome, etc. au
compartimente de control gestionar; aceste compartimente exercită controlul
asupra gestiuni instituţiilor subordonate cât şi asupra propriilor lor patrimonii.
Controlul financiar de gestiune are drept scop verificarea respectării
normelor referitoare la existenţa păstrarea şi utilizarea valorilor, la efectuarea
încasărilor şi plăţilor în numerar sau prin cont bancar, la întocmirea
documentelor de evidentă contabilă.76
Privind procedura planificării controlului financiar, trebuie menţionat
faptul că pentru gestiuni de valori materiale şi băneşti mari, acest control se
75 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 94.76 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu –Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi,1998, pag.165.
49
CONTROLUL FINANCIAR
planifică cel puţin odată pe an; pentru gestiuni de valori mai mici, controlul
financiar se planifică aproximativ la 2 ani.
Urmărirea îndeplinirii programului de control şi informarea procedurii
unităţilor controlate despre rezultatele controlului intră în competenţa
conducătorului compartimentului de control gestionar.
Controlul financiar de gestiune se finalizează prin întocmirea unor
procese verbale şi note de constatare care în esenţă sunt acte de control
bilaterale. Este de subliniat faptul, că procesele verbale de constatare sunt
utile mai ales în situaţia în care se constată anumite contravenţii, respectiv
diferite pagube care trebuie elucidate.
La conducerea unităţii unde a fost efectuat controlul se înregistrează
actele întocmite, iar în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării
acestor acte, conducerile unităţilor controlate sunt obligate să ia măsurile
necesare pentru înlăturarea deficienţelor şi de recuperarea pagubelor.
Conform reglementărilor în vigoare, persoanele împuternicite cu
efectuarea controlului financiar, în funcţie de situaţii, răspund disciplinar,
contravenţional ori penal.77
Controlului financiar de gestiune îi revin o serie de sarcini specifice
determinate însăşi de poziţia faţă de momentul desfăşurării activităţii pe care
o supune controlului:
- asigurarea integrităţii proprietăţii publice şi private şi a utilizării eficiente
a mijloacelor materiale şi băneşti;
77 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu – Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi,1998, pag.165.
50
CONTROLUL FINANCIAR
- asigurarea respectării prevederilor legale care reglementează
încadrarea şi retribuirea personalului muncitor, precum şi acordarea
drepturilor băneşti cuvenite acestuia;
- urmărirea modului în care este respectată disciplina financiară în
efectuarea tuturor încasărilor sau plăţilor în lei sau valută din fondurile
unităţilor patrimoniale în contul altor unităţi sau persoane fizice;
- asigurarea respectării prevederilor actelor normative privind întocmirea
şi circulaţia documentelor primare, organizarea şi conducerea
contabilităţii;
- verificarea modului de organizare, funcţionare şi exercitare a controlului
financiar preventiv, tehnic-operativ curent şi chiar a controlului
economic-financiar ulterior al filialelor de subordine.
Aceste sarcini ale controlului financiar de gestiune se realizează în
activitatea de control propriu-zisă prin două grupe de obiective: sub forma
verificărilor cu caracter economico-financiar; şi sub forma controlului gestionar
de fond, fapt pentru care în practică, controlul financiar de gestiune mai
poartă denumirea şi de „Control financiar intern” sau „Control gestionar de
fond”, sau „Revizie gestionară”.78
SECŢIUNEA 3.1
OBIECTIVELE CONTROLULU FINANCIAR DE GESTIUNE
Caracterizat printr-o arie largă de cuprindere, controlul financiar de
gestiune asigură verificarea sub toate aspectele a procesului gospodării
78 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 118-119.
51
CONTROLUL FINANCIAR
valorilor materiale şi băneşti, precum şi urmărirea modului în care se aplică
prevederile legale privind integritatea proprietăţii publice şi private.
Controlul financiar de gestiune are ca obiective principale următoarele:
I. Existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel
deţinute cu orice titlu.
- Respectarea legalităţii cu privire la evidenţa existenţei, păstrării şi
folosirii patrimoniului;
- Controlul respectării procedurilor legale referitoare la constituirea şi
competenţa comisiilor de inventariere şi efectuarea operaţiunilor de
inventariere;
- Controlul organizării corespunzătoare a pazei bunurilor cu angajaţii
proprii;
II. Utilizarea valorilor materiale de orice fel, declanşarea şi casarea de bunuri,
legalitatea şi realitatea operaţiunilor de ieşire – eliberări pentru consum ,
transferuri, prelucrări la terţi din evidenţa tehnic-operativă şi contabilă.
- Respectarea normelor legale în ce priveşte eliberarea mijloacelor
materiale;
- Respectarea destinaţiei pentru care au fost procurate mijloacele
materiale;
- Modul cum s-au făcut scăderile din gestiune a perisabilităţilor;
- Reflectarea în evidenţă a deşeurilor, rebuturilor, deprecierilor precum şi
măsurile luate pentru prevenirea lor;
- Eliberarea foilor de parcurs numai după predarea celor din ziua
precedentă;
52
CONTROLUL FINANCIAR
- Înscrierea în foile de parcurs a fiecărei curse cu distanţele şi semnăturile
beneficiarilor;
- Întocmirea listelor de alimente în raport de efective, meniuri, alocaţie
legală;
III. Efectuarea în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plăţilor, în lei şi în
valută, de orice natură, încadrarea personalului şi acordarea drepturilor
băneşti ce i se cuvin.
- legalitatea promovărilor în funcţii tehnice de execuţie sau de specialitate
- legalitatea şi realitatea plăţilor reprezentând ajutorul în cadrul
asigurărilor sociale;
- legalitatea cu realitatea plăţilor pentru program prelungit de lucru, ore
suplimentare;
- concordanţa sumelor trecute în statele de salarii cu deciziile de
încadrare;
- legalitatea drepturilor personalului pe perioadă delegării detaşării sau
trecerii temporare într-o altă muncă;
- legalitatea plăţilor pentru cei trimişi la specializare în străinătate;
- exactitatea calculelor şi a rapoartelor din documentele pe baza cărora
se ridică, eliberează sau plătesc salarii şi alte drepturi de personal;
IV. Întocmirea şi circulaţia documentelor primare, documentelor tehnic-
operative şi contabile.
- primirea eliberarea şi utilizarea mijloacelor materiale numai pe bază de
documente legal întocmite;
53
CONTROLUL FINANCIAR
- conducerea corectă a evidenţei tehnic-operative la locurile de
depozitare şi pe naturi de mijloace materiale;
- conducerea clară şi exactă a evidenţei contabile care să asigure atât
reflectarea în expresie bănească a patrimoniului prin înregistrarea
exactă şi la timp a tuturor operaţiunilor economice şi financiare cât şi
exercitarea controlului permanent al existenţei şi mişcării valorilor
patrimoniale;
- modul de organizare a controlului financiar preventiv;
- activitatea controlului financiar intern;
- alte obiective.79
SECŢIUNEA 3.2
ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR
DE GESTIUNE
Controlul financiar de gestiune se organizează conform Legii nr.
30/1991 la regii autonome pentru controlul gestiunilor proprii, precum şi al
uzinilor, fabricilor etc. şi la societăţile comerciale.
Controlul financiar de gestiune funcţionează în compartiment distins în
subordinea directă a directorului general în cazul regiilor autonome şi
societăţilor comerciale. Se efectuează de salariaţi cu studii şi complexitatea
gestiunilor, încadraţi în compartimentul de control cu sarcini exclusive de
efectuare a controlului la termenele legale.80
79 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 119-126.
54
CONTROLUL FINANCIAR
Activitatea de control se desfăşoară pe baza programelor de lucru
semestriale, întocmite de şeful compartimentului de control financiar de
gestiune, aprobate de conducătorul în subordinea căruia se află
compartimentul de control financiar de gestiune. În program se vor nominaliza
gestiunile şi activităţile care urmează a fi controlate, perioada supusă
controlului şi cea stabilită pentru efectuarea controlului ca şi organele care
efectuează controlul.
Urmărirea realizării programului semestrial se face de şeful
compartimentului de control financiar de gestiune care va organiza în acest
sens o evidenţă simplă a actelor de control încheiate.
Conducătorii unităţilor au obligaţia ca în termene legale şi în măsura
competenţelor atribuite, să ia măsuri pentru aplicarea integrală şi la timp, a
măsurilor propuse, sancţionarea persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor
şi înaintarea de către procuror a actelor cuprinzând faptele prevăzute de
legea penală.81
În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de
gestiune, normele legale în vigoare prevăd o serie de obligaţii şi răspunderi:
- la cererea organelor de control financiar de gestiune conducerile şi
salariaţii unităţilor supuse controlului au obligaţia să pună la dispoziţie
registrele, corespondenţa, actele, piesele justificative şi alte documente
necesare controlului;
80 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 126.81 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 95-96.
55
CONTROLUL FINANCIAR
- salariaţii împuterniciţi cu exercitarea controlului financiar de gestiune
răspund disciplinar, contravenţional sau penal în situaţiile în care: nu
efectuează controlul conform programului de activitate aprobat; înscriu
în actele de control date sau fapte ireale sau inexacte sau cu bună
ştiinţă nu consemnează toate deficienţele constatate; nu iau sau nu
propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor;
- în legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de
gestiune constituie contravenţie şi se sancţionează cu o amendă
următoarele fapte: neemiterea în termen a actelor administrative privind
modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune;
refuzul de a semna sau fără obiecţiuni actele de control întocmite de
organele de control financiar de gestiune; nesesizarea organelor
competente de către şeful compartimentului financiar de gestiune a
documentelor şi datelor necesare controlului; nedispunerea măsurilor
necesare pentru efectuarea cu prioritate, la solicitarea instanţelor de
judecată, organelor de procuratură şi poliţie a controlului financiar de
gestiune, necesar stabilirii prejudiciilor produse prin infracţiuni;
împrejurărilor care au condus la săvârşirea unor fapte de natură
penală.82
82 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 126-127.
56
CONTROLUL FINANCIAR
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR AL STATULUI.
CONTROLUL EXERCITAT DE MINISTERUL FINAŢELOR.
SECŢIUNEA 1
NOŢIUNEA ŞI CONSTITUIREA MINISTERELOR PUBLICE.
Ministerele, în sensul modern al termenului, la noi, au fost create prin
Regulamentele Organice (1828-1856), dar prima lege cadru de organizare şi
funcţionare a administraţiei ministeriale se adoptă după aproape un secol –
Legea din 2 august 1929 care se refera la aspecte legate de organizarea şi
funcţionarea internă a Guvernului.
Ministerul Finanţelor, prin actul normativ de organizare şi funcţionare,
este calificat ca fiind „organ al administraţiei publice centrale de specialitate
cu rol de sentinţă care aplică strategia şi programul Guvernului în domeniul
finanţelor publice”. În acelaşi act normativ se prevede că această autoritate a
statului „exercită administrarea generală a finanţelor publice asigurând
57
CONTROLUL FINANCIAR
utilizarea pârghiilor financiare şi valutare în concordanţă cu cerinţele
economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei agenţilor economici”.83
Analiza acestor prime prevederi normative pune în evidenţă
caracteristicile acestei autorităţi publice centrale de specialitate şi anume:
- este autoritate a puterii executive, cu rol coordonator în asigurarea
bunei funcţionări a administraţiei generale financiare publice;
- este o autoritate administrativă de ramură,84cu competenţă specială într-
un domeniu bine determinat şi limitat, respectiv domeniul financiar
public;
- este autoritate administrativă centrală întrucât îşi desfăşoară şi conduce
activitatea financiară publică la nivel naţional.
În concluzie, Ministerul Finanţelor, este o autoritate administrativ-
centrală de specialitate, care aparţine puterii executive şi care exercită
conducerea, coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii în domeniul
finanţelor publice.85
Constituirea sau înfiinţarea autorităţilor centrale ale administraţiei
publice se face în mod direct. Astfel în cazul ministerelor, ele se înfiinţează se
organizează şi funcţionează potrivit legii - art. 116 alin. 1 din Constituţie.
Autorităţile administrative de specialitate aflate în subordinea Guvernului şi
ministerelor se înfiinţează prin acte administrative; H.G. – dacă legea
83 H.G. nr. 447 din 18 august 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 197/1997, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, modificată prin H.G. nr. 864/09.12.1998, publicată în M.O. nr. 474/199884 Autorităţile administrative de ramură sunt considerate autorităţile care îşi exercită competenţele numai în anumite domenii de activitate bine determinate şi limitate, cum este instituţia noastră Finaţele publice sau cum poate fi exemplificat domeniul învăţământului.85 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 61.
58
CONTROLUL FINANCIAR
recunoaşte acest drept, cu avizul Curţii de Conturi, iar autorităţile autonome
pot fi înfiinţate numai prin legea organică – art. 116 alin. 2 şi 3 din Constituţie.
În consecinţă putem afirma că înfiinţarea şi organizarea Ministerului
Finanţelor, autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, trebuie
să se facă prin lege.
Ministerul Finanţelor exercită o activitate permanentă, nu este constituit
pentru o perioadă limitată de timp sau mandat , aşa cum este cazul
Guvernului, el trebuie să asigure continuitatea realizării sarcinilor în materia
finanţelor publice.
Existenţa Ministerului Finanţelor nu este condiţionată de mandatul limitat
în timp al conducătorilor lui, ale căror funcţii se exercită de regulă pe durata
mandatului Guvernului.86
SECŢIUNEA 1.1
ATRIBUŢIILE MINISTERULUI FINANŢELOR
Atribuţiile Ministerului Finanţelor stabilite prin Legea 30/1991 privind
organizarea controlului financiar de stat:
- administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de buget pentru cheltuieli
de funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi locale ale
administraţiei de stat, a unităţilor finanţate de la buget;
- utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea şi de investiţii de
interes general, subvenţionarea unor activităţi şi servicii comerciale cu
capital de stat;
86 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 62-63.
59
CONTROLUL FINANCIAR
- exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţelor prevăzute de lege şi
actele de constituire a societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi
economici urmând stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la terme
a tuturor abaterilor financiar şi fiscale faţă de stat;
- folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea
reglementărilor financiar contabile în activitatea regiilor autonome şi a
societăţilor comerciale cu capital de stat.
Constatările rezultate în urma controalelor de specialitate ale
Ministerului Finanţelor le survin următoarele măsuri care se impun luate
corelativ asupra acestor constatări:
- măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în
activitatea financiar-contabilă a administraţiei centrale şi locale a regiilor
autonome şi societăţilor comerciale;
- corectarea şi completarea bilanţurilor contabile şi vărsarea la buget a
impozitelor şi altor venituri legal datorate statului;
- aplicarea măsurilor necesare pentru respectarea prevederilor legale în
domeniul preţurilor şi tarifelor;
- suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-
contabile şi fiscale.87
- Atribuţiile politico-administrative cuprind pe cele referitoare la
organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor şi hotărârilor
guvernamentale, fundamentarea şi aplicarea politicii guvernului,
iniţierea, avizarea şi fundamentarea proiectelor de legi, prin prisma
specialităţii proprii, ce urmează a fi prezentate de executiv 87 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 102-103.
60
CONTROLUL FINANCIAR
parlamentului, precum şi a proiectelor ale hotărârii guvernamentale,
conducerea activităţii unităţilor bugetare din subordine, urmărirea
aplicării prevederilor legale şi luarea măsurilor pentru prevenirea şi
înlăturarea oricărei încălcări;
- Atribuţiile de natură economico-financiară, vizează organizarea şi
exercitarea activităţii statului în calitatea sa de acţionar la societăţile
comerciale cu capital de stat în ramurile economice aflate în
competenţa lor, sprijinirea procesului privatizării, fundamentarea politicii
de subvenţionare a Guvernului, asigurarea aplicării unitare a sistemului
de salarizare pentru aparatul propriu şi al unităţilor subordonate;
- Atribuţii de reprezentare cuprind pe cele de iniţiere, negociere şi
încheiere a contractelor, a acordurilor şi înţelegilor interne şi
internaţionale, orientarea activităţii de cooperare internaţională,
reprezentarea intereselor statului în diferite organe şi organisme
internaţionale;
- Atribuţii de prospectare şi cercetare, includ printre altele pe cele
referitoare la analiza evoluţiei fenomenelor financiare, luarea de măsuri
pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice, editarea de publicaţi de
specialitate şi informare.88
O atribuţie principală a Ministerului Finanţelor constă în aceea că
exercită, prin organele sale, controlul şi supravegherea financiară a organelor
şi instituţiilor de stat, controlează activitatea financiară a regiilor autonome şi
societăţilor comerciale. În virtutea acestei atribuţii, Ministerul Finanţelor are
88 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 66-68.
61
CONTROLUL FINANCIAR
dreptul să dea dispoziţii obligatorii prin luarea măsurilor de respectare a legii
şi să i-a măsuri pentru aplicarea sancţiunilor legale.89
SECŢIUNEA 2
ORGANELE DE CONTROL ALE MINISTERULUI FINAŢELOR.
SECŢIUNEA 2.1
ORGANIZAREA CONTROLULUI FINACIAR EXERCITAT DE
DIRECŢIA GENERALĂ A CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT
Direcţia generală a Finanţelor publice şi controlului financiar de stat este
o unitate teritorială a Ministerului Finanţelor, prin care se realizează în mod
unitar, strategia şi programul Guvernului în domeniul Finanţelor publice şi se
aplică politica fiscală a statului. Aceste unităţi îşi desfăşoară activitatea la
nivelul fiecărui judeţ, în baza legilor ordonanţelor guvernului, ordinelor şi
instrucţiunilor elaborate de Ministerul Finanţelor.90
În conformitatea cu această prevedere normativă, constatăm, că
Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice judeţene şi controlului financiar de
stat, sunt servicii externe ale Ministerului Finanţelor, organizate în teritoriu şi
89 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 104.90 Art. 1 teza 1, atr. 2 teza 1 din Regulametul de organizare şi funcţionare a Direcţiilor generale ale Finaţelor Publice şi controlul Financiar de Stat, aprobat prin Ordinul Ministerului Fianaţelor nr. 450 din 03.05.1999.
62
CONTROLUL FINANCIAR
care desfăşoară o activitate de specialitate, limitată la un singur domeniu de
activitate.91
Tot în aria competenţei materiale a Direcţiei generale a controlului
financiar de stat se află şi verificarea financiar-contabilă a mijloacelor
materiale şi băneşti a regiilor autonome, a întreprinderilor şi societăţilor
economice cu capital de stat, a legalităţii actelor de constituire a societăţilor
comerciale şi a altor agenţi economici.
Organele controlului financiar de stat sunt investite cu o serie de
împuterniciri speciale ce oferă controlului eficienţă şi autorităţile astfel sunt
îndrituite a lua măsurile necesare înlăturării şi prevenirii unor nereguli în
încălcări consumate în timpul acţiunii de control în activitatea financiar
contabilă a organelor, instituţiilor şi unităţilor supuse controlului; restabilirea
conformităţii legale în întocmirea bilanţurilor contabile; decizia recuperării
sumelor de bani datorate statului; luarea unor măsuri privind respectarea
preţurilor şi tarifelor stabilite legal.92
Conducerile şi salariaţii organelor de stat supuse controlului financiar au
obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control documentele necesare
cerute de organele de control; de asemenea ele trebuie să asigure condiţii
optime pentru desfăşurarea controlului financiar.
Neîndeplinirea obligaţiilor menţionate reprezintă contravenţii şi se
sancţionează cu amendă bănească. Totalitatea actelor şi operaţiunilor ce
91 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 70.92 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu–Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi,1998, pag.168.
63
CONTROLUL FINANCIAR
privesc programarea şi realizarea controlului financiar formează procedura
controlului financiar de stat.93
Una di problemele juridice ridicate şi dezbătute în literatura de
specialitate referitoare la serviciile publice descentralizate ale ministerelor, şi
deci inclusiv legată de serviciile externe teritoriale ale Ministerului Finanţelor
priveşte natura juridică a acestora.
Astfel potrivit art. 119 din Constituţie, administrarea publică din unităţile
administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel
al descentralizării serviciilor publice. De asemenea art. 122 din legea
fundamentală stabileşte că prefectul conduce serviciile publice
descentralizate ale ministerelor şi a celorlalte organe centrale din unităţile
administrativ teritoriale.94
În exercitarea acestui control se întocmesc o serie de acte ce au rol
constatator, similare cu cele prevăzute în normele ce reglementează controlul
financiar de gestiune; este vorba de fişe de control şi procese verbale de
constatare a pagubelor; de asemenea şi întocmesc acte cu caracter de
decizie.
Controlul financiar de stat se finalizează prin întocmirea unui proces
verbal care este semnat de conducătorul organului de control. Legea nr.
30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii
Financiare prevede că: măsurile dispuse ca urmare a controlului se comunică
în 30 zile de la terminarea verificării la sediul acestora.95
93 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu–Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi,1998, pag.168.94 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 71.
95 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu–Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi,1998, pag.169.
64
CONTROLUL FINANCIAR
Descentralizarea serviciilor publice presupune, acordarea personalităţii
juridice acestora, scoaterea lor de sub control ierarhic şi plasarea sub regulile
tutelei administrative centrale, nu ne aflăm în prezenţa descentralizării acestor
servicii, ci a descentralizării96 acestora. Desconcentrarea serviciilor publice
este o formă a centralizării şi se află în opoziţie ce descentralizarea tehnică.97
În realitate, aşa – numitele servicii publice descentralizate ale
ministerelor şi organelor centrale ale administraţiei publice de specialitate sunt
un fel de servicii exterioare ale acestora, adică servicii publice dependente de
ministere şi care îndeplinesc atribuţiile din competenţa acestora la nivelul
unităţii administrativ teritoriale în care ele îşi au sediul.98
Procedura controlului financiar al statului reglementată de Legea
nr.30/1991 prevede că un agent economic poate face obiectul unui singur
control al contabilităţii, pentru sinceritatea bilanţurilor şi determinarea sumelor
datorate cu orice titlu statului; este supusă controlului întreaga perioadă
scursă de la precedenta verificare de aceiaşi natură şi cu aceleaşi obiective,
care potrivit legii nu s-a prescris.99
SECŢIUNEA 2.1.1
ATRBUŢIILE DIRECŢIEI GENERALE A CONTROLULUI DE STAT
Potrivit Ordonanţei Guvernului nr.70 privind controlul fiscal, în Monitorul
Oficial al României, Partea 1, nr. 227 din 30 august 1997, Direcţia Generală a 96 A. De Laubradere, J.C. Veneza op. Cit. De R.M. Petrescu în lucrarea Drept Administrativ vol. 1 pag. 41.97 Dr. Ioan Vida - Puterea Executivă şi Administartivă Publică, Bucureşti 1994, pag. 164.98 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 71-72.99 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 209.
65
CONTROLUL FINANCIAR
controlului financiar de stat şi unităţile subordonate acesteia au următoarele
atribuţii:
- controlează administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget
pentru cheltuielile de funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi
locale ale administraţiei de stat, unităţilor finanţate de la buget;
- controlează şi utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de
investiţii de interes general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi
pentru alte destinaţii prevăzute de lege;
- verifică folosirea mijloacelor şi a fondurilor în dotare şi respectarea
reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a
societăţilor comerciale cu capital de stat;
- verifică exactitatea înregistrărilor în evidenţele prevăzute de lege, şi de
actele de constituire a societăţilor comerciale, şi celorlalţi agenţi
economici, urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la
termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.100
Direcţia Generală a Controlului Financiar de Stat este structurată pe servicii:
- serviciul de sinteză, metodologie, controlul aparatului din teritoriu, relaţii
cu Grada Financiară;
- serviciul de control şi sinteză a acţiunilor de control ale societăţii
comerciale;
- serviciul de control a finanţelor publice;
- serviciul de control şi sinteză a acţiunilor de control la regii autonome şi
tematice.101
100 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu–Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi,1998, pag.238.101 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 105.
66
CONTROLUL FINANCIAR
SECŢIUNEA 2.2
CONTROLUL EXERCITAT DE GARDA FINACIARĂ
SECŢIUNEA 2.2.1
ORGANIZAREA ŞI FUNCIONAREA GĂRZII FINANCIARE
Funcţionând ca serviciu de poliţie specială a finanţelor în perioada
anilor 1921-1923, Gara Financiară a fost reînfiinţată, acest fapt fiind cerut de
necesităţile economico-financiare existente la noi:
„Garda Financiară – se arată în lege – este un corp de control financiar,
militarizat neîncazarmat care funcţionează în cadrul Ministerului Finanţelor.”102
Definind astfel Garda Financiară, legea stabileşte natura juridică a
acesteia şi anume de instituţie a statului specializată în controlul financiar,
integrată în structura unei autorităţi publice administrative de specialitate.
Garda este pusă sub comanda unui comisar general, şi dispune de un
aparat central, abilitat să acţioneze pe întreg teritoriul României, şi de un
aparat teritorial constituit în secţii judeţene şi a municipiului Bucureşti.
102 Ibidem, art. 14
67
CONTROLUL FINANCIAR
Secţiile Gărzii Financiare au competenţă de control pe teritoriul judeţului
şi al municipiului Bucureşti, în care sunt organizate.
Aparatul central şi cel al secţiilor Gărzii Financiare este organizat în
divizii de specialitate, conduse de un comisar şef de divizie, şi în alte
compartimente, potrivit organigramei aprobată de Ministerul Finanţelor.103
Garda Financiară efectuează controale operative şi inopinate pentru
constatarea încălcării legilor în domeniul fiscal, a reglementărilor vamale, a
normelor de comerţ şi de circulaţie a bunurilor şi serviciilor, urmărind
identificarea şi sancţionarea, în condiţiile legii a evaziunii fiscale, a activităţilor
de contrabandă şi a altor fapte nepermise de lege, săvârşite în domeniile
pentru care Garda Financiară este împuternicită legal să efectueze control.
În exercitarea atribuţiilor sale, Garda Financiară desfăşoară zilnic sau la
anumite perioade controale de specialitate, fără a fi necesar un ordin special,
în cazul atribuţiilor generale, precum şi acţiuni în baza unor ordine sau
delegaţii speciale, în cazul unor acţiuni deosebite.104
De asemenea, mai efectuează, în conformitate cu prevederile legale,
percheziţii în toate localurile publice sau particulare, dacă există indicii că în
toate aceste locuri funcţionează instalaţii cu care se realizează produse
destinate comercializării fără îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Organele de control a Gărzii Financiare au dreptul să dispună măsuri de
aplicare a sancţiunilor prevăzute de lege, inclusiv de confiscare a mărfurilor,
obiectelor şi produselor care au fost sustrase de la plata impozitelor şi
taxelor.
103 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 92.104Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 210.
68
CONTROLUL FINANCIAR
În vederea realizării obiectivelor şi a sub-obiectivelor sale, Garda
Financiară verifică registrele şi alte documente din care rezultă îndeplinirea
obligaţiilor fiscale faţă de stat şi are dreptul să ridice şi să reţină documentele
care pot servi la dovedirea fraudelor sau contravenţiilor constatate.105
SECŢIUNEA 2.2.2
ORGANIZAREA ŞI RAPOARTELE GĂRZII FIANCIARE
Declanşarea acţiunilor de control se face ca urare a planurilor şi a
programelor tematice, a sesizărilor, a informaţiilor a solicitărilor motivate din
partea organelor abilitate, a ordinului Ministrului Finanţelor sau al conducerii
Gărzii Financiare.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute în legea de organizare şi funcţionare
a Gărzii Financiare, personalul Gărzii execută două categorii de activităţi şi
anume serviciul curent şi serviciul excepţional;
Serviciul curent se desfăşoară operativ şi inopinat, zilnic sau la
anumite perioade exclusiv pe baza legitimaţiei de serviciu fără a fi nevoie de
aprobare specială, potrivit dispoziţiilor primite de comisarii Gărzii Financiare
de la şefii ierarhici.
Controlul efectuat în serviciul operativ, este deci un control legiferat,
care nu are nevoie de aprobări speciale şi reprezintă o caracteristică
exclusivă a Gărzii Financiare. Obligaţia ce revine pe această linie comisarilor
este aceea de a-şi face cunoscută, în prealabil, calitatea, şi să prezinte
legitimaţia de serviciu cu insigna de împuternicire.
105 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş – Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 182-183.
69
CONTROLUL FINANCIAR
Serviciul extraordinar, al Gărzii Financiare cuprinde acţiuni care se
execută de comisarii Gărzii numai în baza ordinelor sau a delegaţiilor
speciale. La orice acţiune de control participă minimum doi comisari, legea
stabilind imperativ obligaţia de a se asigura caracterul operativ şi inopinat al
controlului.
Serviciul de control al Gărzii Financiare se desfăşoară pe timpul zilei, pe
timpul nopţii, în zilele de sărbători.
În ceea se priveşte serviciul de control în porturi, aeroporturi, punctele
de control vamal pentru trecerea frontierei şi asupra mijloacelor de transport
se poate executa la orice oră din zi sau noapte.106
Asupra activităţii de control efectuată ca şi asupra rezultatelor obţinute
Garda Financiară întocmeşte şi prezintă comandamentului acesteia şi
Ministerului Finanţelor rapoarte de activitate astfel:
- lunar, secţiile teritoriale ale Gărzii Financiare întocmesc şi transmit
centralei informarea cu privire la rezultatele activităţii, pa baza căreia şi
se prezintă comisarului general un raport privind întreaga activitate pe
luna precedentă;
- trimestrial, în termen de 5 zile de la încheierea acestuia, secţiile
teritoriale transmit la Garda Financiară Centrală situaţia realizării
obiectivelor şi a utilizării fondului de timp din programul de control pe
trimestrul expirat pa baza acestor situaţii până la data de 20 a lunii
următoare fiecărui trimestru, Garda Financiară Centrală întocmeşte şi
prezintă comisarului general informarea privind activitatea desfăşurată
în trimestrul expirat;106 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 94-95.
70
CONTROLUL FINANCIAR
- până la 31 ianuarie a fiecărui an Garda Financiară Centrală întocmeşte
raportul asupra activităţii desfăşurate de aparatul de control din
centrală şi teritoriu în anul precedent, care este supus spre dezbatere,
Comandamentului Gărzii Financiare, după care este prezentat în vedere
aprobării, ministrului finanţelor.107
Acţiunile de control ale gărzii financiare se finalizează prin întocmirea
unui înscris de constatare; în acest sens Regulamentul privind organizarea şi
funcţionarea Gărzii Financiare, precizează că rezultatul controlului,
evenimentele survenite şi măsurile luate se semnează într-un proces-verbal
de control, iar evenimentele deosebite se raportează imediat şefului ierarhic.
La ieşirea din serviciu documentele de control se depun şi se înregistrează la
sediul secţiei împreună cu mijloacele de intervenţie şi de autoapărare aflate în
dotare.108
SECŢIUNEA 2.3
CURTEA DE CONTURI
SECŢIUNEA 2.3.1
SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA ISTORICULUI CURŢII DE CONTURI
Primele Curţi de Conturi au fost organizate la începutul secolului al XIX-
lea în Franţa şi în alte ţări din Europa Occidentală, ca instituţii de control
asupra modului de formare, gestionare şi utilizare a resurselor financiare ale
107 Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş Controlul economic financiar Timişoara 2000, pag. 193.108 Art. 20, alin. 2 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.
71
CONTROLUL FINANCIAR
statului şi, totodată, ca autorităţi de jurisdicţie chemate să judece abaterile din
acest domeniu de activitate.
În România, primul proiect de lege pentru înfiinţarea Curţii de Conturi a
fost supus dezbaterii în Adunarea Generală a României în şedinţa din 8
ianuarie 1864 unde a fost adoptat cu majoritatea de 66 voturi pro şi 4 voturi
contra.
Domnul Alexandru Ioan Cuza a promulgat la 24 ianuarie 1864 Legea
pentru înfiinţarea Curţii de Conturi, prin care s-a instituit în Bucureşti o Înaltă
Curte de Conturi ca organism independent de jurisdicţie, cu sarcina de a
pregăti lucrările controlului legislativ asupra Finanţelor publice.
Înfiinţată în locul Ministerului de Control ce exista în Principatele
Române, Înalta Cure de Conturi era compusă din preşedinte, 8 membri
judecători, un procuror, un substituit, 8 referendari, un grefier şi personalul
cancelariei.109
Organizatoric, în cadrul Curţii de Conturi, erau două secţiuni: una din
secţiuni se ocupă cu cercetarea socotelilor din venituri şi credite; iar cealaltă
secţiune avea în sarcină examinarea şi controlul cheltuielilor, precum şi
cercetarea registrelor datoriei publice şi pensiunilor.110
Reînfiinţată în condiţiile actuale ale restructurării şi modernizării
finanţelor publice de la noi, Curtea de Conturi reprezintă „Organul suprem de
control financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar”111 ca funcţionând pe
lângă Parlamentul României.
109 Pentru detalii a se vedea Mircea Boulescu, Curtea de Conturi – Tradiţie şi actualitate, Ed. Expert-Consult, Bucureşti 1993, pag. 16-28.110 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 120-121.111 Legea nr.94 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, art. 1 alin. 1
72
CONTROLUL FINANCIAR
Sunt supuse controlului financiar al Curţii de Conturi organele de stat şi
instituţiile publice; Banca Naţională, regiile autonome, întreprinderile de stat
etc. Este menţionat faptul că, în mod anual, Curtea de Conturi elaborează un
raport public despre controlul efectuat pe care în reprezintă Parlamentului.
Curtea de Conturi cuprinde: Secţia de control preventiv, secţia de
control ulterior, secţia jurisdicţională, colegiu jurisdicţional al Curţii,
Secretariatul general şi camerele de conturi judeţene şi a municipiului
Bucureşti; acestea din urmă sunt formate din câte un compartiment de control
financiar şi un colegiu jurisdicţional.112
Legea nr. 94 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi,
precizează în legătură cu controlul, că acesta se efectuează „asupra modului
de formare, de administrare şi de întrebuinţarea resurselor financiare ale
statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a
patrimoniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale.113
SECŢIUNEA 2.3.2
NORMELE JURIDICE CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA
PREZENTĂ A CURŢII DE CONTURI
Normele juridice care reglementează activitatea Curţii de Conturi se află
atât în Constituţia României cât şi în legea organică privind organizarea şi
funcţionarea Curţii de Conturi.
112 Ibidem, art. 8 alin. 1.113 Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu–Drept Financiar, Ed. Fundaţiei Chemarea Iaşi,1998, pag.171-172.
73
CONTROLUL FINANCIAR
Constituţia României în art. 139 intitulat „Curtea de Conturi” din titlul IV
„Economia şi Finanţele Publice” stabileşte principale atribuţii ale acestei
instituţii:
- controlul asupra modului de formare şi de întrebuinţare a resurselor
financiare ale statului şi ale sectorului public – art. 139, teza 1;
- atribuţii jurisdicţionale în condiţiile legii – art. 139 alin. 1, teza 2;
- controlează modul de gestionare a resurselor publice – art.139 alin.3.
Pentru realizarea acestor atribuţii principale, un statut aparte îl au
membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, întrucât, aşa cum rezultă din
prevederile art. 139 alin. 4, ei se bucură de independenţă şi inamovibilitate şi
sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.
Rezultă că potrivit art. 124 alin. 2 din Constituţie, membri Curţii de
Conturi, numiţi de Parlament, nu pot să ocupe nici o altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Desigur, cadrul constituţional al Curţii de Conturi nu defineşte decât
elementele esenţiale ale statului său juridic, organizarea şi funcţionarea sa
stabilindu-se prin lege organică, conform art.72 alin.3 din Constituţie.114
SECŢIUNEA 2.3.3
ORGANIZAREA CURŢII DE CONTURI
Potrivit legii sale de organizare şi funcţionare nr 94/1992. cu modificările
şi completările ulterioare – Curtea de Conturi se compune din:
- două secţii de control ulterior;
114 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 131.
74
CONTROLUL FINANCIAR
- secţia jurisdicţională;
- colegiul jurisdicţional al Curţii;
- camerele judeţene de Conturi;
- secretariatul general;115
Pe lângă Curtea de Conturi funcţionează procurorii financiari. Curtea de
Conturi este alcătuită dintr-un nr. De 24 de consilieri de conturi, care
alcătuiesc plenul Curţii.116
Secţiile de control ulterior – sunt formate din 13 consilieri de conturi şi
din controlori financiari, conduse de un consilier de conturi, cu funcţia de
preşedinte al secţiei şi sunt structurate în divizii sectoriale, conduse de către
un consilier de conturi. În cadrul diviziilor sunt organizate direcţii de
specialitate.
Secţia jurisdicţională este instanţa de fond şi de recurs, se compune din
nouă consilieri de conturi, şi este condusă de un preşedinte, care este
consilier de conturi.
Camerele de conturi judeţene – exercită funcţiile Curţii de Conturi în
unităţile administrativ teritoriale şi se compun din:
- compartimentul de control financiar, format din controlori financiari şi
condus de un şef de compartiment;
- colegiu jurisdicţional al camerei, format din judecători financiari, condus
de un preşedinte.
115 Conform art. 6 din Legea 94/1992, modificată prin Legea 204/1999. În reglementarea iniţial în structura Curţii de Conturi era cuprinsă şi secţia de control preventiv, secţie care, după modificarea legii, a fost desfiinţată întrucât din activitatea Curţii a fost scoasă activitatea de control financiar preventiv.116 Emil Bălan – Drept Financiar, Ed. ALL Beck 1999, pag. 222.
75
CONTROLUL FINANCIAR
Procurorul general financiar şi procurorii financiari, îşi exercită atribuţiile
pe lângă secţiile Curţii de Conturi, Colegiul jurisdicţional al Curţii şi Camerele
de conturi judeţene.117
Conducerea Curţii – se exercită de către plen, de comitetul de
conducere, de preşedintele şi vicepreşedintele Curţii, care sunt consilieri de
conturi.
A. Plenul Curţii de Conturi – este autoritatea colegială supremă de
conducere, compusă din consilieri de conturi, care sunt în număr de 25.
B. Comitetul de conducere al Curţii de Conturi potrivit art. 10 alin.2 din
Legea 94/1992 – republicată se compune din preşedintele Curţii,
vicepreşedinţii acesteia, preşedinţii de secţie şi 5 consilieri de conturi, aleşi
de plenul Curţii.
B1. Atribuţiile comitetului de conducere al Curţii reglementate în art. 123 din
Legea 94/1992 constau în:
- avizarea înfiinţării de către guvern sau ministere a unor organe de
specialitate în subordinea lor;
- iniţiază proceduri de cercetare a cazurilor de incapacitate şi
incompatibilitate în îndeplinirea funcţiilor de către membrii Curţii de
Conturi şi judecătorii financiari;
- aprobă lista cu posturile vacante din cadrul compartimentelor Curţii de
Conturi care urmează să fie scoase la concurs;
- numeşte secretarul general al Curţii de Conturi, directorii şi şefii
compartimentelor de control;
117 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 138.
76
CONTROLUL FINANCIAR
C. Preşedintele Curţii de Conturi - este persoana care coordonează
activitatea Curţii şi care asigură relaţiile acesteia cu instituţiile şi
autorităţile publice şi cu organismele internaţionale de profil.
Atribuţiile Preşedintelui Curţii de Conturi se exercită în lipsa acestuia,
de unul din vicepreşedinţii Curţii, desemnat de el, în cazul în care
desemnarea nu este posibilă, atribuţiile Preşedintelui se exercită de cel
mai în vârstă dintre vicepreşedinţi.118
118 Cârstea Valentin – Drept Financiar public, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj 2000, pag. 139-143.
77
CONTROLUL FINANCIAR
CAPITOLUL IV
METODELE, PROCEDURA ŞI ACTELE CONTROLULUI
FINANCIAR
SECŢIUNEA 1
METODELE CONTROLULUI FINANCIAR
Noţiunea de metodă provine de la cuvântul grecesc „methodes”, care
însemnă drum, cale.
Metodologic controlul este un proces de cunoaştere şi perfecţionare
prezentând atât o latură subiectivă, prin aceea că în anumite momente
obiectul este simplificat.
Metodologia de control, ca sistem, reprezintă intercondiţionarea cu
caracter ştiinţific şi normativ a procedeelor şi modalităţilor, principiilor şi
mijloacelor care fac posibilă acţiunea de control.
Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente, metodologic
organic structura, se utilizează selectiv, diferenţiat în funcţie de natura
activităţilor sau operaţiunilor controlate, formele de control financiar, sursele
de informare pentru control, natura abaterilor existente şi a posibilităţilor de
perfecţionare a activităţii controlate.
Existenţa mai multor procedee prin care se sesizează legăturile
esenţiale dintre fenomenele şi procesele economice studiate în vederea
analizei unităţilor şi a rezultatelor obţinute în activitatea acestora impune o
78
CONTROLUL FINANCIAR
îmbinare judicioasă a lor, întrucât faptele constituie un tot unitar, format din
părţi care se întrepătrund în vederea stabilirii normelor şi principiilor cu
caracter social pe care fundamentează controlul.119
Procesul reprezintă modul sistematic de utilizare a unei lucrări sau
modalitatea de a acţiona în scopul realizării obiectivelor propuse. Pornind de
la această definiţie, putem concluziona că procedeele utilizate de tehnica de
control financiar modalităţile sau maniera de a verifica dacă activitatea
economică şi financiară este organizată şi se desfăşoară conform normelor,
principiilor sau regulilor stabilite.
Există două tipuri de procedee:
A. Procedee comune:
- observaţia;
- comparaţia;
- raţionamentul;
- clasificarea;
- analiza;
- sinteza;
B. Procedee specifice:
- cercetarea;
- controlul documentelor;
- inventarierea de control;
- expertizele tehnice şi analizele de laborator;
- control total şi control prin sondaj.
119 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 337.
79
CONTROLUL FINANCIAR
Cercetarea în controlul financiar are ca obiectiv examinarea nemijlocită
a fenomenelor şi operaţiunilor economice şi financiare supuse controlului în
vederea cunoaşterii modului cum se desfăşoară cazurile care au generat
unele deficienţe, măsurile care se impun pentru remediere.
Controlul documentelor este serios necesar în obţinerea unui
randament sporit al controlului.120
Controlul cronologic al documentelor se face în ordinea înregistrării în
evidenţa contabilă. Această modalitate este destul de simplă, dar nu se face
decât în unităţile cu un volum de operaţii redus, care implică un nr. mic de
documente.
Controlul invers cronologic constă în controlul documentelor de la
sfârşitul perioadei de control către începutul ei. Se foloseşte în cazul unei
sesizări, de obicei fiind mult mai greu de realizat decât controlul cronologic,
pentru a se stabili o anumită omisiune, eroare, momentul când acesta s-a
produs.
Controlul sistematic – este modalitatea prin care se examinează
documentele şi înregistrările contabile care dau posibilitatea să se
urmărească un anumit obiectiv, putându-se trage concluzii pentru fiecare în
parte. Documentele se grupează pe o anumită tematică şi se controlează
într-o anumită ordine.
Controlul reciproc al operaţiunilor şi documentelor constă în
confruntarea operaţiunilor şi documentelor cu actele care conţin aceleaşi
120 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 33-34.
80
CONTROLUL FINANCIAR
elemente care se găsesc în cadrul unităţii controlate. Acest control reprezintă
o confirmare internă a datelor înscrise în documente şi evidenţe.121
Controlul mixt constă în fapt în îmbinarea tehnicilor de control
prezentate anterior, cu scopul fie al unei mai bune sistematizări, fie al
structurării duratei controlului sau în vederea urmăririi unui anumit obiectiv. În
acest caz documentele se grupează pe feluri, probleme sau operaţiuni şi se
examinează după unele din tehnicile prezentate mai sus.
Controlul încrucişat se exercită în principiu pentru constatarea realităţii
unor operaţiuni economice, când se recurge la confruntarea tuturor
exemplarelor unui document, emis la unitatea controlată şi transmis terţilor.122
Controlul financiar faptic este acel procedeu de stabilire reală a
existenţei şi micşorării şi mişcării mijloacelor materiale şi băneşti şi
desfăşurării activităţii economice şi financiare. Acest control se exercită la
faţa locului, printr-o observare direct, constatând acele situaţii ce nu rezultă
din documente.
Modalităţile de organizare a controlului financiar faptic sunt diverse, cele
mai importante fiind: inventarierea, observarea directă, expertiza tehnică,
analiza de laborator.
Inventarierea ca modalitate de control faptic, are ca obiectiv
constatarea, la un moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a
elementelor de activ şi pasiv ale unei unităţi şi modul de executare a sarcinilor
de către gestionari. Inventarierea joacă un rol important prin faptul că prin el
121 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 337-338.122 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 36-37.
81
CONTROLUL FINANCIAR
se face comparaţie între datele stabilite şi cele din documente, stabilindu-se
dacă există sau nu diferenţe.123
Observarea directă face parte de asemenea din categoria controlului
faptic şi se recurge la ea în cazul în care o anumită realitate nu se poate
constata din documente.
Expertiza tehnică şi analiza delaborator – intervin în cazurile în care
organelor de control le sunt necesare concluziile unor specialişti, rezultate din
anumite expertize tehnice, pentru a putea formula o opinie corectă asupra
operaţiei sau activităţii controlate din punct de vedere economico-financiar.
Concluziile specialiştilor se pot elibera şi în urma unor analize de laborator
asupra: componenţei unor produse finite compatibile cu materiile prime
utilizate, justiţiei calculelor economice.124
Controlul total se execută asupra tuturor actelor şi operaţiunilor ce au
avut loc în perioada de la ultimul control financiar. Este cel mai cuprinzător şi
sigur, însă datorită volumului mare de muncă nu poate fi folosit decât la
unităţile mici, ca urmare în celelalte situaţii se utilizează controlul prin sondaj.
Controlul prin sondaj - cercetează cele mai reprezentative documente şi
operaţii, care permit obţinerea unor concluzii cu caracter general asupra
obiectului urmărit. Controlul prin sondaj se caracterizează prin selectivitate,
simplificându-se munca de control, fiind foarte eficient, însă acesta depinde
în mare măsură de alegerea perioadei, operaţiunilor şi documentelor ce se
controlează pentru a da posibilitatea generalizării concluziilor şi măsurilor ce
trebuie luate. Această formă de control are însă un mare dezavantaj, 123 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 337-338.124 Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001, pag. 42.
82
CONTROLUL FINANCIAR
determinat tocmai de caracterul selectiv prin faptul că se poate omite unele
operaţiuni greşite sau incorecte.
În concluzie se poate spune că metodele controlului economico-
financiar prezintă unele trăsături specifice care constau în sesizarea unor
fapte cu caracter general şi specific din structura internă a unităţii prin
intermediul cercetării directe, realităţii operaţiunilor, stabilirea modului de
îndeplinire a indicatorilor calitativi şi cantitativi, cunoaşterea faptelor care au
determinat rezultatele.
Controlul financiar nu se limitează în a constata rezultatele negative,
abaterile, lipsurile, ci el se consideră încheiat atunci când se elimină
deficienţele constatate, luându-se o serie de măsuri pentru stabilirea situaţiei
şi îmbunătăţirea activităţii în dorinţa de a ajunge la rezultate performante.125
SECŢIUNEA 2
PROCEDURA EXECUTĂRII CONTROLULUI FINANCIAR
Procedura controlului financiar este alcătuită dintr-un ansamblu de acte
şi acţiuni, privind organizarea desfăşurarea şi valorificarea rezultatelor acţiunii
de control.
În primul moment al procedurii se alege activitatea şi unitatea ce
urmează a fi controlată. Acest lucru se realizează prin informare şi
documentare pentru a se stabili problemele esenţiale către care trebuie să se
îndrepte controlul.
125 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 339-340.
83
CONTROLUL FINANCIAR
Cel de al doilea moment este desfăşurarea acţiunii de control.
Desfăşurarea acţiunii de control cuprinde o serie de acte, operaţiuni şi
metode folosite de echipa de control, cu privire la folosirea mijloacelor
materiale şi băneşti, valorificarea potenţialului de muncă şi tehnica de care
dispune unitatea economică.
Organele de control îşi desfăşoară activitatea propriu-zisă de control, în
vederea stabilirii concluziilor, asupra activităţii economico-financiare, pe
perioada pe care se face controlul.
În funcţie de natura operaţiilor şi cerinţele muncii de control pentru
depistarea deficienţelor în activitatea economico-financiară a unităţii,
organele de control utilizează procedeele de lucru ale controlului.
Cel de al treilea moment este valorificarea rezultatelor controlului astfel:
informarea organului care a dispus controlul, pentru a da posibilitatea luării
celor mai eficiente măsuri în vederea îmbunătăţirii activităţii, stabilirea de
măsuri pentru prevenirea în înlăturarea abaterilor, aplicarea sancţiunilor.
Activitatea de control nu ar avea nici o eficienţă, dacă ar fi limitată
numai la descoperirea lipsurilor, ci ea are în vedere şi remedierea operativă a
deficienţelor constatate.126
Procedura controlului financiar, după cum am observat se desfăşoară
pe baza unui plan bine determinat într-o anumită ordine care poate fi grupată
pe şase etape: pregătirea echipei de control financiar, prezentarea la unitatea
în care urmează să se efectueze controlul, organizarea echipei de control,
126 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 340-341.
84
CONTROLUL FINANCIAR
desfăşurarea acţiunii de control, redactarea actelor de control, verificarea
rezultatelor acţiunii de control.127
SECŢIUNEA 3
ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR
Acţiunea de control presupune în final înscrierea constatărilor organelor
de control în anumite documente. Aceste documente, atât ca formă cât şi ca
structură, fie sunt stabilite de către organele de control specializate în acest
scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control. 128
În general actele şi operaţiunile din sfera finanţelor publice se emit şi se
săvârşesc în condiţiile prevăzute în legea finanţelor publice şi în celelalte acte
normative ale de specialitate financiar publică.
Datorită condiţiilor de emitere şi de executare, actele financiare publice
se aseamănă cu actele administrative, şi întrunesc în general particularităţile
acestor acte. Acestea concordă şi cu faptul că finanţele publice sunt
administrate de autorităţi ale administraţiei publice.129
SECŢIUNEA 3.1
CONDIŢIILE ACTELOR CA UN ACT SĂ FIE VALABIL
Pentru ca un act administrativ şi fi valabil şi să producă efecte juridice, el
trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi anume:
127 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 341-342.128 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 342.129 Valentin Cârsetea, Dumitru M., Ionel Olani – Fiscalitatea persoanelor juridice, Ed. MIRTON Timişoara 2003, pag. 21-22.
85
CONTROLUL FINANCIAR
A. – actul administrativ să fie conform din punct de vedere al Constituţiei
şi dispoziţiilor legale în vigoare – legalitatea actelor administrative;
B. – actul administrativ să fie emis conform interesului public urmărit de
lege – oportunitatea actelor administrative;
C. – actul administrativ să fie emis în forme şi cu procedura prevăzută de
lege;
D. – actul administrativ să fie emis de organul complet şi în limitele
competenţelor sale.
A) Legalitatea actelor - într-o formulare generică – prof. A. Iorgovan –
prin legalitatea actelor administrative înţelegem conformarea acestora cu
legile adoptate de parlament precum şi cu actele normative care au forţă
juridică superioară.
Condiţiile generale de legalitate – opinia A. Iorgovan:
- actul administrativ să fie emis în litera şi spiritul Constituţiei;
- actul administrativ să fie emis în litera şi spiritul legilor şi ordonanţelor;
- actul administrativă să fie emis pe baza tuturor actelor organelor
administraţiei publice care sunt superioare organului administrativ
emitent;
- actul administrativ să fie emis de organul administrativ, numai în limitele
competenţei sale;
- actul administrativ să fie emis în forma şi cu procedura prevăzută de
lege. 130
B) Oportunitatea actelor administrative
130 Valentin Cârstea – Drept administrativ, Lugoj 1996, pag. 18-20.
86
CONTROLUL FINANCIAR
Oportunitatea, dreptul de apreciere al autorităţilor administrative publice
sau puterea discreţionară a acestora sunt termeni care evoca aceeaşi
noţiune.
Oportunitatea reprezintă o anumită Libertate de care dispune
administraţia publică în activitatea de organizare şi aplicare a executării legii,
urmărindu-se asigurarea concordanţei între normele juridice şi necesităţile în
continuă transformare ale societăţii.
Oportunitatea dă dreptul autorităţilor administraţiei publice de a alege
între două sau mai multe soluţii posibile, cu ocazia organizării şi executării
legii. Dintre criteriile de apreciere a oportunităţilor actelor administrative,
menţionăm:
- momentul în care se adoptă actul administrativ;
- condiţiile concrete în care urmează să se aplice un act administrativ;
- scopul în care urmează să fie emis;
C) Competenţa; Caracteristicile competenţei
- o primă caracteristică a oportunităţii pe care o au autorii actelor
administrative este aceea legalităţii competenţei în baza căreia emit
actele administrative;
- a altă caracteristică a abilităţii legale a emiterii actelor administrative
este aceea că exerciţiul competenţei lor este drept şi obligaţie, în
acelaşi timp şi nu un privilegiu pentru cel care o exercită;
- ca o altă caracteristică, competenţa în emiterea actelor administrative
este permanentă şi nu se epuizează prin exercitarea acesteia.131
131 Valentin Cârstea – Drept administrativ, Lugoj 1996, pag. 20-24.
87
CONTROLUL FINANCIAR
SECŢIUNEA 3.2
CLASIFICAREA ACTELOR DE CONTROL
A) Procesul verbal de control - este documentul principal al controlului
care cuprinde deficienţele şi abaterile constatate, precum şi cauzele şi
consecinţele asupra bunei gospodăriri a unităţii controlate.
Acest act se întocmeşte pe capitole, într-o succesiune cronologică
format dintr-o parte introductivă, cuprinsul procesului verbal de control,
încheierea procesului verbal de control.
La procesul verbal de control se anexează diverse documente ca:
situaţii, tabele, acte, note de constatare, note explicative.132
B) Notele de constatare - sunt acte constatate folosite atunci când:
- în cursul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu
este întotdeauna posibilă sau care nu mai pot fi dovedite;
- este necesar a se lua măsuri urgente pentru sistarea sau înlăturarea de
către cei în drept a unor abateri sau a consecinţelor lor.
Acestea se semnează de către comisarii care efectuează controlul,
persoanele la care se referă constatarea şi de martorii asistenţi.133
C) Notele explicative - se întocmesc în cazul în care se constată
abateri sau fraude care atrag răspundere juridică. Aceste acte sunt întocmite
ca nişte răspunsuri la întrebările organelor de control pe care le dau
persoanele considerate răspunzătoare de abateri şi de alte persoane care pot
clarifica cauzele şi împrejurările care au determinat nerespectarea actelor
132 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 342-343.133 Valentin Cârstea – Drept administrativ, Lugoj 1996, pag. 117.
88
CONTROLUL FINANCIAR
normative. Ca urmare a acestor note se definitivează constatările
controlului.134
D) Procesul verbal de contravenţie – este unul din cele mai importatnte
acte ale controlului care se încheie în acele situaţii în care legea permite
comisarilor să constate fapte contravenţionale şi să aplice sancţiunile
prevăzute în actele normative.
Important este de precizat şi faptul că legea prevede sancţionarea cu
nulitatea absolută a acestor acte administrative atunci când nu conţin clar şi
explicit: numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data
comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.135
134 Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL Beck SA. 2001, pag. 343.135 Valentin Cârstea – Drept administrativ, Lugoj 1996, pag. 117.
89
CONTROLUL FINANCIAR
Bibliografie:
1. Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura ALL Beck SA. 2001;
2. Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu - Drept Financiar Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti;
3. Emil Bălan – Drept Financiar, Editura ALL Beck SA 1999;4. Ioan Gliga – Drept Financiar, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1970; 5. R.Ciuriteanu – Controlul Financiar în R.S.R. Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti 1980;6. Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş -
Controlul economic financiar, Timişoara 2000; 7. Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Editura Dacia
Europa Nova Lugoj 2001;8. Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu – Drept Financiar, Editura
Fundaţiei Chemarea Iaşi, 1998;9. Cârstea Valentin – Drept Financiar Public, Editura Dacia Europa
Nova, Lugoj 2000;10. Valentin Cârstea – Drept administrativ, Editura Dacia Europa
Lugoj 1996;11. Valentin Cârsetea, Dumitru M., Ionel Olani – Fiscalitatea
persoanelor juridice, Ed. MIRTON Timişoara 200312. Dr. Ioan Vida - Puterea Executivă şi Administartivă Publică,
Bucureşti 1994;
90
CONTROLUL FINANCIAR
91