PACHET DE MĂSURI PENTRU A SPRIJINI PROCESUL DE RELANSARE

ECONOMICĂ- PROPUNERE BNS -

I. Piața muncii:

Măsura propusă 1: Modernizarea și digitalizarea sistemului de gestiune a pieței muncii

În condițiile actuale piața muncii nu mai poate fi gestionată eficient fără informatizare.

Justificare:Într-o piață a muncii așa de dinamică lucrătorii au nevoie să-și poată accesa informațiile referitoare la traseul lor în piața muncii. Companiile dispar, arhivele sunt gestionate defectuos, orice reclamație trebuie probată, pontajul nu are întotdeauna legătură cu realitatea, practicile de muncă la negru s-au rafinat, etc, toate acestea sunt argumente pentru modernizarea modelului de gestiune a pieței muncii. Dispariția carnetelor de muncă și introducerea registrului electronic de evidență a salariaților a reprezentat pe termen scurt o simplificare a gestiunii resurselor umane. Pe termen mediu și lung a afectat însă evidența deținută de salariat cu privire la traseul său profesional. În plus, diversele sisteme informatice cu implicații în gestiunea resurselor umane folosite de instituții precum ANAF, CNPAS, CNAS sau ANOFM au fost create fără a avea o viziune comună pentru a asigura o conectare adecvată a acestor baze de date.Ca urmare, în numeroase cazuri lucrătorii ce accesează prestațiile asigurate de aceste sisteme sunt puși în situația de a proba stagiul de cotizare sau chiar în situații, precum cea recentă, în care contrar prevederilor legale aceștia nu pot beneficia de unele drepturi datorită imposibilității conectării informațiilor între bazele de date ANAF și cele ale ANOFM sau CNAS.Mai mult, lucrătorii români sunt din ce în ce mai mobili la nivel european, s-a văzut acest lucru în perioada pandemiei. Actualului sistem de gestiune a pieței muncii îi este imposibil să administreze acest fenomen. În consecință, lucrătorii români ce desfășoară activități în afara țării, în special cei sezonieri, ocolesc de multe sistemul de asigurări sociale, atât din țara unde lucrează, cât și din România.

Propunerea 1:

a. Elaborarea și digitalizarea unui sistem modern de gestiune pentru piața muncii, acțiune precedată de o analiză a sistemului relațiilor de muncă care să permită optimizarea fluxurilor și a proceselor la nivelul pieței muncii. Analiza sistemului și elaborarea noii matrici de gestiune se vor realiza în cadrul unui grup de lucru în care vor fi obligatoriu implicați și partenerii sociali reprezentativi la nivel național.

b. Corelarea sistemelor informatice si a bazelor de date între instituția implicată în colectarea contribuțiilor sociale și instituțiile ce gestionează prestațiile de asigurări sociale.

II. Piața muncii:

Măsura propusă 2: Eficientizarea instrumentelor existente pentru combaterea muncii nedeclarate

Justificare: Munca la gri sau la negru este imposibil de stăpânit în formatul actual de gestiune a pieței muncii. Cu toate acestea continuăm să utilizăm doar în mică măsură instrumentele legale și instituționale de care dispunem în vederea combaterii muncii nedeclarate. Astăzi lupta împotriva muncii nedeclarate se rezumă în fapt la realizarea unui plan de amenzi. Deși Codul Muncii ne permite încă din 2017 aplicarea unor sancțiuni mai dure în cazul constatării utilizării în mod frecvent a lucrătorilor fără forme legale, respectiv sistarea activității firmelor respective (art 260, alin 4)), această măsură este chiar și azi inaplicabilă. Conform Codului Muncii sistarea activității se poate face doar în baza unei proceduri elaborată de Inspecția Muncii și aprobată prin Ordin al Ministrului Muncii. Deși au trecut aproape 3 ani de la momentul adoptării acestei prevederi, nici până în prezent această procedură nu a fost finalizată și aprobată, ca urmare cei ce utilizează în mod frecvent muncă la negru își desfășoară în continuare nestingheriți activitatea.

Propunerea 2: c. Adoptarea procedurii de sistare a activității pentru angajatorii ce utilizează muncă

nedeclarată, conform art 260 alin 4) Codul Muncii.d. Centralizarea și prelucrarea la nivel județean și național a informațiilor din

procesele verbale de constatare referitoare la angajatorii identificați că utilizează muncă la negru și respectiv publicarea acestei liste. De asemenea ar trebui extrase din aceste prelucrări informații relevante cu privire la domeniile de activitate în care se utilizează în mod frecvent muncă nedeclarată dar și companiile (inclusiv referințe la asociații și administratorii acestora) care recurg la astfel de practici, în baza acestor informații fundamentându-se planul anual de control.

I. Piața muncii:

Măsura propusă 3: Modificarea Legii 200/2006 privind constituirea fondului de garantare a creanțelor salariale.

În perioada următoare este de așteptat ca o parte din companii să

intre în procedură de insolvență sau faliment, pentru a proteja salariații din aceste companii este important ca legea să asigure un acces facil la resurse pentru acoperirea creanțelor salariale. Fondul de garantare poate fi accesat de salariații firmelor care intră în insolvență doar în situația în care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare. Astfel un număr semnificativ de salariați care au plătit contribuție la fondul de garantare și ai căror angajatori au intrat în procedură de insolvență, fiind pronunțată o hotărâre judecătorească în acest sens, nu pot beneficia de plata salariilor din fond.

Justificare:Pe de altă parte Fondul de garantare a fost rareori accesat în situații de insolvență, fiind de cele mai multe ori pe excedent, fapt care denotă că există o debalansare în ce privește încasările din contribuțiile achitate de salariați și plățile făcute, legea neatingându-și scopul în ce privește o mare parte din salariații firmelor aflate în insolvență. Se impune ca prin modificarea Legii 200/2006 să fie recunoscut dreptul de a putea beneficia de acoperirea creanțelor salariale prevăzute de art.13 pentru toți salariații angajatorilor față de care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței.

Propunerea 3: a. Modificarea Legii 200/2006. Act normativ atașat.

I. Piața muncii:

Măsura propusă 4: Măsuri suport pentru cei ce și-ar putea pierde locul de muncă în perioada următoare

În România costul concedierii unui angajat este reprezentat doar de perioada de preaviz

de 4 săptămâni, chiar și pentru un lucrător cu 10 ani vechime. Deja anunțurile de concedieri apar cu frecvență zilnică iar asta în condițiile în care acest fenomen este vizibil doar la nivelul a mai puțin de 10% din companiile din România, respectiv cele care au mai mult de 10 salariați și care au impuneri legale în ceea ce privește concedierea colectivă. În momentul în care vor înceta măsurile de sprijin este foarte posibil să vedem un număr semnificativ de locuri de muncă pierdute.

Justificare:Măsurile de tip șomaj tehnic au menținut pe o perioadă de timp scurtă locurile de muncă, criza sanitară se prelungește însă, iar acest lucru se va reflecta în situația pieței muncii interne. Aceste măsuri au consumat deja resursele naționale existente. La 30 iunie deficitul fondului de șomaj era de 2,7 ori mai mare decât veniturile totale încasate de fond în această perioadă de 6 luni.În acest moment fondul de șomaj este incapabil să asigure finanțare pentru măsurile de sprijin ce trebuie acordate celor disponibilizați. În ultimii ani la nivel mondial, guvernele, companiile și lucrătorii au început să considere prioritară îmbunătățirea nivelului de calificare și recalificare pentru a răspunde provocărilor celei de-a patra revoluții industriale. Deși are cea mai mică pondere a lucrătorilor participanți într-un an in programe de formare, prioritățile României par a fi diferite de tendințele manifestate la nivel mondial. România ar putea folosi această oportunitate pentru a investi în calificarea și recalificarea lucrătorilor. Criza sanitară a generat colapsul actual al piețelor muncii din întreaga lume dar totodată a devenit și mai clară necesitatea accelerării digitalizării ți automatizării. România și-a asumat realizarea un indicator ce presupune asistarea a 45 mii de persoane prin această intervenție, deși perioada de programare se apropie de final, până în prezent nu s-a făcut nimic pentru realizarea acestui indicator.Finanțarea unei astfel de măsuri se poate realiza prin utilizarea unor economii realizate din execuția bugetară a mai multor proiecte, în special în cazul proiectelor implementate de ANOFM există economii în execuția bugetelor mai multor proiecte ce ar putea fi orientate pentru această măsură.

Propunerea 4:

a. Lansarea apelului de proiecte adresat celor concediați este esențial pentru această perioadă, respectiv AP 3/ PI 8.v/ OS 3.9 - ”Măsuri de outplacement – adaptarea lucrătorilor disponibilizați/concediați la schimbare”.

I. Piața muncii:

Măsura propusă 5: Creșterea importanței formării profesionale și asigurarea corelării sistemului de educație cu evoluțiile pieței muncii

Formarea profesională trebuie să fie o prioritate. Nu putem face față evoluției

tehnologiei și competiției internaționale în condițiile în care nu investim în formare profesională. Deși angajatorii au obligația de formare profesională pentru angajații proprii, se investește foarte puțin în acest domeniu. Mecanismul este clar ineficient, ar trebui ajustat astfel încât această obligație să fie cu adevărat respectată.

Justificare:Digitalizarea produce modificări în piața muncii care trebuie avute în vedere în acest proces, indiferent că vorbim de condiții de muncă, de conținutul muncii și de competențele necesare în acest sens, de modul de organizare a muncii sau de relațiile de muncă. România are cel mai mare procent al populației cu competențe digitale scăzute, ar trebui făcut ceva în acest sens. Digitalizarea trebuie să includă o componentă de pregătire a resurselor umane pentru acest proces. Ar trebui valorificată această perioadă în care angajatorii nu au nevoie de timpul integral de muncă al salariaților pentru a pregăti acest proces. România se împrumută pentru a plăti indemnizația pentru munca cu timp redus, în același timp ne aflăm pe ultimul loc în UE la formarea profesională a angajaților, acest timp ar trebui să fie folosit de angajator pentru evaluarea nevoilor de formare și formarea profesională a angajaților.Îmbunătățirea calificărilor și recalificarea trebuie să pregătească lucrătorii pentru perioada post-pandemie. În această fază România nu intră deloc pregătită, în 2019 înregistra cea mai mare pondere a persoanelor cu un nivel redus al competențelor digitale, iar evoluția nu este una pozitivă.

Propunerea 5: a. Se impune intensificarea eforturilor pentru corelarea sistemului de educație cu

piața muncii, dar și pentru creșterea numărului de persoane ce dețin competențe digitale.

b. Instituirea obligativității ca pe perioada în care se beneficiază de șomaj tehnic salariații să fie incluși în programe de formare.

c. Pentru asigurarea mobilității ocupaționale pe orizontală și pe verticală, se impune elaborarea sistemului de credite transferabile pentru educație și formare profesională prevăzut la art. 347 din Legea educației naționale nr. 1/2011.

d. Elaborarea metodologiei de implementare a principiilor pentru asigurarea calității în formarea profesională a adulților prevăzută la art.6 din OG129/2000 republicată privind formarea profesională a adulților.

I. Piața muncii:

Măsura propusă 6: Instituirea unui mecanism transparent pentru stabilirea salariului minim și crearea premiselor pentru o politică salarială justă, echitabilă și transparentă în mediul privat

Instituirea unui mecanism transparent pentru stabilirea salariului minim este o

recomandare de țară făcută de instituțiile europene în fiecare an, începând din 2015. Nici 2020 nu a fost o excepție. În 20.05.2020 Comisia Europeană recomandă Consiliului Uniunii Europene aprobarea setului de recomandări de țară pentru România, una din problemele sesizate în cazul României fiind – ”Lipsa unui mecanism obiectiv permanent de stabilire a salariului minim ….”.

Justificare:România are cea mai mare rată a riscului de sărăcie în muncă, atât în cazul lucrătorilor ce lucrează timp complet de muncă, dar mai ales în cazul celor ce lucrează timp parțial. În 2019 rata riscului de sărăcie în muncă a crescut față de anul 2018, însemnând că 12,3% din lucrătorii din România s-au aflat în 2019 în risc de sărăcie, față de 11,2% in 2018. Munca trebuie să fie principala cale de a ieși din sărăcie, cu toate acestea un număr semnificativ de salariați sunt expuși riscului de sărăcie.Salariului minim a funcționat în ultimii ani în România ca principal instrument de politică salarială. Acesta a fost unicul răspuns al Guvernului pentru a compensa distrugerea negocierilor colective, astfel încât să contracareze parțial încercarea angajatorilor de a ține costul cu forța de muncă foarte jos. Distrugerea negocierilor colective salariale a favorizat creșterea inegalităților salariale și a numărului de salariați plătiți cu salariul minim. Studiile OECD au indicat faptul că sistemele de negociere colective sectoriale sau multi-nivel contribuie la reducerea inegalităților salariale cu 25 – 30%. Nu există cale pentru creștere economica justă și echitate în muncă fără negociere colectivă. Nu putem vorbi de economie socială de piață dacă lucrătorii nu au putere de negociere. Libertatea

lucrătorilor de a se organiza și de a negocia colectiv s-au redus sistematic în ultimii ani. Legislația muncii și a negocierilor colective a devenit extrem de puțin protectivă.

Propunerea 6:

a. În ciuda nevoii de a crește salariul minim, în special în cazul României se impune ca acest instrument să fie dublat de negocierile colective, în special cele sectoriale, ca pârghie esențială pentru creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă, prin reducerea inegalităților. Convergența salariilor este urgentă pentru România, salariile mai mari asigură firmelor stimulente pentru a investi în inovare și upgradare a activităților într-o parte mai complexă a lanțului economic. Creșterea salariilor e singura modalitate de a stopa migrația creierilor și pentru a reține în țară forța de muncă educată.

b. Adoptarea unui mecanism clar și transparent pentru creșterea nivelului de adecvare a salariului minim, împreună cu un sistem solid de negocieri colective, în special sectoriale, pot contribui la reducerea inegalităților salariale, a sărăciei în muncă dar și la stoparea fluxului migraționist.

I. Piața muncii:

Măsura propusă 7: Pregătirea unui pachet de măsuri pentru protecția stării de sănătate a lucrătorilor la locul de muncă

Justificare: În ciuda faptului că a fost emisă o reglementare comună a Ministerului Muncii și a Ministerului Sănătății pentru a asigura desfășurarea activității la locul de muncă, în condiții de securitate și sănătate în muncă, în multe cazuri infectarea la locul de muncă este destul de frecventă. Este cert că în acest sens nu s-a făcut suficient.Foarte multe companii își închid total sau parțial activitatea ca urmare a identificării unor persoane infectate cu COVID. Expunerea salariaților la risc de infectare conduce implicit la o infectare a familiilor acestora. Întoarcerea în activitate după cele 14 zile de izolare, doar după dezinfectarea spațiilor de lucru nu înseamnă că riscul de infectare dispare. Cheltuielile necesare pentru a preveni riscul de infectare la locul de muncă sunt semnificative, menținerea măsurilor de prevenție pe o durată atât de lungă necesită sprijin pentru finanțarea acestora. Pe lângă investițiile necesare pentru pregătirea locurilor de muncă pentru a respecta cerințele de protecție considerăm că este necesar să fie instituite măsuri pentru combaterea focarelor de boli la locul de muncă.

Propunerea 7:

a. Pregătirea unor planuri pentru situații de urgență care să aloce resurse financiare pentru combaterea viitoarelor focare de boli la locul de muncă.

b. Pregătirea cadrului legal și accesarea resurselor disponibile prin instrumentul SURE pentru finanțarea unor măsuri legate de sănătate, în special la locul de muncă, în vederea reducerii riscurilor profesionale și asigurării protecției la locul de muncă a lucrătorilor și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă.

c. Mai multe sesiuni de formare și recomandări adresate angajatorilor și lucrătorilor vor contribui, de asemenea, la asigurarea unei prevenții mai sistematice.

d. Informațiile culese prin raportări obligatorii ar putea contribui la identificarea primelor semne de răspândire a bolii la locul de muncă, de aceea considerăm utilă completarea cadrului legal și procedural în acest sens.

II. Sustenabilitatea componentelor sistemului de securitate socială

Măsura propusă 1:. Asigurarea sustenabilității financiare a sistemului de securitate socială

Această perioadă de criză a arătat cât de fragil este sistemul de securitate socială din România în a face față riscurilor acoperite.

Justificare:În ultimii ani nivelul contribuțiilor sociale s-a redus permanent, diverse categorii sociale au fost exceptate de la obligația plății contribuțiilor la aceste sisteme, o serie de cheltuieli ce trebuiau asumate de bugetul de stat au fost transferate acestor fonduri și culminând cu lăsarea salariaților ca singuri responsabili în asigurarea finanțării componentelor acestui sistem. Am atras atenția în 2017 că fondul de șomaj, fondul de risc pentru accidente de muncă și fondul pentru concedii și indemnizații au rămas cu o finanțare aproape nesemnificativă, din păcate în ciuda opoziției noastre decizia politică a fost luată. După 2 luni de șomaj tehnic România are un deficit la fondul de șomaj de aproape 3 ori mai mare decât încasările fondului pe primele 6 luni ale anului. În acest moment pentru orice măsură suport pentru cei ce-și pierd locul de munca Romania este dependenta in totalitate de disponibilitatea fondurilor europene.Angajatorii cer sprijin in a acoperi salariile dar acest sprijin trebuie sa fie finanțat.Situația este similară în cazul fondului de asigurări de sănătate – contribuțiile plătite de salariați sunt principala sursa de finanțare a fondului de asigurări de sănătate însă acest fond nu mai funcționează ca un mecanism de asigurare pentru cei ce achită contribuții ci mai degrabă este un instrument de finanțare a sistemului de sănătate în general, indiferent că vorbim de servicii prestate asiguraților sau neasiguraților.În plus, în ultimii ani aprox 30% din resursele fondului de asigurări de sănătate au fost utilizate pentru a acoperi creșterile salariale pentru personalul medical din spitale. În 2017 Guvernul de la aceea vreme a adoptat OUG 114/2017 în baza căreia creșterile salariale acordate personalului medical din spitale în baza Legii 153/2017 sunt asigurate prin transfer din fondul unic de asigurări

de sănătate, deși conform Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății acest tip de cheltuiala nu figurează în cadrul categoriile de utilizări de resurse din FNUASS. În baza acestei ordonanțe în 2018 Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate a emis Ordinul 78/14/2018. Acest Ordin aproba un tip de contract încheiat între casele de asigurări de sănătate și unitățile sanitare, conform căruia, lunar, spitalele facturează caselor de sănătate cheltuielile salariale, așa cum sunt ele identificate în OUG 114/2017, deși aceleași spitale au contracte în derulare cu casele de sănătate și facturează prestări de servicii, conform Legii 95/2017. Acest tip de cheltuială este în mod cert o cheltuială ce trebuia asumată de Bugetul de stat sau bugetele autorităților locale. Mecanismul prin care aceste cheltuieli sunt transferate către FNUASS nu are nici o legătură cu practicile economice loiale și nici cu autonomia în administrare a fondului de asigurări de sănătate statuată prin Legea 95/2006.La 30 iunie deficitul fondului unic de sănătate era de 4,7 mld, cu subvenții de la bugetul de stat de aprox 0,8 mld, adică un deficit egal cu aprox 1,5 luni de venituri.Îmbătrânirea populației dar și deciziile deja luate în domeniul prestațiilor acutizează nevoia luării unei decizii în acest sens.Reducerea contribuțiilor de asigurări sociale, reducerea până la nivel nesemnificativ a contribuției angajatorilor la sistemul de securitate socială, inexistența unor măsuri de reducere a muncii la negru, exceptarea a numeroase categorii de beneficiari ai sistemelor de la participarea la finanțarea acestora, toate au vulnerabilizat sustenabilitatea sistemului de securitate sociale, cu efecte în special pe termen mediu și lung.Angajaților și bugetului public li se cere în prezent să fie solidari cu angajatorii aflați în dificultate, ar trebui însă ca și angajatorii între ei să fie solidari prin creșterea contribuției lor la finanțarea fondurilor de securitate socială.

Propunerea 1:

a. Creșterea contribuției asiguratorii pentru muncă pentru a acoperi necesarul de finanțare pentru fondul de șomaj, fondul de garantare a creanțelor salariale și fondul pentru concedii și indemnizații.

b. Direcționarea integrală a contribuției asiguratorii pentru muncă către fondurile mai sus menționate și eliminarea cotei direcționată către bugetul de stat.

c. Resursele bugetelor de securitate socială trebuie să asigure exclusiv finanțarea cheltuielilor sub forma prestațiilor.

d. Asigurarea finanțării creșterii salariilor din spitale din bugetul Ministerului Sănătății.

e. Facilitățile oferite sub forma accesului la prestații de asigurări sociale prin efectul legii (fără plata contribuțiilor) trebuie finanțate din bugetul de stat.

f. Aplicarea unui sistem unitar de impunere pentru contribuțiile sociale, indiferent de sursa venitului.

g. Modificarea legislației fiscale și corelativ a legii 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, conform deciziei Curții Constituționale, astfel încât reținerea și nevirarea contribuțiilor sociale și impozitului pe salarii de către angajator constituie infracțiune.

h. Corectarea legii 127/2019 privind sistemul public de pensii în sensul în care se iau în calcul la stabilirea dreptului la pensie contribuțiile datorate, indiferent dacă acestea au fost sau nu plătite de angajator.

II. Sustenabilitatea componentelor sistemului de securitate socială

Măsura propusă 2:. Reintroducerea obligativității asigurării sociale pentru toate categoriile de persoane ocupate

Justificare

Abordarea politicilor publice nu poate fi la nesfârșit atât de discriminatorie în rândul categoriilor de populație ocupată. Înțelegem necesitatea de a stimula anumite sectoare de activitate sau categorii sociale însă finanțarea acestui tip de stimulent nu trebuie să fi transferată exclusiv salariaților. Salariații sunt singura categorie care primește beneficii de asigurări sociale corelativ cu plata obligațiilor. În plină criză bugetul public a trebuit sa intervină să asigure o protecție a veniturilor inclusiv pentru cei ce desfășoară activități independente, deși o parte foarte mică a acestora contribuie la sistemul de securitate socială și chiar și în acest caz asigurarea este mult mai ieftină decât în cazul salariaților sau a celor ce decid să se asigure voluntar. Se ajunge astfel la situația în care pentru pachet de prestații identic plata să fie diferită, în defavoarea salariaților. De exemplu un salariat se asigură în sistemul de sănătate prin plata unei cote contribuții de 10% aplicată la venitul realizat, în timp ce o persoană ce desfășoară activități independente se asigură în sistem prin plata unei cote de contribuție de 10% aplicată însă la salariul minim, indiferent de nivelul venitului realizat, în condițiile în care pachetul de prestații este identic.

Propunerea 2:

a. Corectarea cadrului legal fiscal, astfel încât pentru toate categoriile de persoane ocupate să existe o corelare între nivelul contribuțiilor plătite și nivelul prestațiilor primite.

II. Sustenabilitatea componentelor sistemului de securitate socială

Măsura propusă 3:. Modificarea mecanismului de calcul al indemnizației de șomaj și ajustarea valorii acestuia astfel încât să se reducă riscul de sărăcie în cazul persoanelor ce-și pierd locul de muncă

Justificare

Modificarea mecanismului de calcul al indemnizației de șomaj prin legarea cuantumului acesteia de indicatorul social de referință, schimbare realizată în anul 2010 prin OUG 108/2010, a determinat ca în prezent nivelul indemnizației de șomaj să fie situat sub nivelul minim cerut de Convenția OIM 168/1988.

Creșterea salariului minim fără ajustarea corelativă a indicatorului social de referință, indicator ce și-a păstrat până în prezent valoarea avută în 2008, a afectat respectarea angajamentelor mai sus menționate. În 2008 valoarea salariului minim brut a fost în prima jumătate a anului 2008 egală cu valoarea indicatorului social de referință.

Șomerii sunt cea mai expusă categorie socială la risc de sărăcie, riscul extinzându-se și asupra familiilor acestora.

Propunerea 3:

a. Se impune în regim de urgență modificarea modelului de calcul al indemnizației de șomaj astfel încât să asigure o protecție adecvată a celor ce se confruntă cu situația de pierdere a locului de muncă, corelativ cu venitul avut anterior pierderii locului de muncă, venit ce a constituit bază de calcul pentru contribuția asiguratorie pentru muncă.

III. Agricultura

Măsura propusă 1:. Introducerea unor măsuri de sprijin cu caracter excepțional pentru a aborda problemele de lichiditate cu care se confruntă sectorul agricol

În contextul măsurilor impuse pentru stoparea răspândirii infecției cu

COVID, dar și a faptului că în ultima lună producătorii agricoli au suferit pierderi însemnate în urma inundațiilor produse, producătorii agricoli au nevoie de sprijin suplimentar pentru a depăși situația actuală.

JustificareÎn luna mai BNS a propus un pachet de măsuri pentru sprijinirea sectorului agricol și cel al creșterii animalelor în perioada de criză, din păcate nici una din propunerile respective nu a fost preluată de Ministerul Agriculturii. Mai mult, legea pentru sprijinirea producătorilor agricoli afectați de inundații a fost declarată ca fiind neconstituțională.În acest context, deși fermierii și producătorii agricoli au fost afectați într-un mod fără precedent de consecințele epidemiei de COVID, aceștia nu au beneficiat de nici un fel de sprijin concret și consistent, deși situația excepțională impunea o abordare pe măsură.Restricțiile de circulație, închiderea unor piețe, magazine sau restaurante, regulile impuse pentru evitarea infectării în lanțul de producție, distribuție sau prelucrare, toate au condus la probleme de lichiditate pentru producătorii agricoli, crescătorii de animale sau operatorii din industria alimentară.Tocmai ca răspuns la această situație excepțională în luna iunie 2020 Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene a emis Regulamentul nr. 872/2020 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 instituind astfel o măsură specifică de acordare a unui sprijin temporar cu caracter excepțional pentru a aborda problemele de lichiditate cu care se confrunta acest sector si care pun în pericol continuitatea activităților agricole și a micilor întreprinderi agricole.

Conform Regulamentului mai sus menționat - ”Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri oferă asistență de urgență fermierilor și IMM-urilor care au fost afectați în mod deosebit de criza COVID-19, cu scopul de a le permite să-și continue activitatea, sub rezerva condițiilor prevăzute în prezentul articol.”. Totodată prin regulament ”... Cuantumul maxim al sprijinului nu depășește 7 000 EUR per fermier și 50 000 EUR per IMM.”.

Propunerea 1:

a. Adoptarea în regim de urgență a cadrului legislativ în vederea acordării sprijinului financiar pentru fermieri și întreprinderi mici și mijlocuu din sectorul agricol afectate de COVID, în baza Regulamentului 872/2020.

III. Agricultura

Măsura propusă 2:. Corectarea dezechilibrelor realizate în lanțul de aprovizionare a produselor agricole și alimentare prin adoptarea Legii 28/2020.

Practici neloiale se întâmplă în mod frecvent în lanțul de aprovizionare al

produselor agricole și alimentare fiind în general efect al inegalității puterii de negociere a furnizorilor și cumpărătorilor de produse agricole și alimentare.

JustificareCadrul legal pentru echilibrarea forțelor este esențial. Prin adoptarea Directivei (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului (privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar) se încearcă o abordare concertată la nivel european a acestui fenomen. Termenul de transpunere a prevederilor directivei pentru statele membre este 01 mai 2021.România nu s-a grăbit să transpună prevederile acestei directive în legislația națională. Mai mult, prin adoptarea Legii 28/2020 pentru modificarea Legii 312/2009 se introduc măsuri de natură să accentueze puterea comercianților de produse agricole, introducând astfel posibilitatea ca sub pretextul înțelegerii comerciale între furnizor și comerciant să se permită solicitarea de către comerciant a unor taxe și servicii. Mai mult, în contextul crizei de lichiditate cu care se confruntă producătorii agricoli este de neînțeles decizia de a renunța la termenul de plată al comerciantului de 30 zile, în contextul în care Directiva 2019/633 menționează acest termen ca fiind limita maximă pentru produse agricole și

alimentare. Inclusiv pentru produsele perisabile termenul de plată s-a mărit prin același act normativ de la 7 la 14 zile.

În mod cert modificările aduse prin Legea 28/2020 nu consolidează puterea comercială a furnizorilor, din contră, sunt de natură să accentueze și mai mult inegalitățile în puterea de negociere a furnizorilor și a comercianților, contrar obiectivelor asumate prin Directiva 2019/633. Într-un mediu de politică agricolă care este în mod vădit mai orientat spre piață decât în trecut, protecția împotriva practicilor comerciale neloiale a devenit mai importantă pentru operatorii care își desfășoară activitatea în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

Propunerea 2:

b. Adoptarea în regim de urgență a unei OUG pentru a corecta Legea 28/2020, astfel încât prevederile legale să asigure o protecție reală a furnizorilor față de practicile neloiale ale comercianților. De asemenea solicităm transpunerea integrală a Directivei 2019/633.

IV. Investiții publice

Măsura propusă 1:. Realizarea investițiilor asumate prin Planul Național de Investiții și relansare economică trebuie să aibă ca obiectiv major crearea de locuri de muncă de calitate.

Criza sanitară nu s-a încheiat însă criza economică începe în acest moment sa-și facă

simțită prezența. Investițiile publice sunt esențiale pentru a reporni ciclul de creștere economică. Este important însă ca aceste investiții să fie unele relevante și utile pe termen mediu și lung.

JustificareInfrastructura fizică a României a constituit în această perioadă o frână în dezvoltarea economică, cu efecte la nivelul competitivității României. Ca urmare, având în vedere contextul creat de criza sanitară și alocările de resurse mobilizate la nivel european este extrem de important să se valorifice această oportunitate, realizând totodată un efect de antrenare la nivelul întregii economii.

Infrastructura de transport, cea în domeniul energiei, comunicațiilor, agriculturii, sănătății, educației și sportului alături de modernizarea comunităților locale, trebuie să reprezinte priorități în alocarea resurselor pentru investiții. Este foarte important însă ca realizarea acestor investiții să genereze locuri de muncă de calitate, pentru a absorbi forța de muncă eliberată din mediul economic, ca efect al crizei. Atunci când măsurile de suport temporar pentru menținerea locurilor de muncă vor înceta este foarte posibil să ne confruntăm cu un val de concedieri.

Propunerea 1:

a. Prioritizarea investițiilor din planul de investiții și abordarea acestora având ca obiectiv major crearea de locuri de muncă.

b. Modificarea legii achizițiilor publice – pentru lucrările publice instituirea unor condiționalități privind existența contractelor colective de muncă în companiile care participă la licitații de lucrări publice.

c. Introducerea unor măsuri de sprijin pentru asigurarea echipamentelor necesare copiilor, in special a celor din medii defavorizate, pentru a avea acces la învățământul online, inclusiv acces la servicii de internet.

d. Ca parte a procesului de digitalizare a mediului economic, obiectiv asumat prin Planul Național de Investiții, considerăm ca fiind un punct vital, digitalizarea proceselor în cadrul Companiei Poșta Română.

IV. Investiții publice

Măsura propusă 2:. Crearea cadrului instituțional pentru funcționarea unei autorități care să sprijine scrierea și implementarea de proiecte majore de investiții

Absorția deficitară a fondurilor europene, în special în cazul

lucrărilor majore de investiții, s-a datorat în multe cazuri lipsei de expertiză în domeniul scrierii aplicațiilor dar și implementării unor astfel de proiecte.

JustificarePentru a răspunde unor astfel de probleme unele țări din zona Europei Centrale și de Est au procedat la angrenarea celor mai buni experți în scrierea de proiecte într-o autoritate publică

capabilă să sprijine procesul de scriere a aplicației de accesare dau și a procesului de implementare.

Propunerea 2:

a. Crearea cadrului instituțional pentru a sprijini procesul de accesare și implementare pentru proiectele mari de investiții. Atașăm fișa instituțională pentru această autoritate.