BISERICA FILADELFIA

Focşani - 18 mai 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare

răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în

fiecare săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru PopoviciPrimii ani

"Pe mine niciodată nu m-a interesat ereditatea", spunea Dwight L. Moody. „Am auzit odată despre un om ambiţios care voia să-şi urce cât mai departe spiţa neamului lui, că s-a împiedicat la unul din înaintaşii lui, care fusese hoţ de cai. Dar n-are nici o importanţă spiţa neamului".

În acest spirit democratic privea Moody istoria generaţiilor trecute, fără să ţină cont de isprăvile lor şi fără să se simtă în vreun fel responsabil de căderile lor. Totuşi, important este că timp de 200 de ani înaintaşii lui Moody şi-au trăit viaţa liniştită în fermele lor de pe valea Connecticut. În afară de politica locală, se pare că nu prea au figurat mult în afacerile publice. Printre cei câţiva profesori oneşti şi printre cei ce au luptat încă de timpuriu pentru independenţă, s-au distins şi reprezentanţi ai familiei Moody şi ai familiei Holton. Aceşti înaintaşi nu şi-au precupeţit viaţa, să şi-o jertfească pentru libertatea religioasă şi cea naţională pe care au căutat să le-o asigure urmaşilor lor. De la ei a moştenit Moody şi acea constituţie fizică, parcă de fier, capabilă de o mare răbdare şi capacitate de lucru greu şi neîntrerupt. Încă de timpuriu, s-au dezvoltat la el aceste trăsături ale străbunilor săi: o puternică iubire pentru libertate, fidelitate în convingerile sale, curaj în faţa piedicilor şi greutăţilor, judecată sănătoasă în organizare. Acestea au constituit cel mai de valoare tezaur ce l-a moştenit de la cele şapte generaţii de înaintaşi ai săi.

Cele mai vechi cronici ale familiei Moody datează din 1633, când John Moody din Bur, Edmoundo - Anglia, în vârstă de 40 de ani, împreună cu soţia sa Sara în vârstă de 37 ani, a sosit în Hasburg, un vechi cartier al oraşului Boston din America.

Din Anglia soţii Moody au plecat fără copii, deoarece le muriseră toţi patru ce-i avuseră. De la Roxbury s-au mutat în valea Connecticut, împreună cu vreo şaizeci de bărbaţi, femei şi copii, ducând cu ei şi vite, vaci şi porci. După o călătorie cam obositoare au ajuns la Hartford unde s-au şi stabilit. Aici Sara a născut pe Samuel în anul 1636. Când a fost mare, în 1658, acesta s-a căsătorit cu tânăra During, amândoi la vârsta de 23 ani. În 1689, tânăra familie s-a mutat vreo 30 mile mai la nordul regiunii.

Samuel şi Sara au avut şase copii, trei fete şi trei băieţi, dintre care unul a fost Eben Ezer, născut în 1673.

Eben Ezer s-a căsătorit cu Editha Owen şi au avut nouă copii: patru fete şi cinci băieţi, dintre care unul a fost Iosif, născut în 1730. Iosif s-a căsătorit cu tânăra Kellog, care i-a născut opt copii: două fete şi şase băieţi, dintre care unul a fost Noe.

Noe şi Susana au avut zece copii: cinci băieţi şi cinci fete, dintre care unul a fost Isaia, din Northfield. Isaia şi Fila Alexander au avut nouă copii: patru fete şi cinci băieţi, dintre care unul a fost Edward, născut în 1800, tatăl lui Edwin Wiliam Moody.

În 1834, un an după ce John Moody a plecat la Liverpool, corabia "Francis" şi-a ridicat ancorele cu destinaţia spre "Lumea Nouă". Pe lista pasagerilor figura şi numele lui Wiliam Holton, de 22 ani, din Suflek. În biserică era cunoscut ca diacon şi om evlavios. Sosind în

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>America, a fost printre primii care s-a stabilit la Northfield, localitate care a fost reşedinţa lor mai bine de 200 de ani.

Ei au locuit aproape de Şcoala Muntele Hermon, unde sunt îngropaţi mulţi din familia Holton, ale căror nume de mai bine de şapte generaţii sunt înscrise pe vechile monumente din cimitir.

Betsey Holton şi Edwin Moody, s-au căsătorit la 3 Ianuarie 1828. Hotărârea era ca nunta să aibe loc în ziua de Anul Nou. Dar râul Connecticut a avut puţine consideraţii pentru cei doi tineri, căci un desgheţ neaşteptat a făcut ca apele să crească şi să se reverse peste maluri, stricându-le socotelile. Deşi casele lor nu erau decât la câţiva km depărtare una de alta, totuşi, pe acea vreme, podul de peste râul, care avea acum apele umflate, a constituit o piedică de netrecut, chiar şi pentru caracterul de neînvins a lui Edwin. Numai făcându-se un ocol a apelor revărsate, căsătoria s-a putut celebra fără prea multă întârziere. Mireasa era de 23 de ani, iar mirele de 28 de ani, când, în acea seară de Ianuarie, au părăsit vechea vatră a familiei Holton, pentru a forma un nou cămin în Northfield.

A fost o adevărată mare dragoste între tânărul fără griji, îndrăzneţ, cam larg de mână, şi frumoasa lui soţie. Ei s-au bucurat împreună de fericire timp de 12 ani şi jumătate. În acest timp, Dumnzeeu i-a binecuvântat cu şapte copii. Cum putea să ştie tânăra mamă, în timp ce legăna pe genunchi al şaptelea născut, că el va da lumii în aşa măsură cunoştinţa mântuirii prin Cristos! De unde putea să ştie că acesta va fi instrumentul divin, Rugul în flăcări, care avea să aprindă inimile a sute şi mii de oameni pentru Dumnezeu! Putea ea să se gândească în timp ce-l învelea în scutecele sărăcăcioase, că el va fi mijlocul prin care Dumnezeu va revărsa asupra lumii bogăţiile nepătrunse ale harului Său? Fireşte că nu! Ochiul ei nu putea să pătrundă viitorul, dar îl iubea pe copilul ei.

"Dwight L. Ryter Moody s-a născut la 5 februarie 1837, era într-o Duminică". Aceasta era nota pe care Betsey Holton Moody a făcut-o în Biblia ei, la naşterea celui de al şaptelea copil.

Edwin, tatăl lui Moody, a fost zidar, ca şi toţi străbunii săi. Pe vremea aceea, meseria de zidar se rezuma la facerea cărămizilor şi aşezarea lor în zidăria propriu zisă. Neîngrijindu-se prea mult de viitor, moartea neaşteptată l-a răpit fără să lase ceva rezerve materiale familiei sale. Soţia, rămasă văduvă cu cei şapte copii, a avut multe greutăţi de întâmpinat. Nu numai că nu i-a rămas nici mijloace de trai, dar a trebuit să se mai şi îndatoreze pentru înmormântarea soţului ei. Apoi creditorii au şi venit şi i-au luat tot ce-au mai găsit în gospodărie, până şi lemnele de foc din şopron, lăsându-o cu toţi copiii în cea mai mare strâmtorare. Unul din fraţii lui Edwin a luat asupra sa grija familiei. Şi fără lemne de foc, li s-a spus copiilor să stea în pat la căldură, până la vremea şcolii. Odată unchiul Cirus Holton veni cu ceva lemne, ca un "samaritean milostiv", le crăpă să le pună pe foc. "Mi-aduc aminte, parcă ieri era" - povestea Moody mai târziu - "când am auzit ferestrăul, am ştiut că cineva taie lemne în şopron şi ne-am bucurat că vom avea şi noi foc în casă. Nu-l voi uita niciodată pe unchiul Cirus, cum l-am văzut venind atunci cu lemne. Mi s-a părut cea mai mare bucată de lemn pe care am văzut-o în viaţa mea".

Fără îndoială că o inimă mai puţin curajoasă şi hotărâtă ca a acestei văduve, ar fi fost biruită de perspectiva aşa de întunecată a viitorului lor, dar sufletul ei avea într-adevăr o

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>deosebită forţă şi curaj neînfrânt, moştenite de la înaintaşii ei, care prin aceasta s-au distins ca pioneri în lumea nouă.

În vara următoare, povara părea de nesuportat. Unii dintre vecini au sfătuit-o să-şi dea copiii ca slugi la străini, să aibă cât de cât o îngrijire. Chiar unii dintre cei ce o ajutau, i-au dat acest sfat. Pentru că ea nu a fost gata la aşa ceva, oamenii s-au simţit oarecum degajaţi de orice îndatorire. Faptul că la o lună numai după moartea soţului, la 24 Ianuarie 1841, ea a născut încă doi gemeni, i-a îngreuiat mai mult situaţia. Aceasta a culminat într-o seară când, după ce au adormit copiii, ea se plecă pe genunchi plângându-şi durerea înaintea Domnului. Lacrimile fierbinţi îi curgeau pe obraji. Părea prăbuşită sub povara ei. Apucă Biblia pe care o primise de la soţul ei în zilele fericirii lor şi plânse mult asupra ei. În sfârşit istovită, se gândi s-o deschidă la întâmplare. Fără îndoială că, o mână divină a îndrumat ochii asupra textului: "Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă şi văduvele tale să se încreadă în Mine!" (Ieremia 49:11)

Biblia veche păstrată cu grijă de Moody şi acum de copiii lui, conţine o subliniere a acestui verset, făcută cu creionul de mâna tremurândă a tinerei văduve: "O, Dumnezeule - suspină ea - ştiu că Tu mi i-ai dat, şi că Tu le vei fi Tată, dacă eu îmi voi face partea mea de mamă". Aici stă secretul ei de mamă şi a puterii ei de biruinţă. Aşa cum a afirmat C. I. Scofield: "Aici, în această localitate împrejmuită de dealuri, Dumnezeu a adus pe sora noastră la această măreţie".

Ajutată de fratele ei Cirus şi de Oliver Everet păstorul bisericii unitariene, văduva reuşi să-şi crească copiii pe lângă ea, fără să-i dea la străini. Copiii cei mai mari au fost înscrişi la Şcoala Duminicală a bisericii, ei arătându-se pricepuţi în recrutarea altor elevi pentru Şcoala Duminicală. În acest sens, se poate spune că misiunea lui Moody în Şcoala Duminicală a început din cei mai fragezi ani ai copilăriei, când împreună cu fratele său George, umblau peste tot unde puteau să găsească alţi copii ca să-i ducă la Şcoala Duminicală din sătucul lor.

Deoarece trebuia să se facă faţă unei familii aşa de numeroase, instruirea religioasă nu putea fi la un nivel doctrinar ridicat, ca în unele case creştine, dar totuşi mama şi-a îndrumat copiii în adevărata religie a inimii, care caută mai întâi pe Dumnezeu şi neprihănirea Lui. "Încrede-te în Dumnezeu" a fost crezul scurt al acestei femei. Aşa că încă de timpuriu, copiii au învăţat să-L iubească pe Dumnezeu şi să se roage, căci El este Tatăl văduvei şi al orfanilor. Ceea ce le-a şi ocazionat multe şi frumoase experienţe creştine.

Mama lor, cu inima ei simţitoare, a căutat să sădească în copiii ei bucuria de a da şi altora din ce au. Nici un flămând n-a plecat din casa lor cu mâna goală. Într-o seară, la o cină sărăcăcioasă, le-a sosit un cerşetor. Mama şi-a întrebat atunci copiii dacă fiecare vrea să dea ceva din porţia lui. Ei consimţiră şi omul s-a bucurat de ajutorul acestei familii.

Dar pe cât era mama de bună, pe atât de severă era în materie de disciplină. Ceea ce spunea, trebuia pe loc executat, altfel intra o biciuşca în funcţie. Şi mai întotdeauna D.L. Moody făcea cunoştinţă cu ea, căci el era capul la toate indisciplinele din casă. Mai târziu, el a descris asemenea pedepse şi încercările lui zadarnice să se sustragă de la ele.

Dar cu toată stricteţea ei, ea a fost binevoitoare şi înţeleaptă. A căutat să-şi păzească copiii de influenţe străine. De aceea s-a străduit să-şi facă căsuţa lor atrăgătoare şi a reuşit mult mai bine de cât alţii, care dispuneau de alte mijloace şi posedau case luxoase. Ea nu

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>îndemna pe copii să-şi găsească recreerea altundeva, ci primea cu mare ospitalitate copiii vecinilor să vină şi să se joace în casa lor.

Duminica, pentru ea începea de sâmbătă seara de la asfinţitul soarelui, când lăsa tot lucrul; era răgazul cel mai potrivit. Mersul la biserică nu dădea loc la discuţii, căci era o regulă peste care nu se putea trece. Băieţii obişnuiau să meargă desculţi cu ghetuţele şi hăinuţele în mână, iar când ajungeau în apropierea bisericii şi le puneau pe ei. Băieţii mai mari, care peste săptămână erau plecaţi la lucru, veneau acasă de sâmbătă seara pentru ca să meargă la biserică cu fraţii lor. De obicei îşi luau mâncarea cu ei, ascultau două predici şi stăteau şi la Şcoala Duminicală, iar seara se întorceau acasă la cină. În ciuda sărăciei din cursul săptămânii, mama se îngrijea totdeauna ca duminica să aibă ceva mai bun de mâncare.

În fiecare seară, după cină, mama aduna pe toţi copiii, dacă era iarnă, lângă vatră, iar dacă era vară, sub arţarul din faţa casei, şi le citea din cărţile pe care le împrumuta de la biblioteca Şcolii Duminicale. În familie nu existau decât trei cărţi: o Biblie mare, unde era scrisă cronica cu evenimentele de seamă ale familiei, un catechism şi o carte de meditaţii zilnice. Din aceasta de pe urmă, citea în fiecare dimineaţă pasajul zilei respective, apoi se rugau, mai înainte de a începe lucrul zilei.

D.L. Moody nu a putut vorbi niciodată decât cu un mare respect despre brava sa mamă, care a purtat grija şi povara celor şapte băieţi neastâmpăraţi, în plus cele două fete. Ea a fost atât de îndemânatică, încât a făcut din casa ei cel mai plăcut loc de pe pământ, iar pe copii i-a instruit în aşa fel, că i-a făcut o binecuvântare pentru societate. Înainte de Crăciunul anului 1895, ea a simţit apropierea morţii. În încheierea unei scrisori, ultima, scrisă citeţ, ea spunea: "Adeseori mă gândesc cât de bun a fost Domnul cu mine în timpul călătoriei prin această viaţă. El mi-a dat nişte copii buni!"

Vineri, 24 Ianuarie 1896, ea a căzut la pat. D.L. Moody s-a întors acasă de la o mare adunare pentru a avea parte de momentele preţioase dinaintea despărţirii lor. Se aşeză lângă patul ei şi o întrebă: "Mamă, mamă, mă mai cunoşti?" Cu o voce caldă, ea îi răspunse: "Da, te ghicesc!" Iar în dimineaţa zilei de 25 Ianuarie, ea trecu la cele veşnice, unde nu mai sunt lacrimi şi suspine. A fost înmormântată alături de soţul ei. Pe piatra funerară a fost săpat textul din cartea proorocului Ieremia 49:11, care i-a dat ei tărie în zilele întunecate ale vieţii; iar dedesupt textul din Evanghelia după Marcu 14:8: "Ea a făcut ce a putut!"

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupa LucaMARIA – VASUL ALES DE DUMNEZEU PENTRU ÎNTRUPAREA FIULUI SĂU

Dumnezeu în suveranitatea Sa, a ales să anunțe nașterea lui Isus Hristos – Mântuitorul lumii într-un context istoric cu totul nefavorabil – în timpul împăratului IROD și a ocupației romane, într-un context religios la fel de nefavorabil – în timpul marilor preoți Ana și Caiafa, precum și într-un context social dificil pentru familia modestă în care trebuia să se nască.

Îngerul Gavril, trimis de Dumnezeu Însuși la Maria i-a zis: "Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit."

Maria a fost tulburată de cuvintele îngerului dar nu îngrozită de prezența lui ceea ce demonstrează că ancorată în permanență la realitățile spirituale având o relație reală cu Dumnezeu;

De asemenea Maria s-a dovedit a fi o cunoscătoare a legămintelor Davidic și Avraamic pentru că nu a fost surprinsă de proorocia îngerului cu privire la ce va deveni Pruncul, mai mult în rugăciunea ei dovedește că știe foarte bine aceste legăminte;

Maria afost gata să accepte cuvintele Lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru îi putea aduce mari neplăceri, poate chiar și moartea;

Maria s-a dovedit a fi o femeie smerită – ea și-a recunoscut starea în comparație cu puterea Lui Dumnezeu;

Maria s-a dovedit a fi o femeie a rugăciunii – ea a rostit o rugăciune superbă în casa lui Zaharia.

Privind la exemplul Mariei, credicioșii de astăzi, care sunt vasele alese de Dumnezeu pentru implinirea planurilor Sale, ar trebui să aibă permanent în inima lor dorința de a fi:

- Împlinitori ai Cuvântului – ancorați în permanență la realitățile spirituale având o relație reală cu Dumnezeu;

- Disponibili să accepte chemarea Lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru poate genera blama celorlalți din jur, suferință, iar în unele cazuri, chiar prigoana;

- Oameni smeriți care își recunoasc neputințele lor în comparație cu puterea Lui Dumnezeu;

- Oameni ai rugăciunii care sunt într-o continuă conectare cu Dumnezeu. Domnul sa ne ajute la aceasta! (Ovidiu Gheorghe)

Duminica viitoare (25 Mai) vom parcurge textul din Luca 1.57-2.57. Sergiu Ghica va predica în special din capitolul 2. Iată câteva întrebări ajutătoare. Mai pot fi multe altele pe lângă acestea.

1.57-66, Zaharia vorbește1. Cât timp a fost mut Zaharia? De ce nu i-a revenit vocea imediat după nașterea lui Ioan?2. De ce Dumnezeu doreste ca Ioan sa poarte un nume diferit de cei din rudele lui Zaharia? Nu era Zaharia dintre preoti? De ce vrea Dumnezeu ca Ioan să fie strigat diferit de ceilalți din familie?3. În versetul 66, Ioan este prezentat ca o minune pentru toți cei din jurul familiei lui Zaharia. De ce este așa de publică nașterea lui Ioan? Isus a ieșit public abia la 30 de ani, pe când Ioan este considerat un prunc special chiar de la naștere!

1.67-80, cântarea lui Zaharia1. Ce înseamnă că Zaharia s-a umplut de Duhul Sfânt? Cum putea fi Zaharia neprihănit (1.6), fără ajutorul Duhului Sfânt? Erau ei neprihăniți prin forțele proprii? Dacă Zaharia avea Duhul care îl ajuta să asculte de Dumnezeu, ce înseamnă în acest context că s-a umplut de Duhul Sfânt?2. Ca au în comun toate contextele din Evanghelia după Luca și Faptele, în care autorul folosește expresia "plin de Duhul Sfânt"? Ce anume fac toți cei "plini de Duhul Sfânt"?

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>3. Despre cine vorbește Zaharia în versetele 68-75? Despre care mântuire? Care sunt vrăjmașii? Romanii sau lumile spirituale?4. Era clar lui Zaharia despre mântuirea venită prin Pruncul din pântecele Mariei?5. Citiți cartea Maleahi și Isaia 40! Care sunt asemănările dintre aceste pasaje și cuvintele lui Zaharia din versetele 76-79?6. Cât de clare sunt misiunile lui Ioan și ale lui Isus pentru Zaharia?

2.1-7, recensământul1. De ce dă aceste informații istorice Luca?2. Imaginați-vă toate demersurile de organizare pentru recensământul lui Cezar August! Cât de vast este un astfel de demers pentru un Imperiu precum cel Roman?3. Cine a pus în inima lui Cezar realizarea acestui recensământ? (Proverbe 21.1)4. De ce era necesar ca Isus să se nască la Betleem? Nu era foarte dificilă călătoria?5. Versetul 7 vorbește despre FIUL înfășat în scutece, în iesle! Cum poate Cel Veșnic să se cuibărească în trupul unui prunc, printre animale? Ce calitate a lui Dumnezeu ne este relevată prin această imagine? Ce conducător ar face acest lucru?

2.8-20, păstorii1. De ce merg îngerii la păstori? Au fost aleși la întâmplare, sau cerul căuta oameni plăcuți lui Dumnezeu cu care să împărtășească această veste?2. Semnul despre care vorbește îngerul în versetul 12 este ceva distinctiv pentru o naștere? Care este elementul cu totul deosebit a nașterii lui Isus față de alte nașteri?3. De ce ascultă Maria cu mirare cuvintele păstorilor? La ce anume medita ea? Erau toate elementele despre viața lui Isus clare Mariei?4. De ce nașterea lui Isus este așa de ascunsă, în comparație cu nașterea lui Ioan Botezătorul? De ce nu a anunțat de la început Dumnezeu pe Israel că S-a născut Mesia?

2.21-24, tăierea împrejur1. De ce este descrisă tăierea împrejur a lui Isus?2. Ce ne spune despre familia lui Isus faptul că părinții lui au adus 2 porumbei sau 2 turturele?

2.25-40, Simeon și Ana1. Ce înseamnă că Simeon era sfânt și că Duhul Sfânt era peste el? Cum este posibil ca Duhul Sfânt să fie peste cineva înainte de Rusalii?2. Cum comunica Simeon cu Duhul Sfânt? Ce anume îi spunea?3. Cuvintele lui Simeon din versetele 29 până la 32 sunt concluzia lui asupra citatelor Vechi-testamentare sau sunt revelația Duhului Sfânt? Cum descoperea Duhul Sfânt lucruri profetice lui Simeon?4. De ce se miră Maria de cuvintele lui Simeon? Nu erau ele asemenea cuvintelor îngerului și ale păstorilor?5. Cum ar fi profilul unor bătrâni care au trăit toată viața lor cu Dumnezeu, atunci când privești pe Simeon și pe Ana? Cum ar trebui să arate viața unor bătrâni?6. De ce mărturisea Ana pe Isus? Cine I l-a prezentat?

2.41-52, Isus la 12 ani1. Era Copilul Isus ascultător? Cum de a rămas la Templu? A fost acest lucru o neascultare de părinți?

8

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>2. Maria, în versetul 48, mustră sau era doar îngrijorată? Cum explicați îngrijorarea ei? Nu știa ea că Isus are altă menire? Nu îi era ei clar că Templu este Casa Tatălui Său?3. Ce înseamnă această mirare a Mariei? Cum de Maria nu a înțeles cuvintele lui Isus? Nu erau ele cuvintele îngerului din capitolul 1? De ce este așa de uimită?4. Cum credeți că Se comporta Isus cu mama și tatăl Lui? 5. Ce înseamnă că, Copilul creștea și Se întărea? Ce înseamnă că Isus creștea în înțelepciune? Sunt aceste afirmații potrivite pentru Fiul lui Dumnezeu?6. A făcut Fiul lui Dumnezeu vreo minune până în Ioan capitolul 2, când avea 30 de ani? Cum era privit de consăteni și de rude? Ce ar fi spus oamenii despre acest copil, dacă ar fi fost întrebați? Bănuia cineva că vecinul este Fiul lui Dumnezeu, nu fiul Mariei și a lui Iosif?7. Cum a trăit Domnul Isus până la 30 de ani? Cum explicați reacțiile oamenilor din Marcu 3:21 și Ioan 7:3-5?8. Luați toate prorociile făcute despre Pruncul Isus în primul capitol din Luca și comparați-le cu primii 30 de ani din viața Domnului? Puteai spune despre Isus, privind doar la primii 30 de ani, că este Fiul lui Dumnezeu? De ce a trăit Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, într-un așa anonimat timp de 30 de ani?Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 18 – 25 mai 2014

“Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.” (Tit 2:11-15).

Ne vom ruga pentru fiecare membru al bisericii, mijlocind în primul rând pentru ca fiecare să “trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”, şi în al doilea rând, mijlocind pentru problemele materiale, de sănătate sau de altă natură, cu care aceștia se confruntă.

Ne vom ruga pentru cei care s-au lăsat doborâţi de necazuri şi au uitat Cuvântul care spune că Hristos “S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune”.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Popa Aurelian, Prichici Sorin. Programul bisericiiDuminică dimineața: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

9