Bună seara. Sper că am înțeles ce ne-ați cerut. Mi-am ales filmul Girl, Interrupted (1999),iar momentul pe care l-am ales începe din minutul 97:15 până la minutul 103. Mi-am ales filmul pentru că sunt de

părere că fiecare din noi are un moment în viață când se întreabă dacă nu o ia razna și își pune tot felul

de întrebări. Doar că unii reușesc să treacă peste acest moment,iar alții nu. E foarte ciudat cum uneori

găsești anumite lucruri unde te aștepți mai puțin,de exemplu cum Susanna leagă prietenii cu pacientele

din clinica unde e internată. Și cum celorlați li se par ciudate sau nejustificate alegerile tale,așa cum

Susanna alege să rămână în clinică alături de celelalte paciente și refuză să fugă în Canada alături de

Toby. Și că viața ta e în mâinile tale,și că depinde de cât de puternică ești să o înfrunți și să înfrunți vorbele sau adevărurile spuse de ceilalți. Dacă hotărăști să schimbi ceva sau pur și simplu renunți și îți iei viața,așa cum a făcut-o și Daisy pentru că nu a suportat vorbele Lisei. Am ales scena pentru că toți avem nevoie să ne asculte cineva,să ne spunem gândurile care ne macină pe interior,lucruri de care ne

facem vinovați,chiar dacă știm că în unele situații nu se mai poate schimba ceva,simțim nevoia să ne

descărcăm cuiva. Și că sunt unii care învață din greșelile celorlalți ,așa cum Susanna își schimbă părerea

despre moarte atunci când o vede pe Daisy spânzurată și decide să lupte pentru viața ei. Ei bine eu am

ales pentru personajul creat de mine, Adnana , să lupte pentru viața ei însă într-un mod total opus

Susannei. Rănită,dezamăgită și neîncrezătoare în ceilalți decide să se închidă în ea. Simte nevoie să vorbească cu cineva însă e sigură că asta nu o s-o ajute,spre deosebire de Susanna care crede că e singura

modalitate de a ieși din prăpastia în care a căzut. Așa că situația e aproape la fel,adică i se destăinuie

psihiatrei,însă ca atitudine sunt complet diferite,iar ca probleme,au puține în comun. Cam asta e in mare. Vă doresc o seară plăcută!

Adnana(o fată supărată pe viață,în special pe ceilalți) :Vrei să vorbesc? Bine,o voi face! Să începem cum

se "cuvine”. Bunăă. Mă numesc Adnana. Am 20 și... nu mai știu și cât. De ce? Pentru că timpul s-a oprit pentru mine din momentul în care m-au aruncat la gunoi. Am fost un copil normal,fericit până la vârsta de

12 ani,până când a apărut EL în viața noastră. Am avut încredere în oameni,am crezut în ei. De ce nu am

putut fi crezută și eu de persoana la care țineam cel mai mult în viață? De ce a trebuit să mă

dezamăgească și să prefere un străin în locul meu? De ce a trebuit să fiu condamnată să fiu închisă în

locul ăsta? Și asta doar pentru că îmi creasem ceva ce îmi doream din tot sufletul și care nu îi făcea rău

celor din jur. De ce nu au încercat să mă ajute când aveam cu adevărat nevoie? Nu înțelegi nimic,nu-i

așa? E normal,pentru că ești la fel ca ceilalți! Toți sunteți la fel! Pentru că toți vă uitați doar la exterior și nu încercați să vedeți ce e cu adevărat important. Pentru că nu aveți timp,nu aveți timp nici măcar

pentru voi! Puneți preț doar pe lucrurile materiale și nu știți să vă bucurați de puținul pe care îl aveți. Spuneți cu atâta ușurință cuvântul "TE IUBESC”, pentru că defapt nici măcar nu știți ce înseamnă,ce

implică acest cuvânt. Trăiți într-o junglă în care luptați în permanență pentru a supraviețui și vă

justificați faptele prin învinovățirea aproapelui,când de fapt voi sunteți singurii responsabili pentru jungla

care s-a creat. Credeți că eu am nevoie de ajutor,când de fapt voi sunteți singurii care aveți nevoie de

ajutor. Credeți că ați reușit să mă închideți??? Dați-mi voie să vă anunț că m-ați pierdut demult,că am

evadat,pentru că sufletul și mintea mea s-au întors într-un loc care mi-a fost furat. Vă întrebați ce loc? E

locul acela în care fiecare copil are dreptul să trăiască. E locul acela pe care EI mi l-au furat și pe care

VOI îl furați în fiecare zi copiilor voștri.Sunteți prea ocupați ,nu aveți timp să vedeți de ce au nevoie cu

adevărat. Trăiți într-o imitare continuă pentru că nu sunteți suficient de puternici,în ciuda faptului că

vreți să credeți asta,nu sunteți decât niște lași. Monștrii ce își mutilează proprii copii încă de mici,hoți care le fură copilăria. Oameni care își condamnă copiii la singurătate,nesiguranță , distrugându-le un vis

înainte chiar să înceapă. Vă lăudați spunând că vă “sacrificați” pentru ei,când de fapt singurul lucru

sacrificat e viața lor,copilăria lor,SENTIMENTELE lor. Ei urlă de durere și nu sunteți în stare să îi

auziți,pentru că sunteți prea ocupați să-i judecați pe ceilalți,să le judecați faptele,deciziile,gesturile,comportamentul și uitați să vă priviți în oglindă,iar de conștiință ce să mai

zic,ați pierdut-o de mult. Sunteți niște roboți! Da,un cuvânt perfect. Cu o inimă de fier și cu o minte

teleghidată de ceilalți. Voi credeți că m-ați pierdut, când de fapt voi sunteți cei care și-au pierdut

fericirea,iubirea adevărată,sentimentele,visele,inima,prietenii adevărați,familia,liniștea,lucruri cu

adevărat importante,dar care pentru voi nu înseamnă nimic. Vreți să știți cum mă simt?

Fericită,liberă,norocoasă,visătoare, pentru că trăiesc într-o lume perfectă,exact așa cum vreau eu. O lume

din care voi nu veți face parte niciodată pentru că nu meritați! Sunteți niște nenorociți care mi-au smuls

încrederea ,visele,speranța,până și ultimele lacrimi. Însă mi-am dat seama că pot să le recuperez,și mi-am mai dat seama că asta o pot face doar de una singură. Că nu am nevoie de voi,de NIMENI,că mi-e foarte

bine singură,că pot trăi și fără voi și că de fapt nu vă duc lipsa pentru că ați fost,sunteți și veți rămâne

niște nimicuri! Mi-e foarte bine și sunt fericită. Nu mai încercați să mă “aduceti” înapoi,pentru că nu o

să reușiți asta,pentru că nu vreau. Eu am ales să trăiesc în lumea mea! Vedeți-vă de viață voastră,de

problemele pe care voi vi le faceți,de banii voștrii,de jungla voastră,de

trădările,crimele,violurile,minciunile,judecările,manipulările voastre,de ipocrizia,egoismul,lașitatea care

vă caracterizează, pentru că eu am ales de mult liniștea,fericirea,indiferent cât de mică sau mare e,dar e

doar a MEA și nu o s-o împart cu nimeni.Așa că vă pierdeți timpul.M-ați aruncat deja la gunoi,lăsați-mă acolo!!!!!