Ministerul Educației al Republicii Moldova

Activitate extracurriculară

”Poezia este dragostea mea dintîi„ Dumitru Matcovschi

“Eu am cîntat, eu cînt și-o să mai cînt

La margine de lume și de țară,

Încet, încet, cu limpede cuvînt,

Străbun pămînt în nouă primăvară.”

Realizat:Ciucium veronica Chisinau,2014

Scenariu

În mijlocul sălii stă portretul lui D. Matcovschi cu o flacără arzîndă alături. În jurul portretului un cerc de copii îngenunchind, care au în față luminițe arzînde:

Un elev din mijloc recită poezia Bună dimineața, Moarte

Eu tresar, eu mai tresar:bate ora, bate clipaUn Luceafar solitarsi un huhurez ce tipaEu tresar, eu mai tresar.Eu respir, eu mai respir:vorbele ingan, greoaieOmenirea cimitir.Latra-n ploaie o potaie.Eu respir, eu mai respir.Eu mai sunt, eu inca sunt.Singur in singuratate,de pacate ma ascund

si ma narui in pacate.Eu mai sunt, eu inca sunt.Eu te strig (auzi?) te strig.Generos, Batranul Marteploua stele: pic-pic-pic,plua-n pagina de carteEu te strig (auzi?) te strig.Eu traiesc, eu mai traiesc,sunt aici si sunt departe,cresc din viata si descresc:buna dimineata, Moarte!Eu traiesc, eu mai traiesc!

Alt elev – Tu trăiești și vei trăi/ Și mereu vei dăinui/ Flacără de adevăr/ Rugăciune către cer/ Pentru liniștea acestei Basarabiei.

Se recită poezia Cine? fiecare copil recită cîte două versuri, ridicîndu-se

Cine are nevoie de-o bură de ploaieCine are nevoie de-un plop în odaie?Cine are nevoie de-o foame de sete?Cine are nevoie de-un zid la pereteCine are nevoie de-o sanie vara?Cine are nevoie de-o barcă-n Sahara?Cine are nevoie de-un dor la o vamă?Cine are nevoie de-un frig la o teamă?Cine are nevoie de-o tihnă tunată?Cine are nevoie de-o frunză uscată?Cine are nevoie de-un imn la durere?Cine are nevoie de-o fiere la miere?Cine are nevoie de-o noapte solară?Cine are nevoie de-o țară înȚară?Cine are nevoie de-o iudă cinstită?Cine are nevoie de-o viață murită?

Alt copil –

Noi avem nevoie să-ți simțim poezia/ noi avem nevoie să-ți fredonăm melodia

Noi avem nevoie să-ți alinăm supărarea/noi avem nevoie ca să-ți urmăm chemarea.Și moștenirea ce ni-ai lăsat/ să o cinstim cu suflet curat.

Alt elev (cîte o strofă)Mă bucur că am mamă și am tată,Mă bucur că am frați și am surori.Mă bucur că am casă și am masăC ă am soție, fiice și feciori.

Mă bucur că am partea mea de soareCă am un cer de-a pururea seninCă am izvoruri dulci și curgătoarePrin suflet, prin iubire, prin destin.

Mă bucur că am codrii mei anumeCă am un grai al meu pe care -l știuCel mai frumos ci cel mai scump din lumeE graiu-n care cîntecele-mi scriu.

Ma bucur că trăiesc printre prieteniCă am strămoși ce au luptat viteazȘi mi-au lăsat drept sfîntă moștenireAcest pămînt cu zi de ieri și azi.

Prezentator 1 Astăzi venim cu un omagiu poetului care a scris despre tot ce e mai sfînt pe acest pămînt, cîntînt și plîngîng prin poezia sa durerile și bucuriile neamului romanesc.

Prezentator 2Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, pe malul bătrînului Nistru, în comuna Vadul-Rașcov, jud. Soroca, la 20 oct. 1939 s-a născut viitorul poet și academician Dumitru Matcovschi.Prezentator 1Anume aceste priveliști pitorești din preajma satului natal i-au rămas în memorie pentru totdeauna, anume ele l-au determinat pe poet să scrie atît de frumos despre patrie, anume la ele se gîndea poetul cînd scria: Locuri mai frumoase ca-n Moldova nu există nicăieri. Care Elveție, care Italie, care Austrie? Pădurea începe chiar la marginea apei, pădure de stejar și de tei. O aromă îmbătătoare umblă văzduhul, mai îmbătătoare decît toate parfumurile franțuzești, care costă aur. O poiană verde-verde se deschide în fața noastră ca o taină seculară. Aici în poiană luminează galben păpădiile parcă le-a semănat cineva anume sus din ceruri.

Se interpretează cîntecul Leagănul meu e Moldova

Mi-i scump pamintul din strabuni lasatCu nuci rotati, cu poama fragaCu obiceiuri sfinte de la satSi gingasi prunci in leagan

Aici eu m-am nascut, e casa meaDe-aici nu voi pleca vreodataSi cine te-a vazut Moldova meaVrajit ramine viata toata.

Refren:Leaganul meu e MoldovaSufletul meu e Moldova

Dragostea mea e MoldovaPlaiul si slovaDulce de rai

Spre chipul tau coboara raze miiSi vesnic sa luceascaSi zimbetul pe fete la copiiMereu sa infloreasca

Ma rog sa fie pace-n tara meaSa se-mplineasca bobul paineSi o credinta-n suflet sa ne deaLumina cea divïna

.

Prezentator În versul atît de profund al poetului Matcovschi curge sîngele acestei Basarabii, a cărei rană mai sîngerează și acum:Se recită poezia BasarabiaLa margine de lume,venit din vremi batrane,un plai cu dulce numeinaltator ramane.Aici o vatra sfantala sanul ei ne strangesi doina cand se cantao lume toata plange.Ne incalzeste lutul,ne-alina doua ape,patimitor, trecutulintr-un oftat incape;o iarba-nrourataascunde veche rana,ni-i soarta zbuciumata,oricand basarabeana.Avem un nuc si-i verde,

si-n pragul casei creste,cu nucul nu ne pierdem,de moarte ne pazeste;la prunci suntem cu gandulsi nu dorim razboaie,noi semanam pamantulsi asteptam o ploaie.Basarabia, BasarabiaFrate si sora, mama si tataBasarabia, BasarabiaScumpa icoana, in inimi purtataTrecuta prin foc si prin sabie,furata, tradata mereu,esti floare de dor, Basarabie,esti lacrima neamului meu.

PrezentatorD.Matcovschi nu a avut noroc de o copilărie fericită , dar a avut părinți buni și grijulii, care au știut să-l treacă și să-l salveze de anii grei ai războiului, de foamete și de nopțile grele ale deportărilor.Se interpretează cîntecul Inimă de mamă

Inima de mama, inima de tata,cade stea din ceruri rosu fulgerata.Inima de tata, inima de mama,

cade iara frunza codrului de-arama.Toamna obosita, toamna zbuciumata,inima de mama, inima de tata.Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,inima de tata, inima de mama.Grea, tot grea, de piatranoaptea peste vatra;cainele pandesteluna si o latra.Grea, tot grea, de humenoaptea peste lume;glontele pandesteinima anume.Inima de mama, inima de tataA trecut o viata ca o clipa, iataInima de tata, inima de mamaDoua doruri stranse nod intr-o naframa.Dincolo de noapte,dincolo de vantclopote albastrese aud batand.Dincolo de ploaie,dincolo de dorse intorc copiiila parintii lor.

PrezentatorCasa părintească, baștina, școala natală,i-au fost prima zestre de acasă cu care a pornit mai apoi în lume. În anul 1961 a absolvit Universitatea de Stat din Chișinău și a fost angajat ca zearist la diferite publicații periodice republicane.Prezentator A debutat editorial în 1963 cu placheta de versuri Maci în rouă. De-a lungul anilor a editat peste 50 de volume de poezii, proză, dramaturgie. Este recunoscut pe plan internațional de critica literară drept unul dintre marii poeți ai Basarabiei. Pentru talentul său deosebit, pentru munca rodnică a fost onorat cu mai multe ordine și premii.PrezentatorMatcovschi s-a afirmat în literatură ca poet, prozator și dramaturg talentat. Totuși mai aproape de sufletul lui a fost poezia: ”poezia , armonia cuvintelor, melodica lor” astfel cum însuși poetul afirmă: Poezia este dragotea mea dintîi, ea nu se planifică, ea se întîmplă, se naște aici și acum.” În una din poeziile sale poetul scrie despre truda creatorului în facerea poeziei, despre sacrificiul acestuia în numele creației

Doi elevi recită poezia Poezie, tiranieTalentul har?Si harul crez?

Dar crezul?Radacina, sens?Si sensul?Patima sau dor?Si dorul?Inger pazitor?Crampei de vis cu paradis?Nicicand cadere in abis?Nicicand alunecare-n vid?Si niciodata bun oprit?Altar cu jertfe pentru zei?Si totusi?Totusi, dorul ce-i?Chemare?Nu blestem?Por unca?Un veac de dor, un veac de munca…Nebuna munca: de osanda!Si totusi, munca!Totusi, sfanta!Poezie, tiranie...

Un elevEu am cîntat, eu cînt și-o să mai cînt,La margine de lume și de țarăÎncet, încet, cu limpede cuvîntStrăbun pămînt în nouă primăvară.

PrezentatorPatria este tema majoră în creația lui D.Matcovschi. Asemeni confraților săi de condei(Gr. Vieru, V.Romanciuc) Matcovschi e poetul îndrăgostit de patrie și neam, intonînd adevărate imnuri pămîntului natalSe recită poezia Să trăiești,Moldovă

Să trăiești MoldovăCasa noastră sfîntăUnde neamul plînge,Unde neamul cîntă.Unde pruncul creșteȘi învață graiulUnde mai doinește Sufletul și naiul.Să trăiești, MoldovăVeacuri înainte,Glie de tămadăVatră,Tu fierbinte.Leagăn de lumină,

Fagure de miereDor de înălțareCuib de înviere.Să trăiești, MoldovăȘi să treci prin soarteSoarele cum treceSoare peste moarteSă te știm, măicuțăCît o fi să fieAstă lume mareAstă veșnicie.

Prezentator

Aici îi sint rădăcinile, părinții, aici s-a simțit puternic și nu l-au putut speria greutățile vieții. Idealul său a fost de a trăi toată viața în patria sa Se recită poezia Eu nu sînt pasăre

Eu nu sunt pasare, sa stii!Si nu-mi schimb locul, cand se lasapeste pamant si peste casabrumele toamnei, argintii.Aici mi-e casa. Si-i aleasa.Si draga-mi-i. Si scumpa-mi-i.Nu ca-i bogata si frumoasa,dar ca-i aproape inimii.Fie inghet, fie furtuna,nu mi-e nici frig, nu mi-e nici teamăcu frate, sora impreună,alature de tată, mamăSîntem un crez, sîntem o soartăȘi crește nuc bătrîn la poatră.

PrezentatorPoeziile patriotice ale lui D. Matcovschi sînt foarte sincere. El vorbește despre patrie în cuvinte alese. Cînd citești aceste versuri te simți foarte mîndru că ești cetățean al acestei țări , că te-ai născut pe această gură de rai, sub un cer de-albastru.Se recită poezia Cerul tău, Moldovă

Cerul tau, Moldova, e de-albastru,e de verde frunza ta oricand.Un pamant mai scump pe lume nu e,nici mai dulce nu e un pamant.Casa mea la margine de Taracreste fir de busuioc in prag.Nu e nicaieri un plai mai tanar,nu e nicaieri un plai mai drag.Arde-n soare roua diminetiica o ploaie grea de margarintLa Moldova orice primavarae de randunica si argint.

PrezentatorÎn creația lui D.Matcovschi graiul matern are un specific național inconfundabil, pe care poezia Limba maternă îl redă prin detalii concrete, cum ar fi motivul dorului, doinelor, codrilor, mioarei, ciobanului.Se recită poezia Limba maternăLimba materna ca floarea eternade busuioc si de dor.Dor de tarane, de doine batrane,de freamatul codrilor.Ea ne aduna cu soare si luna,cu viitor si trecut:

frunza de laur batuta in aurde-un mester necunoscut.Vine din vreme si urca-n poemelanga balada si rost.In mit, in tara paste-o mioaraFrate ciobanul mi-a fost...

Se interpretează cîntecul Dragu-mi-i a te cîntaDragu-mii a te cânta, Scrisule venit din stele. Orice literă a ta Ca pe ochii maicii mele Dornic o sărut. 

Bucură-te, scris latin, Că pe valea dulce-amară N-ai venit ca un strain, Ai venit la tine-n ţară Şi la fraţii tăi. 

Refren: Răsai, răsai, răsai Ca grâul cel verde, Ca lacrima Răsai, răsai, răsai Şi nu te mai pierde, Iubirea mea. x2

Mere purpurii pe ram, Văi cu spic de aur pline. Totuşi ce săraci eram Ne avându-te pe tine, Scrisule cel scump. 

Bucură-te, scris latin, Că pe valea dulce-amară N-ai venit ca un strain, Ai venit la tine-n ţară Şi la fraţii tăi. 

D.Matcovschi afirma: “Fără dragoste ți-e pustiu sufletul.” Dragostea este unul din motivele creației lui D. Matcovschi. Poetul cîntă neobosit acest sentiment primordial despre care spune în una din poezii „Pe-acest pămînt străbun numai dragostea e viață ”Dragostea e lumină, căldură, frumusețe, dar și dăruire, sacrificiu. Acest sentiment este văzut prin chipul sincer, fin, dulce și senin al femeii. Femeia este ființa supremă tuturor.Se recită poezia Măi frumoasă decît floarea...

Mai regina decat floareadoar femeia poate fi.Mai adanca decat mareadoar femeia poate fi.Mai inalta ca destinuldoar femeia poate fi.Mai amara ca pelinuldoar femeia poate fi.Mai frumoasa decat viatadoar femeia poate fi.Mai desteapta ca povatadoar femeia poate fi.

Mai cuminte ca poemuldoar femeia poate fi.Mai cumplita ca blestemuldoar femeia poate fi.Mai aproape decat doruldoar femeia poate fi.Mai de soapta ca izvoruldoar femeia poate fi.Mai de-april ca primavaradoar femeia poate fi.Si mai dulce ca vioaradoar femeia poate fi

Un elevIubeste-ma, barbate si ma invesniceste,dar chipul niciodata nu mi-l taia in piatra.Decat o vesnicie, mai bine daruieste-micaldura cea de taina a focului din vatra.

Se interpretează cîntecul sau se recită poezia Sfîntă ni-i casa(Focul din vatră)

Sărut, femeie, mâna ta

întotdeauna muncitoare,

atât de mică şi de floare…

Sărut, femeie, mâna ta.

Ca o aripă ce-a zburat

şi-a obosit neobosită,

să odihnească liniştită,

ca o aripă ce-a zburat.

Copii dorm în cuibul lor,

nevinovat li-i somnul, mamă;

tot fără griji şi fără teamă,

copiii dorm în cuibul lor.

Şi-alături mâna ta, aici,

la căpătâi, ca o lumină;

alinătoare şi blajină,

alături mâna ta, aici.

Sărut, femeie, ochii tăi

de lacrimă şi de scânteie,

de împărată şi de zeie,

sărut, femeie, ochii tăi.

Sărut, cuminte, vorba ta

cu limpezime de izvoare,

cu vraja Soarelui-răsare,

sărut, cuminte, vorba ta.

Sărut şi părul tău frumos,

îmbătător ca o secară

când o-nfioară vânt de seară,

sărut şi părul tău frumos.

Şi cad, iubito, în geninchi

şi îţi sărut piciorul care

de rădăcină e şi doare,

şi cad, iubito, în genunchi…

Sfântă mi-i casa cu pragul ei tare de piatră,

sfântă mi-i casa cu focul ei veşnic din vatră,

sfântă mi-i casa din leagăn de dor ce coboară,

sfântă mi-i casa ce creşte fecior şi fecioară.

Dragostea pentru părinți e o temă permanentă a creației matcovschiene. Cine sunt părinții pentru noi, ce datorie avem în fața lor, care este atitudinea noastră față de ei, acestea sînt întrebări care-l preocupă pe poet.Se recită versuri din poezia De ce nu știm să ne iubim părințiiDe ce nu stim sa ne iubim parintii?De ce nu stim copii cuminti sa fim?Parintii nostri luminosi ca sfintii,coboratori din dor si suferinteDe ce nu stim, copii, sa-i pretuim?Ei seamana cu pomii din campiece cresc in timp neobosit si demn,sa adumbreasca pui de ciocarliesi gura de izvor cu apa viela radacina unei cruci de lemn.Si astazi mama vine ca o mamala fiul ei cel mult risipitorsi ii aduce strugure de poama,paine si nuci legata in naframadin sarbatoarea grea a anilor...Si astazi tata vine ca un tatadin camp, de la cosit, de la arat,copila cea plecata sa si-o vadaSi o gaseste iar înlacrimata,nebun indragostita de-un soldatBatrana toamna, iarna mai batrana,cu spulber, cu padure in framant

Si intra-ncet parintii in tarana,pana la brau si mai departe panala suflet, la oftat si la cuvant.Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,auru-n spic sa fie cu norocsi ramul, doldora de rod, sa se indoaie,si niciodata sa traiti razboaiecu toata lumea asta la un loc!Dea Domnul casa sa va fie casa,nicicand straina, tanara in veac:cu frate asezat in cap de masa,cu prunc langa povestea cea frumoasadespre-un cioban in tundra, cu toiag.Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubiremereu senina cum e lacrima,spre ratacire si spre regasirein vorba nerostita, in privire,in fir de iarba si in fir de stea.Intoarcere din lut in soarta nu e!

Prezentator. Ceea ce am intenționat să facem astăzi prin această activitate a fost să vi-l readucem în memorie pe cel care a fost D. Matcovschi, să vă picurăm în suflet un strop din izvorul cristalin al creației lui Matcovschi, izvor care prin sursurul său cîntă durerile și fericirile acestui neam.Oricînd poți să-ți potolești la acest izvor limpede setea de dor de patrie, de neam, de limbă, de dragoste, de femeie, de FRUMOS. Deși poetul nu mai e printre noi, și durerea acestei pierderi incomensurabile o avem încă in suflet, și ne arde, ne arde, fiindcă am pierdut un alt mohican al poeziei romîne, totuși nu vom plînge , dar vom încerca să fim așa cum ne-a sfătuit poetul:

Un pic de bunătate,oameni buni,Un picușor-ușor de bunătate E bunătarea A X A astei lumicoborîtoare din imensitate Un pic de bunătate Oameni buni.Prezentator

Să ne bucurăm ne-a îndemnat poetul, să ne bucurăm de prieteni și de frați, de tot ce e frumos și sfînt Bucuraţi-vă, prieteni...Bucuraţi-vă, prieteni...

Refren:Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi, Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi, Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei, Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte...Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca într-o povesteSimplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.Uite-o din nou, trece pe drum fata zglobie.Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărieUite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul! Uite-un moş, tace-n toiag, alb ca troianul.

Refren:Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi, Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi, Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei, Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare? Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul? Voi aţi ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.Zilele trec, zilele vin… ce va rămâne? Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine? Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte, Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Refren:Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi, Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi, Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei, Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.