YOGA- mistica exerciţiului

Yoga- etimologic, provine din rădăcina YUJ şi înseamnă „a lega laolaltă”, „a înhăma”, „a pune la jug”.

- practică ce necesită eforturi şi riscuri redutabile: solitudine, asceză cumplită, meditaţie, schimbări psiho-fizice ale organismului, instruire permanentă.

Mistica exerciţiului este foarte importantă pentru spiritualitatea indiană. Se mai numeşte psihotehnica Yoga sau mistica voinţei creatoare.

Originea Yoga: încă din perioada vedică, se vorbea de o serie de asceţi şi extatici care deţineau puteri miraculoase (sidhi) cu ajutorul unor tehnici parayoghine.

PATANJALI (sec. IV î. Hr.) publică tradiţiile doctrinare şi tehnice referitoare la Yoga, în tratatul său YOGA-SUTRA.

VYASA- comentează şi explică textele din YOGA-SUTRA.

Scopul YOGA: Eliberarea, uniunea mistică, schimbarea unei conştiinte cotidiene cu una calitativ superioară.

Tipuri de Yoga: a. Yoga clasică, Yoga populară, Yoga barocă

b. -YOGA CLASICĂ - HATHA-YOGA

- BHAKTI-YOGA - MANTRA-YOGA - KARMA-YOGA - INANA-YOGA - LAYAKKYA-YOGA

Treptele YOGA: 1. YAMA (înfrânările) 2. NI-YAMA (disciplinele) 3. ASANA (posturile) 4. PRANAYAMA (tehnica respiraţiei) 5. PRATYAHARA (retragerea simţurilor) 6. DHARANA (concentrarea) 7. DHYANA (contemplaţia) 8. SAMADHI (Enstaza- concentrarea perfectă, Eliberarea)

Practicile YOGA conduc la dobândirea unei forţe, numită Forţa Yoga.

VLAD SAMOILĂ ANUL IV, TEOLOGIE PASTORALĂ, GR.10