zlate_sem1_curs5

7/17/2019 zlate_sem1_curs5

http://slidepdf.com/reader/full/zlatesem1curs5 1/5

Psihologia stimulării şi reglării comportamentului Curs 5

AFECTIVITATEA

* Proces de energizare a conduitei, comportamentului.

CARE ESTE ROLUL AFECTIVITĂŢII ÎN PSIHOLOGIE?

Majoritatea autorilor au spus că afectivitatea este una dintre problemele cele maicontroversate n psihologie.M. !olu, n "#undamentele psihologiei$ spune că niciuna dintre problemele de con%inut ale

psihologiei nu este şi nu a fost at&t de controversată, din punctul de vedere al contradic%iilor.'cest statut foarte controversat porneşte de la terminologia utilizată şi de la autorii ce nu suntunanimi n folosirea aceloraşi concepte. Ceea ce unul numeşte emo%ii este la altul sentimente,etc.Psihologia secolului (( ) terminologia foarte confuză foarte prezentă n psihologia

afectivită%ii vie%ii. Mcougal ) psihologia afectivităţii este atât de înapoiată, haotică, cu odiversitate de teorii, o teorie unanim acceptată nu este posibilă . +.Pavelcu ) pentru a-i

înţelege pe cei ce scriu despre afectivitate ar trebui să cunoaştem lexiconul propriu fiecărui

psiholog.

iferen%a dintre fenomenul afectivită%ii şi alte fenomene psihice este ca cea dintre balenă şi peştebalena este mult mai mare dec&t peştele, şi balena nu este peşte-.Controversele sau manifestat la nivelul atitudinilor pe care diferi%i autori leau avut fa%ă deafectivitate.Descartesra%ionalist prin e/celen%ă- ) afectivitatea constituia un atavism regretabil a

formelor primare de psihic întâlnite la nivelul psihicului uman.

Kant ) afectivitatea este o maladie a sufletului. Sufletul este sănătos sub autoritatea raţiunii.

'fectivitatea a fost multă vreme părintele sărac al psihologiei.0a polul opus se amplasează acei autori pentru care afectivitatea este aproape totul, baza,fundamentul vie%ii psihologice, determină conduita, comportamentul.Freu ) pune accent pe latura inconştientă, acord&nd afectivită%ii o pondere foarte mare.R!"#t ) afectivitatea este elementul ce pune în mişcare întreaga viaţă psihică.

Cel mai bine acest caracter foarte contradictoriu al afectivită%ii sa manifestat la nivelul punctelor de vedere ce au jalonat destinul afectivită%ii n psihologie.

ETAPE PE CARE LE$A PARCURS CERCETAREA AFECTIVITĂŢII

* ebutul cercetărilor ştiin%ifice ale afectivită%ii ) n a doua jumătate a secolului (1(. 2n

moment foarte important ) 346, lucrarea lui ar7in ) tratarea ntro manieră ştiin%ifică a problemei afectivită%ii din perspectiva evolu%ionistă.* ecada următoare34483445- este a lui %a&es şi Lan'(e)9-, independent unul de altulstudiind emo%iile, au formulat te#r!a *er!+er!c, a a+ect!)!t,-!!.* Prima perioadă a secolului (( ) anul 3:35, c&nd Can#nfiziolog- a formulat te#r!acentra.!st, cu privire la emo%ii continuă interesul pentru studiul afectivită%ii.* ;n 3:35 <atson consideră că nu este doar un simplu refle/ ca urmare a repetării unor reac%ii

) emo%ia era doar o curiozitate fiziologică ) elimină problematica afectivită%ii.* = perioadă de apro/imativ >? de ani ) afectivitatea a fost abordată dintro perspectivă strictfiziologică, perspectivă n care au fost făcute descoperiri foarte importante n fiziologie nstr&nsă legătură cu afectivitateacreierul visceral- ) aduceau o fundamentare afectivită%ii.* 0a nceputul anilor @5?, conceptul de act!)are apărut n fiziologie a suscitat interesul

psihologilor fa%ă de afectivitate, care intră iarăşi n aten%ia psihologiei. e aici ncolo apar

3




mari teorii, concep%ii cu privire la afectivitate. e e/emplu, concep%ia cognitivistă ) ceea cecontează n declanşarea trăirilor afective este modul n care erau interpretate o serie de reac%ii,atribuiri ce se făceau.* ;n deceniul următor ncepe să se dezvolte n psihologia afectivită%ii o abordare biologistăAe/primările emo%iilor sunt şi ele interpretate din acest punct de vedere. 'sistăm la o reac%ie

foarte importantă, unii autori revin la punctul de vedere al lui Bames, al%ii la cel al lui ar7in.e considera că nu sa ajuns ncă la elaborarea unei sinteze cu privire la modul de concepereşi e/plicare a afectivită%ii, deşi sau făcut progrese mari.

DEFINIREA AFECTIVITĂŢII

'fectivitatea reprezintă o modalitate psihologică de raportare a individului la mediu, aceastanu este una indiferentă, ci, dimpotrivă, stimulii e/terni ce ac%ionează asupra organismuluiuman răscolesc o serie de trebuin%e, incită aspira%ii, cu alte cuvinte, ntre organism şi mediu,stimulii e/terni şi stimulii interni apare o anumită rela%ie de concordan%ă, fapt ce generează oserie de stări de bucurie, satisfacere, reac%ii de apropiere sau respingere a acelor stimuli, dar

poate fi vorba şi de o rela%ie de neconcordan%ă ntre stimulii interni şi e/terni, rezult&nd o starede nemul%umire, insatisfac%ie ce generează reac%ii de respingere a acelor obiecte ce provoacăreac%iile respective.P.P.Deveanu ) afectivitatea constituie, pe de o parte rezonanţa lumii în subiect şi măsura

mecanismelor rezonatoare ale subiectului, şi, pe de altă parte, este vibraţia expansivă a

subiectului în lumea sa. e aici rezultă că afectivitatea nu este concepută ca o simplă staresubiectivă interioară, ci ca o conduităconverteşte interiorul n e/terior şi invers-. 'fectivitateanu este doar o simplă func%ie dinamicoenergetică vectorială, ci este o comunicare afectivă.Ceea ce este esen%ial pentru afectivitate este nu at&t obiectul n sine, c&t valoarea, semnifica%ia

pe care obiectul respectiv o are pentru subiect. #oarte important este gradul şi nivelul n care oserie de necesită%i interne ale subiectului sunt satisfăcute sau nu de acel obiect, rela%ia dintreobiect şi subiect, n care obiectul capătă o anumită semnifica%ie pentru subiect.2nul şi acelaşi obiect provoacă stări diferite la persoane diferite, provoacă la una şi aceeaşi

persoana reac%ii diferite n momente diferite.'fectivitatea este mecanismul psihic care desemnează o trăire internă, o atitudinepozi%ie- fa%ăde realitatea nconjurătoare ca urmare a ac%iunii repetate şi uneori ndelungate a realită%iiasupra subiectului.= contribu%ie deosebită la evolu%ia afectivită%ii o are carte lui +. Pavelcu, "Caractereleafectivită%ii$. unt prezentate o serie de note definitorii ale afectivită%ii şi se găsesc n

propor%ii diferite n func%ie de formele afectivită%ii.

D=EF F#1D1E=G11 '0F MFC'D1MF0=G '#FCE1+1EHI11/0 1n-e.esu. t!&!c ) n%eles de valoare pe care l au stimulii, trăirile afective, fiind opus 1n-e.esu.u! .#'!cA spre deosebire de mecanismele cognitive care se caracterizează prinmotricitate, adaptabilitate, la nivelul afectivită%ii ) valoarea trăită de subiect.

20 su"!ect!)!tatea ) derivă din faptul că mecanismele afective se raportează la atitudinilesubiectului, la pozi%iile pe care le manifestă un obiect, nu la obiectul n sine. e pildă,n momentul n care vedem un obiect oarecare, ne e/primăm atitudinea fa%ă de el.

30 #"scur!tatea 4! s!ncret!s&u. mecanismelor afective se mişcă n cea mai mare libertaten zonele crepusculare ale conştiin%eiA contururile stărilor afective sunt estompate, audirec%ii vagi, spre deosebire de senza%ii ce au totul clar. S!ncret!s&u. se referă la faptulcă nu e/istă ntre trăirile afective nici cea mai mică distinc%ie, nici o articula%ieA lipsa

de formă este caracteristică trăirilor afective, iar sincretismulamestecul- este nota ceamai importantă, distinctivă a trăirilor afective.

6




50 t#ta.!tatea ) trăirile afective apar ca nişte ntreguri, reprezintă fondul pe care semanifestă şi n interiorul lui se formează celelalte mecanisme psihice cognitive şivolitive. 'ceasta caracteristică reiese n eviden%ă n momente n care dintrun momentsau altul ea este perturbatăA rezultă destructurarea, dezmembrarea trăirilor afective.

60 !ra!a-!a ) trăirile afective iradiază, se mprăştie ca o pată de ulei, acoperind ntreaga

via%ă psihică a individului, color&nd celelalte manifestări de natură cognitivă, volitivă.'lături de fenomenul iradierii nt&lnim şi o e*.asare a trăirilor afective.70 actua.!tatea ) comună cu actualitatea motivelor. Erăirile afective sunt, e/istă,

func%ionează n prezent. ;n momentul n care ncercăm să ne reprezentăm o trăireafectivă, reprezentăm condi%iile n care sa produs.

80 tens!unea ) caracteristică de stare, statică a afectivită%ii şi vizează faptul căafectivitatea presupune generarea unor for%e ce intră n contradic%ie unele cu altele.

90 !nsta"!.!tatea ) nsuşire dinamică, trecerea de la o stare afectivă la alta, de la uncvasiechilibru la o stare de echilibru deplin.

:0 r!t&u. ) se referă la succesiunea, ordinea temporală a trăirilor afective şi la viteza cucare ele se nlocuiesc unele pe altele.

M. !olu adaugă la eleJ/. re+eren-!a.!tatea ) are n vedere conştientizarea legăturilor dintre lumea internă şi ceae/ternă, obiect şi subiect, etc. ;n func%ie de modul cum se face conştientizarea apar o seriede stări afective diferen%iate. C&nd legătura este bine determinată apar trăiri afectivespecifice, c&nd legătura nu este bine determinată, apar stări afective nespecifice.2. a&"!)a.en-a st,r!.#r a+ect!)e ) coe/isten%a n aceeaşi structură afectivă a 6 vectoriemo%ionali opuşiA at&ta vreme c&t ntre ei e/istă un echilibru se asigură starea denormalitate func%ională a individuluiA c&nd nu e/istă un echilibru rezultă stări de natură

patologică. 'ceastă caracteristică constituie una dintre caracteristicile cele mai importanteale vie%ii afective a copiilor. 0a adult ea capătă alte forme, mai conturate, dirijate datoritădezvoltării.'ceste stări afective sunt importante din punct de vedere teoretic, nu n sine, ci importan%aderivă din felul cum interac%ionează şi rela%ionează. acă n psihologia motiva%iei vorbimdespre structuri motiva%ionale, la nivelul afectivită%ii vorbim despre c;&*ur! a+ect!)eacceptată datorită faptului că no%iunea de structură presupune prezen%a unor elemente cese ierarhizează, se asociază, no%iunea de structură are un caracter static. 'tunci saintrodus no%iunea de c;&* a+ect!) caracterizat printrun produs de modificări, prindinamism, rezult&nd starea tensională, specificitatea trăirilor afective deriv&nd din acestfapt.;n legătura cu c&mpul afectiv se ridică 6 problemeJ

3. eterminarea luiA

6. +aloarea semnifica%iei lui, mai ales dacă are o valoare pragmatică./0 in acest punct de vedere contribu%ia lui +.Pavelcu este foarte semnificativă, ncă din 3:>,c&nd psihologia afectivită%ii era foarte analitică, el elaborează un model tridimensional spa%ialal afectivită%ii care este echivalent cu no%iunea de c&mp afectiv. imensiunile acestui c&mpsuntJ

K a<a #"!ectu.u! care generează polaritatea trăirilor afective ) la un pol se va aflaagreabilitatea stării afective şi la celălalt dezagreabilitatea. =/>K a<a Eu.u! considerat ca mediu central al personalită%ii ce dă ad&ncimea sauinterioritatea trăirilor afective. in perspectiva a/ei Fului, la un pol avem trăirileafective centrale şi la celălalt pol, trăirile afective periferice. =2>

>




K a<a )a.#r!! care dă năl%imea sau nivelul trăirilor afective. in perspectiva acesteia/e la un pol avem trăirile afective superioare şi la celălalt pol avem trăirile afectiveinferioare. =3>

=/> A<a *#.ar!t,-!! ) se referă nu la proprietatea stărilor afective de a se echilibra prin pozi%ii e/treme, ci la particularitatea trăirilor afective de a fi plăcute sau neplăcute,

pozitive sau negative, stenice sau astenice, etc. 'ceastă caracteristică a lor apare dendată ce o serie de nevoi, trebuin%e, stimula%ii, interese, motiva%ii sunt mpiedicate dea se manifesta ca atare.

=2> Inter!#r!tatea sau a;nc!&ea ) se e/primă prin apropierea sau ndepărtarea trăirilor afective fa%ă de Fu. Psihologii au ncercat să descopere o serie de factori ce ar determina apropierea sau ndepărtarea de Fu. #elul trăirilor afective influen%eazăaceastă interioritate. e consideră că o plăcere este mai superficială dec&t o stare de

bucurie. 'ceastă ad&ncime este n func%ie de starea organică a individului. Erăirileafective sunt mai slabe n stare de boală. a constatat că o serie de factori interni de

personalitate influen%ează ad&ncimea trăirilor afective. 1ntroverti%ii trăiesc mai pu%inestări afective dec&t e/traverti%ii. =biectul influen%ează şi el ad&ncimea stării afective. =

serie de aspecte ale vie%ii sociale sunt trăite mai intens ca altele. Lergson spunea căfemeile trăiesc sentimentele mai superficial dec&t bărba%ii.

=3> În,.-!&ea ) se referă la criteriul de ierarhie şi de valoare. e constată că trăirileafective sunt superioare sau inferioare nu n plan moral, intelectual, ci n plan afectiv.;năl%imea trăirilor afective se referă la gradul lor de spiritualitate, la inten%ionalitateainternă a credin%ei individului. F/.J PavelcuJ iubirea poate fi n%eleasă ca o simplăatrac%ie biologicăA iubirea poate fi interpretată ca un sentiment superior atunci c&ndrecunoaştem n celălalt o fiin%ă analoagă nouăA adevărata iubire este cea pe care osim%im atunci c&nd ne sacrificăm pentru binele persoanei iubite, indiferent desentimentele pe care le are fa%ă de noi. entimentul porneşte dintro adevăratăapreciere a valorii spirituale.

trăirile afective se pot plasa n acest c&mp afectiv

20 Va.#area c;&*u.u! a+ect!) ) are o utilitate n consiliere, terapie, etc.

8




RELAŢIA AFECTIVULUI CU COGNITVUL @OTIVAŢIONALULVOLITIVUL PERSONALITATE

/0 RELAŢIA AFECTIV$COGNITIV

* Ceea ce se impune sunt o serie de diferen%e nete, categoriceJK dacă n mecanismele cognitive omul operează prin intermediul unor instrumentespecializateopera%iile g&ndirii,etc.-, n afectivitate se reac%ionează cu ntregul corp.'fectivitatea este concomitent o vibra%ie organică, psihologică şi comportamentalătensiuneantregului corp n trăirile afective, intră n func%iune acele trebuin%e fundamentale ce stau la

baza vie%ii umane-.K dacă n mecanismele cognitive subiectul se subordonează obiectului ncerc&nd sălepuizeze cognitiv, n mecanismele afective subiectul se subordonează sieşi, el acordăsemnifica%ie obiectelor.K deşi mecanismele afective se bazează, pornesc de la mecanismele cognitive, ceea cecontează n afectivitate este organizarea nu at&t cognitivă, cat motiva%ională. Fste vorba de

raportul ce se creează ntre obiectul perceput, reprezentarea şi acele stări interne alemotiva%iei.* Cognitivul este cel ce mediază, condi%ionează, dan nu determină trăirile afective.3- anterioare sunt mecanismele cognitivepercep%ie, reprezentare, g&ndire-, iar celelaltederivate ) situa%ii n care individul dispune de informa%ii certe.6- situa%ii n care trăirile afective preced mecanismele cognitive ) atunci c&nd ne aflăm ntrostare de deficit informa%ional.>- situa%ii n care ac%ionează concomitent şi se sprijină reciproc.20 RELAŢIA AFECTIV$@OTIVAŢIONAL* Motivul are ntotdeauna un caracter stimulator, iar afectivitatea este reprezentată de aspectulde c&mp. F/istă afectivitate fără motiva%ie, c&nd individul asistă la nt&mplări şi trece

nepăsător. Motiva%ia este independentă de afectivitate atunci c&nd un individ stăp&neştemijloacele pentru realizarea unor probleme.* Flementele ce pun n eviden%ă cel mai bine această interac%iune, una se converteşte ncealaltăafectivitatea, motiva%ia-. Motivele sunt procese afective condensate, proceseleafective sunt motive activate şi declanşate ntro situa%ie dată. P.P.Deveanu ) afectivitatea

intervine într-una din fazele actului voluntar la ciocnirea motivelor . 'fectivitatea şi găseştecorespondent p&nă la nivelul trăsăturilor de personalitate. e e/emplu, afectivitatea se găseştetransfigurată n temperament. 2nele trăsături ale temperamentului ) grad deimpresionabilitate ) sunt trăsături ale afectivită%ii.

C=DC021F ) afectivitatea este prezentă ncep&nd cu pulsa%iile inconştiente şi termin&nd curealită%ile ultimative ale conştiin%ei. 'fectivitatea este o componentă bazală, infrastructurală a

psihicului. 'fectivitatea constituie şi trăsătura definitorie a psihicului uman cel diferen%iază pe om de maşini.

5

zlate_sem1_curs5

Documents