CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN MOLDOVA

Raport privind aspectele sociale ale implementării Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană

(pentru ce-a de-a III reuniune a Platformei Societății Civile UE-Moldova, 6 martie 2018, Brusells)

Chișinău, februarie 2018

1

Acordul de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană (AA RM-UE), semnat în anul 2014 stipulează că părțile s-au angajat să consolideze dialogul și să coopereze în vederea promovării Agendei muncii decente a Organizaţiei Internaţionale a Muncii ce ține de politicile de sporire a ocupării forței de muncă, securitatea şi sănătatea la locul de muncă, dialogul social, protecţia socială, incluziunea socială, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, contribuind astfel la crearea unui număr mai mare de locuri de muncă de o calitate mai bună, la reducerea sărăciei, la dezvoltarea durabilă și la îmbunătățirea calității vieții (art. 31 din AA RM-UE). Aspectele principale din domeniul social-economic sunt vizate în Titlul IV ”Cooperarea economică și alte tipuri de cooperare sectorială”, Capitolul 4 ”Ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse” din AA RM-UE.

Totodată, la promovarea acestor obiective urmează să se țină cont de prevederile Articolului 371 din Acordul de Asociere, care stabileşte obligativitatea menţinerii nivelurilor de protecţie actuală.

Analiza evoluţiei cadrului legal şi a situaţiei social-economice din ţară, precum şi a politicilor promovate în aceste domenii, direct sau indirect legate de AA RM-UE, a permis efectuarea unor constatări.

I. În domeniul retribuirii muncii

După semnarea Acordului de Asociere, din 2014 și pînă în 2017 (tr. III) salariul mediu nominal pe economie a crescut cu circa 35 la sută, și a constituit 5809 lei, sau echivalentul a 273 Euro, inclusiv în sectorul real al economiei – 6132 lei, sau 288 Euro și în sectorul bugetar 4991 lei sau 234 Euro. În același timp, salariul mediu real în această perioadă de timp a crescut doar cu 10 %. Astfel, Moldova ocupă locul doi în topul ţărilor europene cu cele mai mici salarii, iar conform puterii de cumpărare a salariilor țara noastră ocupă ultimul loc.

Salariul constituie peste 40 la sută din veniturile populației şi, deci, este o sursă importantă în asigurarea bunăstării populaţiei. Totodată pentru majoritatea angajaților din țară, salariul este principala sursă de venit, și deci de mărimea lui depinde cum un salariat poate să-și întrețină familia și cum îi asigură un trai decent.

Stabilirea salariului minim în Republica Moldova este reglementată prin Legea nr.1432-XIV din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire și reexaminare a salariului minim. Astfel, art.3 din legea menţionată prevede că cuantumul salariului minim se determină în funcție de condițiile economice concrete și de nivelul salariului mediu pe economia națională, precum și de nivelul prognozat al ratei inflației, iar necesitatea modificării cuantumului salariului minim se examinează de Guvern, împreună cu patronatele și sindicatele, cel puțin o dată pe an. Spre regret, după punerea în aplicare a legii cuantumul salariului minim pe țară era menținut la același nivel pentru perioade îndelungate de timp, iar cînd acesta era modificat nu se ținea cont de evoluția prețurilor de consum, puterea de cumpărare, nivelul salariului mediu pe economie sau alți indicatori.

Actualmente, salariul minim pe țară constituie 1000 de lei, echivalentul a 45 Euro și nu a fost reexaminat din octombrie 2014. În această perioadă de timp (octombrie 2014 - decembrie 2017) rata inflației a constituit 28,32%, iar preţurile medii de consum au crescut de circa 1,3 ori.

Ponderea salariului minim în salariul mediu (trimestrul III al anului 2017) constituie doar 17%, iar Recomandările Uniunii Europene adresate tuturor țărilor care se confruntă cu creșterea șomajului și sărăciei, este cea de creștere a nivelului salariului minim pînă la nivelul de 60% din salariul mediu pe economie.

2

Totodată, Carta Socială Europeană (revizuită), ratificată de Republica Moldova, stabileşte că statul recunoaşte dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă, care să le asigure acestora, precum şi familiilor lor un nivel de trai decent.

Mai mult decît atît, salariul minim acoperă doar 50 la sută din minimul de existenţă pentru populaţia aptă de muncă, care în semestrul I al anului 2017 a constituit 1981,0 de lei (90 Euro).

Vorbind despre salariul minim ca indicator social nu este îndreptățită situația cînd în țară la momentul de față există trei niveluri minimale în domeniul salarizării: în sectorul bugetar 1100 lei, sau 52 Euro, în medicina asigurată 1900 lei, sau 85 Euro și în sectorul real al economiei 2380 lei, sau 115 Euro. Aceasta crează o inechitate cînd pentru o muncă egală se achită un salariu diferit.

Constatăm că atît nivelul mediu, cît şi cel minim al salariilor în Republica Moldova nu asigură populaţiei un nivel de trai decent.

Sindicatele au susținut inițiativa Guvernului privind reformarea sistemului de salarizare în sfera bugetară, care la moment este unul netransparent, greu de administrat și monitorizat și nu asigură o echitate în domeniul salarizării și un nivel decent de trai. Conform Conceptului privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, aprobat prin Dispoziția Guvernului nr.80-d din 28 iulie 2017 proiectul legii privind sistemul de salarizare unitară în sectorul bugetar urma să fie elaborat pînă la finele trimestrului IV al anului 2017, însă, din păcate, proiectul nu este elaborat.

În cadrul reformei administrației publice centrale atribuțiile pentru elaborarea politicilor în domeniul retribuirii muncii angajaților au fost divizate. Astfel, atribuțiile în domeniul elaborării politicilor salariale în sectorul real al economiei au rămas la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, iar atribuțiile ce țin de elaborarea politicilor salariale din sectorul bugetar au fost transmise Ministerului Finanțelor. Reieșind din prevederile legale, în opinia sindicatelor, funcția legată de elaborarea politicilor în domeniul retribuirii muncii vine în contradicție directă cu funcțiile de acumulare a veniturilor la bugetul public național și gestionarea finanțelor publice.

Recomandări:

Urgentarea elaborării proiectului de lege privind sistemul de salarizare unitară în sectorul bugetar bazat pe performanțe profesionale individuale, care ar soluționa majoritatea problemelor din sistem, inclusiv și cel legat de nivelul minimal al salarizării și de migrația tinerilor în străinătate. Aprobarea proiectului de către Guvern și de către Parlament pînă la finele sesiunii parlamentare primăvară-vară a anului curent. Identificarea surselor financiare necesare pentru punerea în aplicare a proiectului de lege în semestrul II al anului 2018.

Unificarea atribuțiilor în domeniul politicii salarizării atît în sectorul real al economiei, cît și în sectorul bugetar și punerea lor în responsabilitatea organului central de specialitate în domeniul muncii - Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu scopul de a promova o politică unitară în domeniul salarizării.

II. În domeniul ocupării forței de muncă

A fost aprobată Strategia naţională privind ocuparea forţei de muncă pentru anii 2017–2021(Hotărîrea Guvernului nr. 1473 din 30 decembrie 2016).

3

A fost aprobat Planul naţional de acţiuni pe anul 2017 pentru implementarea Strategiei naţionale privind ocuparea forţei de muncă pentru anii 2017–2021 (Hotărîrea Guvernului nr. 582 din 24.07.2017).

Prin Hotărîrea nr. 1145 din 20.12.2017, Guvernul a aprobat Regulamentul privind subvenţionarea creării locurilor de muncă, însă de aceste subvenții vor beneficia doar agenții economici care vor avea o creștere a efectivului de salariați de cel puțin 100 de persoane.

A fost elaborat proiectul Legii cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă, care a fost consultat cu partenerii sociali și urmează să fie susținut de Guvern și Parlament.

Se lucrează asupra creării Observatorului pieței muncii, care va activa în cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) pentru efectuarea analizelor în domeniile economic, ocuparea forței de muncă, demografie, resurse umane și prognoze ale pieței muncii. În opinia sindicatelor Observatorul pieței muncii ar urma să fie creat în cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale pentru a unifica eforturile, resursele umane, financiare, capacitățile analitice care vor ajuta la acumularea informațiilor privind piața muncii și luarea deciziilor argumentate.

Are loc negocierea și semnarea acordurilor în domeniul migrației de muncă circulară/sezonieră, precum și a celor de protecție socială cu principalele țări de destinație pentru emigranții moldoveni

În pofida măsurilor întreprinse, piața muncii din Moldova se confruntă cu o serie de probleme: competivitatea joasă pe piața muncii, ponderea mare a șomerilor necalificați (circa 70% din totalul șomerilor au studii primare sau gimnaziale), nivelul de salarizare scăzut, rata de ocupare scăzută (42%), dezechilibrul pe piața forței de muncă în aspect de mediu urban/rural, emigrarea forței de muncă și o rată înaltă a șomajului în rândul tinerilor (12%).  Toate acestea conduc la creșterea șomajului şi a nivelului de emigrare a forței de muncă, creează o povară asupra sistemului public de asigurări sociale de stat. 

Recomandări:

Urgentarea adoptării proiectului Legii cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă, și asigurarea financiară a politicilor propuse pentru a fi implementate pe piața forței de muncă în scopul îmbunătățirii situației create.

Examinarea oportunităților de creare a Observatorului pieței muncii în cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale pentru a reacționa la timp la schimbările de pe piața muncii pentru a susține pregătirea și perfecționarea sau recalificarea cadrelor, lucru care ar asigura o rată mai înaltă de angajare.

Odată cu implementarea prevederilor Strategiei naţionale privind ocuparea forţei de muncă pentru anii 2017–2021, a noii Legi cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă și creării Observatorului pieței muncii, volumul activităților agențiilor teritoriale a forței de muncă nu se va micșora, ci dimpotrivă va crește. În procesul de reformare a ANOFM este necesar de a se ține cont de inadmisibilitatea reducerii numărului de personal și păstrarea statutului de personalitate juridică pentru agențiile teritoriale.

III. În domeniul reformei sistemului de pensii

Reforma sistemului de pensii, asupra căreia sindicatele au insistat de mai mulți ani, este în plină realizare. Tot aici, ținem să accentuăm că o bună parte din propunerile Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova au fost luate în considerare la elaborarea Conceptului unic de reformă a sistemului de pensii și ulterior s-au regăsit în Legea nr. 290 din 16.12.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative

4

(de exemplu: unificarea tuturor categoriilor după același principiu de stabilire și calculare a pensiilor, valorizarea venitului luat în calcul la stabilirea pensiei, simplificarea formulei de calcul, pensia anticipată, recalcularea pensiilor).

Sunt înregistrate și unele rezultate pozitive:

pensiile calculate în baza formulei noi sînt mai mari în comparație cu cele calculate potrivit formulei vechi și asigură o rată de înlocuire a salariului cu pensia de cel puțin 40% față de 26% anterior;

este valorizează venitul după anul 1999 luat în calcul la stabilirea pensiei; peste 8300 de persoane și-au stabilit pensia anticipată; sunt valorizate pensiile stabilite după anul 2000, procesul urmînd a fi finalizat anul curent; pensia medie pentru limită de vîrstă a crescut cu circa 12 la sută.

Totodată, în cadrul reformei a fost exclus dreptul la pensie în condiții avantajoase pentru persoanele care activează în condiții nefavorabile și a fost anulat dreptul la pensie anticipată.

La insistența sindicatelor prin Legea nr. 317 din 22.12.2017 a fost modificată și completată Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, prin care statul stabilește, persoanelor care au realizat stagiul de cotizare în condiţii deosebite de muncă de 10 ani compleţi, diminuarea vîrstei standard de pensionare cu 5 ani. Mai apoi, la fiecare an lucrat în plus peste 10 ani în condiții deosebite, vîrsta standard de pensionare se diminuează încă cu 6 luni. Totodată, legea stabilește condiția stagiului total de cotizare de 34 de ani, ceea ce pune în dificultate mecanismul de implementare a normelor. În rezultat, foarte puține persoane vor beneficia de pensie anticipată, activînd în condiții deosebite mai mult de 10 ani.

Spre regret, reforma sistemului de pensionare nu a contribuit la stabilitatea financiară a sistemului de asigurări sociale, dovadă fiind transferurile de la bugetul de stat în favoarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2018 a sumei de peste 1,3 mlrd. lei, sumă practic echivalentă cu cea din anul 2017. Or, în scopul asigurării sustenabilității sistemului de pensionare este iminentă implementarea măsurilor eficiente de combatere a economiei informale și de achitare a salariilor în “plic”.

Recomandări:

Perfecționarea mecanismului de stabilire a pensiei anticipate atît pentru bărbați, cît și pentru femei, și a mecanismului de stabilire a pensiei pentru munca în condiții deosebite;

Elaborarea și adoptarea unei Strategii la nivel de Guvern pentru combaterea economiei informale și achitarea salariilor în “plic” cu implicarea tuturor partenerilor sociali și a societății civile.

IV. În domeniul dreptului muncii

Pînă la momentul actual în legislația națională au fost transpuse 6 Directive ale UE:

Prin Legea nr. 52 din 1 aprilie 2016 pentru modificarea şi completarea Codului muncii al Republicii Moldov (a intrat în vigoare la 22 aprilie 2016) au fost transpuse 2 Directive ale UE și anume: Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa

lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă; Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe

durată determinată încheiat între CES, UNICE și CEEP.

Prin Legea nr.155 din 20 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea Codului muncii al Republicii Moldova (a intrat în vigoare la 25 august 2017) au fost transpuse 4 Directive ale UE și anume:

5

Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracţiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP şi CES;

Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi;

Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană;

precum şi, parţial, Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curînd sau care alăptează.

Adoptarea Legilor respective a avut ca efect ajustarea legislației naționale la directivele vizate ale Uniunii Europene și sporirea nivelului de protecție juridică a salariaților.

Potrivit pct.37 din Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2017-2019 (aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1472 din 30 decembrie 2017-2019), pînă la finele anului 2017 urma să fie transpusă în legislația națională Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, instituția responsabilă pentru realizarea acțiunii vizate fiind Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Codului muncii al Republicii Moldova, menit să transpună Directiva menționată a fost elaborat, coordonat cu structurile interesate și partenerii sociali și a fost prezentat spre examinare Guvernului, fiind ulterior restituit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale pentru perfecționare.

La 21 septembrie 2017 Parlamentul a adoptat Legea nr.188 pentru modificarea şi completarea Codului muncii al Republicii Moldova (a intrat în vigoare la 20 octombrie 2017), care a fost elaborată în cadrul unui Grup de lucru creat sub egida Consiliului Economic pe lîngă Prim-ministru. Potrivit notei de argumentare a autorilor proiectul a avut drept scop îmbunătățirea mediului de afaceri și a climatului investițional în Republica Moldova, și prevede modificarea şi/sau completarea a circa 40 de articole ale Codului muncii.

La elaborarea și promovarea Legii respective propunerile și obiecțiile CNSM practic nu au fost luate în considerare. Drept urmare, prin Legea vizată au fost promovate în exclusivitate propunerile mediului de afaceri şi diminuate semnificativ drepturile şi garanţiile salariaților. Or, acest fapt, în opinia CNSM, vine în contradicţie cu prevederile art. 371 din Acordul de Asociere RM-UE, potrivit căruia, părțile recunosc că este inoportună încurajarea comerțului sau a investițiilor prin reducerea nivelurilor de protecție prevăzute în legislația națională în materie de mediu sau de muncă.

Sub patronajul Consiliului Economic pe lîngă Prim-ministru a fost elaborat proiectul noului Cod al muncii. Urmare a examinării proiectului respectiv, CNSM constată, cu regret, că acesta: a fost elaborat fără implicarea autorității publice centrale responsabile de elaborarea și promovarea

politicii statului în domeniul muncii - Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și a partenerilor sociali Sindicate și Patronate, cu încălcarea gravă a standardelor și principiilor parteneriatului social;

6

promovează în exclusivitate propunerile mediului de afaceri și diminuează semnificativ drepturile și garanțiile salariaților, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 371 din Acordul de Asociere RM-UE;

nu ține cont de prevederile actelor normative internaționale la care Republica Moldova este parte cum ar fi: Convențiile Organizației Internaționale a Muncii, Carta socială europeană revizuită, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, precum și de prevederile Directivelor UE prevăzute de Acordul de Asociere RM-UE;

nu conține o multitudine de reglementări referitoare la aspectele esențiale ale raporturilor de muncă, iar structura proiectului nu reflectă într-un mod adecvat structura ramurii „Dreptul muncii”, ceea ce va conduce inevitabil la crearea unui gol semnificativ în legislația muncii în vigoare și va avea efecte nefaste asupra salariaților, asupra angajatorilor și asupra autorităților statului.

Recomandări:

Urgentarea promovării de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Codului muncii al Republicii Moldova, menit să transpună Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective;

Continuarea procesului de perfecționare a Codului muncii în vigoare și de racordare a acestuia la standardele internaționale în domeniul muncii (Directivele UE, Convenţiile OIM etc.);

Neadmiterea flexibilizării şi liberalizării excesive a legislaţiei muncii în detrimentul drepturilor, garanțiilor şi intereselor legale ale salariaţilor;

Neadmiterea promovării în redacția actuală a proiectului noului Cod al muncii, elaborat sub patronajul Consiliului Economic pe lîngă Prim-ministru. Totodată, menționăm că în cazul în care adoptarea unui nou Cod al muncii constituie totuși un imperativ pentru guvern, CNSM ar fi gata să susțină această idee și să participe plenar la procesul de elaborare a proiectului noului Cod al muncii, cu condiția ca proiectul, luînd în considerare importanța și complexitatea documentului (pentru salariați, pentru angajatori și pentru autoritățile statului), să fie elaborat în cadrul unui grup de lucru creat fie sub egida Parlamentului (drept exemplu pozitiv în acest sens poate servi grupul de lucru care a elaborat actualul Cod al muncii – a se vedea Hotărîrea Parlamentului nr. 915-XV din 15 martie 2002), fie sub egida Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cu implicarea reprezentanților autorității publice centrale responsabile de elaborarea și promovarea politicii statului în domeniul muncii, reprezentanților partenerilor sociali (Sindicate și Patronate), reprezentanților mediului academic (specialiști în dreptul muncii), precum și reprezentanților societății civile activi în domeniul muncii. Considerăm că formula propusă va asigura armonizarea intereselor Guvernului, ale Sindicatelor și ale Patronatelor în procesul elaborării bazelor de reglementare a relațiilor de muncă.

V. În domeniul combaterii discriminării și promovării egalităţii de șanse între femei și bărbați

La etapa actuală, în legislația națională au fost transpuse 2 Directive ale UE în domeniul combaterii discriminării și promovării egalității de șanse între femei și bărbați. Prin Legea nr. 305 din 22 decembrie 2016 pentru completarea unor acte legislative şi Legea nr. 60 din 6 aprilie 2017 privind modificarea și completarea unor acte legislative au fost transpuse parţial: Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalităţii de

tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii;

7

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă (reformă);

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 259 din 28 aprilie 2017 au fost aprobate; Strategia pentru asigurarea egalității între femei și bărbați în Republica Moldova pe anii 2017-2021,

care are drept scop cultivarea respectului faţă de rolul legii în realizarea protecţiei drepturilor omului, asigurării valorilor unui stat de drept, creşterii economice şi durabilităţii societăţii în general;

Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017-2021.

În proces de realizare se află următoarele directive: Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de

tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică; Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea

egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă; Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului

egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale.

Recomandări: Continuarea procesului de transpunere în legislația națională a Directivelor UE în domeniul combaterii

discriminării și promovării egalității de șanse între femei și bărbați, cu respectarea termenelor stabilite de transpunere;

Realizarea în termen a tuturor acțiunilor prevăzute de Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017-2021.

VI. În domeniul securității și sănătății în muncă

Pînă la momentul actual în legislația națională au fost transpuse 12 Directive ale UE în domeniul securității și sănătății în muncă și anume:1. Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru

promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (transpusă prin Legea securității și sănătății în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008);

2. Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.353 din 5 mai 2010 ”Cu privire la aprobarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate la locul de muncă”);

3. Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă [a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.603 din 11 august 2011 ”Privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă”);

4. Directiva 92/57/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate care se aplică pe șantierele temporare sau mobile [a opta directivă specială în sensul articolului  16

8

alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.80 din 9 februarie 2012 ”Privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile”);

5. Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.244 din 8 aprilie 2013 ”Privind aprobarea Cerinţelor minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă”);

6. Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.775 din 2 octombrie 2017 ”Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind protecţia sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă”);

7. Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor a cincea directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.819 din 1 iulie 2016 ”Privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrul la monitor”);

8. Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.918 din 18 noiembrie 2013 ”Privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă”);

9. Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.589 din 12 mai 2016 ”Privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de vibraţiile mecanice”);

10. Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot) [a șaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.362 din 27 mai 2014 ”Cu privire la aprobarea Cerinţelor minime privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz”);

11. Directiva 90/269/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a încărcăturilor care prezintă riscuri pentru lucrători și, în special, de producere a unor afecțiuni dorso-lombare [a patra directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.584 din 12 mai 2016 ”Privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru manipularea manuală a încărcăturilor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de producere a unor afecţiuni dorsolombare”);

12. Directiva Parlamentului European şi Consiliului 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curînd sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (transpusă prin Hotărîrea Guvernului nr.1408 din 27 decembrie 2016 ”Privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru protecţia salariatelor gravide, care au născut de curînd sau care alăptează” și Legea nr.155 din 20 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea Codului muncii al Republicii Moldova).

9

Transpunerea Directivelor sus-menționate a avut ca efect ajustarea legislației naționale la aquis-ul comunitar în domeniul securității și sănătății în muncă și sporirea nivelului de protecție juridică a salariaților.

Cu referire la Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporar, menționăm că această Directivă nu va fi transpusă printr-un act normativ distinct, deoarece prevederile acesteia deja se regăsesc în legislația națională a muncii aplicabilă tuturor salariaților, indiferent de durata raportului de muncă (Codul muncii, Legea securității și sănătății în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008).

Potrivit pct.5.4. din Compartimentul A ”Muncă, migraţia forţei de muncă şi politici salariale” al Capitolului IX. ”Politici sociale proactive” din Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2016-2018 (aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.890 din 20 iulie 2016), pînă la finele trimetrului III al anului 2016 urma a fi implementată în legislația națională Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (cîmpuri electromagnetice), instituția responsabilă pentru realizarea acțiunii vizate fiind Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (după reforma administrației publice centrale – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale).Reieșind din informația de care dispune CNSM, acțiunea respectivă este în curs de realizare.

În pofida transpunerii celor 12 Directive ale UE în domeniul securității și sănătății în muncă și racordarea legislației naționale la aquis-ul comunitar în domeniu, suntem profund îngrijorați de nivelul de respectare a legislației în domeniul securității și sănătății în muncă și, prin urmare, de nivelul de protecție a salariaților la locul de muncă.

În rezultatul implementării reformei instituțiilor cu atribuții de control în anul 2017, din sfera de competența a Inspectoratului de Stat al Muncii au fost excluse chestiunile ce țin de securitatea și sănătatea la locul de muncă (controlul de stat asupra respectării legislației în domeniu, examinarea petițiilor ce țin de condițiile de muncă, cercetarea accidentelor de muncă etc.). Prin Legea nr.185 din 21 septembrie 2017 atribuțiile de control în domeniul securității și sănătății în muncă, examinarea petițiilor ce țin de condițiile de muncă și cercetarea accidentelor de muncă au fost transmise următoarelor 10 autorităţi administrative:1. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;2. Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei; 3. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică; 4. Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;5. Agenţia Naţională Transport Auto; 6. Autoritatea Aeronautică Civilă; 7. Agenţia Navală; 8. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică; 9. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei; 10. Agenţia pentru Supraveghere Tehnică.

Totodată, nu toate din autoritățile menționate au fost asigurate cu personal calificat cu atribuţii în domeniul securităţii ocupaţionale.

10

În lipsa personalului calificat cu atribuţii în domeniul securităţii ocupaţionale, autoritățile competente nu au participat la cercetarea accidentelor de muncă conform art.232 lit. f) din Legea securității și sănătății în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, care s-au produs începînd cu 27 octombrie 2017 (data intrării în vigoare a Legii nr.185 din 21 septembrie 2017) și pînă în luna februarie 2018 (circa 60 de accidente de muncă, dintre care 11 – accidente de muncă mortale și 4 – accidente de muncă grave). Astfel, sunt tergiversate termenele de cercetare a accidentelor de muncă și sunt neglijate drepturile și interesele legale ale salariaților. Or, cercetarea imediată a accidentelor produse cu salariaţii în cîmpul muncii este necesară pentru stabilirea obiectivă a împrejurărilor şi cauzelor producerii acestora și nu reprezintă nimic altceva decît asigurarea protecţiei sociale a accidentatului. CNSM a abordat în repetate rînduri și la diferite niveluri problemele ce țin de domeniul securității și sănătății în muncă și încălcarea dreptului constituțional al salariaților la protecția muncii. De asemenea, au fost remise demersuri în adresa Guvernului și Parlamentului, subiectul fiind discutat și în cadrul întrevederii membrilor Comitetului Confederal al CNSM cu conducerea Guvernului.

În contextul dat, remarcăm că, recent, la 14 februarie 2018, Guvernul a aprobat modificările și completările la Hotărîrea Guvernului nr.1361 din 22 decembrie 2005 „Pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă” și la Hotărîrea Guvernului nr.788 din 7 octombrie 2013 „Cu privire la aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspectoratului de Stat al Muncii, a structurii și efectivului-limită ale acestuia”. În urma modificărilor/completărilor operate, cercetarea accidentelor de muncă a fost pusă în responsabilitatea Inspectoratului de Stat al Muncii.

Considerăm că modificările respective vor influența pozitiv starea lucrurilor în domeniul securității și sănătății în muncă în Republica Moldova.

Recomandări:

Urgentarea transpunerii în legislația națională a Directivei 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (cîmpuri electromagnetice);

Continuarea procesului de transpunere în legislația națională a Directivelor UE în domeniul securității și sănătății în muncă prevăzute de Acordul de Asociere RM-UE, cu respectarea termenelor stabilite de transpunere;

Fortificarea capacităților instituționale ale Inspectoratului de Stat al Muncii (resurse umane, tehnica de calcul, sisteme informaționale, dotarea cu automobile etc.), ca urmare a abilitării acestuia cu dreptul de a cerceta accidentele de muncă;

Organizarea cercetării accidentelor de muncă produse cu salariaţi în cîmpul muncii după data de 27 octombrie 2017 pentru stabilirea obiectivă a împrejurărilor şi cauzelor producerii acestora și asigurarea protecţiei sociale a accidentaților;

Completarea cu personalul necesar a tuturor organelor de control responsabile de securitatea și sănătatea în muncă și organizarea instruirii lor pe domeniile de competență privind cele mai eficiente metode de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

Organizarea instruirii personalului din unitățile economice din domeniul securității și sănătății în muncă privind aplicarea în practică a cerințelor minime de securitate și sănătate din directivele UE transpuse în legislația națională.

VII. În domeniul dialogului social11

Acordul de Asociere RM-UE încurajează implicarea organizațiilor societății civile și îndeosebi a partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor și reformelor din Republica Moldova.

În acest context, ținem să menționăm că în calitate de stat semnatar al mai multor convenții ale Organizației Internaționale a Muncii ce țin de negocierile tripartite (în special C 98 și 154, ratificate, respectiv, în 1995 și 1996), Republica Moldova are deja formată o practică a implicării partenerilor sociali în elaborarea politicilor la nivel național. Participarea partenerilor sociali la acest proces se realizează în principal prin avizarea proiectelor de acte normative în domeniul muncii și cel social-economic elaborate de Guvern, participarea nemijlocită la elaborarea proiectelor de acte normative şi încheierea convenţiilor colective la nivel național.

În temeiul Legii sindicatelor nr.1129-XIV din 7 iulie 2000, sindicatele sunt investite cu dreptul de a participa, prin intermediul avizării obligatorii, la elaborarea proiectelor de acte normative ce ţin de domeniul muncii și cel social-economic. Drept urmare, proiectele de legi și de hotărîri ce țin de domeniul muncii și cel social-economic sunt coordonate la nivel naţional cu Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova, iar proiectele cu referire la anumite ramuri sunt coordonate și cu sindicatele sectoriale, contribuind astfel la îmbunătățirea calității lor și la o reflectare echitabilă în acestea a intereselor partenerilor sociali.

Negocierile și consultările nemijlocite între partenerii sociali în procesul elaborării și promovării politicilor au loc în cadrul comisiilor pentru consultări și negocieri colective, în special în cadrul Comisiei naționale pentru consultări și negocieri, care poate pune în discuție orice subiect de interes comun în domeniul muncii şi cel social-economic. În afară de consultările propriu-zise, printre obiectivele activității Comisiei se numără promovarea parteneriatului social la toate nivelurile, susţinerea participării societăţii civile la promovarea politicilor naţionale şi, în consecinţă, menţinerea coeziunii, păcii şi stabilităţii sociale pe teritoriul Republicii Moldova.

O prerogativă a Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective o constituie dreptul de a examina proiectele de acte normative din domeniul muncii şi cel social-economic. Avizul Comisiei este obligatoriu şi însoţeşte proiectul de act normativ pînă la adoptare.

Totuși, negocierile și consultările colective la nivel național au loc nu doar în cadrul Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, ci și prin intermediul altor instrumente ale parteneriatului, cum ar fi grupurile de lucru tripartite constituite ad-hoc pentru discutarea diferitor chestiuni ce țin de domeniul muncii și cel social-economic. Drept exemplu pozitiv în acest sens pot servi grupurile de lucru tripartite care au activat sub egida Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei (după reforma administrației publice centrale – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale) și au examinat propunerile partenerilor sociali de perfecționare a legislației muncii, a legislației în domeniul parteneriatului social. În urma negocierilor purtate în cadrul acestor grupuri de lucru au fost elaborate și ulterior promovate spre adoptare mai multe proiecte de legi și hotărîri ale Guvernului. Cu părere de rău, în ultimul timp, aceste grupuri tripartite au fost substituite de grupurile create sub umbrela platformei Consiliului economic de pe lîngă Prim-ministru, constituite din reprezentanți ai mediului de afaceri, care promovează doar interesele angajatorilor fără a lua în considerare impactul social al reformelor.

În conformitate cu Programul de Țară privind Munca Decentă pentru anii 2016-2020, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (actualmente – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale), Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova și Confederația Națională a Patronatului din Republica

12

Moldova urmau să elaboreze și pînă la finele anului 2017 să prezinte Guvernului, pentru examinare și aprobare, proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (a Codului muncii și a Legii privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial nr.245-XVI din 21 iulie 2006), avînd drept scop perfecţionarea și consolidarea sistemului actual de parteneriat social.

Partenerii sociali au realizat acțiunea sus-menționată în termenul stabilit. Însă, Guvernul a restituit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.245-XVI din 21 iulie 2006 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial, care a fost elaborat cu scopul de a perfecţionarea și consolidarea sistemului actual de parteneriat și dialog social, inclusiv a dialogului bipartit.

Recomandări:

Urgentarea promovării de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.245-XVI din 21 iulie 2006 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial, elaborat de către partenerii sociali, care are drept scop perfecţionarea și consolidarea sistemului actual de parteneriat social;

Revenirea la consultări şi negocieri colective în problemele ce ţin de domeniul muncii și cel social economic pe platforma Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, a consiliilor de specialitate ale acesteia, precum și a grupurilor de lucru tripartite create sub egida Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecției Sociale din reprezentanții partenerilor sociali (Guvern, Patronate, Sindicate).

Susţinerea creării comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel ramural, pe domenii de activitate, instruirea membrilor comisiilor în cauză (ca urmare a reformei administrației publice centrale).

Negocierea şi încheierea Convențiilor colective (nivel naţional) pe diferite subiecte din domeniul muncii și cel social-economic, care necesită reglementare suplimentară.

13