Reprezentarea economica cu plusuri si minusuri a acestor versuri (veridicitatea cererii si a ofertei).

“Din cocos nu faci gainaNici din mandra gospodina

Din gaina nu faci rataNici din mandra om de casa”

Diferenta dintre barbati si femei, in societate, in viata de zi cu zi, diferenta intre clasele sociale, dreptul la libertate, la dezvoltare si progres, dreptul de a munci, egalitatea de sanse, dreptul la democratie, demnitate.

E greu sa iti gasesti un job nou in conditiile actuale in care se afla economia tarii. Cei ce au un job accepta toate conditiile impuse de angajator pentru a trece peste aceste momente de criza si de a iesi la liman, insa nu trebuie sa uitam ca suntem angajati si chiar daca este o perioada de criza nu trebuie sa renuntam la drepturile noastre de angajat. Daca am fi citit un astfel de titlu cu cativa ani in urma, am fi zis ca este o aberatie ca Romania sa importe forta de munca ieftina din alte tari, avand in vedere cati “capsunari” exporta anual Romania in tari precum Spania. Ei bine, daca ai nostri pleaca toti in tari mai dezvoltate decat a noastra, este clar ca la un moment dat si tara noastra va intra intr-un impas pe piata fortei de munca si va fi nevoita sa importe si ea la randul sau muncitori din tari mai putin dezvoltate, muncitori care sunt dispusi sa accepte un salariu mai mic decat este dispus un roman sa accepte la ora actuala. Domeniile care au cea mai mare nevoie de forta de munca sunt constructiile, productia, metalurgia si altele. Marea problema cu care se confrunta agentiile din Romania in momentul in care doresc sa importe forta de munca straina este cea a birocratiei din Romania, a necunoasterii legislatiei de catre functionarii institutiilor care se ocupa de acest proces, fiecare institutie spunand ca este de competenta unei alte institutii sa solutioneze o anumita problema, si uite asa agentiile se plimba de la o institutie la alta, afla ca trebuie sa faca rost de noi documente de la fiecare functionar cu care vorbeste si asa mai departe.

“Egalitatea de gen trebuie să constituie un obiectiv central al oricărei democraţii care doreşte să ia masuri ca opiniile femeilor şi bărbaţilor să se bucure de aceeaşi greutate şi influenţă. A milita pentru drepturi reale pentru femei înseamnă să tindem către o societate care să dea dovadă de generozitate şi de o toleranţă care poate crea drepturi cetăţeneşti depline şi egale pentru toţi.” Glenys Kinnock - membră a Parlamentului European

1. Viaţa economicăDatele statistice anuale consemnează diferenţe substanţiale între situaţia femeilor

şi bărbaţilor, iar compararea datelor în timp relevă că diferenţele pe plan economic dintreSalariile din sectoarele în care proporţia femeilor este majoritară în rândul

angajaţilor sunt mai mici decât cele ale bărbaţilor care deţin ponderea. Salariile din sectoarele bugetare, în care peste 2/3 din personal sunt femei, se situează sub nivelul mediu pe economie.

Femeile lucrează majoritar în următoarele domenii ale economiei naţionale:_ sănătate şi asistenţă socială (78,8%);

1

_ activităţi financiare, bancare şi de asigurări (71,3%);_ învăţământ (69,5%);_ hoteluri şi restaurante (66%);_ comerţ (55,4%);_ poştă şi telecomunicaţii (53,9%);_ agricultură (50,4%).Întrucât de-a lungul anilor procentele de mai sus au suferit modificări

nesemnificative, se poate afirma că în mod tradiţional în aceste domenii de activitatelucrează în majoritate femei.

Alţi indicatori statistici relevă importante disparităţi între femei şi bărbaţi în privinţa accesului la promovare şi carieră. Astfel, în categoria conducătorilor şi funcţionarilor superiori din administraţia publică şi din unităţile economico-sociale, numărul femeilor era, în 2008, de peste două ori mai mic decât cel al bărbaţilor. În general, femeile sunt prezente cu precădere în domeniile de activitate cu nivel scăzut de salarizare.

În schimb, bărbaţii nu sunt încurajaţi să ocupe posturi considerate prin tradiţieocupate de femei, cum ar fi: educatoare, baby-sitter, asistente medicale, femeie deserviciu, secretară etc. limitându-se astfel accesul lor pe piaţa muncii.

Din analiza datelor statistice rezultă că femeile reprezintă o categorie de populaţiemai vulnerabilă la efectele tranziţiei, caracterizată printr-o rată crescută a şomajului delungă durată, prin limitarea accesului la locuri de muncă (în general) şi la locuri de muncăbine plătite (în special), prin creşterea participării la economia subterană, care nu asigurăaccesul la sistemul de securitate socială.

2. Viaţa de familieÎn privinţa vieţii de familie, o primă discriminare este conţinută în Codul familiei,

actul normativ care instituie reguli fundamentale în acest domeniu, şi prin care estestabilită vârsta minimă la care partenerii îşi pot asuma responsabilitatea constituirii uneifamilii, care este diferită pentru fete şi pentru băieţi: fetele se pot căsători de la 16 ani, iarcu aviz medical şi de la 15 ani, în timp ce băieţii se pot căsători de la 18 ani, după ce auobţinut toate drepturile civile şi politice. Această discriminare conduce la o inegalitate între parteneri în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor în cadrul căsătoriei, poate conduce la o inegalitate de statut social între parteneri – fetele putând fi puse în situaţia de a-şi întrerupe studiile, pentru a putea face faţă sarcinilor domestice – şi chiar la afectarea prematură a stării de sănătate a respectivelor femei.

Codul familiei asigură soţilor, în principiu, un statut juridic egal; în realitate femeile au mai multe responsabilităţi familiale decât bărbaţii. Sub influenţa unui model tradiţional anacronic, se consideră că este de datoria femeilor să administreze resursele familiei, să îndeplinească treburile gospodăreşti considerate “uşoare şi mărunte” (aprovizionarea, gătitul, spălatul, călcatul, curăţenia), să supravegheze şi să îngrijească copiii şi vârstnicii, toate acestea adăugându-se, în majoritatea cazurilor, la îndeplinirea sarcinilor profesionale la locul de muncă. În schimb, bărbaţilor le sunt alocate acele lucruri considerate “grele şi importante”, cum ar fi lucrările de construcţie şi zidărie ori reparaţia şi întreţinerea instalaţiilor, pentru efectuarea cărora, de altfel, sunt chemaţi lucrători specializaţi. În consecinţă, bugetul de timp liber al femeilor este mult mai mic decât cel al bărbaţilor.

2

Tradiţia acţionează uneori şi în defavoarea bărbaţilor. Ei sunt consideraţi mai puţin capabili să crească şi să îngrijească copiii, motiv pentru care, de multe ori, în caz depronunţare a divorţului, justiţia nu le încredinţează copiii minori spre creştere şi îngrijire. În prezent există o tendinţă, din ce în ce mai accentuată, de ocolire a formalizăriicăsătoriei şi de convieţuire a tinerilor în uniuni consensuale. În acelaşi timp, se constată ocreştere a numărului de familii monoparentale şi, în cadrul acestora, a numărului celor încare responsabilitatea gospodăriei şi a procurării resurselor revine femeilor.

3. Viaţa publică şi participarea la decizieDeşi România a facut progrese în îndeplinirea angajamentelor asumate în

domeniul drepturilor omului, acestea nu sunt semnificative în ceea ce priveşte asigurarea participării egale a femeilor şi bărbaţilor la viaţa socială, astfel încât, sferele decizionale politice de nivel înalt, structurile de partid sau instituţiile administraţiei publice, nu sunt accesibile în aceeaşi măsură femeilor şi bărbaţilor, femeile rămânând cel mai adesea cantonate în activităţi executive, fără posibilităţi reale de promovare sau de afirmare în prima linie politică.

Participarea disproporţionată a femeilor şi bărbatilor la viaţa publică şi la luareadeciziilor reflectă cel mai bine existenţa şi perpetuarea discriminărilor după criteriul de sex. Incontestabil, lumea politică şi viaţa partidelor sunt dominate de bărbaţi, deşi drepturile politice egale pentru toţi cetăţenii, femei şi bărbaţi, sunt legiferate de peste şaizeci de ani. Puţine partide au inclus în statut sau în programe principiul egalităţii între femei şi bărbaţi, iar cele care au făcut-o, în principal partidele de orientare social-democrată, nu au adoptat şi strategii adecvate de aplicare în practică. Nici un partid politic nu are preşedinte o femeie şi sunt puţine femei care fac parte din structurile de conducere ale partidelor.

4. Conştiinţa publicăÎn perioada comunistă egalitatea femeilor şi bărbaţilor a fost puternic susţinută, cel puţin la nivelul ideologiei oficiale, fiind una dintre ideile importante folosite în procesul de modernizare a societăţii româneşti în perioada postbelică. Chiar dacă în practică această egalitate a dus la apariţia fenomenelor de supraaglomerare a femeilor – devenite tovarăşe de muncă cu bărbaţii, dar încă responsabile aproape în exclusivitate de treburile casnice, de creşterea şi educarea copiilor, de îngrijirea bătrânilor familiei – modelul de la care pornea, al egalităţii între sexe, era unul modern şi progresist.

După 1989, rolul mijloacelor de informare în masă a devenit esenţial în formareaimaginii asupra realităţilor sociale şi în popularizarea unor modele contemporane, darmass-media românească este încă departe de a promova mesaje pozitive în privinţaparteneriatului de gen şi a participării sociale a femeilor. Continuă şi uneori se amplificăutilizarea unor clişee discriminatorii, atât în presa scrisă cât şi în cea audio-vizuală,acestea contribuind la perpetuarea în constiinţa publică a unor modele deformate dereprezentare a femeilor şi bărbaţilor.

Diferentele intre clasele socialeFiecare societate îsi repartizeaza resursele în mod inegal : unii primesc mai mult,

altii mai putin, în functie de statutul lor, de locul ocupat pe scara ierarhiei sociale.

3

Exista deosebiri pe care chiar societatea le creeaza, de care tine cont, pe care le dezvolta sau le atenueaza. Clasele sociale - remarca sociologul I. Ungureanu - "sunt grupuri sociale cu semnificatie societala maxima si interactiunea care le produce este mai complexa" decât a altor grupuri (a familiei, de exemplu).

Un exemplu devenit clasic de stratificare sociala, cel existent în Marea Britanie. Aici, etajarea sociala contine 4 clase principale :1. clasa superioara : familii ce poseda bogatii de mai multe generatii si din când în când au si putere ;2. clasa de mijloc : relativ mare si variata, formata din indivizi ce au câstigat o bogatie modesta din afaceri si profesiuni libere, iar la nivel inferior, din gulere albe (contabili, functionari, vânzatori).3. marea clasa muncitoare : efectueaza diferite munci, deseori manuale ;4. clasa de jos : indivizi care nu muncesc deloc sau ale caror venituri sunt suplimentate de stat.

Familia. Ea este probabil unul din principalele mecanisme prin care repartizarea inegala a resurselor societatii se transmite generatiilor viitoare. Familiile lasa generatiilor urmatoare, mostenitorilor lor, resursele de care dispun. Sa-l mostenesti pe Ford sau pe locuitorul unui ghetou nu este acelasi lucru.

Clasele sociale tind sa educe diferit copiii : sa actioneze si sa gândeasca diferit, sa aiba nivele de educatie diferite, slujbe, cariere diferite. Studiile relizate de Kohn si Schooler (1983) arata ca socializarea diferita în clasa de mijloc si cea muncitoare duce la tipuri diferite de personalitati, care sunt legate de ocupatiile bazate pe clasa. De asemenea, socializarea duce la dezvoltarea unui sistem axiologic si ideologic care sustine sistemul social existent.

Religia si ideologia. Monarhiile feudale îsi consolidau puterea afirmând "dreptul divin al regilor". Ideologia sistemului castelor sustinea inferioritatea înnascuta a castelor inferioare.

Ordinea politica : statul ajuta la perpetuarea stratificarii sociale prin controlul asupra legilor, care sustin repartizarea inegala a resurselor. De regula, legile importante sunt facute de cei care beneficiaza de sistemul de clasa existent.

Economia. Repartizarea diferentiata a resurselor în economie contribuie la stratificarea sociala. Când resursele economice inegale sunt transmise de la o generatie la alta (fapt ce se produce frecvent) sistemul de stratificare existent persista.

1. un om din clasa mijlocie superioara ar putea sa-si tina familia singur, in caz de deces al partenerului de viata.

2. un om din clasa mijlocie superioara isi permite, cu familia, macar un concediu/sejur pe an la doua stele, oriunde in tara (eventual in strainatate)

3. un om din clasa mijlocie superioara isi permite servicii medicale complexe, eventual catalogate "costisitoare": de exemplu, ortodontie pentru copii, rinoplastie, nutritionist, psiholog, etc.

4. un om din clasa mijlocie superioara nu se gandeste in mod curent la ziua de maine, el isi permite sa poata ramane fara job un an (pe membru de familie)

5. un om din clasa mijlocie superioara isi permite sa caute CALITATEA alimentelor, bunurilor si serviciilor, nu pretul ( isi permite 15-20% in plus si da cu placere daca produsele sunt de calitate)

4

Clasa saraca nu-si permite nimic din toate astea. Am clasificat "clasa superioara" oamenii care nu (mai) sunt interesati de nimic din ce am scris mai sus. Bogatii nu (mai) sunt interesati de echilibru si pace, ei oricum au bani, au acces la bunuri si servici in orice situatie politico-economica. Schimbarile majore sau minore, nu-i afecteaza.In schimb, interesul lor e sa se apropie si sa finanteze politicul, iar la randul lor politicul sa-i finanteze pe ei.

In orice societate, clasa de mijloc este acea categorie sociala la care se raporteaza majoritatea companiilor si careia ii sunt adresate cele mai multe servicii si produse. Desi in contextul actual al cresterii economice accelerate si al modificarilor sociale prin care trece Romania este dificil sa delimitam clar categoriile sociale si caracteristicile lor, exista destule date care ne permit sa conturam clasa medie romaneasca.

Potrivit unor estimari ale companiei de cercetare de piata Daedalus Consulting, middle class-ul de la noi reprezinta aproximativ 40% din totalul populatiei din mediul urban, cu varste cuprinse intre 18 si 65 de ani, in timp ce clasa superioara reprezinta un procent de 4,6%. Restul de circa 55% dintre romani se plaseaza in clasa inferioara. Dintre acestia, 15% traiesc in saracie, iar 40% duc grija zilei de maine.

EvolutiaClasa medie din Romania continua sa reprezinte un segment de populatie

eterogen, ale carui limite se afla la o distanta foarte mare una de cealalta. Totusi, cercetarile arata ca Romania se afla pe drumul catre stabilizarea evolutiei nivelului de trai al populatiei. Astfel, in timp ce clasele din zona de jos apreciaza ca traiesc din ce in ce mai prost, in cadrul clasei de mijloc si a clasei superioare se constata o crestere anuala a nivelului de trai. Dintre romanii din clasa medie superioara, 54% apreciaza ca traiesc mai bine decat anul trecut, fata de 32% din totalul populatiei si 8,1%, dintre cei din clasa saraca. Potrivit lui Daniel Enescu, General manager Daedalus Consulting asistam la un fenomen de polarizare a societatii, in care clasele superioare tind sa o duca din ce in ce mai bine, iar clasele de jos o duc din ce in ce mai rau.

Uscatu Emilia RalucaMaster B1, An II

5