Your Speaking Voice (V) Mai abuzam putin de rabdarea cititorilor. Si nu intamplator. Pronuntarii incorecte a consoanelor i se datoresc multe din greselile de vorbire.Pelticenia, sasaitul, graseierea sunt cele mai frecvente greseli de pronuntie. Pentru ca aceste defecte se pot remedia prin exercitii perseverente de vorbire, sa vedem unde se formeaza consoanele si cum trebuie pronuntate corect.Consoanele p, b, m, f, v sunt labiale si ele se pronunta prin apropierea totala sau partiala a buzelor.Consoanele t, d, n, s, z, t, l, r sunt dentale si se rostesc prin atingerea limbii de dintii incisivi superiori. Specialistii romani in dictiune atrag atentia ca cele mai multe defecte de vorbire se manifesta in pronuntarea acestor consoane. Consoana s nu este rostita prin atingerea limbii de partea interioara a incisivilor, ci este prinsa dintre dinti, sunetul auzindu-se sasait, neclar, format in varful limbii. Atunci cand consoana r se formeaza la baza limbii, apare graseierea. Daca la vorbirea in limba franceza constituie o calitate, in romaneste graseierea este un defect.Consoanele c (in grupul ce-ci, ca in cuvantul baci), g (in grupul ge-gi, ca in cuvantul fulgi), s, f sunt prepalatale si se rostesc prin atingerea limbii de partea anterioara a palatului.Consoanele k (in grupul che-chi, ca in cuvantul unchi), g (in grupul ghe-ghi, ca in cuvantul junghi) sunt palatale, articularea lor avand loc in palatul tare.Consoanele k, g sunt velare si se pronunta cu participarea radacinii limbii.Consoana h este laringala: ea se formeaza in laringe, prin vibrarea coardelor vocale.Consoanele pot fi clasificate si dupa alte criterii (sonore sau surde etc.), dar pentru noi este important sa stim cum se rostesc si unde se formeaza sunetul, pentru ca, prin exercitii, sa ajungem sa le emitem corect. Si, nu in ultimul rand, sa nu ajungem la Cronica carcotasilor.Lasand la o parte gluma, adaugam ca brosurile americane de Toastmasters contin exercitii pentru buze, limba si maxilare, plus pagini intregi cu silabe a caror pronuntare ridica probleme. Pai, daca americanii acorda atata importanta modului in care isi vorbesc limba, acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi. Ca gest de respect pentru marele nostru aliat strategic de peste Ocean.Manualele de conversatie in limba engleza -- ca si cele in limbile franceza, germana, italiana si spaniola incep, toate, cu capitole de transcriere fonetica. Pentru autodidacti, si nu numai, cunoasterea alfabetului fonetic international este indispensabila in invatarea unei limbi straine.Iar aceasta concluzie am desprins-o nu din carti, ci din proprie experienta. Autorul acestor randuri este adanc recunoscator unor mari dascali de limbi straine Dan Dutescu, Liliana Mare, I. Niculita --, din ale caror lucrari, adevarate modele de metodica si pedagogie, a deprins tainele pronuntarii corecte in engleza si franceza.